Sunteți pe pagina 1din 74

Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE”


SUCEAVA
 

Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică

Specializarea : Finanţe Bănci


Anul III, sem. II

 
 

PRODUSE ŞI SERVICII
BANCARE

Lector. univ.dr. Mihai POPESCU

2007

   
      1 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

   
      2 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

CUPRINS
CAPITOLUL I ............................................................................................................................................. 6

Sistemul bancar românesc şi evoluția acestuia....................................................................................... 6

Obiective: ............................................................................................................................................ 6

1.1. Sistemul bancar în România ......................................................................................................... 6

1.2. Evolutia sistemului bancar din România .................................................................................... 11

1.2.1. Perioada 1991‐1996 ............................................................................................................ 11

1.2.2. Perioada 1996‐2000 ............................................................................................................ 12

1.2.3. Perioada 2000‐2006 ............................................................................................................ 12

1.3. Strategia BNR pentru implementarea Noului Acord de Capital (Basel II ) ................................. 14

Concepte cheie:..................................................................................................................................... 15

Titluri de referare şi lucrări complexe: .............................................................................................. 15

Teste grilă .......................................................................................................................................... 16

CAPITOLUL II .......................................................................................................................................... 17

Organizarea sistemelor bancare ........................................................................................................... 17

Obiective: .......................................................................................................................................... 17

2.1. Organizarea sistemelor bancare: tipuri de banci, categorii de clientela.................................... 17

2.2. Tipuri de banci la nivel international.......................................................................................... 17

2.3. Categorii de clientela în Romania ........................................................................................ 20

2.3.1. Clienti persoane juridice...................................................................................................... 20

2.3.2. Clienti persoane fizice ......................................................................................................... 20

Concepte cheie:..................................................................................................................................... 22

Titluri de referare şi lucrări complexe: .............................................................................................. 22

Teste grilă .......................................................................................................................................... 22

CAPITOLUL III ......................................................................................................................................... 24

   
      3 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

Definirea ofertei bancare ...................................................................................................................... 24

Obiective: .......................................................................................................................................... 24

3.1. Definirea ofertei bancare ........................................................................................................... 24

3.2. Particularitățile ofertei bancare ................................................................................................. 27

3.3. Structura ofertei bancare ........................................................................................................... 30

3.3.1. Operațiuni PASIVE ............................................................................................................... 31

3.3.2. Operațiuni ACTIVE ............................................................................................................... 35

Concepte cheie:..................................................................................................................................... 35

Titluri de referare şi lucrări complexe: .............................................................................................. 35

Teste grilă .......................................................................................................................................... 35

CAPITOLUL IV......................................................................................................................................... 37

Creditul bancar ...................................................................................................................................... 37

Obiective: .......................................................................................................................................... 37

4.1.  Tipologia creditelor.................................................................................................................... 37

4.2. Credite acordate persoanelor fizice ........................................................................................... 39

4.3. Credite acordate persoanelor juridice ....................................................................................... 42

4.3.1. Credite destinate necesarului de capital fix ........................................................................ 42

4.3.2. Credite destinate creanțelor comerciale............................................................................. 43

4.3.3. Credite de trezorerie ........................................................................................................... 43

4.3.4. Factoring.............................................................................................................................. 44

4.3.5. Leasing financiar.................................................................................................................. 45

4.3.6. Închirierea‐achiziționarea industrială.................................................................................. 46

4.4. Credite acordate statului............................................................................................................ 47

Concepte cheie:..................................................................................................................................... 49

Titluri de referare şi lucrări complexe: .............................................................................................. 49

Teste grilă .......................................................................................................................................... 50

   
      4 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

CAPITOLUL V.......................................................................................................................................... 51

Servicii oferite de bănci ......................................................................................................................... 51

Obiective: .......................................................................................................................................... 51

5.1. Operarea Transferurilor Monetare ............................................................................................ 51

5.2. Cărțile de plată (Cardul) — ca monedă electronică ................................................................... 54

5.3. Servicii privind transferurile bancare având ca suport moneda electronică ............................. 56

5.4. Servicii privind transferurile internaționale de fonduri.............................................................. 58

5.5. Alte Servicii oferite de bănci....................................................................................................... 59

Concepte cheie:..................................................................................................................................... 70

Titluri de referare şi lucrări complexe: .............................................................................................. 70

Teste grilă .......................................................................................................................................... 70

Bibliografie ............................................................................................................................................ 72

Raspunsuri teste:................................................................................................................................... 74

   
      5 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

CAPITOLUL I

Sistemul bancar românesc şi evoluţia acestuia

Obiective:
• Sistemul bancar în România
• Evolutia sistemului bancar din România
• Acordul Basel II

1.1. Sistemul bancar în România

Economia de piata presupune existenta unui sistem bancar care sa asigure mobilizarea
disponibilitatilor monetare ale economiei si orientarea lor spre desfasurarea unor activitati
economice eficiente.

Băncile sunt instituţii financiare care concentrează mijloacele de plată şi acordă


credite, facilitând soluţionarea problemei pieţei. Aceste instituţii au apărut din timpurile cele
mai vechi.

Intr-o economie de piata, sistemul bancar indeplineste functia de atragere si


concentrare a economiilor societatii si de canalizare a acestora, printr-un proces obiectiv si
impartial de alocare a creditului, catre cele mai eficiente investitii. In indeplinirea acestei
prime functii, bancile, ca verigi de baza ale sistemului, urmaresc modul in care debitorii
utilizeaza resursele imprumutate. Bancile asigura si faciliteaza efectuarea platilor, ofera
servicii de gestionare a riscului si reprezinta principalul canal de transmisie in implementarea
politicii monetare.

Băncile îşi au originea în trecutul îndepărtat. Există dovezi ce atestă practicarea, încă
din timpurile antichităţii, a unor activităţi care pot constitui primii paşi în domeniul bancar.
Astfel templele din Babilon şi Egiptul antic erau şi loc de păstrare a banilor şi tezaurelor.
Există mărturii scrise privind activitatea de depuneri şi împrumuturi efectuate de temple.
Detalii referitoare la depozite, rambursarea creditelor, la dobânda percepută există în Codul
lui Hammurabi, rege al Babilonului în sec. XVIII î.e.n. În secolul VI î.e.n., oraşele-stat ale
Greciei au început să emită monede proprii şi astfel a apărut necesitatea schimbării unei
monede cu alta, acestea putând fi socotite primele schimburi valutare.

   
      6 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

Izvoarele istoriei dovedesc că activitatea bancară în Imperiul Roman se desfăşura atât


prin bănci de stat cât şi private. Oficial băncile nu aveau voie să perceapă dobânzi, dar aveau
permisiunea să încasze comisioane pentru serviciile acordate.

În timp, activitatea bancară a continuat să se dezvolte atât prin diversificarea şi


îmbunătăţirea serviciilor oferite, cât şi prin acoperirea nevoilor de fonduri ale unor noi
domenii de activitate.

Primele dovezi ale desfăşurării unei activităţi bancare pe teritoriul României datează
din anul 167 e.n. Este vorba despre un document ce reprezintă un contract privind înfiinţarea
unei bănci. Ea putea acorda împrumuturi în numerar şi percepea dobândă.

Desigur există o enormă diferenţă între operaţiunile limitate, efectuate de bancheri la


începuturile activităţii bancare şi gama complexa de servicii care pot fi oferite de o bancă
modernă.

Virgil Madgearu în ,,Cursul de economie politică” menţionează că în sec. XII, zarafii


genovezi nu se ocupau numai cu schimbul monedelor ci primeau de la persoane particulare
depozite de bani pentru păstrare şi acordau la rândul lor împrumuturi sub denumirea cambii
monetare. În principate băncile iau naştere în a doua jumătate a sec. XIX. În 1857 ia fiinţă la
Iaşi Banca Naţională a Moldovei, iar în 1866 la Bucureşti, Banca României. În 1880 a luat
fiinţă Banca Naţională a României ca societate pe acţiuni cu capital iniţial de 30 milioane lei
aur, din care circa 10 milioane erau ale statului.

În perioada interbelică au funcţionat în România numeroase bănci comerciale, printre


care Banca Românească, Banca Comercială Română, Banca de Credit, Banca Maramureş,
unele bănci agricole, precum Banca Agricolă, Creditul funciar rural, bazele de credit şi altele.

În literatura economică se arată că există în ţări cu economie de piaţă 4 tipuri de bănci:

1) banca de emisiune cu rolul de a emite monedă şi de a asigura controlul asupra masei monetare,
de a acorda credite altor bănci prin operaţii de resort şi de a controla întreaga politică monetară a
statului (la noi Banca Naţională Română)

2) banca de depuneri sau de depozit (acordă credite pe timp scurt care generează următoarele
operaţii scontate, avansuri în cont curent sau deschideri de credit pe care titularul de cont îl poate
utiliza, operaţii de bursă, viramente, credite de gaj)

3) bănci de afaceri: acordă credite pe timp lung întreprinderilor şi contribuie la finanţarea unor

   
      7 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

proiecte de investiţii. Resursele lor constau în capital propriu şi nu folosesc depozitele care le-au
fost încredinţate

4) bănci specializate sau instituţii financiare specializate:

a) casa de credit agricol

b) credit financiar (credit ipotecar pe timp lung acordat particularilor şi colectivităţilor publice
locale)

c) credit naţional acordat comerţului şi industriei pentru modernizare, pentru restructurare

d) bănci populare în ajutorul întreprinzătorilor mici şi mijlocii

e) bănci de comerţ exterior

Există de asemenea bănci specializate cu competenţe internaţionale (BIRD; BERD;


Banca Mondială, etc.). Literatura de specialitate arată 4 funcţii de bază ale activităţii bancare.
Ele nu se identifică cu enumerarea operaţiunilor făcute de bănci.

1) Gestiunea sistemului de plăţi. Astfel prin creditele care le deschid băncile creează moneda,
moneda fiind o aşa numită ban public, statul are misiunea să exercite un control sever asupra
activităţii băncii. Prin politică monetară, statul intervine pentru a regla capacitatea de a crea
monedă de către bănci. De aceea, statul intervine pentru a se asigura că băncile nu vor deveni
foarte slabe sau în stare să falimenteze şi de aceea statul desfăşoară această activitate de control
sau supervizare a băncii. Dacă totuşi această slăbire se produce, pentru a pune la punct unele
mecanisme de apărare cel puţin parţială a intereselor deponenţilor

2) Activitate de transfer. Aşa cum orice întreprindere transferă combină, factori de producţie
obţinând bunuri şi servicii, băncile realizează şi ele operaţii de transfer. Aceasta cu deosebirea că
aşa zisa materie primă pe care ele o pun în operă o reprezintă banii devenind o marfă fungibilă
prin excelenţă. Astfel, împrumutând şi plasând fondurile pe care le colectează, băncile schimbă
durata de funcţionare a acestor fonduri schimbând lichidarea şi eficienţa lor, transformând moneda
în care sunt exprimaţi, etc.

3) Mutualizarea (divizarea) riscurilor. Se sprijină pe evaluarea riscurilor de către bănci (Consiliul de


administrare a băncilor). Bancherul trebuie să fie prevăzător când împrumută sumele unor debitori să
nu pună aceste sume în pericol. Întrucât banca dă cu împrumut pe cont propriu, ea este cea care
suportă costul. Acest cost se repercutează asupra debitorilor prin intermediul preţului creditului.
Bancherul, consiliul de administraţie este liber să acopere sau să nu cererea de credite a clienţilor săi.

4) Banca intervine pe diviziunea pieţei monetare exercitând o funcţie de arbitraj. Această funcţie

   
      8 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

vizează realizarea echilibrului pieţelor internaţionale, vizează ajustarea diferitelor rate ale
dobânzilor, ale altor instrumente negociabile. În concluzie aceste genuri de activităţi se exercită
atât în cadrul economiei naţionale cât şi pe scară internaţională.

Sistemul bancar îndeplineşte funcţia de atragere şi concentrare de resurse băneşti a


persoanelor fizice şi juridice şi de canalizare a acestora printr-un proces reglementat de
alocare către activităţi utile şi profitabile.

În România, în perioada 1990-2006 sistemul monetar-financiar este puternic dominat


de sectorul bancar acesta reprezentând cel mai important intermediar financiar. În perioada
mai sus amintită, sistemul bancar românesc se caracterizează printr-un nivel scăzut de
monetizare şi intermediere financiară. Poziţia dominantă a sectorului bancar în cadrul
sistemului monetar financiar din România se explică printr-o serie de factori cum ar fi:
insuficienta dezvoltare a pieţelor de capital, moştenirea economiei cu planificare centrală în
care băncile erau acelea ce contabilizau activitatea întreprinderilor economice fără
independenţă financiară etc. Înainte de anul 1990 structura sistemului bancar românesc era
similară cu cel din celelalte economii centralizate. BNR combina funcţiile unei bănci centrale
cu unele din funcţiile unei bănci comerciale. În ciuda denumirii, banca centrală nu este o
bancă în sensul băncii comerciale, ci o instituţie guvernamentală, care nu se preocupă de
maximizarea profitului, ci de anumite scopuri pentru întreaga economie. Existau patru bănci
specializate:

• Banca Română de Comerţ Exterior pentru operaţiunile de comerţ exterior;

• Banca de Investiţii pentru operaţiunile privind finanţarea pe termen lung a economiei;

• Banca Agricolă pentru operaţiunile din domeniul agriculturii şi industriei alimentare;

• Casa de Economii şi Consemnaţiuni pentru preluarea resurselor disponibile ale


populaţiei,

acestea aveau conturi deschise la BNR şi primeau la nevoie credite pentru suplimentarea
resurselor (excepţie făcea CEC care redepunea banii populaţiei la BNR, activitatea de
creditare fiind redusă). Începând cu anul 1991 are loc metamorfoza sistemului bancar
românesc. La baza transformărilor stă introducerea unui sistem organizat pe două niveluri:

Nivelul I - Banca Naţională a României

   
      9 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

Nivelul II - Băncile comerciale şi cooperativele de credit.

Pe structura fostei bănci centrale şi din structurile instituţiilor financiare specializate s-


au format reţele incipiente preluate de instituţiile care există în prezent.

După sursa BNR, la sfârşitul anului 1990 funcţionau 12 bănci dintre care 7 erau bănci
persoane juridice române iar 5, sucursale ale băncilor străine; în 1995 existau 31 bănci dintre
care 24 erau societăţi bancare persoane juridice române, iar 7 erau sucursale sau reprezentanţe
ale băncilor străine; în 1998 existau 45 bănci dintre care 36 erau societăţi bancare persoane
juridice române iar 9 erau sucursale sau reprezentanţe ale băncilor străine; în 2004 40 de
instituţii de credit , respectiv 39 de instituţii care formează sistemul bancar românesc – 37
bănci cu capital integral sau majoritar privat , din care 7 sucursale de bănci stăine şi 2 bănci cu
capital de stat, precum şi Creditcoop.

La sfârşitul anului 2006 în România funcţionau un număr de 38 bănci persoane


juridice române şi sucursale ale băncilor straine în România. Dezvoltarea cantitativă a
sistemului bancar românesc este o caracteristică a acestei perioade de tranziţie, dar sistemul
bancar se caracterizează printr-un grad relativ de concentrare şi segmentare. Liberalizarea a
multiplicat numărul celor ce intervin pe piaţă , cât şi dispersia lor geografică, cea ce
presupune o multiplicare a riscurilor.

Într-o economie de piaţă sistemul bancar îndeplineşte funcţia de atragere şi


concentrare a economiilor societăţii şi de canalizare a acestora, printr-un proces obiectiv şi
imparţial de alocare a creditului, către cele mai eficiente investiţii.

În îndeplinirea acestei funcţii, băncile ca verigi de bază al sistemului urmăresc modul


în care debitorii utilizează resursele împrumutate. Bănciile asigură şi facilitează efectuarea
plăţiilor, oferă servicii de gestionare a riscului şi reprezintă principalul canal de transmisie în
implementarea politicii monetare.

Prin activitatea de colectare de resurse financiare, concomitent cu plasarea lor pe piaţă


prin intermediul creditelor, a operaţiunilor de scont şi a altor operaţiuni pe piaţa financiară,
băncile îndeplinesc rolul de intermadiari între deţinătorii de capitaluri şi utilizatorii acestora.

În exercitarea acestei diversităţi de operaţii, bănciile acţionează în numele lor, pe


contul lor propriu, depunătorii şi împrumutătorii neavând nici o legătură de drept între ei.

Bănciile gestionează depozitele şi mijloacele de plată din economie; colectând

   
      10 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

depozitele, bănciile au responsabilitatea gestionării eficiente a acestora cu maxim de


randament, în beneficiul propriu şi al depunătorilor.

În vederea realizării obiectivelor finale, banca centrală urmăreşte stabilitatea valorii


interne şi externe a monedei naţionale, concomitent cu punerea la dispoziţia economiei
naţionale a cantităţii optime de monedă necesară creşterii economice. Totodată are şi un rol de
menţinere a încrederii publicului în bănci.

1.2. Evolutia sistemului bancar din România

Legislatia bancara adoptata initial în 1991 a stimulat rolul bancilor comerciale în


economie, rol strâns legat de calitatea lor de intermediar principal în relatia economii-
investitii, relatie hotarâtoare în cresterea economica. Având în vedere rolul si importanta pe
care le au bancile la buna functionare a agentilor economici si a economiei în ansamblu, s-a
impus ca în perioada anilor ce au urmat definirii noilor reglementari a sistemului bancar
românesc si pâna în prezent sa se creeze un sistem modern, capabil sa ofere o gama larga de
produse si servicii bancare de un nivel calitativ superior care sa satisfaca exigentele atât ale
tuturor categoriilor de agenti economici (clienti) din economia de piata, cât si a persoanelor
fizice (deponenti, beneficiari de credite sau alte produse/servicii bancare). Astfel, au avut loc
o serie de schimbari importante în activitatea bancara în perioada 1991-2006:

1.2.1. Perioada 1991-1996

Prin legea nr. 33/1991 ce reglementeaza activitatea bancilor comerciale, legea nr.
34/91 ce reglementeaza statutul Bancii Nationale a României ca banca centrala, cât si prin
hotarâri de guvern, s-a ajuns la urmatoarea organizare a sistemului bancar:

BNR a fost reorganizata si îsi realizeaza astfel sarcinile sale firesti de Banca Centrala cu
urmatoarele functii: emisiune monetara, asigurarea stabilitatii monetare, administrarea
rezervelor valutare ale tarii, urmarirea executarii balantei de plati externe, supravegherea
activitatilor bancare.

pentru activitatile comerciale ale Bancii Nationale a României a fost creata Banca Comerciala
Româna S.A. Pentru mentinerea circulatiei banesti la nivel corespunzator, Banca Nationala a
României asigur de asemenea legatura dintre dimensiunile creditului si volumul masei

   
      11 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

monetare în circulatie;

bancile (Banca Româna de Comert Exterior , Banca Agricola, Banca de Investitii) pe baza
Hotarârii Guvernului au fost transformate în banci comerciale, cu capital de stat si autohton
privat, aprobându-li-se si noi statute de organizare si functionare.

1.2.2. Perioada 1996-2000

Prin emiterea unui nou pachet de legi, respectiv legea nr. 83/1997 (privatizarea
bancilor) legea nr. 58/1998 (legea functionarii bancilor comerciale), Legea nr. 83/1998
(lichidarea si reorganizarea bancilor) s-a continuat reforma sistemului bancar, cu urmatoarele
consecinte pozitive:

au fost înfiintate banci cu capital privat autohton si strain precum si sucursale ale unor banci
straine. Bancile constituite aveau obligatia de a deschide conturi de corespondent la Banca
Nationala si crearea de rezerve minime potrivit reglementarilor date de Banca Nationala a
României si alte conturi precum si sa se refinanteze de la aceasta, în conditiile stabilite;

Banca Nationala a României a stabilit prin regulamentele sale , atât nivelul minim de
lichiditate , modul de calcul al gradului de lichiditate al unei banci comerciale, sistemul de
provizionare;

BNR a stabilit normele de creditare ale persoanelor fizice la începutul anului 2000 ceea ce a
permis o dezvoltare accelerata a creditarii persoanelor fizice, activitate aproape inexistenta
pâna în anul 2000.

1.2.3. Perioada 2000-2006

Prin legea nr. 200/2002 (organizarea si functionarea cooperativelor de credit), amendamentele


aduse legilor 101/19998; 83/1998; 58/1998, noua lege bancara emisa în 2003 si alte
reglementari BNR s-a realizat o evolutie remarcabila a sistemului bancar românesc astfel:

• alinierea sistemului bancar românesc la directivele Uniunii Europene (asigurarea unui


sistem de raportare transparent intern si international.;

• adoptarea reglementarilor Basel II;

• cresterea autoritatii BNR ca organ de supraveghere al activitatii bancare;

• stabilirea clara a modului în care o banca poate fi declarata în faliment;

   
      12 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

• emiterea noii legii bancare în 2003 (asigurarea unui regim unitar pentru toate
institutiile de credit; reglementarea banilor electronici si a activitatii legate de creditul
electronic; etc.);

• reglementarea transferurilor de fonduri în afara tarii si invers;

• consfintirea independentei BNR ca institutie de reglementare în domeniul bancar;

• stabilirea obiectivului principal al BNR : stabilitatea preturilor;

• stabilirea sistemului de credit overdraft pentru bancile comerciale;

• realizarea raportarilor contabile si în sistemul IAS;

• cresterea cerintelor privind indicatorul de adecvare a capitalului de la 8 la 12 procente


din activele ponderate cu riscul;

• revizuirea sistemului de provizionare si clasificare a creditului în functie de


performanta financiara, serviciul datoriei si initierea de proceduri

• judiciare;

• stabilirea unui capital social minim de 32 milioane RON;

• infiintarea Biroului de Credit pentru monitorizarea riscului si rambursarii creditelor


persoanelor fizice.

Prin realizarea acestui sistem de organizare bancara s-a creat un potential considerabil
de crestere si dezvoltare a activitatii bancare, atât în domeniul clientilor persoane juridice, cât
si, pe termen mediu si lung, în domeniul clientilor persoane fizice.

Dezvoltarea operatiunilor, serviciilor si instrumentelor specifice va permite, în timp,


diversificarea activitatii bancare. Aceasta va conduce la accentuarea concurentei, vechea
sectorizare fiind înlocuita de o reala specializare bancara care va depinde de natura si
marimea operatiunilor derulate, de categoria de clienti carora fiecare banca li se adreseaza si ,
nu în ultimul rând, de calitatea serviciilor oferite clientilor. Bancile noi au posibilitatea
derularii, inga de la început, a unei activitatea bancare moderne, informatizate si atragerii
celor mai profitabile companii nou infinitate, în calitate de clienti.

Sistemul bancar, transformând resursele pe care mediul economic i le pune la


dispoziţie, se constituie ca subsistem al macrosistemului economico-social.

   
      13 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

1.3. Strategia BNR pentru implementarea Noului Acord de Capital (Basel II )

Obiectivul principal al acordului Basel II (Directiva nr. 12 din 2000 a CE, revizuită şi
actualizată) este acela de asigurare a unui cadru mai flexibil pentru stabilirea cerinţelor de
capital, adecvat profilului de risc al instituţiilor de credit, dar şi crearea premiselor pentru
stabilitatea sistemului financiar.

Etapele de desfăşurare a strategiei BNR pentru implementarea Noului Acord de Capital

Etapa 1 (mai-noiembrie 2005) priveşte iniţierea dialogului şi realizarea schimbului de


informaţii cu sectorul bancar, în cadrul căreia principalele activităţi sunt:

• realizarea unei evaluări generale cu privire la instrumentele de management al riscului şi


cunoaşterea poziţiei instituţiilor de credit în ceea ce priveşte opţiunile naţionale (adoptarea
abordării standard sau a celei bazate pe modele interne);

• informarea şi stabilirea dialogului cu alte autorităţi naţionale (Ministerul Finanţelor Publice,


Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare) şi internaţionale (autorităţi de supraveghere din alte

state);

• evaluarea necesităţilor de formare profesională la nivelul sectorului bancar, inclusiv la


nivelul autorităţii centrale.

Etapa a 2-a (decembrie 2005 – mai 2006) in care se are în vedere dezvoltarea
mijloacelor pentru realizarea supravegherii sectorului bancar la standardele impuse de Noul
Acord de Capital.

În această etapă, eforturile vor fi canalizate simultan în următoarele domenii:

• transpunerea în cadrul legislativ naţional a Directivelor europene

• activităţi de supraveghere de la sediul băncii centrale (off-site) şi misiuni la sediul


instituţiilor de credit (on-site) pentru verificarea pregătirii implementării Basel II

• asigurarea premiselor stabilităţii financiare în perioada aplicării Acordului Basel II

Etapa a 3-a (iunie-octombrie 2006) - procesul de validare de către Banca Naţională a


României a modelelor interne de rating utilizate de instituţiile de credit pentru evaluarea
clienţilor şi a portofoliului de credite existente

Etapa a 4-a (începând cu luna ianuarie 2007) procesul de verificare a aplicării

   
      14 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

prevederilor Noului Acord de Capital în sectorul bancar.

Implementarea în cadrul sistemului bancar românesc a prevederilor acordului Basel II


va fi în avantajul consumatorilor, al mediului de afaceri şi al economiei, generând creşterea
stabilităţii financiare.

Principalele avantaje ale noilor cerinţe prudenţiale aduse prin acordul Basel II pot fi
sintetizate astfel:

- Urmăresc specificul activităţii fiecărei instituţii de credit şi profilul de risc pe care aceasta îl
prezintă;

- Conduce la dezvoltarea pieţei agenţiilor de rating;

- Asigură diversificarea metodelor privind evaluarea riscurilor şi stabilirea cerinţelor de


capital de la un nivel simplificat la un nivel sofisticat;

- Determină o reducere a cerinţelor de capital în contextul evoluţiei de la o abordare


simplificată la abordări avansate;

- Presupune formarea resurselor umane în vederea utilizării eficiente a procedurilor de


evaluare a agenţiilor de rating, desfăşurarea procesului de supraveghere şi validarea
modelelor interne ale instituţiilor de credit;

- Stimulează transparenţa şi disciplina de piaţă.

Concepte cheie:

Tipuri de banci Functiile activitatii bancare

Dezvoltarea activitatii bancare Etapele implementarii acordului Basel II

Titluri de referare şi lucrări complexe:

1. Evoluţia sistemului bancar românesc


2. Avantaje ale implementarii Acordului Basel II

   
      15 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

Teste grilă

1. Sistemul bancar îndeplineste următoarele funcţii:


a. gestionează depozitele şi mijloacele de plată din economie
b. atrage resursele baneşti
c. acordă credite
d. stabileşte preţul la care se vând şi se cumpără acţiunile la bursa de valori

2. Funcţiile de bază ale sistemului bancar sunt:


a. gestiunea sistemului de plăţi
b. funcţia de arbitraj
c. transfer al fondurilor
d. determina cursul valutar

3. Organizarea sistemului bancar cuprinde urmatoarele niveluri:


a. Banca Naţională a României

b. Băncile comerciale şi cooperativele de credit.


c. Bursele de valori

4. BNR este banca centrală a statului Român. În acest sens:


a. elaborează, aplică şi răspunde de politica monetară şi cea de credit;
b. emite şi pune în circulaţie monedă;
c. nu stabileşte şi nu administrează rezervele internaţionale ale ţării;
d. este trezorier al statului.

   
      16 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

CAPITOLUL II

Organizarea sistemelor bancare

Obiective:
• Organizarea sistemelor bancare
• Tipuri de banci la nivel international
• Categorii de clientala in Romania

2.1. Organizarea sistemelor bancare: tipuri de banci, categorii de clientela

Cea mai simpla definitie pentru activitatea unei banci comerciale o gasim în
dictionarul englezesc accesat pe Internet sursa: http://www. wordreference.com, respectiv: „O
banca comerciala este o institutie financiara care constituie depozite pentru persoane fizice
sau juridice si utilizeaza acesti bani, în principal, în acordarea de credite persoanelor fizice
sau juridice.”

De asemenea, un alt dictionar englezesc accesat pe Internet sursa


http://www.brittanica.com defineste o institutie bancara ca o „institutie financiara care
realizeaza tranzactii cu bani si substitute ale banilor si furnizeaza diferite tipuri de servicii
financiare. Bancile accepta depozite si acorda credite profitul provenind din diferenta intre
dobânda încasata pentru creditele acordate si dobânda platita pentru depozitele constituite.”

Totodata sistemul bancar dintr-o anumita tara poate fi definit ca totalitatea bancilor, de
toate tipurile, organizate în cadrul de reglementare si supraveghere a unei banci centrale.

Astfel, având în vedere definitiile de mai sus, vom descrie pe scurt tipurile principale
de banci care functioneaza la nivel mondial si în România precum si principalele tipuri de
clientela ale acestora în scopul formarii unei imagini comparative, de ansamblu, intre
caracteristicile sistemului bancar din România si caracteristicile sistemelor bancare
internationale.

2.2. Tipuri de banci la nivel international

Cunoscand diversitatea de banci, care opereaza intr-un sistem bancar modern si


performant , este interesant de cunoscut care sunt criteriile conform carora acestea sunt

   
      17 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

clasificate si tipurile in care sunt impartite. Trebuie evidentiat faptul ca fiecare criteriu de
clasificare reflecta o anumita specializare.

Cu toate ca, aparent modul de clasificare si criteriile par a fi aceleasi in sisitemele


bancare din diferite tari, apar unele nuante in modul de abordare a acestei probleme si, deci,
particularitati in definirea unui anumit tip de banca.

In literatura de specialitate sinpractica bancara internationala se intalnesc, in principal,


urmatoarele tipuri de banci:

Banca centrală – institutie bancara aflata in fruntea aparatului bancar, cu rol de


supraveghere si organizare a relatiilor monetar-financiare ale unui stat, atat pe plan intern cat
si in relatiile cu alte sisteme monetare;

Băncile comerciale – denumire generică dată celorlalte bănci (altele decât banca
centrală).

In principiu, băncile comerciale işi desfasoara activitatea atat pe plan intern cat si
internaţional. Activitatea lor este diversă si se axează, in principal, pe: atragerea depozitelor si
acordarea de credite, acceptarea de depuneri de la alte banci sau firme, operatiuni valutare
pentru persoane fizice si juridice, plasamentul fondurilor si schimburilor comerciale.

Bancile comerciale sunt foarte diversificate, ele putand fi diferentiate dupa tipul
operatiunilor sau sfera teritoriala de cuprindere.

De aceea, adesea denumirea de banca comerciala este asociata unui termen care ii
defineste specificul. Astfel sunt banci universale si banci specializate.

Bănci universale – sunt denumite acele banci comerciale care efectueaza toate
operatiunile bancare si care nu isi limiteaza activitatea la anumite sectoare (în România,
societatile bancare sunt, prin lege, banci universale).

Bănci specializate – este denumirea generica pentru a desemna bancile comerciale sau
institutiile de tip bancar, care, de regula, alaturi de operatiuni bancare de baza, dezvolta
preponderent operatiuni bancare de un anumit tip sau un anumit domeniu.

In continuare, vom prezenta cateva tipuri de banci comerciale specializate:

- banca agricola – acorda credite si alte facilitati financiare si de plata unitatilor


agricole pentru cumpararea de terenuri si utilaje agricole, ingrasaminte etc.

   
      18 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

- banca de investitii – acorda credite, pe termen mediu si lung, intreprinderilor


industriale (uneori si din alte ramuri economice), de regula pentru investiti,
procurandu-si fondurile pe baza unor forme de economisire pe durate mai indelungate
decat cele obisnuite

- banca ipotecara – acorda imprumuturi pe termen lung cu o ipoteca asupra imobilelor


detinute de debitori

- banca de export-import – crediteaza, pe diferite termene, producatorii/exportatorii


autohtoni pentru a-i sprijini in activitatea de promovare a produselor tarii respective pe
pietele externe; garanteaza creditele externe; efectueaza operatiuni de casa in favoarea
importatorilor si exportatorilor etc.

- banca internationala (privata) – banca comerciala cu numeroase sucursale in alte tari


si pentru care operatiunile externe joaca un rol important, dar nu chiar preponderent;

- Termenul de banca internationala este utilizat si pentru institutii financiar-bancare


interguvernamentale al caror capital provine din doua sau mai multe tari si a caror
activitate specifica desfasurandu-se la nivel international sau mondial depaseste
granitele unei tari (de exemplu Banca Reglementarilor Internationale, Banca
Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare, Banca Mondiala etc).

- bancile de depozit – realizeaza cea mai mare parte a activitatilor pe plan intern prin
atragerea de depozite si acordarea de credite financiare si persoanelor private. In
Franta, bancile comerciale se numesc banci de depozit. In SUA si Gemania aceste
banci se ocupa si de emisiunea si plasarea hartiilor de valoare si acordarea de credite
avand drept gaj hartiile de valoare.

- bancile de accept – sau casele de accept sunt institutii bancare care sustin, prin
semnatura lor, titluri de credit (cambii, bilete la ordin) trase de exportatorii autohtoni
asupra importatorilor straini iar titlul de credit astfel acceptat devine negociabil;

- case de emisiune – sunt institutii bancare care asigura plasarea pe piata a unor
emisiuni de hartii de valoare (actiuni, obligatiuni, etc.). In Anglia, aceste institutii sunt
considerate “merchant banks”, in timp ce in SUA sunt calificate drept “banci de
investitii” (investment banks).

Fiecare sistem bancar national are particularitatile lui, in ceea ce priveste denumirea

   
      19 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

bancilor, tipurile activitatilor cuprinse sub aceasta denumire.

2.3. Categorii de clientela în Romania

Categoriile de clientela a bancilor din România sunt similare cu categoriile de clientela


ale bancilor internationale cu specificatia ca unele segmente de clientela nu sunt suficient
definite si diferentiate, bancile nefiind înca în masura sa ofere produse si servicii diferentiate
pentru aceste segmente (Ex: clienti private banking, microîntreprinderi, clienti corporatii
internationale).

Tipuri de clienti - segmente principale

Majoritatea bancilor din România îsi împart clientela în concordanta cu strategia


bancii care stabileste segmentele de clientela prioritare în care banca actioneaza. Astfel pot fi
identificate urmatoarele categorii principale de clientela si segmentele aferente fiecarei
categorii:

2.3.1. Clienti persoane juridice

Clienti persoane juridice corporate (agenti economici de stat sau privati de marime
medie sau mare care pot fi organizati sub diverse forme);

Clienti IMM (clientii sunt selectati în functie de legislatie care stabileste 2 criterii de
selectie – nr. salariati mai mic sau egal cu 250 si cifra de afaceri anuala mai mica sau egala cu
echivalentul a 8 milioane EURO)

Microîntreprinderi – criteriul stabilit de lege este de maxim 9 salariati per agent


economic

2.3.2. Clienti persoane fizice

Fiecare banca îsi segmenteaza categoriile principale de clientela în functie de strategie,


forma de organizare, gradul de evolutie a managementului clientelei, însa în literatura de
specialitate distingem:

1. Persoane fizice autorizate (cabinete medicale, case de avocatura, notariate, e.t.c.)

2. Clienti private banking (clienti persoane fizice cu depozite semnificative)

3. Clienti persoane fizice

   
      20 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

Astfel putem întâlni segmentari ce utilizeaza, în principal, urmatoarele criterii:

Criteriul „Cifra de afaceri” – criteriul utilizat în subsegmentarea persoanelor juridice


datorita volumelor mari de activitate derulate cu acesti clienti (generatoare de venituri
semnificative din dobânzi si comisioane). În general clientii cu cifre de afaceri semnificative
(peste 50 milioane EURO anual) sunt tratati cu prioritate si în anumite cazuri au personal
bancar dedicat si o gestiune separata a relatiei banca client, diferita de cea a clientilor
obisnuiti Clientii corporate mari beneficiaza în general de tarife mai reduse fata de clientii
IMM sau microîntreprinderi.

Criteriul „Profit pe client” – criteriu utilizat foarte des de bancile internationale în


segmentarea clientilor atât persoane juridice cât si fizice. Din analizele efectuate de bancile
internationale reiese ca aproximativ o treime din clientii bancii sunt profitabili iar
identificarea segmentelor de clienti ce pot deveni profitabili este un factor major de influenta
pozitiva a profitabilitatii bancii.

Criteriul „Volum de depozite atrase” – criteriu utilizat în segmentarea îndeosebi a


persoanelor fizice. Depozitele persoanelor fizice reprezinta o resursa importanta pentru
acordarea de credite atât pentru activitatea de corporate cât si pentru activitatea de retail, iar
stabilitatea acestei resurse este foarte importanta pentru nivelul corespunzator al indicatorilor
de lichiditate si solvabilitate a bancilor. Clientii cu volum de resurse foarte ridicat sunt inclusi
în categoria clientilor VIP (private banking) si beneficiaza de un tratament diferentiat atât din
punct de vedere al produselor si serviciilor bancare oferite cât si al tarifelor aplicate acestora
(reduse semnificativ fata de cele ale clientilor obisnuiti).

   
      21 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

Concepte cheie:

• Banca Centrala • Banci comerciale

• Clienti corporate • Clienti IMM

• Clienti private banking • Segmentarea clientelei

Titluri de referare şi lucrări complexe:

1. Casele de economii şi cooperative de credit


2. Rolul sistemului bancar în dezvoltarea economică a societăţii
3. Necesitatea segmentării categoriilor de clientlă
4. Tendinte în segmentarea clientilor la nivel international
5. Necesitatea implementarii unui sistem de management al relatiilor cu clientii în
bancile comerciale

Teste grilă

1. Băncile de depozit desfăţoară următoarele operaţiuni:


a. atragerea de depozite
b. plasarea pe piata a hartiilor de valoare
c. acordarea de credite financiare

2. Din categoria clinenţilor persoane juridice fac parte:


a. Clienti IMM
b. Microîntreprinderi
c. Clienti private banking
d. Persoane fizice autorizate

3. Criteriul „Cifra de afaceri” presupune diferenţierea clienţilor dupa:


a. Volumele de numerar

   
      22 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

b. Numarul de operaţiuni
c. Număr de produse achiziţionate

   
      23 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

CAPITOLUL III

Definirea ofertei bancare

Obiective:
• Definirea ofertei bancare

• Particularitatile ofertei bancare

• Structura oferetei bancare

3.1. Definirea ofertei bancare

O bancă este o instituţie căreia i se acordă permisiunea de a efectua tranzacţii cu bani.


Potrivit reglementărilor care guvernează activitatea bancară din ţara noastră, “Societăţile
bancare sunt persoane juridice al căror obiect principal de activitate îl constituie atragerea de
fonduri de la persoane juridice şi fizice, sub formă de depozite sau instrumente negociabile,
plătibile la vedere sau la termen, precum şi acordarea de credite” (Legea nr. 33/1991).

Oferta unei bănci către clienţii săi derivă din însăşi cele trei funcţii principale ale
băncilor:

• Să atragă depozitele băneşti ale clienţilor, persoane fizice şi juridice;

• Să permită clienţilor să-şi retragă banii sau să-i transfere în alte conturi;

• Să acorde împrumuturi clienţilor care solicită credite, folosind depozitele atrase.

Băncile fac parte din sectorul terţiar, fiind considerate prestatori de servicii bancare.
Ele se plasează pe o poziţie de intermadiari între posesorii de disponibilităţi băneşti şi
solicitanţii acestora. Oferta bancară reprezintă totalitatea serviciilor pe care banca le pune la
dispoziţia clienţilor săi. Deşi activitatea bancară este încadrată în sfera serviciilor, în practică
”produsul bancar” este o realitate incontestabilă.

Unii specialişti structurează oferta bancară în funcţie de modul de solicitare a

acesteia, în:

Produse bancare – oferite de bancă clientelei sale şi în cadrul lor se include:

   
      24 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

• acordarea de credite;

• plasamente de obligaţiuni emise de stst sau societăţi particulare pentru procurarea de


fonduri;

• atragerea de economii în depozite pe diferite termene;

• consultanţă;

• gestionarea portofoliului de hârtii de valoare;

• schimb valutar;

• închirierea de seifuri, etc.

Servicii bancare – solicitate de clienţi, cum ar fi:

• evidenţa operaţiunilor în conturi curente;

• operaţiunile de casă;

• operaţiunile privind instrumentele de plată şi de credit;

• emiterea de scrisori de garanţie bancară, etc.

Alţi specialişti grupează oferta bancară în :

♦ credite şi depozite;

♦ servicii.

Creditele şi depozitele sunt produse care pun în joc capitaluri şi aceste capitaluri sunt
cauza însăşi a operaţiunilor care le dă naştere. Banca efectuează aceste operaţiuni atât ca
intermediar financiar, cât şi în nume propriu şi situaţia sa patrimonială este imediat afectată
prin oferirea acestor produse. Astfel o facilitate de casă, un bon de casă sau un depozit la
termen sunt produse care aparţin acestei categorii. Pentru produsele bancare se percep sau se
bonifică dobânzi.

Serviciile sunt produse născute din operaţiunile pe care banca le efectuează în contul
clienţilor săi. Situaţia patrimonială a băncii nu este în mod obligatoriu afectată imediat prin
oferirea acestor servicii. Executarea unui ordin de virament, remiterea unui cec spre încasare,
introducerea unui titlu de bursă sunt servicii ale căror costuri afectează costurile de prelucrare
şi nu costurile capitalurilor (costul unui virament este independent de suma viramentului).

   
      25 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

Pentru serviciile bancare se percep comisioane.

Este evidentă interdependenţa dintre serviciile şi produsele bancare, unele fiind


aproape simbolice: astfel contul de depozit pe trei luni pentru persoanele fizice este un produs
bancar, dar deschiderea contului şi administrarea lui sunt servicii bancare; creditul pe termen
scurt pe obiect pentru societăţi private este un produs bancar în timp ce expertizarea bunurilor
aduse în garanţia acestui credit constituie un serviciu bancar.

Din punctul de vedere al marketingului oferta bancară este alcătuită dintr-un serviciu
global care cuprinde o serie de servicii unitare însoţite uneori şi de un suport tangibil (carnetul
de cecuri, cartea de credit, etc). Ba chiar mai mult prestarea serviciilor bancare este însoţită şi
de o serie de factori materiali, tangibili cum ar fi ambianţa şi elementele materiale ale
personalului de servire.

Ambianţa include totalitatea elementelor materiale care asigură cadrul în care se


realizează contactul prestatorului cu clientul, cum sunt: clădirile, mobilierul, decorul,
caracterul funcţional al condiţiilor organizatorice, etc. Elementele specifice ale personalului
de servire cuprind aspectul fizic, vestimentaţia, comportamentul verbal şi nonverbal, cadourile
oferite de firma, etc.

Deasemenea un loc prioritar în cadrul ofertei bancare îl ocupă şi comunicaţiile


referitoare la produs. Acestea cuprind ansamblul informaţiilor transmise de bancă clienţilor
potenţiali cu scopul de a facilita prezentarea produsului şi a întări argumentaţia emotivă sau
raţională ce stă la baza deciziei de cumpărare.

Cunoaşterea unui produs de către public este legată de imaginea sa. Imaginea unui
produs este sinteza reprezentărilor mentale de natură cognitivă, afectivă, socială şi personală a
produsului în rândul cumpărătorilor. Oricât de diferită ar fi această imagine, pentru bancă este
vital să fie una favorabilă.

Este important să se cunoască ce imagine percep diferitele segmente de clienţi, căci


imaginea are o caracteristică importantă, şi anume aceea de a influenţa. Imaginea pe care o are
un anumit segment de clienţi pentru un produs, poate influenţa alte segmente. Ea produce un
aşa numit efect “de halo”. Una din componentele sale poate fi percepută foarte puternic, în
bine sau rău.

Referitor la imagine, trebuie menţionat faptul că ea evoluează în timp, se transformă.

   
      26 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

Din acest motiv, o bancă trebuie să-şi analizeze periodic imaginea în răndul clienţilor. Ba mai
mult în epoca actuală, a înaltei tehnologii, când datorită progreselor telecomunicaţiei lumea
devine din ce în ce mai mică şi concurenţa din ce în ce mai mare, băncile tind să ofere o cât
mai largă paletă de servicii şi produse, clienţii nemaiputând diferenţia clar oferta unei bănci de
a celeilalte. În aceste condiţii imaginea devine un puternic element concurenţial.

3.2. Particularităţile ofertei bancare

Oferta bancară, înaintea apariţiei pe piaţă este pasivă. Ea apare deci ca o ofertă
potenţială. În momentul întâlnirii cu cererea, elementele potenţiale sunt activate corespunzător
şi în urma unor procese specifice se transformă în ofertă reală. Această transformare este
strâns legată şi de munca prestatorului, motiv pentru care numeroşi specialişti consideră
personalul parte componentă a ofertei de servicii în general.

Băncile oferă servicii bazate pe echipamente şi servicii bazate pe personalul de servire.


În principiu oferta bancară are un caracter omogen, prestaţiile sale fiind constituite dintr-o
serie de servicii, în special cele de bază, care se află în relaţii de interdependenţă. În general
băncile oferă acelaşi pachet de servicii.

Irepetabilitatea serviciilor imprimă ofertei bancare un grad ridicat de unicitate. Din


acest motiv, între oferta potenţială şi oferta reală există un anumit grad de diferenţiere sesizat
adesea de client.

Deşi oferite global, serviciile bancare sunt consumate individual. Esenţială rămâne
gruparea ofertei prin luarea în considerare a celor trei categorii de servicii:

• de bază;

• complementare;

• suplimentare.

Ele alcătuiesc oferta oricărei întreprinderi prestatoare de servicii.

Oferta bancară este propusă direct clientelei; nici un intermediar nu se intercalează


circuitului de distribuţie. Reţeaua de unităţi (sucursale, filiale, agenţii) este administrată de
către bancă şi acest fapt determină o concordanţă totală – pentru client – între imaginea băncii

   
      27 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

şi imaginea unităţii bancare unde are contul.

Produsele şi serviciile bancare au o viaţă mai lungă, “îmbătrânirea lor este mai lentă”.
Există anumite produse la fel de vechi ca banca însăşi.

Oferta bancară nu este protejată şi fiecare produs nou poate fi copiat imediat de alte
bănci. Băncile care aduc cu regularitate înnoiri serviciilor proprii obţin o serie de avantaje
competitive temporare, dar renumele câştigat de pe urma inovaţiilor contribuie la atragerea
acelor consumatori interesaţi în achiziţionarea serviciilor de cea mai buna calitate. Astfel
concernul Citicorp este cunoscut ca lider în domeniul perfecţionării activităţii bancare, ca
urmare a permanentelor innoiri aduse serviciilor de specialitate cum ar fi: maşinile de casă
automate, extinderea activităţilor bancare la scară naţională şi internaţională, lărgirea gamei
de operaţiuni financiare şi cărţi de credit.

Produsele şi serviciile bancare pot face obiectul unei diferenţieri. Oferta poate
cuprinde elemente inovatoare care să o particularizeze între ofertele concurenţei. Banca îşi
poate diferenţia oferta prin:

• distribuţie, în sensul îmbunătăţirii suportului fizic al serviciului prestat, prin furnizarea


acestuia la domiciliul clientului;

• intermediul personalului;

• diferenţierea propriei imagini în special cu ajutorul simbolurilor şi al mărcii.

Diferentierea cea mai pronunţată se obtine printr-o calitate înaltă a serviciilor.


Consumatorii nu despart calitatea serviciului de cinstea, corectitudinea, încrederea pe care
banca le-o inspiră.

Calitatea serviciilor exprima măsura în care acestea satisfac cerinţele consumatorilor.


În literatura de specialitate s-au identificat urmatoarele caracteristici prin care poate fi definită
calitatea serviciilor:

• Prestarea cât mai corectă a serviciului prin onorarea promisiunilor şi executarea lui

• în cele mai bune condiţii;

• Responsabilitate maximă din partea prestatorilor; receptivitate;

• Competenţă asigurată prin cunoştinţe de specialitate şi personal calificat;

   
      28 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

• Accesibilitatea serviciului, exprimată prin uşurinţa contactării firmei, orarul de


funcţionare, timpul de aşteptare pentru prestarea serviciului;

• Amabilitatea personalului, politeţe, respect, consideraţie;

• Comunicaţiile prin care se asigură informarea consumatorului prin folosirea unui


limbaj adecvat, adaptat diferiţilor clienţi;

• Credibilitatea asigurată de regulă de numele şi reputaţia firmei;

• Siguranţa, care presupune lipsa oricărui pericol, risc, îndoieli în privinţa prestării
serviciului;

• Înţelegerea nevoilor specifice consumatorului;

• Elementele tangibile, care trebuie să fie cât mai atractive.

Oferta bancară este condiţionată de către un cadru juridic şi de anumite reglementări.


Acestea sunt stabilite cu scopul de a asigura concurenţa în sectorul bancar şi pentru a limita
poziţiile de monopol. Băncile nu trebuie să se angajeze într-o concurenţă neloială. Un alt set
de limitări au în vedere asigurarea eficienţei activităţii de supraveghere realizată de Banca
Natională.

Banca există pentru clienţii săi. Ca instituţie şi activitate, ea a apărut pe o anumită


treaptă de dezvoltare a societăţii, datorită nevoii oamenilor de a efectua diverse tranzacţii.

Evoluţia societăţii omeneşti în toate domeniile şi mai ales în economie a impus


adaptarea ofertei bancare la noile cerinţe, lucru ce a necesitat atât modernizarea şi dezvoltarea
serviciilor oferite de bănci clienţilor, dar şi apropierea de aceştia. O apropiere fizică realizată
prin dezvoltarea unei reţele de unităţi proprii în teritoriu sau mai nou prin homebanking, dar şi
o apropiere în sensul adoptării opticii de marketing.

Pentru băncile din România marketingul era o noutate cu câţiva ani în urmă. Dar
privind evoluţia sistemului bancar românesc după 1990, putem afirma cu certitudine că el a
devenit o necesitate.

Băncile care doresc să aibă succes vor trebui să se apropie de clienţi pentru ca într-un
timp cât mai redus să le satisfacă necesităţile. Aceste necesităţi se schimbă odată cu
componentele mediului economic, cultural, tehnologic, social, politic, de aceea vor exista
multe oportunităţi pentru băncile care identifică aceste schimbări de a obţine profituri din

   
      29 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

dezvoltarea economiei libere de piaţă, prin satisfacerea cerinţelor clienţilor, prin adoptarea
opticii de marketing.

3.3. Structura ofertei bancare

Sistemul bancar din România este structurat pe două nivele, respectiv o bancă centrală
şi instituţiile financiare, cărora , prin lege, li s-a acordat statutul de bănci. Acestea sunt bănci
comerciale, de tip universal, care au primit dreptul să efectueze toată gama de operaţiuni
bancare.

Rolul băncilor comerciale într-o economie este strâns legat de principala lor calitate,
aceea de a fi intermediar în relaţia economii - investiţii. Economiile atât ale agenţilor
economici, cât şi ale persoanelor fizice reprezintă venituri neconsumate în perioada curentă şi
destinate unei utilizări viitoare. Ele sunt absolut necesare evoluţiei societăţii.

Investiţiile reprezintă o realitate a economiei, a expansiunii ei, ce îi afectează pe


agenţii economici şi populaţia. Resursele necesare realizării investiţiilor sunt fie propriile
economii, fie creditele acordate de bănci, în procesul de reciclare şi valorificare a capitalurilor
monetare în economie.

Băncile s-au afirmat esenţial ca instituţii monetare, ca intermediari monetari.


Caracteristica semnificativă a lor este transformarea activelor monetare în monedă. În cadrul
sistemului bancar s-au inclus în timp şi intermediarii monetari care au ca funcţii: colectarea de
economii sau acordarea de credite pe termen mijlociu şi lung, direct către beneficiari sau prin
angajarea de capitaluri pentru recreditare. Băncile comerciale au ca principală caracteristică
aceea că efectuează toate tipurile de operaţiuni bancare. Ele au o activitate diversă care se
poate modifica în funcţie de cererea existentă pe piaţă, în funcţie de propriile posibilităţi şi
bineînţeles de obiectivele propuse.

Activitatea de bază tradiţională a unei bănci comerciale este structurată în:

• Operaţiuni pasive, cele de constituire a resurselor;

• Operaţiuni active, cele prin care banca îşi angajează resursele în vederea acordării de
credite şi deci a obţinerii de profit;

• Operarea transferurilor monetare;

   
      30 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

• Alte servicii.

În a doua jumătate a secolului nostru, odată cu diversificarea serviciilor bancare, în

nomenclatorul ofertei unei bănci au pătruns o multitudine de noi servicii aflate in zone de
graniţă cu alţi operatori financiari sau nu.

Ne propunem sa prezentăm o scurtă trecere în revistă a produselor şi serviciilor oferite


de o bancă comercială universală plecând de la structura de bază a ofertei bancare, dar în
acelaşi timp propunem o nouă clasificare, mai cuprinzătoare decât cele întâlnite în materialele
de specialitate studiate.

3.3.1. Operaţiuni PASIVE

Operaţiunile pasive reprezintă pentru orice bancă acele operaţiuni de constituire a

resurselor. Ele cuprind totalitatea serviciilor bancare, oferite atât persoanelor fizice cât şi
persoanelor juridice, de constituire şi utilizare a depozitelor bancare.

Alături de aceste servicii bancare din cadrul operaţiunilor pasive fac parte operaţiunile
de lombardare, propriul capital şi fondurile de rezervă.

Gama operaţiunilor pasive include:

A. Depozitele la vedere, care în fapt au mai multe forme de existenţă:

a. conturile curente

b. conturile de depozit sau de economii

B. Depozitele la termen

C. Rescontul

D. Operaţiuni de lombardare

E. Capitalul propriu şi fondurile de rezervă

A. Depozitele la vedere. Depozitele sunt considerate principala sursă a fondurilor bancare.

Depozitele la vedere sunt caracterizate prin elasticitate, deoarece depunătorii pot


dispune în orice moment utilizarea lor pentru plăţi în cont sau retrageri din cont. Cu toate
acestea ele reprezintă cea mai stabilă resursă a băncilor comerciale.

   
      31 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

a. Conturile curente. Funcţia principală a contului curent este prestarea unor servicii
numeroase şi laborioase care solicită un effort din partea băncii. Aşa se face că majoritatea
băncilor aplică un regim special acestor conturi, fie că nu acordă dobândă, fie că se bonifică o
dobândă redusă. Mult timp a existat o concepţie greşită conform căreia conturile curente
reprezintă o resursă “gratuită” a marilor bănci, deoarece băncile nu plăteau dobândă pentru
astfel de depozite. Însă, ca urmare a intensificării concurenţei serviciilor de depozitare, în
multe ţări aceste conturi au devenit purtătoare de dobânzi. Costul real al unor astfel de
depozite este în jur de 6-8% din venitul total al băncilor.

Conturile curente se pot deschide în lei sau în valută. Unele bănci condiţionează
deschiderea acestor conturi de existenţa unei sume iniţiale minime, iar retragerile se pot face
în limita acestei sume, care rămâne permanent în cont. În ţara noastră ca practică generală,
plăţile din conturile curente se fac numai în limita disponibilităţilor existente în cont. Totuşi în
anumite condiţii, unele bănci au început să practice şi plăţi in descoperit de cont (overdraft)
pentru clienţii de încredere, dacă în mod cert urmează o încasare şi deci perioada de creditare
este foarte scurtă. Pe măsură ce dezvoltarea tehnologică pătrunde în sistemul bancar, băncile
oferă o paletă tot mai mare de facilităţi şi servicii legate de utilizarea conturilor curente.
Dintre noile servicii oferite care însoţesc serviciul de bază, enumerăm:

• Carduri de retragere de numerar (cash card) de la distribuitoarele automate de

numerar sau de la ghişeele automate de bancă ATM (Automated Teller Machine)

• Ordine de plată permanente (Standing order)

• Debitare directă (Direct debit)

• Cărţi de debit/credit (Debit card/Credit card)

• Operaţiuni bancare prin telefon/internet – banca la domiciliu

b. Conturile de depozit sau de economii. Acestea asigură fructificarea unor economii pe


termen mai lung. Unele bănci aplică restricţii şi cu privire la retrageri.

Eliberarea fondurilor se poate face şi imediat, la cerere, dar dobânda calculată în acest
caz este mai mică. În SUA, băncile trebuie să plătească rate competitive ale dobânzilor pentru
orice formă de depozitare pentru piaţa cu amănuntul. Acest fapt se datorează concurenţei
puternice a caselor de brokeraj. În Marea Britanie, de exemplu, printre cele mai importante

   
      32 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

categorii de astfel de conturi putem enumera:

• Conturile de depozit normale – unde fondurile pot fi retrase cu o notificare prealabilă de


şapte zile calculată asupra cuantumului retras.

• Conturile de economii regulate – care se acordă depunătorilor ce depun în mod regulat,


lunar, o anumită sumă minimă, în acest caz acordându-se o dobândă bonificată.

• Conturile de investiţii – destinate depunătorilor care au o sumă mai mare de investit, de cel
puţin 2 000 lire sterline, iar aceştia sunt pregătiţi să nu apeleze la conturile blocate într-un
astfel de cont cu notificarea prealabilă de trei luni înainte de retragerea lor – lucru ce este
recompensat cu o dobândă mai mare.

• Conturile cu acces imediat – care necesită o sumă iniţială mai mare, acordă o rată a dobânzii
preferenţială şi uneori permit accesul la fonduri fără pierderea (penalizarea) dobânzii.

• Conturi de venit lunar – unde investiţia minimă cerută poate varia în jurul sumei de 2000 lire
sterline, dobânda se plăteşte lunar şi poate fi creditat contul curent dar se cere de obicei o
notificare prealabilă pentru retrageri.

• Conturile tinerilor investitori – se acordă copiilor (de către părinţi) şi dă dreptul


destinatarilor de astfel de conturi la mici cadouri, reviste trimise în mod regulat şi la
organizarea de concursuri speciale.

• Conturile adolescenţilor (inclusiv studenţilor de la colegii) – sunt desemnate pentru a ţine


economiile tineretului şi a le permite accesul rapid al acestora prin intermediul ATM-urilor.

• Conturile de economii speciale exceptate de taxe au fost create pentru micii investitori care
nu vor să-şi asume riscul de a investi. “Investiţia” maximă permisă este de 9000 de lire
sterline eşalonat pe o perioadă de cinci ani.

• Investiţiile pe piaţa monetar-financiară pot fi făcute de asemenea prin intermediul băncilor.

• Certificatele de depozit sunt emise de bănci pentru clienţii care sunt gata să depună fonduri
la o rată a dobânzii fixă şi pentru o perioadă fixa de timp. Valoarea minimă pentru un
certificat este de 50 000 lire sterline şi sunt puse la dispoziţie în progresie cu o rată de 10.000
lire sterline până la valoarea maximă de 500 000 lire sterline. Sunt emise pentru o perioadă de
la 3 luni la 5 ani. Ele sunt negociabile, deci pot fi vândute în timpul termenului până la
scadenţă.

   
      33 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

B. Depozitele la termen. Acestea creează o bază sigură de fructificare în procesul de creditare


potrivit concurenţei între deponent şi bancă privind termenele, dobânzile şi celelalte condiţii
de depunere. Forma principală de atragere a acestor depozite este contul de depozit de
investiţii. Contul de depozit este disponibil atât pentru persoane fizice cât şi pentru persoane
juridice, iar depozitele se pot constitui fie în lei, fie în valută, la majoritatea băncilor. Băncile
stabilesc o sumă minimă necesară pentru deschiderea unui cont de depozit (plafon minim) şi
perioada de timp a depozitului (o lună, trei, şase sau douăsprezece luni). În baza sumelor
depozitate unele bănci acordă clienţilor împrumuturi, al căror nivel se situează în general,
până la 80% din suma depusă în cont.

Avantajele pe care le oferă contul de depozit pentru clienţi sunt:

- Obţinerea unei rate mai mari a dobânzii;

- Accesul la dobândă lunară, care este depusă într-un cont curent;

- Posibilitatea împrumutului fără alte garanţii.

De asemenea băncile comerciale deschid clienţilor:

• Conturi de economii simple la termen;

• Conturi de economii pentru pensie;

• Certificate de economii ;

• Obligaţiunile cu premii;

• Contracte “economiseşte pe masura veniturilor” – acestea au termen de 3ani sau 5 ani, timp
în care titularul se obligă să facă depuneri lunare în sume stabilite;

• Livrete de economii în vederea achiziţionării unei locuinţe sau a demarării unei afaceri.

C. Rescontul. Reprezintă o modalitate de procurare de resurse noi, prin cedarea portofoliului


de efecte comerciale, provenite din scontare, unei alta bănci, băncilor de scont sau, de regulă
băncii de emisiune. Profitul înregistrat de banca de depozit rezultă din diferenţa dintre
dobânda la care se scontează (mai mare) şi taxa scontului, dobânda practicată de banca de
emisiune.

D. Operaţiunile de lombardare. Reprezintă operaţiuni de împrumut pe garanţii de efecte


publice: operaţiuni şi bonuri de tezaur, operaţiuni prin care banca de depozit obţine de la

   
      34 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

banca de emisie resurse pe termen scurt, valorificându-şi astfel deţinerile de hârtii de valoare.

E. Capitalul propriu şi fondurile de rezervă. Acestea au aport relativ redus în formarea


resurselor de creditare a băncilor. În marea lor majoritate societăţi pe acţiuni, băncile îşi
formează capitalul propriu prin emisiunea şi subscrierea de acţiuni.

3.3.2. Operaţiuni ACTIVE

Operaţiunile active cuprind totalitatea serviciilor de creditare oferite de o bancă şi


operaţiunile de plasament. Băncile îşi angajează resursele în vederea îndeplinirii
funcţionalităţilor statutare şi a obţinerii de profit.

Concepte cheie:

• Oferta bancara • Produse bancare

• Servicii bancare • Operatiuni pasive

• Operatiuni active • Rescontare

• Lombardare

Titluri de referare şi lucrări complexe:

1. Influenţa cercetărilor de marketig asupa ofertei bancare


2. Necesitatea dezvoltării portofoliului de produse pasive ale bancilor comerciale
3. Particularităţile ofertei bancare

Teste grilă
1. Produse bancare oferite de bancă clientelei includ:
a. atragerea de economii în depozite pe diferite termene
b. negocierea titlurilor de valoare
c. consultanţă
d. gestionarea portofoliului de hârtii de valoare
   
      35 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

2. Din categoria serviciilor bancare fac parte:


a. efectuarea de plăţi la ordinul titularilor de cont
b. evidenţa operaţiunilor în conturi curente
c. operaţiunile de casă
d. operaţiunile privind instrumentele de plată şi de credit
e. emiterea cardurilor
f. emiterea de scrisori de garanţie bancară

3. Cererea de produse şi servicii bancare depinde de:


a. necesităţile de consum
b. puterea de cumpărare
c. gradul de civilizaţie şi cultură
d. toate răspunsurile sunt corecte

4. Operaţiunilor pasive cuprind:


a. conturile curente
b. cardurile de debit
c. depozitele la termen
d. toate răspunsurile sunt corecte

5. Din categoria operaţiunilor pasive fac parte:


a. creditele
b. cardurile de credit
c. plasamente

   
      36 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

CAPITOLUL IV

Creditul bancar

Obiective:
• Tipuri de credite
• Credite acordate persoanelor fizice
• Credite acordate persoanelor juridice
• Credite acordate statului

Creditarea este o activitate de bază într-o bancă, care dacă este practicată corect aduce
profituri importante. Procesul de creditare are un rol important economic, deoarece băncile
pun la dispoziţie astfel banii necesari dezvoltării economice. Într-o economie competitivă,
activităţile specifice sectorului terţiar trebuie să se concentreze asupra nevoilor clienţilor şi să
dezvolte aceste produse şi servicii pentru satisfacerea noilor cerinţe, mereu diversificate, ale
acestora.

4.1. Tipologia creditelor

Tipurile de credite acordate de bănci sunt în continuă diversificare în concordanţă cu


cerinţele clienţilor. Vom încerca o clasificare a acestora în funcţie de diferite criterii astfel:

În funcţie de perioada de acordare

a) Credite pe termen scurt

b) Credite pe termen mediu

c) Credite pe termen lung

În funcţie de debitorul băncii

a) Credite acordate persoanelor fizice

b) Credite acordate persoanelor juridice

c) Credite acordate altor bănci

d) Credite acordate statului

   
      37 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

În funcţie de calitatea lor

a) Credite performante

b) Credite nerambursate la scadenţă

În funcţie de domeniile împrumuturilor specializate

a) Domeniul imobiliar

b) Domeniu energetic

c) Domeniul minereurilor şi al exploatărilor miniere

d) Domeniul agriculturii

e) Finanţarea activităţilor comerciale

f) Corespondenţă bancară

g) Finanţarea proiectelor de investiţii

h) Leasing

i) Swaps (restructurarea portofoluilui de creanţe)

j) Capitalul de risc

Creditele pe termen scurt – acestea sunt operaţiunile de împrumut de sume de bani, pe


o perioadă ce nu depăşeşte 12 luni. Ele sunt rambursabile integral la scadenţă. În Franţa, de
exemplu, durata creditului merge pâna la 9 luni, pentru creditele acordate agriculturii. O
formă particulară a creditului pe termen scurt este şi creditul în descoperit de cont (overdraft).
Acest credit este disponibil numai prin conturile curente ale clientului. Dobânda se percepe la
soldul debitor rămas de plată. Această formă de creditare este una dintre cele mai obişnuite în
ţările vest europene şi SUA. În România acest serviciu se acordă numai celor mai buni clienţi
şi la o rată a dobânzii mare. Creditele în descoperit de cont se acordă atât persoanelor juridice
pentru a le ajuta să facă faţă situaţiilor în care banii de la debitori nu au fost încasaţi încă, cât
şi persoanelor fizice pâna la primirea salariului.

Creditele pe termen mediu – durata lor de rambursare este de la 1 an la 5 ani. Se


acordă pentru activitatea de import-export şi investiţii. Termenele şi condiţiile creditării sunt
cuprinse într-un contract de credit.

   
      38 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

Creditele pe termen lung – sunt acele împrumuturi a căror durată de rambursare


depăşeşte 5 ani. Se acordă pentru investiţii pe termen lung, cu durata de folosinţă îndelungată,
de exemplu creditele pentru construirea de locuinţe. Şi aceste tipuri de credite sunt rambursate
eşalonat.

Credite acordate persoanelor fizice – acest tip de credit este mai ales un credit de
consum, care se acordă pe termene diferite (de la foarte scurt la lung). El presupune existenţa
unor garanţii certe, iar nivelul dobânzii percepute este eşalonat de-a lungul perioadei
creditării. Multe bănci româneşti au evaluat dimensiunea pieţei creditelor acordate
persoanelor fizice.

4.2. Credite acordate persoanelor fizice

Forme ale creditului acordat persoanelor fizice sunt urmatoarele:

• Credit pentru construcţii de locuinţe, pe termen lung, cu garanţii ipotecare.

Ipoteca este un contract imobiliar, ce ia naştere din convenţia părţilor. Ipotecile


reprezintă o modalitate de împrumut prin care băncile joacă un rol important pe piaţa valorilor
imobiliare ipotecate. Principalele forme sunt: rambursarea, înzestrarea şi pensia.

Ipoteca cu rambursare presupune să se facă o rambursare lunară, care să reducă


capitalul împrumutat şi dobânda aferentă acestuia. Ca o modalitate nouă se oferă acum pe
piaţa ipotecii cu rambursare un început scăzut, ceea ce presupune plăţi scăzute în prima parte
(de început) a ipotecii. Plăţile cresc progresiv, pe o perioadă de ani, până când rambursările
ajung la nivel maxim.

La o ipotecă de înzestrare, plăţile sunt făcute de asemenea lunar, dar soldul capitalului
la plata din contul ipotecat nu descreşte, el rămânând la acelaşi nivel în timpul întregii vieţi a
ipotecii. Plăţile care se fac creditorului, acoperă doar dobânda şi vor fluctua numai dacă rata
dobânzii se schimbă. In acelaşi timp creditorul obţine asupra ipotecii o poliţă de asigurare de
înzestrare. Poliţa expiră în acelaşi timp când ipoteca este gata să fie răscumpărată (exigibilă),
şi fonduri suficiente vor fi puse la dispoziţie cu ocazia răscumpărării poliţei pentru a achita
împrumutul. Desigur primele de asigurare trebuie plătite de către împrumut lunar, în
completare cu plăţile dobânzii asupra ipotecii.

La o ipotecă pe bază de pensie se fac plăţi ale dobânzii, în timp ce concomitent se


efectuează contribuţii la un plan de pensii personal. Acest plan de pensii are scopul de a

   
      39 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

asigura suficienţi bani la data expirării ipotecii, pentru a achita ipoteca şi a asigura pensia.

Ipotecile pe bază de pensii sunt valabile doar pentru angajaţii (întreprinzătorii) privaţi
sau persoanelor fizice care nu sunt membre ale unei scheme de pensionare a unei companii.

• Credit pentru cumpărarea de case este acordat şi când un client doreşte să


achiziţioneze o casă nouă, înainte ca vânzarea vechii proprietăţi să se fi încheiat. Acest tip de
împrumut presupune discutarea şi punerea de acord a unor contracte ce se întocmesc privind
vânzarea şi achiziţionarea unor proprietăţi.când toate detaliile au fost puse la punct se cade de
acord ca aceste contracte (de vânzare, de achiziţie) să fie schimbate între ele. Deseori un
depozit este plătit vânzătorului utilizând propriile resurse ale achizitorului. Cuantumul acestui
depozit este de obicei de 10% iar uneori chiar mai mic. La câtva timp după schimbarea
contractelor are loc încheierea acestor activităţi. De obicei, la o lună după schimbarea
contractelor care devin obligatorii pentru părţile implicate, încheierea activităţii face ca soldul
bănesc al achiziţiei să fie plătit atăt pentru vânzare cât şi pentru cumpărare.

Banca poate interveni şi ajuta în aceste activităţi în următoarele feluri:

- poate să acorde resurse lichide care să-i permită clientului să-şi achite depozitul (acel 10%),
ceea ce reprezinta o facilitate de legatura privind depozitul;

- poate să acorde un împrumut închis de legatură. Atunci când un client doreşte să finalizeze
achiziţia noii proprietăţii înainte de încheierea vechii proprietăţi, dar dupa ce contractele au
fost interschimbate atât în ceea ce priveste vânzarea cât şi achiziţionarea proprietăţiilor. O
astfel de situaţie poate să apară atunci când un client cumpără o proprietate imobiliară care
necesită renovare şi astfel ar fi convenabil să continue să trăiască în vechea casă ce urmează a
fi vândută, câteva luni, în timp ce deţine noua casă, adică acea proprietate ce urmează a fi
achiziţionată, care între timp ar putea fi renovată;

- poate să acorde un împrumut de legătură deschis atunci când un client solicită acest tip de
avans, când acesta vede o proprietate (imobiliara) pe care doreşte să o achiziţioneze înainte de
a avea un cumpărător pentru vechea lui proprietate.

• Credit pentru cumpărări de automobile. În acest caz garanţia o reprezintă


automobilul. În ţările cu economie de piaţă puternică, un important concurent al băncilor
comerciale sunt companiile financiare aflate în proprietatea marilor constructori de
automobile. Pentru a stimula vânzarea unei mărci de automobile, acestea ajung să perceapă

   
      40 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

dobânzi derizorii si de aceea au ajuns să acapareze omare parte a acestei pieţe.

• Creditul pentru folosinţă îndelungată.

• Creditul pentru cumpărări de calculatoare personale. Aceste credite sunt garantate de


venitul lunar al clientului şi al garanţilor lui. Astfel se asigura realizarea integrală a preţului
către furnizor, la livrarea mărfurilor şi degrevează furnizorul de preocupări legate de încasarea
preţului.

• Creditul pentru studii. Acest tip de credite are o pondere mica în portofoliul de
creditare. Se acordă pentru întreţinerea studenţilor pe perioada studenţiei şi acoperă total sau
parţial, taxele şcolare. Scopul lor principal este de fidelizare a clienţilor.

• Linii de credit pentru cărţile de credit. În funcţie de bonitatea fiecărui client, banca
stabileşte un anumit plafon debitor, până la care se acoperă plăţile făcute prin cartea de credit,
chiar dacă nu există disponibil în cont.

• Împrumuturi cu o rată de bază sunt extrem de flexibile şi pot fi acordate atunci când
condiţiile pentru acordarea unui împrumut personal nu pot fi realizate sau nu corespund, cum
ar fi: plăţile lunare egale nu corespund cerinţelor clientului dar acesta are garanţii destule în
aşa fel încât să obţină împrumutul la o rată a dobânzii mai mică decât ce se bonifică la
împrumuturile personale.

• Creditele prin conturile de buget reprezintă un mijloc de a face faţă la facturile


diverse (cu caracter regulat ca mărime) pe baza unui venit regulat. Contul se dechide pe baza
unui formular ce se completează de client şi cuprinde cheltuielile estimative ale gospodăriei
pe 12 luni. Totalul se împarte la 12 şi pe baza unui ordin de plată permanent se transferă
fonduri din contul curent în contul de buget. Se fixează o limită maximă pe lună şi se emite un
carnet de cecuri pentru a plăti facturile ce au fost incluse în calculaţiile privind cheltuielile din
contul de buget. Speza bancară se calculează la cuantumul lunar ce urmează să fie transferată
în contul de buget.

• Creditele prin conturile de buget revolving presupun ca cei care utilizează un astfel
de împrumut să plătească o sumă fixă în fiecare luna în contul de buget revolving printr-un
ordin permanent. Se fixează o limită asupra contului şi un ordin de transfer minim.
Împrumutul poate fi folosit pentru orice plata doreşte clientul; se emite un carnet de cecuri
asupra contului care asigură accesul la fondurile dorite.

   
      41 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

• Împrumuturile de eliberare a participaţiilor permit clienţilor să-şi utilizeze valoarea


garanţiei dată de casa proprietate personală pentru scopuri de împrumut. Participaţia în acest
sens reprezintă valoarea curentă pe piaţă a proprietăţii mai putin datoriile curente asupra
proprietăţii. Banii pot fi utilizaţi în orice scop de către client iar practic sumele sunt transferate
din contul de eliberare a participaţiei în contul curent al clientului.

• Împrumuturile testamentare se acordă când persoana moare, iar proprietăţile acesteia


au o anumită valoare. Întrucât taxa de moştenire trebuie să fie plătită înainte ca beneficiarul
testamentului să-şi primească banii (valorile) ce rezultă din proprietatea lăsată moştenire,
atunci se obişnuieşte ca reprezentanţii personali (executori testamentari) să ceară un împrumut
bancar pentru a plăti taxa, plată ce va permite ca valorile moştenite sa poată fi eliberate şi
fondurile să poată fi puse la dispoziţie pentru a plăti împrumutul.

4.3. Credite acordate persoanelor juridice

Înainte ca banca să-şi ia acest tip de răspundere ea se va asigura că acel client are o
reputaţie bună şi că plăţile pot fi făcute în orice condiţii, chiar şi neprevăzute. Banca ia
întotdeauna o contravaloare de la clienţi astfel încât suma obligaţiunii ce poate fi solicitată de
la client să acopere suma ce trebuie să o achite. Lista serviciilor de creditare pentru societăţi
este foarte mare. Totuşi se remarcă faptul că societatea preferă in special servicii bancare ca:
finanţarea proiectelor de investiţii, creanţe în alte valute pe termen lung, finanţarea
exporturilor, a importurilor.

Termenul împrumutului poate fi scurt sau lung, rata dobânzii poate fi fixă sau
fluctuantă, creditul poate fi amortizat pe durata de viaţă a împrumutului sau la sfârşitul
creditării. Garanţiile pot să acopere toată valoarea împrumutului sau numai o parte a acestuia.
Creditele pot fi protejate împotriva unor calamităţi.

În SUA larg utilizate sunt împrumuturile la termen (3-10ani) pentru acoperirea unor
datorii sau pentru finanţarea anumitor proiecte. Evaluarea creditului pentru astfel de
împrumuturi necesită analiza poziţiei viitoare a societăţii. Practicile bancare americane cer, o
analiză regulată a situaţiei financiare a societăţii. În general putem vorbi de următoarele tipuri
de credite ce se acordă prin bănci agenţilor economici:

4.3.1. Credite destinate necesarului de capital fix, cum ar fi de exemplu creditele pentru
lucrări de construcţii sau de amenajare a locurilor profesionale.

   
      42 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

4.3.2. Credite destinate creanţelor comerciale. Creditele creanţelor comerciale înseamnă


pentru bănci a prelua contra monedă, creanţele comerciale pe care întreprinderile furnizoare le
au asupra clienţilor lor. Cea mai veche tehnică cunoscută şi folosită ca atare este operaţiunea
de scontare.

Scontarea reprezintă cesiunea cambiei către un alt beneficiar în schimbul valorii


actuale a cambiei. Scontarea este actul prin care creditul comercial, consacrat de cambie, se
transformă în credit bancar.

Pensiunea este operaţiunea prin care banca preia cambiile pe care le vinde
beneficiarul, cu condiţia răscumpărării lor de către acesta la termenele convenite. Aceste
operaţiuni se desfăşoară, în mod frecvent, în relaţiile băncilor cu firme mari şi îndeosebi între
bănci.

Împrumutul pe efecte comerciale în gaj se acordă în cazurile în care banca apreciază


pozitiv solvabilitatea beneficiarului de cambii, dar are reţineri cu privire la capacitatea de
plată a celorlalţi semnatari.

Împrumutul de gaj de efecte publice şi acţiuni - importanţa acestor operaţiuni se


explică prin abundenţa titlurilor de împrumut, a bonurilor de tezaur ce constituie o parte
importantă a patrimoniului întreprinderilor şi persoanelor. În cazurile în care au nevoie
temporară de bani, deţinătorii, preferând să menţină titlurile de proprietate recurg la
împrumuturi pe gaj.

4.3.3. Credite de trezorerie. Acestea sunt credite pe termen scurt, în general pâna la un an,
având ca scop acoperirea necesităţilor monetare legate de ciclul de fabricaţie şi
comercializare. Creditele de trezorerie au mai multe forme.

Avansurile în cont curent. Ele sunt menite să satisfacă necesităţile curente privind
acoperirea cheltuielilor de producţie cu caracter imprevizibil şi greu de localizat, în obiecte
care să reprezinte o garanţie veridică. Avansurile în cont curent se acordă de către bancă prin
plata cecurilor emise de titularii de cont şi în cazul în care aceştia nu au disponibilităţi în
cadrul unei limite convenite (overdraft).

Linia de credit presupune efectuarea creditării prin cont curent sau prin deschiderea
unui cont separat de împrumut. Permite accesul clientului debitor la sume a căror valoare
trebuie să se înscrie într-un anumit plafon maxim, aprobat de bancă. Mărimea acestui plafon

   
      43 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

depinde de poziţia întreprinderii pe piaţă, de natura activităţii desfăşurate de aceasta şi de


rezultatul analizelor efectuate de către inspectorii băncii la unităţile economice respective.

Creditele speciale servesc pentru finanţarea subscrierii de titluri de credit şi pentru

finanţarea agenţi1or la bursă.

Creditele de cumpărare care au drept scop să acopere cheltuielile de fabricaţie şi de


stocare pentru unităţile cu activitate sezonieră.

Creditele pentru stocuri se acordă pe baza unei garanţii explicite, respectiv stocul de
mărfuri din depozit. Modalitatea efectivă de creditare o reprezintă creditele de risc, creditele
de casă mobilizate şi îndeosebi creditele pe documente Warant. Warantul este documentul
care atestă existenţa mărfii într-un depozit general.

Creditele de prefinanţare, de acoperire a cheltuielilor pentru producţie de loturi


destinate exportului sau pieţii publice.

În afară de tipurile de credite amintite deja, având ca destinaţie persoanele juridice,


considerăm că trebuie menţionate şi alte alternative de finanţare menite aceleiaşi pieţe.

4.3.4. Factoring. Este un tip de credit care, de regulă, este oferit de către companii
specializate în acordarea acestui tip de finanţare. În ultimii ani îl întâlnim şi ca serviciu
bancar.

Dacă o firmă are nevoie de bani imediat poate apela la o bancă pentru încasarea mai
rapidă a contravalorii unor mărfuri vândute pe credit de 30 de zile. Banca, în baza facturilor
de încasat va plăti firmei care solicită creditul un anumit procent din valoarea facturilor (de
regulă, în jur de 80%). Banca va urmări încasarea facturilor şi apoi va încasa datoria în nume
propriu.

Serviciul de factoring presupune administrarea în beneficiul clientului a activităţii de

facturare, contabilitate financiară şi colectarea datoriilor.

În consecinţă va implica:

- un serviciu de înregistrări contabile în registrul vânzărilor

- expedierea facturilor la clienţi

- colectarea debitelor

   
      44 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

- controlul creditării, asigurându-se că acei clienţi vor plăti la timp.

Pentru a beneficia de acest tip de serviciu o societate comercială trebuie să satisfacă


unele cerinţe:

- să fie bine condusă

- să aibe o anumită cifră de afaceri stabilită de bancă

- să opereze într-o piaţă cu un risc scăzut

- să aibă o bună distribuţie a debitelor

- să aibă o valoare medie a facturilor limitată, deasemenea stabilită de bancă

Beneficiile activităţii de factoring ar fi:

- îmbunătăţirea cash-flow-ului;

- reducerea riscului de neplată;

- administrarea eficientă a registrului vânzărilor;

- îmbunătăţirea controlului creditării;

- reducerea cheltuielilor administrative.

Principalele tipuri de factoring sunt:

- factoring intern fără recurs - ce include administrarea registrului vânzărilor, asigurarea


împortiva pierderilor rezultate din neplata la termen şi finanţarea factorizării;

- factoring intern cu recurs — ce include administrarea registrului vânzărilor şi finanţarea


factorizării;

- factoring internaţional - acela va fi cu recurs sau fară recurs şi include administrarea


registrului vânzărilor şi finanţarea factorizării pentru comerţul internaţional.

Discountul facturilor este asigurat în special de societăţile de factorizare. Aranjamentul


priveşte achiziţionarea unei singure facturi sau a unui set în vedrea îmbunătăţirii creşterii
lichidităţilor respectivei companii. Acesta presupune ca cele care execută un astfel de discount
- ce poate fi chiar un factor - să avanseze o sumă care să acopere până la 75% din valoarea
facturii (sau sumelor facturate).

4.3.5. Leasing financiar - mai este cunoscut şi sub denumirea de contract de închiriere şi

   
      45 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

cumpărare în rate, şi poate fi destinat şi persoanelor fizice. Leasingul este o formă de


împrumut ce oferă oportunităţi substanţiale pentru bănci. De regulă leasingul furnizează
băncii o rată a dobânzii superioară faţă de cea a creditelor convenţionale. Multe bănci au
înfiinţat filiale specializate pentru realizarea operaţiunilor de leasing, în scopul asigurării
finanţării exporturilor de maşini, utiliaje, echipamente industriale.

Beneficiile activităţii de leasing ar fi următoarele:

- clientul poate plăti în rate, dar utilizează imediat echipamentul;

- ciclul de lucru al echipamentului poate să corespundă cu perioada de închiriere;

- ratele pot fi complet separate de taxe;

- se pot face extinderi ale leasingului la costuri scăzute din momentul în care acordul iniţial s-
a terminat (şi-a pierdut valabiltatea);

- există posibilitatea unor reduceri la vânzarea echipamentului la unele tipuri de leasing;

- este o masură potrivită pentru unele tipuri de utilaje (mijloace de producţie);

- nu se cer garanţii la finanţare.

4.3.6. Închirierea-achiziţionarea industrială - reprezintă o facilitate de finanţare pe termen


mediu, care poate fi adaptată la nevoile clientului. Clientul îşi asumă calitatea de proprietar al
echipamentului la sfârşitul perioadei acoperite de un acord de închiriere-achiziţie.

Furnizorul vinde bunurile societăţii, bunurile sunt livrate clientului şi un acord este
încheiat între client şi societatea finaciară care prevede ca plăţile să fie făcute în decursul unei
perioade de timp. La sfârşitul perioadei acoperite de acordul de închiriere-achiziţie, dreptul de
proprietate asupra echipamentului se transferă de la societatea financiară la client. Spre
deosebire de leasing, la acest tip de finanţare se cere deseori un depozit ce variază între 15-
30% din valoarea utilajului.

Credite acordate altor bănci Băncile se împrumută reciproc, pe termen scurt. Ele
apelează la piaţa interbancară din următoarele considerente:

- pentru a depăşi problemele legate de nevoia rapidă de lichidităţi;

- pentru a oferi fonduri, pe termen scurt, în cazul finanţării suplimentare a unor companii;

- pentru a permite băncilor mari să atragă fonduri în baza cărora să acorde credite în favoarea

   
      46 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

băncilor mici care nu pot să împrumute direct de pe piaţă.

Această piaţă interbancară a început să funcţioneze şi în România, având un rol tot mai
important în evoluţia sistemului financiar-bancar. Băncile îşi pot rezolva problemele de
lichidităţi efectuând tranzacţii pe piaţa interbancară, fără să mai fie nevoie să apleze la banca
centrală. Plasamentele pe piaţa interbancară sunt pe termen scurt, până la 1 an.

4.4. Credite acordate statului

Necesităţile guvernelor, legate de adminstrarea economică a ţării, au determinat


creşterea masivă a împrumuturilor la care apelează atât pe termen mediu, cât şi lung.
Guvernele au nevoie să împrumute fonduri, pentru a acoperi deficitul pe termen scurt, rezultat
din diferenţa dintre veniturile obţinute prin impozite şi cheltuielile bugetare ca urmare a
decalajului temporal. Guvemul se împrumută prin emiterea de obligaţiuni care sunt socotite,
de regulă, investiţii sigure. Băncile cumpără aceste titluri guvernamentale.

Creditele performante reprezintă pentru bancă acea categorie de credite în curs de


execuţie, a căror durată de acordare nu este expirată; iar debitorii şi-au achitat toate datoriile
faţă de bancă.

Creditele nerambursate la scadenţă reprezintă creditele neachitate la termenele stabilite


prin contractul de credit. În cazul expirării termenului de scadenţă creditul rămas se trece într-
un cont separat, de credite restante, dobânda acestuia fiind majorată.

Aminteam la începutul acestui capitol de o clasificare a creditelor în funcţie de


principalele domenii ale împrumuturilor specializate. În anii ‘80 se observă creşterea
importanţei pentru bănci a împrumuturilor specializate, deoarece furnizează profituri
importante. Domeniile cheie ale împrumuturilor specializate sunt:

Domeniul imobiliar — Băncile reevaluaeză permanent proprietăţile imobiliare.


Băncile dispun de specialişti ingineri, constructori, arhitecţi, inspectori financiari. Multe bănci
au fonduri blocate în împrumuturi ipotecare, deoarece acestea prezintă un risc mai scăzut şi o
rată a dobânzii ridicată.

Domeniul energetic - Marile proiecte ce necesită finanţări pe termen lung sunt


atractive pentru bănci. Există legislaţii care permit participarea directă a băncilor cu capital
propriu la astfel de proiecte ce atrag venituri în afara celor obţinute din dobânzi. Proiectele
sunt evaluate prin expertize bancare. Băncile din Texas (SUA) an parţial portofoliul lor de

   
      47 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

împrumut blocat în companii petroliere.

Domeniul minereurilor şi al exploatărilor miniere.

Domeniul agriculturii. Împrumuturile din acest domeniu sunt concentrate spaţial în


funcţie de zonele geografice şi rezervele solului şi subsolului.

Finanţarea activităţilor comerciale — În prezent multe bănci şi instituţii financiare


crează societăţi comerciale internaţionale.

Corespondenţa bancară — Acest sector neglijat în trecut, prezintă o nouă importanţă.


În timp ce creditul în sine nu este privit ca un produs primar, furnizarea serviciilor de
corespondenţă bancară se bucură de un mare interes din partea băncilor comerciale.

Finanţarea proiectelor de investiţii — în special a celor de valoare foarte mare în


domeniul transporturilor, telecomunicaţiilor, turismului, construcţiilor, lucărilor publice, etc.

Leasingul — este un contract prin care se acordă unui beneficiar dreptul de a utiliza pe
o perioadă determinată şi contra unei chirii un activ fix.

Swaps (Restructurarea portofoliului de creanţe) — Este o operaţiune prin care se


schimbă un titlu financiar contra altui titlu financiar pentru o perioadă determinată. Tehnicile
swaps se extind mereu, finanţând o gamă largă de activităţi (protecţia mediului, sănătate,
obiective culturale).

Capitalul de risc — Este capitalul investit de bănci în societăţi noi, mici şi mijlocii, ce
oferă mari posibiltăţi de finanţare, dar şi riscuri mari. Băncile acordă consultanţă şi finanţare
în domeniul înaltei tehnologii.

Operaţiunile de plasament

Operaţiunile de plasament sunt alături de serviciile de creditare o cale de plasare a


resurselor băncilor în vederea obţinerii de profituri. Ele reprezintă achiziţia de efecte publice
şi acţiuni.

În general piaţa plasamentelor este împărţită în piaţa monetară şi piaţa de capital. Piaţa
monetară are mai multe segmente:

- piaţa scontului

- piaţa interbancară

   
      48 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

- piaţa certificatelor de depozit

- piaţa titlurilor de valoare pe termen scurt

- piaţa eurovalutelor

Piaţa de capital poate fi definită ca piaţa destinată investiţiilor pe termen mediu şi lung.
Întreprinderile îşi măresc fondurile prin vânzarea de acţiuni sau luând împrumuturi bancare.

De asemenea guvernele pot emite titluri de valoare, sub forma obligaţiunilor de stat,
pentru care plătesc dobândă. Politica investiţională a unei bănci trebuie să ţină cont de
propriile obiective, dar şi de modificările şi tendinţele mediului exterior. Printre factorii care
influenţează politica investiţională a unei bănci, amintim:

- tendinţele ratei dobânzii şi inflaţiei

- politica economică a guvernului

- evenimentele politice

- piaţa bursieră internaţională

- atitudinea şi preferinţele clienţilor

- concurenţa

- dezastre naturale

Concepte cheie:

• Capital de risc • Swaps

• Credit de trezorerie • Factoring

• Leasing financiar • Gaj de efecte publice

• Efecte comerciale în gaj

Titluri de referare şi lucrări complexe:

1. Evolutii si perspective pe piata creditelor


2. Activitatea de creditare între eficienţă şi risc

   
      49 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

3. Piaţa românească a creditelor. prezent şi perspective

Teste grilă
1. Creditele pe termen scurt se acorda pe o perioada de până la:
a. o luna
b. şase luni
c. un an

2. Formele creditelor de trezorerie includ:


a. linia de credit
b. creditele pentru stocuri
c. creditele de prefinanţare
d. creditele pentru investiţii

3. În funcţie de calitatea lor creditele se clasifica în:


a. credite de eliberare a participaţiilor
b. credite performante
c. credite cu o rată de bază
d. credite nerambursate la scadenţă

4. Principalele forme ale creditului ipotecar sunr:


a. rambursarea
b. înzestrarea
c. pensia
d. toate răspunsurile sunt corecte

5. Operaţiunile de scontare presupune:


a. Preluarea de către bancă a unui efect comercial neajuns la scadenţă
b. Decontarea de către bancă a sumei integrale inscrise pe instrumentul monetar
c. Plata unei taxe către bancă

   
      50 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

CAPITOLUL V

Servicii oferite de bănci

Obiective:
• Operarea transferurilor monetare
• Carti de plata
• Transferuri bancare electronice
• Servicii de transfer international

5.1. Operarea Transferurilor Monetare

Băncile oferă servicii privind plăţile prin transferul fondurilor atât electronic cât şi prin
instrumente de plată în numele şi la cererea clienţilor lor. Banca percepe un comision pentru
acest serviciu, comision care variază în funcţie de valoarea sumei şi tehnica de transfer a
banilor. Acest comision aduce venit băncii. Instrumentele de plată cum sunt cecul, cambia,
biletul la ordin, ordinul de plată şi sistemele de plată electronice au devenit înlocuitori ai
comisionului. Băncile trebuie să identifice noi modalităţi de folosire a acestora. Aceste
instrumente de plată, caracterizate prin rapiditate şi încredere au permis creşterea eficienţei şi
vitezei de transfer a banilor.

Băncile vest-europene pot oferi clienţilor lor şi alte instrumente şi modalităţi de plată,
cum ar fi:

- poliţa bancherului (Banker’draft);

- ordine permanente (Standing orders);

- debitarea directă;

- giro-creditul băncii;

- distribuitoarele automate de numerar;

- transferul electronic al fondurilor la locul vânzării (EFTPOS);

- banca la domiciliu.

Servicii privind transferurile în numerar

In ţara noastră plata direct în numerar este cea mai utilizată metodă de transfer a

   
      51 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

fondurilor, mai ales, în cazul în care sunt implicate persoane fizice. Operaţiunile cu numerar
generează importante costuri pentru o bancă legate de emiterea, colectarea, depozitarea,
asigurarea securităţii. Pe plan internaţional se manifestă tendinţe de înlocuire a operaţiunilor
cu numerar prin alte instrumente de plată.

Servicii privind transferurile având ca suport hârtia

Cecurile. Acestea sunt instrucţiuni scrise către o bancă de a plăti, din contul celui care
ordonă plata, o anumită sumă de bani, unei persoane specificate. Din punctul de vedere al
persoanei care încaseză cecul acesta poate fi la purtător, cec care poartă clauza “nu la ordin “
şi cec care poartă clauza “la ordin”. După modul de încasare, cecurile pot fi cec simplu şi cec
barat (nu poate fi plătit în numerar). Principalele elemente pe care trebuie să le conţină un cec
sunt:

- data;
- numele băncii;
- detalii privind sucursala;
- numărul de cod de sortare;
- numele plătitorului;
- suma în litere;
- suma în cifre;
- denumirea contului;
- semnătura emitentului;
- numărul cecului;
- numărul de cod de sortare — dar tipărit cu cerneală magnetică;
- numărul contului.

Cecul reprezintă încă, în ţările dezvoltate, cea mai utilizată metodă de plată folosită de
clienţii băncii în ciuda faptului că metodele electronice au devenit mai populare în ultimii ani.

Cambia. Este un instrument de plată ce exprimă obligaţia asumată de un debitor de a


plăti la scadenţă o sumă de bani determinată în favoarea unui beneficiar. Cambia se poate
sconta (vinde) la o bancă comercială. Posesorul obţine contravaloarea mai puţin o dobândă,
iar banca devine beneficiarul cambiei.

   
      52 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

Trata bancară este folosită pentru tranzacţii ce implică sume mari de bani — ca de
exemplu plata unei case sau a unei maşini. Ea este folosită de vânzător în cazul când vrea să
evite riscul unui cec ce nu poate fi onorat. În momentul emiterii tratei, contul cumpărătorului
este imediat debitat cu valoarea descrisă pe trată plus taxa ce o incumbă.

Biletul la ordin. Reprezintă instrumentul prin care emitentul se angajează să plătească


la un anumit termen o sumă de bani în favoarea beneficiarului sau celui care-l deţine. Regulile
care se aplică cecului, cambiei şi biletului la ordin sunt prevăzute de Legea nr. 58/1934
modificate prin Legea 83/1994 si precizarile ulterioare.

Ordinul de plată. Este o dispoziţie necondiţionată, dată de către emitentul acestuia,


unei societăţi bancare, de a pune la dispoziţia unui beneficiar o anumită sumă de bani. Pentru
a fi valabil, ordinul de plată trebuie să conţină menţiunile obligatorii cuprinse în
Regulamentul BNR nr.8/19 aug. 1994.

Poliţa bancherului sau CEC certificat. Poliţa bancherului este un document însoţitor al
cecului, în cazul în care beneficiarul nu mai doreşte să aibă siguranţa că, la prezentare, acesta
va fi în mod sigur onorat. În Marea Britanie, de exemplu, acest instrument este folosit pentru
plăţile de valori foarte mari, în special de către persoane particulare. În ţara noastră, cecul
certificat reprezintă un instrument similar.

Ordinul permanent. Este o împuternicire dată de un client băncii sale de a plăti cu


regularitate, o sumă determinată din contul său unui beneficiar specificat, la anumite date, pe
un timp limitat (prima de asigurare, rate de împrumut).

Debitarea directă. Se aseamănă cu ordinul de plată, dar nu banca plătitorului are


iniţiativa plăţii, ci beneficiarul urmăreşte datoria scadenţei şi informează banca asupra sumei
ce trebuie plătită. Debitarea directă este indicată pentru plăţile cu caracter de regularitate a
caror sumă nu este cunoscută dinainte (consumul de curent de gaz, facturile telefonice).

Giro-creditul băncii. Este o instrucţiune scrisă, dată de către plătitor băncii sale, pentru
a debita contul cu o anumită sumă de bani, în favoarea unui partener. La rândul său banca
plătitorului remite instrucţiunea băncii beneficiarului, cerând ca respectivul cont să fie creditat
cu suma înscrisă. Acestă instrucţiune de plată este similară ordinului de plată, utilizat din
1995 şi în România.

   
      53 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

5.2. Cărţile de plată (Cardul) — ca monedă electronică

Realizările în domeniul tehnologiei informaţiei au determinat diversificarea serviciilor


bancare şi mutaţii în circulaţia banilor. A apărut astfel moneda electronică. Cartea de plată
este un instrument cu ajutorul căruia se poate efectua plata unui produs sau serviciu, având la
bază un sistem organizat pe baze contractuale între deţinător, emitent şi comerciant sau
prestator. Este un instrument de plata fără numerar.

Tipurile tehnologice cele mai utilizate astăzi sunt:

- cărţile de plată magnetice;

- cărţile de plată cu microprocesor (Smart cards). Acestea deţin mai multe informaţii decât
cărţile normale de credit prin faptul că au incorporat un microcip care înmagazinează Codul
Numeric Personal (PIN) şi informaţii despre identitatea deţinătorului şi valabilitatea
creditului;

- Crypt card — care se bazează pe un sistem electronic computerizat având incorporat un


procesor şi un ceas . Are viteză mare de prelucrare (16 Mb/sec);

- Laser card — realizată dintr-un material special, cu memorie optică, identificarea se face pe
baza amprentelor;

- Digital credit;

- Cărţile bancare cu fotografie.

Din punct de vedere al circulaţiei se disting:

- Carduri internaţionale — emise în valute convertibile, de exemplu VISA


INTERNATIONAL are ca membrii 22.000 de bănci din toată lumea.

- Carduri naţionale — exprimate în moneda naţională a ţării unde se află banca emitentă.

Din punct de vedere al emitentului se pot grupa cărţile de plată în:

- Cărţi emise de bănci. Soluţia cărţilor bancare s-a impus pentru scăderea cheltuielilor de
exploatare ale băncilor, pentru a ameliora rentabilitatea şi condiţiile de creditare pe care le
oferă. Astfel este facilitată retragerea numerarului în afara programului agenţiilor bancare.

- Cărţi emise de comercianţi (Carţi private) — Obiectivul major este fidelitatea clientelei.
Emitenţii oferă servicii anexe (reduceri, servicii de asigurare, servicii de livrare, parcare

   
      54 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

gratuită, etc).

- Cărţi emise de alte instituţii sau organizaţii — (Instituţii de credit, Companiile de transport şi
telecomunicaţii, Societăţi de Asigurări, Agenţii de turism, Cluburi, Prestatori de servicii
profesionale, etc).

În toate ţările dezvoltate companiile emit carduri structurate pe clase de clienţi (în
funcţie de venituri) şi/sau facilităţi oferite.

Tipuri de cărţi de plată în raport de funcţiile specifice pe care le îndeplinesc:

Cartea de credit — Credit card —indică faptul că posesorului i-a fost deschisă o linie
de credit pentru o anumită perioadă şi pe baza căreia se pot face plăţi sau retrage numerar
pana la un plafon prestabilit. Au fost introduse la mijlocul anilor ‘60 pentru a creşte
acceptabilitatea cecurilor şi pentru a promova operaţiunile din contul curent. Ele constau
dintr-un card de plastic care poartă emblema băncii sau/şi a societăţii comerciale emitente,
numele (în relief) al destinatarului, un cod de 16 cifre ce reprezintă contul clientului (tot în
relief), data până la care este valabilă cartea de credit şi un semn (o siglă) care să
individualizeze societatea (banca) finanţatoare.

Aceste cărţi de credit permit plata unor produse şi servicii direct (fără cash) dar şi alte
operaţiuni care se pot face prin intermediul aşa numitului sistem ATM (automatic teller
machine).

Cartea de debit — Debit card — permite posesorului să dobândească bunuri sau


servicii prin debitarea directă a contului său personal în limita disponibilităţilor băneşti.

Cartea multifuncţională — Cardul multifuncţional pentru a se apropia mai mult de


nevoile clienţilor, tot mai multe bănci emit carduri multifuncţionale.

- Cartea de numerar (cash card) — este un card utilizabil exclusiv pentru automate
Programabile;

- Cartea de garantare a cecurilor — care asigură garantarea unui cec emis şi semnat până la o
sumă specificată de banca emitentă.

Cartea de încărcare (percepere) se diferenţiază de cărţile de credit prin faptul că:

- percep întotdeauna o taxă anuală pentru a fi membru, în timp ce pentru multe cărţi de credit
nu există astfel de taxe;

   
      55 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

- soldul fiecărei luni trebuie plătit integral ceea ce nu este cazul cărţilor de credit unde se
plăteşte o sumă modică lunară minimă (cam 50 dolari sau echivalent în valută ori 1-2% din
plafonul maxim la care ai dreptul să apelezi la credit);

- se obligă cel care face cererea pentru emiterea unei astfel de cărţi — de a avea un venit
minim de 40.000 — 50.000 dolari, anual.

5.3. Servicii privind transferurile bancare având ca suport moneda electronică

Debitor automat de numerar (Cash Dispenser Bancomat) este un depozit


electromagnetic care permite unui utilizator de card accesul la retragerea numerarului sub
formă de bancnote şi monede metalice. Este importantă menţinerea secretului asupra
numărului personal de identificare.

Automatul bancar sau ATM

Este un depozit electromagnetic care permite utilizatorului autorizat, retragerea de


numerar, solicitarea de informaţii privind situaţia contului personal, transferul de fonduri,
formarea de dispoziţii, acceptarea de depozite. Aceste maşini automate stradale apar pe
peretele exterior al băncii (centrale, sucursalei), în supermarketuri sau aeroporturi sau la
intersecţia unor importante bulevarde, pe arterele comerciale şi în campusurile universitare.
Pentru a avea acces la serviciile bancare, se inserează cardul în maşină, după care se introduce
Codul Personal de Identificare (PIN). Serviciile oferite de aceste automate includ:

- retrageri băneşti — cash (inclusiv în alte valute decât cea în care este deschis contul în
funcţie de ţara unde este amplasat automatul);

- soldul contului

- solicitarea unei declaraţii (situaţia conturilor din bancă)

- cererea unui formular de cec

- informaţii despre alte servicii oferite de bancă

- plata creditelor şi plata unor facturi

- depuneri bancare

- listarea câtorva din ultimile tranzacţii din cont.

   
      56 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

Retragerile sau depunerile băneşti se pot face prin mai multe tipuri de conturi (curente,
de economii, de depozite, etc).

De obicei retragerile la un astfel de automat pot fi de 3-4000 de dolari pe zi, sau


echivalentul lor în alte valute convertibile.

Avantajul acestor automate a dus la micşorarea semnificativă atât a costurilor de


procesare a operaţiunilor bancare cât şi a cheltuielilor cu personalul. Nu trebuie uitat rolul
benefic asupra comportamentului clienţilor care nu mai au de aşteptat la coadă la ghişeu ci
operează imediat ei însăşi (păstrându-şi deci totalmente secretul operaţiunilor) sau oricum
după ce termină operaţiunea o altă persoană.

Terminale la punctele de vânzare — EFTPOS

Implică transferul fondurilor din contul unui client direct în contul vânzătorului,
simultan cu operaţiunea de vânzare. Debitarea va fi înregistrată în extrasul de cont al
deţinătorului cardului, la 2-5 zile după efectuarea tranzacţiei.

Banca la domiciliu (Telephone banking)

Banca la domiciliu este în fapt o expresie a evoluţiei, organizării şi tehnologiei bancare,


implicit a raporturilor dintre clienţi şi bancă. Semnifică realizarea tranzacţiilor bancare prin
telefon, modalitate ce a devenit posibilă odată cu dezvoltarea sistemelor informatice moderne.
Serviciile oferite clienţilor care nu mai sunt nevoiţi să se deplaseze la bancă sunt:

- informaţii asupra soldului

- solicitări de carnete de cecuri

- transferuri între conturi

- plata facturilor

Internet Banking (servicii bancare accesate prin internet)

Serviciu pus la dispozitie de banci pentu a oferi persoanelor fizice si juridice


posibilitatea efectuarii diverselor operatiuni bancare de la un calculator, indiferent de
localizarea acestuia. Este necesara doar o conexiune Internet. Accesul la acest serviciu este
asigurat in tot timpul anului 24 de ore pe zi. Procesarea tranzactiilor ordonate de client se face
in concordanta cu programul de functionare al bancii.

   
      57 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

Utilizand internet banking clientii pot efectua plati prin ordine de plata de compensare
sau de trezorerie, plati valutare interne sau externe, pot vizualiza in orice moment situatia
conturilor lor, pot afla informatii despre diversele cursuri valutare si dobanzi practicate de
banca.

Sistemul videotext este un sistem video cu transmisie telefonică.

5.4. Servicii privind transferurile internaţionale de fonduri

Băncile din diferite ţări stabilesc, între ele, relaţii de corespondent bancar, având
deschis pe bază de reciprocitate conturi, pe de o parte, pentru a uşura şi a permite o cât mai
rapidă mişcare a banilor, iar pe de altă parte pentru a asigura securitatea transferurilor
internaţionale de fonduri.

Debitarea reciprocă de conturi în valută este numai o parte din serviciile pe care
băncile şi le oferă reciproc. Indiferent de natura tranzacţiei sau a persoanei care a ordonat
transferul, acesta se poate realiza prin:

Transferul letric - constă în transmiterea fizică a înscrisului printr-un anumit mijloc de

transport de la o bancă la alta. Documentul se numeşte şi ordin de plată internaţional.

Transferul telegrafic . A căpătat amploare odată cu noile realizări tehnice în domeniu:


transmiterea prin cablu, telex, fax. Acest tip de transfer este cunoscut ca TT. Este mai rapid
decât transferul prin poştă, dar mai scump.

Transferul prin sistemul SWIFT. Constituie o tehnică computerizată de transmitere a


mesajelor. Societatea pentru Telecomunicaţii Financiare Interbancare Mondiale are sediul la
Bruxelles şi a fost constituită prin asocierea a 239 de bănci din 15 ţări, în 1973, care a devenit
operaţională începând cu 1977. Dacă în 1977 se transmiteau prin reţeaua SWIFT 3,3 milioane
de mesaje pe an, în 1991 s-au înregistrat 365 milioane mesaje, iar în 1995 numărul de mesaje
a depăşise 3 milioane pe zi. În prezent, SWIFT serveşte peste 5000 de instituţii financiar-
bancare din 140 de ţări. Primele bănci din România, care au aderat la sistem, au fost:
BANCOREX, BRD, Banca Agricolă şi BCR. La începutul anului 1996, 22 de bănci din ţara
noastră erau conectate la reţeaua SWIFT.

Transferul prin sistemul ECU de compensaţie şi de strângere a obligaţiilor de plată.

   
      58 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

Sistemul s-a constituit în 1982 şi are în componenţă 44 de bănci comerciale europene


considerate în sistem de bănci de compensaţie.

Operaţiunile de plăţi şi compensări bancare internaţionale privind cărţile de plată şi


cecurile de călătorie. Principalele sisteme organizate utilizate în Europa şi care au pătruns şi
pe piaţa noastră bancară sau prezintă interes pentru ea sunt:

- Sistemul Internaţional Eurocard, care este asociat cu sistemul american Master Card
International. Cardurile emise sunt acceptate în 170 de ţări.

- Sistemul Eurocheqe International

- Asociaţia pentru Servicii Internaţionale (VISA). Este cea mai amplă reţea de plăţi şi
compensaţii internaţionale. Are 27000 de instituţii bancare ca membrii asociaţi.

5.5. Alte Servicii oferite de bănci

Serviciile valutare sunt oferite de bănci pentru că majoritatea călătorilor au nevoie de


unele sume mici în valuta ţării în care sosesc pentru acopenirea unor cheltuieli imediate
(înainte de a ajunge la o bancă).

De asemenea în unele oraşe (de destinaţie) nu se pot schimba imediat banii întru-cât
trebuie să fie comandaţi de la departamentul de specialitate din centrala sau sucunsala băncii.
Totodată la întoarcere, călătorii pot solicita să schimbe înapoi valuta obţinută de care nu mai
au nevoie în ţara lor.

De menţionat că există o cutumă internaţională de a se schimba numai bani de hârtie


nu şi monezile, la oficiile de schimb valutar. Pentru astfel de servicii banca percepe un
comision ce se calculează la valoarea tranzacţiei valutare.

Cecurile de călătorie sunt un mijloc popular de a transfera fonduri în străinătate şi


care prezintă un grad de securitate mai ridicat decât banii lichizi.

Această siguranţă este dată de faptul că la primirea cecurilor, deţinătorul lor trebuie să
le semneze personal sus în stânga iar la transformarea lor în bani lichizi sau cu ocazia
cumpărării de bunuri şi/sau servicii, deţinătorul trebuie să-l semneze şi să-l dateze în partea de
jos a cecului. Dacă semnăturile de pe cec nu par identice, atunci funcţionarul care primeşte
cecul îl poate refuza, la plată.

   
      59 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

Seria şi numărul cecurilor se recomandă să fie ţinute separat de cecuri pentru ca în caz
de furt sau de pierdere, proprietarul lor să anunţe banca emitentă (printr-un număr de telefon
scutit de taxe) astfel ca acesta să poată obţine de la bancă o răscumpărare a pierderii suferite
în 24 de ore. Cecurile de călătorie apar sub formă de bancnote în diferite valori 10, 20, 50,
100 şi 150. Dacă cecul nu este folosit în timpul călătoriei el poate fi achitat de către banca
care l-a eliberat, banii putând fi trecuţi direct în contul clientului, fară să implice vreun risc
valutar.

Eurocecurile şi cardurile eurocec permit unui călător să încaseze valoarea lor sau să
achiziţioneze bunuri/servicii când apare simbolul alb şi albastru al Uniunii Europene. Aceste tipuri
de cecuri se emit în valori de până la 100 lire sterline (în Anglia). La emitere clientului i se dă
totodată o listă cu cuantumurile maxime care se pot obţine de la un astfel de cec în alte valute.

Eurocecurile se procesează printr-un centru Eurocec echivalent în lire sterline şi


comisionul se debitează din contul curent al clientului la două săptămâni după ce cecul a fost
emis.

Conturile valutare sunt utile afacerilor care se fac în mod frecvent în ţara valutei în
care se deschide contul întru-cât reduce riscul valutar. Ele pot fi deschise în folosul băncilor
sau al unor clienţi care călătoresc în mod frecvent în ţara valutei în care se deschide contul sau
când clientul anticipează o lungă călătorie sau o angajare în ţara respectivă.

Astfel, se pot obţine conturi curente cu carnete de cecuri sau chiar conturi de economii
purtătoare de dobândă în valuta respectivă (tot prin departamentul de relaţii externe al băncii
respective), împrumuturi, over drafturi sau ipoteci exprimate la valuta dorită. În cazul
împrumuturilor, chiar dacă rata dobânzii în valuta respectivă ar fi mai mică decât cea din ţara
de origine, eficienţa împrumuturilor trebuie să aibă în vedere şi riscul valutar datorită
fluctuaţiei valutei în perioada acordării şi rambursării împrumutului.

Serviciile valutare şi de călătorie ale băncilor se dezvoltă tot mai mult pe măsură ce
afacerile se internaţionalizează tot mai mult iar febra turismului între ţări atinge tot mai multe
categorii ale populaţiei de pe tot globul. Dacă mai adăugăm la acestea numărul studenţilor
străini care studiază în alte ţări, al artiştilor care dau concerte pe alte continente sau ţări, a
funcţionarilor de la forumurile şi organizaţiile internaţionale şi în sfârşit la acea reală
circulaţie a forţei de muncă care a depăşit în ultimul deceniu barierele unor organisme
teritoriale limitate precum Uniunea Europeană, atunci vom avea adevăratele dimensiuni ale
   
      60 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

acestui fenomen şi al eficienţei economice create de dezvoltarea unor facilităţi de călătorie


inclusiv bancare.

În cele ce urmează vom enumera câteva servicii oferite de bănci pentru facilitarea unor
excursii, călătorii, deplasări ale clienţilor lor în alte ţări decât ţara de domiciliu.

Poliţele de asigurare de călătorie sunt oferite de bănci pentru toate tipurile de


vacanţe şi călătorii. Ele pot acoperi la un cost rezonabil cheltuielile medicale, întârzierile şi
urmările acestora într-o călătorie, proprietăţile (bunurile) pierdute şi altele.

Principalii competitori la acest tip de serviciu oferit sunt agenţii de turism care oferă
astfel de asigurări la un preţ scăzut sau chiar gratuit acoperindu-şi cheltuielile prin preţul
complet al pachetului (ofertei) de călătorie.

Plăţi privind derularea cheltuielilor guvernamentale

Băncile pot efectua plăţi şi în numele guvernului, în special cele privind finanţarea
unor proiecte de investiţii de către stat.

Încasarea taxelor şi amenzilor

Persoanele care trebuie să plătească taxe sau amenzi pot folosi sistemul bancar, pentru sumele
datorate diferitelor instituţii sau chiar statului.

Consemnarea de depozite

La bănci se pot constitui sume în depozit, cu rol de garanţie, care sunt păstrate pe
perioada soluţionării unor diferende judiciare sau a altor cauze.

Casete pentru păstrarea valorilor

Clienţii unei bănci pot folosi, seifurile pentru păstrarea unor valori. Serviciul se
numeşte casete pentru păstrarea valorilor, băncile percepând în schimb un comision. În baza
acestui serviciu, clienţii îşi pot lăsa spre păstrare articole de valoare, cutii închise, testamente
sau alte documente importante. Banca emite o chitanţă pentru bunurile lăsate în păstrare,
asumându-şi, astfel, răspunderea asupra acestora.

Seifurile

Acest tip de serviciu, la fel ca şi casetele de valori, implică folosirea unor spaţii special

   
      61 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

amenajate care aparţin băncii. Clientului i se pune la dispoziţie un seif, accesul la seif fiind
sub un dublu control, banca păstrând o cheie şi clientul alta. Clientul depozitează, singur
bunurile, în seiful său, accesul la seif având loc oricând în timpul orelor de program al băncii,
timp în care clientul poate retrage sau depune orice obiecte sau documente.

Depuneri pentru o noapte

Acestă facilitate este oferită acelor clienţi care doresc să depoziteze fonduri în timpul
când banca este închisă. Cei care apelează cel mai des la acest serviciu sunt gestionarii şi
casierii magazinelor, care doresc să-şi depoziteze, pentru siguranţă, încasările zilnice, la
bancă. În general, sunt două metode de administrare a depozitului. Banca poate să deschidă
depozitul în absenţa clientului (după verificarea sumelor aduse) şi apoi să crediteze contul
clientului.

În a doua variantă, clientul adună banii destinaţi depozitării peste noapte, urmând să-i
verse, cu regularitate sau la anumite perioade de timp. Pentru astfel de operaţiuni băncile au
spaţii special amenajate şi, bineânţeles, percep un comision.

Unit Trust

“Unit Trust” este un serviciu bancar ce se referă la operaţiuni de investiţii, de


plasamente, care permite unui investitor (client al băncii) să investească într-un portofoliu de
acţiuni, micşorând marja de risc a investiţiei. Termenul “unit trust” semnifică poziţia băncii ca
entitate de încredere în adminstrarea plasamentelor clienţilor. La astfel de servicii apelează
clienţii care au fonduri limitate de investiţii sau clienţii care nu cunosc modul de funcţionare a
bursei. Comisionul perceput de bănci este în funcţie de suma investită.

Achiziţionarea şi vânzarea acţiunilor

La cererea clienţilor, băncile pot oferi servicii de vânzare şi cumpărare de hârtii de


vaboare (acţiuni, obligaţiuni). Când un client doreşte să facă astfel de afaceri, el va solicita
băncii, în primul rând, cursul pe piaţă al hârtiilor de valoare pe care doreşte să le cumpere sau,
după caz, să le vândă. Banca obţine aceste informaţii de la un broker, care îi va comunica
ultimul curs înregistrat pe piaţă. În baza informaţiei primite, clientul este cel care decide.
Tranzacţia este executată de către bancă, portivit ordinului clientului, iar executarea acesteia
trebuie confirmată în scris. Pentru acest serviciu, banca primeşte un comision de la broker şi
nu de la client.

   
      62 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

Serviciul de consultanţă în afaceri

Acest tip de serviciu este oferit de bănci, în primul rând, pentru afaceri mici. Banca se
comportă ca analist financiar şi sfătuieşte clientul cum să-şi amelioreze problemele financiare,
cum sunt cele privind bugetul de venituri şi cheltuieli, costurile, debitorii şi

fluxul de numerar (Cash-Flow). Pentru acest serviciu banca primeşte un tarif.

- Servicii de consultanţă privind gestiunea monetară şi a trezoreriei;

- Servicii de consultanţă privind previziunea ratei de schimb valutar;

- Servicii de educaţie financiară şi bancară;

- Păstrarea depozitelor;

Banca asigură, ca operaţie accesorie, păstarea titlurilor de credit, a valorilor şi a altor


obiecte imobiliare. În cazul grupei depozitelor se disting depozitele deschise, depozitele
închise, iar în cazul depozitelor deschise, depozite în păstrare simplă şi depozitele în păstrare
şi în administrare. În cazul depozitelor în păstrare simplă, banca îşi asumă ob1igaţia de a
păstra şi de a restitui aceleaşi titluri şi aceleaşi valori care au fost remise. În cazul depozitelor
în păstrare şi administrare, banca, în plus faţă de asigurarea păstrării titlurilor care sunt remise,
trebuie să asigure şi gestiunea acestora. Depozitele închise au ca obiect scrisori, valize, case
de bani, etc. închise sau sigilate de către deponent, purtând semnătura sa, pe care banca le
primeşte în depozit cu obligaţia de a le păstra şi de a le restitui la cererea deponentului.

Serviciile pentru rezidenţi (deci pentru persoane care trăiesc sau muncesc în
străinătate pentru câţiva ani) includ următoarele facilităţi de călătorie:

- conturi bancare externe

- consultanţă privind împrumuturi şi ipoteci asupra proprietăţilor imobiliare

- asigurări pe viaţă, pensii şi asigurarea proprietăţilor (bunurilor) personale

- administrarea investiţiilor

- servicii de executor testamentar

Operaţiuni cu devize, monede străine şi metale preţioase

Se numesc devize toate activele în cont pe lângă băncile străine ca şi efectele de


comerţ şi cecurile redactate în monedă străină. Operaţiunile de schimb cu devize pot avea loc

   
      63 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

la vedere sau la termen. În urma combinării acestor două operaţiuni (la vedere şi la termen)
rezultă operaţiunea swap, ce constă într-o vânzare de devize însoţită de o cumpărare la vedere
sau invers.

Serviciile de brokeraj privind acţiunile pot îmbrăca trei forme:

- serviciul de tranzacţionare a acţiunilor certificate

- serviciul de tranzacţie

- serviciul de consultanţă

Primul tip de servicii este solicitat de cei care vor să cumpere sau să vândă în mod
ocazional şi care preferă să-şi reţină propriile lor certificate de acţiuni. În acest caz clientul
cheamă la telefon sucursala cea mai apropiată şi întreabă despre cotaţia de preţ la anumite
acţiuni. Dacă clientul doreşte să tranzacţioneze, tranzacţia se confirmă imediat. O hârtie ce
conţine acest tip de contract este primită câteva zile mai târziu şi ea confirmă tranzacţia şi
reglează sumele ce trebuiesc plătite sau încasate în contul clientului.

Serviciul de tranzacţionare propriu-zis este utilizat de cei care cumpără şi vând în mod
frecvent şi preferă să ia propriile lor decizii privind investiţiile, dar doresc să micşoreze
activitatea birocratică ce ţine de desfăşurarea şi menţinerea portofoliului de acţiuni. În acest
sens, clientului i se emite un card de membru, i se alocă un număr de portofoliu şi i se
deschide un cont special, care să fie folosit ca un cont de tranzacţionare pentru toate
operaţiunile cu acţiuni. Certificatele de acţiuni sunt ţinute de către bancă, dar tranzacţiile pot
fi analizate la sucursala clientului sau direct la camera de dealing a firmei prin telefon.

Documentele pe care le deţine investitorul sunt notele de contract pentru vânzări şi


achiziţii şi a situaţiei cu caracter regulat privind contul de dealing (tranzacţii) împreună cu o
evaluare semestrială a portofoliului.

Serviciul de consultanţă se acordă investitorilor, care vor să-şi facă un portofoliu de


acţiuni, cât şi acelora care vor să cumpere sau să vândă anumite active.

Administrarea investiţiilor este oferită de către serviciile financiare subsidiare unor


bănci mai mari. Ea se acordă clienţilor înstăriţi, care doresc să investească direct pe piaţa
acţiunilor şi care doresc să-şi aibă portofoliile administrate în numele şi în contul lor.

Cuantumul minim pe care un client trebuie să-l aibă la dispoziţie pentru această

   
      64 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

afacere este, în Marea Britanie de exemplu, de 50.000 lire sterline. În acest caz banca preia
supravegherea zilnică a investiţiilor clientului. Se stabileşte de comun acord cu clientul o
politică individuală de investiţie, după care acesta decide asupra cărui tip de serviciu are
nevoie.

Există două tipuri de servicii care se referă la atitudinea clientului faţă de politica
propusă de bancă:

- discreţionare

- nediscreţionare

Planurile de participare personală (PEPs) sunt destinate a permite clienţilor să


investească în acţiuni şi să obţină concesii fiscale. Acestea pot fi de mai multe feluri:

- administrate — atunci când managerii îşi selectează acţiunile pentru a investi în ele şi îşi
administrează portofoliul;

- autoselectate — când investitorii aleg plasamente ori dintr-o listă, ori pe bază nerestrictivă;

- ale trusturilor de investiţii sau fondurilor finaciare;

- corporatiste, când sunt stabilite de către companii pentru plasarea investiţiilor în propriile lor
acţiuni, iar investitorilor le este permis să investească suplimentar într-un astfel de PEP.

Aranajamentele de pensii cad sub incidenţa a două tipuri de scheme:

- scheme de stat;

- scheme private.

În ceea ce priveşte primul tip de schemă menţionăm că există o pensie de stat de bază
la care se poate adăuga o schemă de pensie suplimentară. Contribuţiile extra la Asigurările
Naţionale sunt plătite de cea care aparţine sistemului suplimentar de pensii (SELPS), iar
acesta este protejat împortiva inflaţiei.

La nivelul lor, schemele de pensii private au şi ele două tipuri de scheme

- scheme ocupaţionale;

- planuri de pensii personale.

Serviciile de custodie şi de executor sunt asigurate ori de bancă ori prin intermediul

   
      65 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

unei agenţii a băncii.

Dacă o persoană moare fară a face un testament, proprietăţile decedatului sunt


distribuite conform legilor succesorale. În majoritatea cazurilor prevederile acestora nu se
potrivesc pe deplin cu ce ar fi dorit clienţii să facă un testament prin care să numească, un
executor profesionist şi experimentat, care să facă acesta în numele lui, prin acesta
asigurându-se că dorinţele sale vor fi îndeplinite. În acest caz banca percepe o taxă pentru
administrarea proprietăţii, taxă ce se calculează ca un procent din valoarea bunurilor lăsate
moştenire. Ea nu este plătibilă atât timp cât clientul este în viaţă, dar ea se deduce din valoarea
proprietăţii după încetarea din viaţă a clientului.

Sintetizând, executorul este acea persoană care administrează bunurile decedatului şi


care a fost numit explicit pentru a îndeplini acestă funcţie în testamentul persoanei decedate.

Spre deosebire de executor, administratorul este numit de către un tribunal pentru a


administra proprietăţile decedatului, atunci când:

- nu există testament;

- testamentul nu numeşte un executor;

- numitul executor nu este capabil sau nu doreşte să acţioneze în această poziţie.

Atât executorii cât şi administratorii sunt cunoscuţi generic ca reprezentanţi


personali.Banca sau un reprezentant ale acesteia poate fi numită ca adminstrator într-una din
situaţiile mai sus enumerate.

Serviciile de executor/administrator constau în principal în:

- ocuparea cu aranjamentul privind funeraliile;

- aranjamentul ca bunurile decedatului să fie evaluate în scopul impozitării şi distribuirii lor;

- colectarea - valorificarea bunurilor;

- plata taxelor;

- plata datoriilor şi cheltuielilor;

- înregistrarea în contabilitate a bunurilor pentru beneficiari.

Avantajele numirii unei bănci (bancher) ca executor/administrator al unui testament

   
      66 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

sunt:

- accesibilitatea;

- secretul operaţiunilor;

- imparţialitatea;

- securitatea;

- continuitatea;

- experienţa.

Aceeaşi agenţie sau departament al băncii ce se ocupă cu administrarea proprietăţii se


ocupă de asemenea şi cu serviciile custodiale.

Custodele este numit pentru a avea grijă de bunuri (proprietăţi) care sunt lăsate în
custodie pentru a asigura beneficii, beneficiarilor acestui tutelaj.

Pe lângă aceste servicii de custodie personală, banca poate acţiona şi în postura de


custode al unor trusturi (fonduri ale corporaţiilor), cum ar fi:

- fonduri financiare;

- trusturi de administrare a fondurilor de pensii;

- trusturi de administrare a obligaţiunilor;

- trusturi de administrare a unor scheme de împărţire a profiturilor.

Multe bănci au departamente specializate ce oferă servicii fiscale. În principiu acestea


pot fide două feluri:

- servicii fiscale persoanle cuprinzătoare, ce implică printre altele:

- colaţionarea tuturor detaliilor privind veniturile impozabile de orice natură ar fi, taxe,
comisioane, câştiguri, dobânzi, dividende şi alocaţii;

- declararea veniturilor şi transmiterea acestora la departamentulfiscal;

- corespondenţa cu acesta;

- acorduri privind declaraţii fiscale.

- serviciul de consultanţă, care, spre deosebire de primul, ce se plăteşte pe bază de taxă

   
      67 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

(speză) anuală, acesta din urmă se percepe pe baza unor tarife orare.

Din această multitudine de produse şi servicii bancare prezentate anterior, o bancă îşi
stabileşte propria ofertă în funcţie de segmentele ţintă de clienţi selectaţi, de posibiltăţile
materiale, umane şi financiare de care dispune, de particularităţile mediului său extern şi în
funcţie de propriile obiective de dezvoltare.

Este de menţionat că pentru fiecare serviciu în parte există un cadru legal care
reglementează modul în care acesta trebuie să fie operat, fie că acesta are un caracter naţional,
cum ar fi materia plăţilor, fie un cadru uniform internaţional precum în cazul acreditivelor
documentare, a garanţiilor bancare sau un cadru juridic mixt, atât naţional cât şi internaţional
cum ar fi materia cambiei şi cecului.

În al doilea rând reglementările interne ale fiecărei instituţii bancare fac ca acelaşi gen
de servicii să funcţioneze diferit. Cel mai la îndemână exemplu este cel al cărţilor VISA şi
AMERICAN EXPRESS. Dacă în cadrul primelor, sistemele de autorizare verifică dacă
ordonatorul plăţii are bani în contul băncii sale sau dispune de o linie de credit cu aceasta, în
cel de-al doilea caz calculatoarele verifică doar statistica obiceiurilor de consum, media
plăţilor lunare precedente şi acceptă plata urmând ca numai după aceea să se ramburseze
asupra băncii emitente.

În România doar o parte din serviciile enumerate mai sus sunt disponibile.

Dezvoltarea industriei bancare a fost înăbuşită până în 1990 iar construcţia unui sistem
bancar modern şi complex va lua timp destul de îndelungat. Băncile sunt instituţii cu un caracter
pronunţat infrastructural deşi scopul lor este de a realiza profit. Pentru a fi însă în măsură să
ofere servicii diverse şi complexe este necesar să investească la început sume considerabile în
construcţii (sedii, parcaje, tezaure bancare), să aibă acces la sisteme de telecomunicaţii extrem
de flexibile şi foarte fiabile, să instaleze sisteme sofisticate de calculatoare, să recruteze şi să
instruiască personal, să educe consumatorii să facă reclamă, etc.

Infrastructura deficitară românească este unul din principalele obstacole în dezvoltarea


industriei bancare. Lipsa legăturilor telefonice a obligat bănci cu vocaţie naţională, cu
sucursale şi agenţii în mediul sătesc, în munţi, în zone puţin accesibile, să instaleze propriile
lor reţele de telecomunicaţii prin satelit, cu implicaţii considerabile în costurile de operare.

Factorul uman este al doilea obstacol major. Populaţia, inclusiv agenţii economici sunt

   
      68 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

familiarizaţi cu operaţiunile bancare simple legate de cont şi plăţi. Totuşi un număr foarte mic
de persoane au cont la bancă, în pofida aparenţei că la ghişeele băncilor se înghesuie un public
numeros. Majoritatea publicului larg nu urmăreşte decât depozitele purtătoare de dobândă.
Puţini însă apelează la viramente, cecuri, iar cărţile de credit sunt într-o fază mai mult decat
incipientă deşi sunt bănci care investesc masiv în reclamă şi infrstructura aferentă.

Nici agenţii economici nu sunt utilizatori sofisticaţi ai serviciilor bancare. Un plan de


afaceri corect este rar întâlnit ceea ce limitează accesul acestora la credite. Adesea nici
personalul bancar nu are o instruire suficientă cu privire la cum să analizeze planurile de
afaceri şi de aici un număr mare de credite neperformante la portofoliul băncibor româneşti.

În domeniul operaţiunilor valutare foştii lucrători ai întreprinderilor de comerţ exterior


au cunoştinţe limitate cu privire la acreditive dar necesită o asistenţă foarte mare din partea
personalului bancar. Operaţii de forfetare, operaţii cu cambii, bilete la ordin, schimburi
valutare la termen, swap, hedging, sunt aproape necusoscute deşi universităţile predau de ani
de zile teoria derulării unor asemenea tranzacţii.

Teoretic, factorii care determină o dezvoltare continuă a produsului bancar sunt


următorii:

1. Ciclul de viaţă al produsului. Banca ar trebui să aibă produse în diferite faze din ciclul lor
de viaţă fiindcă dacă majoritatea serviciilor lor vor fi în faza de declin, profiturile s-ar reduce
şi astfel nu s-ar genera venituri pentru finanţarea cercetării noilor produse.

2. Acţionarii. Dacă banca nu introduce noi produse şi profiturile scad, acţionarii s-ar putea să
nu mai investească în bancă.

3. Pierderea cotei de piaţă. Când banca îşi pierde cota de piaţă şi profitul este afectat, ar
trebui introduse noi servicii pentru a recâştiga cota de piaţă.

4. Cererile şi oportunităţile de piaţă. Pot apărea noi posibilităţi pe piaţă şi deci banca ar dori
să dezvolte noi servicii pentru a satisface aceste noi nevoi şi cerinţe ale clienţilor potenţiali, de
a le oferi suficiente satisfacţii pentru a le schimba obiceiurile.

Practic, aceşti factori vor determina în România dezvoltarea industriei bancare în mod
organic, pe măsură ce toate ingredientele necesare creării şi ofertei lor vor putea fi regăsite în
sistem.

   
      69 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

Băncile trebuie să aibă în vedere îmbunătăţirea contactului cu clienţii. În acest sens se


impune un program continuu de monitorizare a satisfacţiei clientului. Astfel este necesară o
recompensare a performanţelor, motivarea personalului care vine în contact cu clientul,
asigurarea unor programe de perfecţionare pentru personalul propriu, oferirea unor programe
care să crească satisfacţia clienţilor.

Concepte cheie:

• Cec • Cambie

• Trata bancară • Poliţa bancherului

• Cash Dispenser Bancomat • Internet Banking

• TerminaleEFTPOS

Titluri de referare şi lucrări complexe:

1. Tendinte in evolutia serviciilor pe piata bncara

2. Necesitatea diversificarii serviciilor oferite de banci

Teste grilă

1. Printre serviciile privind transferurile având ca suport hârtia se identifică:


a. cecul
b. ordinul de plată
c. scrisoarea de garanţie bancară
d. biletul la ordin

2. Cecurile de călătorie sunt utilizate pentru:


a. transferul fondurilor în străinătate

   
      70 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

b. achitarea serviciilor turistice


c. achiziţionarea de bunuri şi servicii
d. economisire

3. Teoretic, factorii care determină o dezvoltare continuă a produsului bancar sunt


următorii:

a. ciclul de viaţă al produsului.

b. acţionarii.

c. pierderea cotei de piaţă

d. cererile şi oportunităţile de piaţă

e. toate răspunsurile sunt corecte

4. Din categoria serviciilor privind transferurile internaţionale de fonduri fac parte:

a. debitarea reciprocă de conturi în valută

b. transferul letric

c. transferul prin sistemul SWIFT

d. Internet Banking

   
      71 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

Bibliografie

1. David Aaker, Donald Noris - Characteristics of TV Commercials Perceived


as Informative, Journal of Advertising Research, nr.2,1982
2. Eugene Anderson, Vikas Mittal - Strengthening the Satisfaction-Profit Chain
Journal of Service Research, Nov.2000
3. Gary Armstrong, Philip Kotler - Marketing – An Introduction, Prentice Hall,
2003
4. Nicolae Dardac, Cezar Basno, Operaţiuni bancare. Instrumente şi tehnici de
plată, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1996
5. Michael Czinkota, Ilkka Ronkainen – International Marketing, Harcourt
College Publishers, 2001
6. Vasile Dedu – Managementul Bancar, Ed. Sildan, 1994
7. John De Graaf, David Wann, Thomas Naylor –Affluenza, Barrett-Keehler
Publishers, 2001
8. Niţă Dobrotă şi colaboratorii – Economie Politică, Ed. Economică, Bucureşti,
1995
9. Tom Duncan, Sandra Moriarty - Driving Brand Value: Using Integrated
Marketing to Manage Profitable Stakeholder Relationships, NY, McGraw-
Hill, 1997
10. Constantin Florescu şi colaboratorii – Marketing – Marketer, Grup Academic
de Marketing şi Management, Bucureşti 1992
11. Charles Fombrun - Reputation: Realizing Value from the Corporate Image,
Harvard Business School Press,1996
12. Sabine Funar, Produse şi servicii bancare, Ed. AcademicPres, Cluj Napoca,
2001
13. Constantin Kiriţescu – Sistemul Bănesc al Leului şi Precursorii Lui,
Biblioteca BNR, 1997
14. Philip Kotler - Managementul Marketingului, Ed. Teora 1997
15. Lucian Ionescu (coordonator), Fundamentele profesiunii bancare. Băncile şi
operaţiunile bancare, Ed. Economică, Bucureşti, 1996
16. Jennifer Lach - The new Gatekeepers, American Demographics, june 1999
17. Ioan Popa – Bursa, Colecţia Bursa, 1997
18. Ioan Popa – Tranzacţii Comerciale Internaţionale, Ed. Economică, Bucureşti,
1997
19. Ioana C. Popescu, Daniel Şerbănică, Virgil Balaure - Tehnici Promoţionale,
Bucureşti, Editura Metropol 1994
20. Almos Vorzak, Ion Plăiaş, Marius Pop, Marketing. Politici de marketing,
Partea a II-a, Ed. Risoprint, Cluj Napoca, 2000
21. www.bnro.ro
22. www.ibr-rbi.ro

   
      72 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

23. www.insse.ro

   
      73 
   
Mihai Popescu – Produse şi servicii bancare 

Raspunsuri teste:
CAPITOLUL I
1. a,b,c
2. a,b,c
3. a,b
4. a,b,d

CAPITOLUL 2
1. a,c
2. a,b
3. a

CAPITOLUL 3
1. a,c,d
2. a,b,c,d,f
3. d
4. d
5. a,c

CAPITOLUL 4
1. c
2. a,b,c
3. b,d
4. d
5. a,c

CAPITOLUL 5
1. a,b,d
2. a,b,c
3. e
4. a,b,c

   
      74