Sunteți pe pagina 1din 3

ŞASE PĂLĂRII

(E. de Bono)

Tehnică de grup, varianta de brainstorming regizat cea mai populară în ultima vreme.
În locul celor patru personaje (tradiţionalistul, exuberantul, pesimistul şi optimistul)
avem şase, indicat fiecare de culoarea pălăriei pe care o poartă, cu următoarele partituri
(descriere după J. Culvenor, D. Else, Engineering Creative Design, 1995):
- pălăria albă
- echivalează tradiţionalistul de la brainstormingul regizat
- vede şi privilegiază în discuţii faptele, datele obiective legate de problema de soluţionat
- sesizează deficitele de cunoştinţe/ informaţii/ documentare, pretinde rezolvarea lor,
completează şi suplimentează cunoştinţele/ informaţiile/ documentarea
- a da cuvîntul pălăriei albe echivalează cu a spune „hai să lăsăm baltă propunerile şi disputele
şi să revenim la datele obiective ale problemei pentru că e clar că ignorăm ceva”
- pălăria neagră
- echivalentul pesimistului
- este pălăria critică şi logică
- judecă şi invită la prudenţă
- sesizează şi subliniază nepotrivirile dintre ideile propuse şi „realitate”: faptele şi datele
obiective, experienţa disponibilă în termeni reali, sistemele utilizate în mod curent, scopurile şi
obiectivele pe care le avem de urmat
- pălăria albastră
- nu are treabă cu problema de rezolvat, ci cu modul în care gîndim problema
- sesizează şi rezolvă defectele sistemului de gîndire cu care abordăm problema
- ne împinge în abordări superioare din punct de vedere al acurateţei şi performanţelor
cognitive
- este ceea ce aş numi „poliţistul epistemologic”
- pălăria roşie
- cine îşi pune pălăria roşie are de exprimat emoţii şi sentimente legate de problemă, intuiţii. De
exemplu „asta e o propunere penibilă, nu-mi place”
- exprimă pur şi simplu, fără să justifice ce spune. Cu menţiunea că în situaţiile de grup nu prea
e convenabil să intervii hodoronc-tronc, mai ales pentru a-ţi exprima sentimentele. De aceea,
resimţim nevoia de ne face „logice” intervenţiile de pălărie roşie. Dar, dacă sentimentele pe are
le exprimăm sînt de cele mai multe ori autentice, „logica” de suţinere e de obicei o prefăcătorie
- punîndu-ne pălăria roşie le reamintim celorlalţi convenţia că avem dreptul să spunem ceva ce
altfel, deşi simţim cu acuitate, nu am spune
- pălăria verde
- echivalentul exuberantului
- exploatează posibilităţile creative oferite de problemă
- este pălăria creativă tipică. Cu ea pe cap facem propuneri, formulăm alternative, provocăm la
schimbare
- pălăria galbenă
- echivalentul optimistului
- gestionează pozitiv gîndirea logică, argumentativă
- evidenţiază şi susţine raţional ceea ce este pozitiv într-o propunere, ceea ce ar funcţiona, ceea
ce ar aduce beneficii. Dar şi ceea ce este pozitiv în experienţa existentă.

Sesiunea de şase pălării se organizează, se derulează şi se finalizează cam ca o sesiune


obişnuită de brainstorming. Cu următoarele diferenţe şi precizări
- deşi sînt metafore, pălăriile vor fi confecţionate şi utilizate ca atare. Evident, „pălării” nu
înseamnă neapărat marca Borsalino. Pot fi coifuri de hîrtie sau orice altceva care se poate pune
pe cap, este vizibil şi poate fi colorat în alb, negru, verde etc.
- nu vom confecţiona numai şase pălării. Fiecare participant trebuie să aibă acces la pălăria care
îi trebuie. Optim este ca fiecare dintre ei/ ele să aibă propriul său set de şase pălării
- vom instrui participanţii cu privire la semnificaţia fiecăreia. În sala de şedinţă vom amplasa la
loc vizibil cartoane cu semnificaţia fiecărei pălării
- atenţie, pălăriile nu indică persoane, ci conduite.
Spre deosebire de brainstormingul regizat, la care distribuţia celor patru roluri pe persoane
este rigidă, la şase pălării toţi invitaţii vor juca sub toate toate pălăriile. Nu vom distribui
fiecărui participant cîte o pălărie, fiecare cu culoarea sa.
Soluţia standard este că în acelaşi timp, toată lumea poartă aceeaşi pălărie. La comanda
moderatorului, toată lumea trece la culoarea indicată.
Cu alte cuvinte, pe parcursul şedinţei vom avea unul sau mai multe momente albe, în care toţi
participanţii au pe cap pălăria albă şi se comportă în conformitate cu rolul prescris de ea, unul
sau mai multe negre, albastre ş. a. m. d., în succesiunea pe care o alege moderatorul.
În mod excepţional, moderatorul poate introduce faze libere, în care fiecare alege să intervină
de sub pălăria care se potriveşte cu ce are de spus. Cu precizarea că intervenţiile libere de sub
pălăria neagră e mai bine să fie evitate şi chiar prohibite
- comutările se fac în principal pe pălării – „să ne punem acum pălăria galbenă”. Inclusiv
planificarea comutărilor pe ritmul lung (vezi brainstormingul), unde vom avea grijă să nu
începem chiar cu pălăria neagră, ci ne vom orienta spre o ordine analogă cu T, E, P, O de la
brainstormingul regizat.

Randamentul special al celor şase pălării vine prin instrumentarea explicită a trei
principii noi, suplimentare faţă cele care întemeiază variantele obişnuite de brainstorming (E.
de Bono, Six Thinking Hats, 1985):
- gîndirea paralelă (sau simultană). Momentele în care avem cu toţii aceeaşi pălărie pe cap sînt
momente în care ne concentrăm cu toţii pe acelaşi mod de gîndire, ceea ce generează efecte
cumulative consistente
- gîndirea pe întregul spectru. Fiecare dintre cele şase pălării este un mod de gîndire distinct.
Faptul că le punem în mişcare pe toate şase avantajează explorarea complexă şi realistă a
problemei, direcţionarea fluxurilor de gîndire, examinarea critică şi rafinarea ideilor. E clar că
inventatorul a dorit să majoreze „gîndirea laterală”, principala sa contribuţie la teoria şi
pragmatica creativităţii. Dar fără să piardă avantajele celorlalte modalităţi de gîndire – critică,
logică, ştiinţifică, metateoretetică, judecata. Rezultă o problemă de avut în vedere ca moderator
de şase pălării, şi anume echilibrarea între aceste modalităţi de gîndire, să le zicem non-
creative, şi modalitatea „laterală”, adică creativă. Pentru că, în mod spontan, sîntem
incomparabil mai înclinaţi să gîndim critic, logic, ştiinţific etc., decît creativ. Simplu vorbind,
problema poate fi rezolvată prin privilegierea, măcar cantitativă, a momentelor de pălărie verde
şi, secundar, de pălărie galbenă.
- separarea ego-ului de performarea într-un anumit rol şi, pe această cale, seperarea ego-ului de
performanţa în rolul respectiv. Faptul că sîntem toţi o dată „nebuni” (şi, alternativ, „judecători”)
depersonalizează intervenţiile şi ne scoate de sub incidenţa factorilor psihologici, interpersonali
şi culturali care inhibă creativitatea.

„Pălăriile” pot fi utilizate şi în şedinţe de unul singur, similar cu brainstormingul


socratic.
O utilizare specială şi deosebit de utilă este rularea stabilă a şedinţelor de echipă
managerială pe reţeta şase pălării sau măcar introducerea unor secvenţe ad-hoc. Dincolo de
eficacitatea directă ca tehnică creativă, este o cale sigură de a evita jocurile de subaltern şi
ascunderea sentimentele negative, practici curente şi pernicioase în aceste şedinţe.
Funcţionează foarte bine şi ca modalitate de team-building, dar mai ales e o procedură
interesantă de indus schimbări de cultură managerială şi organizaţională.
E util de ştiut că la ora actuală cele şase pălării reprezintă o practică curentă în cele mai
mari şi mai prestigioase companii din lume, cum ar fi Prudential Insurance, IBM, Federal
Express, British Airways, Polaroid, Pepsico, DuPont, Nippon Telephone and Telegraph.