Intimitatea in cuplulul conjugal

vide

Fata de animale, la om sexualitatea are o alta dimensiune, avand o valoare autonoma legata de elementele de
comunicare senzoriala, emotional-afectiva si de intimitatea care se stabileste intre parteneri.

Intimitatea este definita ca fiind o calitate particulara pentru doua persoane, aceea de a fi apropiate sub aspect
emotional-afectiv. Aceasta legatura afectiva se bazeaza pe urmatoarele aspecte: atentii reciproce; responsabilitate;
incredere; comunicare deschisa, sincera a sentimentelor si senzatiilor; schimb deschis si total de informatii intre
parteneri; cooperare reciproca; sprijin si securizare reciproca.

Intimitatea este de doua feluri:

a) cea legata de starea de “a fi indragostit” si care produce acea situatie de intimitate fuzionala dintre parteneri;
b) o alta, mai slaba, mai matura in ceea ce priveste natura relatiei, permitand sa se mentina si sa se dezvolte propria
individualitate si autonomie.

Nu se poate trai permanent intr-o stare de fuziune in cadrul cuplului conjugal; este necesara o anumita distanta din
cand in cand pentru a se putea comunica.

Teama de intimitate. De ce nu exista intimitate in unele cupluri? De ce apare o frica de intimitate mai mare decat
cea referitoare la sexualitate?

Multe cupluri care doresc sa atinga un grad mai mare de intimitate sfarsesc prin a se indrepta in directia opusa
apropierii. Intimitatea da nastere la anxietate, producand, in felul acesta, indepartarea partenerilor.

Fiecare cuplu incearca sa impuna o serie de comportamente care tind uneori sa se indeparteze sau sa se apropie,
reusind sa mentina cu ajutorul unor aranjamente continue, intr-o directie sau alta, o distanta ideala intre membrii,
asigurand o stare optima de intimitate si evitand asfel anxietatea.

De ce intimitatea poate genera anxietate? Intrucat intimitatea comporta capacitatea de a avea o incredere deplina in
celalalt, abandonand propriile masuri de aparare, de a se “arata asa cum este” si fara a exista teama ca celalalt va
profita de aceste “momente” sau de “punctele sale slabe”.

Intimitatea nonverbala. In cadrul unui cuplu, intimitatea poate fi verbala sau nonverbala. Cea verbala consta in
capacitatea de a comunica, prin intermediul limbajului, emotiile si sentimentele cele mai intime celorlalti membrii ai
familiei.
In sexologie, latura nonverbala a comunicarii cuplului este mult mai importanta in aspectele intimitatii, fiind raportata
in primul rand la sfera senzoriala. Intimitatea nonverbala implica doua elemente complementare:
1) elementul individual, ce poate fi definit ca reprezentand contrariul pudorii, al izolarii. El reprezinta capacitatea de a
comunica cu corpul sub aspect fizic, dar mai putin erotic. Este o acceptare a sinelui si a propriului corp sau o mai
buna maniera de “a trai in armonie cu tine insuti”;
2) elementul relational consta in a refuza ca partenerul “sa se arate”, in a nu resimti dezgust sau intoleranta fata de
manifestarile corporale, neerotice ale celuilalt. In acest caz, totul depinde de capacitatea de  “a te accepta”, intrucat
daca refuzi propriul tau corp este la fel de greu sa-l accepti pe cel al altuia. Acest aspect are o mare valoare
comunicationala in functionalitatea intima a cuplului.

Este posibil ca o persoana sa aiba dificultati in a-si exprima liber, prin propriul sau corp, trairile si de a acepta in felul
acesta “sa se deschida” celorlalti. Aceasta “bariera fizica” este rezultatul unei educatii excesiv de rigide in ceea ce
priveste pudoarea. In aceasta situatie, daca ea se manifesta, va produce dezgust, iritare, refuz, atitudini care
reprezinta semnale de alarma pentru functionarea emotionala normala a cuplului respectiv.

Intimitatea nonverbala se realizeaza in principal pe canale senzoriale prin miros, pipait si perceptii termice.
Intimitatea si sexualitatea. Raportul dintre intimitate si sexualitate sunt diferit acceptate la barbat si femeie. Barbatul
tinde sa-si subestimeze pielea ca organ erotic, dand preferinta penisului si senzatiilor de la nivelul acestuia. Femeia
este considerata mult mai sensibila, tinde sa-si distribuie perceptia erotico-tactila pe o suprafata corporala cat mai
extinsa, neglijand clitorisul si senzatiile erotice ale acestuia.

Echilibrul dintre sexualitate si intimitate sta la baza unui “erotism trait” al cuplului. Numai experienta reciproca poate
genera acest echilibru, impreuna cu o cunoastere reciproca a partenerilor in intimitatea lor sexuala.
Intimitatea se releva ca fiind un element fundamental pentru viata cuplului. O “relatie in doi” fara intimitate se mentine
numai prin teama reciproca, fie de a nu se separa, fie de a nu deveni prea dependenti unul de celalalt.