2.

Teoria Martingalelor

Teoria Martingalelor a aparut initial in Franta secolului XVIII cand facea referire la o
serie de strategii pentru jocurile de noroc. Cel mai simplu joc de noroc era considerat cel in care
un participant era declarat castigator daca dupa aruncarea monedei se obtinea “cap” si pierdea
daca, evident, aparea “pajura”. Strategia jucatorului consta in dublarea mizei dupa fiecare joc
pierdut , astfel ca la primul castig isi ca recupera pierderea si va avea si profit. Tinand cont de
cresterea functiei exponentiale ar trebui ca jucatorul sa detina o suma mare de bani ( de asemenea
si timp) pentru a putea continua jocul pana la momentul de castig (care nu este un moment
previzibil, ci un eveniment aleator).

In prezent , Teoria Martingalelor nu mai are nici o legatura cu baza de la care a pornit, ea
a devenit o unealta principala in studiul proceselor aleatoare.

Conceptul de martingal in Teoria probabilitatii a fost adus de Paul Pierre Lé vy, iar un
foarte important participant in dezvoltarea acestei teorii a fost Joseph Leo Doob.

Scopul acestui capitol este de a ne prezenta bazele acestei teorii si cele mai simple
proprietati ale martingalelor. O parte din aceste definitii le vom intalni si in capitolul legat de
procesele stocastice unde le vom aprofunda prin punerea in evidenta a legaturii dintre martingale
si miscarea browniana.

De asemenea, notiunea de martingal va fi folosita preponderent in descrierea pietelor

finanicare de tip arbitraj.

1
2