Sunteți pe pagina 1din 286

POSDRU/19/1.

3/G/34332

Investeşte în oameni !
FONDUL SOCIAL EUROPEAN
Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Axa prioritară 1„Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi societăţii bazate pe
cunoaştere”
Domeniul major de intervenţie 1.3 „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare”
Numărul de identificare al contractului: POSDRU/19/1.3/G/34332
Titlul proiectului: „Certificare ECDL şi formare continuă în judeţul Neamţ”

Auxiliar curricular
Tehnologia informaţiei şi a
comunicaţiilor
POSDRU/19/1.3/G/34332

MODULUL 1 – TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI prof. Gabriela Horlescu

MODULUL 2 – UTILIZAREA COMPUTERULUI prof. Liliana Airinei

MODULUL 3 – PROCESORUL DE TEXTE WORD prof. Florentina Ungureanu

MODULUL 4 – CALCUL TABELAR EXCEL ing. Ovidiu Nechita

MODULUL 5 – BAZE DE DATE ACCES prof. Constanţa Şalaru

MODULUL 6 – PREZENTĂRI POWER POINT prof. Vincenţiu Rotaru

MODULUL 7 – INTERNET ŞI WWW prof. Eleonora Budur


Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

MODULUL 1 – TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI

Capitolul 1. Prelucrarea datelor

1.1. Date şi informaţii


Ansamblul operaţiilor, transformărilor aplicate datelor pentru a deveni informaţii.

- Mesaje obţinute prin prelucrarea datelor.


nd din diverse surse, neorganizate într-o formă care să conducă la emiterea unei decizii, hotărâri. - Date prelucrate care au caracter de noutate.
- Datele care nu prezintă noutaţi nu sunt informaţii!

1.2. Sistem informaţional. Sistem informatic

HARDWARE =
ansamblul elementelor
fizice şi tehnice necesare
introducerii, prelucrării
datelor şi extragerii
informaţiilor.

SOFTWARE =

ansamblul programelor,
procedurilor destinate
prelucrării datelor cu
ajutorul calculatorului.

1.2. Structura unui calculator personal


POSDRU/19/1.3/G/34332

2.1. Unitatea de memorie internă


 Reprezintă memoria internă principală a calculatorului.
 Este destinată păstrării datelor şi instrucţiunilor programelor în zone bine
definite numite adrese.
 Este formată dintr-un sistem de circuite integrate alcătuite dintr-un număr mare
de celule de memorie. Fiecare celulă poate memora un bit de informaţie (binary
digit = cea mai mică unitate de informaţie reprezentabilă într-un calculator, având
valorile 0 şi 1).

Multiplii bitului:
 Octetul (byte) – 8 biţi
 Cuvânt de memorie – 16 biţi
 Cuvânt dublu – 32 biţi
 Cuvânt cvadruplu – 64 biţi

Multiplii octetului:
 1 kilobyte (kB) – 1024 bytes (210 bytes)
 1 megabyte (MB) – 1024 kbytes (210 kB)
 1 gigabyte (GB) – 1024 Mbytes (210 MB)
 1 terrabyte (TB) – 1024 Gbytes (210 GB)
 1 petabyte (PB) – 1024 Tbytes (210 TB)
 1 exabyte (EB) – 1024 Pbytes (210 PB)
2.1.1. Memoria ROM (Read Only Memory)

 Nu îşi pierde conţinutul la oprirea calculatorului.


 Nu poate fi “scrisă” de utilizator (este inscripţionată de către producător cu
ajutorul unor dispozitive speciale).
 Are capacitate redusă - 2MB.
 Stochează informaţii despre hardware, mici programe ce configurează diverse
dispozitive.
 Conţine programe esenţiale care se încarcă la pornirea calculatorului.

2.1.2. Memoria RAM (Random Access Memory)

 Este o memorie volatilă – îşi pierde conţinutul la oprirea calculatorului.


 Poate fi atât citită cât şi modificată.
 Stochează programe şi date.
 Este principala memorie de lucru a calculatorului.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

2.2. Unitatea centrală de prelucrare (Central Processing Unit)

 Este implementată cu ajutorul microprocesorului, elementul de bază al sistemului


de calcul (la microcalculatoare se numeşte procesor).
 Este montat pe placa de bază (mainboard, motherboard) .

Funcţii:
 Execută instrucţiuni pentru programe şi controlează operaţiile efectuate de alte
componente ale calculatorului;
 Realizează calcule aritmetice şi operaţii logice.
Construcţie: micromodule interconectate prin intermediul unor căi de comunicaţie
numite magistrale interne, pe care circulă date sau instrucţiuni, a căror viteză de
deplasare depinde de doi factori:
 lăţimea – numărul benzilor de circulaţie (deoarece pe fiecare bandă circulă 1
bit, lăţimea are valorile de 8, 16, 32, 64 şi 128 de biţi transmişi paralel);
 frecvenţa de tact – numărul de paşi de lucru, pe care îi execută procesorul
într-o secundă; se măsoară în megahertzi (MHz) sau gigahertzi (GHz).

2.3. Memoria externă


2.3.1. Hard disk (disc fix)

 Disc magnetic pe care se pot stoca date într-un calculator.


 Capacitate de stocare foarte mare 1GB, 3 GB, 40GB, 80GB, 160GB.
 Fizic este format din mai multe plăci magnetice circulare numite platane
aşezate într-o cutie închisă ermetic, ce se rotesc cu viteză mare, fiind accesate de
capete de citire/scriere.
 Înregistrarea datelor se realizează cu ajutorul unor piste concentrice compuse
din zone numite sectoare (un sector = 512 bytes).
POSDRU/19/1.3/G/34332

 Caracteristici:
o Timpul de acces la date – timpul necesar pentru accesul la un sector (< 10
ms).
o Viteza de rotaţie – numărul de mişcări de revoluţie pe minut (4800
rotaţii/minut)

2.3.2.CD-ROM. DVD
CD-ROM (Compact Disc Read Only Memory)
 Compact disc cu memorie nevolatilă.
 Disc optic care are capacităţi de stocare de 650 MB, 700 MB, 800 MB.
 Tipuri de CD-uri:
o CD-R (CD Recordable)– imprimabile o singură dată.
o CD-RW (CD Rewritable)– reinscriptibile, imprimabile de mai multe ori.

DVD (Digital Video Disk)

 Disc optic care stochează date de peste 7 ori mai mult decât un CD – 4,7 GB-9GB.
 Mediu de stocare pentru imagini, filme video, jocuri şi aplicaţii multimedia.

2.3.3. Floppy Disc (discheta)

 Disc magnetic flexibil, portabil.


 Permite stocarea informaţiilor şi transferarea lor de la un calculator la altul.
 Capacitate de memorare 1.44 MB/2.88MB.
 Înaintea utilizării trebuie formatată pentru a fi compatibilă cu sistemul de
operare folosit. Prin formatare se şterg toate informaţiile legate de gestiunea
suportului, se verifică şi se marchează zonele defecte.

2.3.4. Disc Zip – dispozitiv asemănător dischetei cu o capacitate de stocare


cuprinsă între 100-750 MB.

2.3.5. Disc Jaz – dispozitiv asemănător dischetei cu o capacitate de memorare


cuprinsa între 1-2 GB.

2.3.6. Stick (Flash Disk portabil)


 Dispozitiv portabil de memorie externă.
 Se conectează la sistemele de calcul prevăzute cu interfaţă USB (Universal
Serial Bus).
 Capacităţi de memorare - 32 MB, 64MB, 256MB, 1GB, 2GB, 4GB, 8GB.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

2.3.7. Card de memorie (Memory card)


Se utilizează la dispozitivele portabile precum laptop-uri, telefoane celulare,
dispozitive multimedia în vederea îmbunătăţirii funcţionării şi suplimentării capacităţii de
memorie.

2.3.8. Media player

 Dispozitiv portabil utilizat pentru stocarea şi redarea fişierelor audio.


 Se conectează la portul USB al calculatorului.

2.3.9. Banda magnetică (magnetic tape)

 Suport de memorare a datelor, împărţită în piste pe care sunt înregistrate


informaţiile sub formă de secvenţe de biţi.
 Cantitatea de informaţie memorată depinde de lungimea benzii şi densitatea
înregistrării utilizate.
 În prezent are capacitate de stocare ridicată cuprinsă între 1-5 GB.
 Se utilizează pentru stocarea datelor în centrele mari de calcul din domeniul
financiar, bancar, asigurări, agenţii de turism, linii aeriene, instituţii de cercetare
etc. care gestionează o cantitate uriaşă de date.
2.3.10. Stocare fişiere on-line
 Numeroase companii oferă servicii de stocare gratuită a datelor având valori de
200MB, 1GB, 10GB, 25GB sau chiar 50GB. Astfel, stick-ul se poate înlocui cu o
memorie virtuală stocată pe un server al companiilor.
 Poşta electronică oferă spaţiu de stocare a mesajelor, fişierelor.
 Controlul asupra datelor este stabilit prin parole.

2.4. Dispozitive periferice


POSDRU/19/1.3/G/34332

2.4.1. Tastatura

 Principalul dispozitiv de introducere a datelor în calculator.


 Categorii de taste:
o Pentru introducerea textului (taste alfanumerice)
o Taste numerice
o Taste de deplasare a cursorului
o Taste funcţionale
o Taste speciale

2.4.2. Mouse
 Dispozitiv de intrare care controlează mişcarea cursorului (pointer) pe un ecran
de afişare.
 Dimensiune redusă.
 Se deplasează pe o suprafaţă rigidă şi plană.
 Conţine două sau trei butoane.
 Componentă de bază a interfeţei grafice utilizator.
 Tipuri:
o Mecanic – conţine o bilă metalică sau de cauciuc ce se poate roti în toate
direcţiile mutând corespunzător indicatorul pe ecranul monitorului.
o Optic – pentru detectarea mişcării se foloseşte laser.
o Optomecanic – folosesc o combinaţie dintre cele două tipuri.

2.4.3. Trackball (bila rulantă)

 Dispozitiv de intrare ce poate fi considerat ca un mouse aşezat pe spate.


 Mutarea cursorului se poate face prin rotirea bilei cu ajutorul degetelor sau
palmelor.
 Are de obicei unul sau trei butoane plasate lângă bilă.
 Nu necesită o suprafaţă de lucru putând fi aşezat oriunde.

2.4.4. Touchpad
 Suprafaţă mică sensibilă la atingere, folosită ca dispozitiv de punctare pe
anumite calculatoare portabile.
 Deplasarea pointer-ului pe ecran se face prin mutarea degetului peste pad.

2.4.5. Scanner

 Dispozitiv utilizat pentru citirea textului sau ilustraţiilor tipărite pe hârtie şi


transformarea acestora într-o formă digitală recunoscută de calculator.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

 Funcționează prin digitizarea unei imagini, adică prin împărţirea ei într-o grilă
de puncte, reprezentate prin 0 sau 1, în funcţie de culoarea punctului, alb sau
negru.
 Scanner-ele moderne sunt capabile să recunoască textul cu ajutorul unor
programe tip OCR (Optical Character Recognition), care transformă imaginea
scanată în şiruri de caractere ce pot fi prelucrate prin intermediul editoarelor de
text.
 Clasificare după mărime şi modul de utilizare:
o Scanner de birou
o Scanner de mână

2.4.6. Joystick

 Manetă care se mişcă în toate direcţiile, având mai multe grade de libertate, ce
serveşte la deplasarea pointerului pe un ecran de afişare.
 Cursorul se deplasează în direcţia în care este îndreptată maneta dispozitivului,
mişcarea încetând odată cu revenirea acestuia la poziţia iniţială.
 Este folosit în special pentru jocurile pe calculator.

2.4.7. Light pen (creion luminos)

 Dispozitiv având aspectul unui creion format dintr-un detector sensibil la


lumină utilizat pentru selectarea obiectelor de pe un ecran de afişare.

2.4.8. Microfon

 Folosit pentru a înregistra diverse sunete în calculator, la introducerea verbală


a comenzilor, telefonia prin Internet, fiind conectat la o placă de sunet.
2.4.9. Camera Web (Webcam)
 Dispozitiv pentru captarea şi introducerea imaginilor în calculator, utilizat în
mesageria instant.

2.4.10. Camera video

 Camera video şi aparatul foto digital creează imagini, filme ce pot fi stocate pe
suport magnetic fiind introduse în calculator prin intermediul interfeţei USB.
 Fotografiile, filmele sunt păstrate ca fişiere ce pot fi vizualizate, printate sau
modificate.
POSDRU/19/1.3/G/34332

2.4.11. Modem

 Dispozitiv care asigură conversia semnalului digital în semnal analogic şi


invers (prescurtare de la modulator-demodulator).
 Informaţiile conţinute de calculator sunt stocate digital, în timp ce informaţiile
transmise prin liniile telefonice sunt transmise sub formă de unde analogice
 Modulare = transformarea din semnal digital în semnal analog.
 Demodulare = transformarea din semnal analog în semnal digital.
 Viteza de transmitere a datelor prin modem se măsoară în bps (biţi pe
secunda), kbps (o mie de biţi pe secundă), Mbps (un milion de biţi pe secundă),
Gbps (un miliard de biţi pe secundă).

2.4.12. Touchscreen
 Ecran de afişare acoperit cu o folie transparentă sensibilă la atingere
(modificări de presiune), punctarea elementelor de pe ecran făcându-se cu
degetele.
 Calculatorul primeşte instrucţiuni specifice în funcţie de zona de pe ecran care
este atinsă de utilizator.

2.4.13. Monitor (VDU – Video Display Unit)

 Dispozitiv pentru afişarea informaţiilor pe ecran.


 Tipuri de monitoare din punct de vedere constructiv:
o Cu tub catodic – imaginea se formează pe suprafaţa unui tub cu raze
catodice.
o Cu ecran plat (LCD - cristale lichide– Liquid Crystal Display şi PDP
(Plasma Display Panel)
 Caracteristicile unui monitor:
o Mărime – dimensiunea diagonalei măsurata în inch (ţol) - (1 inch = 2,54
cm)
o Rezoluţie – măsurată în pixeli (puncte de imagine).
o Rata de refresh, frecvenţa – măsurată în Hertz, arătă de câte ori pe
secundă se generează pe ecran o nouă imagine.
o Aspectul ergonomic – calitatea de radiaţii emise de către calculator.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

2.4.14. Imprimantă

 Dispozitiv care afişează pe hârtie texte sau publicaţii.


 Clasificare în funcţie de tehnologia de imprimare:
o Cu pini sau matriciale – crearea caracterelor se face prin alăturarea unor
puncte separate, obţinute prin lovirea pinilor (ace mici) pe o bandă tuşată.
Au în general 9, 18 sau 24 de ace.
o Cu jet de cerneală – caracterele sunt formate din puncte obţinute prin
stropire cu cerneală prin duze speciale.
o Cu laser – foloseşte aceeaşi tehnologie ca şi copiatoarele – pentru
imprimare se utilizează toner şi hârtie normală.
 Caracteristici:
o Rezoluţia sau calitatea imprimării – exprimată în dpi (dots per
inch - număr de puncte tipărite pe un inch)
o Viteza – exprimată prin cps (caractere pe secundă), ppm (pagini pe
minut), lps (linii pe secundă).
o Modalitatea de alimentare cu hârtie
o Zgomotul din momentul tipăririi– se măsoară în decibeli

2.4.15. Plotter (trasator)

 Dispozitiv special pentru trasarea pe hârtie a desenelor tehnice folosind o


peniţă.
 Se utilizează la proiectarea asistată de calculator în domenii precum ingineria,
arhitectura, proiectarea etc.
2.4.16. Boxe. Căşti

 Dispozitive de ieşire pentru sunet.


 Se conectează la placa de sunet.
POSDRU/19/1.3/G/34332

2.5. Interfaţa
 Componenta care asigură o conexiune între două elemente pentru a putea lucra
împreună.
 Porturi de intrare-ieşire:
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Capitolul 3. Tipuri de calculatoare

3.1. Microcalculatoare

Sunt sisteme de calcul a căror unitate centrală de prelucrare este implementată cu


ajutorul unui microprocesor. Sunt cunoscute sub denumirea de Personal Computer.
Caracteristici: preţuri acceptabile, dimensiuni reduse, operare uşoară, utilizare în
multe domenii de activitate, alimentare la reţeaua electrică sau baterii.

3.1.1. Desktop - monitorul este aşezat pe carcasa unităţii centrale situată pe biroul
de lucru.
POSDRU/19/1.3/G/34332

3.1.2. Tower - unitatea centrală se aşează lângă monitor deasupra biroului.

3.1.3. Notebook - calculator uşor de transportat, portabil, construit pentru a fi


folosit în afara biroului, alimentare pe bază de baterii, greutate de 3-5 kg.

3.1.4. Tablet PC - calculator portabil al cărui ecran permite afişarea informaţiei,


utilizarea realizându-se prin intermediul unui 'stylus' sau cu degetele.
a. Broșură - are forma unei cărţi deschise, având ecrane de afişare pe ambele
pagini. Funcţii: agendă telefonică, ascultare muzică, vizionare filme, navigare
Internet.
b. Placă - are forma unei coli de hârtie de format A4. Nu sunt formate din
piese interne în mişcare, rezistă la şocuri, vibraţie, au durată de viaţă lungă,
utilizate în educaţie, medicină.
c. Decapotabil - este format dintr-un saşiu, pe care este montată tastatura,
ecranul fiind ataşat saşiului printr-un dispozitiv flexibil care permite rotirea
ecranului cu 180 grade sau plierea acestuia peste tastatură.
d. Hibrid- este compus dintr-o tastatură detaşabilă care se poate roti în jurul
ecranului.
3.1.5. Palm Top
Calculator portabil de dimensiuni reduse care se poate ţine în palmă; se utilizează
ca agendă electronică telefonică, calculator de buzunar, calendar etc.
3.1.6.PDA
Personal Digital Assistant - dispozitiv portabil de dimensiune mică, care se ţine în
mână având numeroase facilităţi: jocuri, navigare pe web, e-mail, mesagerie instant,
agendă, calculator, alarmă, penbases – folosesc un stilou special în loc de tastatură.

3.1.7. SmartPhone
Dispozitiv portabil de dimensiune mică, un telefon mobil cu multe capacităţi ale
PDA-ului încorporate, având facilităţi suplimentare: televiziune, cameră încorporată.

3.2. Minicalculatoare
Sunt utilizate pentru executarea aplicaţiilor specializate: maşini cu control
numeric, automatizări industriale, transmisii de date între sisteme dispersate geografic.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Caracteristici: instalare şi operare uşoară, alimentare de la reţeaua electrică.

3.3. Calculatoare „mainframe”


Sunt utilizate în spitale, bănci, universităţi etc.
Caracteristici: funcţionare continuă, nu pot fi cuplate direct la reţeaua electrică,
necesitând dispozitive speciale, costuri ridicate, procesor complex, capacitate de stocare
ridicată, sistem de intrare-ieşire complex, orientat pe gestionare staţii de lucru, acces
multiutilizator.

3.4. Supercalculatoare
Sunt utilizate pentru prelucrarea complexă a datelor în domenii ca: seismologie,
prognoza meteo, reactoare nucleare, aeronautică etc.
Caracteristici: cele mai puternice şi complexe sisteme de calcul, preţ ridicat, au în
componenţă mai multe unităţi centrale de prelucrare, execută peste 1 bilion de instrucţiuni
pe secundă.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Capitolul 4. Reţele de calculatoare


4.1. Noţiuni introductive
Două sau mai multe calculatoare pot să facă schimb de date între ele prin două
modalităţi:
Off line – schimbul de date realizându-se prin intermediul dischetelor, sticl-urilor,
CD/DVD-urilor;
 On line – schimbul de date realizându-se prin intermediul cablurilor, fibrei
optice, wireless etc.
O reţea (network) este un grup de două sau mai multe calculatoare conectate între
ele în vederea comunicării.
Calculatoarele din reţea se mai numesc noduri sau terminale.
Terminalele pot fi neinteligente (care nu au procesor, nu au hard propriu ci doar
monitor şi tastatură) şi inteligente (care au procesor).
Avantaje:
 partajarea resurselor, utilizarea în comun a unor echipamente hardware
conectate la reţea;
 accesul la baze de date aflate pe alte calculatoare;
 costuri de licenţiere mai mici;
 administrare centralizată;
 comunicarea rapidă între utilizatorii aflaţi la distanţă
 posibilitatea utilizatorilor de a lucra acasă (teleworking)
 se pot transmite texte, imagini, sunete
Lăţimea de bandă determină cantitatea de informaţie care poate fi transmisă în
reţea. Lăţimea de bandă este măsurată în biţi pe secundă şi foloseşte următoarele unităţi de
măsură:
 bps biţi pe secundă
 Kbps kilobiţi pe secundă
 Mbps megabiţi pe secundă

4.2. Criterii de clasificare a reţelelor de calculatoare


 După aria de întindere:
 LAN (Local Area Network)
Reţelele locale LAN admit maxim câţiva kilometri
distanţă între calculatoarele reţelei. Conectarea fizică
se face prin cablu coaxial, cablu torsadat şi mai recent
prin fibră optică. Ele sunt specifice firmelor,
instituţiilor, universităţilor etc.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

 MAN (Metropolitan Area Network)

Retelele metropolitane MAN


cuprind ca arie o localitate,
interconectând eventual mai
multe reţele LAN.

 WAN (Wide Area Network)

Reţele de largă acoperire, reţea


extinsă, WAN se întind la scară
naţională sau interconectează
eventual câteva ţări.

 GAN (Global Area Network)

Retea globală care conectează


calculatoarele de pe întregul glob -
Internetul.

 WLAN (Wireless LAN) - reţele fără fir

WLAN (Wireless LAN) - reţele fără fir - denumirea generică a tehnologiei şi a reţelelor de dispozitive
bazate pe transmisii de date fără fir.
Telefoanele mobile dotate cu tehnologia WLAN se pot conecta la o reţea locală sau pot accesa
Internetul prin intermediul unei reţele locale atâta timp cât se află în aria de acoperire a reţelei.
Reţelele fără fir sunt reţele de aparate interconectate pe bază de unde radio, infraroşii şi alte metode
fără fir.
Avantaje cum ar fi: mobilitate, flexibilitate, simplitate în instalare, costuri de întreţinere reduse şi
scalabilitatea au impus WLAN ca o soluţie tot mai mult utilizată.
POSDRU/19/1.3/G/34332

 După topologie:
 Magistrală
Toate calculatoarele sunt
conectate la un cablu comun.
Datele circulă în doua
direcţii- fiecare PC transmite
şi recepţionează date.

 Stea

Fiecare calculator este conectat la un


calculator central (server).

 Inel

Fiecare calculator este conectat la inca


două. Datele circulă într-un singur sens.

 Ierarhică

Calculatorul gazdă conectează nivelul


următor care, la rândul lui, este conectat
la un al treilea nivel.

 Completă

Fiecare calculator are conexiune


directă cu toate celelalte.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

 După arhitectură:
 Peer to Peer (Punct la punct)

Toate calculatoarele au aceleaşi responsabilităţi şi funcţii,


nu există administrare centralizată, nu există securizare
centralizată, nu există stocare centralizată.

 Client-server

Fiecare calculator este conectat la un calculator central (server)


de unde accesează aplicaţiile de care are nevoie.
Clientul cere informaţii sau servicii de la server.
Server-ul oferă informaţii sau servicii clientului.
Există stocare, securizare şi administrare centralizată.

4.3.Internet. Intranet. Extranet


4.3.1. Internet

Internetul este o reţea globală care conectează milioane de calculatoare legând


instituţii, guverne, academii, universităţi, companii etc.
Are o organizare descentralizată, fiecare calculator lucrând independent
(calculatoarele se mai numesc host sau gazdă).
Servicii Internet:
1. Poşta electronică (e-mail) - serviciu utilizat pentru a transmite mesaje şi
fişiere între diferite persoane.
2. Newsgroups - grupuri de discuţii folosite de utilizatori în scopul colaborării şi
dezbaterii unor subiecte de larg interes.
3. FTP (File Transfer Protocol) - protocol de transmitere a fişierelor.
Protocolul este un set de reguli utilizate pentru comunicarea în reţele de
calculatoare.
4. Chat - reţea de discuţii, se foloseşte pentru conversaţii în direct prin
introducerea textului.
5. www (world wide web) - serviciu multimedia care lucrează cu documente
prelucrate cu ajutorul limbajului HTML (Hyper Text Markup Language).
Pe baza unor cuvinte cheie, utilizatorii pot găsi numeroase informaţii pe Internet
utilizând un motor de căutare. Exemple de motoare de căutare: Google,
Altavista, Yahoo etc.
4.3.2. Intranet - reţea privată, internă a unei companii.
4.3.3. Extranet - extensie a unei reţele Intranet care face posibilă comunicarea
utilizatorilor din reţea cu alte instituţii.
POSDRU/19/1.3/G/34332

4.4. Tipuri de conexiuni la Internet

4.4.1. Conexiune prin linia telefonică


Conexiunea prin telefon utilizează un modem care transmite/primeşte date prin
intermediul liniei telefonice, care sunt furnizate unui ISP (Internet Service Provider).
4.4.2. Conexiune prin cabluri de Cupru
Cablurile prin cabluri de Cupru (coaxial, torsadate) folosesc semnale electrice
pentru transmiterea datelor. Conexiunea prin cablu utilizează linia de cablu coaxial a
televiziunii prin cablu.
4.4.3. Conexiune prin fibră optică
Fibrele optice - sunt formate din fire de sticlă sau plastic numite fibre care transmit
date în rețea sub formă de impulsuri luminoase.
4.4.4. Conexiune fără fir
Folosesc semnale radio, microunde, tehnologia infraroşu (laser), transmisii prin
satelit (utilizat în zonele rurale, îndepărtate, utilizându-se o antenă care transmite/primeşte
date de la sateliţi, care sunt furnizate furnizorului de servicii Internet).

4.5. Servicii de conectare la Internet


4.5.1. Serviciu de conectare la Internet prin linia telefonică

Conectarea la Internet prin intermediul liniei telefonice presupune existenţa


elementelor:
 modem
 Provider de Internet (ISP - Internet Service Provider) - oferă acces la Internet
pe baza unei taxe.
 linie telefonică
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Tipuri de comunicaţie
 PSTN (Public Switched Telephone Network) - reţea telefonică folosită
pentru transmiterea sunetelor cu ajutorul unui modem.
 ISDN (Integrated Services Digital Network) - reţea telefonică care transmite
date în format digital fără modem.
 ADSL (Asymetric Digital Subscriber Line) - linie asimetrică de legătură în
care viteza de primire a datelor este diferită de viteza de trimitere.
Are o viteză downstream de 1.5Mbps. Downstream este procesul de transfer al
datelor de la server la utilizator. Viteza de upload este mai mică. Upload este
procesul de transfer al datelor de la utilizator la server.
4.5.2. Conexiune de bandă largă (broadband)
O conexiune broadband este un tip de acces la Internet de viteză mare (minim 128
kb/sec). Conexiunile broadband sunt cunoscute şi sub numele de conexiuni permanente,
deoarece nu este necesară apelarea unui număr de modem al furnizorului de Internet
(acces prin dial-up) de fiecare dată când se accesează Internet-ul.
Termenul de bandă largă (broadband) este în general folosit pentru a descrie
accesul la Internet de mare viteză, funcţionare continuă, viteză ridicată.

Tipuri de comunicaţie:
Fibra optică - este un conductor din sticlă sau plastic care transmite informaţii
folosind lumina, fiind cel mai rapid mediu de comunicaţie la distanţă care permite transfer
de date la viteze foarte mari (peste 40 Mbps).
 Wireless - oferă soluţii de comunicaţii şi acces Internet pentru locaţii în care
instalarea cablurilor sau a fibrei optice este dificilă.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Capitolul 5. Tipuri de software

Componenta software a unui PC reprezintă ansamblul programelor care permit


utilizatorului să folosească calculatorul pentru efectuarea unor activităţi specifice.

Criterii de clasificare a aplicaţiilor soft:


 După rolul acestora:
1. software de bază (programe de sistem, sistem de operare) - coordonează
modul în care lucrează componente sistemului şi oferă asistenţă la
dezvoltarea programelor de aplicaţie.
2. software de aplicaţii - rezolvă probleme specifice unei aplicaţii:
contabilitate, statistică, sisteme de gestiune a bazelor de date.
 După activitatea pentru care sunt create:
1. programe de explorare şi comunicaţie în reţeaua Internet -
Mozila Firefox, Internet Explorer, Outloook Express, Yahoo Messenger
2. programe de gestiune a fişierelor - Windows Explorer, Linux
3. programe de procesare texte - Microsoft Word
4. programe de calcul tabelar - Microsoft Excel
5. programe de gestiune a bazelor de date - Microsoft Access
6. programe pentru prezentări electronice - Microsoft PowerPoint
7. programe pentru redarea de muzică - Winamp
8. programe pentru vizionarea de filme - Media Player, DivX Movies
9. programe de grafică - CorelDRAW, Photo Editor
10. programe de Proiectare Asistată de Calculator CAD (Computer Aided
Design)
 După cost:
1. comerciale - pentru utilizarea acestora trebuie achiziţionată licenţă
2. gratuite - sunt aplicaţii care se distribuie gratuit

Etapele de realizare a unei aplicaţii software:


o Analiza datelor - semnalizarea necesităţii unei aplicaţii, analiza proiectului
tehnic;
o Proiectarea (Design) - proiectarea programului şi crearea schemei bloc;
o Programarea (programming) - realizarea programului, codificarea
folosind limbaje de programare;
o Testare (testing) - testarea programului şi efectuarea corecţiilor;
o Implementare - instalarea şi utilizarea programului;
o Verificare - verificarea cerinţelor programului;
o Întreținere - actualizarea periodică a programului.
O aplicaţie software poate avea mai multe versiuni.
Prin versiunea unui program software se înţelege stadiul la care s-a ajuns în
dezvoltarea soft-ului respectiv în momentul difuzării lui publice.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Capitolul 6. Tehnologii de acces

Termenul tehnologie de acces se referă la echipamentele hardware şi aplicaţiile


software cu ajutorul cărora o persoană cu deficienţă de vedere, poate utiliza calculatorul
şi serviciile Internet.

6.1. Cititoare de ecran, naratorul (reader screen)


Sunt programe care prezintă verbal graficele şi textele. Un cititor de ecran poate
citi textul de pe ecran cu voce tare şi poate descrie unele evenimente (cum ar fi mesajele
de eroare), ajutând persoanele cu deficienţe de vedere să utilizeze calculatorul fără ecran.
Modalitate de acces: Meniul Start→All Programs→Accessories→ Accessibility →
Narrator.

6.2. Tastatura vizuală (on-screen keyboard)


Permite lucrul cu tastatura fără a avea o tastatură, oferind ca opţiune numeroase
metode de intrare diferite: modul de clic, modul de trecere şi modul de scanare.
Modalitate de acces: Meniul Start→All Programs→Accessories→ Accessibility →
On-Screen Keyboard.

6.3. Ecrane ce lărgesc, măresc (screen magnifier)


Lucrează că o lupă. Ele măresc o porţiune a ecranului mărind lizibilitatea
utilizatorului.
Modalitate de acces: Meniul Start→All Programs→Accessories→
Accessibility→Magnifier.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Capitolul 7. Sisteme de operare

Un sistem de operare (SO) reprezintă un ansamblu de proceduri manuale şi


module de programe de sistem, care administrează resursele sistemului de calcul, asigură
utilizarea eficienta în comun a acestor resurse oferind utilizatorului o interfaţă cât mai
prietenoasă pentru utilizarea sistemului de calcul.
Un SO reprezintă ansamblul programelor de bază ale unui calculator care permit
utilizarea sa eficientă.
Un SO acţionează ca o interfaţă între sistemul de calcul şi utilizator sau programele
de aplicaţii.

Structura unui sistem de operare:


1. Componenta fizică, numită şi legătura cu hardware
2. Componenta logică, numită şi legătura cu software

Categorii de programe ale sistemelor de operare:


1. de comandă şi control, pentru coordonarea şi controlul funcţiilor sistemului
de operare
2. de servicii, pentru dezvoltarea programelor de aplicaţie.

Funcţiile sistemului de operare:


1. Gestiunea resurselor - controlează şi gestionează componentele hardware
2. Gestiunea fişierelor şi folderelor
3. Furnizează interfaţa cu utilizatorul
4. Gestionează aplicaţiile
Sisteme de operare utilizate: Windows, Linux, unix, Novell, Mac Operating
System.
Cel mai utilizat sistem de operare îl reprezintă sistemul de operare Windows.
Acesta conţine mai multe versiuni:
1. Versiuni etichetate prin numere: Windows 1.0, Windows 3.11
2. Versiuni etichetate prin ani: Windows 95, Windows 98, Windows 2000
3. Versiuni etichetate prin coduri alfanumerice, Windows Me, Windows XP/
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Capitolul 8. Interfaţa grafică cu utilizatorul

În vederea realizării unei calităţi sporite şi în scopul uşurării muncii se utilizează


sisteme de operare moderne, bazate pe o interfaţă grafică prietenoasă şi anume sistemul de
operare Windows.
Sub acest sistem se pot utiliza mai multe aplicaţii soft simultan, de exemplu se
poate scrie un text şi în acelaşi timp asculta muzica.
Facilităţi oferite de sistemul de operare Windows:
 oferă facilităţi în utilizarea ferestrelor de aplicaţie;
 permite adăugarea de noi componente fizice (hardware), utilizând tehnologia
Plug and Play.

Componentele interfeţei grafice:


1. Dispozitiv de punctare (mouse, trackball, touchpad)
2. Indicatorul sau punctatorul mouse-ului
3. Suprafaţa de lucru (desktop)
4. Pictograme (icons)
5. Ferestre (windows)
6. Meniuri (menus)
POSDRU/19/1.3/G/34332

Capitolul 9. Norme de protecţia muncii

 Calculatoarele şi echipamentele periferice nu vor utilizate în condiţii


necorespunzătoare de lucru.
 Se evită utilizarea cablurilor tăiate, rupte, neizolate, se asigură protecţia tuturor
cablurilor cu ajutorul suporturilor pentru cabluri.
 Este interzisă dezasamblarea calculatoarelor, detaşarea carcaselor, efectuarea
reglajelor sau accesul la componentele interne ale calculatoarelor.
 Manevrarea mufelor şi a cablurilor de legătură dintre componentele sistemelor
de calcul se face numai după ce acestea au fost deconectate de la reţeaua
electrică.
 Nu se umblă la alimentarea la prize a calculatorului sau a dispozitivelor
periferice.
 Se utilizează tastaturi detaşabile.
 Se utilizează scaune reglabile.
 Se asigură iluminarea încăperii pentru a evita oboseala ochilor.
 Se asigură dotarea ferestrelor cu jaluzele pentru a împiedica strălucirea sau
reflexia luminii.

Reguli de siguranţă:
 Utilizarea surselor de curent continuu -UPS (Uninterruptible Power Supply).
 Salvarea periodică a fişierelor, efectuare de backup complet al datelor.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Capitolul 10. Reguli de ergonomie

1.Centrul ecranului monitorului trebuie să fie situat la 30


grade deasupra ochilor când privim drept înainte.
2. Distanţa dintre ochi şi ecran trebuie să fie cuprinsă între
45-70 cm, indicat 60 cm.
3. Sursa principală de lumină (naturală sau artificială),
trebuie să fie perpendiculara pe axa ochi-ecran.
4. Antebraţele trebuie să fie paralele cu suprafaţa de lucru,
nu trebuie să fie jenate de suporturile scaunului sau de birou.
5. Spatele trebuie să fie ţinut drept, genunchii la 90 grade,
picioarele să se rezeme de sol.

 Se utilizează tastaturi ergonomice, tastele se lovesc scurt, se asigură o


poziţionare corectă a mâinilor la introducerea datelor;
 Nu se sprijină încheieturile pe masă deoarece acest lucru limitează mişcările;
 Pauză de 10 minute după fiecare 50 minute lucrate la calculator;
 Poziţionarea adecvată a principalelor dispozitive periferice: monitorul,
tastatura, Mouse-ul
 Utilizarea de scaune reglabile;
 Luminozitate şi aerisirea încăperii;
 Eliminarea surselor de zgomot.

Capitolul 11.Probleme de sănătate

Mişcările repetate (mâini, coate, gât, umeri) utilizate pentru lucrul cu ajutorul
calculatorului conduc la producerea unor afecţiuni. Aceste mişcări sunt cunoscute sub
denumirea RSI (Repetitive Strain Injury).
Probleme de sănătate care apar datorită utilizării inadecvate a calculatoarelor
personale:
 oboseala
 dureri de cap
 dureri ale mâinilor, umerilor
 slăbirea vederii
 dureri de spate
POSDRU/19/1.3/G/34332

Capitolul 12.Mediul de lucru

Reciclarea componentelor calculatorului


 Calculatoarele şi echipamentele periferice conţin materiale periculoase precum
plumb, zinc, mercur care pot afecta mediul înconjurător şi sănătatea noastră.
 Bateriile, monitoarele, cartuşele de imprimantă învechite conţin substanţe
toxice şi de aceea trebuie depozitate în centre special amenajate în vederea
reciclării.

Opţiuni de economisire a energiei


 Standby - datele sunt salvate în memoria RAM
 Hibernare - datele sunt salvate într-un fişier temporar pe hard disk
Aceste opţiuni pot fi configurate accesând: Meniul Start→Control Panel→Power
Options.

Capitolul 13. Servicii electronice Internet pentru utilizatori

e-government (guvernare electronică)


- guvernarea bazată pe noile tehnologii, guvernare digitală-
 Realizarea tranzacţiilor guvernamentale/administrative în mediul electronic prin intermediul Internet-
ului.
 Sistem electronic de plată a taxelor şi impozitelor locale (e-tax)
 Sistem electronic de achiziţii publice (e-procurement)
 Sistem electronic pentru colectarea datelor statistice (e-statistică)
 Votul electronic
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

e-learning (educaţie electronică)


Educaţia cu ajutorul calculatorului se numeşte CBT (Computer Based Training).
 cursuri online, accesibile de acasă
 pregătire şi perfecţionări pe calculator
Avantaje: cursurile pot fi accesate în orice moment, nu este obligatorie participarea la curs, ritm propriu de învăţare.
Dezavantaje: nu există comunicare între cursanţi, dialog redus cu profesorul, se reduc relaţiile interumane.

e-healt (sănătate electronică)


 evidenţa electronică a fişelor medicale: creare, actualizare bază de date pacienţi
 informarea pacienţilor privind rezultatele analizelor medicale
 programarea serviciului ambulanţelor

e-business (afaceri electronice)


 Aplicaţii software pentru salarizare, contabilitate, gestiune baze de date
 MIS (Management Information System) - Sistem informational de Management
 EIS (Executive Information Systems) Sistem Executiv Informational

e-commerce (comerţ electronic)


 Achiziţionarea bunurilor online (cumpărarea respectiv vânzarea de produse, realizarea tranzacţiilor
comerciale utilizând Internet-ul.)
La comandarea unor produse de pe Internet se completează un formular în care se cere cumpărătorului completarea datelor
personale. In cazul în care produsele nu corespund cerinţelor cumpărătorului se pot returna.
Legislaţie: legea comerţului electronic nr. 365 din 7 iunie 2002.
Avantaje: gamă diversificată de produse, comandarea produselor la orice oră , bunurile achizitionate pot fi primite direct
acasă .
Dezavantaje: plata nesigură, neverificarea calităţii produselor comandate, legislaţie incompletă, lipsa încrederii populaţiei
în securitatea efectuării tranzacţiilor

e-banking (servicii bancare electronice)


 Instrumente electronice de plată, utilizare carduri bancare pentru retragere numerar şi plăţi electronice.
 Tranzacţii bancare de tip: home banking, Internet banking, mobile banking.
 Evidenţa electronică a clienţilor: creare, actualizare bază de date clienţi.

e-mail (poşta electronică)


 Modalitate electronică pentru comunicare şi schimb de mesaje.
Aplicatii utilizate pentru poşta electronică: Microsoft Outlook Express, Netscape Communicator, etc.
Avantaje: viteza rapidă de transmitere şi recepţionare a mesajelor, gestionarea mesajelor.
Dezavantaje: fişierele ataşate mesajelor pot conţine viruşi, erori în comunicare, obţinerea de mesaje nefolositoare (Junk
Mail), supraîncărcarea cutiei poştale.

Teleworking (munca acasă)


Avantaje: program de lucru flexibil, executarea atentă a lucrărilor, sarcinilor primite, reducerea de catre firma a spatiului
destinat angajaţilor.
Dezavantaje: lipsa dialogului, comunicării directe, se reduc relaţiile interumane.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Capitolul 14. Instrumente de comunicare

14.1. Poşta electronică – utilizată pentru expedierea şi primirea scrisorilor. Este


posibilă comunicarea cu orice persoană din lume dacă aceasta are o adresă de e-mail sau
dacă este conectată la Internet. (Microsoft Outlook Express, Yahoo Mail, etc.).

14.2. Mesageria instant (IM - Instant Messaging) - permite comunicarea simultană


între utilizatori prin transmiterea informaţiei rapid şi eficient, având imediat confirmare de
primire sau răspuns, cu opţiuni suplimentare precum: folosirea camerei web/transmisie
video, salvarea conversaţiilor, facilitatea de schimb rapid de informaţie (adrese de Internet
sau fragmente de documente), părţile comunicante ştiu când partenerul de discuţie este
disponibil.
Yahoo! Messenger este un serviciu gratuit de mesagerie instant, aplicaţia poate fi
descărcată de pe site-ul Yahoo!.
Mesaje instantanee pot fi schimbate şi utilizând telefoanele mobile.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

14.3. Web log (blog)


Web log (blog)- un blog (jurnal pe Internet) este o publicaţie web ce conţine
articole periodice ce au de obicei un caracter personal. Ca regulă, actualizarea blogurilor
constă nu în modificarea directă a textului existent, ci în adăugarea de texte noi, asemenea
unui jurnal de bord, toate contribuţiile fiind afişate în ordine cronologică inversă (noutăţile
apar imediat, în partea de sus a blogului).
Un weblog este un site actualizat cu intrări ce sunt automat indexate şi datate.
Ceea ce distinge un weblog de o pagină personală este faptul că weblogul conţine
intrări cu comentarii şi linkuri spre alte resurse online.
Totalitatea blogurilor şi a autorilor de bloguri este denumită blogosferă.

14.4. Voice over Internet Protocol (VoIP)


Voip - servicii de voce digitale, apeluri prin Internet. Apelurile VoIP sunt apeluri
telefonice obişnuite, singura diferenţă fiind că pachetele de voce sunt transmise prin
Internet, nu prin cabluri de telefonie sau prin reţele de telefonie mobilă.
Pentru a realiza apeluri VoIP este necesar: conexiune Internet în bandă largă,
furnizor de servicii VoIP, telefon compatibil VoIP.
POSDRU/19/1.3/G/34332

14.5.RSS (Really Simple Syndication, Rich Site Summary)

RSS (Really Simple Syndication, Rich Site Summary)-este un protocol deschis


de publicare a informaţiei pe Web, o modalitate prin care utilizatorii pot urmări noutăţile
apărute pe un site, blog fără a fi nevoie verificarea periodică a site-ului.
Un fişier RSS include un logo, linkul la site, un câmp de citire şi itemii de noutate;
fiecare item constă din URL-ul al articolului respectiv, titlul, o descriere.
RSS semnifică citirea noutăţilor cu ajutorul unei aplicaţii specializate, NU primirea
lor pe Mail. Serviciul online care culege noutăţile din site-urile la care sunteţi abonat se
numeşte serviciu RSS reader (Google Reader, Blog Lines, News Gator, My Yahoo etc.).
Găsind imaginea RSS pe un site vă puteţi abona la site-ul respectiv.
Exemplu: pentru a folosi facilitatea RSS oferită de www.edu.ro este necesară
parcurgerea etapelor:
 descărcarea unei aplicaţii RSS reader (www.sharpreader.net,
www.feedreader.com, etc.)
 instalarea aplicatiei
 introducerea adresei (URL) pentru pagina RSS dorita de pe www.edu.ro
 rularea aplicaţiei RSS

14.6. Podcast
Podcast este asemănător unui program radio reprezentând o înregistrare audio
digitală, pusă la dispoziţie pe Internet utilizatorilor care pot să o descarce pe propriul
calculator sau pe alt instrument de redare audio (iPod sau alt player mp3).
Podcasting este o metodă de distribuire a fişierelor în format multimedia (audio,
video), prin intermediul formaturilor de sindicalizare de conţinut RSS. Fişierele pot fi
descărcate şi redate pe echipamente mobile sau calculatoare care accepta formatul in care
acestea au fost create.
Un autor de podcast este numit podcaster. Siturile de podcasting pot oferi fişiere
spre descărcare şi ascultare off-line sau pentru redare directă on-line.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Capitolul 15. Comunitatea virtuală

Termenul de comunitate virtuală se referă la grupurile a căror comunicare este


mediată prin intermediul calculatoarelor conectate la Internet utilizând website-uri,
forumuri, fluxuri de ştiri.
Importanţa comunităţii virtuale fi privită din punct de vedere social: aceasta le
permite oamenilor care au interese comune să interacţioneze între ei, chiar dacă se găsesc
în locuri diferite pe glob.
Blogurile (profesionale, tehnice, personale sau de oricare alt tip) reprezintă una
dintre tendinţele din lumea online şi pot fi considerate componente ale comunităţii
virtuale.
Măsuri de precauţie la utilizarea comunităţilor online:
 afişarea unui profil privat
 limitarea persoanelor care pot vizualiza informaţiile personale postate
 prudenţă faţă de străini.

Capitolul 16. Securitatea datelor

Securitatea datelor se referă atât la securitatea echipamentelor hardware


(dezmembrare componente PC, încuietori, cititoare de amprente, carduri de acces, zid de
protecţie) cât şi la securitatea aplicaţiilor software (firewall, conturi şi parole, back-up,
programe antivirus, criptarea datelor).

16.1. Firewall (zid de protecţie)


POSDRU/19/1.3/G/34332

Un firewall (cuvânt englez care înseamnă zid sau paravan anti-incendiar) este o
aplicaţie sau un dispozitiv hardware care monitorizează şi filtrează transmisiile de date
dintre calculator sau reţeaua locală şi Internet.
Scopuri:
 ţine în afara reţelei utilizatorii rău intenționați: hackerii, crackerii, viermii, viruşii.
 împiedică participarea PC-ului la un atac împotriva altor calculatoare, fără
cunoştinţa sau voinţa utilizatorului.

16.2. Securizarea prin parole

Reguli stabilire nume utilizator:


 Numele trebuie să fie uşor de reţinut.
 Poate conţine numele sau prenumele utilizatorului.

Reguli privind securitatea utilizatorilor:


 creare utilizatori cu anumite drepturi de acces.

Reguli stabilire parole:


 Să conţină minim 8 caractere.
 Nu este indicată folosirea numelui propriu.
 NU se folosesc date personale.
 Se utilizează cifre şi simboluri în parole, alternarea literele majuscule cu cele
minuscule.
 Se personalizează parolelor conturilor de email pentru fiecare cont în parte.

Reguli privind securitatea parolei:


 NU se scriu parolele pe hârtii, caiete sau cărţi!
 NU se divulgă parolele!
 NU se foloseşte aceeaşi parolă pentru mai multe conturi!
 NU se păstrează parolele în agende electronice, telefoane mobile sau alte
dispozitive portabile - se pot pierde sau pot fi furate!
 Se schimbă periodic parolele!

16.3. Back-up
Back-up reprezintă copierea datelor pe un mediu de stocare extern pentru a avea
copii de rezervă ale fişierelor în cazul defectării calculatorului.
Se recomandă a se realiza copii zilnic pentru firmele mari şi săptămânal pentru
firmele mici.
Modalităţi de realizare:
 copierea fişierelor utilizând comenzile Copy şi Paste.
 Start->All programs-> Accessories->System Tools->Backup.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

16.4. Viruşi. Programe antivirus


16.4.1. Viruşi

Virusul - este un program, o secvenţă de instrucţiuni care, introduse într-un fişier


program, este capabil să se multiplice în alt program, infectându-l.
Etapele de transmitere a virusului:
 infiltrarea într-un program;
 propagarea, multiplicarea în noi programe;
 acţiune, manifestări specifice fiecărui virus (încetinirea vitezei de lucru a
calculatorului, scăderea/mărirea spaţiului de pe disc, creşterea numărului de
blocuri defecte etc.)
Orice informaţie care va trece printr-o zona infectată va fi şi ea contaminată.
Mecanismul de contaminare este diferit, în funcţie de modul de lucru:
 În cazul unui calculator neconectat într-o reţea, viruşii se transmit prin
dischete, CD/DVD, sticl-uri etc.
 Într-o reţea de calculatoare, virusul poate fi introdus din orice punct al reţelei.
Tipuri de viruşi:
Viruşi Macro: afectează aplicaţiile de tip Microsoft Office.
Viermele (corm) - programe (secvenţe de instrucţiuni) care au capacitatea de
autoreplicare, autoreproducere, fiind dăunători reţelelor de calculatoare deoarece consumă
din lăţimea de bandă a acestora.
Cal troian (Trojan) - program care rulează fără cunoştinţa utilizatorului fiind
ascunşi în softuri utilitare, pare că are o anumită funcţie dar de fapt realizează cu totul
altceva.
Reguli ce trebuie respectate când bănuiţi existenţa unui virus:
1. Păstraţi-vă calmul.
2. Nu umblaţi prin diferite fişiere, deoarece puteţi să le contaminaţi şi pe acestea.
3. Devirusaţi calculatorul folosind un program antivirus!

16.4.2. Programe antivirus

Programele antivirus sunt aplicaţii utilitare create cu scopul de a identifica şi/sau


a şterge programele virus.
Pentru a lucra, programul trebuie să cunoască potenţialul virus, să-l recunoască
dintr-o pseudobibliotecă proprie de viruşi.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Exemple de programe antivirus: Norton Antivirus (NAV), RAV, Avira, AVG etc.
În cadrul programelor antivirus există unele cuvinte-cheie care desemnează
anumite operaţiuni, şi anume:
 Scan permite începerea operaţiei de verificare (scanare) a unităţii sau unităţilor
de memorie specificate;
 Clean sau Desinfect permite operaţia de curăţare a fişierelor infectate,
eliminarea virusului găsit;
 Rename permite redenumirea fişierului infectat;
 Delete permite ştergerea fişierului infectat;
 Report Only raportează rezultatul operaţiei de căutare (s-au găsit sau un
viruşi).

Modalităţi de protecţie a datelor:


 scanarea periodică a fişierelor de pe suporturile de stocare;
 actualizarea programului antivirus;
 scanarea fişierelor primite prin intermediul poştei electronice;
 neutilizarea programelor provenind din surse necunoscute.

16.5. Criptarea datelor – proces de codificare al datelor pentru a nu permite accesul


neautorizat al unor persoane.

16.6. Legislaţie
16.6.1. Copyright

Copyright-ul reprezintă un mod legal de protejare a lucrărilor autorilor de orice


natură (artistice, literare, ştiinţifice, etc.), publicate sau nepublicate, cu condiţia ca aceste
lucrări să existe într-o formă tangibilă (se pot vedea, auzi sau atinge).
În cazul unui fişier se poate verifica data când a fost creat acesta cu ajutorul
opțiunii Properties (Proprietăţi).
Probleme de etică:
 Nu folosiţi munca altuia fără permisiunea acestuia!
 Singura modalitate de a evita încălcarea legii este să cereţi autorului dreptul
de a folosi produsul său!

Tipuri de programe:
 Freeware - programe protejate de dreptul de autor care sunt difuzate gratuit de
autor, pot fi folosite dar nu pot fi comercializate fără acordul autorului.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

 Shareware - programe distribuite gratuit sau cu o taxa mică de autor, pot fi


folosite o perioadă de timp pentru testare, pot fi copiate şi transmise altor
utilizatori.
 Licenţe - programe achiziţionate de la autor pentru care se achită o taxă,
programele pot fi utilizate dar nu pot fi comercializate.

16.6.2. Legea 677/2001 - operatorii (orice persoană fizică sau juridică) care
prelucrează date cu caracter personal au obligaţia de a asigura securitatea acestor date.
Activitatea operatorilor este monitorizată şi controlată de Autoritatea de supraveghere.

16.6.3. Ordonanţa Guvernului 124/2000 - prevede că persoanele fizice sau


juridice care produc, distribuie, comercializează sau închiriază programe pentru calculator
pe teritoriul României au obligaţia să se înscrie în Registrul Programelor pentru
Calculator (RPC), prin intermediul Oficiului Român pentru Drepturile de autor.
(ORDA).

16.6.4. Legea nr. 8/1996 – privind drepturile de autor şi drepturile conexe.


POSDRU/19/1.3/G/34332

MODULUL 2 – UTILIZAREA COMPUTERULUI


Capitolul 1. Primii pași Windows Vista

Introducere
Sistemul de operare este ansamblul de programe care gestionează resursele
hardware şi software ale calculatorului. Sistemul de operare este cel care permite şi
controlează accesul utilizatorului la resursele (componentele) hardware. Prin
componentele sale specializate, sistemul de operare controlează echipamentele periferice,
oferă mijlocul (instrumentul) de comunicare cu utilizatorul şi lansează în execuţie
programe. Într-un sens larg, se spune că sistemul de operare este „interfaţa” dintre
utilizator şi hardware-ul calculatorului. Fără sistem de operare calculatoarele sunt „cutii
negre”, inutile.
Sistemele de operare pot fi rezidente în memorie (se află permanent în memoria
internă) sau încărcabile dintr-o memorie externă (discul, memoria USB). Operaţia de
încărcare în memorie a sistemului de operare se numeşte „bootstrap” sau pe scurt boot.
Una dintre componentele software ale unui calculator este chiar mijlocul
(instrumentul) prin care utilizatorul comunică cu sistemul de operare. Această componentă
se numeşte interfaţa cu utilizatorul; ea este punctul de contact dintre utilizator şi sistemul
de operare unde are loc comunicarea dintre utilizator şi sistemul de operare. Comunicarea
se face prin comenzi. Dacă ea are loc cu implicarea unui format grafic (prin imagini,
desene, simboluri), atunci este vorba despre o interfaţă grafică (GUI – Graphic User
Interface).
Datorită aspectului atrăgător şi uşurinţei cu care utilizatorii învaţă să opereze,
interfeţele grafice sunt soluţia ideală pentru comunicarea cu calculatorul. Aceste interfeţe
folosesc drept principal echipament de intrare mouse-ul sau un echipament asemănător,
cum ar fi: suportul tactil cu care sunt echipate calculatoarele portabile, un trackball sau
creionul pentru tableta grafică a unui Tablet PC. Cu ajutorul acestor echipamente sunt
transmise comenzi către sistemul de operare. Rezultatul lor este afişat pe ecran. Ecranul
este principalul echipament de ieşire. Interfaţa grafică înglobează un set de programe care
identifică şi prelucrează evenimente. Evenimentele apar ca efect al manevrelor
utilizatorului: apăsarea unui buton al mouse-ului sau apăsarea unei taste.
Ecranul este echipamentul de ieşire unde sunt afişate obiecte, reprezentând texte,
desene, figuri sau simboluri. Obiectele prezintă acţiunile (operaţiile) care se pot executa la
un moment dat.
Pentru început, imediat după pornirea calculatorului, facem cunoştinţă cu ecranul
desktop sau spaţiul de lucru, prima componentă a interfeţei grafice. Componenta

principală a ecranului desktop este butonul de pornire, Start .


Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Apăsarea butonului Pornire (start) - adică apăsarea butonului stâng al mouse-ului


peste butonul Pornire aduce cu sine deschiderea meniului Start. Prima aplicaţie (program)

pe care o vom folosi este Internet Explorer.


Este un navigator pentru Internet numit şi „browser” pentru Internet. Prima vizită
prin Internet ne-ar putea conduce până la site-ul firmei Microsoft:
www.microsoft.com
Este locul de unde obţinem cele mai noi informaţii despre produsele Microsoft.
Calculatoarele sunt importante şi utile prin aplicaţiile (programele) pe care le rulează. În
cazul sistemelor de operare din familia Windows, programele (aplicaţiile) lansate în
execuţie au forma unei ferestre (window în limba engleză). Fereastra este locul prin care
noi, utilizatorii, vedem informaţiile şi – dacă aplicaţia permite – facem modificări asupra
lor.
Windows Vista este un sistem de operare, un pachet de programe care controlează:
 Interfaţa cu utilizatorul – Windows Vista gestionează comportamentul şi aspectul
ferestrelor şi ale celorlalte componente ale interfeţei grafice.
 Capacitatea de stocare a informaţiilor – Sistemul de fişiere este responsabil cu
alocarea de spaţiu pe suportul extern şi asigură accesul la informaţiile păstrate
acolo. Alte componente sunt responsabile cu aducerea, păstrarea şi folosirea
informaţiilor din memoria internă.
 Lansarea în execuţie şi execuţia programelor;
 Dispozitivele periferice – sistemul de operare asigură controlul şi sincronizarea cu
dispozitivele periferice, ca de ex.: mouse, tastatură, monitor, imprimantă, scanner,
unităţi de memorie flash2, memorii flash USB3, aparate foto digitale, dispozitive
PDA şi iPod.
 Reţelele şi accesul la resursele disponibile în reţea; asigură operarea în reţea.
 Resursele hardware ale sistemului – sistemele de operare au sarcina de a aloca
memorie şi timp de procesor pentru procesele lansate şi aflate în execuţie.
Procesele sunt unităţile de execuţie; un program (aplicaţie) aflat în execuţie se
compune din mai multe procese.
 Planificarea sarcinilor – sistemul de operare planifică execuţia proceselor stabilind
priorităţi şi alocând intervale de timp de execuţie pentru fiecare proces.
 Folosind sistemul de operare Windows Vista, utilizarea PC-ului devine simplă,
rapidă şi sigură. Procedurile de securitate sunt implementate şi rulează automat,
protejând PC-ul de cele mai răspândite ameninţări de securitate, cum sunt
programele spion, viruşii şi orice alt software nesolicitat. Windows Media Center,
una dintre cele mai noi şi mai performante aplicaţii de la Microsoft, pune la
dispoziţia utilizatorului televiziunea, fotografiile şi filmele, muzica şi jocurile, totul
printr-un singur clic. Utilizat în mediul de afaceri, Windows Vista aduce un plus de
securitate, fiabilitate şi uşurinţă în instalare, configurare şi administrare. În plus,
aduce eficienţă prin noile proceduri de organizare, căutare şi partajare a informaţiei
ca şi prin capacitatea de conectare şi comunicare prin Internet.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Există mai multe versiuni Windows Vista:


 Windows Vista Ultimate – Primul sistem de operare ce combină
caracteristici de operare avansate necesare lucrului intr-un birou cu cele necesare
lucrului şi divertismentului de acasă.
 Windows Vista Home Premium – Ediţie de preferat pentru calculatoarele
desktop şi cele portabile folosite acasă. Diferenţele apar în folosirea
instrumentelor de căutare şi a celor de organizare a informaţiilor. Includerea
Windows Media Center în sistem transformă PC-urile în echipamente eficiente
pentru divertisment şi relaxare.;
 Windows Vista Home Basic – Recomandat drept cel mai uşor şi sigur
sistem de operare Windows destinat folosirii curente pentru PC-urile de acasă.
Poate fi folosit pentru vizualizarea fotografiilor, pentru navigarea în Internet,
pentru scrierea şi primirea mesajelor e-mail. Este uşor de instalat, de configurat şi
de întreţinut şi este mai sigur în utilizare faţă de sistemele precedente;
 Windows Vista Business – Adresat întreprinderilor mici (micilor afaceri).
Caracteristicile cele mai importante ţin de îmbunătăţiri legate de infrastructură, de
organizarea şi partajarea informaţiei;
 Windows Vista Enterprise – Proiectat spre a fi utilizat în organizaţiile mari
cu infrastructură complexă, ajută la diminuarea costului şi a complexităţii
instalării, configurării şi administrării PC-urilor. Satisface şi aplică cerinţe şi
strategii de securitate.
Criterii pentru alegerea ediţiei (variantei) Windows Vista
Home Home
Criterii Business Ultimate
Basic Premium
Securitate – Windows Defender şi
Paravan de protecţie Windows X X X X
(Windows Firewall)
Căutare şi găsire rapidă – Căutare
instantanee (Instant Search) şi Internet X X X X
Explorer
Interfaţă elegantă Windows Aero şi
Răsturnare 3D (navigare Windows Flip X X X
3D)
Special pentru laptop – Centru de
mobilitate Windows şi suport pentru
X X X
Tablet PC (Windows Mobility Center şi
Tablet PC Support)
Colaborare şi partajarea documentelor -
Spaţiu de Întâlnire Windows (Windows X X X
Meeting Space)
Fotografii, filme şi alte forme de
X X
divertisment – Windows Media Center
Ajutor pentru recuperarea datelor –
proceduri avansate pentru copierea de X X
rezervă (backup)
Conectare în reţea şi conexiuni desktop
X X
la distanţă (Remote Desktop)
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Protecţie sporită împotriva pierderii şi


furtului datelor – Criptare Unitate prin X
BitLocker (BitLocker Drive Encryption)

Proprietăţile sistemului de calcul


După cum ştim, un sistem de calcul (calculator) este format din două părţi
distincte: sistemul de operare şi aplicaţiile instalate (partea software) şi procesorul,
memoria, împreună cu perifericele (partea hardware).
Alegerea unui sistem de operare care va funcţiona pe un calculator este foarte
importantă. Sisteme de operare diferite pot oferi facilităţi şi aplicaţii diferite. Periodic este
posibil să apară versiuni îmbunătăţite (corectate) ale sistemului de operare, identificate
prin numere de versiune. Un sistem de operare mai nou şi cu numărul de versiune mai
mare înseamnă – de cele mai multe ori – mai multe facilităţi şi mai multă stabilitate. În
ceea ce priveşte partea hardware, foarte importante sunt: procesorul şi dimensiunea
memoriei RAM. Cu cât procesorul este mai puternic, iar cantitatea de memorie RAM mai
mare, cu atât sistemul (calculatorul) este mai rapid. În general este bine să cunoaştem
performanţele unui sistem de calcul (calculator).

1.2. Noțiuni elementare de operare


Pornirea calculatorului
Pornirea calculatorului înseamnă punerea lui sub tensiune, astfel încât prin trecerea
curentului prin circuitele memoriei ROM să se pună în funcțiune programul de startare.
Monitorul are și el un buton de punere sub tensiune.
În cazul în care, după acționarea butonului Power, calculatorul nu a pornit, trebuie
verificat dacă:
 Conexiunea la rețeaua electrică este făcută;
 Cablurile de alimentare sunt bine conectate (se verifică mufele monitorului
și ale carcasei);
 Priza sau UPS-ul sunt funcționale.
Operația este încheiată cu bine în momentul în care pe display apare imaginea
desktop-ului.
Închiderea calculatorului
La terminarea sesiunii de lucru, calculatorul trebuie închis. Închiderea se face după
ce s-au salvat toate datele, s-au închis aplicațiile care erau în lucru și s-au scos toate
discurile din unitățile externe.
Pentru oprirea corectă a sistemului de operare va trebui să apelați funcția
Închidere din meniul Start existent pe bara din partea de jos a ecranului (Bară de
activități)
POSDRU/19/1.3/G/34332

O altă modalitate de închidere a calculatorului este prin apăsarea tastelor Alt+F4.


Se va deschide fereastra următoare din care se va alege opțiunea dorită:

Repornirea calculatorului
Uneori este necesară repornirea sistemului de operare, după instalarea unui
program sau dacă computerul s-a blocat. Există trei modalități de repornire a
calculatorului:
 Prin alegerea opțiunii Repornire din fereastra de dialog Închidere,
 Prin apăsarea prin apăsarea tastelor Alt+F4, iar din fereastra deschisă se va
alege opțiunea Repornire,

 Prin apăsarea butonului Repornire existent pe unitatea centrală (această


opțiune este cea mai puțin recomandată și este bine să fie folosită doar dacă
celelalte alternative nu au funcționat).
Închiderea unei aplicații care nu răspunde comenzilor de lucru
În cazul în care o aplicație nu mai răspunde comenzilor primite de la tastatură sau
mouse va trebui să închideți aplicația forțat. Pentru aceasta apăsați simultan o singură dată
tastele Ctrl+Alt+Del, alegeți din fereastra Manager activități opțiunea Aplicații. Va
apărea pe ecran o fereastră în care sunt prezentate programele ce rulează în momentul
respectiv pe calculator, cu menționarea stării în care se găsește fiecare. Pentru a închide
aplicația blocată, selectați-o din fereastra respectivă și apăsați butonul Închidere
activitate.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Folosirea funcției Help


Sistemul de operare Windows pune la dispoziția utilizatorului funcția Ajutor și
asistență care vă ajută în situația în care nu știți să folosiți o funcție a calculatorului.
Pentru a lansa această aplicație puteți proceda astfel:
1. Apăsați tasta F1 existentă pe tastatură,
2. Apăsați butonul Start din Bara de activități și selectați Ajutor și asistență

Pe ecran va apărea următoarea fereastră:


POSDRU/19/1.3/G/34332

Pentru a primi ajutor


referitor la un cuvânt
dat, scrieți cuvântul în
câmpul Căutare și
apăsați tasta Enter

Pentru a vedea
informațiile
găsite, selectați
titlurile
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

1.3. Operații de bază și informații generale


1.3.1. Vizualizarea informațiilor referitoare la sistemul de bază al computer-
ului
Informațiile privind sistemul de bază al calculatorului, de exemplu numele și
versiunea sistemului de operare, memoria RAM instalată, etc. se pot vizualiza dând clic
dreapta pe pictograma Computer afișată pe ecran și din meniul afișat alegeți opțiunea
Proprietăți.

Această operațiune va deschide fereastra Sistem în care se prezintă


proprietățile sistemului. Fereastra Sistem poate fi deschisă și astfel:
Start – Panou de control – Sistem

Sistemul de operare instalat


și versiunea acestuia

Tipul de procesor și
memoria RAM

1.3.2. Schimbarea configurației desktop-ului


Pe bara de activități aflată de obicei în partea de jos a ecranului, se găsesc, sub
formă de butoane, toate programele ce rulează la un moment dat pe un calculator. Acest
lucru se datorează facilității multitasking (activități multiple) a sistemului de operare
Windows, ceea ce semnifică posibilitatea sistemului de operare de a rula în același timp
mai multe aplicații. Unul dintre simbolurile de pe Bara de activități arată ora curentă.

Pentru a modifica ora și data curentă se poate proceda astfel:


1. Clic pe iconița corespunzătoare de pe taskbar și se deschide fereastra următoare:

din care alegem opțiunea Modificare setări pentru dată și oră


pentru a deschide fereastra
POSDRU/19/1.3/G/34332

Clic pe
Modificare dată și oră și se
deschide fereastra următoare:

2. Clic pe Start – Panou de control – Ceas, limbă și regiune. Se va deschide


fereastra următoare, în care selectăm Setare oră și dată

Modificările asupra datei și orei vor fi preluate de toate programele instalate.


Pentru a modifica volumul, activați fereastra Panou de control, selectați
Hardware și sunete și apoi Sunet – Ajustare volum sistem

Pentru a modifica
volumul trageți cu
mouse-ul butonul

Modificarea volumului se poate face și efectuând dublu clic pe iconița


corespunzătoare de pe taskbar.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Pentru a schimba caracteristicile ecranului (desktop-ului), se va efectua clic


dreapta în orice loc de pe suprafața ecranului și se va alege opțiunea Personalizare.

Această acțiune deschide fereastra Personalizare, cu ajutorul căreia putem face


următoarele modificări:

1. Aspect și culoare
fereastră – reglare fină a
culorii și stilului
ferestrelor

Selectați un stil
pentru ferestre și
clic pe OK

2. Fundal desktop – selectați


din fundalurile sau culorile
disponibile, sau utilizați o
imagine personală pentru a
decora desktopul și apoi
clic pe OK

3. Economizor ecran – modificați


economizorul ecran sau reglați-l când se
afișează. Un economizor de ecran este o
imagine sau o animație care acoperă
ecranul în timp ce computerul este
inactiv pentru o perioadă de timp.
POSDRU/19/1.3/G/34332

4. Sunete – modificați ce
sunete se aud când efectuați
orice acțiune, de la primirea
de mesaje de poștă
electronică, până la golirea
Coșului de reciclare

5. Indicatori de mouse – alegeți


un indicator de mouse. De
asemenea aveți posibilitatea
să modificați aspectul
indicatorului în timp ce
faceți clic sau selectați.

6. Temă – modificați tema.


Temele pot modifica o gamă
largă de elemente vizuale și
auditive în același timp,
incluzând aspectul
meniurilor, pictogramele,
fundalurile, economizoarele
de ecran, unele sunete ale
computerului și indicatorii
de mouse.

7. Setări afișare – ajustați Din meniul


rezoluția monitorului, care Rezoluție
modifică vizualizarea, astfel puteți alege
încât pe ecran să încapă mai rezoluția dorită
puține sau mai multe (mai mare
către dreapta)
elemente. De asemenea se
poate controla rata de
reîmprospătare a
monitorului.

1.3.3. Setarea tastaturii și schimbarea opțiunii pentru altă limbă

Dacă doriți să scrieți anumite documente într-o limbă străină, puteți avea nevoie de
anumite caractere care nu există pe tastatură. De aceea va trebui să setați tastatura pentru
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

limba dorită. Setarea tastaturii se face din fereastra Start – Panou de control – Opțiuni
regionale și lingvistice.
În fereastra deschisă alegeți
opțiunea Tastaturi și limbi –
Modificare tastaturi

Aici sunt afișate tipurile de


tastaturi existente

Pentru a adăuga o nouă


setare a tastaturii apăsați
butonul Adăugare

După apăsarea butonului Se aplică, pe bara de jos a ecranului, (Taskbar) va apărea


o pictogramă cu limba curentă folosită: . Pentru a schimba tastatura dintr-o limbă în
alta, dați un clic stânga pe pictograma din Taskbar și alegeți limba
dorită.
O altă modalitate de schimbare a tastaturii pe altă limbă este prin clic
dreapta pe pictograma din Taskbar care arată limba folosită și apoi
selectarea opțiunii Setări, care va deschide fereastra Servicii text și
limbi intrare .
1.3.4. Instalarea, dezinstalarea unei aplicații software.
Instalarea programelor se face – în general – folosind un fişier executabil de un tip
special. Fişierul se poate afla pe un CD sau într-o
memorie flash. Acel fişier conduce operaţia de
instalare a programului, afişând pe ecran
instrucţiuni de instalare pentru respectivul program.
Pentru instalarea programelor este nevoie de
privilegii de Administrator. Utilizatorii
neprivilegiaţi (utilizatorii obişnuiţi) nu pot instala şi nici
dezinstala programe. Programele descărcate din
Internet vor fi instalate asemănător. Se recomandă –
acolo unde se poate – salvarea pachetului de
instalare pe calculatorul local şi apoi lansarea în
execuţie a programului de instalare.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Atenţie! Pe Internet se găsesc foarte multe programe gratuite pentru descărcare.


Este recomandată foarte mare atenţie la sursa acestor programe.
Pentru dezinstalarea unei aplicaţii software, a unui program, se accesează Start –
Panou de control – Programe, submeniul Dezinstalare program. Se alege programul,
aplicaţia ce trebuie dezinstalată şi se apasă opţiunea Dezinstalare. Odată ce aţi selectat
opţiunea de dezinstalare, apar câteva mesaje de confirmare a dezinstalare, urmate de
instrucţiunile de dezinstalare specifice fiecărui program instalat.

1.3.5. Utilizarea opţiunii Print screen.


Apăsarea tastei Print Screen (PrtSc) are ca efect capturarea unei imagini cu
desktop-ul calculatorului sau a aplicaţiei active în momentul apăsării tastei. Această
imagine este copiată în memoria Clipboard, iar de acolo o putem copia într-un document
apăsând combinaţia de taste Ctrl+V (Paste). Apăsarea tastei Print Screen duce la
capturarea întregului ecran. Dacă dorim să capturam o imagine a unei ferestre mai mic
decât ecranul, putem combina tasta Print Screen cu tasta Alt (Alt + Print Screen)

1.4 Lucrul cu pictograme (iconițe)


1.4.1 Pictograme de bază
Uneori este posibil să aveţi fişierele de date pe desktop.
Când faceţi dublu click pe un fişier de date de pe desktop, este
pornită întâi aplicaţia necesară pentru a edita respectivul fişier, şi
apoi fişierul de date este încărcat.
Unele pictograme sunt folosite pentru a lansa o aplicaţie, un
program (aplicaţia pe care o reprezintă respectiva pictograma se
lansează executând un dublu click stânga pe pictograma). Altele
reprezintă foldere, directoare ce pot conţine fişiere, scurtături la alte programe
sau fişiere.
Alte pictograme pot reprezenta diverse utilitare folosite frecvent (computer, reţea,
panou de control), imprimante etc.:

Coşul de reciclare este o pictogramă ce reprezintă o scurtătură la un


director ce conţine fişierele şterse recent. Scopul lui este de a asigura o
soluţie de rezervă în cazul ştergerii accidentale a unor fişiere sau directoare
sau în cazul în care vă răzgândiţi asupra unui fişier şters. În versiunile
anterioare de Windows era foarte greu de recuperat fişierele şterse. În Windows Vista,
fişierele sunt mutate în Coşul de reciclare în loc să fie şterse. Atenţie! Fişierele şterse nu
sunt păstrate permanent în Coşul de reciclare!
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

1.4.2 Selectarea și mutarea pictogramelor.


Selectarea unei pictograme se realizează printr-un click
stânga pe respectiva pictogramă. Odată selectată, pictograma va
fi evidenţiată, exact ca în imaginea alăturată.
Pentru a muta o pictograma de pe Desktop, procedaţi în felul
următor:
• selectaţi pictograma pe care doriţi să o mutaţi;
• apăsaţi butonul stânga al mouse-ului şi, în acelaşi timp, păstrându-l apăsat,
duceţi pictograma la noua locaţie pe desktop sau în altă parte (un director
de exemplu);
• eliberaţi butonul mouse-ului.
Pentru a copia o pictograma de pe Desktop:
• selectaţi pictograma pe care doriţi să o copiaţi.
• apăsaţi tasta Ctrl (şi păstraţi-o apăsată).
• apăsaţi butonul stânga al mouse-ului şi, în acelaşi timp, păstrându-l apăsat,
duceţi pictograma în locaţia în care doriţi să faceţi copia.
• eliberaţi butonul mouse-ului şi eliberaţi tasta de control (Ctrl).

1.4.3 Crearea și ștergerea unui shortcut.


Pentru a crea o pictograma shortcut (scurtătură) pe Desktop, se execută paşii
următori:
• minimizaţi sau închideţi programele pornite;
• faceţi clic pe pictograma Start, selectaţi Toate programele;
• Selectaţi programul pentru doriţi să realizaţi un shortcut pe Desktop (de exemplu
Yahoo Messenger);
• Apăsaţi tastele Control + Shift, şi în
acelaşi timp, păstrând aceste taste apăsate, trageți
icoana pe desktop.
• Eliberaţi tastele Control + Shift.
Scurtătura va fi creată şi afişată pe desktop.
Ca o alternativă, se poate da click dreapta pe
respectiva pictograma din meniul Start şi se alege
opţiunea Trimitere la → Desktop (creare comandă rapidă) din meniul de opţiuni
generat.
Pentru ştergerea unei scurtături, se selectează respectiva pictograma şi se apasă
tasta Del sau, se execută click dreapta pe pictograma şi se alege opţiunea Ştergere din
meniul generat.

1.5 Lucrul cu ferestre


1.5.1 Componentele unei ferestrei desktop
Componentele unei ferestre desktop sunt: bară de titlu, bară de meniuri, bară de
instrumente, bară de stare, bară de derulare
Bara de titlu este afişată de-a lungul parţii de sus la aproape toate programele,
dosare şi ferestre casetă de dialog. Este folosit pentru a afişa informaţii, cum ar fi numele
POSDRU/19/1.3/G/34332

aplicaţiei (sau a folderului) şi documentul pe care se lucrează. Informaţia care este afişată
aici pot varia. De exemplu, exemplul afişează titlul pentru programul numit Microsoft
Word, în care un document numit Fișier de lucru a fost deschis.

Bară de meniu conţine o serie de meniuri de tip drop down. Exemplul prezentat
ilustrează bara de meniuri aplicaţiei Internet Explorer.

Bara de instrumente conţine o serie de icoane, care vă permit să realizaţi o


acţiune dorită cât mai repede posibil. De exemplu, la bara de instrumente de formatare din
Microsoft Word 2003, un clic pe pictograma Bold (pictograma care afişează litera B), ar
îngroşa textul selectat.

Cele mai multe ferestre au o bara de stare afişată în partea de jos a respectivei
ferestre, în care se afişează diferite informaţii specifice fiecărei ferestre de aplicaţie. De
exemplu, bara de stare din Microsoft Word transmite informaţii despre pagina în lucru,
împreună cu alte informaţii relevante.

Când un program sau un folder are nevoie să afişeze informaţii într-o fereastră, doi
seturi de bare de derulare sunt activate, în partea de jos şi în partea dreaptă a ferestrei
respective. Prin utilizarea acestor bare de derulare este posibilă mutarea ferestrei în orice
poziţie în cadrul unui document de lucru, făcând astfel posibil lucrul document mult mai
mare decât dimensiunile fizice ale ecranului.
Pentru a defila în sus sau în jos într-o fereastră, faceţi clic pe săgeata îndreptată în
sus, respectiv pe cea îndreptată în jos, în partea de sus din, respectiv în partea de jos a
barei de defilare verticală.
Pentru a defila în partea dreaptă sau stângă a unei ferestre, faceţi clic pe săgeata din
dreapta, respectiv stânga de pe bara de defilare orizontală.
Pentru a parcurge o fereastră mai repede, faceţi click pe caseta de defilare şi
glisaţi caseta umbrită sus-jos pe bara de derulare verticală.
1.5.2 Minimizarea, maximizarea, redimensionarea, mutarea, închiderea unei
ferestre.
Butoanele pentru maximizare şi minimizare sunt situate în partea dreapta-sus a
fiecărei ferestre. Când faceţi clic pe butonul Maximizare – – fereastra se extinde pentru
a umple ecranul; butonul Minimizare – – a ferestrei are ca efect reducerea ferestrei
active la dimensiunile unei pictograme, pe bara de activităţi; un click pe butonul
Restaurare – – duce la refacerea stării anterioare a ferestrei (dimensiune, poziţie).
În Windows toate ferestrele care au fost minimizate, se regăsesc pe bara de
activităţi. Pentru restaurare unei ferestre, pur şi simplu faceţi clic pe pictograma
respectivului program din bara de activităţi.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Pentru a face o fereastră mai înaltă sau mai scurtă, mutaţi mouse-ul la oricare
dintre marginile orizontale ale respectivei ferestre; apăsaţi butonul stâng al mouse-ului (şi
păstraţi-l apăsat); mutaţi mouse-ul sus sau în jos şi daţi drumul la butonul mouse-ului
atunci când fereastra are mărimea şi forma dorită.
Pentru a face o fereastră mai lată sau mai îngustă, mutaţi mouse-ul la oricare dintre
marginile verticale ale ferestrei; apăsaţi butonul stâng al mouse-ului (şi păstraţi-l apăsat);
mutaţi mouse-ul stânga-dreapta şi daţi drumul la butonul mouse-ului atunci când fereastra
are mărimea şi forma dorită.
Redimensionarea unei ferestre în două direcţii simultan se poate obţine în felul
următor:
• mutaţi mouse-ul în orice colţ al ferestrei;
• apăsaţi butonul stânga al mouse-ului (şi păstraţi-l apăsat);
• mutaţi mouse-ului în diagonală peste ecran;
• eliberaţi butonul mouse-ului atunci când fereastra are mărimea şi forma
dorită.
Pentru a închide un program se poate folosi butonul Închidere – –situat în
colţul din dreapta-sus a fiecărei ferestre. Dacă nu aţi salvat ceea ce aţi lucrat până în
momentul în care apăsaţi pe butonul de închidere, Windows va întreba mai întâi dacă
doriţi să salvaţi modificările asupra respectivului fişier înainte de închiderea definitivă a
ferestrei.
1.5.3 Comutarea între diferitele ferestre deschise.
Pentru a comuta între ferestrele aplicaţiilor deschise, pur şi simplu faceţi click
stânga pe pictograma aplicaţiei de pe bara de activităţi Windows (în mod normal, afişate
în partea de jos a ecranului).
Se mai poate folosi şi combinaţia Alt+Tab pentru a
comuta între ferestrele deschise. Va apare o fereastră din
care, repetând combinaţia Alt+Tab, cu tasta Alt ţinută
apăsată, se poate naviga prin lista ferestrelor active.
Eliberarea taste Alt va duce la activarea ultimei ferestre selectate din meniul afişat.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Capitolul 2. Organizarea fișierelor

2.1 Concepte de bază


2.1.1 Structura ierarhică a fişierelor şi directoarelor
Discuri, foldere şi fişiere
La accesarea discurilor fizice, Windows foloseşte un sistem de litere ce servesc ca
nişte identificatori logici pentru respectivele discuri. Prin intermediul acestor litere, este
posibilă accesarea fişierelor stocate pe discurile respective. Dacă toate fişierele ar fi
păstrate în acelaşi loc, sistemul ar fi foarte dificil de utilizat din cauza numărului mare de
fişiere implicate. Pentru a optimiza lucrul cu fişierele, acestea sunt organizate în dosare
(directoare). Un sistem ierarhic de dosare în dosare (ceea ce reprezintă harddisk-ul) este
adesea menţionat ca arbore de directoare. Directorul ce conţine toate celelalte directoare
de pe respectivul disc se numeşte director rădăcină. Un director aflat în alt director se mai
numeşte şi subdirector.
Fiecare director şi subdirector poate conţine un număr foarte mare de fişiere;
numele unui fişier poate fi alcătuit din maxim 255 de caractere.

Aplicaţia Windows Explorer


Windows Explorer vă permite să exploraţi toate detaliile legate de sistem într-o
vizualizare ierarhică. În imaginea alăturată, fişierele şi directoarele sunt afişate în modul
„detaliu”.
Fereastra Windows Explorer
este împărţită în două secţiuni, după
cum se poate vedea. În secţiunea
stângă se pot vedea toate folderele
din sistem, în timp în secţiunea din
partea dreaptă sunt afişate
conţinuturile folderelor.
Implicit sunt afişate, în
partea de sus a ferestrei, bara de
butoane standard şi bara de adrese.
Se poate afişa şi bara de meniuri
accesând din
butonul Organizare opţiunea Aspect.

Bara de unelte standard conţine butoane pentru diferite


comenzi: - navigare la directoare deschise anterior,
- deschidere opţiuni asupra directoarelor şi fişierelor,
- schimbarea modului de afişare a conţinutului
directoarelor şi subdirectoarelor.
Pentru a vizualiza conţinutul unui director sau subdirector se execută un singur
click pe numele directorului din partea stângă a Windows Explorer-ului. Afişarea în
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

secţiunea din stânga a tuturor subdirectoarelor unui director se face apăsând pe semnul
(expand) din faţa numelui directorului.
Dacă dorim să deschidem (expand) toate folderele şi subfolderele de pe un disc, în
secţiunea stângă a Windows Explorer-ului selectăm rădăcina discului respectiv (de ex. C:)
şi apăsăm tasta „*” din blocul numeric. Efectul invers, de închidere a tuturor folderelor şi
subfolderelor, se obţine apăsând tasta „–” din blocul numeric, pe rădăcina respectivului
disc.
Dacă dorim să schimbăm discul curent, pur şi simplu se face click stânga pe litera
corespunzătoare respectivului disc din partea stângă a Windows Explorer-ului. De fiecare
dată când se schimbă discul, în partea dreaptă va apare conţinutul discului selectat. Acelaşi
lucru este valabil şi pentru directoare şi subdirectoare.
2.1.2 Dispozitive folosite pentru stocarea informaţiei
Dispozitive de stocare a datelor:
• hard disk: înmagazinează fişierele sistemului de operare, ale aplicații şi
fişierele de date. În mod normal, salvarea datelor se face pe hard disk.
• Dischetă: iniţial, calculatoarele nu aveau hard disk, iar sistemele de
operare, programele şi datele erau stocate pe una sau mai multe dischete.
Mai târziu, au fost adăugate hard disk-urile, după care dischetele au fost
utilizate pentru furnizarea de programe instalabile pe hard disk, sau pentru
schimbul de date.
• CD / DVD: Acestea au înlocuit în mare măsură, dischete ca o modalitate de
a furniza programe şi date.
• USB Flash Drives – acestea sunt dispozitive de stocare de dimensiuni mici
care se pot conecta la porturile USB ale calculatorului. Ele pot stoca
informaţii de ordinul GB şi reprezintă o modalitate facilă de a transfera
date între calculatoare. În momentul conectării la calculator, Windows
Explorer-ul îl va afişa exact ca pe un hard disk, asociindu-i o literă.
• Unitate de reţea: sunt văzute de computer ca o unitate normală de disk, dar
în realitate unitatea de reţea este un folder situat pe un alt calculator care
este conectat la reţea.
2.1.3 Unități de măsură pentru stocarea informaţiei
Fiecare fişier de pe un disc are o anumită dimensiune. Unele fişiere, ca de exemplu
cele ce conţin text, sunt foarte mici comparativ cu fişiere le unor aplicaţii sau cele ce
conţin date video. În mod obişnuit, capacităţile de stocare sunt exprimate în Gigaocteţi
(Gigabytes).
Unitatea de bază pentru stocarea informaţiei este bitul. Relaţiile dintre valorile
unităţilor de stocare sunt următoarele:
Bit:
1 sau 0 cantitate stocată este numită bit.
Byte:
8 biți reprezintă un octet (Byte)
KB, Kilobyte:
Un Kilobyte conţine aproximativ 1000 octeţi (Bytes)
MB, Megabyte:
Un Megabyte conţine aproximativ un milion de octeţi
POSDRU/19/1.3/G/34332

GB, Gigabyte:
Un Gigabyte conţine aproximativ un miliard de octeţi
TB, Terabyte:
Un Terabyte conţine o mie de Gigabytes.
2.1.4 Realizarea unei copii ‘backup’ a unui fișier
Bineînţeles, cel mai important lucru pe care le poate stoca computerul sunt
informaţiile. Adesea conţinutul unui hard disk poate reprezenta ani de munca. În cazul în
care un hard disc nu mai funcţionează, este posibilă pierderea tuturor acestor ani de
muncă. Din acest motiv, este foarte important să faceţi copii de rezervă periodice a
informaţiilor stocate în calculator. În organizaţiile mari, această procedură de creare a
copiilor rezervă este în mod normal, efectuată în mod automat de către echipa de
tehnicieni, centralizat, pe un server de reţea dedicat acestui lucru. În cazul reţelelor mai
mici, sarcina creării de copii de rezervă revine utilizatorului individual. În acest caz, este
recomandată copierea fişierelor de rezervă pe unităţi de stocare externe: floppy disk, stick
USB, CD, DVD, etc.

2.1.5 Stocarea online a fișierelor


Datorită faptului ca în prezent conexiunile de internet lucrează la viteze foarte
mari, este posibilă stocarea online a fişierelor personale. Acest lucru permite accesul la
fişiere de la orice calculator conectat la Internet. Dacă doriţi, puteţi să daţi permisiune altor
persoane să acceseze fişierele dumneavoastră (de exemplu, puteţi permite altor membri
din familie să acceseze colecţia dumneavoastră de fotografii digitale). Există numeroase
site-uri care oferă servicii de găzduire online a fişierelor personale.

2.2 Fișiere și directoare


2.2.1 Navigarea către un anumit director.
Pentru a naviga la un anumit director aflat pe disc, întâi
trebuie să deschidem Windows Explorer-ul. Îl putem porni din Start
→Toate programele → Accesorii sau putem da un click
dreapta pe butonul de Start şi alegem opţiunea Explorare din
meniul obţinut.

Folosind butoanele de defilare din


secţiunea stângă a ferestrei, ajungem la
directorul dorit (în cazul nostru, directorul
Curs din directorul rădăcină C:).
Un dublu click
stânga pe numele
directorului din partea
stângă va avea ca efect
afişarea, sub numele
directorului, a tuturor
subdirectoarelor conţinute de respectivul
director.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

2.2.2 Crearea, redenumirea, ştergerea unui director/folder și a unui sub-


director/sub-folder.
Pentru a crea un director (subdirector), se
selectează directorul ce va conţine viitorul director
(subdirector), se dă click dreapta pe respectivul director şi din
meniul afişat se alege opţiunea Nou → Folder din
submeniul deschis.
Se poate observa că noul folder este creat şi este
afişat atât în secţiunea stângă cât şi în cea dreaptă a
Windows Explorer-ului. Se poate
introduce noul nume al directorului.
Pentru a crea un subdirector în
interiorul directorului nou creat, se
parcurg aceeaşi paşi: se selectează
directorul ce va conţine subdirectorul, se
dă click dreapta pe respectivul director şi
se alege opţiunea Nou → Folder din
submeniul generat, după care se introduce numele noului subdirector.
Este recomandat ca numele folderelor şi subfolderelor create să fie cât mai
sugestive pentru conţinutul pe care îl au, în scopul organizării eficiente a fişierelor pe disc
şi, în acelaşi timp, pentru a fi găsite uşor în căutările ulterioare. De exemplu, dacă fişierele
şi directoarele aparţin unei anumite persoane, acestea se pot organiza într-un director cu
numele utilizatorului. Uneori este foarte util să includem data sau anul în numele
directorului sau fişierului (de exemplu, un director care conţine fotografii de la un anumit
eveniment).
Pentru a redenumi un director (subdirector) se face click dreapta pe selectează
respectivul director şi se alege opţiunea Redenumire din meniul generat după care se
introduce noul nume; sau se selectează directorul pentru redenumit şi se apasă tasta
funcţională F2 dup care se tastează noul nume.
Pentru a şterge un director (subdirector) se
selectează respectivul director şi se apasă tasta Delete;
sau se face click dreapta pe director şi se alege opţiunea
Ştergere din meniul generat. În ambele cazuri va fi
afişată o fereastră de confirmare a acţiunii.
În realitate, directorul nu este şters, ci doar mutat în Coşul de reciclare. Dacă vă
răzgândiţi sau vă daţi seama că aţi şters accidental respectivul director, acesta poate fi
recuperat din Coşul de reciclare. Atenţie! Directoarele şi fişierele nu sunt stocate
permanent în Coşul de reciclare.
Pentru ştergerea permanentă a unui director sau fişier (adică acesta nu este mutat în
Coşul de reciclare), în momentul ştergerii se apasă pe tasta Shift; adică se foloseşte pentru
ştergere combinaţia de taste Shift+Del. Atenţie! Folosiţi ştergerea permanentă doar în
cazul în care sunteţi sigur că nu mai aveţi nevoie de respectivul director (fişier).
POSDRU/19/1.3/G/34332

2.2.3 Tipuri de fişiere frecvent utilizate


În fereastra Windows Explorer-ului fiecare fişier este însoţit de către o pictogramă.
De exemplu, dacă privim imaginea alăturată, vedem că fişierele de tip Word sau Excel
sunt însoţite de pictograme sugestive pentru tipul respectivelor fişiere. Aceasta indică
faptul că Windows-ul ştie ce fel de
fişiere sunt şi le asociază
pictograme specifice programelor
cu care se deschid fişierele. Acest
lucru se datorează faptului că
atunci când respectivele programe
au fost instalate pe calculator,
programele de instalare au furnizat
Windows-ului informaţii despre
fişierele care vor fi create folosind
aceste respectivele aplicaţii.
În unele cazuri, Windows nu are informaţii
detaliate despre anumite tipuri de fişiere.
Pictograma afişată va fi cea implicită pentru astfel
de cazuri , iar în cazul în care
se execută dublu click pe respectivul fişier,
Windows-ul nu va şti cu ce să îl deschidă şi va cere
ajutorul utilizatorului pentru a asocia un program
corespunzător.

Fişiere aplicaţie (executabile)


Acestea sunt fişiere care conţin programe şi care se pot „executa”. Dacă selectaţi
un fişier executabil în Windows Explorer şi faceţi dublu click pe el, fişierul va rula
programul respectiv în cadrul acestuia. Există multe tipuri diferite de fişierele executabile.
De cele mai multe ori vom fi interesați să rulam aplicaţiile ce conţin programele noastre
sau care folosesc fişierele noastre de date,
cum ar fi programe de procesare
documente, calcul tabelar. Nu trebuie confundate fișierele executabile cu fişierele de date.

Fişiere text
După cum sugerează şi denumirea, aceste fişiere conţin doar text. Nu se pot stoca
informaţii despre formatarea textului sau imagini în astfel de fişiere.

Fişiere imagine: Bitmap, GIF, JPG


Sunt fişiere ce conţin date sub formă de imagini.
Documente Microsoft Word
Aceste sunt fişiere create cu programul de procesare text, Microsoft Word.

Documente Microsoft Excel


Sunt fişiere create cu programul de calcul tabelar Microsoft Office Excel.

Documente Microsoft PowerPoint


Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Aceste fişiere sunt de prezentări create cu Microsoft Office PowerPoint.

Documente HTML
Sunt documentele standard formatate pentru afişarea pe paginile Web.

Fişiere comprimate (.zip, .rar)


Acestea sunt fişiere a căror dimensiune a fost redusă folosind diverse programe de
comprimare în scopul de a reduce spaţiul ocupate de acestea.

Documente Acrobat (.pdf)


PDF este prescurtarea de la Portable Document Format şi a fost introdus printr-o
compania Adobe. Avantajul folosirii acestui format este că fişierele .pdf pot fi vizualizate
de oricine folosind un program gratuit de vizualizare, cum ar fi programul Adobe Acrobat
Reader. Multe din programele populare permit salvarea documentelor de lucru în formatul
.pdf, care ocupă spaţiu pe disc mult mai mic în comparaţie cu formatul original. Acest
lucru face fişierele .pdf ideale pentru stocarea documentelor pe un site-uri web, pentru
ataşare la e-mailuri, etc.

Fişiere audio .mp3


Sunt fişiere de sunet care stochează, în mod normal, muzică. Pictograma utilizată
pentru a afişa aceste fişiere variază în funcţie de programul instalat pentru redarea
fişierelor de muzică.

Fişiere video .avi, .mpg, .wmv


Acestea sunt diferite tipuri de formate de fişier folosite pentru a stoca informaţia
video. Pictograma utilizată pentru a afişa aceste fişiere vor varia în funcţie de programul
instalat pentru a redarea fişierelor video.

Fişiere temporare
Aceste fişiere, după cum sugerează şi numele, în mod normal, sunt create ca
fişierele temporare care sunt şterse după utilizare. Atât Windows cât şi aplicaţiile pot crea
astfel de fişiere temporare. De obicei, extensia acestor fişiere este .tmp dar depinde de
fiecare aplicaţie ce extensie îşi creează pentru propriile fişiere temporare.
2.2.4. Selectarea mai multor fişiere/ foldere
Uneori este necesară selectarea mai multor fişiere/ directoare, în vederea copierii,
ştergerii, mutării acestora. Pentru a realiza acest
lucru, avem la dispoziţie mai multe modalităţi. Fie
selectăm toate fişierele şi subdirectoarele dintr-un
anumit director folosind combinaţia de taste
Ctrl+A, fie selectăm exact fişierele care ne trebuie
ţinând apăsată tasta Ctrl şi dând click stânga, pe
rând, pe fiecare fişier sau director pe care dorim să-l
includem în selecţie. Rezultatul va fi asemănător cu cel din figura alăturată. Dacă dorim să
selectăm dintr-o listă de fişiere mai multe fişiere alăturate, selectăm primul fişier printr-un
click stânga pe el şi apoi, ţinând tasta Shift apăsată, se face click stânga pe ultimul fişier
POSDRU/19/1.3/G/34332

din lista respectivă, rezultatul fiind selectarea


fişierelor dorite.

2.2.5. Numărarea fişierelor, a fişierelor


de un anumit tip într-un folder
Unele situaţii impun aflarea numărului de fişiere
de un anumit tip dintr-un folder. Acest lucru se poate
face foarte simplu, selectând fişierele de tipul respectiv
şi verificând proprietăţile acestora. Mai exact, întâi
ordonăm toate fişierele din directorul respectiv după
tipul lor (un click pe butonul Tip din partea de sus a
secţiunii din dreapta a Windows Explorer-ului deschis
pe respectivul director va avea ca efect ordonarea
fişierelor ca în imaginea alăturată);
apoi, selectăm un grup de fişiere
de acelaşi tip (de exemplu,
fişierele în formatul .jpg –
imagini); proprietăţile
fişierelor (a grupului de
fişiere) se pot accesa
executând click dreapta pe
selecţia realizată şi alegându-se opţiunea Proprietăţi din
meniul generat. Se va deschide o fereastră cu informaţii în care
putem vedea numărul de fişiere, tipul lor, dimensiunea totală a fişierelor şi dimensiunea
ocupată pe disc, atributele asociate respectivelor fişiere.

2.2.6. Schimbarea atributelor fişierelor


După cum am văzut în secţiunea anterioară, la accesarea proprietăţilor fişierelor
avem acces şi la atributele acestora: Doar în citire şi Ascuns.
Bifarea atributului Doar în citire pentru un fişier are ca efect imposibilitatea
modificării conţinutului respectivului fişier. De exemplu, dacă setăm respectivul atribut
unui fişier .doc, acesta poate fi deschis cu aplicaţia specifică (Microsoft Word), poate fi
editat şi modificat dar nu se pot salva în respectivul fişier modificările făcute. Modificările
pot fi salvate dar într-un alt fişier (folosind opţiunea Salvare ca din Microsoft Word).
Setarea atributului Doar în citire nu are efect în
cazul în care se doreşte ştergerea fişierului.
Setarea atributului Ascuns duce neafişarea respectivului fişier în Windows Explorer.

2.2.7. Redenumirea fişierelor. Ştergerea fişierelor


Pentru a redenumi un fişier se aplică aceeaşi procedură ca la redenumirea
folderelor: se selectează fişierul respectiv şi se apasă tasta funcţională F2, după care se
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

introduce noul nume al fişierului. Sau, se execută click dreapta pe respectivul fişier şi se
alege opţiunea Redenumire din meniul generat, urmată de tastarea noului nume al
fişierului.
În mod normal, se afişează doar numele fişierului, fără a ceea ce se numește
extensia numelui de fişier. Extensia numelui de fişier este un grup de 3 sau 4 litere,
precedat de un punct. Dacă este afişată şi extensia fişierului, este recomandată mare
atenţie la modificarea acesteia, atunci când se redenumeşte un fişier. Windows-ul
utilizează extensia numelui de fişier pentru a afla aplicaţia asociată respectivului fişier. În
cazul schimbării extensiei fişierului, Windows-ul nu va mai deschide corect respectivul
fişier!
Şi ştergerea fişierelor se face în acelaşi fel cu ştergerea directoarelor: se selectează
fişierul (fişierele) pe care doriţi să le ştergeţi şi se apasă tasta
Del sau se face click dreapta pe fişierele selectate şi se alege
opţiunea Ştergere din meniul generat. În ambele cazuri,
Windows-ul va cere confirmarea ştergerii respectivelor fişiere.
Apăsând pe butonul Da al ferestrei de confirmare, fişierele vor fi mutate în Coşul de
reciclare, permiţând astfel recuperarea fişierelor şterse accidental. Dacă se doreşte
ştergerea permanentă a respectivelor fişiere, la ştergere se va ţine apăsată tasta Shift.

2.2.8. Recuperarea fişierelor şi a directoarelor din Coşul de reciclare


Pentru restaurarea (recuperarea)
obiectelor şterse trebuie întâi deschis coşul de
reciclare. Atâta vreme cât obiectele mai sunt
acolo ele pot fi Restaurate (Restore). Dublu
click pe pictograma de pe desktop
corespunzătoare Coşului de reciclare, după
care se selectează fişierele/ folderele ce trebuie
restaurate. Se pot selecta unul sau mai multe
fişiere/ foldere, după care, se face click dreapta pe selecţie şi se alege opţiunea Restaurare
din meniul afişat. Fişierele/ directoarele for fi restaurate la locaţia lor iniţială, cu condiţia
ca directorul care le-a conţinut în momentul ştergerii să mai existe.
2.2.9. Copierea şi mutarea fişierelor şi directoarelor
Copierea este operaţia prin care se obţine un al doilea exemplar (un duplicat) al
obiectului selectat. Pentru a realiza o operaţie de copiere
trebuie parcurşi următorii paşi:
 Se selectează obiectul (fişierul sau directorul).
Un clic cu butonul drept aduce meniul de
context;
 Se alege operaţia de Copiere;
 Se stabileşte locul unde se va crea al doilea
exemplar (duplicatul, copia). Meniul de context asociat dosarului de
destinaţie pentru exemplarul copiat indică operaţia de Lipire.
Există unele scurtături, combinaţii de taste care au acelaşi efect ca şi comenzile de
mai sus:
 Ctrl+C – copiere;
POSDRU/19/1.3/G/34332

 Ctrl+V – lipire;
 Ctrl+X – mutare.

Pentru mutarea fişierelor şi a directoarelor vor fi utilizate comenzile pereche


Decupare şi Lipire. Modul de operare va fi similar cu cel de la copiere: trebuie selectat
obiectul şi apoi căutată o comandă Decupare din meniul generat prin click dreapta pe
obiectul respectiv; sau se poate folosi combinaţia de taste Ctrl+X. După selectarea
destinaţiei se va alege Lipire (Ctrl+V).
Mutarea fişierelor şi a dosarelor se poate face şi printr-o operaţie de tragere a
obiectului respectiv peste dosarul de destinaţie: selectaţi obiectul şi ţineţi apăsat butonul
stâng al mouse-ului. Când ajungeţi chiar deasupra dosarului de destinaţie eliberaţi butonul.
Obiectul pe care l-aţi tras va fi mutat chiar în dosarul destinaţie!
Este recomandat ca, din când în când, să copiaţi fişierele de pe hard discul cu care
lucraţi pe CD/DVD-uri sau pe unităţi de memorie flash USB. Construiţi astfel aşa
numitele copii de siguranţă şi protejaţi conţinutul lor faţă de eventuale accidente care pot
apărea în funcţionarea calculatorului dvs.

2.2.10. Căutarea rapidă a dosarelor şi fişierelor

Oricât de organizate sunt


fişierele şi directoarele unui
utilizator, acesta tot se va afla
măcar o dată în situaţia de a
căuta fişiere sau dosare pentru că
nu mai ştie unde sunt. Cea mai des
întâlnită situaţie de căutare este cea
de după descărcarea din Internet a
unui fişier sau a unei arhive de
fişiere: de cele mai multe,
utilizatorul nu este atent la specificarea locaţiei (directorului) unde să fie descărcat fişierul.
Caracteristica Căutare rezolvă problemele legate de căutarea şi identificarea fişierelor şi
a dosarelor. Comanda Căutare este dependentă de context: rezultatele ei sunt dependente
de activitatea curentă.
Fişierele şi dosarele pot fi căutate şi după alte caracteristici în afară de nume: data
de creare, data ultimei modificări, dimensiune, autor, cuvinte sau expresii asociate
fişierelor tocmai pentru a fi
mai uşor găsite. În exemplul
alăturat sunt căutate fişierele
cu extensia .doc. Afişarea
rezultatelor căutării este
controlată de butonul Afişare
numai.
Vizualizările în care este inclus panoul de detalii (Organizare →Aspect →Panou
detalii) includ detaliile ce pot fi folosite pentru căutare: printre ele Etichete - expresii,
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

cuvinte folosite pentru identificare - şi Autorul. În panoul de detalii se pot asocia/


modifica aceste informaţii.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Capitolul 3. Aplicații utilitare

3.1. Comprimarea şi arhivarea fişierelor şi directoarelor

Comprimarea fişierelor este procesul prin care se poate reduce spaţiul pe care
acestea îl ocupă pe unităţile de disc. Pot fi comprimate atât dosarele cât şi fişierele.
Comprimarea se referă la procesul prin care din corpul fişierului sunt eliminate datele
redundante. Dimensiunea fişierului se reduce prin comprimare, uneori chiar foarte mult.
Un dosar comprimat înseamnă că sunt comprimate toate fişierele aflate acolo. În general,
fişierele şi dosarele comprimate pot fi mai uşor transmise de la un calculator la altul.
În Windows Vista există două posibilităţi de comprimare:
Comprimarea prin poziţionarea atributului de comprimare - se mai numeşte şi
comprimarea „nativă” Windows Vista şi este posibilă
numai pentru volumele formatate NTFS. Atributele unui
fişier şi ale unui dosar sunt proprietăţi ale obiectului
respectiv. Butonul Complex din zona atributelor deschide
caseta de dialog pentru poziţionarea atributelor legate de
comprimarea şi criptarea fişierelor. Un fişier comprimat
ocupă pe disc un spaţiu mai mic decât dimensiunea sa
reală.
O altă metodă pentru comprimarea fişierelor este folosirea unui utilitar specializat,
de genul WinZip sau WinRar. Comprimarea folosind WinZip este modul cel mai adecvat
trimiterii prin e-mail a fişierelor de mari dimensiuni ataşate mesajelor. Fişierele zip sunt
arhive, respectiv colecţii de mai multe fişiere comprimate şi combinate într-unul singur.
Prin comprimarea cu WinZip fişierele sunt reduse la dimensiuni mult mai mici decât prin
comprimarea nativă NTFS. În plus, comprimarea - arhivarea are loc indiferent de sistemul
de fişiere: pot fi comprimate fişierele indiferent de formatul unităţii de disc. Comprimarea
cu WinZip a imaginilor, fotografiilor, clipurilor audio - video, a pieselor muzicale şi a
fişierelor .pdf nu reduce prea mult spaţiul ocupat de aceste fişiere, deoarece ele sunt deja
comprimate. Performanţe bune se obţin însă pentru
comprimarea fişierelor executabile – a programelor – şi a
textelor de orice fel. Prin comprimarea cu WinZip
fişierele se vor comporta ca nişte dosare: un dublu clic
pe o arhivă permite vizualizarea componentelor arhivei.
Componentele vor trebui extrase din arhivă pentru a
putea fi folosite.
Crearea unei arhive WinZip începe cu selectarea
fişierelor care vor compune noua
arhivă şi trimiterea lor către dosarul
zip asociat. Operaţia se va încheia
cu stabilirea numelui noii arhive. Adăugarea unui fişier nou într-o
arhivă se face prin copierea sau mutarea fişierului în dosarul de
arhivă. Fişierele din arhivă pot fi folosite numai dacă sunt dezarhivate sau extrase din
arhivă.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

3.2. Programe antivirus

Un virus de calculator este un fişier executabil conceput să se multiplice singur.


Pentru a nu fi detectat el se deghizează într-un program normal. Programele de tip virus
fac parte din categoria programelor nesolicitate. Sunt în mod frecvent refăcute şi
modificate, astfel încât să nu poată fi detectate cu uşurinţă. Există zeci de mii de astfel de
programe şi zilnic sunt scrise şi testate alte sute. Firme producătoare de software oferă
utilizatorilor programe specializate în detectarea şi eliminarea viruşilor. Acestea sunt aşa
numitele programe antivirus. Există posibilitatea achiziţionării unui astfel de program
performant contra cost, dar nu trebuie să trecem cu vederea nici programele antivirus
gratuite, multe dintre ele la fel de bune. În mod curent, viruşii vin prin e-mail, mesaje
instantanee (instant messaging), prin fişiere descărcate din Internet. Este posibil să
introducem viruşi cu ajutorul dischetelor, CD-urilor, DVD-urilor, prin copierea de fişiere
de pe aceste echipamente pe hard discul local. Reţelele locale de calculatoare, neprotejate,
pot fi un factor de multiplicare şi răspândire a viruşilor. Funcţionarea unei aplicaţii
antivirus este o necesitate pentru fiecare calculator. Pe lângă capacitatea de a se multiplica,
un virus este capabil să se „deghizeze” şi să se ascundă printre datele existente. Cantitatea
de date existente în calculator este foarte mare şi căutarea unui virus seamănă practic cu
căutarea „acului în carul cu fân”. Un program antivirus, specializat să detecteze şi să
elimine un virus, poate să facă această căutare în câteva minute sau zeci de minute.
Cele mai frecvente simptome pe care le poate prezenta un calculator infectat cu
viruşi ar putea fi:
 mesaje e-mail care au un fişier ataşat suspect. La deschiderea fişierului
ataşat apar cutii de dialog şi pot fi semnalate degradări ale performanţelor
sistemului de operare;
 extensii duble la un fişier ataşat unui e-mail deschis recent (cum ar fi:
.jpg.vbs sau .gif.exe);
 oprirea execuţiei unui program antivirus ce nu mai poate fi repornit;
 apariţia pe ecran a unor ferestre de dialog sau a unor mesaje ciudate;
 apariţia unor noi pictograme pe desktop;
 sunete ciudate sau muzica începe să cânte surprinzător;
 dispariţia unui program ce nu a fost dezinstalat intenţionat.
Prezenţa unui virus în calculator nu este tocmai un lucru plăcut. Cu toate acestea
problema poate fi rezolvată de cele mai multe ori relativ uşor. Profesioniştii s-au inspirat
din domeniul medical atunci când au denumit aceste programe viruşi/ virusuri. Practic,
modelul după care s-au inspirat atât cei care au scris şi scriu programele virus, cât şi cei
care concep programe antivirus este cel prezent în natură. Aşa cum noi oamenii ne putem
infecta cu un virus, tot aşa se pot infecta şi calculatoarele. Deducem că şi procesul de
eliminare (ştergere) a unui virus din calculator seamănă foarte bine cu eliminarea lui dintr-
un organism.
Există mai multe operaţii care, împreună, pot conduce la protejarea computerului
faţă de programele virus şi spion, a celorlalte programe considerate software nesolicitat,
maliţios. Iată câteva recomandări:
 Instalaţi un program antivirus – Instalarea şi apoi actualizarea permanentă a
programului antivirus instalat pot ajuta în procesul de apărare contra
viruşilor şi a programelor spion. Programul antivirus scanează computerul
POSDRU/19/1.3/G/34332

în căutarea viruşilor, îi identifică pe cei care corespund definiţiilor


cunoscute şi îi elimină.
 Nu deschideţi fişierele ataşate unui e-mail dacă nu cunoaşteţi sau nu aveţi
încredere în expeditor. Simpla deschidere a fişierelor ataşate – în
eventualitatea că sunt virusate – va putea împrăştia virusul.
 Actualizaţi periodic sistemul de operare – Microsoft pune periodic la
dispoziţia utilizatorilor actualizări de securitate ce pot opri atacurile
viruşilor şi alte tipuri de atacuri asupra calculatorului.
 Folosiţi un program „firewall” (paravan de protecţie) – un astfel de
program poate identifica şi bloca acţiunile suspecte ale unui virus, vierme,
hacker.
Există foarte multe firme ce oferă aplicaţii, soluţii antivirus, unele gratuite, altele
contracost. Marea majoritate oferă atât soluţii profesionale, contracost, cât şi soluţii
„home” gratuite:
 BitDefender Antivirus
 Norton Antivirus
 Kaspersky Anti-Virus
 ESET Nod32
 AVG Antvirus
 Avast Antivirus
 McAfee VirusScan
 Trend Micro Antivirus Internet Security
 Panda Antivirus
 ZoneAlarm Anti-virus
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Capitolul 4. Tipărirea documentelor


4.1. Opțiuni legate de imprimare
4.1.1 Selectarea unei imprimante
În multe organizaţii mari este posibil să aveţi opţiunea de a alege să imprimaţi un
document la mai mult de o imprimantă. Pentru a
vedea care sunt imprimantele disponibile
utilizaţi panoul de control → click pe butonul
Start, apoi click pe Control Panel. Veţi vedea
Panoul de control afişat ca în imaginea
alăturată.
În secţiunea Hardware şi sunete faceţi
click pe Imprimantă. Se va deschide
secţiunea Imprimantă care va arăta ca în
imaginea
alăturată.
În exemplu, imprimanta HP LaserJet 5000 Series este
setată ca imprimantă implicită – se observă o bifă
verde în partea din dreapta jos a pictogramei.

4.1.2. Schimbarea imprimantei implicite


Pentru a seta o imprimantă ca imprimantă
implicită, faceţi click dreapta pe pictograma imprimantei
pe care doriţi să o setaţi ca imprimantă implicită, apoi
selectaţi opţiunea Se stabileşte ca imprimantă implicită
din meniul contextual afişat.

4.1.3. Instalarea unei imprimate noi


Practic, procesul de imprimare este controlat de către Windows, indiferent de
programul, aplicaţia care solicită imprimarea la un moment dat. Pentru a instala o nouă
imprimantă se procedează în felul următor. Faceţi click pe butonul
Start şi apoi pe Panoul de Control. Faceţi click pe link-ul
Imprimantă în secţiunea
Hardware şi sunete. Faceţi clic pe butonul Adăugare
imprimantă, ceea ce va duce la pornirea programului de
instalare a unei noi imprimante. Dacă imprimanta este
ataşată direct la computer, se alege opţiunea Adăugare
imprimantă locală. Dacă se doreşte instalarea unei
imprimante de reţea, se foloseşte a doua opţiune –
Adăugare imprimantă de reţea, fără fir sau Bluetooth. În exemplul nostru am ales
instalarea unei imprimante locale.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Se va deschide caseta de dialog de mai jos, în


cadrul căreia vom putea specifica portul pe care va
funcţiona imprimanta, după care apăsăm butonul
Următorul. Fereastră următoare ne permite selectarea
mărcii şi a modelului de
imprimantă dintr-o listă
ordonată alfabetic după
producător şi model.
Această listă este o listă implicită pe care Windows-ul o
are încă de la instalarea lui. Dacă nu se regăseşte
modelul nostru în respectiva listă, putem opta pentru
adăugarea ei folosind
discul primit odată cu
cumpărarea respectivei imprimante, disc ce conţine
driverele specifice tipului de imprimantă, pentru sistemul de
operare instalat. Selectarea discului cu driverul imprimante
se face apăsând butonul Disc disponibil, după care alegem locaţia driverelor.
Următorul pas este tastarea numelui imprimantei, nume sub care va apărea în lista
imprimantelor disponibile, cu posibilitatea setării
respectivei imprimante ca imprimantă implicită. Dup ce
Windows-ul
instalează
imprimantă, ne
va invita să
introducem
câteva detalii
legate de locaţia
imprimante, o scurtă descriere a respectivei
imprimante precum şi posibilitatea de partajare
a acesteia astfel încât să poată fi accesată şi de
alţi utilizatori din reţea.
Apăsarea butonului Următorul duce la încheierea
instalării imprimantei, cu
posibilitatea imprimării
unei pagini de test. Dup
finalizarea instalării, se
pot accesa şi modifica
proprietăţile imprimantei
prin alegerea opţiunii
Proprietăţi din meniul afişat la executarea unui click
dreapta pe numele imprimantei.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

4.2. Printarea efectivă a unui document


4.2.1. Printarea unui document dintr-o aplicație de procesare de text
Odată ce imprimanta este corect conectată şi instalată, este posibilă accesarea
funcţiei de imprimare din orice aplicaţie. De
exemplu, dacă aţi scris un document în cadrul
unui program, cum ar fi Microsoft Word, ar
trebui să pur şi
simplu faceţi
clic pe butonul
Office, apoi
selectaţi
comanda de
imprimare. În
majoritatea
aplicaţiilor,
shortcut-ul pentru comanda de imprimare este Ctrl+P. Fereastra care se deschide în urma
comenzii de imprimare ne permite setarea unor parametri de imprimare cum ar fi numărul
de copii, imprimanta la care se va imprima, numărul de pagini din document, modul de
asamblare al copiilor etc.
4.2.2. Monitorizarea imprimării prin intermediul “Print Manager”-ului
Când imprimaţi un document, procesul de imprimare este administrat de către
Windows prin utilitarul numit Print Manager. După ce a început de imprimarea efectivă
a unui document, aveţi posibilitatea de a vizualiza Manager
Imprimare făcând clic pe pictograma Print Manager afişat în partea
de jos-dreapta a ecranului.
Deoarece procesul de imprimare
este destul de lent, puteţi vedea
mai multe documente aşteptând
în procesul de imprimare (coada
de imprimare). Puteţi întrerupe
imprimarea unui document prin selectarea documentul în coada de imprimare – click
dreapta şi selectaţi comanda
Pauză. Pentru a relua
imprimarea respectivului
document, se selectează
opţiunea Repornire. În acelaşi
mod se poate anula imprimarea
unui document selectând, din acelaşi meniu opţiunea Revocare, şi confirmarea acţiunii.
POSDRU/19/1.3/G/34332

MODULUL 3 – PROCESORUL DE TEXTE WORD


Capitolul 1 Ecranul Microsoft Word 2007
1.1 Lansarea în execuție a aplicației Microsoft Word 2007
 Pentru a porni Microsoft Word 2007 faceţi clic pe
pictograma Start, aflat în partea din stânga jos a
ecranului şi se deschide un meniu vertical.
 Faceţi clic pe All programs/ Toate programele. Apare
un alt meniu şi puteţi selecta Microsoft Office și apoi
selectaţi Microsoft Office Word 2007.
NOTĂ: Aceste opţiuni de meniu pot varia de la un computer la
altul, dar se poate localiza ușor opţiunea Microsoft Word.
Putem lansa aplicația și dând dublu clic pe iconița
corespunzătoare de pe desktop.
După ce faceţi clic pe opţiunea Microsoft Word se va
încărca aplicația Microsoft Word de pe hard disk în memorie și
se lansează în execuție.

1.2 Ecranul Microsoft Word 2007


După lansarea în execuție a Microsoft Word 2007, se deschide o fereastră de forma:

Se observă că fereastra diferă în raport cu versiunile anterioare ale Microsoft


Word. Veţi concluziona pe parcurs că diferențele nu sunt esențiale și sistemul de meniuri
este mai uşor de utilizat decât în versiunile mai vechi.
Dacă vă deplasaţi indicatorul mouse-ul peste elementele ecranului se deschid
casete în care se găsesc explicații referitoare la funcțiile fiecărui element.
Mutând indicatorul mouse-ului deasupra
pictogramei circulare în partea din stânga sus a
ecranului fără a da clic și lăsând doar
indicatorul mouse-ul peste ea pentru o perioadă
scurtă de timp, se deschide o fereastra de forma
celei alăturate.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

După cum puteţi vedea Microsoft Word vă precizează funcțiile acestui buton.
Mutând indicatorul mouse-ului deasupra pictogramei Modificare majuscule/ Minuscule
obțineți informaţii despre această icoană, după cum este ilustrat mai jos.

Deplasând indicatorul mouse-ului peste alte pictograme sau zone ale ecranului veţi
obţine informaţii despre acțiunile asociate. În stânga jos a ecranului găsim următorul
element de control: . Dacă deplasaţi indicatorul mouse-ul peste respectiva zonă
obțineți explicații referitoare la ceea ce indică valoarea asociată (6 este numărul de cuvinte
din fișier), dar și indicații despre efectul acționării butonului:

.
Dând click pe acest buton se deschide o fereastra de dialog Contor de cuvinte.

1.3 Nivelele de organizare a comenzilor în Microsoft Word 2007


Ecranul Microsoft Word 2007 este construit pe diferite nivele de organizare:
 butonul Office
Apăsând butonul Office se deschide o fereastră de dialog de forma:

în care găsim comenzi specifice lucrului cu fișiere (Nou, Deschidere, Salvare,


Salvare ca), comenzi pentru setarea caracteristicilor paginii și imprimare sau
publicare sub alte forme și comanda de închidere a aplicației (Închidere).În partea
dreaptă vom găsi lista ultimelor documente cu care s-a lucrat în Word.
POSDRU/19/1.3/G/34332

 file (taburi)

Când deschideți prima dată aplicația Microsoft Word, vedeți afișată fila Pornire,
ca în imaginea următoare:

Acest tab conține pictograme și alt elemente de control care sunt utilizate cel mai
des în Microsoft Word, dar și opțiuni avansate, grupate după funcționalitățile lor.
Fila Insert cuprinde comenzile și opțiunile corespunzătoare inserării într-un
document Microsoft Word, fila Aspect pagină grupează comenzile de setare a
paginilor, etc.
Schimbarea taburilor poate fi realizată cu ușurință plasând indicatorul mouse-ul
peste panglica de taburi și acționând butonul scroll al mouse-ului.
 grupuri

În cadrul fiecărui tab comenzile sunt grupate după anumite criterii.


 lansatori de casete de dialog

În partea dreaptă jos a multor grupuri, există un control mic numit lansator de
casetă de dialog. Făcând clic pe acesta se va afişa o casetă de dialog care conţine mai
multe opţiuni.

Dați click pe lansatorul casetei Font

Se va deschide casetă de dialog


corespunzătoare:
Această casetă de dialog are mai multe
comenzi şi opţiuni suplimentare pentru fonturi.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Capitolul 2 Lucrul cu documente în Microsoft Word

2.1 Crearea unui nou document și salvarea acestuia


Crearea unui document se poate realiza:
 având deschisă aplicația Microsoft Word:
o la deschiderea aplicației Microsoft Word, acesta creează automat un
nou document;
o alegând opțiunea Nou din fereastra corespunzătoare butonului

Office;
o utilizând combinația de taste Ctrl+N;
 având deschisă aplicația Explorer:
o dând click dreapta pe directorul în care dorim să plasăm fișierul și
alegând opțiunea Nou/New și apoi Document Microsoft Office
Word din meniul apărut.

Salvarea unui document se realizează:


 la apelarea opțiunii Salvare din fereastra corespunzătoare butonului
Office;

 la acționarea butonului din bara de comenzi rapide;


POSDRU/19/1.3/G/34332

 utilizând combinația de taste Ctrl+S.

2.2 Deschiderea și salvare unui document existent


Deschiderea unui document se poate realiza:
 având deschisă aplicația Microsoft Word:
o alegând opțiunea Deschidere din fereastra
corespunzătoare butonului Office;

o acționând butonul din bara de comenzi rapide;


o utilizând combinația de taste Ctrl+O;
 având deschisă aplicația Explorer:
o dând click dublu pe documentul dorit;
o dând click dreapta pe documentul dorit și alegând opțiunea
Deschidere/Open din meniul apărut;
 utilizând meniul Start – Recent items.

2.3 Deschiderea mai multor documente


Se pot deschide simultan mai multe documente, utilizând oricare din variantele
prezentate anterior. Prezența lor este semnalată în Taskbar, în una din variantele:

sau

Comutarea între fișiere se poate realiza acționând butoanele corespunzătoare din


Taskbar sau utilizând combinația de taste Alt+Tab.

2.4 Salvarea documentelor sub alt


nume sau alt format
Putem salva documentul curent cu un
alt nume sau cu un alt format, utilizând
comanda Salvare ca. La acționarea ei se
deschide o fereastră de dialog de tipul:

Aceasta ne permite să stabilim:


 calea/directorul în care se va salva fișierul creat;
 numele noii versiuni a documentului;
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

 tipul fișierului.

În mod normal, vă salvaţi documentul nou ca


un document standard Microsoft Word.

Microsoft Word 2007 permite lucrul cu documente de tipuri diferite, printre care
și formatul de fişier folosit de versiunile anterioare de Microsoft Word. Există situații în
care va trebui să salvați documente într-un format care poate fi deschis de către persoanele
care utilizează o versiune anterioară de Microsoft Word. În acest caz veți selecta din listă
opțiunea Document Word 97-2003 (*.doc).
Salvarea documentului ca fişier Text simplu va elimina toate formatările
adăugate la documente, imaginile sau alte caracteristici, cum ar fi tabelele, păstrând doar
textul.
Format Text Îmbogățit (*.rtf) este un format generic fişier de procesare text,
utilizat pentru a distribui documentul altor persoane, care folosesc procesoare de text
complet diferite, de la un producător de software diferite, cum ar Word Perfect.
Șablon Word permite să salvaţi un document ca şablon, având astfel posibilitatea
să creaţi documente noi în viitor, bazate pe şabloane create.
Formatul Pagină Web (*htm, *html) permite deschiderea ulterioară a fișierului
ca pagină Web cu ajutorul unui browser.

2.5 Crearea documentelor utilizând diferite template-uri

Microsoft Word are disponibile un set de template-uri pe baza cărora putem crea
documente, permițând în același timp să vă creați propriile șabloane.
În mod implicit, la deschiderea procesorului Word se deschide şi afişează un
document nou, necompletat, bazat pe şablonul implicit.
Acționând comanda Nou din meniul butonului Office.

Se deschide o fereastră care permite selectarea unui fișier gol sau a unui șablon
dintre cele instalate sau dintre cele proprii.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Selectând opțiunea Șabloane instalate veți putea vedea care sunt template-urile
instalate pe calculatorul dumneavoastră:

Selectând unul dintre ele se deschide un nou document cu structura respectivă, pe


care urmează să îl completați. De exemplu, alegând șablonul CV Echilibru, documentul
creat va fi de forma:

Dacă sunteți conectat la internet, puteți accesa multe alte șabloane folosind
opțiunea Microsoft Office Online.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

2.6 Închiderea aplicației Microsoft Word


Pentru a închide aplicația:
 click pe butonul Office și selectați opțiunea Închidere;

 click pe butonul al ferestrei.

Dacă există documente deschise nesalvate în momentul solicitării închiderii


aplicației, Microsoft Word deschide o fereastră de dialog prin care sunteți întrebați dacă
doriți să salvați documentele înainte de închiderea aplicației.

Puteți alege să salvați sau nu modificările sau să renunțați la închiderea aplicației.


POSDRU/19/1.3/G/34332

Capitolul 3 Ajutorul Microsoft Word


3.1 Utilizarea Ajutorului în Microsoft Word
Pentru a deschide fereastra de dialog
Ajutor Word, acționăm butonul situat în partea
din dreapta sus a ecranului.

Putem tasta cuvintele cheie ale întrebării la care


dorim să obținem răspuns sau putem folosi butonul
Cuprins, care va determina afișarea cuprinsului în partea
stângă a ferestrei Ajutor Word.

Puteţi să faceţi clic în cuprins pentru a sări la un element de interes. Puteţi folosi
butonul Back în cadrul ferestrei de Ajutor pentru a revedea anumite pagini.

3.2 Tasta de ajutor Alt

Apăsaţi tasta Alt şi veţi vedea numere şi litere afişate peste iconiţe, file sau
comenzi, spre partea de sus a ecranului. Dacă tastați o literă sau un număr se va activa
comanda corespunzătoare.

De exemplu, în imaginea de mai sus, numărul 1 este afişat pe pictograma Salvare.


Scrieţi 1 şi veţi vedea că se afișează caseta de dialog Salvare. Dacă am fi apăsat tasta Y s-
ar fi afișat fila Insert. Este ușor astfel să învățăm scurtăturile.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Capitolul 4 Ajustarea setărilor de bază

4.1 Modificarea opțiunilor de bază


Există o gamă de opţiuni pe care le puteţi particulariza în Word. Pentru a
vizualiza aceste opţiuni, faceţi clic pe butonul Office, apoi pe butonul Opţiuni Word:

Se deschide fereastra de dialog opțiuni:

Dintre cele mai populare setări, amintim:


 Setarea numelui utilizatorului: Populare→Nume utilizator este o secţiune
care vă permite să personalizaţi copia dvs. de Microsoft Office, introducând
numele dvs. Aceste informaţii pot fi utilizate de către diferite aplicaţii
Microsoft Office pentru a introduce automat datele dumneavoastră în
documente (Ex. CV).
 Setarea directorului din care se deschid și în care se salvează implicit
documentele create utilizând secțiunea Salvare→Locație implicită fișier,
urmat eventual de Răsfoire.
 Particularizarea barei de acces rapid prin adăugarea unor comenzi din lista
derulantă din partea stângă sau ștergerea unor comenzi din bara de acces rapid.
POSDRU/19/1.3/G/34332

4.2 Modul de vizualizare a paginii


Word pune la dispoziții mai multe modalități de vizualizarea a unui document.
Acestea pot fi selectate din grupul Vizualizări documente ale filei Vizualizare.

În mod implicit este selectată vizualizarea Aspect pagină imprimată. Pentru a


utiliza întreg spațiul ecranului pentru vizualizarea unui document se selectează pictograma
Citire în ecran complet.

Modul Schiță este util atunci când vizualizați documente lungi, pentru a putea
identifica cu uşurinţă capitolele şi secţiunile în cadrul documentului.

Documentele mai pot fi vizualizate în mod Pagină Web pentru a vedea cum ar
apărea documentul în cadrul unui site sau în modul Ciornă pentru a avea o imagine de
ansamblu asupra documentului.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

4.3 Modificarea dimensiunii vizualizării paginii

Grupul Panoramare al filei Vizualizare ne permite să modificăm dimensiunile


vizualizării unei pagini:
 utilizând butonul Panoramare și stabilind un procent al vizualizării sau
lățime pagină, lățime text, număr de pagini de vizualizat ;
 restabilind dimensiunea normală ;
 acționând direct butoanele , sau .

4.4 Minimizarea panglicii de comenzi


Puteţi reduce dimensiunea panglicii, făcând clic pe pictograma de particularizare a
barei de instrumente de Acces rapid: selectaţi din meniu comanda Minimizare Panglică.

Panglica va fi acum ascunsă, fiind vizibile doar numele taburilor.

Făcând clic pe numele unui tab va reapare panglica, permiţându-vă să selectaţi o


pictogramă, după care se va ascunde din nou. Restaurarea definitivă a panglicii se
realizează deselectând opțiunea Minimizare Panglică.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Capitolul 5. Manipularea textului

5.1 Introducerea textului

Pentru a edita eficient texte în Word este indicat ca orice document să se bazeze pe
șablon (model de document). Cele mai multe din documentele create se vor baza pe
șablonul Normal care reprezintă un document gol. Când începeți un nou document veți
avea la dispoziție o pagină albă, care conține o linie verticală ce clipește, reprezentând
cursorul sau punctul de inserare, care indică locul din document în care va apărea textul
introdus de la tastatura și unde vor fi efectuate anumite operații de editare.
Pentru a introduce un text, nu trebuie decât să îl scriem folosind tastatura. Nu se va
apăsa tasta Enter pentru a trece la un rând nou, aceasta efectuându-se automat; se va apăsa
doar în cazul în care dorim începerea unui nou paragraf. Conceptul de paragraf este
deosebit de important in Word deoarece anumite tipuri de formatare pot fi aplicate
paragrafelor individuale.
După introducerea textului, puteți muta cursorul cu ajutorul mouse-ului sau al
tastaturii. Tastele/ combinațiile ce pot fi utilizate sunt:

Tasta / combinațiile de taste Modul de deplasare al cursorului

→ un caracter la dreapta
← un caracter la stânga
↑ un rând în sus
↓ un rând în jos
Ctrl + → un cuvânt la dreapta
Ctrl +← un cuvânt la stânga
Ctrl + ↑ un rând în sus
Ctrl + ↓ un rând în jos
End la sfârșitul rândului
Home la începutul rândului
Page Down un ecran în jos
Page Up un ecran în sus
Ctrl + End la sfârșitul documentului
Ctrl + Home la începutul documentului

Pentru a comuta între scrierea cu minuscule și scrierea cu majuscule se utilizează


tasta Caps Lock. Pentru a comuta între modurile de introducere a unui text – inserare și
suprascriere – se utilizează tasta Ins.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

5.2 Introducerea simbolurilor și a caracterelor speciale

Pentru a insera într-un text caractere care nu se pot obține de la tastatură se


utilizează butonul Simbol din foaia Inserare. Se va deschide astfel o fereastră conținând
simbolurile cele mai utilizate și un buton către o nouă fereastră ce permite selectarea
simbolului dorit din lista tuturor simbolurilor disponibile.

Se va selecta caracterul dorit și se va acționa butonul Inserare sau click dublu pe


simbolul respectiv.
Pentru a introduce caracterele speciale © ® ™ se scriu caracterele C, R, respectiv
TM între paranteze rotunde.

5.3 Afișarea/ ascunderea caracterelor netipăribile

Pentru a vizualiza / ascunde caracterele: spațiu, tab, paragraf, întrerupere de


linie și marcajele de sfârșit de colană, secțiune, pagină se acționează butonul .

5.4 Selectarea textului


Pentru a putea formata un text, acesta trebuie mai întâi selectat.

Puteți selecta porțiuni sau un text întreg utilizând mouse-ul:


 ținând apăsat butonul stâng și mutând cursorul peste caracterul, cuvântul, secțiunea
de text dorită;
 un cuvânt poate fi selectat dând click dublu pe el;
 frază poate fi selectată ținând apăsată tasta Ctrl și dând click în interiorul ei;
 un paragraf se poate selecta dând click dublu pe spațiul alb din stânga lui sau click
triplu în interiorul lui;

O porțiune de text poate fi selectată:


 dând click la unul din capetele ei și apoi ținând apăsată tasta Shift și dând click la
celălalt capăt;
POSDRU/19/1.3/G/34332

 ținând apăsată tasta . Shift și deplasându-vă cu săgețile sau tastele Home, End,
Page Up, Page Down.
Întregul text poate fi selectat:
 executând comanda Selectare→Selectare totală aflată în grupul Editare al filei
Pornire;
 apăsând simultan tastele Ctrl + A;
 dând triplu click în porțiunea albă din stânga unei pagini;
Obiectele pot fi selectate prin comanda Selectare→Selectare obiecte.

5.5 Copierea și mutarea textului într-un document sau în mai multe


documente deschise.
Operațiile de copiere sau mutare a unui text se realizează prin intermediul unei zone
speciale de memorie numită Clipboard.
Pentru a copia un text se procedează astfel:
 se selectează textul ce urmează a fi copiat;
 se dă comanda Copiere în una din următoarele variante:
o acționând butonul din grupul Clipboard al filei Pornire;
o click dreapta → Copiere;
o acționând simultan tastele Ctrl + C;
 se poziționează cursorul în poziția în care dorim să copiem textul (în același document sau
într-un alt document deschis);
 se dă comanda Lipire în una din variantele:
o acționând Lipire → Lipire din grupul Clipboard al filei Pornire;

o click dreapta → Lipire;


o acționând simultan tastele Ctrl + V.
Un text memorat anterior în Clipboard poate fi copiat într-o poziție a unui document astfel:
 se deschide panoul Clipboard utilizând lansatorul din panoul
corespunzător;

 se poziționează cursorul în poziția în care dorim să copiem textul (în


același document sau într-un alt document deschis);
 se dă clic pe textul / obiectul din Clipbord dorit și acesta este copiat automat în poziția
cursorului.
Pentru a muta un text se procedează astfel:
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

 se selectează textul ce urmează a fi mutat (în același document sau într-un alt document
deschis);
 se dă comanda Decupare în una din următoarele variante:
o acționând butonul din grupul Clipboard al filei Pornire;
o click dreapta → Decupare;
o acționând simultan tastele Ctrl + X;
 se poziționează cursorul în poziția în care dorim să mutăm textul;
 se dă comanda Lipire în una din variantele prezentate anterior.

Pentru a elimina un element din Clipboard Office:


 selectaţi elementul din Clipboard Office;
 dați comanda Ștergere din meniul deschis la acționarea butonului din stânga elementului.

5.6 Ștergerea textului


Puteţi şterge atât caractere unul câte unul, cât şi porţiuni mai mari din text:
 pentru a şterge un caracter din dreapta cursorului text, apăsaţi tasta Delete;
 pentru a şterge un caracter din stânga cursorului text, apăsaţi Backspace;
 pentru a şterge o porţiune de text, selectaţi-o şi apoi apăsaţi Delete sau
Backspace.
Dacă aţi constatat că aţi şters ceva util, puteţi recupera textul şters cu ajutorul
opţiunii Anulare tastare a Barei de instrumente rapide. Caracterele şterse vor apărea la
loc în vechile poziții.
POSDRU/19/1.3/G/34332

5.7 Găsire și înlocuire


Pentru a găsi date, în caseta Găsire şi înlocuire, faceţi clic pe fila Găsire, iar
pentru a executa o operaţiune găsire şi înlocuire, faceţi clic pe fila Înlocuire.

În caseta De căutat, tastaţi şirul de căutare. Pentru a înlocui date, introduceţi un şir
de înlocuire în caseta Înlocuire cu.
În mod implicit, lista Căutare în conţine numele câmpului pe care l-aţi selectat în
prealabil.

5.8 Anulare și refacere

Pentru a anula o acțiune, efectuați una dintre următoarele:


 faceți clic pe Anulare în bara de instrumente Access rapid;
 apăsați CTRL+Z.
Pentru a anula mai multe acțiuni odată, faceți clic pe săgeata de lângă Anulare ,
selectați acțiunile din listă pe care doriți să le anulați, apoi faceți clic pe listă. Se vor anula
astfel toate acţiunile selectate.

Pentru a reface o acțiune anulată:


 faceți clic pe Refacere în bara de instrumente Acces rapid;
 apăsați CTRL+Y.
Dacă nu se poate repeta ultima acțiune, comanda Refacere/Repetare se modifică
în Imposibil de repetat.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Capitolul 6. Formatarea textelor şi paragrafelor


6.1 Schimbarea fontului caracterelor: tip şi dimensiune

Fontul utilizat implicit de Microsoft Word 2007 este Calibri.


Pentru a schimba fontul caracterelor:
selectaţi textul care doriţi să fie modificat;
selectaţi fila Pornire, apoi faceţi clic pe săgeata în
jos, din dreapta textului în cadrul controlului Font;
alegeţi din lista derulantă deschisă fontul dorit.

Dimensiunea fontului se referă la înălţimea textului. Pentru schimbarea


dimensiunii caracterelor:
selectaţi fila Pornire, apoi faceţi clic pe săgeata în jos, din dreapta
controlului Dimensiune font;
din lista deschisă selectaţi dimensiunea dorită.

Modificarea dimensiunii se poate realiza şi prin utilizarea butoanelor


Creştere font şi Reducere font .

6.2 Folosirea opţiunilor: îngroșat (caractere aldine), cursiv (caractere


cursive) şi subliniat

Opţiunile de schimbare a stilului fontului se regăsesc în fila Pornire, în grupul


Font. Acestea sunt:
Aldin (B) sau Bold – se obţine acţionând butonul sau CTRL+B;
Cursiv (I) sau Italic – se obţine acţionând butonul sau CTRL+I;
Subliniere (U) – se obţine acţionând butonul sau CTRL+U.
Pentru a anula efectul acestor 3 stiluri, este de ajuns să se apese oricare dintre cele
3 butoane menţionate anterior.
POSDRU/19/1.3/G/34332

6.3 Folosirea funcţiilor indice inferior, indice superior unui text


Butonului permite crearea literelor mici sub linia de bază a textului – stilul
indice inferior, iar butonul permite crearea literelor mari sub linia de bază a textului –
stilul indice superior.

6.4 Folosirea diferitelor culori în text


În grupul de celule Font găsim şi opţiunile de schimbare a culorii fontului şi a
culorii de evidenţiere a unui text. Cele două butoane se numesc:
culoare evidenţiere text ;
culoare font .
Acţionând săgeţile din dreapta butoanelor se deschid listele de culori asociate şi
puteţi alege culoarea dorită. Dacă doriți să creați propriile culori, selectați mai multe culori
și deplasați crucea albă pe culoarea dorită.

Aplicarea unei teme de culoare predefinite


Culorile din document se pot modifica prin selectarea unei noi teme de culoare.
Când alegeţi o temă de culoare nouă, Word formatează automat mai multe părţi din
document cu anumite culori complementare proiectate. Pentru a selecta o temă de culoare,
la Aspect pagină, în grupul Stiluri, faceţi clic pe Culori și alegeți tema dorită:

Dacă doriţi să modificaţi fontul, culorile şi efectele din document, faceţi clic pe
Fonturi, în loc de Culori.
Puteți utiliza și seturile de stiluri definite.

6.5 Modificarea textului în majuscule, litere mici, tip titlu, etc.


Microsoft Office Word 2007 permite modificarea scrierea cu majuscule/ minuscule
a cuvintelor, propozițiilor sau paragrafelor, procedând astfel:
selectați textul pentru care doriți să modificați scrierea cu majuscule/minuscule;
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

acţionaţi butonul Modificare majuscule/minuscule , apoi faceți click pe


opțiunea de scriere cu majuscule dorită.

6.6 Folosirea altor efecte


Fereastra de dialog Font conține și alte efete ce pot fi aplicate unui text selectat
prin bifarea opțiunii corespunzătoare:

Toate modificările efectuate pot fi vizualizate utilizând secțiunea Examinare a


ferestrei Font.

6.7 Spațierea caracterelor


Word 2007 permite modificarea spațierii caracterelor în unul din următoarele
moduri:
 prin redimensionarea procentuală a spațiului (opțiunea Scară):
 alegând unul din tipurile
prestabilite:
 fixând dimensiunea
spațiului dintre
caractere:

6.8 Folosirea despărţirii automate în silabe


 Inserarea automată de cratime într-un document întreg
Office Word 2007 inserează automat cratimele acolo unde este necesar. Dacă
modificați sfârșiturile de linie, Office Word 2007 va reinsera cratime în document.
 selectați dacă este cazul zona în care doriți să se realizeze despărțirea automată în
silabe;
 în fila Aspect pagină, în grupul Inițializare pagină, faceți clic pe Despărțire în
silabe, apoi pe Automat.
POSDRU/19/1.3/G/34332

 Inserarea unei cratime opționale


O cratimă opțională este o cratimă utilizată pentru a controla locul unde se separă
un cuvânt sau o frază dacă aceasta se găsește la sfârșit de linie. De exemplu, se poate
menționa că cuvântul "neimprimabil" este despărțit în “ne-imprimabil” în loc de
“neimprimabil”. Când se inserează o cratimă opțională într-un cuvânt care nu se află la
sfârșitul unui rând, cratima poate fi vizibilă doar dacă dați la Afișare/Ascundere.
 din fila Pagină de pornire, în grupul Paragraf, faceți clic pe Afișare totală

 faceți clic pe cuvântul în care intenționați să inserați cratima opțională;


 apăsați CTRL+cratimă.

 Inserarea manuală a cratimei într-o parte a unui document


La inserarea manuală a unei cratimele într-un text, Office Word 2007 caută textul
în care urmează să se insereze cratime. După ce indicați locul în care doriți să se insereze
cratimele în text, Word inserează o cratimă opțională. Dacă se modifică sfârșiturile de
rând, Office Word 2007 afișează și imprimă doar cratimele opționale care încă se mai
nimeresc la sfârșiturile de rând. Word nu reinserează cratimele în document.
 selectați textul în care doriți să se insereze cratime;
 în fila Aspect pagină, în grupul Inițializare pagină, faceți clic pe Despărțire
în silabe, apoi pe Manual;

 dacă Office Word identifică un cuvânt sau o frază în care


este necesară introducerea unei cratime, procedați într-unul din modurile
o pentru a insera o cratimă opțională în locația propusă de Office Word, faceți
clic pe Da;
o pentru a se insera o cratimă opțională într-o altă parte a cuvântului, mutați
punctul de inserție în acea locație, apoi faceți clic pe Da.

 Inserarea unei cratime neseparatoare


Cratimele neseparatoare împiedică separarea cuvintelor, numerelor sau frazelor
dacă acestea se află la sfârșitul de rând al unui text. De exemplu, numărul 555-0123 poate
fi împiedicată separarea; în schimb, întregul element se va muta la începutul rândului
următor.
 faceți clic pe locul în care doriți să fie inserată o cratimă neseparatoare.
 apăsați CTRL+SHIFT+cratimă.
 Setarea zonei de inserare a cratimei
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Zona de inserare a cratimei este dimensiunea maximă de spațiu permis de Office


Word 2007 între un cuvânt și marginea din dreapta fără să fie inserată o cratimă în cuvânt.
Zona de inserare a cratimei poate fi modificată pentru a fi lățită sau îngustată. Pentru a
reduce numărul de cratime, se lățește zona de inserare a cratimelor. Pentru a reduce
caracterul inegal al marginii din dreapta, se îngustează zona de introducere a cratimei.
 în fila Aspect pagină, în grupul Inițializare pagină, faceți clic pe Despărțire
în silabe, apoi pe Opțiuni hibernare;
 în caseta Zona de despărțire în silabe, tastați dimensiunea dorită.

 Eliminarea inserării de cratime


Se poate elimina inserarea automată de cratime și fiecare instanță a inserării
manuale de cratime, cum ar fi cratimele opționale și neseparatoare.
 Eliminarea inserării automate de cratime - în fila Aspect pagină, în grupul
Inițializare pagină, faceți clic pe Despărțire în silabe, apoi pe Fără.
 Eliminarea inserării manuale de cratime: în fila Pagină de pornire, în grupul
Editare, faceți clic pe Înlocuire, apoi pe Special și pe una din următoarele:
o faceți clic pe Cratimă opțională pentru a elimina cratimele manuale;
o faceți clic pe Cratimă neseparatoare pentru a elimina cratimele
neseparatoare;
se lasă goală caseta Înlocuire cu și faceți clic pe Găsire următor, Înlocuire, sau
Înlocuire tot.

6.9 Alinierea textului


Opţiunile de aliniere a textului se regăsesc în cadrul celulei Paragraf. Aici vom găsi
4 opţiuni de aliniere:
 aliniere text la stânga (CTRL+L);
 aliniere la centru(CTRL+E);
 aliniere text la dreapta(CTRL+R);
 aliniere stânga – dreapta(CTRL+J).
Implicit, MS Word are setata opțiunea de aliniere la stânga.

6.10 Modificarea spaţierii liniilor și paragrafelor


Pentru a modifica spaţierea liniilor:
 selectați textului căruia doriţi să-i modificaţi spaţierea liniilor;
 în fila Pagină de pornire, în grupul Paragraf, faceţi clic pe
Spaţiere;
 selectați dimensiunea spațierii dorite dintre cele predefinite sau faceţi clic
pe Opţiuni spaţiere linie, apoi selectaţi sub Interlinie o dimensiune
precisă.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Se poate stabili spațiul dintre două paragrafe prin adăugarea/eliminarea unor spații
înainte sau după paragraf selectând din Pagină de pornire, grupul Paragraf, Spaţiere
opțiunea corespunzătoare.

Operațiile pot fi realizate și din fereastra de dialog Paragraf, fila Indentare și


spațiere, utilizând opțiunile Înainte, După, Interlinie, La.

6.11 Indentarea paragrafelor


Indentarea unui paragraf reprezintă introducerea textului paragrafului spre interior.
Programul Word permite indentarea paragrafelor la marginea din stânga, din dreapta sau
la ambele margini. De asemenea, poate fi creată o indentare de primă linie care indentează
doar prima linie a unui paragraf sau o indentare „agăţată", care indentează toate liniile
paragrafului, în afară de prima.

Indentarea unui paragraf poate fi realizată din fereastra Paragraf, pagina


Indentare şi spaţiere, stabilind în dreptul casetei Indentare valoarea cu care se face
indentarea spre stânga sau spre dreapta a liniilor paragrafului.
Pentru a crea o indentare:
 pentru prima linie selectați opţiunea Prima linie din caseta derulantă Special;
 agăţată selectați opţiunea Agăţat.
O indentare rapidă poate fi obţinută şi prin utilizarea butoanelor:
 realizează indentarea întregului paragraf la poziţia următoare de tabulare;
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

 realizează indentarea întregului paragraf la poziţia anterioară de tabulare.


Elementele riglei furnizează o altă metodă de indentare. Dacă rigla nu este vizibilă
se bifează caseta Riglă din fila Vizualizare.

Elementele riglei sunt următoarele:


 indentarea primei linii din paragraf;
 indentarea la stânga a rândurilor din paragraf, cu excepţia primei linii;
 indentarea la dreapta a rândurilor din paragraf, cu excepţia primei linii.

Definirea unui indent utilizând tasta TAB


 faceţi clic pe butonul Microsoft Office , apoi pe Opţiuni Word.
 faceţi clic pe Verificare.
 sub Setări AutoCorecţie, faceţi clic pe Opţiuni AutoCorecţie, apoi faceţi clic pe
fila AutoFormatare la tastare.
 bifaţi caseta de selectare Stabilire indent stânga şi primul indent cu tabulatori
şi ştergere înapoi;

 pentru a indenta prima linie a unui paragraf, faceţi clic în faţa liniei; pentru a
indenta un paragraf întreg, faceţi clic în faţa oricărei linii a acestuia, cu excepţia
primei linii;
 apăsaţi tasta TAB.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Pentru a elimina indentarea, apăsaţi BACKSPACE înainte de a deplasa punctul


de inserare. Altă posibilitate este să faceţi clic pe Anulare pe bara de instrumente Acces
rapid.

6.12 Utilizarea tabulatorilor

Tabulatorii sunt:
 - tabulatorul de aliniere la stânga - textul este introdus de la stânga la dreapta
începând de la tabulator;
 - tabulatorul de aliniere la centru - textul este centrat ţinând cont de poziţia
tabulatorului;
 - tabulatorul de aliniere la dreapta ; " - textul se aliniază la dreapta până la
tabulator;
 - tabulatorul separator zecimal - textul se aliniază înainte de punctul zecimal la
stânga, iar după punctul zecimal se aliniază la dreapta.
Pentru a fixa un tabulator se apasă pe butonul din colţul stânga sus, pentru a se
activa tipul de tabulator dorit, după care se execută click pe riglă în locul în care se doreşte
poziţionarea lui.
Ştergerea unui tabulator se realizează trăgându-l oriunde în afara riglei.
Operațiile cu tabulatorii pot fi realizate și din fereastra Paragraf, pagina
Indentare şi spaţiere, apăsând butonul Tabulatori și selectând tipul și poziția
tabulatorului.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

6.13 Stiluri de formatare a paragrafelor

Stilul de paragraf reprezintă un ansamblu de parametri ce caracterizează un


paragraf (font, dimensiune, culoare, aliniere, spaţiere, indentare, chenare, etc.), căruia i se
atribuie un nume şi care, după definire, poate fi aplicat oricărui paragraf al documentului.
Pentru a crea un stil nou:
 se formatează textul dorit
 se execută click dreapta pe text și
se alege opţiunea Stiluri - Salvare
selecţie ca stil rapid nou;
 în fereastra de dialog apărută se
defineşte numele stilului și se apasă
butonul OK.

Aplicarea unui stil deja existent


se realizează astfel:
 se selectează textul dorit
 din secţiunea Stiluri a filei Pornire se alege stilul dorit din galeria de stiluri.

Dacă stilul căutat nu se regăseşte în galeria de stiluri, se


apasă pe butonul aflat în dreapta jos a secţiunii Stiluri şi se caută
stilul dorit în această listă.
POSDRU/19/1.3/G/34332

6.14 Copierea elementelor de formatare ale unui text

Aplicarea elementelor de formatare ale unui text altui text se realizează astfel:
 se selectează textul formatat;
 se apasă butonul din foaia Pornire (cursorul mouse-ului
de schimbă într-o pensulă);
 se selectează textul căruia i se va aplica formatarea, după care se eliberează
bulonul mouse-ului.
Dacă doriţi să aplicaţi acelaşi format mai multor zone din diferite părți ale
documentului:
 se selectează textul formatat;
 dați click dublu pe butonul ;
 selectați pe rând textele cărora li se va aplica formatarea;
 apăsați butonul pentru deselectare
.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

6.15 Liste numerotate, marcatori

Prezentare clară a informaţiilor poate fi realizată prin evidenţierea elementelor


dintr-o listă folosind numere sau marcaje de listă. Microsoft Word permite folosirea mai
multor modele de numerotare (litere, cifre arabe sau romane, combinaţii de litere şi cifre).
Numerotarea se face automat, într-o secvenţă crescătoare, care poate începe de la o
anumită valoare.
Aplicarea sau ştergerea marcatorilor se realizează din grupul Paragraf cu ajutorul
butoanelor și ferestrelor de dialog aferente acestora:
Marcatori Numerotare Listă multinivel

6.16 Adăugarea bordurilor și umbririi


paragrafului.

Un paragraf poate fi pus în evidență prin încadrarea lui într-un chenar şi prin
crearea unui efect de umbra. Conturarea poate fi făcută pe una, două, trei sau pe toate
laturile dreptunghiului ce înconjoară paragraful. Linia de contur poate avea o anumită
grosime şi culoare.
Dacă vreţi să adăugaţi anumite borduri unor porţiuni de text:
POSDRU/19/1.3/G/34332

 selectaţi textul pe care doriţi să îl încadraţi;


 apoi să apăsaţi butonul Borduri din
secţiunea Paragraf;
 alegeți din lista derulantă tipul de chenar dorit.

Se pot alege tipuri de chenare și umbre utilizăm


opţiunea Borduri şi umbrire din lista derulantă, după care se
deschide fereastra de dialog Borduri şi umbrire:

Din această fereastră puteţi alege una din următoarele opţiuni:


 la rubrica Setare se alege tipul de chenar dorit;
 din lista Stil se poate alege stilul bordurii din lista derulantă;
 Culoare permite selectarea culorii bordurii din listă;
 Lăţime permite alegerea grosimii liniei de contur;
 din lista Se aplică la se alege una din opţiunile:
o Text - chenarul să fie trasat doar în jurul textului selectat;
o Paragraf - chenarul să fie trasat în jurul întregului paragraf.
Bordurile pot fi aplicate la nivel de pagină sau document, utilizând din fila borduri
de pagină opțiunea Se aplică la și alegând din lista derulantă opțiunea dorită.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Eliminarea chenarelor unui paragraf, se realizează selectând paragraful respectiv și


din fila Borduri, secţiunea Setare se selectează Fără.
Aplicarea efectelor de umbră liniilor de contur se realizează utilizând opțiunile
Umplere, Stil și Culoare din fila Umbrire a ferestrei Borduri și umbre:

6.17 Împărțirea documentelor în secțiuni


Este util să împărţim documentului în secţiuni
atunci când există diferenţieri între pagini din punct de
vedere al caracteristicilor.
La crearea unui nou document, el are în mod
automat o singură secţiune. Crearea unei noi secţiuni se
realizează cu comenzii Întreruperi din fila Aspect
pagină, secţiunea Iniţializare pagină.
Din lista derulantă, zona Sfârşituri de secţiune
permite următoarele patru variante de inserare a unui
caracter care să marcheze începutul unei noi secțiuni:
 Pagina următoare realizează saltul automat la o
pagină nouă.
 Continuu noua secţiune este generată pe aceeași
pagină.
POSDRU/19/1.3/G/34332

 Pagină pară noua secţiune este generată odată cu începutul unei noi pagini
impare.
 Pagină impară noua secţiune este generată odată cu începutul unei noi pagini
pare.
Saltul la o nouă pagină este reprezentat sub forma unei lini orizontale întrerupte
care conţine textul Sfârşit de secţiune. Ştergerea unei întreruperi de pagină se poate
realiza executând click pe ea şi apăsând Delete sau Backspace.
Inserarea rapidă a unei întreruperi de pagină se realizează din Inserare, acționând
butonul Sfârșit de pagină.

6.18 Introducerea antetului şi a subsolului


Un antet sau un subsol de pagină reprezintă o zonă de document care poate conţine
o informaţie text sau grafică (titlul documentului, numele autorului, sigla firmei),
localizată în afara paginii utile. Această informaţie va fi repetată automat pe fiecare
pagină în parte, ea fiind introdusă o singură dată.

Pentru a introduce un antet sau un subsol, acționați din fila Inserare, butonul ,

respectiv , iar din lista derulantă corespunzătoare alegeţi opţiunea Editare antet,
respectiv Editare subsol.
După alegerea acestei opţiuni, Word va activa automat regiunea antetului,
respectiv subsolului şi va afişa fila Proiectare destinată lucrului pentru antete şi subsoluri.

Partea superioară a ferestrei permite definirea antetului, în timp ce partea inferioară


permite definirea subsolului. După apăsarea butonului Închidere antet și subsol, textul
din antet/ subsol devine gri şi nu se mai poate prelucra până la revenirea în modul editare
antet/ subsol.
Antetul este vizibil numai dacă documentul este vizualizat sub aspectul Aspect
pagină imprimantă, în celelalte vizualizări antetul şi subsolul nu sunt vizibile.

Există butoane care permit particularizarea antetului și subsolului:

 Butoanele și din fila Inserare permit inserarea unei imagini de pe


hard disk sau din galeria Office;

 butonul din fila Inserare permite inserarea numărului de pagină;


Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

 butonul inserare din fila Inserare permite inserarea datei și orei


sistemului într-unul din formatele puse la dispoziție.

6.19 Numerotarea paginilor

Microsoft Word pune la dispoziţia utilizatorului posibilitatea inserării numerelor

de pagini în documente. Pentru aceasta, se foloseşte butonul din fila Inserare. Din
lista derulantă a butonului Număr de pagină se alege zona în care se va insera numărul
paginii, precum şi modul de aliniere a numărului de pagină, raportat la dimensiunea
acesteia.

Pentru a stabili opţiuni suplimentare legate de numerotarea paginilor unui


document (formatul numărului, includerea capitolului, pornirea de la o anumită valoare,
etc.), se selectează opţiunea Formatare numere de pagină:
POSDRU/19/1.3/G/34332

Capitolul 7. Tabele, grafice și imagini

7.1 Tabele

În Microsoft Office Word 2007, există posibilitatea creării unui tabel prin
selectarea numărul dorit de rânduri şi coloane dar și posibilitatea inserării unui tabel
dintr-o selecţie de tabele preformatate - în care există şi date eşantion. Aveţi posibilitatea
să inseraţi un tabel într-un document sau să inseraţi un tabel în alt tabel pentru a crea un
tabel mai complex.

7.1.1 Crearea unui tabel


Puteți să creaţi un tabel trasând rândurile şi coloanele dorite, sau inserând un tabel
cu anumite dimensiuni sau un tabel cu anumite formate.

Trasarea unui tabel


Aveţi posibilitatea să trasaţi un tabel complex - de exemplu, unul care conţine
celule de diferite înălţimi sau un număr divers de coloane pe rând.
 faceți clic unde doriţi să creaţi tabelul.
 în fila Inserare, în grupul Tabele, faceţi clic pe Tabel, apoi pe Desenare tabel;
indicatorul se modifică într-un creion;

 pentru a defini limitele tabelului, desenaţi un dreptunghi și apoi desenaţi liniile


coloanelor şi ale rândurilor în interiorul dreptunghiului;
 pentru a şterge o linie sau un bloc de linii, sub Instrumente tabel, pe fila
Proiectare, în grupul Desenare borduri, faceţi clic pe Radieră și apoi clic pe
linia pe care doriţi să o ştergeţi;
 când aţi terminat crearea tabelului, faceţi clic într-o celulă şi începeţi să tastaţi
sau să inseraţi o ilustraţie.

Utilizarea comenzii Inserare tabel


Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

 daţi clic unde doriţi să inseraţi tabelul.


 în fila Inserare, în grupul Tabele, faceţi clic pe Tabel, apoi pe Inserare
tabel;

 la Dimensiune tabel introduceţi numărul de coloane şi rânduri;


 la Regim de potrivire automată alegeţi opţiunile de ajustare a dimensiunilor
tabelului.

Inserarea unui tabel utilizând şabloane


 daţi clic unde doriţi să inseraţi un tabel;
 în fila Inserare, în grupul Tabele, faceţi clic pe Tabel, apoi pe Tabele
rapide și apoi selectați şablonul dorit;

 înlocuiţi şablonul cu datele dorite.


Deplasarea în tabel de la o coloană la alta, de la un rând la altul se realizează cu
ajutorul săgeților →,↓,← și ↑. Pentru a vă deplasa într-o anumită celulă puteți da direct
click pe ea.
POSDRU/19/1.3/G/34332

7.1.2 Selectarea elementelor unui tabel


Pe parcursul lucrului în tabel, în bara de meniu apar două file noi – Aspect și
Proiectare, grupate în Instrumente tabel.
 Selectarea unei coloane din tabel - poziţionaţi mouse-ul deasupra coloanei
pe care doriţi să o selectaţi; când apare o săgeată neagră deasupra coloanei
daţi click cu mouse-ul.
 Selectarea unui rând din tabel - daţi click cu mouse-ul în fața liniei
 Selectarea întregului tabel - se face printr-un click pe crucea apărută în partea
stângă a tabelului.
O altă modalitate de a selecta un element din tabel este utilizarea butonului Selectare din
fila Aspect (apare când sunteți în interiorul unui tabel), urmată de alegerea opţiunii dorite:

7.1.3 Schimbarea dimensiunii şi a culorii unei celule


Schimbarea dimensiunii unei celule se poate realiza:
 manual - prin poziţionarea mouse-ului pe linia de demarcaţia dintre coloane
sau rânduri şi, ţinând mouse-ul apăsat, prin tragerea de coloana sau rândul pe
care doriţi să-l modificaţi;
 automat prin utilizarea butoanelor din grupul Dimensiune celulă al filei
Aspect.

Pentru a schimba culoarea de umplere a unei celule şi a liniei utilizați butoanele


Umbrire şi Borduri din grupul Stiluri tabel al filei Proiectare.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Din grupul Desenare borduri puteți alege grosimea liniei și modelul de bordură
dorit.

7.1.4 Inserarea rândurilor / coloanelor


Adăugarea unui rând deasupra sau dedesubt
 dați clic într-o celulă a rândului deasupra sau sub care doriţi să adăugaţi un rând;
 selectați Rânduri și coloane, din fila Aspect și alegeţi Inserare deasupra,
respectiv Inserare dedesubt.

Adăugarea unei coloane la stânga sau la dreapta


 dați clic într-o celulă a coloanei lângă care doriți să adăugaţi o coloană;
 selectați Rânduri și coloane, din fila Aspect și alegeţi Inserare stânga, respectiv,
Inserare dreapta.

7.1.5 Ştergerea unui rând sau a unei coloane


 selectaţi rândul/coloana pe care doriţi să îl/o ştergeţi;
 selectați grupul Rânduri și coloane, faceţi clic pe Ştergere, apoi faceţi clic pe
Ştergere coloane

sau dați click dreapta și faceți click pe Șterge rânduri / coloane.


POSDRU/19/1.3/G/34332

7.1.6 Îmbinare celule


În anumite situații este necesar să îmbinaţi într-o singură celulă două sau mai
multe celule de pe acelaşi rând sau din aceeaşi coloană. Pentru a realiza îmbinarea:

 selectaţi celulele pe care doriţi să le îmbinaţi;


 selectați fila Aspect și în grupul Îmbinare, faceţi clic pe Îmbinare celule.

7.1.7 Scindare celule


Pentru a împărți una celulă în două sau mai multe:
 daţi clic într-o celulă sau selectaţi mai multe celule pe care doriţi să le scindaţi;

 din fila Aspect, grupul Îmbinare, faceţi clic pe Scindare celule; va apărea
fereastra de dialog:

 introduceţi numărul de coloane sau rânduri în care doriţi să scindaţi celulele


selectate.

7.1.7 Sortarea conţinutului dintr-un tabel


Sortarea unui tabel constă în rearanjarea informaţiilor cuprinse în liniile acestuia
în funcţie de unul sau mai multe criterii. Sortarea se realizează astfel:
 selectați tabelul sau numai grupul de celule ce urmează a fi sortate;
 din grupul Date al filei Aspect se alege comanda Sortare;

 în caseta de dialog Sortare, stabiliţi criteriul/ criteriile de sortare dorite


(câmpurile după care se face ordonarea, crescător / descrescător, cu sau fără
rând antet).
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Fereastra de dialog corespunzătoare butonului Opțiuni… vă permite să stabiliți


limba după care se face sortarea, dacă se fac diferențe între majuscule și minuscule, etc.
Informațiile dintr-o singură coloană pot fi sortate și utilizând butonul din fila
Pornire.
POSDRU/19/1.3/G/34332

7.2 Obiecte grafice

7.2.1 Introducerea unui obiect într-un document


Pentru a insera diverse elemente într-u document se utilizează fila Inserare.

Inserarea miniaturilor

 la Inserare, în grupul Ilustraţii, faceţi clic pe Miniatură;


 în panoul de activitate Miniatură, în caseta text Căutare
pentru, tastaţi un cuvânt sau un grup de cuvinte care să
descrie miniatura pe care o doriţi sau tastaţi în întregime sau
parţial numele fişierului în care se află miniatura;
 daţi clic pe Salt;
 în linia cu rezultate, faceţi clic pe miniatură pentru a o insera.
În panoul de activitate Miniatură, aveţi posibilitatea să căutaţi şi imagini, filme
şi sunete. Pentru a include oricare dintre aceste tipuri media, bifaţi casetele de selectare
din dreptul lor.

Inserarea unei imagini dintr-un fişier


 dați clic în locaţia unde intenţionaţi să inseraţi imaginea;

 în fila Inserare, în grupul Ilustraţii, faceţi clic pe ;


 localizaţi imaginea pe care doriţi să o inseraţi;
 faceţi dublu clic pe imaginea pe care doriţi să o inseraţi sau clic pe inserare.
Microsoft Word încorporează implicit imagini într-un document. Dimensiunea
unui fişier se poate reduce, legându-l la o imagine:
 în caseta de dialog Inserare imagine, faceţi clic pe săgeata de lângă Inserare;
 faceţi clic pe Legătură la fişier.

Inserarea formelor automate


Uneori este necesară crearea unor diagrame, imagini complicate pe care trebuie să
le creați singuri. Pentru construirea acestora puteți utiliza formele automate.
 faceţi clic pe fila Inserare, apoi pe pictograma Forme;
 selectați forma dorită din fereastra afișată;
 plasați cursorul mouse-ului în colțul din stânga sus al zonei în care în care
doriți să o desenați și trageți indicatorul mouse-ului pe diagonală în jos și la
dreapta;
 finalizați eliberând butonul mouse-ului.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Pentru a modifica proprietățile obiectului construit selectați-l și utilizați apoi


opțiunile din fila Format.

Puteți modifica culoarea conturului, culoarea de umplere, puteți adăuga efecte de


umbră, stabili poziția formei în raport cu textul și celelalte forme grafice din zona în care
aceasta este desenată. Forma poate fi rotită și redimensionată utilizând opțiunile din fila
Format sau punctele care apar la selectarea ei.

Inserarea ilustrațiilor SmartArt


SmartArt pune la dispoziție o serie de șabloane de diagrame care pot fi inserate în
document și personalizate ulterior. La selectarea pictogramei SmartArt din grupul
Ilustrații al file se deschide fereastra următore, din care puteți selecta modelul dorit.

Inserarea unei foi de calcul


Pentru a insera o foaie de calcul
acționaţi butonul Obiect din foaia Insert.
Se va deschide o fereastră în care puteţi
alege ceea ce doriţi să inseraţi. Pentru a
insera în document o foaie de calcul veţi
alege opţiunea Foaie de lucru Microsoft
Office Excel.
Analog se pot insera celelalte
obiecte puse la dispoziție.

Inserarea unui grafic

 dați clic pe butonul din fila Inserare, grupul Ilustraţii;


 se deschide fereastra următoare, din care alegeți tipul de grafic dorit;
POSDRU/19/1.3/G/34332

 la acționarea butonului OK se deschide o foaie de calcul Excel în care se vor


introduce datele ce vor sta la baza graficului. Odată cu introducerea datelor in
foaia de calcul Excel, graficul din aplicaţia Word se actualizează automat. După
introducerea datelor, pentru a finaliza graficul, se închide registrul de calcul
Excel.

Vânzări
Trim 1
Trim 2
Trim 3
Trim 4

7.2.2 Selectarea unui obiect


Pentru a selecta un obiect este suficient să dați clic pe obiectul respectiv. Obiectul
va apărea într-un pătrat încadrat de 8 puncte.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

7.2.3 Copierea unei obiect grafic în cadrul unui document sau între mai multe
documente deschise
Pentru a copia, muta un obiect în altă parte documentului sau între două
documente:
 selectați obiectul;
 pentru copiere utilizați comenzile Copiere – Lipire, iar pentru mutare
comenzile Decupare - Lipire.
7.2.4 Redimensionarea unui obiect
 selectaţi obiectul dorit;
 plasați cursorul mouse-ului pe unul din cele 8 puncte apărute la selectare;
cursorul va avea diferite forme în funcţie de punctul deasupra căruia îl plasaţi;
 ținând butonul stâng al mouse-ului apăsat, mutați cursorul în direcția
corespunzătoare până la obținerea dimensiunii dorite;
 reluați procedeul pentru oricare altul din cele opt puncte.
Puteţi chiar deplasa obiectul. în acest caz, va trebui să plasaţi cursorul deasupra
obiectului până în momentul în care cursorul ia forma de cruce.
Pentru a stabili o anumită dimensiune a imaginii:
 selectați imaginea;
 puteți schimba dimensiunea în mai multe moduri:
o din foaia Format nou apărută se foloseşte secţiunea Dimensiune în care se
precizează dimensiunile exacte:

o pentru a fixa valori specifice pentru


înălţime şi lăţime, se apasă pe
butonul din colţul din dreapta jos al
secţiunii Dimensiune şi în fereastra
Dimensiune şi Poziţie se stabileşte
înălţimea şi lăţimea imaginii, nu
înainte de a debifa caseta Blocarea
raport aspect;
o din fereastra Dimensiune
redimensionați imaginea utilizând
secțiunea Scară.
7.2.5 Ștergerea unui obiect
 selectaţi obiectul dorit;
 apăsați un din tastele Delete sau Backspace.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Capitolul 8. Îmbinare corespondență

Deseori trebuie să emiteţi scrisoare, documente destinate mai multor persoane.


Textul este comun, dar diferă anumite elemente și destinatarii. Pentru a economisi timp şi
a nu scrie acelaşi document pentru fiecare persoană, Word-ul vă oferă funcţia Îmbinare
corespondență (Mail Merge), cu ajutorul căreia puteţi îmbina textul documentelor cu
datele destinatarilor.
Procesul de îmbinare de corespondenţă constă din următorii paşi generali:
 setarea documentului principal - documentul principal conţine textul şi elementele
grafice, care sunt aceleaşi pentru toate persoanele care primesc invitaţia.
 conectarea documentului la o sursă de date - o sursă de date este un fişier care
conţine informaţiile de îmbinat în document (de exemplu, numele şi adresele
destinatarilor invitaţiilor).
 ajustarea listei destinatarilor - Microsoft Office Word va genera o copie a invitaţiei
pentru fiecare persoană din sursa de date. în acest pas, se pot alege din sursa de
date doar anumite persoane care să primească invitaţia.
 adăugarea câmpurilor de îmbinare de corespondenţă în document - când se
efectuează îmbinarea de corespondenţă, aceste câmpuri vor fi completate cu
informaţii din sursa de date.
 examinarea şi completarea îmbinării - se poate examina fiecare copie a
documentului înainte de a imprima întregul set de documente.
Programul Word 2007 conține fila Corespondenţă:

Utilizând butonul Pornire îmbinare corespondentă, se lansează un proces de


îmbinare.

 selectați Expert pas cu pas de îmbinare


corespondență;
 alegeți tipul documentului;
 treceți la pasul următor apăsând butonul
Următorul;
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

 alegeţi unde veți crea noua scrisoare;


 treceți la pasul următor;

 precizaţi care este sursa de date;


o dacă nu aveţi nici o sursă creată, alegeţi opţiunea de a crea o listă nouă prin
selectarea opţiunii Tastarea unei noi liste şi apoi apăsarea butonului Creare;

Alegerea acestei opţiuni va deschide o fereastră în care veţi particulariza coloanele


și veți completa apoi cu valori folosind butonul Intrare nouă;

o dacă sursa de date există deja, alegeți opțiunea Utilizarea unei liste existente,
Răsfoire și precizați locația acestei surse;
POSDRU/19/1.3/G/34332

După ce ați deschis sursa, precizați foaia de lucru dacă este un fișier Excel.

Se afișează o fereastră de confirmare a datelor existente în sursa de date, din care puteți
filtra doar o parte din lista de destinatari.

o pentru a trimite un e-mail la anumite adrese se pot stabili acestea prin opțiunea
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Selectare din peroanele de contact din Outlook;


 treceți la pasul următor;

 la pasul 4 pot fi introduse:

o blocul de adresă

o linia de salut

o timbrul electronic – necesită un soft special


o mai multe elemente – permite inserarea câmpurilor bazei de date

Câmpurile vor apărea în fișier între paranteze unghiulare <<câmp>>.


 treceți la pasul următor;
POSDRU/19/1.3/G/34332

 pasul 5 permite vizualizarea scrisorilor individuale;

Permit navigarea printre scisorile obținute.

Puteți căuta o anumită valoare


printre câmpurile bazei de date
utiizând Găsirea uui destinatar:

La acest pas este posibilă din nou editarea listei destinatarilor.

 ultimul pas, Finalizare îmbinare propune două variante:

o imprimarea scrisorilor individuale;


o îmbinarea scrisorilor individuale într-un nou document.

În ambele variante pot fi selectate toate scrisorile, doar cea curentă sau cele dintr-un
anumit interval;
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Capitolul 9. Corectare gramaticală


Microsoft Word verifică implicit ortografia și gramatica atunci când tastați,
utilizând:
 sublinieri roșii ondulate pentru a indica posibile probleme de ortografiere;
 sublinieri verzi ondulate pentru indica posibile probleme de gramatică.

9.1 Setarea limbii

Înainte de verificări trebuie să stabiliți limba dicționarului, acționând din fila


Revizuire butonul . Se deschide fereastra următoare, în care puteți selecta
limba dorită și să o stabiliți ca implicită:

9.2 Corectarea ortografică și gramaticală

Corectarea ortografică și gramaticală se face cu ajutorul opţiunii Ortografie și

gramatică - .

Pentru a corecta o greșeală:


 faceți clic cu butonul din dreapta pe cuvântul
subliniat pentru a vedea opțiunile de
corectare:

 meniul care apare, poate să vă ofere sugestii de


corectură:
o dacă există varianta dorită se selectează și
corectura se face automat;
o dacă eroarea apare în mod frecvent, din meniul contextual se alege opţiunea
AutoCorecţie şi se alege varianta ortografică corectă pentru a introduce
această intrare în lista Autocorectare;
POSDRU/19/1.3/G/34332

o dacă un cuvânt este corect ortografiat şi este utilizat frecvent se alege


opţiunea Adăugare în dicţionar;
o dacă un cuvânt este ortografiat corect, dar nu este folosit in mod frecvent, se
poate alege opţiunea Ignorare totală pentru a-l ignora pe tot parcursul
documentului;
o alegând opțiunea Corectare gramaticală… sau în cazul corecturii automate
se deschide fereastra corespunzătoare, din care se pot efectua operațiile
prezentate mai sus:

9.3 Afișarea opțiunilor de verificare


 faceți clic pe butonul Microsoft Office , apoi pe Opțiuni Word;
 faceți clic pe Verificare.

9.4. Selectarea setărilor globale Office pentru verificatorul ortografic


Unele dintre opțiunile afișate în fereastra care apare se aplică tuturor programelor
Microsoft Office, altora numai unora din aplicațiile pachetului. Indiferent ce program
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

utilizați pentru a modifica opțiunea, setările pe care le selectați se aplică tuturor


programelor.
Opțiunile din caseta de selectare sunt :
Opțiune Efect la activare
Se ignoră cuvintele în care toate literele sunt scrise cu
Se ignoră cuvinte scrise cu majuscule. De exemplu, dacă bifați această opțiune,
MAJUSCULE verificatorul ortografic nu semnalează ABC ca fiind o
greșeală.
Se ignoră cuvintele care conțin numere. De exemplu, dacă
Se ignoră cuvintele care
bifați această opțiune, verificatorul ortografic nu
conțin numere
semnalează a1b2c3 ca fiind o greșeală.
Se ignoră adresele Internet și Se ignoră cuvintele care sunt adrese Internet și adrese de
de fișiere fișiere.
Se semnalizează cuvintele
Ignoră cuvintele repetate.
repetate
Impunere majuscule Avertizează când apar cuvinte franceze care conțin litere
accentuate în franceză mari cărora le lipsește accentul.
Sugestii doar din dicționarul Sugerează doar cuvinte din dicționarul principal care este
principal încorporat în verificatorul ortografic.
În timp ce lucrați la un document, verificatorul ortografic
Verificarea ortografiei în va lucra în fundal, în căutarea greșelilor. Ca urmare, când
timpul tastării terminați schița la care lucrați, procesul de verificare
ortografică merge mai rapid.
Verificatorul ortografic oferă o sugestie când faceți clic cu
Utilizare corectare ortografică
butonul din dreapta pe cuvântul semnalat, ca în ilustrația
contextuală
următoare.
Verificarea gramaticii și a Includeți erorile de gramatică atunci când se verifică toată
ortografiei ortografia la un loc
Se afișează evaluarea Se afișează statisticile de lizibilitate după terminarea
lizibilității verificării ortografice
Ascundere greșeli de
Se ascund greșelile de ortografie (liniile roșii ondulate) din
ortografie (linii roșii
documentul editat.
ondulate)
Ascundere greșeli gramaticale Se ascund greșelile gramaticale (liniile verzi ondulate) din
(linii verzi ondulate) documentul editat.
Aveți posibilitatea să selectați una dintre următoarele două opțiuni din meniul Stil
de scriere: Grammar Only sau Grammar & Style. Dacă doriți să modificați tipurile de
reguli pentru gramatică și stil pe care le utilizează verificatorul gramatical la verificarea
scrierii, faceți clic pe Setări. Utilizați caseta de dialog Setări gramaticale pentru a vedea
setările și a face modificările dorite.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Capitolul 10. Pregătirea imprimării


10.1 Setări de bază
10.1.1 Modificarea dimensiunii paginii
Schimbarea dimensiunea paginii se realizează
utilizând opțiunea Dimensiune din grupul Inițializare pagină al
filei Aspect pagină. Puteţi alege o dimensiune prestabilită sau
puteți defini propriile dimensiuni pentru pagină selectând Mai
multe dimensiuni de hârtie.

10.1.2 Modificarea orientării întregului document

 în fila Aspect pagină, în grupul Iniţializare pagină, faceţi clic pe


Orientare.
 faceţi clic pe Tip portret sau pe Tip vedere.

10.1.3 Utilizarea orientărilor tip portret şi tip vedere în acelaşi document

 selectaţi paginile sau paragrafele pe care doriţi să le


modificaţi în orientare tip portret sau tip vedere;
 în fila Aspect pagină, în grupul Iniţializare
pagină, faceţi clic pe Margini și apoi pe Margini
particularizate;
 în fila Margini, faceţi clic pe Tip portret sau pe
Tip vedere.
 în lista Se aplică, faceţi clic pe Text selectat.
Obs. - dacă selectaţi o parte, nu tot textul unei pagini
pentru a modifica orientarea portret sau vedere,
Word plasează textul selectat pe o pagină, iar
textul înconjurător pe pagini separate;
Microsoft Word inserează automat sfârşituri de
secţiune înainte şi după textul care are o nouă orientare de pagină; dacă documentul este
deja împărţit în secţiuni, aveţi posibilitatea să faceţi clic într-o secţiune (sau să selectaţi
mai multe secţiuni), apoi să modificaţi orientarea numai pentru secţiunile selectate.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

10.1.4 Schimbarea marginilor întregului document: sus, jos, stânga, dreapta.

 în fila Aspect pagină, în grupul Iniţializare pagină, faceţi clic pe Margini;

 daţi clic pe tipul de margine pe care îl doriţi; puteți selecta unul din tipurile de
margini predefinite (Normal, Îngust, Moderat, Lat, În oglindă); când faceţi clic
pe tipul de margine pe care îl doriţi, întregul document se modifică automat la
tipul de margine selectat;

 puteți specifica alte setări pentru margini dând clic pe Margini particularizate,
apoi, în casetele Sus, Jos, Stânga şi Dreapta, introduceţi valori noi pentru
margini.

Pentru a schimba marginile implicite, după ce selectaţi o margine nouă, în caseta


de dialog Iniţializare pagină, faceţi clic pe butonul Implicit, apoi faceţi clic pe Da.
Setările implicite noi se salvează în şablonul pe care se bazează documentul. Fiecare
document nou bazat pe acel şablon va utiliza automat setările noi pentru margini.
Pentru a modifica marginile pentru o parte din document, selectaţi textul, apoi
setaţi marginile pe care le doriţi introducând marginile noi în caseta de dialog Iniţializare
pagină. În caseta Se aplică la, faceţi clic pe Text selectat.
Microsoft Word inserează automat sfârşituri de secţiune înainte şi după textul care
conţine setările noi pentru margini. Dacă documentul este deja împărţit în secţiuni, se
poate face clic într-o secţiune sau se pot selecta mai multe secţiuni pentru a modifica
marginile.

10.1.5 Cunoașterea regulilor de bază în adăugarea paginilor noi


Word oferă posibilitatea de a diviza documentul în doua sau mai multe secțiuni,
fiecare putând sa aibă un mod propriu de formatare. Avem nevoie de secțiuni mai ales
atunci când dorim ca un anumit element al machetei paginii să fie aplicate numai unui
POSDRU/19/1.3/G/34332

fragment de document; în configurația stabilită, aceste atribute se aplică întregului


document.
Word are trei tipuri de întreruperi de secțiune. Ele au același efect asupra machetei
paginii, dar diferă în ceea ce privește poziția textului raportat la aceasta întrerupere:
 secțiune nouă la începutul paginii următoare - utilă pentru întreruperile de secțiune
care coincid cu diviziunile mari ale documentului, cum ar fi capitolul;
 secțiune nouă pe aceeași pagină cu secțiunea precedentă -. utilă în cazul unei
secțiuni care are un număr diferit de coloane fata de cea anterioara, dar care face
parte din aceeași pagina;
 secțiune nouă care începe pe următoarea pagina cu număr par sau impar - utilă în
cazul în care întreruperea de secțiune coincide cu o diviziune importantă, așa cum
ar fi începutul unui nou capitol, într-un document în care fiecare capitol trebuie să
înceapă pe o pagină cu număr impar, sau pe una cu număr par.
În modul de afișare Normal, Word marchează poziția întreruperii de secțiune prin
afișarea unei linii duble orizontale cu eticheta Întrerupere de secțiune urmata de tipul de
diviziune.
Un salt la o pagina nouă este reprezentat în document ca o linie orizontală
continuă. La fel ca marcajele pentru saltul la secțiune noua, marcajele saltului la pagina
nouă nu apare în toate modurile de afișare sau în documentul tipărit. Pentru a șterge un salt
la pagină nouă se plasează cursorul pe rândul care conține marcajul și se apăsa tasta
Delete.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

10.2 Verificare și tipărire

10.2.1 Importanţa verificării


Când aţi terminat de scris un document, el trebuie întotdeauna citit înainte de a fi
imprimat. Corectați toate erorile întâlnite. Porniți corectorul ortografic pentru a găsi mai
ușor erorile de ortografie sau greşelile gramaticale (scurtătură F7).
Vizualizați documentul utilizând Examinare înaintea imprimării pentru a vederea
dacă textul este echilibrat pe pagină.
Tipăriţi documentul şi citiți-l din nou. Adesea, când citiţi un document imprimat veţi
vedea erori pe care nu le-ați observat când ați citit documentul pe ecran.

10.2.2 Examinarea paginilor unei foi de lucru înainte de imprimare


 faceţi clic pe foaia de lucru pe care doriţi să o vizualizaţi înainte de imprimare
 faceţi clic pe butonul Microsoft Office , pe săgeata de lângă Imprimare, apoi pe
Examinare înaintea imprimării (CTRL+F2).
 în grupul Examinare, efectuaţi una sau mai multe dintre următoarele:

o pentru a examina pagina următoare şi pagina anterioară, în grupul


Examinare, faceţi clic pe Pagina următoare şi pe Pagina anterioară;
o activați sau dezactivați afișarea riglei;
o activați sau dezactivați utilizarea lupei;
o reducerea cu o pagină a întregului document prin redimensionarea
spațiilor din text;
 puteți modifica numărul de pagini vizualizate în examinare, respectiv procentul
de panoramarea al foii utilizând opțiunile din grupul Panoramare;

 pentru a efectua modificări de configurare a paginii, în grupul Iniţializare


pagină, selectaţi opţiunile dorite în caseta de dialog Margini, Orientare,
Dimensiune.

10.2.3 Imprimarea unui document la o imprimantă disponibilă


Microsoft Office pune la dispoziție o multitudine de opțiuni de imprimare. Pentru a
seta aceste opțiuni dați clic pe Butonul Office și selectați opțiunea Imprimare.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Din fereastra deschisă, selectați Imprimare.

Puteți folosi caseta de dialog pentru a stabili opțiuni ca:


 Numele imprimantei selectând imprimanta - este posibil să aveţi mai multe
imprimante disponibile care se poate imprima; daţi clic pe săgeata în jos din dreapta
secţiunii Nume pentru a vedea ce imprimante sunt disponibile și selectați-o pe cea
dorită.

 Intervalul de pagini: puteți imprima întregul document, pagina curentă sau o serie de
pagini.

 Numărul de exemplare: aveţi posibilitatea să imprimaţi mai multe copii şi să alegeţi


asamblarea lor.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

 Panoramare: opţiunea vă permite să imprimaţi mai multe pagini document pe o


singură coală de hârtie imprimată. Această facilitate poate varia de la o imprimantă la
alta.

 Imprimare pe ambele fețe: imprimantele duplex au capacitatea de a imprima pe


ambele feţe ale hârtiei; dacă aveţi nevoie să imprimaţi pe ambele feţe ale hârtiei, dar
imprimanta imprimă numai pe o parte a hârtiei, aveţi posibilitatea să încercaţi să
imprimaţi toate paginile impare ale documentului, şi după reintroducerea foilor
răsturnate în imprimantă să le imprimați doar pe cele pare. Pentru aceasta selectați din
lista asociată butonului Imprimare opțiunea dorită.

 Tipărirea în fișier este utilă atunci când se dorește imprimarea unui fișier creat pe un
calculator care nu are conectată o imprimantă. Dacă bifați opțiunea se va
afișa o casetă de dialog Salvare ca… care va permite salvarea fișierului cu numele
dorit și extensia .prn.
 Specificarea sursei de alimentare: în funcție de capacitatea imprimantei pe care o
folosim se poate indica de unde se încarcă hârtia pentru fiecare secțiune a
documentului; pentru a specifica sursa de alimentare:
- se face clic pe Aspect pagină, Inițializare pagină pentru a deschide caseta de
dialog corespunzătoare - dacă nu este deja deschisa se face clic pe Sursă hârtie;
- în caseta cu lista Prima pagină se specifica sursa de alimentare pentru prima
pagina;
- în caseta cu lista Celelalte pagini se specifica sursa de hârtie pentru a doua și
următoarele pagini;
- se face clic pe Se aplică la și se selectează partea din document căreia îi va fi
aplicată configurarea stabilita pentru sursa de alimentare;
- se face clic pe Ok.
POSDRU/19/1.3/G/34332

MODULUL 4 – CALCUL TABELAR EXCEL

Capitolul 1. Utilizarea aplicaţiei Microsoft Excel 2007

1.1 Deschiderea (închiderea) aplicației Excel. Deschiderea şi închiderea


unui registru de calcul.
Pentru deschiderea aplicației Microsoft Excel 2007 se pot parcurge următorii pași:
 Click pe butonul Start (partea de jos-
stânga a ecranului → ) → Click pe Toate
programele → Click pe Microsoft Office →
click pe Microsoft Office Excel 2007.

sau

 Dublu clic pe iconița corespunzătoare de pe


ecran (dacă aceasta există).

Închiderea aplicației se poate realiza în mai multe moduri:

 Click pe butonul Office


(stânga-sus a ecranului → )
apoi selectați (click stânga)
comanda Ieșire din Excel.

 Folosind o combinație de
taste în următoarea ordine: se
apasă tasta Alt, apoi tasta F
urmată de tasta N.

 Click pe icoana de
Închidere (pictograma din
dreapta sus a ecranului Excel.)

Deschiderea unui registru de calcul existent se poate realiza în mai multe moduri:
 Dublu click pe iconița corespunzătoare fișierului ce conține registrul de
lucru, din locația în care acesta este salvat;
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

 Din Microsoft Excel se apasă butonul Office urmat de opțiunea Deschidere


după care se selectează, prin intermediul ferestrei deschise, fișierul din locația
unde acesta este salvat. Fereastra de selectare a fișierului existent se mai poate
deschide folosind combinația de taste Ctrl+O direct din Excel.
Închiderea unui registru de calcul se poate realiza prin selectarea opțiunii
Închidere din meniul general de apăsarea pe butonul Office sau prin folosirea combinației
de taste Ctrl+W.

1.2 Crearea şi salvarea unui nou registru de calcul.


De fiecare dată când porniţi programul Excel, în mod implicit, se afișează un
registru de lucru nou, necompletat conţinând trei foi de lucru necompletate. Pentru a crea
un registru de lucru nou, apăsaţi Ctrl+N (comandă rapidă de la tastatură pentru crearea
unui fişier nou). Va fi creat registru de lucru ce va conține trei foi de lucru necompletate.
Sau, se poate apăsa pe butonul Office și apoi se alege opțiunea Nou → Registru de lucru
necompletat → Creare.
Salvarea un registru de lucru se obține apăsând combinația de taste Ctrl+S sau din
meniul afișat prin apăsarea butonului Office se alege opțiunea Salvare după care se alege
locația de salvare a fișierului (fișierul va avea extensia .xlsx) ce va conține registrul de
lucru, se introduce numele fișierului, apoi se apasă butonul Salvare.
Pentru a salva un registru de lucru în altă locație, sub un alt nume și sub un alt
format se apelează funcția Salvare ca, se alege formatul de fișier sub care va fi salvat
respectivul registru de lucru (Registru de lucru Excel, Registru de lucru Excel cu
macrocomenzi, … Alte formate), se alege calea unde va fi salvat fișierul și noua
denumire a acestuia după care se apasă butonul Salvare.
Pentru a redenumi o foaie de lucru dintr-un registru de lucru, în bara Selector foi
faceţi click dreapta pe selectorul foii pe care doriţi să o redenumiţi,
apoi pe Redenumire sau direct dublu click pe numele foii din selectorul foii respective
după care introduceți noul nume și apoi apăsați Enter.

1.3 Folosirea şabloanelor (a formatelor predefinite) pentru crearea unui


nou registru de calcul
Pentru a economisi timp sau a promova standardizarea, aveți posibilitatea să salvați
un registru de lucru ca șablon (template și să îl utilizați la crearea altor registre de lucru. În
Microsoft Office Excel 2007, un fișier șablon (fișier cu extensia .xltx) poate include date
și formatări, iar un fișier șablon activat pentru macrocomenzi (.xltm) poate include și
macrocomenzi (macrocomanda reprezintă o acțiune sau un set de acțiuni care se pot utiliza
pentru automatizarea activităților. Macrocomenzile sunt înregistrate în limbajul de
programare Visual Basic for Applications.).
Pentru a crea un registru de lucru nou, aveți posibilitatea să utilizați unul dintre
șabloanele personale sau unul dintre șabloanele predefinite ce se pot descărca de la
Microsoft Office Online.
Pentru a crearea unui șablon parcurgeți următorii pași:
3. Deschideți registrul de lucru pe care doriți să îl utilizați ca șablon.
4. Faceți clic pe butonul Microsoft Office, apoi pe Salvare ca.
5. În caseta Nume fișier, tastați numele pe care doriți să îl utilizați pentru
șablon.
POSDRU/19/1.3/G/34332

6. În caseta Tip fișier, faceți clic pe Șablon Excel sau pe Șablon Excel cu
macrocomenzi dacă registrul de lucru conține macrocomenzi pe care doriți să le
faceți disponibile în șablon.
7. Faceți clic pe Salvare.
Șablonul este amplasat automat în directorul Șabloane, pentru a asigura că va fi
disponibil atunci când veți dori să îl utilizați pentru a crea un registru de lucru nou. Există
posibilitatea să copiați orice registru de lucru Excel în folderul Șabloane, apoi să îl utilizați
ca șablon, fără a-l salva în format fișier șablon (.xltx sau .xltm). În Windows Vista,
directorul Șabloane este de obicei C:\Utilizatori\<numele
dvs>\AppData\Roaming\Microsoft\Șabloane.
Pentru a utiliza un șablon la crearea unui registru de lucru nou parcurgeți următorii
pași:
1. Faceți clic pe butonul Microsoft Office , apoi pe Nou.
2. Sub Șabloane, alegeți una dintre următoarele variante:
 Pentru ca registrul de lucru să se bazeze pe un șablon utilizat recent, faceți
clic pe Necompletat și recent, apoi, sub Șabloane utilizate recent, faceți
dublu clic pe șablonul pe care doriți să îl utilizați.
 Pentru ca registrul de lucru să se bazeze pe un șablon instalat, faceți clic pe
Șabloane instalate, apoi, sub Șabloane instalate, faceți dublu clic pe
șablonul pe care doriți să îl utilizați.
 Pentru ca registrul de lucru să se bazeze pe un șablon pe care l-ați creat,
faceți clic pe Șabloanele mele, apoi, pe fila Șabloanele mele, faceți dublu
clic pe șablonul pe care doriți să îl utilizați.
 Pentru ca registrul de lucru să se bazeze pe alt registru de lucru, faceți clic
pe Nou din existent, apoi faceți dublu clic pe registrul de lucru pe care
doriți să îl utilizați.
Atunci când sunteți conectat la Internet, există posibilitatea să accesați șabloane
disponibile de la Office Online. Sub Microsoft Office Online, faceți clic pe o categorie de
șablon, apoi, sub categoria respectivă, faceți dublu clic pe șablonul pe care intenționați să
îl descărcați. Dacă șablonul pe care doriți să îl descărcați a fost furnizat de un membru al
Comunității Microsoft Office Online, trebuie să faceți clic pe Accept pentru a accepta
Termeni de utilizare din Termenii licenței pentru șabloanele comunității, pentru a face
posibilă descărcarea acelui șablon.

1.4 Modificarea opțiunilor standard ale aplicației: numele utilizatorului,


calea (directorul) implicită de deschidere şi salvare a registrelor de calcul
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Accesarea opțiunilor standard ale


aplicației Microsoft Excel 2007 se face
selectând butonul Opțiuni Excel din
meniul general prin apăsarea butonului
Office. Prin intermediul ferestrei deschise se
pot modifica: numelui utilizatorului
aplicației Excel 2007 (meniul Populare →
Nume utilizator; acest nume va apare în
proprietățile tuturor fișierelor create);
formatul implicit de salvare a fișierelor
(meniul Salvare → Se salvează în următorul format → se selectează din listă tipul de
fișier dorit); directorul implicit de deschidere și salvare a fișierelor (meniul Salvare →
Locație implicită fișier); setare limbă implicită (meniul Populare → butonul Setări
limbă…); tip și dimensiune implicită a fonturilor folosite (meniul Populare → Se
utilizează acest font și se selectează fontul dorit din lista derulantă, precum și
dimensiunea implicită), etc.

1.5 Folosirea funcției Help


Funcția Help se poate accesa printr-un click pe
iconița corespunzătoare din partea dreaptă-sus
sau prin apăsarea tastei funcționale F1. Pe
ecran va apare fereastra Ajutor Excel iar pentru a găsi
informațiile de ajutor se poate căuta în meniurile oferite
după topicul corespunzător sau se poate introduce
termenul sau termenii de căutare în câmpul text și apoi se
apasă butonul Căutare. Se pot căuta termeni atât în
conținutul instalat pe calculator cât și
online prin selectarea opțiunii
corespunzătoare oferite de butonul
Căutare (Conținut de la Office
Online → se bifează opțiunea Tot
Excel).

1.6 Folosirea instrumentelor de panoramare (zoom)


Pentru mărirea sau micşorarea rapidă a unui document:
1. Pe bara de stare, faceţi clic pe glisorul Panoramare.
2. Glisaţi la setarea procentuală de panoramare pe care o doriţi.

Aveţi posibilitatea să alegeţi cât de mult din document să apară pe ecran. Alegeţi
una dintre următoarele:
 În fila Vizualizare, în grupul Panoramare, faceţi clic pe Panoramare 100%.
 În fila Vizualizare, în grupul Panoramare, faceţi clic pe O pagină, pe Două
pagini sau pe Lăţime pagină.
 În fila Vizualizare, în grupul Panoramare, faceţi clic pe
Panoramare, apoi introduceţi un procent sau alegeţi
oricare alte setări.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Pentru a salva o anumită setare de panoramare împreună cu documentul sau cu


şablonul, astfel încât documentul sau şablonul să se deschidă întotdeauna utilizând acea
setare de panoramare, este necesar să efectuaţi mai întâi o modificare la document sau la
şablon. Adăugarea şi ştergerea unui singur spaţiu reprezintă tot ce trebuie făcut pentru a vă
asigura că documentul sau şablonul este editat şi să setarea este salvată.
1. Deschideţi documentul sau şablonul pe care doriţi să îl salvaţi împreună cu o
anumită setare de panoramare.
2. În fila Vizualizare, în grupul Panoramare, faceţi clic pe Panoramare.
3. Alegeţi setarea dorită.
4. Adăugaţi şi ştergeţi un singur spaţiu din document sau din şablon.
5. Faceţi clic pe butonul Microsoft Office apoi faceţi clic pe Salvare.

1.7 Afişarea/ascunderea barelor de instrumente. Rescalarea şi


minimizarea tab-urilor (ribbon)

Panglica (Ribbon) este proiectată pentru accesarea rapidă şi intuitivă a comenzilor,


prin acţionarea butoanelor de comandă. Butoanele sunt organizate în grupuri de comenzi
înrudite, fiecare grup purtând un nume, afişat dedesubtul butoanelor, iar grupurile, la
rândul lor, sunt reunite, pe criterii logice, în file (taburi). Fiecare tab (filă) corespunde unui
tip de activitate, cum ar fi: inserări, opţiuni de vizualizare, dispunere în pagină, etc.
Grupurile specifice unei anumite activităţi se afişează la clic pe tabul corespunzător. Din
motive de ergonomie, unele taburi sunt afişate doar atunci când sunt necesare, cum ar fi
tabul Instrumente diagramă (Chart Tools), care apare doar atunci când este selectată o
diagramă. Panglica poate fi minimizată temporar şi reafişată prin bifarea/debifarea opţiunii
Minimizare panglică (Minimize the Ribbon), accesibilă din butonul Particularizare bară
de instrumente Acces rapid (Customize Quick Access Toolbar) sau la clic dreapta în zona
panglicii. Altfel: dublu click pe un tab sau combinaţia de taste Ctrl + F1.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Capitolul 2. Celulele

2.1 Inserarea si selectarea datelor


Introducerea numerelor, textului într-o celulă
1. În foaia de lucru, faceţi clic pe o celulă.
2. Tastaţi numerele sau textul dorit, apoi apăsaţi ENTER sau TAB.
Pentru a introduce date pe o linie nouă într-o celulă, introduceţi un sfârşit de linie
apăsând ALT+ENTER.
 În mod implicit, dacă se apasă ENTER selecţia se mută mai jos cu o celulă,
iar dacă se apasă TAB selecţia se mută o celulă la dreapta.
 Când apăsaţi tasta TAB pentru a introduce date în mai multe celule dintr-un
rând şi apăsaţi ENTER la finalul acelui rând, selecţia se mută la începutul
rândului următor.
 O celulă poate afişa ##### atunci când conţine date dar are un format de
număr care este mai lat decât lăţimea coloanei. Pentru a vedea tot textul,
trebuie să creşteţi lăţimea coloana.
Facilităţi de introducere a datelor:
Completare automată (AutoComplete) – completează textul în curs de editare din
celula curentă cu un text existent mai sus pe aceeaşi coloană şi care începe cu literele deja
tastate. Se poate accepta completarea automată cu Enter, sau se poate continua editarea în
cazul în care textul diferă de cel propus. Opţiunea de Completare automată
(AutoComplete) nu este case-sensitive (nu se ţine cont de starea de majusculă sau
minusculă a literei). Activarea sau dezactivarea ei se realizează astfel: Buton Office →
Opţiuni Excel → Complex → rubrica Opţiuni de editare → Activare completare
automată în celule (Office Button → Excel Options → Advanced → rubrica Editing
options → Enable AutoComplete for cell values).

Selectarea unor celule sau a unui grup de celule, a întreg registrului de calcul
Într-o foaie de lucru, aveţi posibilitatea să selectaţi celule, zone, rânduri sau
coloane. De asemenea, aveţi posibilitatea să plasaţi o celulă în modul editare şi să selectaţi
parţial sau total conţinutul său.
Aveţi posibilitatea să selectaţi celule şi zone într-un tabel Microsoft Office Excel
aşa cum le selectaţi într-o foaie de lucru, dar selectarea rândurilor şi coloanelor dintr-un
tabel este diferită de selectarea rândurilor şi coloanelor de foaie de lucru.
Dacă o foaie de lucru a fost protejată, este posibil să nu fie permisă selectarea
celulelor sau a conţinutului lor.
Se pot realiza selecţii de celule/zone de celule prin folosirea
casetei Nume, procedând astfel:
 Pentru a selecta o celulă sau o zonă denumită, tastaţi numele său, apoi
apăsaţi ENTER sau faceţi clic pe săgeata de lângă caseta Nume, apoi faceţi
clic pe numele dorit.
 Pentru a selecta două sau mai multe referinţe de celulă sau zonă, faceţi clic
pe săgeata de lângă caseta Nume, apoi pe numele primei referinţe de celulă
sau zonă pe care doriţi să o selectaţi. Apoi, ţineţi apăsată tasta CTRL în
timp ce faceţi clic pe numele celorlalte celule sau zone în caseta Nume.
POSDRU/19/1.3/G/34332

 Pentru a selecta o referinţă de celulă sau zonă nedenumită, tastaţi referinţa


de celulă sau zonă pe care doriţi să o selectaţi, apoi apăsaţi ENTER.
De exemplu, tastaţi B3 pentru a selecta respectiva celulă sau tastaţi B1:B3 pentru a
selecta o zonă de trei celule.
Se poate realiza selectarea celulelor sau zonelor utilizând comanda Salt la
1. 1. În fila Pagină de pornire, în grupul Editare, faceţi clic pe Găsire şi selectare,
apoi pe Salt la.
Comandă rapidă de la tastatură: CTRL+G.
2. În lista Salt la, faceţi clic pe numele celulei sau zonei pe care doriţi să o
selectaţi sau tastaţi referinţa de celulă în caseta Referinţă.
De exemplu, în caseta Referinţă, tastaţi B3 pentru a selecta respectiva celulă sau
tastaţi B1:B3 pentru a selecta o zonă de trei celule.
În caseta Salt la, aveţi posibilitatea să vizualizaţi toate celulele
sau zonele denumite şi nedenumite pe care le-aţi selectat anterior
utilizând comanda Salt la. Pentru a reveni la o selecţie anterioară, faceţi dublu clic pe
numele referinţei de celulă în lista Salt la.
Pentru a selecta toate celulele dintr-o foaie de lucru, efectuaţi una din
următoarele:
 Faceţi clic pe butonul Selectare totală (butonul de
la intersecţia coloanei cu numerele de ordine ale
liniilor cu linia cu numele coloanelor).
 Apăsaţi CTRL+A.
Dacă foaia de lucru conţine date şi celula activă se află deasupra sau la dreapta
datelor şi apăsaţi CTRL+A, se va selecta regiunea curentă. Dacă apăsaţi CTRL+A a doua
oară, se selectează toată foaia de lucru.
Dacă doriţi să selectaţi toate celulele din zona activă, apăsaţi CTRL+SHIFT+*.

2.2 Editarea şi sortarea datelor

Modificarea conținutului unei celule


Modificarea conţinutului unei celule se realizează prin două metode:
 Selectând celula cu clic pe ea, clic în bara de formule, apoi se operează
modificarea, sau
 Dublu clic în celulă, apoi se operează modificarea.
Terminarea modificării conţinutului se face prin confirmarea informaţiilor
introduse:
 Tasta Enter – celulă activă devine celula de mai jos;
 Clic pe butonul de confirmare de pe bara de formule – celulă activă rămâne
tot celula curentă;
 Tasta Tab – celulă activă devine celula din dreapta.
sau prin renunţarea la introducerea acestor informaţii:
 Tasta Esc – celulă activă rămâne tot celula curentă;
 Clic pe butonul x de pe bara de formule – celulă activă rămâne tot celula
curentă.

Utilizarea comenzilor Undo si Redo


Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Anularea unei operaţiuni executate se poate face folosind


comanda Anulare (Undo) iar pentru refacerea unei operaţiuni
executate se foloseşte comanda Refacere (Redo). Butoanele corespunzătoare acestor
comenzi se găsesc in colţul din dreapta sus a ferestrei programului Excel, lângă butonul
Start.
Utilizarea funcțiilor de căutare, înlocuire pentru a găsi, actualiza conţinutul
celulelor

Căutarea informaţiilor
Tabul Pornire → grupul Editare → butonul Găsire şi selectare → Găsire – Caseta
de dialog afişează sau ascunde opţiuni suplimentare de căutare prin apăsarea butonului
Opţiuni.
 În caseta De găsit se tastează informaţia căutată.
 Din lista casetei În se alege căutare în foaia de calcul curentă sau în întreg
registrul curent.
 Opţiunea Potrivire litere mari şi mici – se face distincţie între majuscule
şi minuscule.
 Opţiunea Potrivire cu întreg conţinutul celulei – se caută o potrivire
exactă şi completă cu caracterele specificate în caseta De găsit.
Prin acţionarea succesivă a butonului Următorul găsit se selectează pe rând toate
apariţiile şirului căutat. Pentru afişarea într-o
listă sub fereastra de căutare a tuturor
locaţiilor şirului căutat, se apasă butonul
Găsirea tuturor.

Înlocuirea informaţiilor
Tabul Pornire → grupul Editare →
butonul Găsire şi selectare → Înlocuire:
 În caseta De găsit se introduce informaţia care va fi înlocuită.
 În caseta Înlocuire cu se introduce informaţia cu care se va înlocui.
Prin acţionarea succesivă a butonului Înlocuire, se înlocuiesc pe rând apariţiile
şirului căutat. Butonul Următorul găsit trece peste o apariţie a informaţiei căutate fără
înlocuire. Pentru înlocuirea tuturor apariţiilor informaţiei se apasă butonul Înlocuire peste
tot.
Caseta de dialog Găsire şi înlocuire se poate accesa şi prin combinaţia de taste
CTRL+F.

Sortarea datelor
Sortarea în Excel reprezintă ordonarea înregistrărilor unui tabel în ordine
alfabetică, numerică sau cronologică, după culoarea de umplere a celulelor, culoarea
fonturilor, după simboluri grafice, ascendent sau descendent, după unul sau mai multe
criterii de sortare. În Microsoft Excel 2007 sunt permise aplicarea de până la 64 de criterii
de sortare pentru un tabel.
Sortarea având drept criteriu o singură coloană:
1. Clic într-o celulă a coloanei criteriu de sortare.
POSDRU/19/1.3/G/34332

2. Tabul Pornire → grupul Editare → butonul Sortare şi filtrare → în funcţie de


natura informaţiilor conţinute şi de ordinea de sortare se alege:
 Pentru informaţii de tip şir de caractere → Sortare de la
A la Z sau Sortare de la Z la A

 Pentru informaţii de tip numeric → Sortare de la


cel mai mic la cel mai mare sau Sortare de la cel
mai mare la cel mai mic

 Pentru informaţii de tip dată calendaristică/ timp →


Sortare de la cel mai vechi la cel mai nou sau
Sortare de la cel mai nou la cel mai vechi

 Sortarea după culoarea de umplere a celulelor → Sortare particularizată


→ în caseta de dialog Sortare se precizează:
 În caseta Sortare după → numele
coloanei criteriu de sortare
 În caseta Sortare pe baza →
Culoare celulă
 Caseta Ordine → culoarea de
umplere după care se solicită
ordonarea
 Sus/ Jos– ordinea de sortare (sus/ jos)

 Sortarea după pictograme → Sortare particularizată → în caseta de dialog


Sortare se precizează:
 În caseta Sortare după – coloana criteriu de sortare
 În caseta Sortare pe baza – Pictogramă celulă
 Caseta Ordine – pictograma după care se solicită ordonarea (se alege
din listă)
 Sus/ Jos – ordinea de sortare (sus/ jos)
Opţiunile pentru sortare se accesează din butonul Opţiuni al
casetei de dialog Sortare:
 Sensibil la litere mari şi mici – se face diferenţiere în
privinţa utilizării majusculelor şi minusculelor.
 Orientare – se va alege Sortare de sus în jos pentru tabele cu
înregistrările organizate pe coloane şi cu primul rând antet şi se va alege
Sortare de la stânga la dreapta pentru tabele cu înregistrările organizate
pe rânduri şi cu prima coloană antet de tabel.

Sortarea utilizând mai multe criterii (pe coloane diferite şi/sau pe aceeaşi
coloană)
Un nou criteriu de sortare va fi aplicat unui tabel doar acelor înregistrări care, în
urma aplicării criteriului anterior, au valori/ culori/ pictograme identice pe coloana criteriu
de sortare. Se pot stabili mai multe criterii de sortare pentru un tabel în modul următor:
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

1. Clic într-o celulă oarecare a tabelului.


2. Tabul Pornire → grupul Editare → butonul Sortare şi filtrare → Sortare
particularizată (Tabul Pornire → grupul Editare → butonul Sortare → Sortare
particularizată)
3. Se stabileşte primul criteriu de sortare, completând, aşa cum s-a prezentat
anterior, casetele: Sortare după, Sortare pe baza, Ordine, eventual Sus/ Jos
şi opţiuni
4. Se adaugă un nou criteriu de sortare prin acţionarea butonului Adăugare nivel
şi i se completează corespunzător rubricile. Se reordonează
nivelurile de sortare din butoanele Mutare în sus şi Mutare în jos. Se
elimină un nivel (criteriu) de sortare cu butonul Ştergere nivel .
Operaţiile de sortare pot fi accesate şi din tabul Date →
grupul Sortare şi filtrare → butoanele Sortare de la A la Z,
Sortare de la Z la A sau Sortare.

2.3 Copiere, mutare, ștergere

Copierea/ mutarea conținutului unei celule sau grup de celule în același


registru de calcul sau în registre de calcul diferite
Copierea sau mutarea datelor din celule se poate face prin mai multe metode:
1. Se selectează celulele cu date care se doresc a fi mutate/ copiate → Click pe
marginea zonei selectate → se trage (drag&drop) mausul până în zona
destinaţie (pentru mutarea datelor) sau cu tasta Ctrl apăsată se mută mausul
până în zona destinaţie (pentru copierea datelor).
2. Se selectează celulele cu date sursă → tabul Pornire → grupul Clipboard →
butonul Copiere (pentru copiere) sau butonul Decupare (pentru mutare), datele
fiind plasate în Clipboard, de unde se pot prelua prin mai multe metode:
 Se selectează prima celulă din zona destinaţie → tabul Pornire →
grupul Clipboard → butonul Lipire; zona destinaţie se poate găsi în
foaia curentă, într-o altă foaie de calcul a documentului curent, sau într-
un alt document.
 Se selectează prima celulă din zona destinaţie →
tabul Pornire → grupul Clipboard → se deschide
lista butonului Lipire → Lipire specială sau, mai
rapid → clic dreapta în prima celulă a zonei
destinaţie → Lipire specială; din caseta de dialog
care va apărea se aleg diverse opţiuni:
 Zona Lipire – se lipeşte numai componenta selectată a celulei;
 Totală – lipeşte în întregime conţinutul şi formatările;
 Formule – copiază doar formula, ignorând valorile rezultate
obţinute în urma calculului şi formatările;
 Valori – copiază doar valoarea ignorând formula de calcul;
 Formate – copiază doar formatările;
 Comentarii – copiază doar comentariile ataşate celulei;
 Validare – copiază doar regulile de validare impuse celulelor;
POSDRU/19/1.3/G/34332

 Tot ce utilizează tema sursă – copiază întregul conţinut al celulei,


păstrându-i tema de document;
 Tot exceptând bordurile – copiază conţinutul şi toate formatările,
mai puţin chenarele;
 Lăţimi coloane – copiază doar lăţimile coloanelor celulelor sursă;
 Formule şi formate de numere – copiază formulele şi formatările
de tip număr – fila Număr a casetei de dialog Formatare Celule.
 Valori şi formate de numere – copiază valorile şi formatările de tip
număr:
 Zona Operaţii – se efectuează operaţia aleasă între celulele
destinaţie şi celulele sursă, iar rezultatul se plasează în celulele
destinaţie.
 Fără – nu execută nici o operaţie;
 Adăugare – adunare;
 Scădere – scădere;
 Înmulţire – înmulţire;
 Împărţire – împărţire.
 Transpunere – liniile sursei devin în destinaţie coloane iar
coloanele devin linii.
 Ignorare celule libere – celulele sursei care nu au conţinut nu se
copiază.
 Lipire cu legătură – după copiere orice modificare în sursă se va
actualiza automat şi în destinaţie.
Completarea automată a seriilor de date
O serie de date poate reprezenta un şir de numere aflate în progresie aritmetică sau
geometrică, date calendaristice ordonate după diverse criterii sau serii numerice cu text
asociat. Microsoft Excel poate completa automat o serie de date pe baza tipului de date şi
a valorilor din primele celule.
Completarea automată a celulelor cu serii numerice în progresie aritmetică se poate
realiza astfel: se completează în două celule alăturate doi termeni consecutivi ai unei serii
de numere în progresie aritmetică, se selectează cele două celule, se face
click pe reperul de umplere automată al blocului cu celulele selectate şi se
trage mausul peste celulele ce se doresc a fi umplute.
Pentru completarea automată a celulelor cu serie text se tastează într-o celulă un
element din serie, apoi se face click pe reperul de umplere automată al celulei şi se trage
mausul peste celulele ce se doresc umplute.

Ştergerea conţinutului celulelor


Eliminarea conţinutului celulelor se poate realiza astfel:
 Se selectează celulele, se apasă tasta Delete; această opţiune şterge doar
conţinutul celulei, nu şi alte componente ale acesteia (formatări,
comentarii);
 Pentru a elimina dintr-o celulă doar anumite componente sau a o goli
complet, după selectare se alege tabul Pornire → grupul
Editare → butonul Golire şi se bifează una dintre
opţiunile:
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

 Golire totală - elimină toate componentele celulei;


 Golire formate - elimină formatările şi păstrează conţinutul;
 Golire cuprins - elimină doar conţinutul;
 Golire comentarii - elimină doar comentariile.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Capitolul 3. Lucrul cu foi de calcul

3.1 Rânduri şi coloane


Selectarea rândurilor şi a coloanelor
Dacă se doreşte selectarea celulelor unui rând, se face click pe numărul rândului.
Pentru selectarea celulelor mai multor rânduri, dacă acestea sunt adiacente se face click
stânga pe numărul primului rând şi se trage mouse-ul, cu butonul stânga apăsat, până pe
numărul ultimului rând dorit; dacă rândurile nu sunt adiacente, se face click stânga pe
numărul primului rând şi, ţinând tasta Ctrl apăsată, click pe numerele celorlalte rânduri
sau.
Pentru selectarea celulelor unei singure coloane se dă click pe numele coloanei.
Dacă se doreşte selectarea celulelor mai multor coloane, dacă coloanele sunt adiacente, se
dă click pe numele primei coloane şi se trage mouse-ul, cu butonul stânga apăsat, până la
numele ultimei coloane dorite; dacă coloanele nu sunt adiacente, se face click stânga pe
numele unei coloane şi, ţinând tasta Ctrl apăsată, click pe numele celorlalte coloane.

Introducerea, ștergerea rândurilor, coloanelor într-o foaie de calcul


Pentru a insera un rând sau mai multe rânduri de tabel, selectaţi unul sau mai multe
rânduri deasupra cărora doriţi să inseraţi unul sau mai multe rânduri
necompletate în tabel apoi, în tabul Pornire, grupul Celule, faceţi clic pe
săgeata de lângă Inserare.
La fel şi pentru coloane: pentru a insera una sau mai multe
coloane de tabel, selectaţi una sau mai multe coloane lângă care doriţi
să inseraţi una sau mai multe coloane necompletate; în tabul Pornire,
grupul Celule, faceţi clic pe săgeata de lângă Inserare. Acelaşi
rezultat se obţine, atât pentru rânduri, cât şi pentru coloane, făcând
click dreapta pe selecţia realizată asupra rândului (rândurilor) sau
coloanei (coloanelor) şi alegând opţiunea inserare din meniul rapid.

Modificarea dimensiunii rândurilor, coloanelor


Pentru a seta un rând sau mai multe rânduri la o înălţime specifică se parcurg
următorii paşi:
1. Se selectează rândul sau rândurile care trebuie modificate.
2. În tabul Pagină de pornire, în grupul Celule, se alege Format.
3. Sub Dimensiune celulă, se face click pe Înălţime rând.
4. În caseta Înălţime rând, se introduce valoarea dorită.
Aceeaşi paşi se urmează şi pentru a seta lăţimea uneia sau mai multor coloane:
1. Se selectează coloana sau coloanele a căror dimensiuni trebuie modificate.
2. În tabul Pagină de pornire, în grupul Celule, se alege Format.
3. Sub Dimensiune celulă, se face click pe Lăţime coloană.
4. În caseta Lăţime coloană, se introduce valoarea dorită.

Înghețarea si dezghețarea rândurilor si coloanelor (funcția Freeze Panes)


Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Opţiunea de blocare (îngheţare – Freeze Panes) în derulare permite ca anumite


zone ale foii de calcul să rămână vizibile la defilarea prin foaie, de exemplu menţinerea
vizibilă pe ecran a unui cap de tabel sau a unei coloane cu etichete.
Pentru îngheţarea (blocarea în derulare) primului rând al foii de calcul se alege din
tabul Vizualizare → grupul Fereastră → butonul Îngheţare panouri → comanda
Blocare rând de sus.
Pentru îngheţarea (blocarea în derulare) primei
coloane a foii de calcul → tabul Vizualizare → grupul
Fereastră → butonul Îngheţare panouri → comanda
Îngheţare prima coloană.
Anulara îngheţării unui panou se realizează alegând
din tabul Vizualizare → grupul Fereastră → butonul Îngheţare panouri → comanda
Anulare îngheţare panouri.
Pentru a îngheţa un panou întreg:
 un rând şi zona de deasupra sa: se selectează prima celulă de sub rândul ce
va fi blocat;
 o coloană şi zona din stânga sa: se selectează prima celula din dreapta
coloanei ce va fi blocată;
 un rând şi o coloană şi zonele de deasupra, respectiv din stânga: se
selectează celula de dedesubtul, respectiv din dreapta rândului/ coloanei;
apoi, din tabul Vizualizare → grupul Fereastră → butonul Îngheţare panouri →
se selectează comanda Îngheţare panouri.

3.2 Lucrul cu foile de calcul

Comutarea între foi de calcul


Pentru a comuta între foile de calcul ale unui registru de lucru se face click stânga
pe numele foii de lucru dorite.

Redenumirea, inserarea, ștergerea unei foi de calcul


Pentru a redenumi o foaie de calcul se face dublu click pe
numele foii după care se introduce numele ales sau click dreapta
pe numele foii şi se alege opţiunea Redenumire. Implicit, foile
de lucru sunt numite Foaie1, Foaie2, Foaie3,… Este
recomandată folosirea unor nume sugestive, mai ales în cazul
când există multe foi de lucru într-un registru.
Pentru inserarea unei foi noi, click dreapta pe numele foii înaintea căreia vrem să
inserăm foia nouă şi se alege opţiunea Inserare. Ştergerea foii se realizează prin selectarea
opţiunii Ştergere din meniul obţinut făcând click dreapta pe numele foii.

Copierea/mutarea foilor de calcul se poate face astfel:


1. Se selectează foile sursă (click pe numele primei foi şi
SHIFT + click pe numele ultimei foi pentru foile alăturate sau prin click şi
CTRL + click pe toate numele foilor neadiacente).
2. Clic dreapta pe una din foile selectate → Mutare sau
copiere → apoi se alege:
POSDRU/19/1.3/G/34332

 În registrul: registrul destinaţie (registru nou sau registru existent şi


deschis).
 Înaintea foii: foaia în faţa căreia se vor plasa foile copiate/ mutate.
Prin bifarea opţiunii Crearea unei copii, se alege dacă operaţia este
de copiere sau de mutare.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Capitolul 4. Formule si funcții

4.1 Formule
Introducerea unei formule simple într-o celulă
Pentru efectuarea calculelor, Excel utilizează formule. Programul recunoaşte drept
formulă orice expresie care începe cu semnul „=”. Operatorii folosiţi în definirea
formulelor pot fi aritmetici (+, -, *, /, ), de comparaţie (=, >, <, >=, <=, <>), de adresare
(operatorul de domeniu: două puncte şi operatorul reuniune - virgula).
În operaţiunea de scriere a unei formule de calcul, operanzii se pot scrie:
 direct – este cazul tuturor operanzilor şi singurul mod permis pentru
constante;
 dinamic – este cazul referinţelor la celule (domenii de celule); dacă în locul
rezervat unei referinţe se efectuează un click în celula referită (sau se
selectează domeniul necesar), atunci referinţa este trecută automat în
formula, după care formula poate fi continuată în mod uzual; o selecţie
similară se poate efectua prin acţionarea tastelor direcţionale.
Pentru a introduce o formulă de calcul într-o celulă, se
selectează respectiva celulă, se introduce semnul „=”, după care se
scrie formula de calcul. Finalizarea (confirmarea) introducerii
formulei se face apăsând tasta Enter sau butonul  de pe bara de
formule, ceea ce va conduce şi la afişarea în celula destinaţie a
rezultatului calculului formulei. Anularea introducerii unei formule
se face prin apăsarea tastei Esc sau prin apăsarea butonului  tot de pe bara de formule .
Modificarea unei formule introdusă şi confirmată se
realizează prin două metode:
 În bara de formule – se selectează celula respectivă cu clic pe ea, se execută
clic în bara de formule şi se operează modificarea.
 Direct în celulă – dublu clic în celulă apoi se operează modificarea.
Confirmarea sau abandonarea modificării efectuate se face ca în descrierea de mai
sus.

Copierea unei formule


Pentru copierea unui formule dintr-o celulă în alta sau în mai multe se procedează
în felul următor:
 Se selectează celula ce conţine formula ce trebuie copiată.
 În tabul Pornire, grupul Clipboard, se dă click pe butonul Copiere.
 Se alege una dintre următoarele:
 Pentru lipirea formulei şi a formatării
celulei, în tabul Pornire, în grupul
Clipboard, se dă click pe butonul Lipire.
 Pentru a lipi numai formula, în tabul
Pornire, în grupul Clipboard, se face click pe săgeata de sub
butonul Lipire, se alege opţiunea Lipire specială, după care se
bifează Formule în fereastra de opţiuni deschisă.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Există posibilitatea de a copia doar rezultatele


obţinute în urma aplicării formulelor. În tabul Pornire, în
grupul Clipboard, click pe săgeata de sub butonul Lipire,
opţiunea Lipire specială, apoi se selectează Valori. Tot
aici se poate opta pentru copierea doar a formatării celulei, a
copierii şi validării în acelaşi timp a formulei, formule şi
formate, valori şi formate, copiere fără bordurile celulelor,
ignorarea celulelor necompletate, inversarea liniilor cu
coloanele.
Mai există o modalitate de a copia o formulă, folosind tehnica „drag & drop”: se
selectează celula ce conţine formula ce trebuie copiată; se poziționează
cursorul mouse-ului pe colţul din dreapta jos al respectivei celule până
când acesta ia forma unei cruci mici îngroşate; în momentul în care
cursorul mouse-ului şi schimbat forma, se apasă pe butonul stâng al
mouse-ului şi în acelaşi timp se trage în jos (sau în sus, dreapta, stânga)
până la celula destinaţie (sau grupul de celule destinaţie). După
eliberarea butonului, se vor copia formulele peste celulele selectate,
referinţele actualizându-se automat pentru a se potrivi cu fiecare rând
sau coloană (referinţe relative).

Utilizarea referințelor în formule


O referință identifică o celulă sau un interval de celule dintr-un registru de lucru și
notifică Microsoft Excel unde să caute valorile sau datele care trebuie utilizate într-o
formulă. Cu ajutorul referințelor, există posibilitatea utilizării într-o formulă datele
conținute în diferite părți ale foii de lucru sau se poate folosi valoarea dintr-o celulă în mai
multe formule. De asemenea, se poate face referire la celule de pe alte foi de lucru din
același registru de lucru și la alte registre de lucru. Referințele la celule din alte registre de
lucru se numesc linkuri sau referințe externe.
În mod implicit, Excel utilizează stilul A1 (stilul referinței implicite) pentru
referințe, stil care se referă la coloanele cu litere (de la A la XFD, în total 16.384 coloane)
și la rândurile cu numere (de la 1 la 1.048.576). Aceste litere și numere se numesc anteturi
de rând și de coloană. Pentru a face referire la o celulă, se introduce litera de coloană
urmată de numărul de rând. De exemplu, B2 se referă la celula de la intersecția coloanei B
cu rândul 2.
PENTRU A FACE REFERIRE LA SE FOLOSEȘTE
Celula din coloana A și rândul 10 A10
Zona de celule din coloana A și rândurile de la 10 până la 20 A10:A20
Intervalul de celule din rândul 15 și coloanele de la B la E B15:E15
Toate celulele din rândul 5 5:5
Toate celulele din rândurile de la 5 până la 10 5:10
Toate celulele din coloana H H:H
Toate celulele din coloanele de la H la J H:J
Intervalul de celule din coloanele de la A la și din rândurile de la 10 la 20 A10:E20
Referința la o altă foaie de lucru este folosită pentru a folosi într-o formulă valori
aflate în alte foi de lucru. În exemplul alăturat se poate
observa că în celula D1 se calculează rezultatul adunării
valorilor din celulele A1 din foaia de lucru Foaie1 şi C1
din foaia de lucru Foaie3.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Deci, referinţa la o celulă din altă foaie de lucru se face prin specificarea numelui foii de
lucru urmat de semnul „!” şi specificatorul celulei respective (Foaie2!A1).
O referință relativă la o celulă dintr-o formulă, cum ar fi A1, se bazează pe
poziția celulei care conține formula și pe celula la care se referă referința. Dacă se
modifică poziția celulei care conține formula, se modifică și referința. Dacă se copie sau se
umple formula pe mai multe rânduri sau coloane verticale,
referința se reglează în mod automat. În mod implicit,
formulele noi utilizează referințe relative. De exemplu, dacă
se va copia sau umple o referință relativă în celulele B2 și
B3, ea se reglează automat de la =A1 la =A2.
O referință absolută la o celulă dintr-o formulă, cum ar fi $A$1, se referă
întotdeauna la o celulă dintr-o anumită locație. Dacă se modifică poziția celulei care
conține formula, referința absolută nu se modifică. Dacă se copie sau umple formula pe
mai multe rânduri sau coloane verticale, referința absolută nu
se reglează. În mod implicit, formulele noi utilizează
referințe relative și este posibil să fie necesar să le comutați
în referințe absolute. De exemplu, dacă se va copia sau
umple o referință absolută în celulele B2 și B3, ea va rămâne neschimbată în ambele
celule =$A$1.
Referințele mixte sunt referințele care au o coloană absolută și un rând relativ sau
un rând absolut și o coloană relativă. Referința pe o coloană absolută are forma $A1, $B1
etc. Referința pe un rând absolut are forma A$1, B$1 etc. Dacă se modifică poziționarea
celulei care conține formula, referința relativă se modifică, iar referința absolută rămâne
neschimbată. Copierea sau umplerea unei formule pe mai multe rânduri sau coloane
verticale, va avea ca efect reglarea automată a referinței relative, iar referința absolută nu
se va regla. De exemplu, dacă se copie sau
umple o referință mixtă din celulele de la A2 la
B3, aceasta se va regla de la =A$1 la =B$1.

4.1 Funcţii
Funcţiile aplicaţiei Excel sunt instrumente încorporate de calcul care pot efectua
calcule complexe din diverse domenii (baze de date, statistic, matematic, financiar,
analitic, etc.).
Orice funcţie este compusă din denumirea funcţiei şi argumentele funcţiei,
precizate între paranteze rotunde. Există şi funcţii de tip volatil, fără argumente, dar chiar
şi în cazul lor, după denumirea funcţiei apar două paranteze rotunde ().
nume_funcţie (argumente)
Multe dintre funcţii au mai multe argumente, constituite într-o listă de argumente şi
separate între ele prin punct şi virgulă „;”.
Introducerea unei funcţii într-o formulă se poate realiza în două moduri:
I. Modul 1 pentru introducerea unei funcţii: prin
utilizarea casetei de dialog Inserare funcţie. Această
casetă de dialog poate fi accesată în diverse moduri:
 Tabul Formule → grupul Bibliotecă de funcţii
→ butonul Inserare funcţie sau apăsând
combinaţia de taste (shortcut) Shift+F3.
POSDRU/19/1.3/G/34332

 Apăsând butonul Inserare funcţie Insert Function


(fx) de pe bara de formule
 Din tabul Pornire → grupul Editare → se deschide lista butonului
Însumare Automată → Mai multe funcţii

 Din tabul Formule → grupul Bibliotecă de funcţii → se deschide lista


butonului Însumare automată → Mai multe funcţii

Ordinea efectuării operaţiilor de introducere a unei funcţii în caseta de dialog


Inserare funcţie este:
1. selectarea categoriei funcţiei din lista Selectaţi o categorie;
2. selectarea funcţiei din lista Selectaţi o funcţie, apoi clic pe butonul OK.
Acelaşi rezultat se poate
obţine selectând funcţia dorită şi
direct din lista ce se deschide la
acţionarea butonului corespunzător categoriei
funcţiei, din tabul Formule → grupul Bibliotecă de
funcţii.
3. la apariţia casetei de dialog Argumente
funcţie se face introducerea argumentelor funcţiei în casetele
corespunzătoare, prin tastare sau prin selectare cu mausul din celule
(referinţele celulelor implicate în calcul, valori numerice, etichete, alte
funcţii, diverşi parametrii). Argumentele al căror nume apare scris îngroşat
(bold) sunt obligatorii, celelalte fiind opţionale. Pe măsura introducerii
argumentelor, rezultatul funcţiei apare în zona Rezultatul formulei, iar în
bara de formule se poate vizualiza expresia introdusă.
4. confirmarea finalizării introducerii funcţiei se face prin apăsarea butonului
OK.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

II. Modul 2 pentru introducerea unei funcţii: prin tastarea funcţiei şi a


componentelor sale direct în celula în care va fi
returnat rezultatul; argumentele sunt precizate
prin tastare sau selectare cu mausul.
Pentru uşurarea introducerii manuale a funcţiilor,
aplicaţia Excel 2007 pune la dispoziţie facilitatea de
completare automată a funcţiilor în formule, facilitate care
funcţionează în modul următor: după tastarea în celulă a
semnului „=” şi a primei/primelor litere
din numele unei funcţii, Excel afişează o
listă derulantă ce conţine funcţiile al căror nume începe cu caracterele
deja introduse; din această listă se poate alege, cu dublu clic pe numele ei
(sau navigare din tastele săgeţi şi apăsarea tastei Enter), funcţia dorită.
Editarea (modificarea) unei funcţii se poate face fie direct în celulă, fie în
bara de formule, dar şi în caseta de dialog Inserare Funcţie, dacă se selectează celula de
modificat şi se dă una dintre comenzile de deschidere a acesteia.

Funcţii matematice
Funcţiile din categoria Matematică şi Trigonometrie (tabul Formule, grupul
Bibliotecă de funcţii) – se întind de la simple formule pentru efectuarea
unor calcule elementare până la funcţii complexe.

SUM – Funcţia SUM adună valorile precizate drept argumente.


Sintaxa: SUM (number1; number 2; ...) unde number 1,
number 2, ... sunt de la 1 la 30 de argumente pentru care se va
obţine însumarea.
Exemple: SUM(A3:A7) SUM(23;14) SUM(C1:B33;23)
Funcţia SUM poate fi apelată printr-o facilitate suplimentară oferită de utilizarea
butonului Însumare automată din tabul Pornire → grupul Editare sau tabul Formule
→ grupul Bibliotecă de funcţii. Există două variante, în funcţie de poziţia celulei
rezultat relativ la zona argumentelor, şi anume:
1. dacă celula rezultat este adiacentă blocului de argumente (dedesubtul sau la
dreapta acestuia), atunci se selectează argumentele şi celula în care se
aşteaptă rezultatul şi se apasă butonul Însumare automată.
2. dacă celula rezultat nu este adiacentă argumentelor, se apasă butonul
Însumare automată, se precizează între parantezele funcţiei argumentele
(prin tastare sau prin selectare), apoi se confirmă introducerea formulei cu
tasta Enter.

SUMIF – Această funcţie adună argumentele specificate printr-un criteriu dat.


Sintaxa: SUMIF(range;criteria;sum_range) unde range reprezintă
celulele ce vor fi evaluate de criteriul dat; criteria reprezintă criteriul, sub forma
unui număr, expresie sau text, care stabileşte care celule vor intra în adunare;
sum_range reprezintă celulele supuse operaţiei de adunare.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Funcţia SUMIF va aduna doar acele celule din zona sum_range al căror
corespondent din zona range îndeplinesc criteriul specificat; dacă se omite argumentul
sum_range, atunci vor fi supuse adunării celulele din zona range.
Exemplu: SUMIF(B2:B10;”>25”) – această funcţie va calcula suma valorilor din
zona B2:B10 care depăşesc valoarea 25.

ROUND – Funcţia rotunjeşte un număr la numărul specificat de zecimale.


Sintaxa: ROUND(number;num_digits) unde number este numărul ce se va
rotunji, num_digits reprezintă numărul de zecimale la care va fi rotunjit numărul.
Dacă num_digits este 0, numărul va fi rotunjit la cel mai apropiat întreg; dacă
count este mai mic ca 0, numărul este rotunjit către stânga separatorului de
zecimală.
Exemple: ROUND (123,12345;2) = 123,12
ROUND (123,12345;0) = 123
ROUND (123,12345;) = 123
ROUND (123,12345;-1) = 120
ROUND (123,12345;-2) = 100

INT – Această funcţie rotunjeşte în jos un număr până la cel mai apropiat întreg
(furnizează drept rezultat partea întreagă a unui număr)
Sintaxa: INT (number)
Exemple: INT(2,91) = 2
INT(-2,91) = -3

Funcţii statistice
Între funcţiile din categoria Statistice se regăsesc atât funcţii simple, pentru
returnarea mediei aritmetice, minimului, maximului unui domeniu, numărare
(AVERAGE, MIN, MAX, COUNT), dar şi funcţii statistice mai complexe, cum ar fi cele
pentru calculul abaterilor absolute şi standard sau a diverselor tipuri de distribuţii sau de
probabilităţi.

MAX – Funcţia MAX calculează maximul valorilor de tip numeric referite într-o
listă de argumente.
Sintaxa: MAX(number 1;number 2;...) unde number 1;
number 2;…sunt între 1 şi 30 de argumente ce pot conţine sau pot
referi diverse tipuri de informaţii, dintre care însă se va calcula
maximul doar al celor de tip numeric.
În exemplul alăturat MAX(C2:C6) va returna valoarea 21.

MIN – inversa funcţiei MAX, calculează minimul valorilor de tip numeric referite
într-o listă de argumente.
Sintaxa: MIN(number 1;number 2;...) unde number 1;
number 2;…sunt între 1 şi 30 de argumente ce pot conţine sau pot
referi diverse tipuri de informaţii, dintre care însă se va calcula
minimul doar al celor de tip numeric.
În exemplul alăturat MIN(C2:C6) va returna valoarea 2.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

AVERAGE – calculează media aritmetică a valorilor de tip numeric referite într-o


listă de argumente.
Sintaxa: AVERAGE(number 1;number 2;...) unde number 1; number 2;…sunt
între 1 şi 30 de argumente ce pot conţine sau pot referi diverse
tipuri de informaţii, dintre care însă se va calcula media
aritmetică doar pentru cele de tip numeric.
În exemplul alăturat AVERAGE(C2:C6) va returna
valoarea 9,4.

COUNT – numără celulele ce conţin informaţii de tip numeric şi numerele


introduse într-o listă de argumente.
Sintaxa: COUNT(value1;value2;...) unde value1; value2;…sunt între 1 şi 30 de
argumente ce pot conţine sau pot referi diverse tipuri de
informaţii, dintre care însă vor fi numărate doar cele de tip
numeric.
Numărul valorilor de tip numeric din blocul de celule
C2:C6 – COUN(C2:C6) – este 5.

Funcţiile MAX, MIN, AVERAGE, COUNT pot fi apelate, pe


lângă metodele standard, şi prin selectarea lor din lista derulantă a
butonului de comandă Însumare automată, procedându-se asemănător ca
pentru funcţia SUM, cu menţiunea că funcţia COUNT se va regăsi în
această listă sub denumirea de Count Numbers.

Funcţia logică IF
Din categoria funcţiilor Logice, funcţia IF testează o condiţie şi returnează o
valoare dacă condiţia precizată este adevărată (îndeplinită) şi o altă valoare dacă condiţia
este falsă (nu este îndeplinită). Pentru evaluarea condiţiei logice la adevărat sau fals se
utilizează operatori relaţionali (=, <>, <, >, <=, >=).
Sintaxa: IF(Logical_Test;Value_if_true;Value_if_false) unde Logical_Test
reprezintă condiţia şi este orice expresie ce poate fi evaluată ca adevărată sau falsă;
Value_if_true reprezintă rezultatul pentru condiţie adevărată iar Value_if_false reprezintă
rezultatul pentru condiţie falsă; dacă această ultimă opţiune este omisă, rezultatul pentru
condiţie neîndeplinită va fi valoarea logică FALSE.
Într-o funcţie de tip IF pot fi încapsulate până la 64 funcţii IF ca argumente ale
testării unei condiţii mai complexe.

În exemplul alăturat, în celula D3 se introduce rezultatul „ADMIS” dacă nota din


celula C3 este mai mare sau egală cu 5 şi „RESPINS” în caz contrar. Condiţia evaluată
este „C3>=5”.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Funcţii pentru date calendaristice (Dată & Oră)


În Excel, datele calendaristice şi momentele de timp (timestaps) sunt exprimate
prin valori numerice seriale: numere zecimale ale căror parte întreagă reprezintă numărul
de zile care s-au scurs de la 1 ianuarie 1900 până la respectiva dată, iar partea zecimală
reprezintă momentul de timp de la ora 0 la respectivul moment. Când se realizează calcule
cu date calendaristice (de exemplu scăderi pentru a determina vârsta sau vechimea pornind
de la data naşterii sau data angajării), Excel-ul aplică aceste calcule valorilor numerice
asociate respectivelor date calendaristice, iar rezultatele vor fi exprimate în număr de zile,
ore, secunde, conform funcţiei de tip calendaristic aleasă.
La introducerea informaţiilor de tip dată şi oră se pot apela la următoarele
scurtături:
 Introducerea datei calendaristice curente (se apasă simultan tastele Ctrl+;).
 Introducerea orei curente (se apasă simultan tastele Ctrl+Shift+;) .

TODAY – întoarce rezultat valoarea numerică a datei curente. Dacă celula rezultat
era iniţial formatată cu tipul de dată General, atunci rezultatul va fi furnizat în formatul
Dată (Date).
Sintaxa: TODAY()
Funcţia TODAY() nu are argumente; se actualizează automat la deschiderea
registrului de calcul.

DAY – returnează ziua unei date calendaristice reprezentate ca valoare numerică


serială. Ziua este furnizată ca număr întreg cuprins între 1 şi 31.
Sintaxa: DAY(serial_number) unde serial_number poate fi introdusă ca numărul de
zile scurse de la 01.01.1900, ca referinţă la o celulă ce conţine o dată calendaristică validă
sau ca o expresie de dată calendaristică ce returnează o dată validă. De exemplu,
=DAY(4325) = 3; =DAY(A3) = 19, unde celula A3 conţine 19.07.2010

MONTH – returnează luna unei date calendaristice reprezentate ca valoare


numerică serială. Luna este furnizată ca număr întreg cuprins între 1 şi 12.
Sintaxa: MONTH(serial_number) unde serial_number poate fi introdusă ca
numărul de zile scurse de la 01.01.1900, ca referinţă la o celulă ce conţine o dată
calendaristică validă sau ca o expresie de dată calendaristică ce returnează o dată validă.
De exemplu, =MONTH(14.09.2010) = 9.

YEAR – această funcţie returnează anul unei date calendaristice reprezentate ca


valoare numerică serială. Anul este precizat ca număr întreg cuprins între 1900 şi 9999.
Sintaxa: YEAR(serial_number) unde serial_number poate fi introdusă ca numărul
de zile scurse de la 01.01.1900, ca referinţă la o celulă ce conţine o dată calendaristică
validă sau ca o expresie de dată calendaristică ce returnează o dată validă. De exemplu,
=YEAR(23.08.2010) = 2010.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei
POSDRU/19/1.3/G/34332

Capitolul 5. Formatarea

5.1 Numere/ dată


La pornirea aplicaţiei Microsoft Excel 2007 se va
deschide un registru de lucru cu un anumit număr de celule
definite în mod implicit (anumită dimensiune a fontului şi
celulei), în care se pot introduce date de tip numeric, text,
dată calendaristică etc. Pentru a schimba această formatare se
accesează din tabul Pornire, secţiunea Celule, butonul
Format opţiunea
Formatare celule. Din
fereastra deschisă se pot
defini proprietăţi pentru
celulele selectate cum ar
fi formatarea datelor ca
numere, valori monetare, date calendaristice. De
exemplu, în tabul Număr, prin bifarea în lista
Categorie a tipului de dată Număr, se pot seta
suplimentar numărul de zecimale afişate, utilizarea sau
neutilizarea separatorului pentru mii, precum şi
modul de afişare al numerelor negative.

5.2 Conținutul celulelor

În interiorul celulelor, textul poate fi aliniat atât din


fereastra de formatare deschisă în modul prezentat anterior,
cât şi prin folosirea butoanelor din tabul Pornire, secţiunea
Aliniere. Primul rând de butoane sunt folosite la alinierea pe verticală a conţinutului
celulelor , la formatarea direcţiei textului (înclinare, text vertical, rotire etc.);
butoanele celui de-al doilea rând sunt folosite la alinierea
pe orizontală şi pentru indentare . Încadrarea
textului din punct de vedere al afişării conţinutului, se
poate modifica folosind setul de butoane din partea dreaptă a
secţiunii Aliniere: Încadrare text, a cărui selectare face ca
conținutul respectivei celule să devină vizibil prin afişarea acestuia pe mai
multe linii; Îmbinare şi centrare care are ca efect alăturarea celulelor
selectate într-o singură celulă mai mare şi, după caz, alinierea conţinutului
la centru. Acest ultim buton este folosit de obicei la crearea de etichete care
extind mai multe coloane.
Schimbarea fontului şi a dimensiunii conţinutului unei
celule sau a unui grup de celule se poate face folosind butoanele de
format din tabul Pornire, secţiunea Font sau apăsând combinaţia
de taste Ctrl+Shift+F care va deschide fereastra de opţiuni pentru formatarea textului din
interiorul celulelor. Aici se pot configura setări legate de fontul, stil, dimensiune, culoare,
opţiuni de subliniere, efecte aplicabile textului.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Pentru a copia formatul unei celule în altă celulă


sau grup de celule se parcurg aceeaşi paşi ca şi în
celelalte aplicaţii Office: se selectează celula sau grupul
de celule a cărei formatare se doreşte a fi
copiată; se apasă butonul Descriptor de
formatare din tabul Pornire, grupul
Clipboard; se selectează celula sau grupul de celule
care se doreşte să aibă aceeaşi formatare. Pentru a copia
formatul unei celule mai multor celule din diferite părţi
ale foii de calcul sau din foi de calcul diferite, se
selectează celula sau celulele “model”, se dă dublu click
pe butonul Descriptor de formatare şi apoi click pe celulele pe care se doreşte fomatarea.
Deasemeni, pentru a copia dimensiunea (lăţimea) unei coloane sau dimensiunea
(înălţimea) unei linii se selectează coloana sau linia, se dă click pe butonul Descriptor de
formatare după care se dă un simplu click stânga pe coloana sau linia cărora se doreşte
modificarea dimensiunilor.

5.3 Borduri

Cel mai simplu mod de a seta borduri pentru o celulă sau un


grup de celule este selectarea modului de desenare a bordurilor din
butonul Borduri din tabul Pornire, grupul Font (Bordura de jos, Fără
bordură, Bordură dublă sus etc.) sau, din fereastra de opţiuni obţinută
prin selectarea din meniul
afişat la apăsarea butonului
Borduri, a ultimei opţiuni
numită Mai multe
borduri… . Aceeaşi
fereastră poate deschide şi
prin apăsarea combinaţiei
de taste Ctrl+1, asupra
celulelor selectate. După
cum se poate vedea, se pot
selecta setări pentru stilul bordurii (linie
continuă, întreruptă, din puncte etc.), culoarea
ei, plasarea în celulă (sus, jos, stânga, dreapta, contur etc.)
POSDRU/19/1.3/G/34332

Capitolul 6. Grafice (diagrame)

6.1 Realizarea graficelor


În Excel un grafic (diagrama) este definit ca o reprezentare grafică a unui set de
date de tip numeric dintr-un tabel.
Realizarea unui grafic este relativ simplă: se
selectează acele blocuri de celule din tabel care vor fi
reprezentate grafic (inclusiv celulele corespunzătoare
din capul de tabel şi eventualele celule cu text explicativ), apoi din tabul Inserare, grupul
Diagrame se selectează tipul graficului printr-un click pe iconiţa corespunzătoare
(Coloană, Linie, Suprafaţă etc.), după care se deschide lista cu subtipurile aferente; se
selectează subtipul dorit cu click pe el.
Alegerea tipului şi a subtipului de diagramă
se poate face şi din fereastra de dialog
Inserare diagramă care se deschide la
apăsarea butonului din
meniul oricărui buton cu tipuri de diagrame
sau la click stânga pe butonul din colţul
dreapta jos al grupului Diagrame. După
cum se vede şi în imaginea din stânga,
fereastra de dialog Inserare diagramă
conţine, în partea din stânga, lista tipurilor de diagrame, iar în dreapta, subtipurile
disponibile. Dacă se foloseşte în mod frecvent un anumit tip de grafic, acesta se poate seta
ca şi diagramă implicită prin selectarea respectivului tip/ subtip şi apăsarea pe butonul din
stânga-jos a ferestrei Inserare diagramă.

Cu graficele se pot realiza operaţii de tip redimensionare, copiere, mutare, ştergere:


 Redimensionare – se glisează unul din cei opt marcatori de pe marginile
graficului;
 Mutare/copiere – prin glisarea de o margine a diagramei (mutare) sau prin
glisarea de o margine a diagramei ţinând tasta Ctrl apăsată (copiere); sau
utilizând comenzile de mutare/ copiere cunoscute;
 Ştergere – prin apăsarea tastei Delete.

6.2 Editarea graficelor


Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Modificarea graficelor, a componentelor acestora, se face selectând respectivul


grafic, după care se utilizează instrumentele de lucru cu graficele: tabul Instrumente
diagramă şi anume opţiunile puse la dispoziţie de secţiunile Proiectare, Aspect şi
Format.
Secţiunea Proiectare pune la dispoziţie următoarele opţiuni:

 Schimbarea tipului diagramei: secţiunea Tip → Modificare tip diagramă:


se deschide caseta de dialog Modificare tip diagramă, care permite
schimbarea tipului şi a subtipului diagramei.
 Salvarea unei diagrame ca şablon: grupul Tip → butonul Salvare ca
şablon:
o Salvarea unui nou şablon - se va face în dosarul cu Şabloane de
diagramă (fişierele salvate vor avea .crtx)
o Aplicarea unui şablon de diagrame - şabloanele create pot fi
utilizate la crearea unui grafic nou sau modificarea unuia existent
deschizându-le din directorul Şabloane al casetelor de dialog cu
tipuri de diagrame
o Ştergerea unui şablon - se deschide aceeaşi fereastră folosită la
inserarea unu grafic, click pe butonul Gestionare şabloane se
deschide directorul cu şabloane de diagrame, de unde se şterge
şablonul dorit.
 Schimbarea seriilor pe rânduri sau pe coloane: grupul
Date, butonul Comutare rând/coloană: datele
reprezentate pe axa X vor fi trecute pe axa Y şi invers.
 Modificarea datelor sursă ale
graficului: din grupul Date se apasă
butonul Selectare date; caseta de
dialog deschisă oferă mai multe
opţiuni: Interval date diagramă
(permite vizualizarea celulelor sursă
de date şi modificarea acestora);
Intrări legendă (conţine lista seriilor
de date reprezentate în grafic); Adăugare (adăugare serie de date); Editare
(modificarea valorilor seriei de date selectate sau a numelui acesteia);
Mutare în sus, Mutare în jos (iconiţele - au ca efect reordonarea
seriilor afişate); Etichete axă orizontală (permite definirea etichetelor ce
vor fi afişate pe axa orizontală, modificarea acestora realizându-se prin
opţiunea Editare); Celule ascunse şi goale (permite configurarea afişării
datelor ascunse şi a valorilor nule din seria afişată).
 Stabilirea unei scheme predefinite de afişare a
componentelor unui grafic prin folosirea secţiunii
Aspecte diagramă. Schemele predefinite oferă
variante de afişare, amplasare, aspect, culoare ale componentelor graficului
POSDRU/19/1.3/G/34332

cum ar fi titluri, legende, tabel de date, etichete etc., iar folosirea unei
scheme predefinite se face alegând respectiva schemă din lista oferită de
secţiunea amintită.
 Stilul graficului poate fi ales din lista oferită în grupul Stiluri de diagramă.
Aceste stiluri diferă între ele prin fonturile, culorile, stiluri de linii, efecte,
alinieri folosite în
realizarea diagramei.

Prin intermediul secţiunii Aspect se pot realiza mai multe operaţii asupra
diagramelor:

 Selectarea elementelor componente ale diagramei (Selecţie curentă → lista


derulantă Elemente diagramă).
 Formatarea elementelor diagramei (click pe butonul Formatare selecţie
duce la deschiderea ferestrei de dialog Formatare).
 Restaurarea formatării implicite a unui element selectat (Selecţie curentă
→ butonul Reiniţializare pentru potrivire stil).
 Adăugare de elemente cum ar fi: imagini, forme desenate, casete de text
(Inserare → Imagine, Forme, Casetă text).
 Adăugare, eliminare, formatare de etichete pe grafic (Etichete → butoanele
Titlu diagrame, Titluri de axe, Legendă, Tabel de date, Etichete de
date etc., fiecare dintre aceste butoane afişând ferestre de opţiuni specifice
fiecărui element)
 Formatarea informaţiilor pe axe (Axe → buton Linii de grilă).
 Modificarea fundalului diagramei (butoanele din secţiunea Fundal).

Ultima secţiune a tabului Instrumente diagramă, Format, facilitează realizarea


următoarelor tipuri de operaţii asupra graficelor:

 Formatarea elementelor graficului cu un stil


predefinit (ce conţine setări de genul culoare şi
efecte de umplere, grosime, chenar, fonturi etc.).
 Aplicare de efecte textelor din casetele diagramei (folosind grupul Stiluri
WordArt).
 Dimensionarea suprafeţei graficului (secţiunea Dimensiune, casetele
Înălţime formă şi Lăţime formă).
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Capitolul 7. Pregătirea rezultatelor

7.1 Pregătirea imprimării


Setările privind dimensiunile paginii în vederea imprimării se pot accesa şi
modifica folosind butoanele grupate în tabul Aspect pagină.

Pentru a modifica marginile foii de lucru, se accesează din grupul Iniţializare


pagină butonul Margini. Se va deschide o listă cu opţiuni ce
pot fi aplicate asupra registrului curent (Normal, Lat,
Îngust) sau se pot defini exact dimensiunile dorite din
fereastra deschisă la alegerea opţiunii Margini
particularizate din lista respectivă. Aici se pot defini
margini particularizate pentru partea de sus, jos, stânga şi
dreapta a registrului.
Orientarea paginii se setează folosind
butonul Orientare din acelaşi grup (Iniţializare
Pagină). La apăsarea lui vor fi afişate două opţiuni: Portret şi Vedere. Pentru a
verifica dacă setarea a fost aplicată, se poate apăsa pe butonul Examinare
înaintea imprimării (buton Office → Imprimare) sau apăsând combinaţia de
taste Ctrl + F2.
Butonul Dimensiune din acelaşi grup (tabul Aspect pagină
→ grupul Iniţializare pagină) permite selectarea dimensiunii paginii
din lista apărută la apăsarea lui. Mai multe
dimensiuni pagină duce la deschiderea
ferestrei de dialog Iniţializare pagină,
tabul Pagină în care se pot seta dimensiuni
personalizate. Tot aici se pot configura şi
alte opţiuni ca de exemplu scalarea la
imprimare prin setarea procentului la care
va fi mărit sau micşorat conţinutul
registrului în vederea imprimării, numărul
de pagini din registru tipărite pe foaia de hârtie etc.
Informaţiile
afişate în antetul şi
subsolul paginilor se
dovedesc foarte utile
în organizarea foilor
listate. Pentru a introduce date în aceste zone, se selectează tabul Inserare, grupul Text,
butonul Antet şi
subsol. Modul de
afişare al registrului
se va schimba ca în imaginile alăturate, făcând posibilă introducerea de informaţii în
antetul sau subsolul registrului de lucru. Informaţiile pot fi texte obişnuite introduse de la
POSDRU/19/1.3/G/34332

tastatură sau câmpuri cu diverse informaţii predefinite, ce pot fi inserate cu ajutorul


butoanelor grupului Elemente antet şi subsol, cum ar fi:
 butoanele Antet şi Subsol deschid liste cu informaţii predefinite ce pot fi
inserate în casetele de antet, respectiv de subsol;
 butonul Număr de pagină inserează numărul paginii;
 butonul Număr de pagini adaugă numărul total de pagini;
 butonul Data curentă importă data curentă;
 butonul Ora curentă introduce ora curentă;
 butonul Cale fişier afişează calea către şi numele registrului curent;
 butonul Nume fişier adaugă numele registrului curent;
 butonul Nume foaie scrie numele foii de calcul;
 butonul Imagine inserează o imagine dintr-un fişier;
 butonul Formatare imagine deschide o fereastră cu opţiunile de formatare
ale imaginii inserate
Saltul de la antet la subsol se poate face din grupul Navigare cu ajutorul
butoanelor Salt la antet şi Salt la subsol.
Ultimul grup din tabul Proiectare numit Opţiuni, oferă posibilitatea unor setări
suplimentare pentru antet şi subsol:
 Prima pagină diferită elimină antetul şi subsolul deja create de pe prima
pagină în eventualitatea introducerii altora noi.
 Paginile pare diferă de cele impare face ca antetul şi subsolul să fie
diferite pe paginile pare şi pe cele impare.
 Scalare la document are ca efect ajustarea automată a antetului şi
subsolului cu acelaşi factor de scalare ca şi foaia de calcul.
 Aliniere la marginile paginii duce la alinierea marginilor antetului şi ale
subsolului cu marginile stânga şi dreapta ale paginii.
Din zona de antet sau din cea de subsol se
iese cu un click într-o celulă a foii de calcul. În
modul de vizualizare Normal se ajunge folosind
butonul Normal din grupul Vizualizare registre
de lucru, tabul Vizualizare.
Antetul şi subsolul mai pot fi create sau
modificate şi din fereastra de dialog Iniţializare
pagină, tabul Antet/Subsol (deschisă din tabul
Aspect pagină, grupul Iniţializare pagină,
butonul din dreapta jos a grupului respectiv). Aici
se pot introduce diverse informaţii folosind listele
de informaţii predefinite oferite de butoanele Antet
particularizat… şi Subsol particularizat….
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

7.1 Imprimarea
Înainte de a imprima un document, este necesară realizarea unor verificări cu
privire la: corectitudinea calculelor şi funcțiilor, aşezarea în pagină a informaţiilor etc. Se
poate previzualiza documentul tipărit accesând modul de vizualizare Examinare înaintea
imprimării prin accesarea opţiunii cu acelaşi nume din meniul deschis la alegerea
secţiunii Imprimare a meniului generat de apăsarea butonului Office, sau prin apăsarea
combinaţiei de taste Ctrl+F2. Butoanele disponibile în acest mod permit:
 Imprimarea documentului
(apăsarea butonului
Imprimare duce la
deschiderea ferestrei de dialog
Imprimare);
 Iniţializare pagină (se deschide fereastra cu setările dimensiunilor paginii
de imprimat);
 Panoramarea documentului (accesarea acestui buton duce la dimensionarea
la 100% a documentului respectiv);
 Afişarea marginilor (afişează liniile de margine ale foii de lucru permiţând
redefinirea facilă a marginilor prin simpla agăţare şi tragere cu mouse-ul a
respectivelor linii);
 Salt la pagina anterioară/ următoare.
Ieşirea din modul Examinare înaintea imprimării se fac prin intermediul
butonului Închidere Examinare înaintea imprimării.
După efectuarea tuturor configurărilor şi verificărilor necesare înaintea imprimării,
se poate efectiv trece la imprimarea fişierului. Pentru
accesarea ferestrei de dialog Imprimare se poate
utiliza combinaţia de taste Ctrl+P sau se apasă pe
butonul Office → Imprimare → Imprimare. În
această fereastră se pot introduce opţiuni ca de
exemplu:
 imprimanta la care se face tipărirea (se
selectează din lista de imprimante
instalate în sistem sau în reţea, căsuţa Nume);
 zona de imprimat (toate paginile din document sau anumite pagini);
 ce se imprimă: selecţia făcută cu mouse-ul, foile active, tot registrul de
lucru);
 numărul de copii ce for fi imprimate;
 imprimarea documentului într-un alt fişier în scopul tipăririi documentului
la un alt calculator sau pentru o tipărire ulterioară;
 asamblarea sau nu a exemplarelor imprimate.
O altă modalitate de a imprima doar o anumită zonă de date
este cea prin selectarea celulelor ce urmează a fi imprimate şi
apelarea opţiunii Stabilire zonă de imprimat din tabul Aspect
pagină, grupul Iniţializare pagină, butonul Zonă de imprimare. Pentru imprimare se
folosește, bineînţeles, funcţia Print.
POSDRU/19/1.3/G/34332

MODULUL 5 - BAZE DE DATE


Capitolul 1. Baze de date

1.1. Concepte ale bazelor de date


Unul dintre cele mai importante aspecte în domeniul tehnologiei informaţiei, având
un impact decisiv asupra modului de organizare şi funcţionare a numeroaselor instituţii şi
servicii îl reprezintă
dezvoltarea sistemelor de gestiune a bazelor de date.
Bazele de date pot avea mărimi şi complexităţi extrem de variate, de la
câteva zeci de înregistrări până la milioane de înregistrări.
O bază de date poate fi privită ca un ansamblu de date interconecte,
împreună cu descrierea lor, care răspunde calităţilor de centralizare, coordonare,
integrare şi difuzie a informaţiilor şi care asigură satisfacerea tuturor necesităţilor
de prelucrare a tuturor utilizatorilor ce o utilizează. Prelucrarea datelor se referă la
operaţiile de introducere, ştergere, actualizare şi interogare a datelor .
Utilizarea bazelor de date prezintă următoarele avantaje:
- Controlul centralizat al datelor, putând fi desemnată o persoană ca
responsabil cu administrarea bazei de date;
- Viteza mare de regăsire și actualizare a informațiilor;
- Sunt compacte: volumul ocupat de sistemele de baze de date este mult
mai redus decât documentele scrise;
- Flexibilitatea ce constă în posibilitatea modificării structurii bazei de date
fără a fi necesară modificarea programelor de aplicație;
- Redundanţă scăzută a datelor memorate, care se obţine prin partajarea
datelor între mai mulţi utilizatori şi aplicaţii;
- Posibilitatea introducerii standardelor privind modul de stocare a datelor,
ceea ce permite interschimbarea datelor între organizaţii;
- Menţinerea integrităţii datelor prin politica de securitate, prin gestionarea
tranzacţiilor şi prin refacerea datelor în caz de funcţionare defectuoasă a diferitelor
componente hardware sau software;
- Independenţa datelor faţă de suportul hardware utilizat.
În viaţa cotidiană înmagazinăm permanent noi cunoştinţe pe care le
memorăm pentru mai târziu. În general, gândirea umană operează cu următoarele
concepte:
Date – constau în material brut, fapte, simboluri, numere, cuvinte, poze fără
un înţeles de sine stătător, neintegrate într-un context, fără relaţii cu alte date sau
obiecte. Ele se pot obţine în urma unor experimente, sondaje etc.
Informaţii – prin prelucrarea datelor şi găsirea relaţiilor dintre acestea se
obţin informaţii care au un înţeles şi sunt integrate într-un context. Datele
organizate şi prezentate într-un mod sistematic pentru a sublinia sensul acestor date
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

devin informaţii. Pe scurt informaţiile sunt date prelucrate. Informaţiile se prezintă


sub formă de rapoarte, statistici, diagrame etc.

Cunoştinţe - colecţii de date, informaţii, adevăruri şi principii învăţate,


acumulate de-a lungul timpului. Informaţiile despre un subiect reţinute şi înţelese
şi care pot fi folosite în luarea de decizii, formează judecăţi şi opinii devin
cunoştinţe. Cu alte cuvinte, cunoştinţele apar în momentul utilizării informaţiei .
Lumea reală conţine lucruri, obiecte, persoane sau evenimente care au
semnificaţie pentru anumite baze de date şi pe care le numim entităţi. O entitate
poate fi un lucru real, tangibil precum o clădire, o persoană, o activitate (o
programare, rezervarea unui bilet ) sau poate fi o noţiune abstractă.
O entitate este de fapt o clasă de obiecte şi pentru orice entitate există mai
multe instanţe ale sale. De exemplu putem considera entitatea ELEV, şi elevul
„Popescu Vasile” din clasa a IX-a A de la Liceul X din localitatea Y este o
instanţă a entităţii. Pentru a preciza o instanţă a unei entităţi, trebuie să specificăm
unele caracteristici ale acestui obiect, să-l descriem (precizăm de exemplu numele,
clasa, şcoala etc.). Aşadar, entităţile trebuie să descrise în termeni reali, adică să le
stabilim atributele. Un atribut este orice detaliu care serveşte la identificarea,
clasificarea, cuantificarea, sau exprimarea stării unei instanţe a unei entităţi.
Atributele sunt informaţii specifice ce trebuie cunoscute şi memorate. De exemplu
atributele entităţii Elevi sunt nume, prenume, adresa, număr de telefon, adresa de
email, data naşterii etc.
O bază de date reprezintă o colecţie de date înrudite, care se referă la un
anumit subiect sau obiectiv, împreuna cu instrumentele folosite pentru manipularea
acestor date. Pentru a avea acces cât mai rapid la datele depozitate , aceste date
sunt organizate în tabele, fiind stocate pe linii şi coloane. Între tabelele bazei de
date există legături. Liniile din tabel se numesc înregistrări, iar coloanele tabelului
se numesc câmpuri. Intersecţia dintre o linie şi o coloană se numeşte valoare. Cea
mai importantă linie dintr-un tabel este linia de antet a tabelului, care defineşte
tabelul. Ea se numește cap de tabel (sau structura de bază). Capul de tabel
conține definiţia coloanelor din tabelul respectiv De exemplu pentru tabela Elevi,
linia care defineşte elevul „Popescu Vasile” din clasa a IX-a A de la Liceul X din
localitatea Y este o înregistrare a tabelului. Linia este compusă din câmpuri şi
conţine toate datele referitoare la un anumit element. Câmpurile tabelei Elevi pot
fi: nume, prenume, adresa, număr de telefon, adresa de email, data naşterii etc.
Câmpul reprezintă cea mai mică unitate de date din cadrul bazei de date.
Pe lângă tabele, în componenţa bazelor de date pot exista şi alte tipuri de
obiecte: formulare (form– care afişează informaţiile dintr-un tabel altfel decât pe
linii sau coloane), interogări (query–care stochează întrebări cu privire la datele
stocate în baza de date), raport (report – care stochează detalii pentru afişarea sau
tipărirea datelor în mod organizat), pagini web (pages- care permit afişarea şi
introducerea datelor prin reţeaua Internet), macrouri (macros – folosite pentru
automatizarea acţiunilor asupra unor obiecte ale bazei de date), module program
(modules – module de program, coduri sursă scrise în limbajul VBA). Aceste
elemente,împreună cu tabelele,formează aşa numitele clase de obiecte ale bazei de
date.
POSDRU/19/1.3/G/34332

În zilele noastre majoritatea persoanelor desfăşoară activităţi care implică


interacţiunea cu o bază de date: depunerea sau extragerea unei sume de bani din bancă,
înregistrarea pacienţilor în spital, rezervarea biletelor de tren sau de avion, căutarea unei
cărţi într-o bibliotecă computerizată, salarizarea angajaţilor dintr-o firmă, gestiunea
angajaţilor dintr-o firmă, cumpărarea unor produse etc.
1.2. Organizarea unei baze de date
Procesul de realizare a unei baze de date parcurge următoarele faze:
- analiza sistemului pentru care se construieşte baza de date;
- proiectarea structurii bazei;
- încărcarea datelor în bază;
- exploatarea şi întreţinerea bazei de date;
Faza proiectării structurii bazei de date cuprinde următorii paşi:
- se determină scopul bazei de date;
- se determină ce tabele sunt necesare;
- se determină , pentru fiecare tabel , ce câmpuri sunt necesare;
- se stabilesc legăturile între tabele;
- se rafinează proiectul.
Proiectarea corespunzătoare a unei baze de date asigură o întreținere ușoară a
acesteia. Primul pas în proiectarea unei baze de date constă în stabilirea scopului
acesteia și modul de utilizare, lucru care se realizează consultând persoanele care
vor utiliza baza de date, edificându-ne , împreună cu utilizatorii, asupra întrebărilor
la care dorim să răspundă baza de date, conturând rapoartele pe care doriți să le
producă baza de date şi adunând formularele utilizate în mod curent pentru
înregistrarea datelor. După ce stabilim scopul bazei de date, se poate întocmi o listă
de cerințe de la baza de date. Apoi, se pot stabili faptele ce trebuie memorate în
baza de date și cărui subiect îi aparține fiecare. Aceste fapte corespund câmpurilor
(coloanelor) din baza de date, iar subiectele cărora le aparțin corespund tabelelor.
Definirea tabelelor asociate bazei de date este un pas esenţial în proiectarea
acesteia, datorită faptului că rezultatele solicitate nu conţin informaţii legate de
structura tabelelor din care sunt obţinute. Este recomandat ca fiecare tabel dintr-o
baza de date sa stocheze informaţii referitoare la o singura entitate din viaţa reală.
De exemplu, tabela Elevi să stocheze doar informaţii despre elevi, tabela
Medii_elevi doar informaţii despre mediile elevilor. Nu stocăm in interiorul unei
singure tabele informaţii amestecate, ce se referă la entități diferite. Astfel, fiecare
tabel trebuie să conțină informații despre un subiect. Lista de câmpuri va furniza
soluții pentru tabelele necesare. De aceea, la actualizarea unei anumite porțiuni de
date doar într-un loc, cum ar fi adresa de domiciliu, modificarea va apare automat
în întreaga bază de date.
Aşadar, o tabelă deţine date despre un obiect particular, cum ar fi un elev, un
profesor, o clasă, mediile elevilor etc. O înregistrare este o colecţie de informaţii
care se referă la un item particular din baza de date.
De exemplu, în tabela de mai jos o înregistrare este alcătuită din cod, numele
şi prenumele persoanei, data naşterii, adresa de domiciliu, nr. de telefon , numărul
şi seria cărţii de identitate.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Fiecare obiect din înregistrare se numește câmp. Un câmp este un obiect individual
care face parte din înregistrarea din baza de date. Fiecare câmp trebuie sa aibă un tip de
dată specificat. Tipurile uzuale de date sunt: Text – folosit pentru informaţii ce nu
depăşesc 255 de caractere (litere,cifre,semne speciale), Memo – folosit pentru informaţii
ce depăşesc 255 de caractere (64KO; se poate tasta aproape orice cantitate de text – 64.000
de caractere; ex:descrierea evoluţiei unei boli), Number – folosit pentru informaţii
numerice, Date/Time – folosit pentru informaţii de tip dată sau oră, Curency – folosit
pentru informaţii numerice în bani, Autonumber – folosit pentru generarea automată de
numere în ordine crescătoare, Yes/No – folosit pentru informaţii binare de tip DA/NU,
Ole Object – câmp capabil a primi ca valoare un obiect (ex. imagine); obiectul poate fi
legat sau inserat, Hyperlink – o legătură la o locaţie Web.

Fiecare câmp are un rang al proprietăţilor câmpului asociat. De exemplu


mărimea unui câmp de tip text setat la valoarea 100 semnifică faptul că maximul
de caractere care poate fi introdus este de 100. Valoarea maximă pe care un câmp
text o poate avea este de 255 de caractere.
Alte proprietăţi ale câmpului includ reguli de validare, ceea ce semnifică că
informaţiile care urmează a fi introduse vor respecta un anumit criteriu, astfel încât să aibă
sens ( de ex. o medie poate avea valori cuprinse între 1,00 şi 10,00; data naşterii unui elev
trebuie încadrată într-un anumit interval etc. ).
Cele mai uzuale proprietăţi asociate unui câmp sunt:
Field Size (Dimensiunea câmpului): – Numărul maxim de caractere pe care-
l poate introduce un utilizator în acest câmp (se aplică Doar Câmpurilor De Tip
Text);
Format (Formatul în care sunt afişate datele) – prin care se pot crea formate
personalizate sau se poate alege dintr-o listă derulantă cu formatele disponibile
pentru acel tip de câmp;
Decimal Places( Numărul de zecimale): – Pentru câmpurile numerice, – prin
care se poate stabili numărul implicit de poziţii zecimale pe care le poate afişa un
număr;
Input Mask (Formatul de introducere): se referă la impunerea unui anumit
format pentru toate datele incluse în cadrul acestui câmp. O mască de intrare este
folosită într-un câmp pentru a formata informaţia şi a controla ce valori pot fi
POSDRU/19/1.3/G/34332

introduse.
Caption (Eticheta)-permite specificarea unui anumit nume atribuit
câmpului, nume care va fi afişat în cadrul rapoartelor, formularelor, tabelelor.
Default value (Valoare automată):– Dacă, în mod obişnuit, un câmp conţine
o anumită valoare, se poate introduce acea valoare aici pentru a economisi timp-va
apărea în fiecare nouă înregistrare şi o veţi înlocui atunci când nu este valabilă.
Validation rule (Regulile de validare): testează prin intermediul unui
criteriu valorile introduse în câmpurile bazei de date şi nu lasă introducerea de
date care nu respectă acel criteriu.

Validation TEXT (Text de validare): Conţine textul care va apărea pe ecran


în cazul în care valoarea introdusă în câmp nu respectă criteriul impus de regula
de validare.
Required (Cerinţe) – vom alege YES şi NO pentru a comunica programului
dacă i se permite unui utilizator să lase acel câmp necompletat.
Indexed (Indexare): dintr-o listă derulantă se poate alege între un index
care admite valori duplicat sau unul care cere ca fiecare valoare a câmpului să fie
unică
În figurile următoare am ilustrat câteva exemple.

Uneori intr-o tabelă există foarte multe date, de aceea se recomandă


ierarhizarea datelor din tabelă, pentru a fi regăsite cât mai uşor. De aceea pentru
anumite tabele se recomandă construirea indecşilor. Indexul permite lucrul mult
mai rapid pentru căutarea şi sortarea înregistrărilor. Indexul lucrează in mod
similar unui index al unei cărți tradiţionale. Cheia de indexare reprezintă un
ansamblu minim de atribute care identifică o înregistrare din tabelă.
Liniile din tabel (înregistrările) nu trebuie să fie identice. Fiecare tabel ar
trebui să aibă cel puţin un câmp a cărui valoare este unică pentru fiecare
înregistrare (câmp cheie primară, principală, unică - Primary key). Acest câmp
este util pentru a identifica în mod unic fiecare înregistrare.
Cheia primară prezintă avantajele: un index este creat în mod automat pentru
cheia primară (accelerează căutarea, sortarea, sau găsirea datelor din tabelă), pe
baza cheii primare se stabilesc de multe ori relaţii între tabele.
Înregistrările din tabelă sunt afişate in ordinea dată de cheia primară,
duplicatele nu sunt admise (toate înregistrările sunt unice).
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

O cheie primară poate fi formată dintr-o singură coloană –cheie simplă, sau
poate fi formată din mai multe coloane – cheie compusă (multiplă). Într-un tabel
pot exista mai multe coloane (sau set de coloane) ce pot conţine valori unice.
Aceste coloane sunt chei candidat. Din aceste chei candidat se alege o cheie
primară, aceasta trebuie să conţină un număr minimal de coloane şi să fie stabilă.
1.3. Relaţii între tabele
Datele dintr-o baze de date sunt organizate tabele. Este indicat să memorăm
datele în mai multe tabele între care există legături decât proiectarea unui singur
tabel cu multe câmpuri. Unul din scopurile principale ale proiectării bazelor de
date relaţionale este de a grupa câmpurile în tabele astfel încât să se minimizeze
redundanţa datelor, şi implicit reducerea spaţiului de stocare necesar bazei de
date. Tabelele care conţin date redundante pot crea anomalii la actualizare (la
inserare, la ştergere, sau la modificare). Pentru a elimina aceste probleme tabelele
trebuie să fie normalizate. Normalizarea este o tehnică de proiectare a bazelor de
date prin care se elimină, sau se evită, anumite anomalii şi inconsistenţe ale
datelor. O bază de date bine proiectată părinte nu permite ca datele să fie
redundante, adică aceeaşi informaţie să se găsească în locuri diferite, sau să
memoreze informaţii care se pot deduce pe baza altor informaţii memorate în
aceeaşi bază de date.
Nu este obligatoriu ca între toate tabelele unei baze de date să existe relaţii.
În cadrul unei aplicaţii putem să utilizăm şi tabele independente şi/sau de lucru
(tabele temporare). Între două tabele dintr-o bază de date există o relaţie atunci
când unul sau mai multe câmpuri cheie dintr-un tabel se potrivesc cu unul sau
mai multe câmpuri cheie din celălalt tabel. Câmpurile prin care se realizează
legătura dintre două tabele au, de regulă, acelaşi nume, tip de date şi mărime.
Astfel, relaţia de legătură dintre două tabele este stabilită între o tabelă, numită
părinte, şi o altă tabelă, numită copil, prin intermediul unui câmp comun.
Datorită legăturii dintre tabele, atunci când se deplasează poiterul de fişier în
tabela părinte automat se poziţionează şi poiterul de fişier al tabelei copil pe
primul articol care are cheia egală cu cea din fişierul părinte.
Principalele avantaje date de utilizarea relaţiilor între tabele unei baze de
date sunt:
a) Prin intermediul legăturilor dintre tabele se pot crea formulare, rapoarte,
interogări care să conţină date din mai multe tabele.
b) Poate fi forţată integritatea referenţială. Integritatea referenţială
reprezintă un set de reguli care protejează datele prin stabilirea de restricţii pentru
adăugarea şi ştergerea de înregistrări din tabelele relaţionate ( Nu putem adăuga
înregistrări în tabelul copil fără ca acestea să aibă corespondent în tabelul părinte,
nu putem şterge o înregistrare din tabelul părinte dacă există înregistrări
corespondente în tabelele copil.).
Intre tabelele unei baze de date se pot stabili următoare tipuri de relaţii:
1. Relaţia 1:1 ( One to One, unu la unu) - fiecărei înregistrări din tabela
părinte îi corespunde exact o singură înregistrare din tabela copil. Acest tip de
relaţie este destul de rar utilizat.
Exemple:
Intre tabela Clase şi tabela Diriginţi – o clasă poate să aibă un singur
POSDRU/19/1.3/G/34332

diriginte, un diriginte poate să aibă o singură clasă.


Intre tabela Soţi şi tabela Soţii– o soţie poate să aibă singur soţ, un soţ poate
să aibă o singură soţie.
2. Relaţia 1:N (One to Many, unu la mai mulţi) - fiecărei înregistrări din
tabela părinte îi corespunde mai mult de o înregistrare în tabela copil. Sunt cele
mai întâlnite tipuri de relaţii.
Exemple:
Intre tabela Clase şi tabela Elevi – o clasă are mai mulţi elevi, un elev
aparţine unei singure clase.
Intre tabela Mame şi tabela Copii– o mamă poate să aibă mai mulţi copii,
un copil are o singură mamă.
3. Relaţia M:N (Many to Many, mai mulţi la mai mulţi) – fiecărei
înregistrări din tabela părinte îi corespunde mai mult de o înregistrare în tabela
copil iar fiecărei înregistrări din tabela copil îi poate corespunde mai mult de o
înregistrare în tabelul părinte. Aceste tipuri de relaţii apar în prima fază a
proiectării bazei de date, însă ele trebuie să fie ulterior eliminate. Paşii în
rezolvarea unei relaţii many-to-many se introduce o tabelă suplimentară care are o
cheie primară compusă, fiecare element al cheii primare fiind o cheie externă.
Exemple:
Intre tabela Clase şi tabela Profesori – o clasă are mai mulţi profesori, un
profesor predă la mai multe clase.
Intre tabela Medicamente şi tabela Reţete – un medicament apare pe mai
multe reţete, o reţetă conţine mai multe medicamente.
Relaţiile de legătură dintre tabele trebuie să respecte anumite reguli,
restricţii, de integritate. Regulile de integritate garantează că datele introduse în
baza de date sunt corecte şi valide.

1.4. Administrarea unei baze de date


Proiectarea unei structuri eficiente pentru datele necesare într-o aplicaţie
reprezintă cheia întregii aplicaţii. În general, în aplicaţiile de gestiune problema cea
mai mare nu o reprezintă implementarea aplicației ci proiectarea unei structuri care
să permită accesul cât mai rapid la date şi care să sufere cât mai puţine anomalii.
Bazele de date profesionale sunt realizate de către specialişti în realizare de
produse informatice. Proiectarea unui sistem informatic presupune efortul unei
echipe de programatori desfăşurat pe o perioadă însemnată de timp, cu metode şi
tehnici specifice.
Utilizatorii unei baze de date pot fi:.
Administratorul bazei de date - este o persoană care are privilegii
(drepturi) la nivelul bazei de date, şi execută sarcini administrative de tipul :
definirea utilizatorilor bazei de date, întreţinerea sistemului de securitate,
ccontrolul şi monitorizarea accesului utilizatorilor la baza de date, ddefinirea şi
asigurarea politicii de salvare sau de copiere (backup) şi refacere (recovery) a bazei
de date, aarhivarea datelor etc.
Utilizatorii bazei de date - au acces la baza de date executând de obicei
următoarele activităţi: adăugarea, modificarea şi ştergerea datelor din baza de
date în concordanţă cu drepturile de acces pe care le au, ggenerarea unor rapoarte
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

cu datele din baza de date etc.


POSDRU/19/1.3/G/34332

Capitolul 2. Utilizarea aplicaţiei Microsoft Office Access


2007

2.1. Lucrul cu baze de date

2.1.1. Deschiderea (închiderea) unei aplicaţii de baze de date


Există mai multe posibilităţi prin care putem lansa în execuţie aplicaţia
Microsoft Office Access 2007. Una dintre ele este a se urma calea:
Start All ProgramsMicrosoft Office Microsoft Office Access
2007 .
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

După lansarea în execuţie pe ecran apare fereastra de Introducere în


Microsoft Office Access , prin intermediul căreia putem:
 crea baze de date necompletate,
 utiliza şabloanele de baze de date existente,
 deschide baze de date create anterior,
 accesa Office Online

Există mai multe posibilităţi prin care putem închide aplicaţia Microsoft
Office Access 2007.
 Se dă clic pe butonul Close (Închide) din bara de titlu .
 Se pot urma paşii 1 și 2 din figura de mai jos (apăsăm butonul Office și butonul
Exit Access).

2.1.2 Deschiderea, închiderea unei baze de date existente


O bază de date Microsoft Access 2007 este un fişier cu extensia .accdb
(ACCess DataBase) care conţine datele din baza de date, descrierea lor şi obiecte
pentru manipularea acestora.
Odată deschisă aplicația Microsoft Office Access 2007, există mai multe
posibilităţi prin care putem deschide o bază de date existentă :
 Dacă baza de date a fost printre ultimele create, aceasta se poate deschide din lista
celor recent utilizate.
POSDRU/19/1.3/G/34332

 Se pot urma paşii 1 și 2 din figura de mai jos (apăsăm butonul Office și alegem
opțiunea Open –Deschidere-).

 Se apasă butonul More

 Se utilizează combinația de taste rezervată pentru deschiderea unui fișier: Ctrl și


O.
Dacă optăm să deschidem o bază de date prin una dintre ultimele trei
modalități, apare următoarea fereastră de dialog:

Observație. Când deschidem o bază de date sau construim una nouă, numele
obiectelor din baza de date apar în Panoul de navigare. Obiectele bazei de date
includ tabelele, formularele, rapoartele, paginile, Macrocomenzile și modulele.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

2.1.3. Crearea unei baze de date noi şi salvarea ei într-o locație de pe


disc
Crearea unei baze de date noi se poate realiza în următoarele moduri:
- apăsând butonul Office și utilizând opțiunea New .

- utilizând combinația de taste rezervată pentru crearea unei baze de date noi: Ctrl și N.
- apăsând în fereastra de pornire a aplicației aplicația Microsoft Office Access 2007
Blank  Database (Bază de date necompletată părinte).
În partea dreaptă a ecranului vom introduce numele noii baze de date și calea unde
va fi salvată aceasta.

Selectarea locației în care se dorește salvam baza de date apăsând butonul 1


, , apoi apăsăm butonul Create (Creare).
POSDRU/19/1.3/G/34332

Pentru a salva baza de date apăsăm butonul Office și utilizăm opțiunea Save
(Salvare), sau apăsăm pe , Save, din bara de acces rapid.
Pentru a închide o bază de date, se apasă butonul Office și se alege opțiunea Close
data base (Închide baza de date)

2.1.4. Afişarea/ascunderea barelor de instrumente


Rescalarea şi minimizarea tab-urilor (ribbon)
Bara de instrumente Acces Rapid prin intermediul
căreia putem executa anumite operaţii este afişată în dreapta butonului Office şi
conţine doar câteva butoane (Salvare, Anulare etc.), dar poate fi particularizată
astfel încât să avem acces rapid la operaţiile ce ne sunt necesare.
Realizăm particularizarea prin:
1).Apăsarea butonului .

Alegem din lista derulantă comanda dorită .


De exemplu, dacă selectăm și New (Nou) și Open (Deschidere), din figura
alăturată, vom obține bara de instrumente de Acces Rapid

2). A) Dăm clic dreapta pe unul din butoanele din bara Acces Rapid, alegem
Customise Ouick Acces Toolbar (Particularizare bară de instrumente Acces Rapid)
 B) Apăsăm butonului și alegem More Commands (mai multe comenzi)
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

 În lista ascunsă Choose commands from (Afişare comenzi de la) alegem


categoria în care se află comanda dorită (comenzile dintr-un anumit meniu, comenzile care
nu apar în barele de instrumente, toate comenzile etc.)
 Căutăm comanda în lista din stânga, o selectăm şi folosim butonul Add
(Adăugare) pentru a o adăuga în lista din dreapta.
 OK.
Eliminarea unui buton din bara Acces rapid se face parcurgând aceiași
pași, dar folosind opţiunea Remove From Ouick Acces Toolbar (Eliminare din
bara de instrumente Acces Rapid).
Revenirea la configuraţia standard a unei bare de instrumente se face din
acelaşi butonul Remove (Reiniţializare).
Dacă este nevoie să se aloce mai mult spațiu zonei de lucru, panglica de
instrumente poate fi restrânsă, astfel încât să rămână numai bara cu filele de
comenzi.
Minimizarea panglicii (ribbon-ului) de instrumente se realizează:
1) apăsând butonului și selectând Minimize the ribbon (Minimizare
panglică)

Restaurarea Panglicii se realizează deselectând Minimize the ribbon


(Minimizare panglică)
2) Pentru a închide Panglica, putem și să facem dublu clic pe fila activă de comenzi.
Pentru a o deschide din nou, facem dublu clic din nou pe fila activă de
comenzi.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Utilizarea funcţiei Help


Funcţia de ajutor se activează prin apăsarea butonului Help (Ajutor Excel)
afişat în colţul din

dreapta-sus al ferestrei de document sau prin apăsarea tastei F1.


Se va afişa o fereastră în care, în zona de editare test de lângă butonul Search
( Căutare), vom tasta cuvântul sau cuvintele-cheie pe care le căutăm, apoi vom
apăsa tasta Enter sau butonul Search (Căutare).
Sistemul va afişa o listă cu legături spre toate capitolele de Help care conţin
textul căutat:

De exemplu, pentru a informații despre modul de creare a unei tabele


parcurgem pașii:Press F1
1. Apăsăm tasta F1
2. In the Access Help window and on the left side of Search, type Create Table În
fereastra Ajutor (Access Help) tastăm Create Table (Creare tabel)
3. Click Search Clic pe Search(Căutare).
4. On the list that appears, click Create tables in a databaseDin DD Din lista care
apare, alegem Creare tabele într-o bază de date.

5. On the Access Help window that appears, read the text, scroll down, and click
Create A New Table Pe fereastra Ajutor Access care apare, citim textul, defilăm în jos şi
facem clic pe Creaţi un nou tabel
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

6. After reading it, on the toolbar of the Access Help window, click the Back button
După ce am citit, putem să ne întoarcem la pagina anterioară folosind butonul Back de pe
bara de instrumente a ferestrei Ajutor Access (1) sau Close the Access Help window
închidem fereastra de Ajutor Access (2).
POSDRU/19/1.3/G/34332

Capitolul 3. Tabele

3.1. Caracteristici
Baza de date poate conține mai multe tabele, fiecare cu informații referitoare
la anumit subiect.
Orice tabel dintr-o bază de date este organizat pe rânduri , numite
înregistrări sau articole şi coloane , numite câmpuri.
Un tabel conține date despre un anumit subiect. Fiecare înregistrare dintr-un
tabel conține informații despre un element, cum ar fi, de exemplu, un anumit elev.
O înregistrare este compusă din câmpuri, cum ar fi , de exemplu, numele, adresa
și data nașterii.
Câmpurile, împreună cu tipurile de date stabilite pentru ele, reprezintă
structura tabelului.

Fiecare tabel poate conține mai multe câmpuri de diferite tipuri de date:

Date Tip de dată Descriere şi proprietăţi


Este tipul prestabilit, fiind cel mai des folosit.
Text Un câmp de tip Text poate conţine maximum 255
de caractere (implicit, 255).
Alfanumerice Se foloseşte pentru a adăuga într-un câmp texte
mai lungi de 255 de caractere (maximum 65.535
Memo
sau texte care diferă foarte mult, de la o
înregistrare la alta, ca lungime.
Datele de tip numeric cuprind următoarele
Număr subtipuri de date:
(Number) Octet – valori întregi, 0...255;
Întreg – valori întregi cuprinse între –32.768 şi
+32.767;
Întreg lung – valori întregi cuprinse între –
2.147.483.648 şi +2.147.483.647;
Numerice
Simplă precizie – valori cu maximum 7 zecimale,
în intervalul ±3.4*1038;
Dublă precizie – valori cu maximum 15 zecimale,
în intervalul ±1.797*10308;
ID reproducere – Identificator global unic (16
octeţi);
Zecimal – valoare numerică cu număr cu fix de
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

zecimale, în intervalul ±1028...1028.


Are o precizie de 4 zecimale și este conceput
Monedă
pentru a preveni erorile de rotunjire la operaţiile
(Currency)
de contabilitate acolo unde valoarea trebuie să se
potrivească exact cu calculele făcute .(
Conţine pentru fiecare înregistrare adăugată la
tabel o valoare întreagă care se completează
automat.
Completarea se poate face în două moduri:
Incremental – creşte cu 1 de la un articol la
Auto
următorul;
Numerotare
Aleator – fiecare articol primeşte o valoare
(Auto
aleatoare pentru acel câmp.
Number)
Nu vor exista două articole cu aceeaşi valoare
pentru un câmp de tip AutoNumerotare dar
valorile nu pot fi actualizate.
Nu pot exista două câmpuri de tip
AutoNumerotare în acelaşi tabel.
Sunt câmpuri folosite pentru a exprima cazuri în
Da/Nu care nu există decât două situaţii: DA sau NU; vor
(Yes/No) primi valori logice de tipul YES/NO,
TRUE/FALSE sau ON/OFF.
Date
Dată/Oră Pentru date calendaristice.
calendaristice
Creează imagini bitmap ale documentului original
sau a obiectului respectiv, apoi afișează acea
imagine bitmap în câmpurile din tabel și în
Obiect OLE controalele raportului sau formularului.
Obiecte mari
(OLE Object) Documentul poate fi un desen, un fişier audio, o
foaie de calcul etc.
Câmpurile de acest tip nu pot fi cheie şi nu pot
participa la un index.
Un text folosit ca adresă a unei pagini de Web sau
Adrese
Hyperlink ca și cale spre un fişier de pe harddiscul local sau
Internet
un harddisc din rețeaua locală.
Permite crearea unui câmp în care se realizează o
Ataşare
legătură spre un fişier de pe disc. Folosind un
Ataşare (Attachment)
câmp de acest tip, putem modifica direct fişierul
respectiv.
Expert
Creează câmpuri care permit utilizatorului să
Informaţii căutare…
aleagă o valoare din alte tabele sau dintr-o listă de
legate (Lookup
valori.
wizard…)
POSDRU/19/1.3/G/34332

3.2. Construirea unui tabel


3.2.1. Crearea și salvarea unei tabele
Pentru a crea un tabel vom parcurge următorii pași:
1. Deschidem fereastra bazei de date în care vom crea tabelul.
2. Utilizăm meniul Creare (Create)grupul de butoaneTabele (Tables) butonul
Tabel(Table).

Va apare:

3. Vom comuta în Design View pentru a ni se permite specificarea directă a tipurilor


de date ale câmpurilor.

Ni se va cere să dăm un nume tabelei, să spunem cărți.


4. În fereastra deschisă vom descrie structura tabelului, specificând pentru fiecare
câmp în mod obligatoriu numele câmpului (Field name) și tipul de dată (Data type) al
câmpului.
Numele câmpurilor pot să conțină până la 64 de caractere (litere și numere),
incluzând spațiile. Se recomandă să denumim câmpurile în mod descriptiv, astfel
încât să le identificăm cu ușurință când vizualizăm sau edităm înregistrările.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

În afară de tipul său, fiecare câmp are caracteristici opţionale pe care le putem
configura. Acestea apar în jumătatea inferioară a casetei de dialog, în zona Proprietăţi
câmpuri (Field Properties).
Putem seta caracteristici de tipul :
Dimensiune câmp (Field Size) – Numărul maxim de caractere pe care-l poate
introduce un utilizator în acest câmp (se aplică doar câmpurilor de tip Text).
Format – O listă derulantă cu formatele disponibile pentru acel tip de câmp
(formatul de afişare ulterioară a datelor).
Zecimale (Decimal Places) – Putem stabili, pentru câmpurile numerice, numărul
implicit de poziţii zecimale pe care le poate afişa un număr.
Mască intrare (Input Mask) – machetă prin care putem impune un anumit
format de introducere a datelor în câmp.
Pentru fiecare caracter din câmp putem specifica, la introducere, unul dintre
caracterele următoare:
Caracterul Efectul
Permite orice cifră, un semn (+/-) şi un
#
spaţiu
L Permite numai litere în poziţia respectivă
? Permite o literă sau nimic
A Numai literă sau cifră
9 Numai cifre
a Orice literă sau cifră sau nimic
& Numai un caracter sau un spaţiu
Permite orice caracter, un spaţiu sau
C
nimic
Converteşte toate literele următoare în
<
litere mici
Converteşte toate literele următoare în
>
litere mari
Inserează caracterul următor, ca şi cum ar
\
fi introdus
! Aliniază valoarea introdusă la dreapta

Valoare implicită (Default Value) – Se recomandă atunci când în mod obişnuit, un


câmp conţine o anumită valoare. Putem introduce acea valoare aici pentru a economisi
POSDRU/19/1.3/G/34332

timp. Va apărea în fiecare nouă înregistrare şi vom înlocui numai atunci când nu este
valabilă.
Regulă de validare (Validation Rule) –criteriu care trebuie îndeplinit de
valoarea câmpului pentru a putea fi acceptat părinte .
Text de validare (Validation Text) – textul care se va afişa dacă valoarea
introdusă în câmp nu se respectă criteriul specificat în regula de validare.
Obligatoriu (Required) – Putem opta pentru YES sau NO pentru a permite sau nu
unui utilizator să lase acel câmp necompletat.
Se permite lungimea zero (Allow Zero Length) – se permit sau nu valori
vide în câmpurile text sau memo;
Indexat (Indexed) – se creează sau nu un index pentru acel câmp (v.
capitolul despre indexare, mai jos).
5. La închiderea ferestrei, suntem întrebaţi dacă dorim să salvăm noul tabel şi, dacă
folosim Yes dacă dorim acest lucru, No dacă nu vrem să salvăm, Cancel dacă renunțăm la
închidere.

Salvarea unei tabelei (SAVE) se poate realiza și alegând variantele (1) sau (2) din
figura de mai jos.

3.2.2. Adăugarea, parcurgerea și ștergerea înregistrărilor unei tabele


Pentru a se adăuga înregistrări într-o tabelă dăm clic dublu pe numele tabelei
în fereastra Tabele (Tables).
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Atunci când un tabel este gol, cu nici o înregistrare completată părinte, sunt
accesibile numai celulele de sub rândul de antet. Those cells appear with a light-blue
color. Dacă dăm clic pe una dintre aceste celule, fundalul ei devine alb şi graniţele sale
sunt portocalii, indicând că se pot introduce date.After typing data into a cell, you can
press Enter or Tab to move the caret to the next cell. După tastarea de date în celulă, avem
posibilitatea să apăsăm Enter sau Tab pentru a muta completa câmpul următor.In many
circumstances you will also be able to move to the next cell by pressing the right arrow
key. Sometimes you can move to the next record even if the current record is not
completed. Continuăm să apăsăm tasta Tab sau Enter până când ajungem la ultimul câmp.
Dacă apăsăm Enter sau Tab în ultimul câmp , punctul de inserare se mută în primul câmp
din următorul rând, unde putem începe completarea unei noi înregistrări.
Adăugarea de noi înregistrări se realizează la sfârșitul tabelei, mutând pointerul pe
ultima înregistrare sau utilizând butonul din bara de stare.
When a record has been completed, the background color of its cells changes.

Trecerea de la o înregistrare la alta se poate face utilizând tastele săgeţi


verticale ¯, , cu clic pe înregistrarea dorită, folosind barele de defilare sau folosind
butoanele (1), (2), (3), (4), din bara de stare.

Deplasarea în interiorul unui tabel se realizează astfel:


POSDRU/19/1.3/G/34332

cu tasta TAB - deplasare la câmpul următor


cu combinația de taste
- deplasare la câmpul anterior
SHIFT+TAB
- deplasare la ultimul câmp din
cu tasta END
înregistrare
cu tasta HOME - deplasare la primul câmp din înregistrare
- deplasare la acelaşi câmp din următoarea
cu tasta ¯
înregistrare
- deplasare la acelaşi câmp din
cu tasta
înregistrarea anterioară
cu combinația de taste - deplasare la acelaşi câmp din ultima
CTRL+¯ înregistrare
- deplasare la acelaşi câmp din prima
cu combinația de taste CTRL+
înregistrare
cu combinația de taste - deplasare la ultimul câmp din ultima
CTRL+END înregistrare
cu combinația de taste - deplasare la primul câmp din prima
CTRL+HOME înregistrare

Selectarea unei înregistrări: executăm clic pe pătratul (1) din stânga înregistrării. Întreaga
înregistrare apare evidenţiată (cu chenar portocaliu ).

Pentru a selecta o serie de înregistrări, faceţi clic pe pătratul din stânga primei
înregistrări ce va fi selectat părinte, şi cu tasta Shift apăsată faceţi clic pe pătratul din
stânga ultimei înregistrări ce va fi în selecție.

Ştergerea unei înregistrări se face prin selectarea ei urmată de apăsarea


tastei Delete , clic dreapta opțiunea Delete Record , sau butonul din
secțiunea Înregistrări(Records) din tab-ul Pornire (Home).
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

3.2.3. Modificarea structurii unei tabele


Pentru a modifica structura unui tabel fie deschizând tabela în Vizualizare Proiect
(Design View) fie deschizând tabela cu dublu clic pe numele ei.
➬ În primul caz, inserarea unui câmp între două câmpuri existente se realizează
astfel: selectăm câmpul deasupra căruia dorim să apară cel nou şi folosim Insert Rows din
meniul contextual sau butonul Insert Rows din după care specificăm numele noului
câmp, tipul de date şi lungimea câmpului.

Ştergerea unui câmp se realizează astfel: selectăm câmpul şi folosim


Delete Rows din meniul contextual sau butonul Delete Rows sau tasta Delete.

Mutarea unui câmp în altă poziţie se realizează trăgând cu mouse-ul pe


verticală butonul aflat în stânga câmpului, până când acesta ajunge în poziţia
dorită.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Putem anula ultima operaţie folosind de Anulare (Undo) din bara de acces
rapid.
Modificarea proprietăților unui câmp (tip/subtip de dată, lungime, numărul de
zecimale etc.) –se realizează folosind elementele de control din zona Proprietăţi câmp
(Field Properties).
La modificarea tipului de date al câmpului trebuie să că Microsoft Access 2007
încearcă să convertească valorile existente la noul tip de date (nu orice conversie e
posibilă). La scurtarea lungimii câmpurilor valorile existente ar putea fi trunchiate.
➬ În cel de-al doilea caz, inserarea unui câmp între două câmpuri existente se
realizează astfel: se selectează câmpul (coloana), înaintea căreia se dorește inserarea și
din meniul contextual se alege Insert Column (inserare coloană)

Din meniul contextual avem posibilitatea și să ștergem un câmp, să-l redenumim,


să-l ascundem, să-i stabilim lățimea etc.
Modificarea lățimii unei coloane : se mută pointer-ul (săgeata) mouse-ului pe
linia din dreapta coloanei care se dorește a fi redimensionată. Pointer-ul se va transforma
într-o bară verticală intersecţie părinte de o săgeată dublă. Se trage cu mouse-ul de linia
care desparte coloanele pană la dimensiunea dorită, sau se procedează ca în figura de mai
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

jos.

3.2.4. Crearea unei reguli simple de validare pentru un câmp


Putem să interzicem tastarea de valori eronate într-un anumit câmp,
impunând o regulă de validare. Regula de validare constă în evaluarea unei condiţii
impuse valorii introduse de utilizator în câmp.
Operatorii de comparare folosiţi, de obicei, la crearea unei condiţii sunt: =,
>, <, <=, >=,<>.
De exemplu, dorim ca mediile introduse elevilor în tabel, pentru a fi valide, să fie cuprinse
între 1,00 și 10,00.
Deschidem tabela în Vizualizare Proiect (Design View).
Selectăm câmpul medie căruia vrem să-i stabilim condiţia de validare.
Dăm clic pe zona Regulă de validare (Validation Rule) din partea inferioară
a ferestrei şi folosim una din următoarele variante:
- Tastăm direct condiţia dorită şi închidem fereastra.
- Folosim butonul din dreapta zonei Regulă de validare, ceea ce va
deschide dialogul Generator de expresii (Expression Builder) în care putem crea
condiţia folosind butoanele aflate sub zona de construire a condiţiei.

Se confirmă prin apăsarea butonului OK în fereastra de dialog şi se închide


fereastra de proiectare a tabelei.
În urma validării, dacă se introduce o valoare incorectă în acel câmp, Acces
2007 va refuza acest lucru şi va afişa un mesaj de eroare care conţine fie un text
standard, fie textul specificat de noi la Text validare (Validation Text) în
fereastra de proiectare a tabelului (mesajul nostru este “Dați media intre 1 si 10 “).
POSDRU/19/1.3/G/34332

3.2.5. Ştergerea unui tabel din baza de date


Atunci când nu mai avem nevoie de unui tabel putem să-l ștergem, după
selectarea lui din fereastra bazei de date, folosind tasta Delete , opțiunea Delete
din meniul contextual sau butonul Delete din grupul de butoane Records
(Înregistrări).
Microsoft Office Access 2007 va cere confirmare pentru ştergerea
tabelului. Dacă tabelul şters participă la o relaţie cu alte tabele, relaţia se
desfiinţează.

3.2.6. Definirea cheilor unei tabele


Cheia unei tabele reprezintă un ansamblu minim de atribute care
identifică în mod unic o înregistrare dintr-o tabelă. Ea poate fi formată dintr-un
singur câmp (cheie simplă) sau din mai multe câmpuri (cheie compusă). La un
moment dat, într-un tabel pot exista mai multe atribute cu proprietatea că pot
identifica în mod unic o înregistrare, acestea numindu-se chei candidate. Dintre
acestea putem alege o cheie care se foloseşte efectiv, ea fiind numită cheie
primară.
Definirea manuală a cheii primare, după ce tabela a fost creată, se
stabilește selectând câmpul dorit ca și cheie primară (trebuie să identifice in
mod unic o înregistrare) și se folosind instrumentul Cheie primară (Primary
Key) din grupul de butoane Instrumente (Tools). Tabela va fi deschisă în
Vizualizare Proiect (Design View).
Dacă se încearcă introducerea a două înregistrări identice in câmpul cheii
primare va fi afișat un mesaj de violare a cheilor.

Același lucru se obține alegând Cheie primară (Primary Key) din meniul
contextual după ce am dat clic dreapta pe câmpul pe care dorim să-l facem cheie primară.
Dacă cheia primară e formată din mai multe câmpuri, selectarea lor se face ţinând
apăsată tasta Ctrl. În acest caz, simbolul de cheie va apărea lângă fiecare câmp selectat.
Microsoft Office Access 2007 menţine liste ascunse de intrări, numite
indecşi, care conţin toate valorile unui câmp, ordonate crescător sau descrescător.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Indecşii permit executarea mai rapidă a interogărilor, căutărilor şi sortărilor în


funcţie de câmpul pe baza căruia a fost definit indexul.
De asemenea, una dintre principalele utilizări ale indecşilor constă în
stabilirea unor relaţii între două sau mai multe tabele.
Crearea uni index se realizează în Vizualizare Proiect (Design View).
Pot fi create două tipuri principale de indecşi:
➫un index cheie primară, care este unic la nivelul fiecărei tabele şi nu
permite existenţa de valori duplicate sau valori nule în câmpul pe care a fost creat.
➬unul sau mai mulţi indecşi normali care pot fi de două tipuri:
- Da (cu dubluri) (Yes duplicate OK) care permit existenţa valorilor
duplicate în câmpul respectiv;
- Da (fără dubluri) (Yes No duplicates) care permit existenţa a două
înregistrări cu aceeaşi valoare sau valori nule pentru câmpul respectiv.

3.2.7. Relaționarea tabelelor


După ce am creat un tabel în baza de date pentru fiecare subiect, trebuie să
furnizăm programului Office Access 2007 mijloacele de a aduce informațiile la un loc
atunci când avem nevoie de ele. Realizăm aceasta plasând câmpurile comune în tabele
care sunt asociate, apoi definind relații între tabele.
Relaţia între două tabele e o relaţie de subordonare şi, de aceea, la crearea unei
relaţii trebuie să decidem care dintre tabele este părinte (tabelul conducător) şi care este
copil (tabelul condus). Odată relaţionate tabelele, la mutarea pointerului de articol de pe
un articol pe altul în tabela părinte, se va muta, automat, şi pointerul de articol din tabelul
copil pe articolul corespunzător.
Pentru crearea unei relaţii între două tabele trebuie ca în fiecare tabel care participă
la relaţie să existe un index pentru câmpul de legătură, câmp ce trebuie să fie de acelaşi tip
de dată şi de aceeaşi lungime în ambele tabele.
Tipurile de relaţii definite în Microsoft Office Access 2007 sunt:
Relația 1-1, unul-la-unul (One-to-One): unei înregistrări din tabelul părinte
corespunde o singură înregistrare din tabelul copil, sau nici una ; este un tip de relaţie mai
rar folosit deoarece, de cele mai multe ori, informațiile asociate în acest mod se stochează
în același tabel. O relație unu-la-unu poate fi utilizată pentru a diviza un tabel cu multe
câmpuri, pentru a izola o parte dintr-un tabel din motive de securitate sau pentru a stoca
informații care se aplică numai pentru un subset al tabelului principal.
Relația 1-N, unul-la-mai-multe (One-to-Many) : unei înregistrări din tabelul
părinte corespunde una sau mai multe înregistrări în tabelul copil.
Relația N-N, mai-mulți-la-mai-mulți (Many-to-Many) : o înregistrare din tabelul
părinte poate avea mai multe înregistrări corespondente în tabelul copil şi o înregistrare
din tabelul copil poate avea mai multe înregistrări corespondente în tabelul părinte; este un
tip de relaţie nerecomandat în baze de date, dar existentă în realitate. Pentru a crea o relație
mai-mulți-la-mai-mulți, trebuie să folosim un al treilea tabel, intermediar, denumit deseori
tabel de relație, care împarte relația mai-mulți-la-mai-mulți în două relații unu-la-mai-
mulți. Inserați câmpul cheie primară din fiecare dintre cele două tabele în al treilea tabel.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Ca rezultat, al treilea tabel înregistrează fiecare apariție, denumită și instanță, dintr-o


relație.
Cerințe pentru definirea relațiilor
- Tabela copil este indexată după aceeași expresie ca și a legăturii
- Tabela poate fi legată de mai multe tabele prin chei distincte.
- Legăturile dintre tabele se numerotează în ordinea definirii lor..
Observație: Tipul relației va fi dat de tipul indexului din tabela copil. Dacă cheia
este unică atunci relația va fi 1-1; dacă este cheie neunică atunci relația va fi 1-n. Ambii
indecși trebuie să fie de același tip și să aibă aceeași expresie de indexare.

Crearea unor relații intre tabele


Exemplu: având tabelele CLASE şi DIRIGINȚI, unei înregistrări din tabelul
CLASE corespunde o înregistrare din tabela DIRIGINȚI.
Ne propunem să creăm o relaţie tip 1-1 între cele două tabele.
Deschidem baza de date şi alegem tabelul CLASE. Vom crea pentru el un cheie
primară pe câmpul, Clasa (deoarece nu pot exista mai multe clase cu același nume).
Pentru crearea legăturilor dintre tabele folosim tab-ul Database Tools
(Instrumente bază de date) , butonul Relații (Relationships) din grupul de butoane
Afişare/Ascundere (Show/Hide).

Dacă baza de date conține relații, se afișează fereastra Relații (Relationships).


Dacă baza de date nu conține relații și deschidem fereastra Relații (Relationships).
pentru prima oară, se afișează caseta de dialog Afișare tabel (Show Table).

Caseta de dialog Afișare tabel (Show Table) afișează toate tabelele și interogările
din baza de date.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Din această casetă, se selectează tabela dorită si apoi se apasă butonul Adăugare
(Add). Se face acest lucru pe rând cu toate tabelele dorite. Tabelele selectate vor aparea pe
ecran, în fereastra Relații (Relationships).

Vom glisa cu mouse-ul dinspre câmpul de relaţie din tabelul-tată (clasa din tabela
diriginți) spre câmpul din tabelul-fiu prin care se stabileşte relaţia (clasa din tabela clase).
Se va afişa un dialog prin care ni se cere, eventual, alegerea câmpurilor prin care se face
legătura dintre tabele.

Confirmăm cu butonul Creare (Create) deoarece câmpurile au fost, deja, alese.


În fereastra Relaţii (Relationships) afişată, între cele două tabele va apărea o linie prin care
se sugerează noua relaţie.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Modificarea ulterioară a tipului de relaţie şi/sau a câmpurilor prin care se face


asocierea se realizează dând un clic dreapta pe linia de relaţie şi folosind Edit
Relationships (Editare Relații) din meniul contextual al liniei de relaţie sau utilizând
butonul specific.

Se va afişa acelaşi dialog, în care putem alege tabelele din relaţie şi câmpurile de
legătură din fiecare.
Pentru a impune integritatea referențială, trebuie să edităm relația. Caseta de
dialog Editare relații-Edit Relationships permite modificarea unei relații tabel. Avem
astfel posibilitatea să modificăm tabelele sau interogările din ambele părți ale relației sau
câmpurile din ambele părți. De asemenea, aveți posibilitatea să setăm tipul de asociere, să
impunem integritatea referențială și să alegem o opțiune de cascadă.
Integritatea referențială împiedică apariția înregistrărilor care nu au corespondent
într-un tabel părinte. Scopul integrității referențiale este și de a păstra sincronizate
referințele, astfel încât să nu avem înregistrări care se referă la alte înregistrări care nu mai
există.
Selectând Enforce Referential Integrity (Impunere integritate referențială) ne
asigurăm că relația dintre tabele este validă, adică nu se pot modifica din greșeală
date legate.
Selecția Cascade Update Related Fields (Actualizare în cascadă câmpuri
corelate) - dacă se schimbă cheia primară a unei tabele, Access va modifica în mod
corespunzător câmpurile legate de prima tabela, cu noua valoare.
Selecția Cascade Delete Related Records( Ștergere în cascadă câmpuri corelate) -
dacă se șterge o înregistrare din câmpul cheie primară, se vor șterge toate înregistrările
care au legătură cu aceasta.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

În mod asemănător se creează și relațiile de tip 1-N.

Ştergerea relaţiei
Ştergerea relaţiei se obține printr-un clic pe linia de relaţie. Linia de relație
apare îngroșată atunci când este selectată. Având linia de relație selectată, folosim
tasta Ștergere(Delete) sau folosim Ștergere (Delete) din meniul contextual al
liniei de relaţie. Se răspunde cu Da (Yes) la mesajul de confirmare al ștergerii.
Atunci când eliminăm o relație, se elimină și suportul de integritate referențială
pentru acea relație, în cazul în care este activat. Prin urmare, Access nu va mai
împiedica automat crearea de înregistrări solitare în partea "mai mulți" a relației.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Capitolul 4. Prelucrarea datelor

4.1. Operația de căutare


Atunci când o tabelă conține multe date, găsirea unor anumite informații poate
deveni dificilă.
Pentru a găsi cu ușurință datele căutate putem utiliza funcția Găsire (Find ) din tab-ul
Home (Pornire), sau putem folosi combinația de taste Ctrl+F.

Dacă dorim să căutăm doar în cadrul unui anumit câmp, plasăm cursorul în câmpul
în care vrem să facem căutarea sau selectăm inițial câmpul în care se dorește căutarea;
altfel se va realiza o căutare în întregul tabel.
Se va afişa o fereastră de dialog Găsire și înlocuire (Find and replace) din figura
de mai jos.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Putem specifica următoarele:

4.2. Sortarea înregistrărilor


Înregistrările din tabele sunt ordonate în mod prestabilit după câmpul care
este cheie primară.
Dacă dorim ca tabelul să fie ordonat (sortat) după valorile unui câmp, vom
plasa cursorul în câmpul respectiv şi vom folosi una dintre următoarele posibilități
de ordonare:
 Tab-ul Pornire (Home), grupul de butoane Sortare și Filtrare (Sort & Filter ),

butoanele Ascending pentru ca sortarea să fie crescătoare sau Descending


pentru ca sortarea să fie descrescătoare.

 Alegem sortare crescătoare, ascendentă -Ascending respectiv sortare


descrescătoare, descendentă-Descending din meniul contextual al câmpurilor selectate.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Dacă dorim sortarea simultană după mai multe câmpuri, vom așeza câmpurile-
criterii astfel încât să fie vecine în fereastră, în ordinea importanţei lor ca şi criterii, le vom
selecta şi vom folosi butoane de sortare, în funcţie de ordinea dorită.

Dacă dorim să renunțăm la ordonările făcute, utilizăm butonul Golește


sortările (Crear All Sorts).

4.3. Aplicarea unui filtru asupra unei tabele


Un filtru este o restricţie care se pune înregistrărilor unei tabele, unui formular sau
unui raport pentru a afişa doar anumite înregistrări specificate.
Filtrarea este utilă în acele cazuri în care dorim să afișăm doar înregistrările ce
îndeplinesc anumite criterii. Filtrarea duce la restrângerea numărului de înregistrări dintr-o
vizualizare, conform criteriilor de selecţie.
În Access există mai multe tipuri de filtre:
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

4.3.1. Filtrarea prin selecţie


Acest tip de filtru afişează numai înregistrările care, în câmpul curent, au o
valoare dorită. La un moment dat se poate aplica filtrare după selecție doar pentru
un singur câmp.
Filtrarea după selecție se realizează după plasarea cursorului într-un articol cu
valoarea respectivă, în acel câmp, folosind butonul Selection din Tab-ul
Pornire (Home), grupul de butoane Sortare și Filtrare (Sort & Filter ).
Exemplu: Înainte de filtrare avem tabela:

După filtrarea Egal cu “Piatra Neamț “ , obținem:

După filtrarea Nu este egal cu “Piatra Neamț “ ,


obținem:
POSDRU/19/1.3/G/34332

4.3.2. Filtrarea după machetă (Filter by form)


În cazul filtrării după formular (machetă) criteriile de filtrare sunt introduse într-
un formular gol asociat tabelului. La un moment dat se poate aplica filtrare simultană
după mai multe câmpuri.
Alegerea acestui tip de filtru se realizează astfel: În fila Pagină de pornire, în
grupul Sortare şi filtrare, facem clic pe Complex (Advenced), apoi pe Filtrare după
formular din meniul de comenzi rapide.

În vizualizarea Foaie de date (Datashet View), facem clic pe primul rând în


coloana după care dorim să filtrăm. Facem clic pe săgețile care apar, apoi selectăm o dată.
Avem posibilitatea să adăugăm valori suplimentare dacă facem clic pe fila Sau (Or) din
partea de jos a foii de date, apoi selectați altă valoare.
Un exemplu de filtrare după machetă este ilustrat în figurile de mai jos.
 Urmăm pașii (1), (2), (3), (4).

 Apelăm funcția Comutare filtrare (Toggle Filter)

 Vom obține:
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Funcția Comutare filtrare (Toggle Filter) se folosește pentru a comuta între


vizualizarea filtrată și cea nefiltrată.

Eliminarea filtrelor se realizează cu Golirea filtrelor(Clear All Filters )


POSDRU/19/1.3/G/34332

Putem lucra cu filtre și din meniul contextual al câmpurilor:

Sau:
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

4.4. Interogarea bazei de date


O altă metodă prin care putem să restrângem domeniul informaţiilor pe care le
căutăm este utilizarea interogărilor.
Interogarea reprezintă un obiect al bazei de date constă în extragerea datelor dintr-
o tabelă, din mai multe tabele, sau din interogări anterioare, prelucrarea acestora şi
furnizarea informaţiilor către utilizatori.
Rezultatele interogărilor pot fi folosite ca atare, ori de câte ori este nevoie, sau pot
constitui sursă de înregistrări pentru crearea formularelor şi rapoartelor.

4.4.1. Crearea unei interogări


Pentru a crea o interogare folosim butonul Proiectare Interogare (Query
Design) din Tab-ul Creare (Create).

Vom selecta pe rând, din caseta de dialog apărută, fiecare tabelă ce va


participa la interogare şi folosim, pentru fiecare, butonul Adăugare (Add).

Fereastra generatorului de interogări este împărţită în două subferestre - cea


de sus (care conţine subferestre pentru tabelele selectate, cu relaţiile deja stabilite)
și cea de jos (care permite specificarea celorlalte elemente ale interogării -
câmpuri, criterii etc.).
Să adăugăm, de exemplu, tabelele Facturi și Conținut Factura în
subfereastra de sus.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Fereastra generatorului (constructorului) de interogări conține:


- Zona Câmp (Field) – vom alege câmpurile.
- Zona Tabel (Table) – vom alege tabela.
- Zona Sortare (Sort) - vom specifica câmpul (câmpurile) după care va fi sortată
cererea, Ascendentă (Ascending) pentru ca sortarea să fie crescătoare sau
Descendentă (Descending) pentru ca sortarea să fie descrescătoare.
- Zona Afişare (Show) - putem impune ca anumite câmpuri să nu se afişeze,
dezactivând comutatoarele corespunzătoare câmpurilor respective. Reafişarea se face prin
activarea comutatoarelor. Ordinea în care sunt alese câmpurile pentru afișare va fi ordinea
în care vor fi afişate câmpurile în rezultatul interogării.
- Zona Criterii (Criteria) - putem impune prezentarea în rezultat numai a articolelor
care satisfac anumite condiţii specificând criteriul de selectare a înregistrărilor. În rezultat
vor apărea numai înregistrările care satisfac condiţia respectivă.
- Zona Sau (Or) - dacă dorim ca o înregistrare să fie inclusă în rezultat dacă
îndeplineşte cel puţin una din condiţii, vom plasa o condiţie pe linia Criterii (Criteria)
sub câmpul corespunzător iar cealaltă pe linia Sau (Or) sub câmpul respectiv.
La specificarea criteriilor, constantele de tip text vor fi introduse între ghilimele
iar cele de tip dată calendaristică între caractere diez (#) .
Restricțiile definite în linia criterii pot fi de genul:
Rezultatul va conţine numai articolele pentru
= val
care câmpul are valoarea specificată.
Rezultatul va conţine numai articolele pentru
< val care câmpul are o valoare mai mică decât cea
specificată.
Rezultatul va conţine numai articolele pentru
> val care câmpul are o valoare mai mare decât cea
specificată.
Rezultatul va conţine numai articolele pentru
<= val care câmpul are o valoare cel puţin egală cu
cea specificată.
Rezultatul va conţine numai articolele pentru
>= val care câmpul are o valoare cel mult egală
valoarea specificată.
Rezultatul va conţine numai articolele pentru
<> val
care câmpul nu are valoarea specificată.
Rezultatul va conţine numai articolele pentru
IN (val_1;val_2; val_3;.......) care câmpul are una din valorile specificate în
listă.
BETWEEN val_min AND Rezultatul va conţine numai articolele pentru
val_max care câmpul are valoarea specificată.
Rezultatul va conţine numai articolele pentru
NOT val
care câmpul nu are valoarea specificată.
Rezultatul va conţine numai articolele pentru
LIKE „macheta”
care câmpul este cel specificat în machetă.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Uneori se dorește ca printre coloanele rezultat ale interogării să fie și expresii


obținute din câmpurile tabelelor sursă. Pentru aceasta se introduce formula de calcul și se
precizează numele coloanei, urmat de două puncte.
Un exemplu de construire a unei interogări este ilustrat în figura de mai jos.

4.4.2. Executarea unei interogări


Verificarea rezultatelor unei interogări se realizează executând interogarea.
Pentru aceasta folosim butonul Executare (Run) din Tab-ul Proiectare
(Design), secțiunea Rezultate (Results).

Se vor afişa rezultatele în vizualizarea Proiectare .

Rularea interogării se poate realiza și dând dublu clic pe interogare.

4.4.3. Salvarea unei interogări


Salvarea interogării se realizează astfel:
- prin intermediul butonului de salvare, , din bara de acces rapid;
Dacă este salvată o interogare nouă, se va cere un nume pentru ea, care nu poate fi
același cu al unei tabele din baza de date.
- la închiderea ferestrei cu ;
POSDRU/19/1.3/G/34332

4.4.4 Modificarea unei interogări


Modificarea unei interogări se realizează folosind butonul Interogări
(Queries) din fereastra Baza de Date şi apoi butonul Proiect (Design). Se va afişa
constructorul de interogări în care vom face modificările dorite.

Constructorul de interogări se poate afișa și cu clic dreapta pe interogarea


de modificat.

4.4.5. Închiderea unei interogări


Închiderea unei interogări se realizează cu ajutorul butonului , sau cu
clic dreapta pe bara de nume a interogării și selectarea opțiunii Închidere (Close).
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

4.4.6. Ştergerea unei interogări


Pentru a șterge o interogare o selectăm din fereastra a bazei de date și
utilizăm tasta Delete sau butonul din tab-ul Pornire (Home), secțiunea
Înregistrări (Records).
Microsoft Office Access 2007 va cere confirmare pentru ştergerea
interogării. Se confirmă cu Da(Yes) pentru ștergere definitivă.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Capitolul 5. Lucrul cu formulare

Formularele creează interfaţa dintre utilizator şi baza de date. Ele sunt


obiecte componente ale bazei de date care permit introducerea şi modificarea
datelor într-o manieră prietenoasă, atractivă.

5.1. Crearea și salvarea unui formular


Putem crea un formular în trei moduri:
1) Formate automate(AutoFormat) - oferă foarte rapid formulare care conţin toate
câmpurile într-un singur tabel.

2) Expert formular (Form Wizard)- ne ajută să creăm un formular furnizându-se o serie


de casete de dialog din care putem alege câmpurile şi stilul pentru formular.
3) Proiectare formă (Form Design)- vom crea un formular pornind de la zero, având la
dispoziţie o grilă de machetare în care plasăm câmpuri. Este modul cel mai dificil de
creare, dar asigură cel mai bun control.

Vom exemplifica modul doi de creare, cu Expert formular (Form Wizard).


Pas 1. Deschidem baza de date în care realizăm formularul.
Pas 2.Pe Panglică, facem clic pe Creare . În secţiunea Formulare
(Forms), facem clic pe Mai multe formulare (More Forms) şi dăm clic pe
Expert Formular (Form Wizard).
Pas 3. În prima pagină a expertului selectăm tabelul: în cazul nostru,
Clienți. Facem clic pe butonul Selectare totală Domenii (putem utiliza și
butonul dacă se dorește introducerea unor anumite câmpuri).
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Pas 4. Facem clic pe Următorul (Next).

Pas 5. Acceptăm aspectul sau alegeţi altul, apoi facem clic pe pe


Următorul (Next).

Pas 5. Facem clic pe stilul dorit, apoi dăm clic pe pe Următorul (Next).
POSDRU/19/1.3/G/34332

Pas 6. Acceptăm numele formularului sau introducem numele dorit, apoi dăm clic
pe Terminare (Finish).

Se va afișa formularul creat de noi.


➫Pentru a salva formularul, facem clic pe butonul .
➬Pentru a închide formularul ca un obiect Windows, facem clic pe butonul

5.2. Utilizarea unui formular pentru a introduce și modifica date într-o


tabelă
Formularul poate fi utilizat ori de câte ori avem nevoie pentru a adăuga
înregistrări în baza de date sau pentru a le modifica pe cele existente.
Bara de butoane
afișată în partea de
jos a formularului se utilizează pentru deplasarea la o anumită înregistrare sau
pentru adăugarea unor înregistrări noi.

5.3. Adăugarea şi modificarea textului din antet sau subsol


Pentru a adăuga un text sau o imagine în antetul/subsolul unui formular,
folosim butonul Formulare (Forms) din fereastra bazei de date şi apoi butonul
Vizualizare Proiect (Design View) Se va deschide fereastra constructorului de
formulare, în care vom putea efectua modificările dorite.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Se va afişa totodată în tab-ul Proiect (Design) instrumentele specifice


constructorului de formulare, cu ajutorul cărora putem aduce modificări
formularului.

Pentru a putea introduce text în antet, va trebui să modificăm, întâi, înălţimea sa


(iniţial 0). În acest scop, tragem cu mouse-ul în jos de bara separatoare aflată între linia
Antet Formular (Form Header) şi linia Detaliere (Detail), atunci când cursorul de
mouse are forma unei linii orizontale cu două săgeţi verticale.

Din bara de instrumente vom alege butonul Etichetă (Label) ( ).


Descriem, prin tragere cu mouse-ul, un dreptunghi în care scriem textul antetului.
Tastăm textul şi confirmăm cu un clic în afara lui.
Pentru subsol procedăm la fel, cu deosebirea că tragem cu mouse-ul de
linia aflată sub bara Subsol formular (Form Footer).
POSDRU/19/1.3/G/34332

5.4. Introducerea unei imagini într-un formular

Putem a insera o imagine într-un formular folosind butonul din tab-ul


Proiect(Design), grupul de butoane Controale (Controls). Apare o fereastră de
dialog în care alegem fişierul imagine pe care vrem să-l inserăm.

5.5 .Modificarea culorii și a stilului de chenar


- Formatarea caracterelor se realizează din secțiunea Font
- Formatarea chenarului se realizează din secțiunea butoane Controale (Controls).
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

5.6. Închiderea unui formular


Închiderea unui formular se realizează cu ajutorul butonului , sau cu
clic dreapta pe bara de nume a formularului și selectarea opțiunii Închidere
(Close).

5.7. Ştergerea unui formular


Pentru a șterge un formular o selectăm din fereastra a bazei de date și
utilizăm tasta Delete sau butonul din tab-ul Pornire (Home), secțiunea
Înregistrări (Records).
Microsoft Office Access 2007 va cere
confirmare pentru ştergerea formularului. Se
confirmă cu Da (Yes) pentru ștergere definitivă.

Capitolul 6. Lucrul cu rapoarte

Rapoartele sunt obiecte din baza de date prin intermediul se realizează


extragerea datelor din unul sau mai multe tabele, în general în scopul listării la
imprimantă.

6.1. Crearea unui raport


Cea mai simplă modalitate prin care putem crea un raport este cea bazată
pe folosirea Expertului Raport (Report Wizard).
Pentru aceasta urmăm următorii pași:
Pas 1. Dăm clic în panoul de navigare pe tabela sau pe interogarea asupra
careia se face raportul.
Pas 2. Pe Panglică, facem clic pe Creare .
Pas 3. În secţiunea Rapoarte, dăm clic pe Raport Wizard.

Pas 4. Pe prima pagină a expertului, facem clic pe săgeata listei ascunse


(caseta combo) și selectăm din tabela / interogarea pentru care dorim să realizăm
raportul: Clienți
POSDRU/19/1.3/G/34332

Pas 5. Putem utiliza și butonul dacă se dorește introducerea unor


anumite câmpuri. Putem alege de asemeni, pe rând, câmpuri din mai multe tabele,
legate prin relaţie în baza de date.
Ordinea în care vor apărea câmpurile în raport este aceeaşi cu ordinea în
care ele sunt selectate.
Transferul câmpurilor între cele două liste se face cu ajutorul butoanelor
>, >>, < , << sau cu un clic dublu pe câmp în lista respectivă.
Dăm clic pe butonul Selectare totală câmpuri iar apoi clic pe
Următorul (Next) .
Pas 6. Vom alege, dacă dorim, câmpul sau câmpurile care vrem să fie
criterii de grupare. Selectarea unui criteriu de grupare se face dând un dublu clic pe
numele câmpului în lista din stânga sau selectând câmpul şi folosind butonul >.
Deselectarea se face cu butonul <.

Clic pe Următorul (Next) .


Pas 7. Putem stabili cel mult patru criterii după care dorim sortarea
articolelor în cadrul unui grup (ordinea de stabilire este importantă). Pentru
aceasta, din cele patru liste ascunse alegem câmpul care dorim să fie criteriu de
sortare după care, pentru fiecare, putem stabili ordinea în care se face sortarea,
folosind butonul Ascending/Descending alăturat fiecărei liste în parte.

Pentru fiecare câmp numeric selectat putem alege, folosind butonul


Opțiuni de sinteză (Summary Options), dacă dorim să avem o sinteză pentru
oricare dintre câmpurile numerice (să se calculeze o sumă -Sum, o medie -Avg, o
valoare minimă - Min sau o valoare maximă-Max).
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Locul unde vor apărea fiecare din aceste valori statistice se stabileşte prin
butoanele radio Detalii și sinteză (Detail and Summary) (valorile se vor afişa atât în
banda de detalii cât şi în banda de rezumat a raportului respectiv) sau Numai sinteză
(Summary Only) (valorile se vor afişa numai în banda de rezumat).
Clic pe Următorul (Next) .
Pas 8. În această etapă putem alege modul în care vor fi reprezentate datele
în raport, orientarea hârtiei pe care se va lista raportul (Orientation=orientare;
putem opta pentru orientare portret-pe verticală sau vedere-pe orizontală) şi
trunchierea a valorilor câmpurilor astfel încât să încapă toate pe lăţimea hârtiei
(dacă este activat Adjust the field width so all fields fit on a page).

Clic pe Următorul (Next) .


Pas 9. Avem posibilitatea de a ne alege stilul de listare pentru raport.
Trecerea la pasul următor se face cu Următorul (Next) .

Pas 10. Putem alege un nume pentru raport. Avem posibilitatea de a opta
pentru previzualizarea raportului bifând Examinare raport (Preview the report)
sau modificarea ulterioară a raportului în fereastra de proiectare bifând Modificare
proiect formular (Modify the report's design).
Pentru a crea raportul, apăsăm pe Terminare (Finish).

Raportul creat are forma:


POSDRU/19/1.3/G/34332

Avem posibilitatea să utilizăm butoanele de navigare din partea de jos a


panoului de examinare pentru a vizualiza paginile raportului în mod secvențial sau
pentru a sări la orice pagină din raport.

6.2. Salvarea și închiderea unui raport


Salvarea unui raport se realizează cu ajutorul butonului din bara de
acces rapid sau prin apelarea funcției de Salvare (Save).

Închiderea unui raport se realizează cu ajutorul butonului .

6.3. Adăugarea, modificarea antetului și a subsolului unui raport

Dacă se dorește rearanjarea datelor din raport, se va deschide raportul în


modul Vizualizare Proiect (Design View).

Se va afişa o fereastră ce conţine macheta raportului.


Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

În tab-ul Proiect (Design) se va afișa bara de instrumente specifice.

Antetul este definit in zona Page Header.


Pentru a adăuga un text în antetul/subsolul unui raport, in bara de

instrumente vom alege butonul Label ( ). Descriem, prin tragere cu mouse-ul,


un dreptunghi în care scriem textul antetului. Tastăm textul şi confirmăm cu un
clic în afara lui.
Pentru a muta antetul, se trage cu mouse-ul pană la locația dorită. In mod
uzual, se aliniază cu câmpul corespunzător din secțiunea Detalii, pentru a face mai
ușoară citirea raportului.
Schimbând modul de vizualizare în Vizualizare Raport (Report View), se
pot vedea rezultatele schimbărilor făcute.

Pentru a insera o imagine într-un raport folosim butonul din tab-ul


Proiect (Design), grupul de butoane Controale (Controls). Apare o fereastră de
dialog în care alegem fişierul imagine pe care vrem să-l inserăm.

6.4. Gruparea datelor după diferite atribute


Putem realiza gruparea datelor după diferite atribute cu ajutorul comenzii
Grupare și sortare (Group & Sort) din secțiunea Grupări și totaluri (Grouping
& Totals), tab-ul Proiect (Design).

Pentru a adăuga o grupare dăm clic pe Adăugare grup .


Se va afișa o listă de câmpuri posibile pentru grupare.
POSDRU/19/1.3/G/34332

6.5. Ştergerea unui raport


Pentru a șterge un raport, putem folosi, după selectarea lui din fereastra
bazei de date, tasta Delete sau butonul Ștergere din tab-ul Pornire
(Home).

6.6. Exportul fișierelor


Microsoft Office Acces 2007 permite exportul de tabele, interogări,
formulare, rapoarte.
Exportul se realizează utilizând tab-ul Date externe (External Data).

De exemplu, dacă dorim să exportăm conținutul unei tabele Acces în Excel,


va apărea următoarea fereastră de export:
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Capitolul 7. Pregătirea rezultatelor

7.1. Pregătirea pentru imprimare


Înainte de operația de imprimare se impune o previzualizare a aşezării în
pagină a conţinutului. Vizualizarea înaintea imprimării se realizează cu ajutorul
comenzii Examinare înaintea imprimării (Print Preview).

Se va afişa o fereastră cu conţinutul paginilor obiectului. Din secțiunea


Aspect Pagină (Page Layout) putem modifica dimensiunea, orientarea hârtiei
paginii, şi/sau marginile

La apăsarea butonului Inițializare Pagină (Page Setup) se deschide o


fereastră de dialog prin intermediul căreia putem seta pagina.

7.2. Imprimarea unei pagini, a înregistrărilor selectate sau a întregii


tabele

Pentru imprima conținutul unei tabele, se deschide tabela, se selectează


înregistrările ce se vor imprima și se apelează Imprimare (Print).
POSDRU/19/1.3/G/34332

La apăsarea butonului Setup apare fereastra de setare pagină.


Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

MODULUL 6 – PREZENTĂRI - POWER POINT

Capitolul 1 Utilizarea aplicaţiei

Pentru deschiderea aplicaţiei se utilizează calea : Start→Toate


programele→Microsoft Office→PowerPoint 2007 şi click stânga;

sau din caseta „Căutare programe şi fişiere”în care scriem direct powerpoint urmat de
click stânga pe Microsoft Office PowerPoint 2007.

Pentru deschiderea unei prezentări din interiorul aplicaţiei PowerPoint se utilizează


combinaţia de taste Ctrl+O.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Prezentarea este o mulţime de pagini denumite diapozitive destinate unei asistenţe


fizice (într-o locaţie) sau virtuale (prin internet). După lansarea aplicaţiei se poate opta
pentru un şablon care personalizează sau pentru o machetă care uniformizează. Macheta
implicită este :

Pentru un start reuşit în activitate ne asigurăm salvarea muncii, executând click pe


pictograma Office, selectăm Salvare ca iar în fereastră atribuim numele în dreapta
câmpului „nume fişier” (în exemplul din imaginea de mai jos ECDL), formatul în „salvare
cu tipul” (pptx) şi locaţia (Biblioteci → Documente). Acest lucru e necesar pentru a evita
repetarea denumirii implicite Prezentare1.pptx care nu sugerează tema, îngreunând o
viitoare căutare după nume, iar locaţia implicită va conduce treptat la o aglomerare inutilă
şi o dezordine greu de gestionat a fişierelor.

Salvarea sub diferite formate este utilă în funcţie de destinaţia viitoare a


prezentării. Salvarea cu în format *.rtf asigură doar salvarea textului, cea de tip *.potx a
unui şablon utilizabil ulterior, *.jpg salvează sub formă de imagini sau întreg ansamblul
sau fiecare diapozitiv în mod independent ca pe o imagine. Dacă se doreşte prezentarea pe
calculatoare mai vechi există şi opţiunea salvării tip Office 97-2003 pentru asigurarea
compatibilităţii, cu neajunsul că se pot pierde anumite caracteristici ale lucrării.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Pentru comutarea între două sau mai multe reprezentări deschise deplasăm cursorul
mouse-ului deasupra pictogramei PowerPoint şi efectuăm click pe variata dorită.

Numele utilizatorului poate fi modificat pe calea: Office→Opţiuni PowerPoint →


Populare urmate de modificările dorite (Nume utilizator : ECDL, Iniţiale : M6).

Alegerea folderului predefinit de deschidere se realizează prin calea: → Opţiuni


PowerPoint → Salvare şi menţionarea căii la Locaţie implicită fișier. Tot în aceeași
fereastră mai putem preciza durata pentru efectuarea salvărilor automate, locaţia de
verificare, tipul implicit de salvare precum şi încorporarea fonturilor în fişier.
La dispoziţia utilizatorului există ca şi la celelalte aplicaţii din pachetul Office şi
funcţia Help (Ajutor)care se poate accesa offline sau online prin utilizarea tastei F1:
POSDRU/19/1.3/G/34332

Capitolul 2 Crearea unei prezentări

PowerPoint conţine patru vizualizări principale: normală, sortator diapozitive,


Pagini de note și Expunere diapozitive. Vizualizarea normală este dedicată pentru editare,
în care scrieți și proiectați prezentări. Zonele de lucru sunt :

1. Fila Schiță   destinată principalelor idei din prezentare, succesiunea acestora,


planificarea şi ordonarea diapozitivelor şi textului.
2. Fila Diapozitive  permite vizualizarea dispozitivelor sub dimensiuni reduse pe
durata editării. Se pot observa uşor modificările şi ajusta conţinutul, prin aranjări, inserări
sau ştergeri.
3. Panoul Diapozitiv afişează dispozitivul curent la dimensiuni mari pentru editare
de text, inserare de imagini, tabele, hyperlinkuri şi animaţii. 
4. Panoul Note  permite adăugarea unor note referitoare la diapozitivul curent ce
pot fi accesate la prezentare, imprimare sau poziţionare într-o pagină Web.
Pentru distingerea diapozitivelor în vizualizare schiţă este necesară adăugarea
titlului pentru fiecare executând clic pe opţiunea :Se face clic pentru titlu. Dacă se doreşte
un element diferit se poate opta pentru unul din cele şase elemente : inserare tabel, inserare
diagramă, inserare ilustraţie SmartArt, inserare imagine din fişier, miniatură sau inserare
miniatură media.

Elementul fundamental într-o prezentare PowerPoint este diapozitivul. Pentru


adăugarea diapozitivului se poate opta pentru Diapozitiv nou sau pe săgeata orientată cu
vârful în jos de sub pictogramă.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Pentru prezentările dedicate se poate începe cu un şablon pe calea Office


→Nou→O nouă prezentare urmată de selectarea şablonului dorit în funcţie de temele
instalate sau prin Microsoft Office Online pentru o diversitate sporită. Șablonul conţine
date fictive care pot fi personalizate ulterior cu datele dorite.

Formatul diapozitivului se poate adapta cerinţelor pe parcursul prezentării prin


inserarea elementelor dorite din categoriile menţionate sau se poate modifica pentru un
şablon preexistent. Pentru schimbarea formatului predefinit efectuăm clic dreapta pe un
spaţiu liber din interiorul diapozitivului, selectăm Aspect şi apoi alegem varianta optimă.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Fundalul diapozitivului iniţializează auditoriul şi apoi conţinutul acestuia, albastrul


relaxant în comparaţie cu portocaliul incitant. Pentru a modifica fundalul unui diapozitiv
acţionăm sau pe Proiectare→Fundal sau clic dreapta Format fundal urmată de afişarea
paginii cu acelaşi nume în interiorul căreia putem opta pentru :
 Umplere solidă,
 Umplere gradient,
 umplere cu imagine sau textură sau
 Ascundere ilustraţii de fundal cu o anumită culoare sau cu grad de
transparenţă.

Formatul specific după clic stânga pe inserare tabel trebuie să precizăm numărul de
coloane şi de linii ale acestuia. Forma tabelului poate fi cea sugerată de şablonul ales
iniţial sau adaptată de noi astfel încât să accentuăm datele semnificative din expunere.
Pentru un grafic selectăm Inserare diagramă, urmată de precizarea tipului acesteia,
zonei de date aferente şi instrumentelor specifice de proiectare a diagramei.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

La închidere diagrama se obţine automat, ajustată la domeniu.


Pentru o structură selectăm inserare ilustraţie SmartArt urmată de alegerea din fereastra
Alegeţi o reprezentare grafică SmartArt a unei liste sau unei structuri de tip proces, ciclic,
ierarhie, relaţie, matrice sau piramidă.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Pentru o simplă listă cu marcatori se procedează ca în orice text editat cu Word,


prin selectarea din Pornire→Paragraf→Marcatori şi selectarea marcatorului dorit la clic pe
săgeata poziţionată în dreapta jos .Ulterior putem modifica apelând la instrumente de
desen orice format din cadrul textului.

Atunci când este necesară copierea unui diapozitiv din aceeaşi prezentare se poate
acţiona simplu prin clic dreapta şi selectare copiere diapozitiv. Se generează o copie a
diapozitivului curent pe care ulterior îl putem deplasa menţinând apăsat butonul stâng de
maus şi deplasând-ul până în poziţia dorită, evidenţiată printr-o linie orizontală. Pentru a
copia un diapozitiv din altă prezentare se deschide prezentarea sursă, se alege diapozitivul
dorit iar după revenirea la prezentarea în lucru se dă clic pe lipire. Putem opta ulterior,
efectuând clic pe „Opţiuni lipire” din partea dreaptă şi bifăm prin optare între „păstrare
formatare sursă” sau „se utilizează tema destinaţie”.
Ştergerea unui diapozitiv se realizează prin selectarea acestuia din vizualizarea
„Diapozitiv” sau „Schiţă” şi acţionând tasta „Delete” sau prin clic dreapta şi alegând
„Ştergere diapozitiv”.
Coordonatorul de diapozitive este necesar atunci când numărul de diapozitive este
foarte mare gestionarea prezentării devenind dificilă.
Primul element permite gestionarea tuturor diapozitivelor prin elementele de font,
fundal, efect, amplasare, etc. Avantajul este dat de durata redusă necesară modificărilor şi
aspectul unitar al prezentării. Când aplicăm mai multe teme, efectuăm clic dreapta în zona
dorită de pe zona de vizualizare diapozitive şi selectăm „Inserare nou coordonator”. E
preferabilă realizarea coordonatorului de diapozitive anterior realizării diapozitivelor
individuale asigurarea omogenităţii temei evitând şi risculecompatibilităţii dintre
elementele diapozitivului deja realizat şi coordonator.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Pentru adăugarea unei imagini în fiecare diapozitiv se apelează la Coordonator


diapozitive şi inserăm din fişier pe cea dorită. Pentru ştergerea acesteia selectăm imaginea
şi apăsăm tasta Delete.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Pentru inserarea obiect se procedează asemănător, precizând şi nivelul din


coordonator.

Pentru ca un text să apară într-un diapozitiv sau în toate diapozitivele la subsol sau
antet în modul „Coordonator de diapozitive”, selectăm „Antet şi subsol” iar în fereastra
deschisă avem posibilitatea aplicării : Datei şi orei, numărul diapozitivului căruia i se
aplică, anularea afişării în diapozitivul titlu, numărul paginii, alocarea datei curente sau a
unei anumite date. Aplicarea acestor elemente se poate realiza pentru un anumit
diapozitiv, anumite diapozitive selectate sau pentru toate diapozitivele din prezentare.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Pentru ca în timpul unei prezentări să oferim elemente suplimentare folosim


opţiunea din partea inferioară a diapozitivului în vizualizare normală „Se face clic pentru
adăugare note”. Acestea pot fi imprimate sau expuse pe al doilea monitor, dacă există
două plăci grafice distincte.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Capitolul 3 Texte şi tabele

Textul este introdus la tastatură în zona în care scrie „Faceţi clic pentru adăugare
text”, ca în orice casetă text. Părăsirea acestora se realizează executând clic în exteriorul
casetei sau apăsând tasta Esc. Deoarece spaţiul destinat editării textului este limitat
enunţurile vor fi concise, succedate logic (apelând la numerotări şi marcatori) iar fontul
uşor de reperat pe fundal. Pentru a insera text într-un diapozitiv se inserează o casetă text,
se alege poziţia de inserare, se dimensionează provizoriu suprafaţa şi se tastează textul
dorit.
La un cuvânt sau diapozitiv se poate adăuga o notificare denumită comentariu,
astfel încât cei care vor studia prezentarea să poată ulterior exprima propriile opinii.
Prezenţa comentariului este dată de un mic pătrat, care afişează la clic textul introdus.

Textul poate fi mutat sau copiat în cadrul aceleaşi prezentări sau între prezentări
diferite prin selectare, alegerea opţiunii şi lipirea conţinutului ales cu variantele : „păstrare
formatare sursă” sau „utilizare temă destinaţie”. Combinaţiile de taste utilizate sunt :
 Ctrl+C pentru copiere
 Ctrl+X pentru decupare
 Ctrl+V pentru lipire.
Atunci când se doreşte menţinerea formatării elementelor de formatare utilizăm

descriptorul de formate
Ştergerea textului la caracter se realizează prin tasta Backspace spre poziţia
anterioară respectiv Delete spre poziţia posterioară. Pentru ştergerea unui paragraf este
necesară selectarea acestuia şi utilizând tastele menţionate o singură dată. Textul poate fi
şters integral prin eliminarea casetei text care îl conţine .
Cu excepţia salvării şi imprimării PowerPoint permite anularea sau refacerea unor
comenzi. Combinaţiile de taste Ctrl+Z pentru anularea şi Ctrl+Y pentru refacerea ultimei
operaţii sunt cele mai des utilizate în acest scop. Dacă se doreşte refacerea altor operaţii
selectăm din lista derulantă operaţia corespunzătoare.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

După introducerea textului se trece la formatarea acestuia .Pentru alegerea fontului


selectăm din Pornire , Font , caseta în care sunt prezentate atât denumirea cât şi aspectul
fontului. În caseta alăturată selectăm dimensiunea fontului, PowerPoint oferind şi o

previzualizare a dimensiunii înaintea acceptării modificărilor.

După selectarea textului căruia dorim să-i modificăm aspectul efectuăm clic
dreapta, selectăm font şi apare fereastra Font., în care selectăm fontul, stilul acestuia

(obişnuit, cursiv, aldin sau aldin cursiv), culoarea fontului, stilul şi culoarea sublinierii,
diferite efecte (tăiere text, exponent, indice, majuscule, egalizare caractere)precum şi
spaţierea caracterelor introduse.
POSDRU/19/1.3/G/34332

În Pornire→Font se pot aplica formatările : îngroşare, înclinare, subliniere, tăiere,


umbrire sau majuscule, la clic stânga pe simbolul aferent sau bifând caseta din Font..

Culorile se pot utiliza atât din cele prestabilite cât şi determinate de utilizator.
Pentru sporirea impactului vizual se pot aplica din zona „Desen” elementele evidenţiate în
figură,cu parametrii adaptaţi cerinţelor.

Un text sau un fragment de text poate fi modificat alegând opţiunea „Doar


majuscule”, „Majuscule reduse” din pagina „Font” .
Alinierea textului se realizează pe calea Pornire→Paragraf cu ajutorul butoanelor sau
combinaţiilor de taste :
 la stânga (Ctrl+L),
 la dreapta (Ctrl+R),
 centrat (Ctrl+E)
 sau stânga-dreapta (Ctrl+J).
Ajustarea spaţiului între paragrafe sau în interiorul paragrafului se realizează prin
selectare Paragraf după clic dreapta în paragraful de ajustat. Astfel se pot controla
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

alinierile, indentările (normale sau speciale) precum şi spaţierea între rânduri. Apelând
subfereastra File pot fi redimensionaţi tabulatorii precum şi alinierea în fişier.
Listele din diapozitive pot fi ordonate cu ajutorul marcatorilor sau numerotării. Se pot
alege modele de marcatori sau stiluri pentru numerotare atât din cele implicite cât şi din
conţinutul Office Online.
Pentru ajustarea spaţierii pentru marcatori se procedează ca în cazul paragrafelor.
Modificarea stilului marcatorilor sau numerotării, precum şi succesiunea acestora se
realizează prin selectarea textului supus indentării speciale şi aplicarea elementelor dorite.
Orice continuare a listei în interiorul paragrafului păstrează formatul corespunzător.
PowerPoint permite utilizarea în diapozitive a tabelelor tip Word.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Numărul rândurilor sau coloanelor se poate preciza iniţial prin selectarea celulelor
previzualizate sau introducerea manuală a numerelor acestora. Formatarea tabelelor se
realizează prin secţiunea „Instrumente tabel” care permite opţiunile din Word.

Selectarea rândurilor sau coloanelor se realizează ţinând apăsată tasta Shift şi


selectarea cu mausul sau săgeţilor direcţionale a zonei de referinţă.
Inserarea unor noi rânduri sau coloane se realizează efectuând clic dreapta în zona
dorită şi selectarea inserării corespunzătoare :coloane la stânga, coloane la dreapta, rânduri
deasupra sau rânduri dedesubt.
Pentru modificarea înălţimii rândurilor sau lăţimii coloanelor în secţiunea Instrumente
tabel , bifăm „Aspect” şi în zona „Dimensiune celulă” precizăm dimensiunile necesare.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei
POSDRU/19/1.3/G/34332

Capitolul 4 Grafice şi diagrame

Deoarece o argumentare cantitativă este un element forte a unei prezentări


utilizarea graficelor şi diagramelor multiplică impactul. Imprimarea materialului simultan
cu observarea aspectelor relevante la nivel de percepţie individuală asigură succesul
prezentării. Pentru aceasta PowerPoint accesează caseta Creare diagramă echivalentă cu
cea din Excel.
Putem alege între utilizarea unei diagrame existente în Excel (evitând introducerea
datelor) sau a unei machete suficient de flexibilă pentru majoritatea prezentărilor curente
(evitând o succesiune de operaţii cronofage).
Primul pas îl constituie alegerea tipului de diagramă: coloană, linie, radială, bară,
suprafaţă, structură inelară, bule sau radială.
După aceasta se afişează automat două ferestre în care în stânga se afişează
„Instrumente diagramă” iar în dreapta pagina Excel corespunzătoare machetei alese.
În pagina Excel zona de date poate fi ajustată modificând, inserând, eliminând sau
formatând atât datele numerice cât şi denumirile aferente. PowerPoint permite
previzualizarea conform modificărilor.
La închiderea paginii Excel reprezentarea grafică este automat inserată în
diapozitivul curent.
Elementele „Titlu axă” sau „Titlu diagramă” pot fi modificate după executarea
dublu clic în casete corespunzătoare şi tastarea textului dorit.

Modificările permise de PowerPoint în secţiunea „Instrumente diagramă” sunt


suficient de generoase : tip, date, aspecte de diagrame sau tipuri de diagrame.
De exemplu în secţiunea „Aspect” se gestionează : selecţie curentă, inserare,
etichete, axă, fundal sau analiză. Modificarea tipului de grafic se realizează prin selectare

„Modificare tip diagramă” şi alegerea noului model dorit.


Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Pentru adăugarea, modificarea sau ştergerea titlului unui grafic se procedează ca în


caseta text, iar pentru editarea etichetelor apelăm la secțiunea „Aspect” etichete. Se poate
modifica şi fundalul diagramei alegând aspect-fundal cu variantele : perete diagramă, baza
din diagramă sau rotaţie 3D.

Elementele componente ale graficului pot fi personalizate astfel : Opţiuni axă,


număr. umplere, culoare linie, stil linie, umbră, format 3-D sau aliniere.

Modificarea culorii elementelor la nivel de bară, coloană sau sector se realizează în


fereastra „Formatare punct de date” pentru graficul tip linie, „Formatare serie de date”.
POSDRU/19/1.3/G/34332
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Schele organizatorice se introduc pentru evidenţierea relaţiilor structurale, prin


calea Inserare-SmartArt şi alegerea tipului dorit de reprezentare. Structurile ierarhice

oferite sunt flexibile permiţând modificarea acestora prin :inserarea unui nivel nou,
poziţionarea relativă a acestuia, atributele de culoare, umbră, umplere, etc. Eliminarea unei
anumite componente se realizează prin selectarea acesteia urmată de apăsarea tastei
Delete. Acest lucru trebuie efectuat cu precauție deoarece nivelele inferioare celui şters
fiind eliminate simultan.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Capitolul 5 Obiecte grafice

Pentru inserarea unui obiect grafic într-un diapozitiv selectăm din submeniul
Inserare secţiunea Ilustraţii, pictograma dorită (Imagine, Miniatură, Album foto, Forme,
SmartArt, Diagramă).

Pentru Imagine , se deschide o fereastră nouă în care alegem calea spre dosarul
care conţine imaginea dorită, din fereastra internă selectăm imaginea şi efectuăm click pe
butonul inserare. După realizarea inserării se pot ajusta parametrii imaginii : luminozitate,
Contrast, Recolorare, Comprimare imagini, Modificare imagine sau Reiniţializare
imagine. După ce se efectuează dublu click pe imaginea inserată în diapozitiv se deschide
se deschide fereastra instrumente imagine la secţiunea Format ceea ce permite ajustarea
modului în care va apărea în prezentare imaginea aleasă se alege din stiluri imagini cu
variantele Formă, Bordură sau Efecte.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Pentru a selecta un obiect grafic se efectuează click stânga pe aceasta, observându-


se opt mici cercuri plasate de-a lungul perimetrului. Acestea permit ajustarea grosieră prin
plasarea mausului la extremitatea zonei dorite pentru acţionare şi deplasare pe direcția
săgeţii duble.
Obiectele grafice pot fi mutate nu numai în interiorul aceleaşi prezentări ci şi între
prezentări diferite şi modificat ulterior. Pentru aceasta selectarea se face printr-un clic
stânga pe obiect, acesta apărând încadrat de opt mici pătrate. Atunci când cursorul va fi
plasat pe aceste puncte îşi va schimba forma în săgeţi duble sugestive pentru modificarea
zonei:
 stânga-dreapta pentru pătratele centrale
 oblice pentru pătratele plasate în vârfuri.
Când se doreşte deplasarea întregului obiect cursorul apare sub forma crucii malteze
(săgeţi pe fiecare sens al crucii), iar ţinând apăsată tasta stângă a mausului are loc
deplasarea obiectului în zona dorită.
Pentru a plasa exact un obiect efectuăm clic dreapta pe acesta şi selectăm apoi
domeniul de acţiune :
 Dimensiune (înălţime, lăţime, rotaţie sau o scară procentuală)
 Poziţie (orizontal sau vertical în raportul cu colţul stâng superior sau centru)
 Text alternativ (browsere care nu acceptă implicit descărcarea imaginilor).

Pentru a insera un text într-o formă se tastează direct după poziţionarea cursorului
în interiorul acesteia. Se pot alege după tastare fontul, culoarea(simplă, textură, gradient
sau imagine), forma WordArt sau elemente de personalizare şi securizare.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Culoarea de fundal se modifică selectând obiectul şi alegând din Instrumente de


desen→Format→ Stiluri şi forme → Umplere formă → Culoarea, Imaginea, Gradientul
sau Textura.

Modificarea stilului de început sau de sfârșit al unei săgeți se realizează prin clic
dreapta pe obiect şi alegerea din Formatare formă , secţiunea stil linie, setări săgeată tipul
de început, respectiv de sfârşit, precum şi forma corpului săgeţii.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Aplicarea efectului de umbră asupra unui obiect desenat se face din Instrumente de
desen – stiluri WordArt – efecte text – umbră – opţiuni umbră. Din fereastra nouă

„Efecte de formatare text” se alege secţiunea Umbră cu parametrii : presetări, culoare,


transparenţă, dimensiune, pată, unghi şi distanţă.

Deoarece un desen complex corespunde unei mulţimi de obiecte, pentru păstrarea


integrităţii acestuia se impune operaţia de grupare, astfel încât desenul să fie considerat un
singur obiect ulterior. Realizarea grupării se face prin selectarea succesivă a obiectelor
menţinând apăsată tasta Shift iar apoi din Instrumente de desen – format – aranjare
efectuăm clic pe grupare. Din acel moment rămân doar opt puncte care delimitează
dreptunghiul în care se află întregul desen.

Operaţia inversă, degruparea, se realizează prin selectarea desenului, clic dreapta şi


alegerea opţiunii Grupare – anulare grupare.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Poziţionarea obiectului în raport cu celelalte se realizează prin selectarea


obiectului cu opţiunile aducere în prim plan (aducere în plan secundar) sau trimitere în
ultimul plan (trimitere în plan secundar), după ce se efectuează clic dreapta pe obiect sau
din Instrumente de desen – Aranjare – Ordonare obiecte.

Dacă desenul este complex se utilizează Instrumente de desen – Format – Panou de


selecţie care permite gestionarea eficientă a obiectelor în desenul general.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Capitolul 6 Pregătirea prezentării

Pregătirea unei prezentări presupune :


 Formatul paginii
 Includerea efectelor de animaţie în diapozitiv sau de tranziţie între diapozitive
 Ordonarea logică a diapozitivelor şi selectarea formatului
 Verificarea corectitudinii gramaticale
 Adăugarea unor note
 Ascunderea unor diapozitive pentru un anumit auditoriu
 Verificarea şi susţinerea la rece a prezentării
 Imprimarea
 Rularea
 Navigarea între diapozitive.
Formatul paginii pentru diapozitiv se realizează pe calea : Proiectare-Iniţializare
pagină cu opţiunile pentru lăţime, înălţime, numerotare şi orientarea pentru diapozitive sau
note. Diapozitivele pot fi dimensionate pentru formatele standard de tip A, B, Letter sau
diapozitive de 35mm.
Partea cea mai spectaculoasă a prezentării PowerPoint se datorează animaţiei
bazate pe elemente grafice sau media (audio, clipuri video, etc.).Formatul fişierelor media
acceptate este implicit wav de dimensiuni cuprinse între 100kO şi maxim 50MO, dar se
acceptă şi fişierele de tip : aiff (Apple), au (Unix-Linux), mid sau midi (instrumente
muzicale, sintetizatoare), mp3 (doar comprimate MPEG3 Fraunhoffer) şi wma (Microsoft)
. Aceste fişiere pot fi încorporate în prezentare sau legate. Fişierele încorporate se salvează
la ieşire împreună cu diapozitivele astfel încât pot rula pe orice calculator, în timp ce
fişierele legate trebuie salvate separat , de regulă în acelaşi dosar cu prezentarea, la
realizare, deoarece în absenţa linkurilor nu pot fi redate. Atenţie la rularea de pe
dispozitive de stocare detaşabile (CD, DVD, stick USB, cititor de carduri, etc.) deoarece
schimbarea literei unităţii duce la nerealizarea legăturii la redare.
Fişierele video trebuie să fie de tip asf (util pentru reţele), avi (acceptă cea mai mare
varietate de codecuri), wmv (pentru dimensiune minimă pe hard-disc) , mpg sau mpeg
(acceptă video CD şi formatele curente ale dispozitivelor de captură curente , cum ar fi
camerele video şi aparatele foto digitale).

La inserare se solicită informaţii suplimentare de configurare: în mod automat sau


după clic. După aceasta se utilizează secţiunea Instrumente sunet care permite ajustarea :
volumului la expunere, modul de redare, programarea începerii rulării, etc.
POSDRU/19/1.3/G/34332

Aceleaşi setări se aplică şi formatelor video cu posibilitatea gestionării ferestrei de redare.


Pentru realizarea tranziţiei între diapozitive se porneşte de la Animaţie – tranziţie
la acest diapozitiv urmată de alegerea stilului, vitezei şi programării succesiunii.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

MODULUL 7 – INTERNET ŞI WWW

Capitolul 1 : Noţiuni teoretice de bază

1.1 Înţelegerea termenului de Internet.

Tipuri de reţele

Reuniune de
wide area local area
retele
network (WAN) network (LAN)
:INTERNET

1.2 Înţelegerea termenului de World Wide Web (WWW)


World Wide Web (WWW) este o multitudine de pagini de informaţie scrise în
format html.
HyperText Markup Language (HTML) este un limbaj cu ajutorul căruia se scriu
pagini pentru World Wide Web. Limbajul HTML îi permite textului să includă diferite
fonturi, diferite imagini grafice şi legături. Hypertext oferă o metodă de prezentare a
textului, imaginilor, sunetelor şi filmelor ce sunt legate într-un mod nesecvenţial.

1.3 Definirea si înţelegerea termenilor: ISP, URL, hyperlink


ISP (Internet Service provider) este cel care oferă servicii de acces la Internet
URL –Uniform Resource Locator este o adresă a unei resurse existentă pe
Internet ce oferă legături între două documente din WWW .
Hyperlink (se foloseşte foarte des forma sa simplă - link), este o referinţă,
legătură, element de navigaţie într-un document către alte parţi ale aceluiaşi document,
alte documente sau secţiuni din alte documente, spre care un utilizator este trimis atunci
când accesează elementul de navigaţie. Un link este asemănător cu referințele și citaţiile
folosite în literatură, cu diferenţa că destinaţia hiperlinkului se poate accesa automat şi
instantaneu.
Hiperlinkurile fac parte din elementele de bază ale World Wide Web-ului, dar nu
se limitează la HTML sau Internet. Linkurile se pot folosi în aproape orice document în
format electronic.

1.4 Înţelegerea alcătuirii şi structurii unei adrese web


O adresă URL are următoarea sintaxă:

protocol://numegazdă.domeniu/cale/fisier.extensie#ancora
POSDRU/19/1.3/G/34332

1.5 Browser de web


WEB BROWSER este, o aplicaţie cu ajutorul căreia putem face schimburi de date
cu diferite calculatoare din reţea prin intermediul unor pagini ce sunt afişate pe monitor.
Atunci când se realizează o anumită cerere aplicaţia va verifica daca, ea ajunge
unde trebuie şi abia apoi va deschide pagina respectivă.
Exemple de browsere web: Internet Explorer, Opera, Netscape Navigator

1.6 Motor de căutare: este un program disponibil pe Internet cu ajutorul căruia se pot
căuta diferite pagini cu informaţii referitoare la un subiect anume. Această căutare se
realizează după un anumit cuvânt sau o anumită combinaţie de cuvinte, având ca rezultate
afişarea adreselor paginilor ce conţin cuvântul respectiv. Exemple de motoare de căutare:
Google, Yahoo, Altavista MSN etc.

1.7 Really Simple Syndication (RSS) şi utilitatea acestuia.


RSS este o familie de formate de fluxuri web, specificate în XML şi folosite
pentru Web syndication. RSS este folosit (printre altele) pentru ştiri, weblog-uri şi
podcasting. Abreviaţia este folosită pentru a face referinţă la următoarele standarde:
Really Simple Syndication (RSS 2.0)
Rich Site Summary (RSS 0.91, RSS 1.0)
RDF Site Summary (RSS 0.9 şi 1.0)
Web feed-urile oferă conţinut web sau sumaruri de conţinuturi web împreună cu
legături către conţinutul complet al respectivei surse de informaţii şi alte metadate. RSS
oferă această informaţie sub forma unui fişier XML numit feed RSS, webfeed, stream RSS
sau canal RSS. În plus faţă de facilitarea sindicalizării, feed-urile web permit cititorilor
fideli anumitor pagini să fie informaţi la actualizarea conţinutului de pe aceste pagini web,
prin folosirea unui soft special numit aggregator.
În paginile web, feed-urile web (RSS sau Atom) sunt de obicei legate de cuvântul
"Subscribe" ("Subscrie"), un pătrat portocaliu, , sau de literele sau .
Utilizare
Un program cunoscut sub numele de "feed reader" poate să verifice o listă de surse
de ştiri în numele utilizatorului şi să afişeze ştirile pe care le găseşte.
Programele care folosesc RSS sunt disponibile pentru diferite sisteme de operare.
Partea de client sunt proiectate ca programe de sine stătătoare sau extensii pentru
programele existente, precum browserele. Browserele precum Microsoft Internet Explorer
7, Mozilla Firefox, Safari sau Opera au integrat suportul feedurile RSS

1.8 Podcast şi utilitatea acestuia.


Podcasting este o metodă de distribuţie a fişierelor în format multimedia (de
obicei fişiere audio dar şi video), prin intermediul formaturilor de sindicalizare de conţinut
RSS şi ATOM. Fişierele pot fi descărcate şi redate pe echipamente mobile sau
calculatoare ce acceptă formatul în care acestea au fost create. Un autor de podcast este de
obicei denumit podcaster. Siturile de podcasting pot oferi fişierele spre descărcare şi
ascultare off-line sau pentru redare directă on-line. Metoda de bază este totuşi aceea de
descărcare prin intermediul unui cititor de conţinut RSS sau Atom. Numele vine de la
faimosul player portabil de muzică, iPod.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

1.2 Securitate
1.2.1 Cunoasterea modului de identificare a unui site web securizat: https,
simbolul unui lacăt
Site web protejat
Unele site-uri oferă posibilitatea păstrării confidenţialităţii datelor dumneavoastră.
De aceea pentru a avea acces la date va trebui să aveţi creat un cont şi anume va trebui să
aveţi un nume de utilizator (username) şi o parolă . Exemplu de site web protejat este orice
site de mail.
Sistemele de securizare
Există mai multe sisteme de securizare, toate bazate pe criptarea informaţiilor.
Majoritatea site-urilor de comerţ electronic au adoptat un astfel de sistem
Astăzi, un sistem des utilizat este SSL (Secure Sockets Layer) pe care îl puteţi
recunoaşte prin prezenţa unui simbol (lacăt sau cheie) în bara de stare a sistemului de
navigare pe internet şi prin prefixul “https://” în faţa adresei web afişate. Acesta operează
în două etape:
Anumite autorităţi sunt competente pentru a elibera certificate care atestă că un
anumit server aparţine unei anumite societăţi. Graţie sistemului SSL, navigatorii pe
internet pot verifica conţinutul certificatului şi dacă există anumite probleme (data
validităţii depăşită, autoritatea care l-a eliberat necunoscută etc.).

1.2.2 Certificat digital


Certificatele oferă un mecanism cu ajutorul căruia se câştigă o încredere mai mare
în legătura dintre o cheie publică şi entitatea care deţine cheia privată corespunzătoare. Un
certificat este o declaraţie semnată digital cu referire la o anumită cheie publică,
certificatul fiind semnat de emitentul său (cel ce deţine o altă pereche de chei publice şi
private). De obicei, certificatele mai conţin şi alte informaţii referitoare la cheia primară,
ca de exemplu informaţii despre cei care au acces la cheia privată corespunzătoare. De
aceea, atunci când eliberează un certificat digital emitentul atestă validitatea legăturii
dintre cheia publică şi informaţiile referitoare la identitatea celor care o accesează. Cele
mai folosite certificate se bazează pe standardul ITU-T X. 509. Aceasta este o tehnologie
fundamentală folosită în Windows 2000 PKI (Public Key Infrastructure). Trebuie însă
reţinut că acesta nu este singurul mod de certificare.

1.2.3 Criptare a datelor.


Criptarea sau codificarea datelor este procesul cu ajutorul căruia informaţia este
greu de descifrat sau de citit. Scopul criptării este acela de a nu permite persoanelor
neautorizate accesul la anumite date în timpul transmiterii lor sau atunci când sunt păstrate
pe diferite suporturi magnetice. Pentru a decodifica datele este necesară o cheie de
decodificare .

1.2.4 Infectarea computerului cu un virus de la un fisier descărcat de pe


Internet (viruşi de tip vierme, cal troian, spyware). Malware.
Virusul este un program care se ascunde în aplicaţiile existente pe calculator sau în
orice altă aplicaţie. Principalul scop al acestor programe este acela de a se autoreproduce
POSDRU/19/1.3/G/34332

cât mai des posibil pentru a ocupa cât mai mult spaţiu pe disc. Un alt scop al acestuia este
acela de a bloca aplicaţia respectivă.
Astfel că atunci când copiaţi anumite fişiere pe calculator de pe Internet există
pericolul ca aceste fişiere să conţină diferiţi viruşi care să ducă la funcţionarea
necorespunzătoare a sistemului de operare. De aceea trebuie ca atunci când copiaţi ceva de
pe Internet să verificaţi fişierul respectiv cu ajutorul unui program antivirus
Viruşi de tip vierme, cal troian, spyware. Înţelegerea termenului malware.
Un cal troian, numit uneori simplu "troian", este un program care da aparenţa că
foloseşte pentru a realiza o funcţie dorita de utilizator, dar in realitate executa funcţii
ascunse, nedorite si/sau dăunătoare . Numele provine de la legenda calului de lemn folosit
de greci pentru a penetra apărarea Troiei. Un exemplu clasic de cal troian este un program
download manager, pe care cineva îl pune pe un site si va oferă să îl descărcaţi gratuit. In
realitate, atunci când îl descărcaţi din internet si ăl rulaţi, in afară de funcţia de faţada,
programul respectiv poate sa deschidă anumite porturi pe calculatorul Dvs., poate sa
dezactiveze programele antivirus/antispyware/firewall, sa descarce si sa instaleze fără
ştiinţă Dvs. alte programe (de exemplu programe de spionaj al tastelor, pentru a afla
parolele si numărul cardului/ cardurilor Dvs.), poate trimite e-mailuri nesolicitate (spam),
sau sa lanseze atacuri DDOS (distributed denial of service - adică o avalanşă de cereri
către anumite servere sau echipamente in scopul de a le bloca).
Un vierme informatic este un program care se auto-multiplica, de obicei prin
intermediul unei reţele (sau prin internet, care este tot o reţea).Spre deosebire de viruşi,
viermii nu au nevoie de un alt fişier (de obicei executabil) pe care sa-l infecteze si cu
ajutorul căruia sa se răspândească. Unii viermi nu sunt foarte periculoşi, si nu fac decât sa
se răspândească si sa consume lăţimea de banda a reţelei. Din aceasta cauza percepţia
generala este ca viermii nu sunt atât de periculoşi ca troienii (care aproape întotdeauna
strica sau distrug fişiere pe calculatorul pe care rulează).Pe de alta parte, aceasta percepţie
nu este întotdeauna corectă. Deşi există într-adevăr viermi care nu sunt foarte periculoşi,
in limita permisiunilor oferite de sistemul de operare al calculatorului, toate acţiunile
negative pe care le poate executa un virus sau un cal troian, le poate executa si un vierme.
Spyware este un termen care iniţial era folosit pentru echipamente (de obicei
electronice) folosite pentru spionaj. În ultimii ani însă, termenul se foloseşte în principal
pentru programe instalate fără ştirea utilizatorului (sau fără ca acesta să înţeleagă pe deplin
toate funcţiile programului pe care îl instalează) pentru a intercepta interacţiunea sa cu
calculatorul. In mod concret, este vorba despre programe care înregistrează tastele apăsate,
punând la dispoziţia celui care a produs (sau a instalat programul) textul introdus de
utilizator (de exemplu, intre altele, parolele si numerele de card ), sau care transmit
periodic imagini cu ce este afişat pe ecranul calculatorului, sau care înregistrează paginile
de web vizitate, conţinutul e-mailurilor transmise si aşa mai departe. In plus, programele
spyware pot instala viruşi, pot modifica setările calculatorului astfel încât utilizatorul sa fie
re-direcţionat către anumite site-uri, sau pot înlocui anumite părţi din site-urile vizitate de
utilizator (de obicei reclamele) cu alte reclame, din a căror afişare beneficiază
producătorul programului spyware.
Malware, este un cuvânt creat artificial din cuvintele "maliţios" (răuvoitor) şi
software care se referă la un tip de software proiectat intenţionat pentru deteriorarea unui
computer sau infiltrarea în el, sau şi deteriorarea/infiltrarea în reţele întregi de computere,
fără consimţământul proprietarului respectiv. Termenul "malware" se utilizează
generalizat de către profesioniştii computerelor pentru a desemna orice formă ostilă,
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

intruzivă sau supărătoare de software / cod de program. Termenul de virus din domeniul
computerelor este uneori utilizat pentru a desemna toate formele de malware, inclusiv
viruşii informatici.
Exemple de malware creat pentru furtul de informaţii
 Bancos, un program care fură informaţii cu ocazia accesării unui sit web bancar
de către un client al băncii
 Gator, un program de tip spyware care monitorizează obiceiurile la accesarea
Internetului ale unor anumiţi utilizatori şi care apoi transmite datele unui server.
Datele sunt folosite apoi pentru pentru a transmite acelui utilizator reclame
conforme profilului său.
 LegMir, program de tip spyware care fură informaţii despre numele de utilizator,
parole şi altele, referitoare la jocuri online
 Qhost, un program de tip cal troian care modifică host files pentru a redirecţiona
spre un alt DNS server când siturile bancare sunt accesate cu scopul de a fura
informaţiile de autentificare ale utilizatorului
Viruşii se modifica permanent , creatorii acestora aducând îmbunătăţiri modelului
iniţial .Un antivirus neactualizat nu poate identifica toţi viruşii ce pot fi încărcaţi de pe
internet ..

1.2.6 Firewall
Firewall-ul este un sistem de securitate, de obicei este o combinaţie de hardware şi
software, cu scopul de a proteja o reţea împotriva ameninţărilor ce vin din partea altor
reţele, ca de exemplu Internetul. Firewall-urile împiedică comunicarea directă cu
calculatoarele externe ei şi viceversa. în locul comunicării directe toate informaţiile sunt
conduse de un proxy server în afara reţelei. Firewall-ul înregistrează atât volumul de
informaţii schimbat cu celelalte calculatoare cât şi încercările persoanelor neautorizate de
a căpăta acces la date.
Proxy server este o componentă a unui firewall care organizează traficul pe
internet de la o reţea LAN, cât şi către o reţea LAN. El decide dacă lasă diferite mesaje să
treacă prin reţea, oferă acces la reţea şi filtrează diferitele cereri venite din partea
utilizatorilor deoarece unele dintre ele pot veni de la persoane neautorizate.

1.2.7 Protejarea reţelelor prin conturi de utilizatori şi parole.


O parolă securizată este un mod important de a ne pot proteja calculatorul
împotriva utilizatorilor neautorizaţi care pot instala software malign sau pot accesa fişiere
confidenţiale de pe calculator. Cu cât mai puternică este parola, cu atât mai mult va proteja
calculatorul împotriva atacurilor. O parolă puternică:
- Conţine atât majuscule cât şi minuscule
- Conţine o combinaţie de numere, cuvinte şi/sau simboluri
- Este schimbată în mod regulat

1.2.8 Identificarea riscurilor asociate activităţilor online


Ca şi site-urile comerciale care urmăresc vizitatorii pentru a obţine cât mai multe
date despre profilul consumatorilor, organizaţiile teroriste "capturează" cât mai multe date
despre utilizatorii care navighează pe paginile lor web. Vizitatorii care accesează acele
situri şi care par cei mai interesaţi de ţelurile organizaţiei sau cei care sunt cei mai potriviţi
POSDRU/19/1.3/G/34332

pentru realizarea scopurilor propuse sunt ulterior contactaţi. De asemenea, persoanele care
se ocupă de recrutare pot utiliza aplicaţiile informatice cu caracter interactiv existente pe
Internet pentru a găzdui discuţiile online, aşa-numite chat-rooms sau cyber-cafe, pentru
identificarea şi cooptarea publicului receptiv, în special a tinerilor
Manipulatorii de informaţii sunt manipulatorii de conştiinţe umane, într-un război
care nu este decât manifestarea militară a societăţii informaţionale, a celui de-al Treilea
Val, cum scria A. Toffler. Potrivit unei „info-doctrine”, în „info-war” vor fi un front
„cyber-war”(în „cyber-spaţiu”) cu soldaţi „software” şi specialişti în C4I (soldaţi
universali) care, împreună, vor practica „info-teroarea” (începută cu acel „pumn de K.O.”
dat în războiul de comandă şi control, înainte de izbucnirea ostilităţilor).Reţelele globale
de sisteme informatice extind zona expusă infracţiunii şi fac ancheta, urmărirea judiciară
şi arestul mult mai dificile.

1.2.9 Control parental: supravegherea, restricţii de acces la anumite site-uri web,


restricţii de acces la anumite jocuri, limitarea timpului de joacă.

Aveţi posibilitatea să utilizaţi Control parental pentru a ajuta la gestionarea


modului în care copiii dvs. utilizează computerul. De exemplu, se poate limita accesul
copiilor dvs. la Web, se pot limita orele la care pot face Log on pe computer cât și jocurile
și programele pe care le pot executa.
Când Control parental blochează accesul la o pagină Web sau la un joc, este afișată
o notificare că acea pagină Web sau program au fost blocate. Copilul dvs. poate face clic
pe un link din notificare pentru a solicita permisiunea de a accesa acea pagină Web sau
program. Aveţi posibilitatea să permiteţi accesul prin introducerea informaţiilor dvs. de
cont.
Înainte să începeţi, asiguraţi-vă că fiecare copil pentru care doriţi configurarea
Control parental deţine un cont de utilizator standard, deoarece Control parental poate fi
aplicat doar conturilor de utilizator standard. Pentru configurarea Control parental pentru
copilul dvs., trebuie să deţineţi un cont de utilizator de tip Administrator. Control parental
nu poate fi aplicat pentru un cont de utilizator de tip Administrator.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Capitolul 2 Utilizarea unui browser web

2.1. Browser web

2.1.1 Deschiderea (şi închiderea) unui browser de web


• Din meniul Start-Programs-lntemet Explorer
• Prin dublu clic pe pictograma existentă pe desktop
• Pentru a închide aplicaţia apăsaţi butonul X existent pe bara de titlu a ferestrei sau
apelaţi funcţia Close din meniul File al ferestrei.

2.1.2 Introducerea unui URL în bara de adrese si încărcarea paginii Prin tastarea
adresei URL in bara de adrese si apăsarea tastei enter se încarcă pagina dorita

2.1.3 Afişarea unei pagini de web într-o fereastră nouă sau într-un nou tab
Atunci când aveţi deschisă aplicaţia Internet Explorer şi doriţi să mai deschideţi o
pagină web puteţi alege opţiunea New Window din meniul File.
Se observă că şi apăsarea simultană a tastelor CtrI+N duce la deschiderea unei
ferestre noi
Cu opţiunea New tab deschidem un nou tab , combinaţia de taste Ctrl+T deschide
de asemenea un nou tab

2.1.4 Oprirea încărcării unei pagini web


• După ce aţi început să încărcaţi o pagină web dacă doriţi să întrerupeţi procesul de
încărcare al paginii puteţi apăsa butonul x
• Sau se poate apăsa butonul oprire din meniul vizualizare.
• Se observă că şi apăsarea tastei Esc duce la oprirea încărcării paginii

2.1.5 Actualizarea unei pagini web. Puteţi alege reîncărcarea paginii apăsând butonul
existent pe bara de instrumente a aplicaţiei, sau puteţi alege opţiunea Refresh din meniul
View

2.1.6 Utilizarea funcţiei Help


• Când avem nelămuriri putem deschide cuprins si
index din meniul,ajutor (context and index from help
meniu)
• Puteţi căuta informaţii referitoare la un anumit
cuvânt cu ajutorul meniului search
• Cuvântul cheie se scrie in dreptunghiul de sub
indicaţie apoi se apăsa butonul list topics
• Pentru a vizualiza informaţiile găsite selectaţi
un rezultat şi apoi apăsaţi butonul Display
POSDRU/19/1.3/G/34332

2.2. Navigarea pe Internet


2.2.1 Schimbarea paginii de start a aplicaţiei de navigare pe Internet
Din meniul Tools se deschide fereastra Opţiuni internet .Se poate apăsa butonul Use
curent pentru ca pagina pe care ne aflam sa devină pagină de start .

2.2.2 Ştergerea parţială sau totală a adreselor din bara de adrese se poate face
după ce dăm un clic în interiorul barei de adrese se poate apăsa butonul back-space pentru
a şterge ceea ce este in stânga cursorului sau tasta delete pentru a şterge ceea ce este in
dreapta cursorului

2.2.3 Afişare, blocare pop-up


• Faceţi clic pe butonul Instrumente, apoi pe Blocare ferestre pop-up.
• Alegeţi una dintre următoarele variante:
• Pentru a dezactiva Blocare ferestre pop-up, faceţi clic pe Dezactivare blocare
ferestre pop-up.
• Pentru a activa Blocare ferestre pop-up, faceţi clic pe Activare blocare ferestre
pop-up.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

• Navigaţi la un site Web cu ferestre pop-up, apoi faceţi clic pe bara de informaţii
atunci când aceasta vă informează că o fereastră pop-up a fost blocată. Pentru
deblocare Faceţi clic pe Afişare ferestre pop-up blocate.
• Aveţi posibilitatea să afişaţi ferestre pop-up dacă apăsaţi CTRL+ALT în timp ce
faceţi clic pe un link pentru a deschide un site Web cu ferestre pop-up

2.2.4 Afișare, blocare cookies. Faceţi clic pe butonul Instrumente, apoi faceţi clic
pe Opţiuni Internet.
Faceţi clic pe fila Confidenţialitate, apoi, sub Setări, mutaţi glisorul în sus, pentru a
bloca toate modulele cookie, sau în jos, pentru a permite toate modulele cookie, apoi faceţi
clic pe OK.
Dacă blocați modulele cookie, este posibil ca anumite pagini Web să nu se afișeze corect.

2.2.5 Ştergerea fişierelor temporare de Internet.


Deschideţi Opţiuni Internet făcând clic pe butonul Start, pe Panou de control, pe
Reţea şi Internet, apoi pe Opţiuni Internet.
Faceţi clic pe fila General, apoi, sub Istoric navigare, faceţi clic pe Ștergere.
Faceţi clic pe Ștergere totală, pe Da pentru a confirma că ștergeţi aceste informaţii,
apoi pe OK. Ștergerea fișierelor temporare în Internet Explorer 8
Deschideţi Opţiuni Internet făcând clic pe butonul Start, pe Panou de control, pe
Reţea şi Internet, apoi pe Opţiuni Internet.
Faceţi clic pe butonul Siguranţă, apoi faceţi clic pe Ștergere istoric navigare. Bifaţi
caseta de selectare de lângă fiecare categorie de informaţii pe care doriţi să o
ștergeţi.Bifaţi caseta de selectare. Se menţin datele despre site-uri Web preferate dacă nu
doriţi să ștergeţi modulele cookie şi fişierele asociate cu site-urile Web din lista Preferinţe.
Faceţi clic pe Ștergere. Această operaţiune poate să dureze dacă aveţi multe fişiere
şi un istoric mare. Orice ştergere eliberează spaţiu pe hard disk, poate rezolva probleme
ale browser Web și adaugă mai multă confidenţialitate, dar vă poate stânjeni eliminând
informaţii de care aveţi nevoie în Internet. De exemplu, va trebuie să tastaţi din nou
parolele pe care le aveaţi stocate anterior pe computer.

2.2.6 Afişarea / ascunderea barelor de instrumente


Barele de instrumente sunt diferite imagini grafice care permit realizarea unor
acţiunii Printr-o simplă apăsare pe acestea. Barele de instrumente se găsesc în meniul
View-Toolbars.
Există patru tipuri de bare de instrumente: bara de instrumente standard, bara de
adrese, bara de legături şi bara radio.
Dacă nu este selectată nici una dintre aceste bare de instrumente pagina apare d oar
cu bara de meniuri
POSDRU/19/1.3/G/34332

2.2.7. Accesarea unui hyperlink


Link (engleza: hyperlink), este o referinţa către un document sau parte a unui
document. Termenul link (prescurtare de la hyperlink) de obicei este asociat cu Internetul
si paginile web, el fiind un termen mult mai general, care poate cuprinde referirea si intre
alte tipuri de documente electronice, care nu sunt neapărat in format HTML (pagini web)
si nu sunt neapărat pe Internet.
Ca reprezentare grafica un link este un text (de obicei subliniat si/sau prezentat cu
o culoare diferita), care poate fi identificat intr-o pagina web si pe care se poate face clic
pentru a accesa pagina sau documentul spre care punctează. Un link poate puncta atât
către o pagina exterioara, cat si in aceeaşi pagina spre o anumita sub-secţiune a paginii.
Metoda de funcţionare al unui link într-o pagina web, este relativ simplă. Când
utilizatorul face clic pe un link, navigatorul/browser-ul se “uită” către ce adresa punctează
atributul bref si accesează acea pagina de la adresa specificata .Atunci când prompter-ul
mouse-ului se deplasează peste un text sau o imagine care constituie zona activă a unui
link, forma prompter-ului se schimbă (în mână) şi de asemenea în funcţie de felul în care a
fost scris codul paginii respective, este posibil să se schimbe şi culoarea sau chiar forma
acelui link. Dacă se dă click pe un link, se poate realiza un salt la o anumită adresă
(ancoră) din cadrul aceleiaşi pagini sau la o altă pagină Web (ancoră) aflată pe acelaşi
server sau pe un alt server. În funcţie de conţinutul noii adrese URL se poate declanşa o
operaţiune de download (descărcare a unei resurse din Internet), transmiterea datelor unui
formular sau se poate afişa un nou conţinut de pagină Web.

2.2.8. Navigarea înainte si înapoi între paginile web vizitate anterior se poate
realiza prin intermediul butoanelor Back şi Forward.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

2.2.9. Încărcarea paginii de start se realizează automat la deschiderea aplicaţiei.


Dacă dorim sa ne întoarcem la acea pagina alegem pagina de pornire din meniul
vizualizare (view), salt la, apoi alegem pagina de pornire .
Întoarcerea la pagina de start se poate face si prin apăsarea butonului home din
bara de instrumente standard

2.2.10. Afişarea URL – urilor vizitate anterior utilizând bara de adrese a


aplicaţiei
URL-urile vizitate anterior apar listate daca apăsăm pe săgeata din dreapta barei de adrese
De asemenea ele pot fi listate la apăsarea butonului history

2.3.Utilizarea semnelor de carte (bookmarks)

2.3.1 Însemnarea unei pagini web. Ştergerea unui bookmark


Atunci când se „navighează” sub un browser în Internet, este posibil să se dorească
memorarea adreselor URL ale unor pagini de interes, în vederea revenirii la acestea şi altă
dată. Această memorare este similară cu utilizarea unor semne de carte „bookmarks”
plasate la anumite pagini. În acest sens orice browser modern pune la dispoziţie un sistem
de memorare a adreselor paginilor favorite, şi de reaccesare a lor din cadrul unui meniu
numit chiar Favorites. Adăugarea (memorarea) în Favorites a adresei URL a unei pagini
curente aflate în fereastra browser-ului se face cu opţiunea Add to Favorites selectată din
meniul cu acelaşi nume (Favorites). Prin intermediul meniului contextual, este posibilă
adăugarea în Favorites a adresei URL a unui link din pagina Web curentă.

2.3.2 Afişarea unei pagini însemnate bookmarks se poate realiza oricând prin
selectarea ei din meniul Favorites (Bookmarks).

2.3.3 Crearea, ştergerea unui director bookmark (semn de carte)


Adresele URL ale paginilor Web memorate în bookmarks-uri pot fi grupate pe
domenii, subdomenii, subiecte şi problematici în folder-e şi subfolder-e speciale care pot
fi create, modificate sau şterse prin intermediul dialogului Organize Favorites. Acest
dialog se poate lansa din opţiunea cu acelaşi nume aflată în meniul Favorites.

2.3.4 Adăugarea unei pagini web într-un director bookmark


POSDRU/19/1.3/G/34332
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Capitolul 3. Formulare web

3.1. Completarea unui formular pe web


3.1.1 Completarea unui formular pe web
Un formular este un ansamblu de zone active alcătuit din mai multe tipuri de
elemente: butoane, casete de selecţie, câmpuri de editare, etc., ce permit utilizatorilor să
introducă efectiv informaţii. Aceste informaţii sunt ulterior transmise serverului pe care
este găzduită pagina dumneavoastră, unde vor putea fi prelucrate.
O sesiune cu o pagina Web ce conţine un formular cuprinde două etape:
Utilizatorul completează formularul şi, prin apăsarea butonului de expediere, trimite
serverului datele înscrise în formular.
O aplicaţie dedicată de pe server (un script) analizează informaţiile transmise şi, în
funcţie de configuraţia scriptului, fie stochează datele într-o bază de date, fie le transmite
la o adresă de mail indicată de dumneavoastră. Dacă este necesar, serverul poate expedia
şi un mesaj de răspuns utilizatorului. Cel mai important lucru pe care trebuie să-l înţelegeţi
în legătură cu formularele este că aici apar două probleme distincte şi care necesită
instrumente diferite pentru a le gestiona.
Prima dintre ele este plasarea formularului în pagină şi asigurarea bunei lui
funcţionări. Acest lucru se realizează prin HTML şi de el ne ocupăm în acest capitol.
Cea de-a doua este gestionarea şi prelucrarea informaţiilor pe care vizitatorul le
introduce prin intermediul formularului. Această problemă este rezolvată cu ajutorul
scripturilor CGI stocate pe server.
Structura formularelor poate varia, de la o simplă casetă de text pentru introducerea
unui şir de caractere, până la un ansamblu complex, cu multiple secţiuni şi care oferă
facilităţi puternice de transmitere şi prelucrare a datelor.

3.1.2 Trimiterea, anularea unui formular web.


Unul dintre aspectele importante pe care trebuie să le aveţi în vedere atunci când
folosiţi formulare în paginile dumneavoastră este validarea datelor introduse de vizitatorii
lor. Limbajul HTML oferă relativ puţine instrumente pentru îndeplinirea acestei sarcini.
Totuşi, aveţi la dispoziţie câteva posibilităţi.
Folosiţi atributul maxlength atunci când introduceţi un câmp de editare, pentru a
împiedica vizitatorul să introducă un număr eronat de caractere. De exemplu, dacă cereţi
introducerea într-o casetă de text a codului numeric personal, acea casetă nu trebuie să
permită introducerea a mai mult de 13 caractere, un câmp de editare care cere introducerea
codului poştal nu trebuie să permită introducerea a mai mult de 4 caractere, etc.
Pentru a vă asigura că vizitatorul introduce date corecte într-un câmp de editare (de
exemplu o adresă de mail validă trebuie să conţină obligatoriu caracterul "@") nu există
instrumente HTML. Pentru a realiza astfel de sarcini sunt necesare scripturi JavaScript. În
capitolul JavaScript veţi găsi scripturi utile care fac posibile validările datelor, încă din
momentul introducerii lor.
Folosiţi de câte ori este posibil butoanele radio, casetele de validare şi meniurile,
pentru a simplifica procesul de introducere a datelor. Fiţi cât mai explicit, asiguraţi
indicaţiile necesare pentru completarea formularelor, precizând, unde este cazul, dacă pot
fi selectate mai multe opţiuni sau numai una singură.
POSDRU/19/1.3/G/34332

3.2. Căutarea pe Internet


3.2.1 Selectarea unui anumit motor de căutare
Motor de căutare: este un program disponibil pe Internet cu ajutorul căruia se pot
căuta diferite pagini cu informaţii referitoare la un subiect anume. Această căutare se
realizează după un anumit cuvânt sau o anumită
combinaţie de cuvinte, având ca rezultat afişarea
adreselor paginilor ce conţin cuvântul respectiv»
Există foarte multe motoare de căutare, dar cele mai
cunoscute şi folosite sunt GOOGLE , YAHOO,
ALTAVISTA, METACRAWLER, Excite, Start Net
Aceste motoare se pot încărca În meniul Search ,
alegerea motorului de căutare se face după derularea
opţiunilor.

3.2.2 Efectuarea unei căutări utilizând cuvinte, fraze cheie


Căutarea este simplă: este suficient să introduceţi orice vă trece prin minte în
caseta de căutare, să apăsaţi pe Enter sau să faceţi clic pe butonul Căutaţi iar Google va
căuta pe web paginile care sunt relevante pentru interogarea dvs.
Căutarea nu face niciodată diferenţa dintre majuscule şi minuscule. Căutarea
interogării [ new york times ] este la fel cu cea pentru [ New York Times ].
În general punctuaţia este ignorată inclusiv caracterele @#$%^&*()=+[]\ şi alte
caractere speciale.
Utilizaţi cuvintele care este cel mai probabil să apară pe pagină
Descrieţi ceea ce vă trebuie utilizând cât mai puţini termeni cu putinţă. Scopul
fiecărui cuvânt este de a rafina mai mult rezultatele. Deoarece sunt utilizate toate
cuvintele, fiecare cuvânt limitează rezultatele. Dacă limitaţi prea mult, veţi pierde multe
informaţii utile
Un rezultat standard de căutare va include un titlu cu un link spre pagina web, o
descriere scurtă sau un extras original din pagina web şi adresa URL a paginii.

3.2.3 Utilizarea facilităţilor de căutare avansată: după fraza exactă, căutare prin
excluderea numitor cuvinte, după dată, după format.
Fiecare dintre siturile de căutare permite căutarea pe baza unor cuvinte cheie –
cuvinte care sunt descriu site-ul căutat –, prezentând o lista cu site-urile ce conţin acele
cuvinte. Adeseori, lista site-urilor prezentate este ordonata în funcţie de relevanta site-ului
respectiv. În acest sens, se utilizează diverşi indicatori: numărul de apariţii a cuvintelor
căutate în site sau pagina web respectivă, numărul de link-uri ale altor site-uri către acel
site, numărul de persoane care (în urma efectuării unei căutări similare) au vizitat site-ul
respectiv etc.
În numeroase cazuri lista site-urilor rezultate dintr-o căutare este foarte mare, fiind
dificila identificarea celor care conţin informaţiile dorite. Pentru evitarea acestui neajuns
se utilizează în general cuvinte cheie potrivite si facilitaţi avansate de căutare.
Alegerea potrivita a cuvintelor cheie cu care se efectuează căutarea micşorează
vizibil numărul de rezultate returnate. Este posibila specificarea mai multor cuvinte cheie,
separate de spaţiu, deşi, în funcţie de motorul de căutare utilizat, semnificaţia diferă: cea
mai mare parte a acestora le interpretează ca doua cuvinte cheie care trebuie sa apară în
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

pagina web returnata ca rezultat, dar altele le interpretează ca alternative – pagina web va
conţine oricare (unul) dintre cuvintele cheie specificate. În plus, forţarea căutării unei fraze
se poate realiza incluzând-o între ghilimele. Prin utilizarea unor facilitaţi de căutare
avansata sunt posibile căutări mult mai precise.

3.2.4 Căutarea unei enciclopedii, dicţionar.


POSDRU/19/1.3/G/34332

Capitolul 4 Salvarea şi imprimarea fişierelor

4.1.1 Salvarea unei pagini Web într-o locaţie pe disc.


Conţinutul unei pagini Web se poate salva ca fişier text (.txt) sau(.html) prin
intermediul opţiunii Save as existentă în meniul File al browser-ului.
După selectarea acestei opţiuni (Save as) apare un dialog (Save Web Page) prin
intermediul căruia poate fi selectată calea şi numele fişierului în care se va salva conţinutul
paginii curente. De asemenea se poate selecta tipul fişierului care va fi salvat (html, htm,
txt).

4.1.2 Descărcarea de fisier dintr-o pagină web într-o locaţie pe disc.


Paginile web oferă vizitatorilor link-uri speciale pentru descărcarea unor arhive ce
pot conţine fişiere de tip text, de tip imagine, de tip sunet, video sau produse software.
Aceste fişiere există arhivate (zip, rar, ace etc. sau sub forma autoextractabilă exe) pentru
a putea fi descărcate mai rapid,.
Procesul de descărcare (download) a fişierelor din hard disc-ul server-ului pe hard
disc-ul calculatorului personal se poate realiza în mai multe modalităţi:
· dând click în link-ul respectiv;
· prin intermediul meniului contextual alegând opţiunea Save Target As;
· prin intermediul unui downloader (un program specializat pentru descărcarea
rapidă a unui fişier din Internet ex.: FlashGet, Download Accelerator, GetRight etc).

4.1.3 Copierea textului, imaginilor, URL-ului dintr-o pagină web într-un


document
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Informaţiile existente pe site-urile din Internet, le dorim uneori stocate in


documente personale, in calculatorul propriu. Acestea pot fi cu uşurinţa copiate. Se
selectează textul sau URL-ul de copiat, se executa clic dreapta pe selecţie si se alege
comanda Copy. Se deschide apoi documentul Word, se executa clic dreapta in locaţia in
care se realizează lipirea si se alege comanda Paste. Documentul Word va fi ulterior
salvat.

4.2 Printarea
4.2.1 Schimbarea orientării unei pagini web, schimbarea dimensiunii hârtiei.
Meniul File al browser-ului pune la dispoziţie posibilitatea de a previzualiza o pagină
Web înainte de tipărire prin intermediul opţiunii Print Preview.
• Schimbarea orientării portrait (cu pagina aşezată pe lungime) sau
• landscape (cu pagina aşezată pe lăţime) a unei pagini Web ce va fi tipărită,
• poate fi realizată prin intermediul dialogului Print, secţiunea Layout.
• Dialogul Print devine disponibil dacă din meniul File s-a ales opţiunea Print.

Schimbarea dimensiunii hârtiei se poate realiza prin intermediul opţiunii Page


Setup din cadrul meniului File. După lansarea acestei opţiuni va deveni disponibil
dialogul Page Setup care prin câmpul Size (mărime) va permite modificarea dimensiunii
hârtiei pe care se va lista la imprimantă

4.2.2 Vizualizarea unei pagini web


Paginile web sunt fişiere in format HTML aflate pe serverele web si pentru a fi
vizualizate trebuie in prealabil descărcate pe calculatorul nostru. Când mergem la adresa
unei pagini web exploratorul cere serverului web o copie a acestei pagini pentru a o afişa
pe monitor. Serverul web începe sa transmită pagina si pe măsura ce exploratorul o
recepţionează ea va fi afişata pe ecranul monitorului. Durata de timp in care o pagina web
este afişata complet variază in funcţie de dimensiunile paginii respective. Cu cit pagina
este mai mare si mai încărcata cu imagini cu atât se va descărca mai greu pentru ca
transmiterea diverselor sale elemente de la server la calculatorul nostru durează mai mult.
In timpul descărcării unei pagini web se poate observa progresia descărcării paginii daca
privim o mica bara albastra care se lungeşte înspre dreapta,bara aflata la partea de jos a
ferestrei IE. Atunci când descărcarea este completa bara albastra dispare.
Paginile web descărcate pe calculatorul personal sunt stocate intr-un depozit
("cache") pe har-disc (in dosarul de la adresa C:\Windows\Temporary Internet Files).
POSDRU/19/1.3/G/34332

Atunci când mergem pe internet la o pagina vizitata intr-o alta sesiune de conectare, IE
verifica întâi daca are pagina respectiva pe har-disc si apoi o compara cu cea de pe
serverul web. Daca nu sunt sesizate diferenţe importante intre cele doua pagini IE o va
afişa pe cea de pe har-disc pentru a nu mai descărca încă o data pagina de pe server. Acest
comportament al IE ne permite sa economisim timp si bani evitând descărcarea de fiecare
data a unor pagini care nu s-au modificat de la ultima noastră vizita. Pe de alta parte daca
în privinţa unei pagini web nu avem încredere in decizia luata de IE va trebui sa ţinem
apăsata tasta Ctrl si facem clic pe butonul "Refresh" pentru a obliga programul IE sa
redescarce pagina de pe serverul web.
Daca pagina descărcata nu este afişata corespunzător sau observam ca nu a fost
descărcata in întregime (de ex. lipseşte o porţiune de text sau lipsesc anumite imagini )
trebuie sa apăsam pe butonul "Refresh" (reîmprospătează) sau pe tasta F5. Exploratorul va
relua de la început descărcarea paginii respective. Daca observam ca pagina este din nou
afişata necorespunzător înseamnă ca IE a afişat pagina stocata pe hard-disc. In aceasta
situaţie ţinem apăsata tasta Ctrl si facem clic pe butonul "Refresh" pentru a obliga
programul IE sa redescarce pagina de pe serverul web. Daca nici in aceasta situaţie pagina
nu este afişata corect înseamnă ca pagina de pe serverul web este alterata si va trebui sa o
accesam alta data având speranţa ca autorul ei o va repara.
Daca ni se pare ca descărcarea unei pagini durează prea mult putem sa o oprim in
orice moment făcând clic pe butonul "Stop" (sau apăsând tasta Esc). De cele mai multe ori
imaginile sunt responsabile pentru o descărcare greoaie si de obicei ele sunt descărcate
după ce este afişat textul paginii. Daca nu ne interesează imaginile dintr-o anumita pagina
putem sa lăsăm sa fie descărcat textul si apoi sa apăsăm pe butonul "Stop" pentru a opri
descărcarea imaginilor.

4.2.3 Alegerea opţiunilor de imprimare.


Opţiunea Print a meniului File pune la dispoziţie un dialog special prin
intermediul căruia poate fi stabilit conţinutul ce va fi tipărit: întreaga pagină Web,·doar o
pagină anume din cadrul documentului Web,·un
frame, un text selectat,· numărul de copii ce se vor
tipări.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Capitolul 5 Poşta electronică

5.1 Concepte /Termeni

5.1.1. Termenul de e-mail şi utilizările lui


E-mail sau poştă electronică se numeşte sistemul care permite transmiterea sau
primirea de mesaje prin Internet. Cuvântul provine din engleză (electronic mail, poştă
electronică). Uneori pentru poşta electronică se mai întrebuinţează şi desemnarea simplă
mail.
Serviciul e-mail este în prezent unul dintre cele mai larg răspândite servicii Internet
deoarece permite transmiterea rapidă a mesajelor electronice, este foarte ieftin, uneori
chiar gratis, face posibil transferul de fişiere ataşate mesajelor, asigură facilităţi
performante de comunicare cum sunt: Reply, Forward, Quote, CC, BCC.

5.1.2 Adrese de e-mail


O adresă de e-mail are forma [utilizator]@[domeniu].[TLD], unde [domeniul]
este adresa sit-ului care acordă serviciul de e-mail, iar [TLD] este extensia de localizare
geografică a domeniului (engl. Top Level Domain). O adresă-exemplu ar fi
ionpopescu123@yahoo.com. Semnul tipografic @ înseamnă "la" şi se citeşte "a rond"
(engl. at).
Standardul e-mail-ului a fost definit în RFC 2822, care stabileşte printre altele că e-
mail-urile sunt compuse din două părţi:
- header - antetul, care include informaţii precum destinatar, subiect, etc.
- body - corpul, textul mesajului propriu-zis.
Antetul conţine cel puţin patru câmpuri:
 From (de la) - adresa de e-mail a expeditorului mesajului,
 To (spre) - adresa de e-mail a destinatarului (sau adresele destinatarilor, dacă
sunt mai mulţi),
 Subject (subiectul) - un rezumat al mesajului,
 Date (data) - data şi ora locală a trimiterii mesajului.
Alte câmpuri des folosite sunt:
• Cc - "Carbon Copy" (copie la indigo) - o copie identică a mesajului trebuie trimisă
şi la adresa sau adresele de e-mail din acest câmp,
• Bcc - "Blind Carbon Copy" (copie la indigo oarbă) - la fel ca şi Cc, doar că nici un
destinatar nu va afla la cine se mai trimit copii ale mesajului, în afară de el însuşi.

5.1.3 Scurt mesaj scris (SMS).


Short Message Service aşa cum este utilizat in prezent a fost iniţial definit ca
parte a sistemului Global System for Mobile Communications (GSM), însemnând
transmiterea unor mesaje scrise cu o lungime mai mica de 160 caractere. În prezent
serviciul SMS este valabil intr-o multitudine de reţele , nu numai in reţelele GSM .
In prezent mărimea unui SMS trebuie sa fie mai scurta decât 140 octeţi

5.1.4 Voice over Internet Protocol (VoIP) şi a principalele sale beneficii.


POSDRU/19/1.3/G/34332

Voce peste Protocol de Internet (în engleză: Voice over Internet Protocol, VoIP),
numită şi Telefonie IP sau Telefonie Internet este procesul de transmitere a conversaţiilor
vocale umane prin legături de date de tip IP sau prin reţele în care este folosit acest
protocol
Telefonia IP se caracterizează prin conversia vocii în pachete de date ce se transmit
prin reţele IP de la sursă la destinaţie, unde sunt puse din nou în ordinea iniţială şi
convertite înapoi în semnale acustice. Cea mai cunoscută reţea IP este Internetul,
conectând milioane de utilizatori la nivel mondial. Alte reţele IP sunt cele interne
companiilor, reţele private între utilizatori sau diferite instituţii.
Avantajul principal al VoIP faţă de telefonia clasică este preţul redus, datorat
faptului că se utilizează reţeaua IP care poate fi folosită în acelaşi timp şi pentru alte
servicii, precum navigare web, e-mail, e-banking şi multe altele. Utilizatorul îşi poate
folosi serviciul VoIP indiferent de locul unde se conectează la Internet.
Din punct de vedere tehnic este astfel posibil să locuiască într-o zonă geografică şi
să aibă număr de telefon dintr-o altă zonă geografică (stat, ţară, continent). Totuşi, în
ultima vreme, tendinţa pe plan mondial este ca astfel de numere să fie evitate
O convorbire telefonică este formată din două părţi distincte: semnalizarea
(trimiterea numărului, a semnalelor de sunat, ocupat etc.) şi partea de media (transmiterea
efectivă a vocii sau a datelor). Aceasta din urmă se face prin codarea semnalului cu un
codec şi împachetarea lui în pachete RTP. Semnalizarea se poate face cu unul din
următoarele protocoale: SIP, H.323, MGCP, H.248, IMS,SCCP,T.38 . Protocoalele SIP,
MGCP, H.248 şi T.38 folosesc un protocol auxiliar, SDP, pentru descrierea
caracteristicilor canalelor de media trimise.
• Reţele publice VoIP: Skype, Yahoo! Voice.
• Aplicaţii client VoIP: Skype, Yahoo! Messenger, Google Talk.

5.1.5 Beneficii ale mesageriei instant


Mesageria instant (IM) permite comunicarea simultana intre utilizatori prin
transmiterea informaţiei rapid si eficient, având imediat confirmare de primire sau chiar
răspuns pertinent. in unele cazuri, ea implica opţiuni care fac aplicaţiile mai populare
(posibilitatea de conversaţie fără costuri prin intermediul Internetului, precum si folosirea
camerei web / transmisie video). Este posibila chiar salvarea conversaţiei pentru o
referinţa ulterioara, ceea ce acoperă astfel breşa dintre natura persistenta a poştei
electronice (email) si facilitatea de schimb rapid de informaţie (adrese de Internet sau
fragmente de documente), care poate fi greoaie in cazul unei conversaţii telefonice
Mesageria instant este o forma de comunicare in timp real prin intermediul reţelei,
care poate fi considerata mai aproape de conversaţia autentica decât de schimbul de
scrisori in format electronic. Spre deosebire de posta electronica, partile comunicante ştiu
când partenerul de discuţie este disponibil. Multe sisteme de acest gen permit utilizatorilor
sa anunţe daca sunt sau nu lângă computer, disponibili pentru conversaţie, plecaţi din
birou sau de acasă, etc. Pe de alta parte, cei apelaţi nu sunt obligaţi sa răspundă imediat la
mesajele primite, motiv pentru care unii utilizatori considera ca folosirea mesageriei
agresează mai puţin intimitatea, decât o convorbire telefonica. In acelaşi timp, unele
sisteme de mesagerie instant permit trimiterea mesajelor către utilizatori care nu sunt
conectaţi la sistem, cei apelaţi putând vizualiza mesajele după intrarea in sistem.
Yahoo! Messenger este una dintre cele mai populare aplicaţii-client pentru
mesagerie instant, ea folosind un protocol de comunicaţie propriu. Serviciul este gratuit si
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

aplicaţia poate fi descărcata si folosita de oricine este înregistrat pe site-ul Yahoo!. Pe


lângă facilităţile legate de partea de messaging si emailing, acest serviciu mai oferă si
facilităţi de transfer de fişiere, convorbiri PC către telefon (contra cost), PC-to-PC (gratuit)
si multe alte facilităţi necesare oricărui birou modern.
MSN Messenger este o aplicaţie-client pentru mesagerie instant creata de
Microsoft in 1999. A fost redenumita Windows Live Messenger in februarie 2006 si este
parte a seriei de servicii online Microsoft Windows Live.
AOL Instant Messenger (AIM) este cea mai populara aplicaţie de mesagerie
instant din Statele Unite, fiind creata in mai 1997. Google Talk este o aplicaţie cu facilitati
de VoIP lansata de Google in august 2005.
Odată cu răspândirea nevoilor de comunicaţie a crescut si numărul utilizatorilor de
servicii de mesagerie instant. Putem estima ca peste 80% dintre utilizatorii computerelor
conectate la Internet folosesc astăzi un astfel de serviciu. Messenger-ul a devenit aproape
indispensabil pentru majoritatea utilizatorilor.

5.1.6 Comunitate online (virtuală).


Platformele sociale cele mai cunoscute sunt :Twitter, MySpace, Facebook,
Hi5 Zorpia , etc. Întâlnirile pe internet implica “întâlnirea” virtuala a doua sau mai multe
persoane ce au interese comune, puncte comune (şcoala, locaţie, preferinţe etc), ce se
contactează iniţial in spaţiul cibernetic înainte de a decide daca relaţia va fi continuata si in
afara spaţiului virtual. Aceasta practica moderna printre adulţi si printre adolescenţi poate
fi destul de amuzanta si benefica, ajutând persoana sa socializeze cu persoane ce
împărtăşesc interese si convingeri comune. Unele persoane sunt ajutate astfel sa-si
construiască încrederea in sine dar ajuta tânărul adolescent sa-si dezvolte si abilităţile de
comunicare si relaţionare interpersonala. Însă aceasta activitate poate deveni confuza
pentru cei neiniţiaţi in acest tip de relaţionare. Reţelele de socializare si întâlnire online a
adolescenţilor sunt favorabile iniţierii unor discuţii tematice cu subiectele preferate cu
tineri de vârsta lor ce împărtăşesc viziuni similare, asigurând o platforma cu un flux
continuu de informaţii si gânduri, eliminând astfel anumite bariere de comunicare
(spaţiale, temporale, timiditate, complexe fizice etc) .

5.2 Securitate
5.2.1 Conştientizarea posibilităţii de a primi mesaje nesolicitate
Adolescenţii trebuie sa se ferească de hartuirea online numita şi "cyberbulling"
(hartuire cibernetica). Deşi majoritatea comunicării online are un aspect pozitiv, prin
intermediul mediei electronice pot fi transmise şi mesaje de batjocură, hărţuire, ameninţare
prin mesaje instant, e-mail-uri, camere de chat sau bloguri (în general victima îşi cunoaşte
agresorul şi invers, însă niciodată nu raportează aceste acţiuni părinţilor sau unor
autorităţi) .
Mesajele nesolicitate primite pe mail sunt de obicei purtătoare de viruşi , de
reclame ale unor site-uri care aduc atac la morală , sunt folosite pentru înșelătorii mascate ,
etc .

5.2.2 Phishing. Recunoaşterea acţiunilor de phishing.


În domeniul de securitate a calculatoarelor, phishing, care provine din engleză şi
se citeşte aproximativ 'fi-şin, reprezintă o formă de activitate criminală care constă in
POSDRU/19/1.3/G/34332

obţinerea unor date confidenţiale, cum ar fi date de acces pentru aplicaţii de tip bancar,
aplicaţii de trading (De exemplu: eBay, PayPal) sau informaţii referitoare la carduri de
credit, folosind tehnici de manipulare a datelor identităţii unei persoane sau a unei
instituţii. Un atac de tip phishing constă, în mod normal, în trimiterea de către atacator a
unui mesaj electronic, folosind programe de mesagerie instanţă sau telefon, în care
utilizatorul este sfătuit să-şi dea datele confidenţiale pentru a câştiga anumite premii, sau
este informat că acestea sunt necesare datorită unor erori tehnice care au dus la pierderea
datelor originale. În mesajul electronic este indicată de obicei şi o adresă de web care
conţine o clonă a sitului web al instituţiei financiare sau de trading. Majoritatea phisherilor
folosesc această metodă pentru a obţine date bancare

5.2.3 Infectarea calculatorului cu un viruşi


Unele persoane sau companii folosesc mesaje electronice în scopul de a face
reclamă comercială. Aceste mesaje agresive şi nesolicitate sunt denumite în jargonul
Internet spam-uri. Există pericolul primirii zilnice a unui număr mare de mesaje inutile.
Pentru evitarea acestei situaţii se recomandă să comunicaţi adresa Dumneavoastră
electronică numai persoanelor de încredere. Multe mesaje spam conţin instrucţiuni pentru
ştergerea adresei proprii din lista de distribuţie a mesajelor. Rezultatul unei ştergeri însă s-
ar putea să fie primirea şi mai multor mesaje. Se recomandă utilizarea comenzilor de
filtrare a mesajelor precum şi utilizarea programelor antispam. Un alt aspect legat de
mesajele provenite de la adrese necunoscute este cel al posibilităţii de virusare. Astfel, se
recomandă să nu deschidem astfel de mesaje, primite de la persoane necunoscute, mai ales
dacă ele conţin fişiere ataşate deoarece există riscul de a ne infesta sistemul cu viruşi.

5.2.4.Semnătură digitală.
Semnătura digitală este o modalitate de a asigura integritatea datelor transmise
prin reţea şi de a garanta autenticitatea provenienţei acestora.
Semnătura digitală dă garanţia că datele nu au fost alterate în timpul circulaţiei
(transmisiei) lor în reţea şi confirmă identitatea persoanei sau autorităţii care le-a semnat.
Aceasta face posibilă asigurarea unor cerinţe principale ale comerţului electronic şi anume
integritatea şi autenticitatea datelor transmite între client şi magazinul virtual. Semnătura
digitală se foloseşte în general atunci când se schimbă informaţii sub formă de text,
necriptate. În aceste cazuri, deşi datorită naturii mesajului nu se foloseşte criptarea, este
necesară garantarea faptului că datele au ajuns la destinatar exact în forma în care au fost
trimise de expeditor şi că nu provin de la un impostor.

5.3 Poşta electronică


5.3.1 Avantajele sistemelor de e-mail.
Serviciul e-mail este în prezent unul dintre cele mai larg răspândite servicii Internet
deoarece permite transmiterea rapidă a mesajelor electronice,este foarte ieftin, uneori chiar
gratis, face posibil transferul de fişiere ataşate mesajelor, asigură facilităţi performante de
comunicare cum sunt: Reply, Forward, Quote, CC, BCC.
Web-Based e-mail este o interfaţă Web ce permite accesul la un cont de e-mail,
utilizând un browser Web. Astfel un cont de e-mail poate fi accesat de oriunde din lume,
de pe orice alt calculator conectat la Internet
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Importanţa folosirii titlurilor uşor de înţeles si a verificării gramaticale a


mesajelor
Atunci când se transmit mesaje e-mail trebuie respectate câteva reguli elementare
de „bun simţ” ce constituie baza unei net-etichete numite „Basic Electronic Mail
Netiquette”. Iată în continuare câteva dintre cele mai importante recomandări pe care
aceasta le face:
- să nu se redacteze mesajul unui e-mail numai cu majuscule;
- să se răspundă cu promptitudine mesajelor e-mail;
- să fie urmărit cu atenţie felul în care este redactat mesajul, avându-se în vedere
faptul că se foloseşte o exprimare scrisă, nonverbală;
- să se verifice cu atenţie mesajul înainte de a fi transmis, astfel încât acesta
- să nu conţină greşeli gramaticale şi de ortografie;
- în cazul în care se răspunde la un mesaj, să nu se returneze întregul mesaj original
ci să folosească quot-area dublă (plasarea semnelor >>) numai înaintea rândurilor
la care se răspunde;
- să se folosească o semnătură electronică automată (care include informaţii despre
expeditor şi cum poate fi el contactat) dacă produsul software cu care se lucrează
(clientul e-mail) permite acest lucru,
- să nu se trimită fişiere ataşate nesolicitate;
- să se utilizeze linia Subject în care să se facă o descriere succintă a conţinutului
mesajului;
- să nu se trimită prin facilitatea forward glume decât dacă este foarte sigur că toţi
cei care vor primi mesajul doresc aceasta;
- dacă un mesaj este trimis la mai multe adrese e-mail odată, pe cât posibil să se
utilizeze Bcc (Blind Carbon Copy) şi nu Cc (Carbon Copy) care permite tuturor
celor care au primit mesajul să vadă toate adresele e-mail la care acesta a fost
transmis;
- să nu se utilizeze facilitatea forward dacă se lucrează în reţeaua AOL (America On
Line).

5.3.3 Probleme asociate trimiterii fişierelor ataşate


În mod implicit, Outlook blochează ataşările care pot fi nesigure, (inclusiv fişierele
cu extensia .bat, .exe, .vbs şi .js) care pot conţine viruşi. Dacă ataşaţi un astfel de fişier la
un mesaj de poştă electronică, vi se va solicita o decizie asupra trimiterii unei ataşări
potenţial nesigure. Dacă faceţi clic pe Da, Outlook va trimite ataşarea. Dacă faceţi clic pe
Nu, aveţi apoi posibilitatea să eliminaţi ataşarea potenţial nesigură.
Outlook nu impune nici o limită pentru dimensiunea ataşărilor. Însă majoritatea
administratorii serverelor de poştă electronică şi furnizorii de servicii Internet (ISP)
setează limite pentru dimensiunea totală a mesajului, care este suma tuturor ataşărilor sale
plus conţinutul mesajului în sine. De obicei, serviciile de înaltă calitate furnizează mai
mult spaţiu de stocare pentru poşta electronică şi permit mesaje mai mari decât serviciile
standard. Pentru mai multe informaţii despre dimensiunea maximă permisă pentru un
mesaj, contactaţi furnizorul dvs. de servicii Internet sau administratorul serverului de poştă
electronică din firma dvs.
Dacă ataşaţi un fişier foarte mare, se recomandă să comprimaţi mai întâi fişierul
utilizând un program de compresie. Fişierele Outlook care se salvează în formatele Open
POSDRU/19/1.3/G/34332

XML implicite cu următoarele extensii de fişier se comprimă automat: .docx, .dotx,


.xlsx, .xltx, .pptx, .potx şi .ppsx.

5.3.4 Diferenţa dintre câmpurile To, Copy (Cc), Blind copy (Bcc).
Un mesaj e-mail poate fi trimis mai multor destinatari şi prin metodele Cc (Carbon
Copy) şi Bcc (Blind Carbon Copy). Utilizarea acestor metode are sens doar în cazul în
care se doreşte trimiterea unui mesaj la mai multe adrese de e-mail odată.
Spre deosebire de metoda Cc care permite ca toţi destinatarii să poată vedea
adresele de e-mail ale tuturor celor care au primit mesajul, metoda Bcc (Blind=orb) nu
permite acest lucru.
Adresele destinatarilor din câmpurile Cc şi Bcc pot fi completate în mod similar cu
felul în care s-au completat adresele e-mail din câmpul To:.
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Capitolul 6 Trimiterea unui e-mail

6.1.1 Deschiderea (şi închiderea) unei aplicaţii de poştă electronică


Deschiderea şi închiderea unui mesaj.
Deschiderea unei aplicaţii e-mail se poate face din:
· Launchbar (bara de lângă meniul de start),
· din opţiunea corespunzătoare aflată în meniul de start sau
· prin intermediul unui shortcut existent în Desktop.
Închiderea unei aplicaţii e-mail se poate realiza similar închiderii unei aplicaţii
Windows:
· dând click pe butonul x al ferestrei,
· alegând opţiunea Exit sau Close din meniul File,
· tastând combinaţia de taste Alt-F4.

6.1.2 Crearea unui nou mesaj.


Crearea unui nou mesaj se face folosind opţiunea new/message din meniul file

6.1.3 Inserarea unei adrese de e-mail în câmpurile To, Carbon copy (Cc),
Blind carbon copy (Bcc).
Adresa de mail poate fi copiata , se inserează automat daca exista in agenda
utilizatorului sau poate fi scrisa de la tastatura având grija sa respectam structura corecta a
acesteia
Prin apăsarea butonului insert addresses se pot insera drese in câmpurile To ,CC si
BCC
POSDRU/19/1.3/G/34332

6.1.4 Inserarea unui titlu în câmpul “Subject”


Se poate face fie copiind acel titlu dintr-un fişier cu opţiunile copy , paste ,fie prin
tastarea directă de la tastatură a titlului după realizarea unui clic stânga cu mouse-ul in acel
câmp .

6.1.5 Copierea unui text dintr-o altă sursă într-un mesaj


Copierea unui text dintr-o altă sursă într-un mesaj se poate face de asemenea
utilizând clipboardul , (opţiunile copi –paste )
Acest lucru se poate face de asemenea din meniul INSERARE , opţiunea insert
text sau insert image

6.1.6 Ataşarea fişierelor unui mesaj. Ştergerea ataşamentului dintr-un mesaj.


Ataşarea fişierelor se poate face din meniul Insert –Ataşare fişier sau acţionând
butonul attach files din meniul altei aplicaţii de mail

6.1.7 Salvarea unei schiţe (draft) a unui e-mail


Se poate face folosind butonul save as a draft la mailurile yahoo, sau save a draft în
mailul gmail
În Outlook schițele sunt salvate automat , la închiderea mesajelor netrimise suntem
întrebați dacă salvăm schimbările, iar la alegerea opțiunii da se salvează mesajul în
folderul schițe (draft) .

6.1.8 Utilizarea unui instrument de verificare ortografică.


Corectarea ortografica , spelling se face automat in
yahoo mail . Cuvintele care nu exista in dicţionar apar
subliniate .Daca apăsam clic dreapta pe un cuvânt
subliniat cu roşu apar cuvintele corecte .iar la sfârşit apare
opţiunea de a schimba dicţionarul in funcţie de limba in care
trimitem mailul
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

6.1.9 Trimiterea unui mesaj cu prioritate mare sau mică

La apăsarea butonului opțiuni de sub butonul importance se deschide o fereastra


de dialog in care putem seta importanţa (prioritatea mesajului ) ca fiind high , normal , low
.

6.2 Primirea unui e-mail


6.2.1 Utilizarea funcţiilor de răspuns (reply), răspuns către toţi (reply to all).
Redirecţionarea se face după ce apăsăm butonul cu acelaşi nume .La
redirecţionarea unui mesaj putem de asemenea sa facem modificări sau sa adăugăm ceva
in textul acestuia.
Descărcarea unui fişier ataşat se face dând clic pe pictograma acestuia , apoi ,
după ce acesta este scanat de viruşi putem alege opţiunea download pentru a-l salva intr-o
locaţie aleasă de noi pe disc sau open pentru a fi salvat in folderul temporary files , apoi
deschis .

6.2.2 Redirecţionarea unui mesaj (forward).


• Prin facilitatea Forward un mesaj primit poate fi "trimis mai departe" unor alţi
utilizatori (care nu se aflau in lista destinatarilor mesajului
• original). Mesajul original nu poate fi modificat
• Pentru forward-area unui mesaj e-mail se poate utiliza butonul cu
• acelaşi nume din Toolbar sau meniul contextual al mesajului
POSDRU/19/1.3/G/34332

6.2.3 Deschiderea si salvarea unui fişier ataşat într-o locaţie pe disc


Specific mesajelor care au fişiere ataşate este faptul că în stânga lor apare o mică
agrafă indicatoare. Deasupra ferestrei cu conţinutul mesajului (dreapta jos), apare o agrafă
mai mare, pe care dacă se va da un click va deschide un meniu vertical ce conţine
resursele (fişierele ) componente şi opţiunea Save Attachments.

6.2.4 Vizualizarea si printarea unui mesaj.


Pentru a tipări la imprimantă un mesaj, se poate solicita opţiunea Print din meniul
File sau se poate apăsa butonul Print din Toolbar. Această acţiune va determina lansarea
dialogului Print prin intermediul căruia vor putea fi stabilite configurările dorite înainte
de listare. Astfel se va putea stabili dacă se va tipări întregul mesaj sau numai o selecţie,
numărul de copii şi paginile (sau intervalul de pagini) ce se vor lista.

6.3 Setări
6.3.1 Adăugarea sau înlăturarea detaliilor mesajelor ca: expeditor, subiect,
data primirii
Din meniul view/customize current view /options se deschide fereastra de dialog
cu acelaşi nume din care se pot alege detaliile care dorim sa apară la vizualizarea
mesajului .
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

6.3.2 Aplicarea setărilor pentru a răspunde la mesaje cu sau fără mesajul


iniţial.
Meniul Tools al aplicaţiei pune la dispoziţie prin intermediul opţiunii Options un
dialog cu acelaşi nume care prin secţiunea Send permite stabilirea felului în care va fi
realizat Reply-ul – cu includerea mesajului original sau fără.

6.3.3 Marcarea unui mesaj. Înlăturarea marcajului unui mesaj.


De multe ori se simte nevoia ca unele mesaje primite să fie marcate (flag mark)
pentru că sunt foarte importante sau pentru a fi referite ulterior. Sub Outlook este
posibil ca în dreptul lor să fie plasat un steguleţ roşu. Dacă se va da click în coloana steag
(flag) din dreptul mesajului dorit, acesta va putea fi marcat cu un steguleţ iar dacă
mesajul este deja marcat, atunci se va demarca. Aceeaşi acţiune va putea fi realizată şi prin
intermediul meniului Message.
POSDRU/19/1.3/G/34332

6.3.4 Marcarea unui mesaj ca citit, necitit


Marcarea unui mesaj ca fiind citit (Mark as Read) sau necitit (Mark as Unread)
se poate face prin intermediul meniului contextual al mesajului ce se deschide la clic
dreapta pe mesajul respectiv .

6.3.5 Afişarea/ascunderea barelor de instrumente. Rescalarea si minimizarea


tab-urilor (ribbon)
Barele de unelte (Toolbars) pot fi afişate sau „ascunse” prin intermediul opţiunii
Toolbars din cadrul meniului View al aplicaţiei şi pot fi configurate prin meniului
contextual al Toolbar-ului (opţiunea Customize).

6.3.6 Utilizarea funcţiei Help


Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Prin accesarea meniului Help din bara de meniuri se deschide fereastra de dialog
cu ajutorul căreia putem găsi informaţii utile despre programul Outlook
POSDRU/19/1.3/G/34332

Capitolul 7. Managementul e-mailurilor

7.1 Organizarea emailurilor


7.1.1 Căutarea unui mesaj după expeditor, subiect, sau conţinut.
Căutarea unui mesaj după expeditor, subiect,sau conţinut se face folosind butonul
Find din Toolbar care pune la dispoziţie un dialog special numit Find Message care
permite realizarea căutării după expeditor , subiect , un text din câmpul message sau
interval de timp .
De asemenea se poate crea un folder de căutare din meniul categorize din edit

Se poate crea un folder de cautare in care sa fie duse automat anumite mesaje după
diferite criterii de clasificare .

Daca avem acest folder creat şi îl deschidem din meniul search al acelui folder se
poate alege opțiunea search options care deschide o casetă de dialog cu același nume
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

Aceste opțiuni sunt active doar dacă am instalat Instant search .

7.1.2 Sortarea mesajelor după nume, dată, dimensiune


Mesajele din fereastra de identificare a mesajelor (afişată în dreapta sus), pot fi
sortate crescător sau descrescător, după oricare din câmpurile (coloanele Received, From,
Subject etc) aflate în bara de identificare a mesajelor, dacă se dă click în numele acestor
coloane (câmpuri) sau dacă se accesează meniul contextual al fiecărei coloane la clic
dreapta pe capătul de coloana în outlook expres sau din meniul arrange by şi bifarea
opțiunii în programul outlook

7.1.3 Crearea, ştergerea unui nou director pentru mesaje


Crearea si ştergerea folderelor pentru emailuri se face folosind butonul Folders
care exista în partea stângă a aplicaţiei Outlook Express există secţiunea (fereastra)
Butonul Folders permite crearea unor folder-e noi (corespunzătoare unor anumite
subiecte sau problematici) în care pot fi mutate prin Drag & Drop mesajele dorite.
POSDRU/19/1.3/G/34332

7.1.4 Mutarea mesajelor într-un nou director de mesaje


Mesajele pot fi mutate intr-un nou director pentru mesaje folosind opţiunea Move
to folder din meniul Edit sau combinaţia de taste ctrl+shift+v

7.1.5 Ştergerea unui mesaj


Ştergerea unui mesaj şi restaurarea unui mesaj şters ,golirea recipientului de mesaje
şterse
Butonul Delete din Toolbar, apăsarea tastei Delete sau solicitarea opţiunii Delete din
meniul contextual al mesajului sau mesajelor selectate oferă posibilitatea ştergerii acestora
din folder-ul curent.
Prin ştergere mesajele sunt mutate automat în folder-ul Deleted Items. Ele pot fi încă
vizualizate şi consultate în cadrul acestui folder. Dacă se doreşte, pot fi restaurate (mutate
înapoi) în folder-ele originale sau în alte folder-e prin intermediul opţiunii Move to Folder
din meniul contextual sau prin Drag & Drop.

7.1.6. Recuperarea unui mesaj șters


Prin ştergere mesajele sunt mutate automat în folder-ul Deleted Items. Ele pot fi
încă vizualizate şi consultate în cadrul acestui folder. Dacă se doreşte, pot fi restaurate
(mutate înapoi) în folder-ele originale sau în alte folder-e prin ntermediul opţiunii Move
to Folder din meniul contextual sau prin Drag & Drop
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

7.1.7 Golirea recipientului de mesaje sterse


Mesajele aflate în folder-ul Deleted Items vor fi şterse definitiv de acolo, deci
„coşul de gunoi” va fi golit, dacă se va selecta din meniul contextual aferent acestuia,
opţiunea Empty ‘Deleted Items’ Folder.

7.2 Liste de distribuţie

7.2.1 Adăugarea/ştergerea unei adrese de e-mail într-o listă de adrese.


Adăugarea unei noi adrese e-mail într-o listă de adrese se poate face apăsând
butonul New din Toolbar-ul dialogului Addres Book, sau prin intermediul secţiunii
Contacts (aflată în partea din stânga jos a aplicaţiei Outlook) apelând opţiunea New
Contact.

Una sau mai multe adrese e-mail existente în Address Book, după ce au fost
selectate (utilizând tastele Ctrl sau Shift), pot fi şterse prin intermediul butonului Delete
din Toolbar sau apelând din meniul contextual opţiunea Delete. Acelaşi lucru se poate
realiza dacă de la tastatură se va apăsa tasta <Delete>.

7.2.2 Actualizarea listei de adrese din mesajele primite


Adăugarea în Address Book a unei adrese de e-mail dintr-un mesaj primit se poate
realiza dacă din meniul Tools se va alege opţiunea Add to Address Book

7.2.3 Crearea unei noi liste de adrese / liste de distribuție


Fereastra de dialog address book se poate deschide fie din meniul tools fie la
apăsarea butonului cu address book din bara de instrumente
POSDRU/19/1.3/G/34332

Din meniul New se poate alege opţiunea New distribution list n lista de distribuție
astfel creată se pot adăuga contacte din lista de contacte .
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

BIBLIOGRAFIE

1. Radu Mârşanu, Anca Elena Voicu, Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor,


Manual pentru şcoala profesională, Anul I, Editura Profesion All, 2000
2. Coordonator: Stoica Grădinaru, Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor, Manual
pentru clasa a IX-a, Şcoala de arte şi meserii, Editura economică
PREUNIVERSITARIA, 2004
3. Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei, ECDL modulul 1, Casa de Editură
Andreco Educaţional, 2006
4. Coordonare: Pierre Morvan, Dicţionar de informatică, Editura Niculescu, 2000
5. Legea comerţului electronic nr. 365 din 7 iunie 2002
6. Legea 677/2001
7. Ordonanţa Guvernului 124/2000
8. Legea nr. 8 /1996
9. www.gmail.com
10. www.stopondes.com
11. www.edu.ro
12. www.blogger.com
13. www.eca.com.ve
14. www.yahoo.com
15. www.smashingapps.com
16. Dulu A, ECDL START Modulele obligatorii, Casa de Editură Andreco Educaţional
Grup, 2009
17. http://www.windowsvistauserguide.com/
18. http://windows.microsoft.com/en-US/windows-vista/products/home
19. “Procesare de text – Word 2007” ECDL modulul 3, Casa de Editură Andreco
Educational Group, 2010
20. ”ECDL Module 3 Word Processing”, Cheltenham Courseware Pty. Ltd. –
21. www.cheltenhamcourseware.com.au
22. Ghid de Utilizare Microsoft Office 2007
23. http://office.microsoft.com/ro-ro/word-help
24. www.itlearning.ro/tutorials/
25. Access Office 2007- Baze de date- Colecția ECDL de bază, Casa de Editură Andreco
Educational Grup, 2010
26. Carmen Popescu, Manual de informatică pentru clasa a XII-a, Editura L&S Info-mat,
București, 2007
27. Steve Johnson, Microsoft Office Access 2007 on Demand, Que Publishing,
Indianapolis, IN 46240 USA, 2007
28. Mariana Panțiru, Ionuț Panțiru, Irina-Ioana Panțiru, Informatică tehnologii asistate de
calculator - Manual pentru clasa a XII-a varianta Access, Editura L&S Infomat,
București, 2002
POSDRU/19/1.3/G/34332

29. Vasile Florescu, Victoria Stanciu, Gabriel Cozgarea, Adrian Cozgarea, Baze de date ,
Editura Economică, București, 1999
30. http://eos.ro/userfiles/files/Microsoft%20Office%20Access%202007.pdf
31. http://www.pc-info.ro
32. http://www.colecotransilvania.ro/lectii/info/access1.pdf
33. http://asis.licee.edu.ro/elev/microsoft_access_2007_ro.pdf
34. http://teacherinforest.wordpress.com/clasa-a-x-a/access-2007/
35. http://cursuriecdl.traducator.info
36. http://www.office-learning.ro/
37. http://its.psu.edu/training/handouts/access_overview.pdf
38. http://office.microsoft.com/en-us/access-help
39. http://facultate.regielive.ro
40. Perry Greg, Microsoft Office 2007 5 in 1. Editura Teora, 2007
41. Karbo Michael, PowerPoint pentru începători, Editura Egmont România, 2007
42. Dulu Ana, Prezentări PowerPoint ECDL Modulul 6, Editura Andreco Educational
Grup, 2007
43. Coordonator dr. Constantin Moştoflei – Stabilitate şi securitate regională, sesiune
anuală de comunicări ştiinţifice, aprilie 2009, Bucureşti, Editura Universităţii
Naţionale de Apărare”Carol I” Bucureşti, http://en.wikipedia.org/wiki/Malware
44. http://en.wikipedia.org/wiki/Malware#Trojan_horses
45. http://windows.microsoft.com/ro-ro/windows-vista/Set-up-Parental-Controls
46. http://ro.php.net/manual/en/function.file.php
47. http://ro.wikipedia.org/wiki/E-mail
48. http://www.theinvestor.ro/it-c/mesageria-instant-culmea-comunicarii-sau-
depersonalizarea-conversatiei/
49. http://www.romedic.ro/intalniri-online-avantaje-si-pericole-0P17631
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

CUPRINS
MODULUL 1 – TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI...........................................................................3
PRELUCRAREA DATELOR........................................................................................................................3
1.1. DATE ŞI INFORMAŢII.......................................................................................................................3
1.2. SISTEM INFORMAŢIONAL. SISTEM INFORMATIC...............................................................................3
I.2. STRUCTURA UNUI CALCULATOR PERSONAL.....................................................................................3
2.1. UNITATEA DE MEMORIE INTERNĂ...................................................................................................4
2.1.1. Memoria ROM (Read Only Memory).......................................................................................4
2.1.2. Memoria RAM (Random Access Memory)...............................................................................4
2.2. UNITATEA CENTRALĂ DE PRELUCRARE (CENTRAL PROCESSING UNIT)..........................................5
2.3. MEMORIA EXTERNĂ........................................................................................................................5
2.3.1. Hard disk (disc fix)...................................................................................................................5
2.3.2.CD-ROM. DVD.........................................................................................................................6
2.3.3. Floppy Disc (discheta)..............................................................................................................6
2.3.4. Disc Zip.....................................................................................................................................6
2.3.5. Disc Jaz.....................................................................................................................................6
2.3.6. Stick (........................................................................................................................................6
2.3.7. Card de memorie (Memory card).............................................................................................7
2.3.8. Media player.............................................................................................................................7
2.3.9. Banda magnetică (magnetic tape)............................................................................................7
2.3.10. Stocare fişiere on-line.............................................................................................................7
2.4. DISPOZITIVE PERIFERICE.................................................................................................................7
2.4.1. Tastatura...................................................................................................................................8
2.4.2. Mouse........................................................................................................................................8
2.4.3. Trackball (bila rulantă)............................................................................................................8
2.4.4. Touchpad..................................................................................................................................8
2.4.5. Scanner.....................................................................................................................................8
2.4.6. Joystick.....................................................................................................................................9
2.4.7. Light pen (creion luminos).......................................................................................................9
2.4.9. Camera Web (Webcam)............................................................................................................9
2.4.11. Modem..................................................................................................................................10
2.4.12. Touchscreen..........................................................................................................................10
2.4.13. Monitor (VDU – Video Display Unit)..................................................................................10
2.4.14. Imprimantă...........................................................................................................................11
2.4.15. Plotter (trasator)...................................................................................................................11
2.4.16. Boxe. Căşti............................................................................................................................11
2.5. INTERFAŢA....................................................................................................................................11
I.3. TIPURI DE CALCULATOARE............................................................................................................12
3.1. MICROCALCULATOARE.................................................................................................................12
3.1.1. Desktop...................................................................................................................................12
3.1.2. Tower......................................................................................................................................13
3.1.3. Notebook.................................................................................................................................13
3.1.4. Tablet PC................................................................................................................................13
3.1.5. Palm Top.................................................................................................................................13
3.1.6.PDA.........................................................................................................................................13
3.1.7. SmartPhone............................................................................................................................13
3.2. MINICALCULATOARE....................................................................................................................14
3.3. CALCULATOARE „MAINFRAME”....................................................................................................14
3.4. SUPERCALCULATOARE..................................................................................................................14
I.4. REŢELE DE CALCULATOARE..........................................................................................................15
POSDRU/19/1.3/G/34332

4.1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE...............................................................................................................15


4.2. CRITERII DE CLASIFICARE A REŢELELOR DE CALCULATOARE........................................................15
4.3.INTERNET.INTRANET.EXTRANET....................................................................................................18
4.3.1. Internet....................................................................................................................................18
4.3.2. Intranet...................................................................................................................................18
4.3.3. Extranet..................................................................................................................................18
4.4. TIPURI DE CONEXIUNI LA INTERNET..............................................................................................19
4.4.1. Conexiune prin linia telefonică..............................................................................................19
4.4.2. Conexiune prin cabluri de Cupru...........................................................................................19
4.4.3. Conexiune prin fibră optică....................................................................................................19
4.4.4. Conexiune fără fir...................................................................................................................19
4.5. SERVICII DE CONECTARE LA INTERNET.........................................................................................19
4.5.1. Serviciu de conectare la Internet prin linia telefonică...........................................................19
4.5.2. Conexiune de bandă largă (broadband)................................................................................20
5. TIPURI DE SOFTWARE.......................................................................................................................20
6. TEHNOLOGII DE ACCES....................................................................................................................21
6.1. CITITOARE DE ECRAN, NARATORUL (READER SCREEN).................................................................21
6.2. TASTATURA VIZUALĂ (ON-SCREEN KEYBOARD)...........................................................................22
6.3. ECRANE CE LĂRGESC, MĂRESC (SCREEN MAGNIFIER)...................................................................22
7. SISTEME DE OPERARE......................................................................................................................22
8. INTERFAŢA GRAFICĂ CU UTILIZATORUL (GUI-GRAPHICAL USER INTERFACE).........23
9. NORME DE PROTECŢIA MUNCII.......................................................................................... 24
10. REGULI DE ERGONOMIE.................................................................................................................24
11.PROBLEME DE SĂNĂTATE................................................................................................................25
12.MEDIUL DE LUCRU..........................................................................................................................25
13. SERVICII ELECTRONICE INTERNET PENTRU UTILIZATORI................................................................25
14. INSTRUMENTE DE COMUNICARE.....................................................................................................27
14.1. POŞTA ELECTRONICĂ..................................................................................................................27
14.2. MESAGERIA INSTANT (IM - INSTANT MESSAGING).....................................................................27
14.3. WEB LOG (BLOG)........................................................................................................................28
14.4. VOICE OVER INTERNET PROTOCOL (VOIP).................................................................................28
14.5.RSS (REALLY SIMPLE SYNDICATION, RICH SITE SUMMARY)......................................................29
14.6. PODCAST.....................................................................................................................................29
15. COMUNITATEA VIRTUALĂ..............................................................................................................29
16. SECURITATEA DATELOR.................................................................................................................30
16.1. FIREWALL (ZID DE PROTECŢIE)...................................................................................................30
16.2. SECURIZAREA PRIN PAROLE........................................................................................................30
16.3. BACK-UP.....................................................................................................................................31
16.4. VIRUŞI. PROGRAME ANTIVIRUS...................................................................................................31
16.4.1. Viruşi....................................................................................................................................31
16.4.2. Programe antivirus...............................................................................................................32
16.5. CRIPTAREA DATELOR..................................................................................................................33
16.6. LEGISLAŢIE.................................................................................................................................33
16.6.1. Copyright..............................................................................................................................33
16.6.2. Legea 677/2001....................................................................................................................33
16.6.3. Ordonanţa Guvernului 124/2000.........................................................................................33
16.6.4. Legea nr. 8/1996...................................................................................................................33
MODULUL 2 – UTILIZAREA COMPUTERULUI.......................................................................34
CAPITOLUL 1. PRIMII PAȘI WINDOWS VISTA.......................................................................................34
INTRODUCERE......................................................................................................................................34
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

1.2. NOȚIUNI ELEMENTARE DE OPERARE.............................................................................................37


1.3. OPERAȚII DE BAZĂ ȘI INFORMAȚII GENERALE..............................................................................40
1.3.1. Vizualizarea informațiilor referitoare la sistemul de bază al computer-ului.........................40
1.3.2. Schimbarea configurației desktop-ului...................................................................................40
1.3.3. Setarea tastaturii și schimbarea opțiunii pentru altă limbă...................................................43
1.3.4. Instalarea, dezinstalarea unei aplicații software...................................................................44
1.4 LUCRUL CU PICTOGRAME (ICONIȚE)..............................................................................................45
1.4.1 Pictograme de bază.................................................................................................................45
1.4.2 Selectarea și mutarea pictogramelor......................................................................................46
1.4.3 Crearea și ștergerea unui shortcut..........................................................................................46
1.5 LUCRUL CU FERESTRE....................................................................................................................46
1.5.1 Componentele unei ferestrei desktop.......................................................................................46
1.5.2 Minimizarea, maximizarea, redimensionarea, mutarea, închiderea unei ferestre.................47
1.5.3 Comutarea între diferitele ferestre deschise...........................................................................48
CAPITOLUL 2. ORGANIZAREA FIȘIERELOR...........................................................................................49
2.1 CONCEPTE DE BAZĂ.......................................................................................................................49
2.1.1 Structura ierarhică a fişierelor şi directoarelor......................................................................49
2.1.2 Dispozitive folosite pentru stocarea informaţiei.....................................................................50
2.1.3 Unități de măsură pentru stocarea informaţiei.......................................................................50
2.1.4 Realizarea unei copii ‘backup’ a unui fișier...........................................................................51
2.2 FIȘIERE ȘI DIRECTOARE..................................................................................................................51
2.2.1 Navigarea către un anumit director........................................................................................51
2.2.2 Crearea, redenumirea, ştergerea unui director/folder și a unui sub-director/sub-folder.......52
2.2.3 Tipuri de fişiere frecvent utilizate............................................................................................53
2.2.4. Selectarea mai multor fişiere/ foldere....................................................................................54
2.2.5. Numărarea fişierelor, a fişierelor de un anumit tip într-un folder.........................................55
2.2.6. Schimbarea atributelor fişierelor...........................................................................................55
2.2.7. Redenumirea fişierelor. Ştergerea fişierelor..........................................................................56
2.2.8. Recuperarea fişierelor şi a directoarelor din Coşul de reciclare..........................................56
2.2.9. Copierea şi mutarea fişierelor şi directoarelor......................................................................56
2.2.10. Căutarea rapidă a dosarelor şi fişierelor.............................................................................57
CAPITOLUL 3. APLICAȚII UTILITARE....................................................................................................59
3.1. COMPRIMAREA ŞI ARHIVAREA FIŞIERELOR ŞI DIRECTOARELOR.....................................................59
3.2. PROGRAME ANTIVIRUS..................................................................................................................60
CAPITOLUL 4. TIPĂRIREA DOCUMENTELOR..........................................................................................62
4.1. OPȚIUNI LEGATE DE IMPRIMARE...................................................................................................62
4.1.1 Selectarea unei imprimante.....................................................................................................62
4.1.2. Schimbarea imprimantei implicite..........................................................................................62
4.1.3. Instalarea unei imprimate noi................................................................................................62
4.2. PRINTAREA EFECTIVĂ A UNUI DOCUMENT....................................................................................64
4.2.1. Printarea unui document dintr-o aplicație de procesare de text............................................64
4.2.2. Monitorizarea imprimării prin intermediul “Print Manager”-ului.......................................64
MODULUL 3 – PROCESORUL DE TEXTE WORD....................................................................65
1 ECRANUL MICROSOFT WORD 2007..................................................................................................65
1.1 LANSAREA ÎN EXECUȚIE A APLICAȚIEI MICROSOFT WORD 2007...................................................65
1.2 ECRANUL MICROSOFT WORD 2007...............................................................................................65
1.3 NIVELELE DE ORGANIZARE A COMENZILOR ÎN MICROSOFT WORD 2007.......................................66
2 LUCRUL CU DOCUMENTE ÎN MICROSOFT WORD...............................................................................67
2.1 CREAREA UNUI NOU DOCUMENT ȘI SALVAREA ACESTUIA..............................................................68
2.2 DESCHIDEREA ȘI SALVARE UNUI DOCUMENT EXISTENT.................................................................68
2.3 DESCHIDEREA MAI MULTOR DOCUMENTE......................................................................................69
2.4 SALVAREA DOCUMENTELOR SUB ALT NUME SAU ALT FORMAT......................................................69
POSDRU/19/1.3/G/34332

2.5 CREAREA DOCUMENTELOR UTILIZÂND DIFERITE TEMPLATE-URI...................................................70


2.6 ÎNCHIDEREA APLICAȚIEI MICROSOFT WORD..................................................................................72
3 AJUTORUL MICROSOFT WORD..........................................................................................................73
3.1 UTILIZAREA AJUTORULUI ÎN MICROSOFT WORD...........................................................................73
3.2 TASTA DE AJUTOR ALT..................................................................................................................73
4 AJUSTAREA SETĂRILOR DE BAZĂ......................................................................................................73
4.1 MODIFICAREA OPȚIUNILOR DE BAZĂ.............................................................................................74
4.2 MODUL DE VIZUALIZARE A PAGINII...............................................................................................74
4.3 MODIFICAREA DIMENSIUNII VIZUALIZĂRII PAGINII........................................................................75
4.4 MINIMIZAREA PANGLICII DE COMENZI...........................................................................................76
5. MANIPULAREA TEXTULUI................................................................................................................77
5.1 INTRODUCEREA TEXTULUI.............................................................................................................77
5.2 INTRODUCEREA SIMBOLURILOR ȘI A CARACTERELOR SPECIALE.....................................................77
5.3 AFIȘAREA/ ASCUNDEREA CARACTERELOR NETIPĂRIBILE...............................................................78
5.4 SELECTAREA TEXTULUI.................................................................................................................78
5.5 COPIEREA ȘI MUTAREA TEXTULUI ÎNTR-UN DOCUMENT SAU ÎN MAI MULTE DOCUMENTE DESCHISE.79
5.6 ȘTERGEREA TEXTULUI...................................................................................................................80
5.7 GĂSIRE ȘI ÎNLOCUIRE.....................................................................................................................81
5.8 ANULARE ȘI REFACERE..................................................................................................................81
6. FORMATAREA TEXTELOR ŞI PARAGRAFELOR...................................................................................82
6.1 SCHIMBAREA FONTULUI CARACTERELOR: TIP ŞI DIMENSIUNE........................................................82
6.2 FOLOSIREA OPŢIUNILOR: ÎNGROȘAT (CARACTERE ALDINE), CURSIV (CARACTERE CURSIVE) ŞI
SUBLINIAT............................................................................................................................................82
6.3 FOLOSIREA FUNCŢIILOR INDICE INFERIOR, INDICE SUPERIOR UNUI TEXT.......................................83
6.4 FOLOSIREA DIFERITELOR CULORI ÎN TEXT......................................................................................83
6.5 MODIFICAREA TEXTULUI ÎN MAJUSCULE, LITERE MICI, TIP TITLU, ETC..........................................83
6.6 FOLOSIREA ALTOR EFECTE.............................................................................................................84
6.7 SPAȚIEREA CARACTERELOR...........................................................................................................84
6.8 FOLOSIREA DESPĂRŢIRII AUTOMATE ÎN SILABE..............................................................................84
6.9 ALINIEREA TEXTULUI.....................................................................................................................86
6.10 MODIFICAREA SPAŢIERII LINIILOR ȘI PARAGRAFELOR..................................................................86
6.11 INDENTAREA PARAGRAFELOR......................................................................................................88
6.12 UTILIZAREA TABULATORILOR......................................................................................................89
6.13 STILURI DE FORMATARE A PARAGRAFELOR.................................................................................90
6.14 COPIEREA ELEMENTELOR DE FORMATARE ALE UNUI TEXT..........................................................91
6.15 LISTE NUMEROTATE, MARCATORI................................................................................................92
6.16 ADĂUGAREA BORDURILOR ȘI UMBRIRII PARAGRAFULUI..............................................................92
6.15 ÎMPĂRȚIREA DOCUMENTELOR ÎN SECȚIUNI..................................................................................94
6.16 INTRODUCEREA ANTETULUI ŞI A SUBSOLULUI.............................................................................95
6.17 NUMEROTAREA PAGINILOR..........................................................................................................97
7. TABELE, GRAFICE ȘI IMAGINI...........................................................................................................98
7.1 TABELE..........................................................................................................................................98
7.1.1 Crearea unui tabel...................................................................................................................98
7.1.2 Selectarea elementelor unui tabel.........................................................................................100
7.1.3 Schimbarea dimensiunii şi a culorii unei celule....................................................................100
7.1.4 Inserarea rândurilor / coloanelor.........................................................................................101
7.1.5 Ştergerea unui rând sau a unei coloane................................................................................101
7.1.6 Îmbinare celule......................................................................................................................102
7.1.7 Scindare celule......................................................................................................................102
7.2 OBIECTE GRAFICE........................................................................................................................104
7.2.1 Introducerea unui obiect într-un document...........................................................................104
7.2.2 Selectarea unui obiect...........................................................................................................106
7.2.3 Copierea unei obiect grafic în cadrul unui document sau între mai multe documente deschise107
Modulul 1 – Tehnologia informaţiei

7.2.4 Redimensionarea unui obiect................................................................................................107


7.2.5 Ștergerea unui obiect.............................................................................................................107
8. ÎMBINARE CORESPONDENȚĂ...........................................................................................................108
9. CORECTARE GRAMATICALĂ...........................................................................................................113
9.1 SETAREA LIMBII...........................................................................................................................113
9.2 CORECTAREA ORTOGRAFICĂ ȘI GRAMATICALĂ............................................................................113
9.3 AFIȘAREA OPȚIUNILOR DE VERIFICARE........................................................................................114
9.4. SELECTAREA SETĂRILOR GLOBALE OFFICE PENTRU VERIFICATORUL ORTOGRAFIC......................114
10. PREGĂTIREA IMPRIMĂRII..............................................................................................................116
10.1 SETĂRI DE BAZĂ........................................................................................................................116
10.1.1 Modificarea dimensiunii paginii.........................................................................................116
10.1.2 Modificarea orientării întregului document........................................................................116
10.1.3 Utilizarea orientărilor tip portret şi tip vedere în acelaşi document..................................116
10.1.4 Schimbarea marginilor întregului document: sus, jos, stânga, dreapta.............................117
10.1.5 Cunoașterea regulilor de bază în adăugarea paginilor noi................................................118
10.2 VERIFICARE ȘI TIPĂRIRE.............................................................................................................119
10.2.1 Importanţa verificării..........................................................................................................119
10.2.2 Examinarea paginilor unei foi de lucru înainte de imprimare............................................119
10.2.3 Imprimarea unui document la o imprimantă disponibilă....................................................120
MODULUL 4 – CALCUL TABELAR EXCEL............................................................................122
CAPITOLUL 1. UTILIZAREA APLICAŢIEI MICROSOFT EXCEL 2007......................................................122
CAPITOLUL 2. CELULELE...................................................................................................................127
CAPITOLUL 3. LUCRUL CU FOI DE CALCUL........................................................................................134
CAPITOLUL 4. FORMULE SI FUNCȚII...................................................................................................137
CAPITOLUL 5. FORMATAREA.............................................................................................................146
CAPITOLUL 6. GRAFICE (DIAGRAME).................................................................................................148
CAPITOLUL 7. PREGĂTIREA REZULTATELOR......................................................................................151
MODULUL 5 - BAZE DE DATE................................................................................................. 154
1. BAZE DE DATE.............................................................................................................................154
2. UTILIZAREA APLICAŢIEI MICROSOFT OFFICE ACCESS 2007.......................................................161
UTILIZAREA FUNCŢIEI HELP..............................................................................................................167
3. TABELE..........................................................................................................................................169
3.2. CONSTRUIREA UNUI TABEL.........................................................................................................171
3.2.1. CREAREA ȘI SALVAREA UNEI TABELE......................................................................................171
3.2.2. ADĂUGAREA, PARCURGEREA ȘI ȘTERGEREA ÎNREGISTRĂRILOR UNEI TABELE..........................174
3.2.3. MODIFICAREA STRUCTURII UNEI TABELE.................................................................................176
4. PRELUCRAREA DATELOR................................................................................................................185
4.4.2. Executarea unei interogări...................................................................................................196
4.4.3. SALVAREA UNEI INTEROGĂRI...................................................................................................196
4.4.4. MODIFICAREA UNEI INTEROGĂRI.........................................................................................197
4.4.6. ŞTERGEREA UNEI INTEROGĂRI.................................................................................................198
5. LUCRUL CU FORMULARE................................................................................................................198
5.1. CREAREA ȘI SALVAREA UNUI FORMULAR....................................................................................198
5.2. UTILIZAREA UNUI FORMULAR PENTRU A INTRODUCE ȘI MODIFICA DATE ÎNTR-O TABELĂ...........201
5.3. ADĂUGAREA ŞI MODIFICAREA TEXTULUI DIN ANTET SAU SUBSOL..............................................201
5.4. INTRODUCEREA UNEI IMAGINI ÎNTR-UN FORMULAR....................................................................203
5.5 .MODIFICAREA CULORII ȘI A STILULUI DE CHENAR......................................................................204
5.7. ŞTERGEREA UNUI FORMULAR......................................................................................................204
6. LUCRUL CU RAPOARTE..................................................................................................................204
7. PREGĂTIREA REZULTATELOR.........................................................................................................210
POSDRU/19/1.3/G/34332

MODULUL 7 – INTERNET ŞI WWW........................................................................................244


1 : NOŢIUNI TEORETICE DE BAZĂ.......................................................................................................244
2 UTILIZAREA UNUI BROWSER WEB...................................................................................................249