PASIUNE

Cuvantul vine de la latinul passis si imbraca semnificatii destul de variate. La inceput avea un
inteles preponderent de suferinta, asa cum arata radacina lui latina, echivaland cu mai neaosul patima, cu
care merge intr-o paralela necompleta. Pasiunea tine astfel de domeniul vietii afective, de resortul
sentimentelor, care se recunosc in pasiuni intr-un fel de potentare cantitativ superioara. Cand Rene
Descartes, in secolul XVII, scria “Tratatul despre pasiuni”, le enumera in ordinea urmatoare: iubirea,
ura, dorinta, uimirea, bucuria, tristetea. Fireste, in psihologia moderna, catalogul pasiunilor difera de cel
cartezian prin infinite nuante si fundamentari diverse.
Interesanta in romaneste este tocmai diversificarea sensului de pasiune. Putem intelege in el, cum
spuneam mai sus, un sentiment purtat spre o culme de mari intensitati. A iubi cu pasiune, a fi pasionat de
ceva marcheaza o culme a unui atasament. Dar pe langa sensul acesta meliorativ, pasiunea poate capata
sensuri peiorative ca acela al dedarii la un viciu, a cadea in patima sau a avea pasiunea betiei ori a
jocului de carti. Ceea ce ne intereseaza insa pe noi, […] este desigur pasiunea ca valoare umana si
sociala. Din punct de vedere individual, pasiunea ca element de traire afectiva, indreptata inspre
cultivarea celor mai intense vibratii, confera vietii frumusete si intensitate. A te desfasura cu pasiune
existentiala, a dori cu pasiune perfectionarea ta in toate domeniile, de la cel afectiv, la cel intelectual, la
cel spiritual, […] a-ti iubi cu pasiune meseria, iata numai cateva dintre ipostazele binefacatoare ale
pasiunii aplicate vietii individuale. Si ce nobil model uman edifica pasiunea atunci cand implica
personalitatea in relatiile sociale ! A-ti iubi cu pasiune filiala parintii, a trai anii de scoala alaturi de
colegi cu vioiciunea pasionala a copilariei si adolescentei, a te atasa cu pasiune de locul de munca […] ,
iata numai cateva dintre infatisarile pasiunii constructive pe plan social.
Dar mai presus de toate, pasiunea patriotica ridica pe cel stapanit de ea in zonele pure ale
exemplaritatii. Sa ne gandim, de pilda, la imaginea aureolata de sacrificiu a lui Nicolae Balcescu
inchinate idealului patriotic si revolutionar. Descoperim in acest sustinator al superioarei cauze a
neamului romanesc care aspira spre libertate si unitate o putere de daruire inegalabila, o pasiune
luptatoare nestinsa, al carei exemplu ne insufleteste si ne misca profund pana astazi.
Pasiunea cunoasterii insufleteste mai cu seama pe omul de stiinta care nu precupeteste nici o
jertfa pentru a ajunge la capatul experimentului, al descoperirii dorite. Sa ne amintim de exploratorii
tinuturilor necunoscute care au platit adesea cu viata indrazneata lor fapta, dar n-au abandonat niciodata.
Ce pasiune a impins pe descoperitorii Polului Nord sau pe primii alpinisti care au escaladat cele mai
semete piscuri muntoase sau pe oamenii care au pus, cei dintai, piciorul pe Luna? Fireste, pasiunea
cunoscatoare, puterea irezistibila care mana pe o Curie, pe un Racovita, pe un Coanda […] .
Si nici pasiunea creatoare nu ramane mai prejos de celelalte. Pildele abunda in toate domeniile.
De la Michelangelo si Leonardo da Vinci, la Mozart si Beethoven, la Eminescu, Luchian sau Brancusi,
destinul artistului mare e marcat de dramatismul cautarii zbuciumate. Vietile celor mai de seama dintre
creatori se consuma intr-o combustie neincetata, intr-o graba de a spune, de a darui viziunii lor interioare
forma care sa poata s-o incapa. Aceasta ardere in care artistii traiesc ca in elementul lor, consumandu-si
puterile specifice si nascand prin jerfirea lor opera durabila peste veacuri, e determinata de pasiunea
creatoare.
Caci orice activitate superioara e sustinuta de suportul arzator al pasiunii daruite, al acelui
context afectiv care inconjura ca un nimb de foc pe cei care vad in viata misiune, gravitate, creatie,
sacrificiu, adica tot ceea ce poate duce lumea cu un pas mai inainte si darui oamenilor libertate, adevar si
frumusete.
Si poate din aceasta pricina Dante Alighieri, luptator politic pentru cetatea sa tot atat de pasionat
cat a fost si ca poet, a pus pe indiferenti, adica pe cei reci, neinstare de traire intensa, chiar in afara
Infernului sau. Pe acestia, nevrednici intru totul, nii macar iadul nu se cuvenea sa-i primeasca, in gandul
arzator al artistului. Caci viata netraita la temperaturile inalte ale pasiunii creatoare este irosita si
pierduta. […]
Acad. profesor Zoe Dumitrescu – Busulenga (“ Termeni de ETICA pentru elevi“ vol. V, 1980)