CREATIVITATEA

Creativitatea se poate manifesta în toate activităţile omului, muncă, învăţare, joc,

cercetare ştiinţifică, artă, tehnică, politică etc, iar prin esenţa sa este o valoare social-umană
şi educaţională de prim rang. în literatura de specialitate, creativitatea este tratată ca produs,
proces, potenţialitate şi ca dimensiune sintetică a personalităţii, precizează Paul Popescu-
Neveanu, Al. Roşea, E. Landau ş.a.;
Creativitatea se referă, după Al. Roşea, şi la găsirea unor soluţii, idei, probleme, metode
care, chiar dacă nu sunt noi pentru societate, ele sunt obţinute pe o cale independentă de către
subiect.
Succint, creativitatea ar putea fi definită ca disponibilitate generală a personalităţii
aflate în interacţiune cu sine şi cu lumea pentru producerea noului. Real, ea este o
disponibilitate complexă de ordin psihologic ce cuprinde o multitudine de procese, stări şi
aptitudini care coparticipă în mod optim la realizarea unor produse noi şi valoroase pentru
individ, dar mai ales, pentru societate. Concret, avem în vedere aptitudinile şi atitudinile
creative ca şi sistemul de aspiraţii şi valori, cu rol de orientare şi autoreglaj emergent. Dar
mai ales acea trebuinţă pentru autorealizarea şi autoexprimarea valorică a propriei
personalităţi care întreţine dinamic activismul creativ, constructiv. în diversele sale ipostaze,
creativitatea presupune procesul de elaborare de noi semnificaţii şi soluţii, generarea de noi
combinaţii şi restructurări ale câmpului informaţional, în sfera cunoaşterii şi acţiunii umane.
Sub aspectul desfăşurării sale, creativitatea a fost caracterizată ca procesul prin care
omul resimte lacunele sau dezechilibrul posibil în anumite sisteme de date, informaţii, în
anumite zone ale experienţei umane (Torrance). Aceste lacune le depăşeşte prin capacitatea
de a formula idei şi ipoteze noi, de a le verifica şi retesta (Harold, Bernard), de a percepe şi
exprima în forme originale relaţii noi şi neaşteptate sau de a ordona în sisteme unice,
perfecţionate, datele care, aparent, nu sunt direct legate între ele (R. Taher).
Studiile asupra procesului creativităţii au evidenţiat anumite faze care ne relevă
dinamica internă a acesteia, mecanismele şi condiţiile sale determinative. în acest sens,
studiile menţionează frecvent următoarele faze ale procesului de creaţie, puse în evidenţă de
G. Wallas, din 1926:
• prepararea, este o etapa pregătitoare constând în acumulări de cunoştinţe,
formarea de priceperi şi deprinderi, centrarea preocupărilor subiectului asupra problemei
avută în vedere, dezvoltarea unor interese stabile şi profunde, aderarea afectivă la tema
respectivă;
• incubaţia, constă în activarea latentă a proceselor şi trăirilor afectiv-
emoţionale, care nu este preponderent inconştientă cum spune Wallas ; creşterea
receptivităţii faţă de orice analogie, asemănare, sugestie, asocieri, organizări şi reorganizări
ale datelor acumulate în timp ce persoana este ocupată de altceva ;
• iluminarea, constă în integrarea conştientă a combinărilor, variabilelor şi
apariţia bruscă a noului, a soluţiei problemei, însoţită de manifestarea unor sentimente de
mare satisfacţie ;
• verificarea noului, prin mijloace cognitive sau practice .
Creativitatea mai este abordată ca o dimensiune complexă a personalităţii, angajând
diferite tipuri de resurse ale ei, ca : fluiditatea, flexibilitatea, capacitatea de elaborare,
sensibilitatea pentru probleme, capacitatea de redefinire etc. Din această perspectivă, se
vorbeşte de existenţa unor personalităţi creative ce s-ar caracteriza, după mai mulţi autori
(Barson, Kinnon etc), prin preferarea fenomenelor complexe, independenţă în elaborarea
judecăţilor, conştiinţă de sine puternică, opoziţie în raport cu dominaţia şi îngrădirile de
orice fel, nonconformism psihosocial etc.
În sfârşit, putem înţelege creativitatea ca potenţial creativ, definit ca sistemul
capacităţilor latente apte de proiectare şi obiectivare în manifestări novatoare. în acest
înţeles, putem vorbi despre potenţialul creativ la vârstele copilăriei, ale şcolarităţii şi de
stimulare a lui în vederea afirmării ulterioare prin acte creatoare efective. Din cele spuse,
creativitatea apare ca o expresie sintetică a condiţiilor interne psihologice (procese, însuşiri,
stări, structuri operaţionale, aptitudinale şi motivaţional-atitudinale) ce devin propulsatoare şi
generatoare de nou (în planul ideilor şi imaginilor, al soluţiilor practice din ştiinţă, tehnică
etc). Analiza unor accepţiuni ale creativităţii pun în evidentă faptul că aceasta reprezintă o
structură complexă de personalitate, cuprinzând diverse componente de ordin intelectual,
afectiv, motivaţional, voluntar, atitudinal şi aptitudinal. în mod curent, s-a subliniat că ea
presupune o structură în care interacţionează factorii: inventivitate, ingeniozitate, fluiditate şi
flexibilitate în gândire; capacitatea de a elabora soluţii (imagini, idei etc.) noi, originale;
vigoare imaginativă, sensibilitate la probleme, spontaneitatea şi sinceritatea autoexpresiei;
trebuinţe de performanţe, de realizare şi autorealizare, de autoactualizare şi autoafirmare.

Modalităţi de depistare şi stimulare a potenţialului creativ

Înţelegerea naturii factorilor generali de creativitate are dublă valoare practică pentru
acţiunile de stimulare a potenţialului creativ :
• în primul rând, factorii ne pot indica care trebuie să fie natura solicitărilor
specifice în cadrul antrenamentului creativ;
• în al doilea rând, ne relevă direcţiile strategice principale în acţiunile de educare
a creativităţii, atât la cadrele didactice cât, mai ales, la elevi.
Stimularea creativităţii este un demers socio-educaţional complex ce cuprinde
simultan fenomene de activizare (incitare şi susţinere), antrenare, cultivare şi dezvoltare a
potenţialului creator. Trebuie, însă, precizat faptul că premisele naturale, dispoziţionale oferă
o bază mult mai largă pentru dezvoltarea creativităţii decât este ea realizată în activităţile
instructiv-educative în care sunt antrenaţi cadrele didactice şi elevii. In acest sens, ca scop
practic este necesar să avem în vedere întregul sistem al condiţiilor sau factorilor favorizanţi
afirmării şi dezvoltării creativităţii, respectiv:
• factori structurali, interiori creativităţii (inteligenţă, motivaţie intrinsecă,
interes cognitiv şi ştiinţific, curiozitate epistemică, atitudini creative, gândire divergentă,
tenacitate şi perseverenţă etc); .
• factori de climat general, socio-culturali în dezvoltarea şi afirmarea
personalităţii elevilor (mediul social şi cultural, contextul familial, economic etc);
• factori de ambianţă psihosocială, de climat psihoeducaţional (relaţii
interpersonale, valori şi modele social-umane, relaţiile dintre profesor-elev, stilul de
conducere şi tactul pedagogic etc).
Potenţialul creativ al elevilor şi cadrelor didactice este influenţat de contextul social-
cultural în care ei activează şi se dezvoltă, de climatul general-educaţional al colectivului din
care fac parte. Prin problematizare, cercetare şi descoperire, prin metode participativ-active
de antrenare, evaluare şi stimulare a elevilor se creează cadrul adecvat, condiţiile optime
dezvoltării creativităţii acestora, conform cerinţelor actuale ale ştiinţei, progresului tehnic,
ale exigenţelor învăţământului modern şi cercetării ştiinţifice.