Titlurile comerciale de valoare

Titlul comercial de valoare este un înscris în temeiul căruia posesorul sau legitim este
îndreptăţit ca la o data determinata să exercite un anumit drept.
Caracteristicile instrumentelor de plata.
Are un caracter constitutiv de drept în sensul ca dreptul posesorului de a exercita o anumita
operaţiune se naşte din însuşi faptul posesiei titlului adică dreptul posesorului de a exercita o anumita
acţiune înscrisă în titlul nu poate exista independent sau fără titlu.
Înscrisul are un caracter formal ceea ce înseamnă ca el trebuie să îmbrace forma ceruta de lege iar
lipsa unor elemente cerute imperativ de lege conduce la nulitatea titlului.
Înscrisul are un caracter literal în sensul ca întinderea şi natura dreptului sunt determinate exclusiv
de menţiunile cuprinse în înscris.
1.1 Ordinul de plată
Ordinul de plată este un instrument pe care comercianţii în folosesc pentru efectuarea plăţilor
dintre ei şi constă într-un transfer de fonduri băneşti din contul plătitorului în contul beneficiarului prin
intermediul unei instituţii de credit adică al unei bănci.
Ordinul de plată este o dispoziţie necondiţionata dată de către emitentul acestei unei societăţi
bancare, la care are un cont deschis, de a pune la dispoziţia unui beneficiar anumite sume de bani.
Efectuarea plăţilor prin ordin de plata nu necesita o cerere din partea beneficiarului şi nici nu se face la
ordinul acestuia.
Ordinele de plata se clasifica în 2 categorii: simple atunci când încasarea nu este condiţionata de
prezentarea unui document sau explicaţie cu privire la scopul plăţii sau ordinul de plată documentar
situaţie în care încasarea sa este determinată de obligaţia beneficiarului de a prezenta anumite documente
(facturi, dovada plăţilor unor utilităţi).
Menţiunile obligatorii ale ordinului de plata sunt:
- ordinul necondiţionat de a plăti o suma de bani;
- numele sau denumirea beneficiarului şi numărul contului acestuia deschis la banca destinatară;
- numele sau denumire plătitorului şi numărul contului acestuia deschis la banca iniţiatoare.
1.2 Cambia
Cambia este reglementat de Legea nr.58 din 1934 revăzuta în 2008 şi reprezintă un instrument de
plata prin care o persoana denumita trăgător sau emitent, da o dispoziţie (ordin) neconditionata unei alte
persoane numită tras să plătească la scadenţă sau la vedere o anumită sumă de bani unei a treia persoane
numită beneficiar sau, la ordinul acesteia.
Subiecţii raportului juridic cambial sunt în număr de trei: trăgătorul este persoana care emite titlul.
Trăgătorul este persoana care emite titlu. El da dispoziţia de a se plăti o sumă de bani
beneficiarului.
Trasul este persoana căreia i se adresează dispoziţia de a plăti.
Beneficiarul este persoana căreia sau la ordinul căreia urmează să se facă plata.
Caracteristicile cambiei: este un titlu la ordin: este titlul complet în sensul ca în lipsa unei cauze nu
se poate recurge la completarea ei cu alte acte; este un titlu formal în sensul ca trebuie îndeplinite anumite
condiţii esenţiale la emiterea ei; ere o forma proprie de transmitere şi anume prin gir.
În privinţa obligaţiilor cambiale se retine ca acestea sunt abstracte şi independente de raportul
juridic comercial original şi ca obligaţiile cambiale sunt necondiţionate adică nu depind şi nu pot fi
subordonate unor condiţii şi contraprestaţii.
Acceptarea cambiei de către tras reprezintă o garanţie în interesul beneficiarului, cambia este un
instrument de credit datorita faptului ca plata se face la o anumita scadenta, implica acordarea unui termen
în favoarea debitorului
Menţiunile obligatorii ale cambiei, denumirea explicita de cambie (plătiţi în schimbul acestei
cambii); ordinul necondiţionat de plata a unei sume de bani înscris în cifre şi litere; orice condiţie a
efectuării plăţii se considera nescrisă; numele trasului (nume şi prenume a persoanei fizice) indicarea
scadentei care se poate face în 3 feluri – la vedere(la prezentarea cambiei de către beneficiar); la un anumit
termen de la vedere (la scadenta); la un anumit termen de la data emiterii.
Locul de plată – clauza de domiciliere însemna ca plata se va face la domiciliul unui tert.
Numele beneficiarului , semnătura şi numele trăgătorului.
Cambia în alb – există situaţii în care cambia este emisă de trăgător în mod deliberat fără a
cuprinde toate menţiunile obligatorii prevăzute de lege urmând ca acestea să fie completate ulterior cu

1
excluderea interventiei trăgătorului de către primitorul cambiei sau de către următorii dobânditori ulteriori
aia acesteia.
Din dispoziţia legii rezulta ca poate fi….
Prin completarea cambiei cu menţiunile lăsate în alb cambia devine una perfectă.
Girul cambiei
Beneficiarul cambiei © fiind creditor al sumei menţionate în cambie pana la scadenta va putea
folosii cambia pentru asi achita la rândul sau o datoriei fata de un creditor. Acest lucru se realizează prin
transmiterea cambiei printr-o operatiune numita gir. Aceasta operatiune consta în disipozitia pe care
beneficiarul o da trasului de a plaţi suma menţionată în cambie persoanei indicate de beneficiar. La rândul
sau dobânditorul cambiei numit giratar poate la rândul sau să transmită cambia mai departe altui
comerciant. Prin urmare girul este o operatiune prin care posesorul de gir al cambiei numit girant transmite
unei alte persoane numita giratar printr-o declaraţie scrisa şi semnata direct pe titlu şi prin predarea efectiva
a titlului toate drepturile ce rezulta din respectivul gir deci posesorul cambiei da ordin trasului să plătească
suma menţionata în titlul persoanei în favoarea căreia s-a transmis cambia.
Girantul este persoana titulara a dreptului a dreptului şi posesoarea a titlului deci primul girant este
persoana indicata de trăgător ca fiind beneficiar al titlului dar beneficiarul poate la rândul lui să fie debitor
al unui alt raport juridic, el poate să transmită prin gir drepturile dobândite aceasta înseamnă că ulterior, al
doilea girant este primul giratar, s.a.m.d.
Condiţiile de valabilitate ale girului
Girul trebuie să fie necondiţionat orice clauza prin care se condiţionează plata girului sau
transmiterea girului se considera nescrisa.
Girul trebuie să primească întreaga suma.
Condiţiile de forma ale cambiei.
Girul conţine o declaraţie a girantului semnat de acesta, scrisă direct pe cambie. De obicei girul
cambiei este trecut pe dosul titlului şi conţine formula plătiţi în contul x şi este însoţit de semnătura
olografa a girantului.

Cursul nr.2 – 04.04.2009

Avalul
Asigurarea executării unei obligaţii cambiale poate fii sporită printr-o garanţie. În obligaţiile
cambiale aceasta garanţie, se numeşte aval.
Avalul este un act juridic prin care o persoana numita avalist se obliga să garanteze obligaţia
asumata de către un debitor cambial numit avalizat. Avalistul se va obliga astfel solidar cu avalizatul
Obligaţia solidara înseamnă ca creditorul unei asemenea obligaţii se poate îndrepta împotriva
oricăruia dintre debitorii obligaţiei pentru întreaga suma şi în orice ordine, respectiv are dreptul să
urmărească întâi pe debitorul cel mai solvabil urmând, ca codebitorii, adică cei obligaţi în solidar, să-şi
regleze reciproc datoriile.
În cazul obligaţiei cambiale, beneficiarul se poate îndrepta pentru realizarea creanţei direct
împotriva avalistului pentru întreaga suma cuprinsa în cambie, fără a fi necesar să demonstreze ca anterior
l-a urmărit pe avalizat şi ca acesta a fost insolvabil.
Cel care a dat, adică avalizatul, poate fi un obligat cambial, adică trasul, trăgătorul sau girantul.
Prin aval se poate garanta plata întregii sume sau numai o parte din ea. Avalizatul se va afla în
poziţia juridică a avalistului în sensul ca, avalistul va avea toate drepturile şi obligaţiile ce sunt în sarcina
avalizatului şi va fi obligat să răspundă pentru toata suma la care s-a obligat.
Avalul se face printr-o declaraţie scrisa direct pe titlu şi care trebuie să conţină formula „pentru
aval” sau „pentru garanţie” sau simplu avalizat de şi să fie semnata de către avalist. De asemenea trebuie să
se indice persoana pentru care este dat avalul. În lipsa unei menţiuni privind numele celui în favoarea
căruia este dat avalul, legea prezuma ca avalul a fost dat pentru trăgător.
Biletul la ordin
Este un titlul comercial de valoare care consta intr-un înscris prin care o persoana numita emitent
se obliga să plătească unei alte persoane numita beneficiar sau la ordinul acestuia sau la scadenta o suma de
bani precizata în titlu.
Biletul la ordin se deosebeşte de cambie prin faptul ca: daca la cambie participa trei persoane,
adică trăgătorul, trasul şi beneficiarul, în cazul biletului la ordin, participă doar două persoane dar, ca şi
cambia, biletul la ordin presupune existenţa unui raport juridic fundamental.

2
 Biletul la ordin implică o recunoaştere a datoriei prin care emitentul are calitatea de debitor; prin
emiterea titlului, emitentul adică debitorul se obligă la plata unei sume de bani, iar beneficiarul dobândeşte
calitatea de creditor.
Menţiunile obligatorii a biletului la ordin sunt: denumirea explicită emitent….., ordinul
necondiţionat de a plăţii suma de bani exprimata de obicei prin …”voi plăti acest bilet la..”, indicarea
scadentei, dacă nu se specifică o scadenţă înseamnă că plata se va face la vedere. Indicarea locului plăţii,
daca nu se indică locul plăţii se consideră că locul plăţii este locul emiterii; numele sau denumirea
persoanei la ordinul căreia se va face plata, semnătura emitentului.
Condiţiile privind girul biletului la ordin şi avalul sunt similare obligaţiilor cambiale deci, girul
este un act juridic prin care posesorii biletului la ordin transmite altei persoane printr-o declaraţie scrisă şi
semnată pe titlul şi prin predarea efectivă a titlului toate drepturile izvorâte din acel titlu.
În cazul avalului daca nu se specifica pentru cine a fost dat avalul se considera ca acesta a fost dat
pentru emitent.
Cecul
Este înscrisul prin care o persoana numita trăgător dă ordin unei bănci numită tras, să plătească la
prezentarea cecului o suma de bani unei alte persoane numita beneficiar
Cecul se deosebeşte esenţial de cambie şi de biletul la ordin prin aceea ca este folosit ca un
instrument de plată şi că în calitate de tras poate fi doar o bancă. Trăgătorul poate emite cecul numai daca
are la banca (la tras) un disponibil bănesc pentru a acoperii întreaga suma înscrisa în cec. Aceasta suma se
numeşte provizie sau provizion. Emiterea unui cec fără a avea în bancă o sumă suficientă pentru a acoperii
suma scrisăă în cec precum şi retragerea sumei de la tras după emiterea cecului punând astfel creditorul în
situaţia de a nu-şi putea încasa creanţa constituie infracţiune.
Cursul nr.3 – 25.04.2009
Condiţiile de formă ale cecului
Cecul trebuie să cuprindă obligatoriu următoarele:
a) denumirea de cec ce trebuie să fie menţionată explicit pe fata cecului;
b) ordinul necondiţionat de a plăti o suma de bani determinată
c) locul unde urmează să se facă plata, în lipsa parantării locului plătii plata se va face acolo unde
trasul îşi are sediu principal;
d) data şi locul emiterii şi semnătura trăgătorului
Transmiterea cecului se face prin gir în folosul oricărei persoane chiar şi în folosul trăgătorului sau
altei persoane obligate. Girul trebuie să fie scris pe cec, trebuie să fie necondiţionat şi să primească întreaga
sumă.
Garantarea cecului se face prin aval care se menţionează pe cec şi se semnează de către avalist.
Cecul emis în România trebuie să fie prezentat la plată în termen de 15 zile. Daca banca refuză
plata, beneficiarul nu poate formula acţiune directă împotriva trasului ci poate formula o acţiune directă
doar împotriva trăgătorului şi a celorlalţi obligaţi.
Condiţiile pentru exercitarea acţiunilor împotriva trăgătorului sunt: prezentarea la plata a cecului în
termen de 15 zile şi constatarea refuzului de plată a trasului scris şi datat pe cec. Aceste acţiuni împotriva
trăgătorului se prescriu în termen de 6 luni calculat de la data limită de prezentare la plată a cecului..
Contractul de credit bancar
Vechea reglementare Legea 58/1998, astăzi abrogată, şi înlocuit de OU 99/2006 definea contractul
de credit că fiind orice angajament de punere la dispoziţie sau de acordare a unei sume de bani în schimbul
obligaţiei debitorului la rambursarea sumei împrumutate precum şi la plata unei dobânzi şi a cheltuielilor
legate de această sumă.
Contractul de credit este contractul prin care o instituţie de credit, denumita creditor, sau
împrumutător pune la dispoziţie unei alte persoane, denumita împrumutat, o sumă de bani cu obligaţia,
acesteia din urma, de a restituii suma la termenele stabilite precum şi a dobânzilor şi a cheltuielilor aferente.
Conţinutul documentaţiei de credit cuprinde: situaţia financiară curentă a solicitantului de credit
precum şi a oricărui garant al acestuia; proiecţia fluxurilor financiare pentru toata perioada de rambursare a
creditului; modalitatea de garantare a plăţii integrare a datoriei şi după caz evaluarea bunurilor care fac
obiectul garanţiei; descriere a condiţiilor creditului cuprinzând valoarea creditului, rata dobânzii, schema de
rambursare şi scopul pentru care a fost solicitat creditul.
Împrumutătorii îşi desfăşoară activitate în conformitate cu reglementările proprii cu paritatea de
BNR. Aceste reglementari conţin cel puţin următoarele: modalitatea de acordare a creditului, condiţiile de
garantare, categoriile de clienţi eligibili pentru finanţare, procedura de clasificare a clientelei ţintă,

3
categoriile de venituri, categoriile de cheltuieli care se deduc din venituri în vederea determinării gradului
total de îndatorare, nivelul maxim al gradului total de îndatorare.
Cursul nr.4 – 30.05.2009
Clasificarea creditelor bancare
Din punctul de vedere al scadentei creditul poate fii pe termen scurt situaţie în care termenul de
rambursare nu depăşeşte 12 luni, pe termen mediu termenul de rambursare fiind intre 1 şi 5 ani respectiv pe
termen lung termenul de rambursare fiind peste 5 ani.
În funcţie de calitatea lor creditele sunt performante şi neperformante. Cele performante reprezintă
angajamente de plata ale societatilor comerciale sau persoanelor fizice onorate la termen. Cele
neperformante sunt angajamente de plata asumate şi neonorate la termen ceea ce generează credite restante
cu influenta asupra activului solvabilităţii şi cheltuielilor băncii prin constituirea de provizioane mai mari.
Contractul de depozit bancar
Contractul de depozit este un contract prin care o persoana primeşte un lucru în locul altuia pentru
al păstra şi al restituii în natura. Astfel spus depozitul este o varietate a contractului de depozit prin care o
parte şi anume banca în calitate de depozitar se obliga să păstreze sumele de bani depuse de o persoana
fizica sau juridica şi să le restituie la cerere împreună cu dobânzile aferente.
Conform Ordonanţei 39?96 depozitul bancar înseamnă orice sold creditor ce rezulta din sume
depuse intr-un cont bancar de către o persoana fizică sau juridică.
Caracterele juridice ale contractului
Contractul de depozit este un contract cu titlul oneros întrucât depozitarul are obligaţia de a restitui
suma depozitată precum şi dobânzile la data încetării contractului.
Contractul de depozit este un contract comutativ întrucât pârtile de la începutul contractului
cunosc existenta şi întinderea obligaţiilor lor reciproce spre deosebire de contractele aleatorii (ex.
contractele de asigurare) în care existenţa şi întinderea obligaţiilor părţilor depind de un eveniment viitor şi
incert.
Contractul de depozit este un contract consensual întrucât aceasta poate să ia naştere prin simplul
acord de voinţa a părţilor fără a fi necesară pentru valabilitate forma scrisa a acestuia. Forma scrisă este
necesară doar pentru demonstrarea obligaţiilor contractuale.
Obligaţia depozitarului
Depozitarul are obligaţia de a restitui sumele primite de la deponent la solicitarea acestuia. Are
obligaţia de a plăti deponentului o renumeraţie numita dobânda; de a păstra confidenţialitatea cu privire la
depunerile făcute, obligaţie ce revine în baza articolelor 111 din Ordonanţa 99/2006; de a suporta riscul
dispariţiei fortuite a sumelor din momentul depunerii pana la încetarea contractului.
Obligaţiile deponentului – să plătească comisioanele de retragere a sumelor şi de administrare al
contului de depozit; de a nu solicita sumele depuse cu titlul de depozit înainte de termenul de scadenţă.
Clasificarea depozitelor
Depozitele la vedere constituie principala forma de contract de depozit bancar şi prevede obligaţia
băncii de a restituii fondurile în orice moment la solicitarea deponentului. Restituirea trebuie să aibă loc
chiar şi în situaţia în care înscrisul constatator al depozitului a dispărut.
Depozitul la termen constituie depozitul plătibil la un termen prestabilit şi este asemănător cu un
împrumut cu dobânda acordat băncii.
Depozitele garantate sunt depozitele deţinute de rezidenţi sau nerezidenţi al căror rambursare este
garantată de către fondul de garantare ale depozitelor bancare.
Contractul de leasing
Contractul de leasing este contractul prin care o parte numita locator sau finanţator transmite
pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun al cărui proprietar este finanţatorul,
către cealaltă parte denumita utilizator la solicitarea acestuia, contra unei plaţi periodice denumita rata de
leasing, iar la sfârşitul perioadei finanţatorul se obliga să respecte dreptul de obţine al utilizatorului de a
cumpăra bunul, de a prelungii contractul de leasing sau de a înceta contractul.
Obiectul contractului de leasing este un bun imobil sau mobil de folosinţa îndelungată. Conform
Ord.51/97 se face distincţie intre leasingul financiar şi leasingul operaţional. Leasingul financiar este cel
care îndeplineşte cel puţin una din următoarele condiţii: riscurile şi beneficiile aferente dreptului de
proprietate trec asupra utilizatorului de la momentul încheierii contractului; părţile au prevăzut expres că la
terminarea contractului de leasing dreptul de proprietate asupra bunului se transfera asupra utilizatorului;
utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului iar preţul de cumpărare va reprezenta cel mult 50% din
valoarea de piaţă pe care acesta o are în momentul exercitării opţiunii.

4
 Caracterele juridice a contractului de leasing – contractul nu este translativ de proprietate, dreptul
de proprietate transmiţându-se utilizatorului doar la terminarea contractului şi doar daca acesta optează,
bunul rămâne pe toata durata contractului în proprietatea finanţatorului.
Contractul de leasing trebuie să conţină cel puţin următoarele elemente: părtile contractului adica
finantatorul şi utilizatorul descrierea exacta a bunului, valoarea totala a contractului, valoarea ratei de
leasing şi termenul de plata, perioada de utilizare, clauza de asigurare a bunului, clauza privind obtiunea
utilizatorului de a cumpara bunul.
Obligaţiile finanţatorului – să respecte dreptul utilizatorului de aşi alege furnizorul potrivit
necesitaţilor; să încheie un contract de vânzare cumpărare cu furnizorul desemnat de utilizator; să încheie
un contract de leasing cu utilizator prin care să-i transfere acestuia toate drepturile de folosinţă asupra
respectivului bun; să respecte dreptul de obtiune al utilizatorului, să-i garanteze folosinta linistita a bunului.
Obligaţiile utilizatorului să efectueze recepţia şi să primească bunul la termenul stabilit, să
exploateze bunul conform instrucţiunilor furnizorului, să efectueze plăţile cu titlu de rata de leasing, să
suporte cheltuielile necesare întreţinerii bunului pe toata perioada contractuală, să-şi asume pe toata durata
contractului totalitatea obligaţiilor ce provin din folosirea bunului închiriat inclusiv riscul pierderii sau
distrugerii în totalitate sau în parte a bunului din orice motive inclusiv din forţă majoră sau caz fortuit. În
consecinţa utilizatorul va fi obligat la continuarea plăţii ratelor de leasing pana la plata integrala a valorii
contractului chiar şi în situaţia în care bunul este distrus; să permită finanţatorului verificarea periodica a
modului de folosire şi a stării bunului luat în leasing.
Drepturile utilizatorului – utilizatorul are drept de acţiune directa asupra furnizorului în cazul
reclamaţiilor, livrarea, funcţionarea, calitatea, asistenta tehnica în legătura cu bunul respectiv.
Răspunderea părţilor
În cazul în care utilizatorul nu executa obligaţia de plata a ratei de leasing timp de doua luni
consecutive, finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul, utilizatorul fiind obligat să restituie bunul
împreuna cu ratele scadente. Dacă finanţatorul nu respecta dreptul de opţiune al utilizatorului acesta
datorează despăgubiri în cuantum de calcul valoarea reziduala a bunului sau cu valoarea de circulaţie
calculata la momentul terminării contractului.