Sunteți pe pagina 1din 4

Explicarea imnelor din triod la

invierea lui Lazar


Sfarsitul pare atat de aproape, incat Saptamana a V-a e deja
privita drept o pregatire a Saptamanii a VI-a , ia insasi fiind o
inainte-praznuire a invierii lui Lazar si a Duminicii Stalparilor sau
Floriilor: ”Doamne, Cel ce ne-ai dat sa ajungem ziua de astazi,
sfanta saptamana care straluceste luminat mai inainte de minunata
sculare a lui Lazar din morti, invredniceste-ne pe noi, robii Tai, sa
umblam in frica Ta , savarsind toata alergarea postului ,, .
Imnografia Saptamanii a VI-a din post este, potrivit textelor
liturgice pe care le intalnim aici, prilejul unei intreite inainte –
prazmuiri : pregatirea Sambetei lui Lazar , a Duminicii Stalparilor
si a Saptamanii Mari. Saptamana incepe prin evocarea narativa a
mortii lui Lazar si a mersului lui Hristos spre Ierusalim unde , dupa
ce-l va invia pe prietenul Sau , va intra triumfal si unde , cateva
zila mai tarziu , va suferii Patima Sa: “ Bucura-te , Betanie , patria
lui Lazar, ca vine de fata Hristos la tine ca sa savarseasca marire,
inviind pe Lazar,,.Mentionand inca de luni boala lui Lazar, marti
imnografii descriu trimiterea unor mesgeri la Hristos de catre
surorile lui Lazar: “ Fiind cuprinse de plangare, surorile lui Lazar
si-au aratat intrista Tie, Cunoscatorule a toate , dar Tu ai intariat
putin, ca sa vadesti minunea si sa arati Apostolilor Tai cele
infricosatoare,, . Lazar moare miercuri, iar Hristos se indreapta
spre Iudeea, incepand astfel mersul Sau spre Patima cea de
bunavoie:” Iarasi mergi , Hristoase , in Iudeea care Te cauta pe
Tine , Lemnul Vietii , ca sa Te ucida prin lemn ,,. Joi, “Lazar zace
in mormant déjà de doua zile “, in timp ce in Betania apropiatii lui
Lazar varsa lacrimi, asteptand-L pe Hristos:”Maria si Marta se
tanguiesc acum, vazand le Lazar zacand in mormant, si cu durere
striga: De ar fi fost Hristos aici , n-ar fi murit fratele nostru”.
Vineri apare ca o zi de asteptare a bucuriei din ziua urmatoare :”
Iadul sa-si astepte pierzarea, ca vine Viata sa-l scoale pe Lazar ,
care stiga: Binecuvantati , laudati si preainaltati pe Domnul intru
toti vecii”. Sfarsitul saptamanii consemneaza infaptuirea celei mai
mari dintre minunile lui Hristos, invierea prietenului sau , mort de
patru zile:” Doamne , glasul Tau a stricat inparatiile iadului, si
cuvantul puterii tale ridicat din mormant pe cel mort de patru zile
si sa facut Lazar inceput al mantuitoarei invieri celei de a doua.
Toate sunt cu putinta Tie , Stapane , Imparatul tuturor daruieste
robilor Tai curatie si mare mila”.
In viziunea imnografilor Hristos intreband unde se afla Lazar,”
Invata ceea ce déjà stia”: “ Izvorul al intelepciunii si al cunostintei
dinainte, venind in Betania , ai intrebat pe cei ce erau cu Marta:
unde ati pus pe prietenul Lazar? Pentru care lacrumund cu
milostivire, cu glasul Tau l-ai inviat fiind mort de patru zile,
Iubitorule de oameni si Indurate, ca un datator de viata si domn”.
El vine la mormantul lui Lazar ca sa intareasca credinta noastra in
cele doua firi ale Sale :” Invierea si viata oamenilor fiind, Tu,
Hristoase, ai venit la mormantul lui Lazar, adeverindu-ne cele doua
firi ale Tale, indelung Rabdatorule, ca din fecioara curate ai venit,
Dumnezeu si Om ; caci ca un om ai Intrebat : Unde s-a ingropat?
Iar ca un Dumnezeu ai inviat , cu voia Ta cea de viata aducatoare,
pe cel mort de patru zile”. Invierea lui Lazar este simbolul invierii
viitoare a neamului omenesc si aratarea atotputerniciei lui
Dumneeu care poate sa rastoarne legile naturii decazute:” Cu
cuvantul ai sculat pe Lazar cel mort de patru zile, Nemuritorule,
sfarmand cu tarie imparatia iadului cea intunecata, aratand tuturor
semnul dumnezeirii Tale celei mai presus de toate”.
In ceea ce priveste temele imnografice ale Duminicii
Stalparilor sau Floriilor, se poate observa ca sunt cel mai adesea
impletite cu cele ale sanbetei lui Lazar, intrucat reprezinta doar
aspecte complementare ale revelarii divino-umanitatii lui Hristos
inainte de Patima Sa. Invierea lui Lazar scoate in evidenta
divinitatea Sa, iar intrarea Sa in Ierusalim, sezand pe manz ,
umanitatea Lui.
O chemare din partea lui Dumnezeu nu are niciodata un character
limitative,ea nu restrangelibertatea fapturii,ci ii ofera sansa
exercitarii deplinei libertati.O astfel de chemare-sfatuire a auzit
odinioara dreptul Lazar:Lazare,vino afara!(In 11,43),a strigat cu
glas mare Mantuitorul,iar Lazar a implinit cuvantul Cuvantului
intru inviere.
In perioada Triodului,sambetele au ,destinatii speciale.De
obicei,sambetele anului liturgic sunt consecrate unei comemorari
generale si anonime ale mortilor care nu difera deloc in aceasta
privinta de sambetele ecumenice,cu exceptia faptului ca acestea
din urma sunt mai solemnizate si consecrate exclusiv pomenirii
“tuturor parintilor si fratilor crestini ortodocsi adormiti de la
inceputul veacurilor”.Dar in timpul Triodului fiecare sambata are o
semnificatie aparte,se distinge din sirul oarecum uniform al
sambetelor de peste an.Vom incerca sa identificam,prin analiza
cantarilor,aceste particularitati.
As invoca intru inceput cuvintele apostolului:”Unde-ti
este,moarte,boldul?Unde-ti este, iadule,biruinta?”(1 Co 15,55).Intr-
adevar,in aceasta sambata se praznuieste biruinta asupra mortii si
vestirea invierii celei de-a doua.Textele liturgice ale acestei zile
sunt de o bogatie teologica aparte,li se cuvine o atentie cu totul
deosebita.
O prima stihira exprima atotstiinta divina,dar si realitatea
asumarii firii omenesti de catre Fiul lui Dumnezeu,care,din
iubire,Il readuce la viata pe dreptul Lazar:”Doamne ,vrand sa vezi
mormantullui Lazar,Cel ce aveai a Te salaslui in mormant de
bunavoie, ai intrebat:Unde l-ati pus pe el?Si afland ceea ce nu era
sa nu stii,ai strigat pe ce-l iubeai:Lazare,vino afara!”.
Moartea lui Lazar e prezentata ca un somn,de altfel si
Mantuitorul le spusese ucenicilor sai:”Lazar,prietenul nostrum,a
adormit.Ma duc sa-l trezesc”.(In 11,11) Dar, din acest somn al
stricaciunii,dreptul lui Dumnezeu este ridicat la
nestricaciune:”venind la mormantul lui Lazar,Mantuitorul
nostrum,si strigand pe mort,l-ai sculat ca din somn;s-a scuturat
stricaciuneacu Duhul nestricaciunii si a iesit odata cu
cuvantul,legat cu infasuraturile”.ca odinioara la facerea
lumii,rostirea cuvantului lui Dumnezeu este simultana cu
implinirea lui.Si acum ,odata cu strigarea Domnului,stricaciunea
este alungata si Lazar paraseste intunericul mormantului:”Slava
Tie,Celui ce doar ai strigat,si indata ai sculat din mormant pe
prietenul Lazar,pe cel mort de patru zile”.
Minunea invierii celuipus in mormant de patru
zile,moment in care trupul incepe deja sa se descompuna,este
comparata cu alte minuni din istoria poporului evreu,pentru a
evidential caracterul ei cu adevarat minunat:”Cine a vazut,cine a
auzit, sa fi sculat vreun om mort mirosind greu?Ilie si Elisei au
sculat,dar nu din mormant si nici mort de patru zile”.Faptul ca
minunea este cu adevarat perceputa ca prefigurare si adeveriri a
Invierii Mantuitorului Hristos,ne-o certifica numarul mare de
tropare in care apare aceasta tema:”Astazi,dantuint
Betania,dinainte vesteste Invierea lui Hristos,Celui de viata
datator,prin invierea lui Lazar”.
In aceasta zi crestinul se roaga lui Hristos sa-l scoata nu
din stricaciunea mortii,ci din stricaciunea si moartea pacatelor.Imi
exprimam convingerea ca sambata invierii lui Lazar poate
justifica,cel putin partial,alegerea Bisericii de a desemna aceasta zi
a saptamanii pentru pomenirea mortilor.Invierealui Lazar survine
in perioada prepascala,asadar inaintea biruintei lui Hristos asupra
mortii si asupra iadului.Pentru mine,nu este essential faptul ca
Lazar si-a continuat viata pamanteasca pentru inca o perioada de
timp,ci faptul ca el a venit la Hristos,Viata tuturor,caci,ne spune
slujba zilei:”Viata fiind Tu,Doamne,Lumina adevarat,strigand pe
Lazar l-ai inviat;caci ca un puternic ai aratat tuturor ca esti
Dumnezeul celor vii si al celor morti”.Din aceasta
perspective,propun o intelegere a sambetei ca zi aleasa pentru
pomenirea celor care,asemenea lui Lazar odinioara,au ajuns la
Hristos cel Inviat,desigur,de aceasta data intr-un alt nivel de
existenta,cel al vietii vesnice.Lazar a prefigurat prin invierea si
mergerea sa catre Hristos,mergerea noastra catre Viatacea
adevarata.Din acest motiv,consider ca tonul slujbelor dedicate
pomenirii mortilor este mai degraba unul de bucurie intru
nadejdea vesniciei cu Hristos,chiar daca despartirea noastra
temporara de cei trecuti la Domnul nu poate fi lipsita de
durere.Durerea nu tine insa de firescul fapturi noastre,ci de
slabiciunea credintei care nu ingaduie sufletului sa se bucure
pentru cel ajuns la “Hristos, invierea celor adormiti”,Cel care,in
sambata anterioara Patimilor Sale, “a inviat din morti pe cel mort
de patru zile” , vestind astfel tuturor bucuria Invierii celei de viata
datat:”Sculat-ai din mormant pe Lazar a patra zi,aratandu-l tuturor
ca marturie preaadevarata a Invierii Tale celei de a treia
zi,Hristoase”.