Sunteți pe pagina 1din 7

TIROIDA

Glanda tiroidă este cea mai mare glandă a sistemului endocrin uman. Glanda tiroidă (glandula thyroidea)
este un organ nepereche de culoare gălbuie-roz, cu o consistentă moale,

Caracteristici

• Aşezare: în faţa traheei


• Greutate: 5-6 g la nou-născut, 15-18 g la adult (este mai mare la femei decât la bărbaţi),
• Structura: lobul drept, lobul stâng, istm (punte)
• Secretă hormonii: tiroxină, triiodotironină
• Boli datorate funcţionării deficiente:
o piticism (nanism tiroidian/cretinism)
o guşa endemică
o boala lui Basedow

Tiroida normală la adult are forma literei H şi este alcatuită din doi lobi(drept şi stâng), uniţi printr-un istm
(porţiune de ţesut glandular). Tiroida este învelită la exterior de o capsulă fibroasă din care pornesc septuri

1
fibroase ce împart glanda în pseudolobi, la rândul lor alcatuiţi din vezicule, numite foliculi sau acini
(unitatea structurală a tiroidei).

Structura

Glanda este alcătuită din foliculi sferici și canale producătoare de tiroxină, înconjurate de țesut conjunctiv
lax. Foliculii sunt tapisați de un epiteliu unistratificat, plat sau prismatic înalt; cavitatea foliculară e plină
de coloid omogen (ea conține hormonul tiroxina). Între foliculi, în țesutul conjunctiv se află grupe de
celule clare - celulele C parafoliculare, producătoare de calcitonină. Frigul și întunericul stimulează
tiroida; căldura și lumina o inhibă. Glanda crește în volum la pubertate și la naștere și diminueaza cu
vârsta sau în caz de malnutriție. La femei tiroida este relativ mai mare. La embrion glanda tiroidă se
dezvoltă din mugurele epitelial nepereche al peretelui ventral al intestinului cefalic. Când mugurele se
detașează, în locul său (mai târziu acesta constituie rădăcina limbii) rămâne gaura oarbă.

Funcţionare

Desi este mica din punct de vedere al dimensiunilor, tiroida are un rol important in producerea hormonilor
care influenteaza intreg organismul: metabolismul celular, dezvoltarea si functionarea sistemului nervos
central, al sistemului cardiovascular, al aparatului digestiv si muscular. Felul in care functioneaza tiroida
controleaza starea si culoarea parului si a pielii, temperatura si greutatea corpului, fertilitatea si, in cazul
femeilor, ciclul menstrual. Este foarte important sa retinem ca iodul este componenta esentiala a
hormonilor tiroidieni. Excesul sau deficienta acestora produc disfunctionalitati ale tiroidei

Glanda tiroida contine 40 mg din toate cele 50 mg de iod cate sunt in organism.Iodul acesta participa la
formarea hormonului tiroidian si se gaseste inglobat intr-o substanta coloidala in interiorul foliculelor
tiroidiene,unde se depune ca rezerva de hormoni,iar atunci cand este nevoie,de aici hormonul trece in
sange. Tiroida este controlată de creier printr-un mecanism de compensare numit buclă de feedback.
Astfel, hipotalamusul stimulează hipofiza, care secretă un hormon, TSH(THYROID-STIMULATING-
HORMON) , ce ajunge la tiroidă şi „comandă” producerea de hormoni T3 şi T4.

Hormonii T3 şi T4 acţionează la aproape toate nivelurile organismului: asigură termoreglarea, reglează


greutatea (accelerează sau, după caz, diminuează arderile din organism), asigură metabolismul bazal
(metabolismul în condiţii de repaus) şi influenţează nivelul colesterolului. Tot ei stimulează creşterea şi
dezvoltarea ţesuturilor nervos şi osos, influenţează ritmul cardiac, muşchii, tranzitul digestiv, pielea, părul
şi unghiile şi influenţează acţiunea hormonilor sexuali

Asta înseamnă că toate procesele celulare se vor desfăşura mai rapid şi mai intens, crescând şi necesarul
de oxigen, pentru a susţine această activitate.

Ce se întamplă, concret, sub influenţa hormonilor tiroidieni:

- sistemul nervos central: hormonii tiroidieni susţin procesele cerebrale superioare (gândirea logică,
limbajul, etc); în exces duc la agitaţie, anxietate, atacuri de panică; când sunt deficitari duc la scăderea
puterii de concentrare, somnolenţă, scăderea capacităţii de verbalizare;

2
-aparat cardiovascular: creşte frecvenţa cardiacă, creşte forţa bătăilor cardiace, se intensifică circulaţia
sângelui pentru a face faţă necesităţilor crescute de oxigen, apare vasodilataţie cutanată pentru a ajuta la
disiparea căldurii produsă de metabolismul general accelerat; tensiunea arterială rămâne în general
normală, doar o creştere uşoară a valorii sistolice fiind obsevată uneori.

-aparat respirator: creşte frecvenţa şi profunzimea respiraţiilor; în cazul excesului hormonal respiraţiile
devin foarte frecvente şi superficiale.

- digestie: menţinerea unei funcţii digestive normale; excesul determină accelerarea tranzitului (diaree);
lipsa T3 şi T4 duce la încetinirea funcţiilor digestive şi încetinirea tranzitului (constipaţie);

- nivelul lipidelor din sânge: hormonii tiroidieni determină mobilizarea grăsimilor din depozite cu
scădrerea acestora; sub influenţa acestora nivelul colesterolului, trigliceridelor şi fosfolipidelor din sânge
scade, nivelul acizilor graşi liberi creşte;

- metabolismul glucozei: creşte uşor necesarul de insulină prin formarea de glucoza (glicoliza şi
gluconeogeneza) şi prin creşterea absorbţiei acesteia din intestin; în acelaşi timp creşte captarea acestui
nutrient la nivel celular pentru a susţine metabolismul crescut;

- necesarul de vitamine: sub influenţa hormonilor tiroidieni creşte necesarul de vitamine (de aceea în
hipertiroidie, în afara rezolvării specifice a excesului hormonal se recomandă suplimentarea cu
multivitamine);

- creştere şi dezvoltare: T3 şi T4 sunt implicaţi în majoritatea proceselor de creştere şi dezvoltare, atât in


perioada intrauterină cât şi în primii ani de viaţă şi în perioada copilăriei; cel mai important efect este pe
dezvoltarea normală a sistemului nervos central (creier şi măduva spinării); au un rol decisiv şi în
dezvoltarea scheletică normală;

Experiment:

Tiroxina,pusa in apa in care se gasesc mormoloci de broasca,grabeste metamorfoza acestora , dar duce la
indivizi de talie mai mica decat normal.

3
Patologie

Sinteza si secretia unei cantitati exagerate de hormoni determina situatia numita hipertiroidism (“hiper”
inseamna prea mult), iar situatia inversa, caracterizata prin deficit de hormoni determina hipotiroidismul
(“hipo” inseamna prea putin). Desi manifestarile clinice ale acestor afectiuni sunt foarte disconfortante si
alerteaza pacientul, patologia tiroidiana, in majoritatea ei, poate fi tratata si tinuta sub control, astfel incat
viata pacientului sa se desfasoare in mod normal, iar calitatea ei sa nu fie afectata.

Cauza afectiunilor tiroidiene

Hipertiroidismul se manifesta prin nervozitate, anxietate, intoleranta in privinta temperaturilor ridicate si


ritm cardiac accelerat. Pielea suferinzilor de hipertiroidie este fina si calda la atingere, de culoare roza.
Desi se hranesc frecvent si cu cantitati apreciabile, persoanele cu hipertiroidie pierd vizibil in greutate si
sufera de diaree. Excesul de hormoni tiroidieni provoaca repezeala pronuntata a miscarilor iar in cazul
femeilor sunt frecvente amenoreele si menstruatiile neregulate , este o afectiune datorata secretiei
exagerate de hormoni tiroidieni si poate sa apara in cadrul mai multor boli, printre care:

- Boala Basedow-Graves: afectiune de natura autoimuna caracterizata prin productia in exces de prea
mult hormon tiroidian. Este insotita si de modificarea macroscopica a tiroidei, aparand gusa tiroidiana.
Cele mai frecvente simptome sunt tahicardia, slabiciunea musculara,tulburarea somnului si iritabilitate;

- Adenoame tiroidiene: reprezinta noduli care apar in parenchimul glandular tiroidian si care sunt
capabile sa secrete hormoni, ceea ce va influenta homeostazia interna a organismului, creand dezechilibre
hormonale. Unele gusi tiroidiene contin chiar si mai multi astfel de noduli;

- Tiroidita subacuta: se datoreaza inflamatiei care apare la nivelul parenchimului, care va favoriza
aparitia in exces a hormonilor, ceea ca va determina hipertiroidism temporar ce dureaza in general cateva
saptamani sau chiar luni;

- Nodulul toxic tiroidian: este o tumora de natura benigna a tiroidei, care poate fi muta din punct de
vedere clinic (nefunctionala) sau poate produce hormoni tiroidieni, determinand aparitia unui tabloul
clinic de hipertiroidism;

- Boala Plummer (sau gusa toxica nodulara) este o forma de hipertiroidism datorat existentei unor noduli
autonomi ce produc in cantitati exagerate hormoni. Este considerata a doua cauza, in ordinea importantei,
de hipertiroidism, dupa boala Graves;

- Patologie hipofizara, tumori hipofizare: in aceasta categorie sunt incluse: struma tiroidiana, tiroidita De
Quervain, tiroidita toxica, cancerul tiroidian, limfoamele si metastazele care se pot cantona la acest nivel.

Hipotiroidismul, prin contrast cu hipertiroidismul este o stare in care tiroida nu poate sintetiza si/ sau
secreta in mod corespunzator hormonii in circulatie. Datorita faptului ca organismul este privat de acesti
hormoni, care au numeroase roluri functionale importante, procesele fiziologice nu mai pot decurge in
parametri normali. Principalele simptome asociate hipotiroidismului sunt: somnolenta, depresie, senzatie
de "gauri in memorie", toleranta scazuta la frig, ritm cardiac scazut si edeme periorbitare. Pielea este
galbena, uscata, rece si aspra la atingere. Parul pare sa cada inexplicabil si vocea este ragusita. Alte
caracteristici ale deficitului de hormoni tiroidieni sunt: crampe musculare, constipatie, miscari lente,

4
crestere in greutate, menstruatii neregulate si inferitilitate. Hipotiroidismul este de 5 ori mai frecvent la
femei decat la barbati.

Cauzele hipotiroidismului includ:

- Tiroidita Hashimoto: este o afectiune autoimuna in care celulele sistemului imun ataca celulele
parenchimului glandular, distrugandu-le, deoarece nu le mai recunosc ca fiind proprii organismului si le
considera particule straine. Tesutul tiroidian va deveni nefunctional si nu va mai produce hormoni. Este o
afectiune asociata destul de frecvent cu limfomul non-Hodgkin, si datorita faptului ca tabloul clinic este
destul de nespecific, poate fi confundata cu depresia, sindromul premenstrual, sau tulburari psihice
bipolare;

- Excizia chirurgicala a glandei: poate sa fie indicata in tratamentul unor adenoame, tumori, noduli, insa
gusa poate deveni nefunctionala si in urma unor tratamente sistemice agresive;

- Expunerea la cantitati foarte crescute de iod: pacientii pot fi expusi unei concentratii prea puternice
de iod daca se afla sub tratament cronic cu amiodarona, cu medicamente ce trateaza raceala si sinuzita, cu
unele tipuri de interferon si interleukina (IL) 2. Substantele de contrast utilizate in radiologie pot fi si ele
periculoase. Riscul pacientilor de a dezvolta probleme ale tiroidei sunt cu atat mai crescute cu cat exista
antecedente medicale sugestive;

- Litiul: este un compus care a fost asociat cu aparitia hipotiroidiei, insa mecanismul ramane deocamdata
insuficient cunoscut;

- Tiroidita silentioasa (sau indolora, sau tiroidita limfocitara subacuta) se manifesta prin aparitia unei
guse de dimensiuni relativ mici, insa anormale, care insa nu este dureroasa. Evolutia bolii are si o etapa
initiala de hipertiroidism, urmata de eutiroidism, pentru ca apoi sa se intre in starea de hipotiroidism.
Fiecare faza dureaza aproximativ 2-3 luni;

- Tiroidita acuta;

- Rezistenta la hormoni tiroidieni: termenul acesta descrie un sindrom destul de rar, in care nivelul
hormonilor tiroidieni este crescut, insa nivelul de hormon stimulant al tiroidei nu este supresat sau redus
(cum ar fi fost de asteptat cand nivelul hormonilor tiroidieni este crescut, deoarece in aceasta situatie nu
mai este necesara existenta unui stimul care sa comande productia de astfel de hormoni);

- Tiroidita postpartum: este un fenomen endocrin ce se observa dupa sarcina, in care apare o alternanta
intre statusul hipotiroidian si hipertiroidian, existand riscul ca dupa echilibrarea lor sa ramana importante
sechele. Tiroidita postpartum apare la 5% dintre femei, in primul an dupa sarcina.

Lasat netratat, hipotiroidismul poate avea grave efecte asupra starii de sanatate, care vor fi ulterior cu
greu rezolvate. Sechelele sunt si ele relativ frecvente, acesta fiind unul din importantii factori care impun
tratarea acestei stari de dezechilibru hormonal cat mai prompt si corect posibil. Una din cele mai
importante complicatii ale hipotiroidismului este coma mixedematoasa, o stare caracterizata prin
hipotiroidism decompensat, care este caracterizat prin alterarea dramatica a statusului mental, hipotermie,
hipoventilatie, bradicardie. Aceasta este o urgenta medicala, iar pacientul trebuie sa primeasca imediat o
injectie cu hormoni.

5
Importanţa iodului în prevenirea disfuncţiilor tiroidiene

• Organismul uman are nevoie de cantităţi mici de iod, dar aportul trebuie să fie continuu.

• Doza zilnică recomandata de iod depinde de vârstă, astfel (potrivit OMS): copiii până la 4 ani au nevoie
de 50 de micrograme de iod zilnic, pentru copiii între 4 şi 7 ani, doza de iod creşte la 90 de micrograme,
iar pentru cei între 7 şi 12 ani – la 120 de micrograme. La adulţi , necesarul zilnic este de 150 de
micrograme.

• Pentru prevenirea naşterilor premature, a anomaliilor congenitale şi cretinismului, femeile însărcinate


trebuie să consume zilnic 200 de micrograme de iod (aceeaşi doză este recomandata şi femeilor care
alăptează).

• Sarea iodata este cel mai sigur mijloc de a asigura organismului o doza constantă de iod.

• Alte surse alimentare de iod sunt algele marine, carnea, fructele şi legumele (din zonele în care solul
conţine iod), laptele (dacă animalele au primit sare iodata).

• Recent apărut pe piaţă, uleiul iodat din floarea-soarelui este recomandat în diminuarea deficitului de iod,
în special consumat în stare proaspătă. Nu se recomandă prajirea alimentelor cu acest ulei la temperaturi
ridicate, peste 190 grade.

• La prepararea alimentelor, conţinutul de iod se micşorează, în special la fierbere. În carne şi peşte,


cantitatea de iod scade cu 50%, în legume şi fructe – cu 30%, iar în lapte – cu 25%. Iodul se poate păstra
dacă mâncarea este pregătită la aburi sau dacă produsele sunt puse direct în apă ce clocoteşte.

• Un studiu efectuat în perioada 2002-2004 arată că în România, în 80% dintre judeţe se prezintă un deficit
moderat de iod, iar prevalenţă gusei variază între 0 şi 40%. Iodul urinar este scăzut la două treimi din
persoanele studiate, în special la gravide.

• Suplimentarea iodului trebuie făcută în urma recomandării medicului şi este contraindicata femeilor
însărcinate şi celor care alăptează;

• Persoanele care au alergie la iod sau cele cu cancer tiroidian nu au voie să consume iod în cantităţile
existente în sarea iodata. În asemenea cazuri, medicul curant este cel care stabileşte dieta bolnavului şi
interdicţia de a consuma iod.

• Hipertensivii nu au voie să consume sare, cea mai bună sursă de iod. De aceea, ei trebuie să se orienteze
spre alte surse de iod pentru a-şi asigura necesarul zilnic. Pentru aceştia, în farmacii sau în magazinele
care comercializează suplimente alimentare, există alge marine sub formă de capsule.

• Iodul intră în compoziţia tiroxinei, hormonul care reglează producţia de energie, care menţine constantă
temperatura corpului, respiraţia şi tonusul muscular.

• Iodul asigură sănătatea pielii, părului, unghiilor, şi ajută la menţinerea greutăţii corporale.

• În uzul extern, iodul este folosit drept antiseptic pe plăgile cutanate, prcum şi în tratamentul inflamaţiilor
şi infecţiilor.
6
• Anumite alimente, precum broccoli, varză , arahidele ,ridichea neagră şi piersicile încetinesc absorbţia
iodului de către tiroidă

Alimente interzise în hipertiroidie: fructele de mare, nucile (bogate în iod) alge marine, lactate degresate,
mozarella, ou fiert intreg, capsuni, cereale crescute in soluri bogate in iod..