Sunteți pe pagina 1din 76

Marian Sabo

Dincol
o
de
roluri.
..
1
Colecţia ”Cărţile TREZIRII”

Această carte iţi poate schimba viaţa!

Cand totul se darama

Maria se scula din pat, ca de obicei: fix la 6,30… Ceasul


continua nestingherit, enervantul ţiuit!
-Of!!!... Luate-ar dracu’ de ceas nesuferit, se îmbufna
ea. Se ridică brusc şi o durere ca de cuţit, îi străfulgeră
în zona lombara.
-Iar spatele … şi o podidi plânsul.
-La dracu’ cu viaţa asta de căcat! suspină printre
lacrimi, ţinându-se cu mâna dreaptă de mijloc. Durerea
devenea tot mai insuportabila!

2
-“Another day…” - îi ţiuia în urechi versurile unui
cântec vechi.
O pufni râsul!
”Another day … de rahat…” - şi izbucni într-un râs
nevrotic… Plângea şi râdea ca o nebună!
Uşor aplecată, străbătu camera.
Cu mâna liberă îşi prepară “drogul cel de toate zilele”:
cafeaua…
Până dădu în fiert - cafeaua- căci Maria fierbea deja de
vreo zece minute bune - îşi aprinse cu mâna
tremurândă “sfânta” ţigare şi trase cu sete din ea!
Până să dea în foc cafeaua - cum se întâmpla adesea,
răsese doua “bimbaroase” - aşa numea ea, ţigările!
Apoi se duse la baie.
După obişnuita pişare, se dezbrăcă de camaşa de noapte
şi se privi îndelung în oglindă…
-Hei, scârbă urâtă şi batrână, ce te hlizeşti aşa la
mine?...
Nu-i plăcea imaginea din oglindă sau poate ca nu-i
plăcea oglinda, ea ştia…
Se sprijini cu ambele mâini de chiuveta şi se privi
îndelung…
-Ce dracului vrei de la mine?!… Nu... te... mai su…
port! - spuse sacadat, apăsând pe fiecare silabă în part!
Uite ce cearcăne ai... şi nasu’… parcă-i o… d’aia
bleagă!… Păi ce mai vrei la treizeci… şi ceva de ani -
ptiu drace! Când naiba au trecut?... şi aruncă un
scuipat plin de năduf, pe oglindă.
Se înduşă, cu gândurile hai-hui în mii de părţi… Capul
îi pleznea de durere!
Se îmbrăcă în fugă, se machie şi se rujă.

3
Îşi aruncă pe ea câteva picături din parfumul preferat.
Bău cafeaua din trei înghiţituri şi … tuleo pe scări!
Era deja în întârziere! Ca de obicei!
Găsi repede un taxi. Pe drum privea absentă, forfota de
dimineaţa.
Nici nu băgă de seamă când ajunse la serviciu!
Nici măcar când taximetristul îi spusese că are ochi
frumoşi…
Se înghesui să prindă un loc în lift. Urcă absentă, până
la etajul opt, unde avea biroul.
Nu contează unde lucra!
Pentru ea era important că avea un job! Plătit bine,
dar… era şi un dar - serviciul o sufoca, nu-i plăcea
pentru că era nevoită mereu să mintă, să-i mintă pe
alţii, să pară amabilă când de fapt vedea atâta ipocrizie
în jur!…
Dar ce mai conta!
Avea bani cu ce să… mănânce, să-şi plătească chiria, să
mai iasa în oraş, să se îmbrace cu haine de firmă, să
plece în concediu şi să fumeze - asta chiar îi plăcea la
nebunie!…
Abia intră în birou că telefonul începu să zornaie de
zor. Îşi aruncă geanta pe unde apucă şi răspunse…
Îşi intră în rol! Vocea ii deveni suavă, dar fermă:
-Alo! Firma… X… La telefon Manager Maria S.Vă
ascult!
-Ce faci iubito? Protocolară ca de obicei! Sunt eu!
-Oooo! Lume nouă. Ce faci iubitule, pe unde îţi faci
veacul? Nu te-am mai văzut de-o veşnicie…
Era chiar iubitul ei, Jhony, cum îi ziceau prietenii…
Ion, în certificatul de naştere!

4
Un manager de top, chipeş şi plin de euroi! Aveau o
relaţie de ceva vreme.
Cum?... Plictisitoare si ipocrită! Aşa o cataloga Maria!
Dar n-avea încotro, îşi spunea ea, mereu!
Aşa putea să se menţină în high life, în lumea bună a
vremii… după care atâta popor de lume tânjea!
-Diseara vreau să ieşim în Kangoo (un club de fiţe
cunoscut de beizadelele zilei!)… N-am mai ieşit de ceva
timp, şi am chef de o şampanie adevarată! continuă
Maria.
-Mi-e teama că…
-Ţi-e teamă ? Dar ţie nu-ţi era teamă de nimeni,
iubitule! Aaa, doar de”bunul dumnezeu” , cum îţi place
ţie să-i spui !… Dar… ce se întâmplă?
Maria simţea că ceva e în neregula! Dar ca de obicei,
nu-şi asculta intuiţia.
-Dă-o dracului de intuiţie! In viaţă trebuie să fii
raţională… să-ţi vezi interesul… n-ai bani, miroşi a
prost de la o poştă! - era filozofia ei!
-Păi, ce să se întâmpleee… nimic… ba da… ba nu…
aaaaa…
-Continuă, continuă… ce te bâlbâi aşa? - spuse Maria,
cu o linişte care parcă prevedea furtuna.
-Eeeei… dar zi-i dragă odată, ce te fâstâceşti atâta, eşti
bărbat sau ce mama dracului!… se auzi o voce blondă
în aparat.
-Alo, alo, Johny, dar… cine mai e lângă tine?...
Deja durerea de cap îi reveni Mariei, mai îngrozitoare
ca dimineaţă! Iar în jur, camera parcă începu să se
învârtească cu ea… încet, dar sigur!

5
-M-am logodit cu Magda, într-o lună mă însor!-
continuă Johny, vorbind repede, ca cei care citesc în
reclame, atenţionările de pe ambalajul
medicamentelor… şi tiiiiiiiiiiiii…. se auzi tonul
aparatului!
Maria rămase uluită, cu aparatul în mână!
Se îngălbeni la faţă şi deschidea gura precum peştii în
acvariu… Simţea că se sufocă!
Abia bâiguia:
-DE CE?... DE CE EU?... DE CE MIE?...
Se aseză pe scaunul de la birou si privea pierdută, într-
un punct numai de ea ştiut! Nici respiraţia nu i se mai
auzea!
Aşa o găsi, când intră pe uşă şeful ei direct, un domn
pus la patru ace, într-un costum Armani original,
puţind a Hugo Boss, de la o poştă.
Îl chema Dumitru, prietenii îi spuneau… nu, nu Mitică,
ci …”D”!… Sau “Mr.D”!
C-aşa era moda, cu diminutive!
Dar în firmă era cunoscut ca Moise! El făcea şi
desfăcea legile acolo!
Fusese mare în secu’ pă vremea ailaltă ! Unii spuneau
că şi acum!...
Alţii şopteau pe la colţuri că multinaţionala, unde era
preşedinte, îl avea şi acţionar majoritar… Sau că era
scos în faţă de alţii… mai mari! Cine ştie?!
Lumea zice multe! Un lucru era cert, când voia să radă
pe cineva, o făcea cu eleganţă! Vorba aia…”l-a futut,
dar i-a plăcut!”
(NB. In Dex “futut” inseamna si “nenorocit, distrus”…)

6
-Bună Maria!... Dar,ce-i cu tine? Parcă ţi s-au înnecat
corabiile… şi ai băut şi toată apa mării! - încerca Mr.D
să anime conversaţia.
-Păi, eu… adică, eu… nu, nu… n-am nimic… - bâiguia
Maria.
-Hai, lasă nu-i nimic! Toate trec… şi toate … nouă!
Ha,ha,ha! - continua D, cu o încercare de umor. Până te
mariţi trece, orice ar fi! - filozofa D.
Oricum, pe el nu-l interesa câtuşi de puţin problemele
Mariei.
Pentru el adevăratul om care îl interesa, era cel care
aducea profit cât mai mare firmei.
“În rest fiecare cu aia a mă-sii!” avea el o vorbă!
De ceva vreme, Maria nu mai adusese nici un contract
gras firmei. Întârzia des la serviciu...
O căutase în repetate rânduri la birou, Mr.D, dar ea
lipsise.
Iar Johny, prieten de afaceri al lui Mr.D, îl anunţase
deja că va rupe relaţia cu Maria.
Iar logodnica, Magda, angajată şi ea în firmă, îi vâna
postul Mariei! Si tocmai ce adusese un contract cu
multe zerouri… în euro, deh, moneda importantă, de la
firma lui Johny! Cu o mică clauză… verbală… s-o dea
afară pe Maria… şi bineînţeles să-i ia locul!
-Tu ştii, Maria, că eu sunt un om bun şi milos… dar
firma noastră totuşi, nu e fundaţie de binefacere! De
multă vreme nu mai eşti productivă… şi…
-Cum adică? încercă Maria, să înţeleagă ce se
întâmplă…

7
-Adică… uite, aici în plic - şi-i înmână Mariei plicul - ai
un bonus frumuşel din partea firmei. şiii… ai la
dispoziţie o săptămână să părăseşti firma! Ştii, e criză şi
nu mai putem să te ţinem… eu am insistat, să-ţi mai
dăm o şansă… dar nu a depins de mine! Crede-mă! -
zise D. ducându-şi mâna la nas…
Aici minţea, şi o ştia şi Maria!
El hotara totul în firmă!
-Uite, dau eu nişte telefoane şi se va rezolva în altă
parte, că doar cu cv-ul tău n-o să rămâi pe drumuri… -
iar minţea, şi o ştiau amândoi!
În uşă Mr.D se opri :
-Mi-a făcut plăcere să facem afaceri împreună! Şi…
cine ştie, poate că vom mai face… În alte conjuncturi!
Şi închise uşa după el.
-Doamne, nu-i adevărat!... Ce-i asta? Visez? E un
coşmar? DE CE EU? DE CE MIE?
Şi leşină… sau adormi profund… Cine ştie?
Se trezi în pat acasă. Deschise ochii şi văzu veioza
aprinsă. Se întinse şi apăsă pe buton. Întunericul lua în
stăpânire camera.
-Ce-au fost toate astea?
Capul îi vâjâia… O ameţeală plăcută de data asta, o
cotropi… Johny… Mr.D… Magda… Johnny…
Chipurile astea i se perindau prin faţa ochilor… şi altele
necunoscute parcă!
Adormi ca un prunc!

Este o dimineaţă însorită! Maria


deschise ochii… zâmbea.

8
Un cântec dulce îi mângâia timpanul:
”Another day in my wonderful life…”
Maria coborî din pat. Privi soarele pe
fereastră:
-Bine te-am regăsit dragul meu! -
striga Maria din tot sufletul ei.
Admira pajiştea din faţa casei.
Copacii şi păsărelele îi dădură bineţe.
Florile o îmbătară cu mirosul lor.
Ieşi pe prispă şi apoi pe pajiştea din
faţă .
Simţea răcoarea rouei, pe tălpile
goale .
Alerga de colo-colo! Iar o fericire de
nedescris o făcu să izbucnească în
lacrimi… lacrimi de fericire!
-Te iubesc VIAŢĂ... Te iubeeesc!… Mă
iubeeesc!... Sunt atât de fericită!
Ceva strălucitor îi atrase atenţia. Nici
nu mai stătu pe gânduri că este doar
in cămăşuţa de noapte şi merse într-
acolo…
Un palat minunat strălucea în razele
dimineţii!
Nu mai văzuse această măreaţă
construcţie, dar parcă i se părea
foarte, foarte cunoscută!...

9
Se apropie încet şi deschide uşa.
Maria priveşte şi vede un hol mare şi
frumos, plin cu lumină, o lumină care
parcă nu avea sursă.
Totul era iluminat strălucitor, auriu!
Înăuntru o mulţime de femei şi
bărbaţi.Toţi tineri.Toţi frumoşi. Şi
culmea,toţi în cămaşi lungi, de
noapte, aşa cum era şi Maria
îmbrăcată.
Un parfum îmbietor de trandafiri
inunda încăperea. Şi era imensă
aceasta sală Aşa i se părea Mariei!
“Mi se pare că-i cunosc pe toţi de
când lumea, dar parcă nu i-am văzut
niciodată!...”- gândea Maria.
Oricum,n-avea importanţă! Îi erau
dragi toţi! Aşa i se părea ei, atunci!
În centrul sălii era un scaun gol…
Părea mai degrabă un tron, cum
numai în basme se pomenea!
Ceva din interior, o îndemna pe Maria
să se apropie…
Nu simţea niciun fel de teamă…
Maria se apropie de scaun, mă rog de
tron, cu multă sfială…

10
-Al cui o fi acest tron? – se întrebă
uimită Maria.
O voce din mulţime, iî spuse:
-Al tău, Maria,… al tău!
-Al meu?... - îşi răspunse
neîncrezatoare , Maria… Oare merit
eu să mă aşez pe acest tron minunat?
Sunt eu pregătită? Dar cine sunt eu? -
se gândea Maria.
Cineva dintre cei prezenţi, un bărbat
frumos , radiind parcă o lumină
nepământeană, făcu un pas în faţă:
-Marie dragă!... Noi suntem bucuroşi
să te avem aici, în mijlocul nostru...
Te aşteptăm de-o veşnicie!... Deşi
tronul e al tau… tu nu meriţi să te
aşezi pe el!
Nu meriţi!... Nu meriţi!... Nu meriţi!...
Nu meriţi!... - îi răsuna Mariei ,
dureros de strident, în urechi…

Nu meriţi!... Nu meriţi!... Nu meriţi!...


Nu meriţi!...

11
Incepe cautarea

O raza orbitoare nu-i dadea pace Mariei!


Nu mai distingea nimic…
-Uf! Ce cald e!…
Maria deschise ochii. Storurile erau trase, iar soarele ii
batea direct in fata…
-La naiba cu soarele asta imputit!... Ce tampita am fost
ca n-am tras jaluzeaua!
Se ridica brusc din pat si … glont la jaluzea… o trase!
-Ooof! E mai bine acum!
Se facu un pic mai racoare.
Isi incalta papucii si ajunse repede in bucatarie.
Ibricul… cafeaua… zaharul!
Aprinse aragazul… In fine ritualul de dimineata!
Si desigur, tigarile de rigoare!...
Miscarile ii erau automate. Gandurile ii zburau care
incotro… Deodata…
“Nu meriti!... Nu meriti!... Nu meriti!...”- ii striga in
urechi o voce, violandu-i dureros timpanele!
“Nu meriti!... Nu meriti!... Nu meriti!...”
-Gata! Gata!... Ajunge ! Taci dracului din gura!... Stiu
si eu ca nu merit!... Nimic pe lumea asta!... Si ni… ni…
meni … n-a … are… ne… ne… voie… de… de… mine!
… - tipa printre suspine si hohote de plans.
Plangea! Plangea de-ti rupea sufletul daca o vedeai!...
Dar cine s-o vada?...
Era doar ea… cu ea!

12
Intr-adevar isi juca impecabil rolul de … victima!
Ca-n cantecul ala vechi: ”N-am avut noroc pe
lume,Tudorito lele…”. Frumos cantec! Si educativ!...
Deh, traditia!… Trebuie respectata!… Si urmata… Ca
ce ne-am face fara ea?...
Sau cine stie, poate ne-ar fi mai bine!?…
Muuuuuuiii… bien! - vorba spaniolului!
Fuma pe nerasuflate trei cafele… si dadu gata o juma’
de pachet de “bimbaroase”!
Hohotele cele mari trecura… ramasera doar suspinele!
Ii curgea nasul ca la robinetul nereparat din baie!
Si, colac peste pupaza, o apuca si sughitul!… Exact ce-i
mai lipsea!
Simtea ca se sufoca si deschise larg fereastra de la
bucatarie. Aerul racoros al diminetii o mai inviora!
Trase aer in piept, puternic , de cateva ori… Era un pic
mai bine!...
Bine, doar un pic… nu chiar ca in reclama aia!
Se aseza pe scaun, cu mainile in poala si capul cazut in
fata… Se uita fix in podea!
Pret de o ora, o ora si ceva, nu se misca de pe scaun.
Deodata, izbucni intr-un ras nervos:
-Ha,ha,ha,ha!… Ce misto e viata asta!… Nu job!… Nu
iubit!… Nu bani!… Ha,ha,ha!… Ce misto e viata, cand
te scoli de dimineata!… Ca sa … ajung… unde?...
Departe?!... Unde?... La dracu-n praznic?... Daaaa,
chiar si asta e o directie!… Si acum…ce naiba fac?... -
continua Maria sa gandeasca cu glas tare. Ia zi-i Mario,
fata… ce facem acum?... C-am pus-o rau de tot!…
Doaaamnee!... Pe unde esti?... Ce faci ? Te joci cu mine,
precum baietelul cel obraznic cu furnicile?!... De ce-mi

13
faci asta?... Tocmai mie?!... Cu ce te-am suparat
dragutuleee?… Cu ce am pacatuit?... Asta-i karma
mea?... Asta-i destinul meu?... Sa sufar?... Cu ce-am
gresit?... Mi-e asa de frica?... Si sunt atat de singura!
Nimic.
Nimic.
Nimic. Niciun raspuns… de nicaieri!
Se vede ca bunul dumnezeu era cam ocupat… cu altele!
-Doamneeee… doamneee… unde esti?...
Mai bine sa mor… sa scap de viata asta imputita… sa
scap odata!… Dar daca ajung in iad?... Iadul?… Dar
parca ce traiesc e rai!?...
Si iar i se invalmaseau gandurile in cap! Si capul ii
pleznea de durere!
Asa atipi Maria, cu capul pe masa, strigand in tacere,
catre dumnezeu…
Cand se trezi era doispce trecute fix!
Dar pe Maria oricum n-o interesa cat era ceasul… Era
cea din urma grija a ei!
Maria isi simti gatul uscat. Deschise frigiderul si lua o
sticla cu apa. Bau din ea jumatate, pe nerasuflate. Se
simtea mai revigorata!
Se duse la baie si se stropi indelung cu apa pe fata… Se
privi in oglinda.
-Arat ca dracul!...
Doi ochi tristi o priveau incercanati… Izbucni in ras!
-Oare asa arata dracul?...
Isi stranse parul… il pieptana… Si isi dadu pe fata cu o
crema. Se simtea mai inviorata!

14
Merse la calculator, ca sa mai uite de toate. Il puse in
functiune si accesa pagina proprie cu mail-uri. Ii atrase,
fara sa vrea, atentia un mail.
Il deschise… si citi:

“Dragi prieteni, Pamantul isi are


provocarile si dificultatile sale.
Ele sunt iluzii!
Dualitatea este o iluzie!
Frica este o iluzie, care se joaca in
grandoarea frumusetii vietii.
Frumusetea se gaseste chiar aici!

Atat de multi oameni ii duc dorul! Ei


sunt orbi fata de ea. Au ajuns intr-o
mentalitate a telurilor.
Mereu cauta frumusetea altundeva si
mereu isi asuma ca se afla altundeva.
Dar eu pot sa va spun ca adevarata
frumusete, in toata maretia ei, nu
exista nicaieri in univers, ci se afla
aici!

Eu stiu ca in zilele vostre dificile, pare


sa exista orice, in afara de frumusete.
Ele apar ca pline de stres, frica si
nesiguranta.

15
Dar, imaginati-va, daca puteti, ca
incetati sa mai indepartati acele
lucruri – incetati sa mai fugiti de frica,
ca incetati sa mai controlati vechiul
om, ca incetati sa va ingrijorati de
ceea ce se va intampla – atunci veti
incepe sa apreciati adevarata
frumusete a vietii!

Incetati sa va mai ingrijorati de unele


lucruri, precum moartea! Moartea…
moartea reprezinta o frumusete, prin
ea insasi!

Experienta acceptarii si
recunostiintei fata de corpul fizic, din
ultimele momente, experienta
reamintirii a tot ce ati facut, fara
judecata, fara rusine, acestea
reprezinta frumusetea!
Prin eliberarea corpului fizic voi
ajungeti intr-o stare mult mai
spirituala – cata frumusete!
Dar, ce anume este atat de irezistibil,
incat spiritul continua sa revina aici,
pe Pamant? Ce lucru irezistibil il face
sa aiba viata dupa viata?

16
Unii ar dori sa spuna ca este
“karma”.
Unii ar dori sa creada ca este vorba
despre chestiuni nerezolvate…
Unii ar dori sa va faca sa credeti, ca
trebuie sa va indreptati greselile din
trecut.
Dar daca n-au existat greseli?
Dar daca a fost doar frumusete?
Acest lucru determina sufletul sa
creeze o alta incarnare si o alta
experienta!
Doar asta si numai asta!

Este momentul sa eliberati vechile


concepte despre pacat, karma si
pedeapsa!
Este momentul sa acceptati, din nou,
frumusetea totala a vietii!
Ce dar extraordinar v-ati dat, sa fiti
pe Pamant, in prezent! Ce timpuri
traim impreuna!”
Maria simtea ceva cu totul nou si neasteptat… o
caldura placuta in zona inimii… si un sentiment de
liniste cum nu mai cunoscuse pana atunci!
Paradoxal, simtea o bucurie care ii invada fiinta!

17
-Am innebunit!... Necazurile pe mine cat casa si eu…
culmea!... Ma simt bine!… Ciudat!... Nu-i a buna!...
Trebuie sa merg la un psihiatru!
Si dintr-un gand in altul, pierdu pe nesimtite starea de
bine, de mai devreme.
Si iarasi gandurile negre isi faceau loc, incet, dar sigur,
in capsorul ei micut!
Inchise calculatorul si se intinse in pat. Se simtea
ostenita!
-Cum naiba reusesc sa trec de la o stare naspa la una
super, si apoi, iar la una naspa?… Si asta cand in jurul
meu nu s-a intamplat nimic, ma rog, in afara de
necazurile de deunazi!
Dar stai!... Si visul cu tronul… A fost real?... Nu,n-are
cum!... Reale sunt necazurile prin care trec!… Oare?!...
La naiba cu toate, ca nu mai pot!...

“Viata e un dar!” - ii rasuna in auz, o


voce…”Un dar de nepretuit!...”

Maria adormi…

Urma in viata Mariei o perioada interesanta!


Incepu sa-i placa ceva, sa navigheze pe net si sa citeasca
tot ce i se parea interesant despre spirit, suflet,
dumnezeu.
Participa chiar si la cateva workshop-uri si conferinte
de acest gen. Se simtise uneori “in al noualea cer”…
alteori dezamagita! Aflase lucruri pe care si ea le stia!

18
Dupa doua-trei zile ii trecea starea, indiferent care era
aceasta… ca vorba aia, orice minune tine trei zile!
De ce oare?
Uneori o dureau intens umerii, ceafa si in zona lombara.
Maria mai lua pastille. Dar durerile nu raspundeau la
niciun fel de medicamente. Alteori o dureau genunchii
de-i venea sa sara pe pereti!
Cei cu care vorbea despre durerile ei, ii dadeau diverse
diagnostice si sfaturi. Dar nimic nu dadea rezultate!
Durerile incetau dupa o perioada, asa, de la sine.
Citise undeva ca daca aplica niste tehnici simple de
respiratie profunda, lucrurile se vor schimba. Asa
facuse!

Dupa o vreme, respirand cateva


minute pe zi, observa ca se simte mai
bine. Chiar mult mai bine!
Erau si zile cand respira si… degeaba,
durerile mai mult se inteteau!
Dar a mai invatat ceva, sa aiba mai
multa rabdare cu ea.
Si astfel, avea de fapt mai multa
incredere in ea!

Alteori,o podideau lacrimile din te miri ce. Intelesese sa


nu se mai abtina! Si cand plangea, o facea cu toata fiinta
sa, pana se simtea eliberata de o povara grea!
Si din cand in cand,respira cu pofta, pana o
apuca,cascatul!
Se simtea mai bine si asta conta pentru ea!

19
Era doua noaptea. Brusc Maria se trezi. O tristete
puternica o apasa! Ce naiba se mai intampla? - isi zicea
ea cu naduf…
Era o tristete care, parca prevestea moartea cuiva… a
cuiva, drag…
-Oare cine-o muri? - gandea ea.
Ii veni in minte chipurile parintilor!
Si respira incontinuu, incercand sa nu se mai gandeasca
la nimic. Uneori ii iesea, alteori nu! C-asa-i in… tenis! -
se amuza ea la amintirea vorbelor lui Caragiu.

Da, mai invatase ceva, sa rada in


momentele dificile!
Desi parintii o invatasera ca in viata trebuie sa fii serios,
ca sa nu razi prea mult, ca dupa aia, plangi… si cate si
mai cate “minunatii” pe care si ei le primisera “cadou”
de la parintii lor, si astia de la ai lor… si uite-asa insir’te
margarite… se perinda “traditia de victima”, din
generatie in generatie!
Si apoi pune-te pe plansete si vaicareli! Ca nesatuii
vecini… dusmani… popor blestemat… aflat la
confluenta marilor imperi... care ne-o trag de veacuri!
Da, dar cine statea cu curul in sus si bucile rasfirate?
Ca deh, capul plecat sabia nu-l taie!…
Si uite-asa, ne miram ca ne-a intrat capu’n cur si privim
prin…

Dar Maria inteles ca n-are importanta


ce a fost, ca trecutul e ca un rucsac

20
cu bolovani… si ca cine vrea, il lasa
jos ACUM… cine nu, sa si-l care
sanatos!
-Cum adica? - o intreba intr-o zi o cunostinta, cum sa
lasi trecutul, asa ca pe un rucsac?
-Uite asa, simplu! - ii raspunse Maria.
Si facu miscarile, ca si cum ar da jos de pe umeri un
rucsac.
Isi batu palmele…si …
-Gata! - continua ea.
-Hai lasa-ma-n pace cu prostiile tale! Tot nu ti-a venit
mintea la cap?! Dar tu crezi ca e asa de simplu?! E …e
vorba aia, atata amar de trecut!… Hai ca nu m-ai
convins, fato! Nu poate fi asa de simplu! Trecutul
trebuie platit… Ai pacate, te judeca bunul dumnezeu!
Doamne, iarta-ma si pazeste-ma! - si facu o miscare
scurta, in sus si-n jos, din mana dreapta, la nivelul
pieptului…
Stii tu!... Cum isi fac oamenii, semnul crucii!
Dar numai cruce, nu iese!...

Maria se convinse de ceva vreme ca


nu are de ce sa sa faca pe altcineva
sa creada altceva, si nu-si mai batea
capul cu argumente. Cine voia sa
aplice lucrurile astea simple,bine,
cine nu … nu!

21
Nimeni nu-l poate schimba pe
celalalt! Desi, fiecare incearca in felul
lui…
Nu te poti schimba decat pe tine!
N-aveau sens discutiile interminabile
cu argumente si contraargumente!

In fond, fiecare experimenteaza ce-i


place! Fiecare are convingerile lui!
Iar credintele omului – convingerile -
creeaza realitatea pe care o traieste!
De chestia asta, Maria devenea tot
mai sigura, pe zi ce trecea!

Maria isi aduse aminte de o poveste si i-o spuse


cunostintei, cu care se inconversa.

Dumnezeu trimisese doi ingeri pe


pamant sa ii aduca vesti despre
oameni.Unul,la intoarcere i-a spus ca
in lume e multa
uratenie,haos,oamenii sunt rai,au
distrus natura si se omoara intre ei.
-Adevarat! - i-a raspuns B.D.(bunul
dumnezeu,n.b.).
Celalalt:

22
-B.D. pe pamant e soare, o multime
de copaci si flori minunate, cerul e
azuriu intens, oamenii sunt frumosi…
-Adevarat! - zice iarasi ,B.D.
Iar staff-ul din spatele lui - sfintii aia
care”pana la B.D. te mananca!”- asta-
i tot din traditie!…- l-au intrebat:
-Pai, B.D.! Cand ai avut dreptate de ai
rapuns “adevarat!”, la primul sau la
al doilea inger?
-La fiecare! - raspunse B.D.Pentru ca
fiecare a vazut ce-a vrut el sa vada!”

Si cunostinta Mariei duse mana la gura si amuti. Maria


ii dadu binete si pleca intr-ale ei.
Merse o bucata de drum si … se opri brusc!
Se simtea dezorientata!
-Oare unde trebuia sa ajung? - se intreba ea
inmarmurita. Chiar ca am luat-o razna! - ii trecu prin
minte.
Nu era prima data cand se simtea asa. Maria isi
raspundea singura in astfel de situatii:

“N-are importanta!”

Tragea cateva guri de aer bune si apoi se indrepta in


directia care-i venea in minte pe loc!

23
Si inca ceva! Chiar daca Maria mi-a spus sa nu va zic
cine este cunostinta ei de mai devreme… eu am hotarat
s-o fac! Chiar daca se va supara pe mine, o sa-i treaca!
Pentru ca am facut legatura cu starea pe care a avut-o
dupa acea intalnire…
E mama ei!
De multi ani, sau poate ca niciodata, Maria nu s-a
inteles cu mama ei. Nici cu tatal!
Relatiile erau reci, reci de tot! Fiecare dintre parti
incercase! Fiecare in felul lui… uneori facand pe “gigi
duru’ “… alteori cu frumosul...
Dar… nimic!
Probabil ca nu reuseau sa se accepte unul pe altul!
Viata mamei cu tatal Mariei, fusese un calvar! Dar asa
se obisnuisera! Sa-si faca viata un iad unul altuia si sa
creada ca asta e normal!
Oricum pe Maria o considerau nebuna si ratata!
Si erau mereu suspiciosi pe ea!
De ce?
Nici Maria nu stia!
Sau refuza sa accepte raspunsul!...
Asa ca Maria se retrase cam definitiv din relatia cu
parintii. Pentru ea erau ca doi straini! Si ea pentru ei!...
Oricum asta ii provocase Mariei o mare usurare! Parca
scapase de o povara apasatoare!
Trecura luni dificile, instovitoare, in care Maria si-a
încărcat mintea cu tot felul de informaţii.
Citea mult, cam tot ce-i cadea in mana, referitor la
spiritualitate, religie, new age, etc.
Stia multe, credea ea!
Aplica in viata… atat cat putea!

24
Intre timp schimbase inca vreo doua-trei locuri de
munca.
Nu reusea sa se adapteze nicaieri. Sistemul o incorseta
tot mai tare!
Din nou, si din nou dadea peste alte constrangeri, reguli
tampite, si mai mult decat atat, minciuna, ipocrizia si
parvenismul o sufocau.
Se ducea la serviciu numai pentru a avea bani sa
traiasca!
Dar ce traia era un adevarat calvar… numai viata nu se
putea numi!
Singurele momente in care se simtea bine erau
weekend-urile si serile, cand ajungea acasa.
Vechile relatii se destramau una dupa alta…
Se simtea bine cand era singura!
Incercase sa mearga la intaniri, in grupuri care-si
spuneau spirituale.
Acolo, aceeasi “marie cu alta palarie”!
Se vorbeau vorbe frumoase, dar oamenii nu reuseau sa
se suporte unii pe altii, decat in mici “bisericute” bazate
doar pe interese meschine.
Ierarhiile erau la mare valoare, iar orgoliile de vechime
in grup sau de ”eu stiu mai bine ca tine!”, faceau legea.
Daduse si peste unii care isi luau in serios rolul de guru
sau de sfinti, cum isi spuneau.
Da, da! Chiar aveau o scoala a sfintilor, “cea mai tare
din lume” - ziceau ei…
Un amestec “ghivecios” de stiinta cu religie si
fanatism…
Dar in jur, imprastiau frica de iad, si ca fara ei nu se
poate ajunge la raiul mult visat, mai ales fara gurul lor!

25
Un fost capitan de cursa lunga, care propavaduia
morala crestina in public, iar in spate…
Avid dupa bani si sex!
Desi era trecut bine de saptezeci de ani!
Priveau de sus pe oricine avea alta parere si vorbeau
vorbe frumoase - dar desarte - din tot felul de scrieri,
mai putin sau mai mult sfinte, considerate de unii sau
de altii…

-Cine le da lor dreptul sa judece oamenii dupa criterii


de ei stabilite?... Cine le da dreptul sa se poarte asa de
ingrozitor cu cei care cred altceva, in numele unei iubiri
numai de ei clamate?... Cine?... De ce?...
Erau multe intrebari pe care si le punea Maria… si nu
gasea raspuns… sau poate ca nu voia sa-l vada… poate
pentru ca era prea simplu!

”Fiecare primeste ce, cat si de la cine


vrea el sa primeasca!”

Si Maria intelese ca fiecare se afla


acolo unde fricile lui ii permit sa fie!
Dar si ca in fiecare om se afla o
mareata fiinta!
In fiecare… nu doar in unii!
Pentru ca toti au fost creati de
acelasi Dumnezeu!

Intr-o seara, Maria isi facu programul, ca de obicei si


se aseza in pat.

26
Abia se intinse, ca urechile incepura sa-i vajaie cu
putere si o stare de ameteala o cuprinse…
Era absolut constienta… Se vazu coborand din pat…
desi in pat era… tot ea!
Ceva o tragea sa mearga in afara…

-Ooooh!... Ce frumos!
Se vedea iesind pe o pajiste…cu
picioarele goale… alergand fericita…
Ce fericita sunt! Ii venea sa strige din
toti borjocii… si chiar o facea!
Isi aminti ca mai vazuse toate
astea… Palatul… multimea de barbati
si femei frumosi… tronul…

-Aaaaah! Tronul!… Am si uitat de el!…


- striga Maria.
Se uita in jur.
-Parca sunteti mai multi ca data
trecuta…Oare cand a fost data
trecuta?...
Maria avea senzatia ca fusese ieri…
ba nu , azi dimineata… ba nu, azi la
pranz… stai un pic… parca …
adineauri!
Oricum , nu conta!

27
-Ooooh! Tronul… e parca mai mare…
mai maiestuos… mai… Nu conteaza!
Dar oare al cui o fi?
Aaaaah! Da! Mi-aduc aminte ! Este …
este al meu! - isi spuse timid Maria,
dar nici ea nu credea asta.
Iar din multime , o femeie frumoasa
ca o zana, iesi in fata:

-Bine ai revenit, Marie! Draga


Marie!... Da!... E tronul tau!
Dar inca nu esti gata sa te asezi pe
el! Nu esti pregatita pentru asta! Nu
esti pregatita!... Nu esti pregatita!...
Nu esti pregatita!...

Nu esti pregatita!... Nu esti


pregatita!... Nu esti pregatita!...
Nu esti pregatita!...
Maria a mai apucat sa mangaie partea tronului cea mai
apropiata de ea… si … ceva mai puternic decat ea, o
smulse intr-un vartej ametitor!
Deschise larg ochii si, hulpava, respira cateva guri mari
de aer…
Simtea ca se sufoca si era uda de transpiratie din cap
pana-n talpi. Parca, doar ce iesise de sub dus!
Adormi instantaneu…

28
Credintele creeaza realitatea

Maria deschise ochii.


Mirosul transpiratiei ii incinse narile. O fierbinteala
insuportabila ii iesea din corp. Se simtea lipicioasa!
Zvacni din pat direct sub dus… Stropii de apa ii
biciuiau placut trupul! Statu sub dus vreo juma’ de ora.
Iesi de-acolo complet inviorata!
Se aseza pe fotoliul ei preferat.
Privi pe fereastra… ziua se ingana cu noaptea intr-un
perfect echilibru! Era o liniste… de nici linistea nu se
mai auzea!
Maria n-avea chef de cafea… nici de tigara… In sfarsit
aparuse o crapatura in ritualul diminetii! Era un pas!
Dar acum nu conta nimic pentru ea!
Maria isi derula viziunea… detaliu cu detaliu… la
centima… si retraia fiecare moment!
Nici macar nu se mai intreba: vis sau realitate?... Fusese
si doar asta conta! Respira si retraia bucuria fiecarui
moment! Pana la ultima scena…care…
-Oare de ce? De ce? - si Maria izbucni intr-un plans
molcom… la fel ca o ploaie mocaneasca!
Cand se linisti se ridica si merse in bucatarie.
Bineinteles, cafeaua si bimbarica… ca deh, oameni
suntem, nu ciuperci!
Fuma si privea prelung pe fereastra de la bucatarie.

29
Afara, lumina stricase echilibrul… invinsese! Si soarele
isi trimitea maiestuos razele datatoare de viata!
Maria il privi pret de cateva clipe… I se paru ca soarele
ii zambeste… nu intelese mare lucru, dar simti o mare
bucurie!
Privi si batranul copac din fata casei… si i se paru ca si
el ii spune ceva… nu intelegea prea bine ce!
Pe pervaz, o pasarica viu colorata se aseza…
-Pi, pi, piii!... si zbura intr-o directie numai de ea stiuta.
-E clar! M-am dilit! Acum tot ce ma inconjoara parca
vrea sa-mi zica ceva… Cred ca mansarda mea are grave
probleme! Totul e o nebunie!...
Si mintea ei ii dadea dreptate! La mansarda se arsesera
niste circuite… iar fluturi… cat cuprinde!

Maria isi aduse aminte:”fiecare vede ce vrea sa vada…


si se afla acolo unde fricile ii permit sa fie!”
-Ce-o fi dincolo de limitele mele?
Si atunci Maria se simti ca si cum traia intr-o cutie…
ca intr-o inchisoare!
-Si cum naiba ‘oi fi ajuns aici?...
Isi aminti ca in urma cu ceva ani vazuse un film, in care
tocmai despre lucrurile prin care trecea ea, se facea
vorbire.
Isi propuse sa revada filmul ”Matrix”. Era sigura ca
acum il va vedea cu alti ochi!
Cum adica “cu alti ochi”?... Pai n-avea aceiasi ochi?!...
Deschise computerul. Dadu un “search” pe cuvantul
“realitate”… deschise la intamplare (oare?...) si citi cate
ceva, pe diagonala:

30
“Imaginea lumii care apare in minte
este destul de diferita de lumea fizica
reala, in doua moduri
complementare.
Pe de o parte, imaginea noastra
despre realitate este mai mult decat
realitate fizica, prin faptul ca ea
contine multe calitati care nu sunt
prezente in realitatea fizica.
Luati in considerare experienta pe
care o avem in legatura cu o culoare –
verde, spre exemplu.
In lumea fizica lumina are frecvente
diferite, dar lumina in sine nu este
verde, asa cum nici impulsurile
electrice care sunt transmise de la
ochi la creier nu sunt verzi.
Nu exista nicio culoare acolo!
Verdele pe care il vedem este o
calitate creata in constiinta!
Ea exista in minte numai ca o
experienta subiectiva.
……….
Nu exista sunet… decat in mintea
noastra!
………..

31
Cu ochii nu putem vedea decat o mica
parte din ceea ce exista…
……….
Pe de alta parte, imaginea noastra
despre realitate, este mai putin decat
realitatea fizica, in sensul ca exista
multe aspecte ale lumii externe pe
care nu le experimentam niciodata.
………
La fel se intampla si cu celelalte
simturi.
Ceea ce auzim, mirosim si gustam, nu
este decat o mostra limitata din
realitatea fizica.
Mai mult decat atat, exista aspecte
ale lumii fizice, cum ar fi campurile
magnetice si incarcatura electrica,
care au un impact redus, daca nu
chiar inexistent asupra experientei
noastre.

Fiintele umane nu sunt capabile sa


detecteze aceste fatete ale realitatii,
dar unele creaturi pot.
Cainii, spre exemplu, detecteaza
frecvente mult mai inalte ale
sunetului decat putem noi, si simtul

32
lor olfactiv este estimat a fi de un
milion de ori mai sensibil decat al
nostru.
………..

Iar astea, chiar o dadura pe spate…pe Maria!…

In cele din urma, sunt atatea moduri


de a percepe lumea, cate specii de
viata exista in univers.
Ceea ce noi luam drept realitate este
pur si simplu, modul particular in care
mintea umana vede si interpreteaza
lumea fizica.

… noi percepem realitatea din afara


noastra in acelasi fel – in
concordanta cu “frecventa” pe care o
generam inauntrul nostru.

Cu alte cuvinte, realitatea


inconjuratoare este complet
dependenta de calitatile noastre
interioare.
Asadar, numai noi o putem modifica.
Viata persoanei este in interiorul ei!

33
… Un alt autor, Andreu Sole, intr-o
lucrare aparuta concomitent la
Junimea, in Colectia Ananta, de studii
transdisciplinare, “Creatori de
lumi.Posibilele si imposibilele
noastre”, considera ca lumea nu este
decat produsul unei viziuni despre
lume, ca oamenii sunt creatori de
lumi, prin intermediul reprezentarilor
si al imaginatiei lor.
Istoria omenirii ar fi, astfel, povestea
acestei pluralitati ireductibile a
lumilor.

Realitatea lumii nu ar fi altceva decat


ansamblul posibilelor si imposibilelor
pe care oamenii nu inceteaza sa le
creeze si sa le transmita, dar cu
atentia necesara,pentru a face
imposibile o parte dintre posibilele
noastre, pentru ca lumea sa nu
ajunga la barbarie, desi Cioran
spunea ca tocmai asta e calea
salvatoare.
In context, nu pot sa nu-mi amintesc
definitia lui Petre Tutea, care spunea
simplu si total:

34
“Realitatea este Dumnezeu. Dincolo
de asta, nu cred ca se mai poate
adauga ceva.”
…“Nu cunosti decat ceea ce esti”,
cum spunea Toma d’Aquino.

Maria era mai linistita acum.


-Deci nu sunt nebuna?... Dar parca cine-i sanatos... la
cap, mamaie?! - se auzi vorbind singura.

Parerile celorlalti sunt… ale lor.


Nu te impovara cu ele… iti ajung …
prostiile tale! - auzi parca o voce din
interior…

-Aaah!... Gata! M-am prins!... se plezni peste frunte


Maria… Asta era!...

Dadu drmul la televizor si vazu ca pe toate canalele era


agitatie mare! Inundatii… sinistrati… O multime de
oameni amarati injurau disperati guvernul!
Apele le luasera tot avutul. Iar teledoanele nu mai
conteneau cu luatul banilor si cu donatii de la oamenii
de bine!
Un post de televiziune ii atrase atentia mai mult ca
celelalte… televiziunea poporului!
Maria puse mana pe telefon si suna la postul mesianic…
Suna ocupat !Incerca iarasi… si iarasi… si iarasi…
pana dimineata! Cand nu mai avea nicio speranta, si
era gata sa renunte… o voce feminina ii raspunse.

35
-Alo! Televiziunea poporului… Aici Maria S. din orasul
B. As dori sa fac si eu o donatie…

Maria fu bagata in direct! Dupa o discutie spumoasa cu


patronul televiziunii, D.D. – mai tarziu Maria facu
legatura cu acel D , patronul care o concediase… dar nu
era nicio legatura… oricum cand si-a amintit ulterior,
nu mai avea nicio importanta!
Chiar nu conta!

Pe scurt Maria şi-a donat totul – bunurile sale, banii pe


care i-a economisit, totul… în afara de hainele de pe ea.
Da, totul…ai inteles bine!

De ce? Pentru ca Maria a realizat ca in viata ei de pana


atunci a avut destule lucruri scumpe si prea multi bani
care au tinut-o deoparte… care nu i-au permis sa
devina regina… regina propriei vieti!
Maria a simtit ca toate aceste bunuri au fost ca niste
bolovani care au tras-o in jos… nu au lasat-o sa urce pe
tronul ei… cuvenit ei… si numai ei!
In nici doua zile, Maria era in strada… libera! Nu mai
avea nimic… nimic… doar hainele de pe ea!
Aproape vreun an a trait pur si simplu, ca o
cersetoare…

Odata,trecand pe strada, a oprit in fata ei un Q7 alb. A


ridicat privirea si l-a vazut pe… Jhony, fostul ei iubit!
Un pic grizonat… cam abatut… Jhony se rastea la o
tipa eleganta… parca prea eleganta!

36
O clipa li se intanira privirile! O recunoscuse pe Maria
sau … Oricum se urca rapid in masina si pleca in
tromba!
Maria manca doar atat cat sa supravietuiasca! Accepta
bani din cersit pe unde apuca - ca si in domeniul asta
lucrurile functionau in sistem corporatist. Iar lupta era
acerba! Mai ales intre cersetorii cu state vechi… lupta
pentru suprematie!
Maria cunostea sistemul si-i era lehamite!
Si aproape un an a trait in saracie,scapand astfel de
bolovanii care, credea ea, o trageau in jos…
Intr-o seara de mai, cerul instelat, si afara numai bine
de o plimbare prin parc. Maria vazu o banca mai
ascunsa si se aseza.Respira.
-Ce aer curat! Chiar e misto!... Eeei, Mario, Mario!… -
isi spuse ea zambind, vezi ca se poate si … altfel!

“Orice se poate in viata! Nu


conteaza!” - ii rasuna o voce
linistita,din interior…”Tu alegi!”

Nu regreta nimic! Se simtea libera!


Incet, incet Maria atipi.

Si deodata… ii aparu pajistea


cunoscuta…
Si mai incolo, palatul!
Si totusi nu visa!

37
Traia parca in doua realitati
concomitent!...
Se trezi in sala tronului… Parca totul
era mai maret ca data trecuta! Data
trecuta?...
In fine, nu avea importanta!
Maria se apropie de tron… un pic mai
sigura… doar un pic!
-Gata! Acum, mi se cuvine!... Am
renuntat la tot!… Nu imi mai atarna
bolovanii de picioare… acum parca
zbor!
Parca… Dar nu zbura!...
Maria mai apuca sa intoarca privirea
in spate… asa ca pentru a primi
consimtamantul celor prezenti…

Atat apuca sa vada… toti cei din fata


miscau capul… a … NU!

Maria s-a trezit brusc… cineva o zgaltaia puternic! Era


cazuta langa banca...
-Ce-ai fa?... Fa… ai murit?… Sau esti beata?… - auzi
Maria.
Deschise ochii.
-Da-o ma dreacu de betiva… s-a imbatat curva… nu
vezi?!...

38
Maria vazu doar doua siluete indepartandu-se…
Intunericul se ingana cu lumina…
Deocamdata intunericul era biruitor!
In departare un cocos canta de trei ori…

Maria ajunsese la… gunoi! Cel putin asa gandea


atunci… trecandu-i prin fata imaginea cu:
”NU!... NU!... NU!... NU!...”

Iubeste-ti aproapele

Mijeau zorile…
Maria intredeschise usor ochii. Printre genele grele de
roua lacrimilor, Maria simtea mangaierea sorelui de
dimineata. Pe moment, Maria nu-si dau seama unde se
afla…
Aici… sau acolo… sau unde?...
Un gand o amuza: candva eu aruncam gunoiul… acum
sunt chiar… gunoiul!?... Era obosita, flamanda si
sictirita!

-Oare pot sa merg mai departe? gandea ea… Catre


ce?...

39
Nu-i dadea pace gandul, ca fusese iar refuzata! Oare
care lume e adevarata: asta… aia?…
Parca visa… si parca era real!… Nici ea nu-si dadea
seama!
Isi trecu in revista viata de pana atunci.
I se parea ca fusese intr-o adevarata calatorie… cu un
montaign-russe… Sus!… Jos!…
Cand i se parea ca e sus, isi dadea seama ca de fapt…
era jos!
Acum se simtea la pamant…
-Se poate mai jos de atat?...
-De ce nu?! - ii trecu prin minte un raspuns
neasteptat…

Haul, la fel ca inaltimea au aceeasi …


lungime… nedefinita!

Privind in urma, Maria nu regreta


nimic!
Simtea ceva paradoxal, nu castigase
nimic… nu pierduse nimic!
Avea o experienta! Dar in
necunoscut, experienta este egala cu
zero…

Nu crezi, nu? - continua vocea.


Pai, hai sa facem un mic test: la ce ti-
ar folosi experienta acumulata pentru
a trai pe o alta planeta… care are

40
conditii cu totul si cu totl altele decat
aici?
Bat campii?!... Hai sa te intreb
altceva!
La ce-ti foloseste experienta
acumulata pe parcursul vietii… In
momentul decesului?...
Dar dupa?...
-Si acum?... Ce-i de facut?... Am renuntat la tot ce
inseamna bunuri… am studiat… si?... Ce folos?... Que
prodest?... Mie nu, in orice caz! - isi zuse Maria cu glas
tare.

Mariei nu-i venea sa o ia de la capat, pe drumurile


batatorite deja… Le stia foarte bine!
Si chiar de ar fi vrut, simtea ca nu mai poate…Voia
altceva!...
ALT-FEL!!!... Dar nu putea defini!
Asa ca facu ce stia mai bine sa faca… adica NI-MIC!...
Respira… respira… si cauta sa-si faca liniste in minte…
adica goni cu eleganta toate gandurile!
Iar acum sedea linistita pe banca.

Da, linistita! Chiar si matele incetara sa mai giortaie…


ca nu mancase nimic de vreo zi jumate!

Vazu o domnisorica bruneta, draguta si zvelta cu vreo


sase-sapte puradei dupa ea…

41
Puradei, am spus?... Da, ca erau toti tuciurii, si nu
pareau sa-i apartina… ca nascatoare… ca fata avea o
fata alba, ca laptele… si oricum nu arata mai mult de
douzeci si… de ani… asa ca, cu tot efortul cuvenit, n-ar
fi putut sa aiba atatia puradei!

Maria se apropie de tanara domnisoara si intrand in


vorba cu ea afla ca micutii erau copii abandonati sau
orfani, si fata era un fel de asistent maternal… sau cam
asa ceva!
Pe Maria o incanta bucuria din ochii fetei si pasiunea cu
care vorbea despre despre grija care le-o purta copiilor.
Maria n-avea copii, desi ca orice femeie… ma rog!... ca
o femeie, i-ar fi placut sa aiba copii!
Dar stii cum e! Cand esti tanara, cariera inainte de
toate, iar dupa treizeci de ani… e prea tarziu!

C-asa-i omul! La tinerete alearga


dupa unele… si la batranete regreta
ca n-a facut altele!

Ca doar traditia ne-o spune: “da-i doamne mintea


omului de dupa”!
Asta asa, ca sa visam frumos!
Ia zi, azi ai mintea de dupa! Si… ce faci cu ea?

Da,stiu… si altii s-au suparat pe mine ca pun prea


multe intrebari…dar nu te speria! Intrebarile astea mi
le pun si mie… si privesc de multe ori indelung “ca la
poarta noua”… pana imi dau un raspuns!

42
Hai ca ne-am luat cu vorba si am lasat-o pe Maria in
parc!

Maria aflase ca tanara domnisoara lucra pe acel post de


cateva luni, pe un salariu modest, dar ca ii placea tare
mult ce face! Pentru ca, spunea ea, iubeste copiii,si ei o
iubesc pe ea! Si ca isi gasise menirea pe lumea asta…

-Hmm! - isi zise Maria, uite un om cu adevarat fericit!


Aceasta minunata fata s-a pus in slujba copiilor astia…
si cu cata pasiune o face! Trebuie ca e cu adevarat
implinita!

Maria o si vedea pe Laura, caci asa o chema pe fata,


stand maiestuos pe tronul ei propriu de regina!…
Ceea ce nu-i spusese Laura, e ca luase job-ul acela
pentru ca nu gasise alceva…
Oricum peste nici trei luni, Laura avea sa isi schimbe
marea pasiune, pe un june grec, de vreo saptezeci si…
de ani, cu care se marita si pleca, bineinteles, in
Grecia… Uitand definitiv de micutii de la orfelinat!
Deh, ale vietii carari!...

Laura nu procedase corect sau gresit! Era experienta ei,


si atat ! Cat timp nu facea compromisuri cu ea si
actiona din inima…

Dar lucrurile nu sant niciodata cum


par a fi!

43
Si asta avea sa inteleaga si Maria pe parcursul calatoriei
ei!
Maria se convinse ca oricat de sus, pe scara sociala, sau
de jos, putea omul sa ajunga, functiona o singura lege…
aceea a supravietuirii!
Si Maria hotarase de mult ca vrea sa traiasca! Cum?
Nimeni nu putea sa o invete, pentru ca oamenii nu stiau
nici ei ce inseamna sa traiesti.
Stiau la perfectie sa supravietuiasca… in diverse forme!

A doua zi, intamplator sau… nu, Maria participa


alaturi de un grup de tineri la strangerea gunoiului din
parc.

Curios este ca cei care frecventau parcul, priveau


comentand de pe margine… Si nu se poate ca macar
odata sa nu fi aruncat o hartie pe jos (doar nu pe
sus!...).
Maria isi facu o gramada de noi cunostinte! A muncit
cu sarg, fiind chiar remarcata de un tip din grup care
mai mult dadea indicatii celorlalti… Ca doar era sef,
ce… mama ma-sii!

Tipului ii placu harnicia Mariei si o invita adoua zi


sa mearga cu grup la un azil de batrani sa duca
niste pachete cu alimente… Maria afla ca grupul
este parte dintr-un ONG al unui mogul de presa
cunoscut… si ca urmau, in scurt timp, alegeri intr-
un colegiu, pentru deputatie…
Si … si asta explica apritia ad-hoc a unor camere
de filmat!

44
Dar pe Maria n-o interesau toate astea, ea credea cu
putere in ce facea ea si se bucura ca a gasit in
sfarsit solutia problemelor sale: sa lucreze benevol
in slujba celor multi, dar mai ales oropsiti. Ce mai
tura-vura in slujba poporului!

Au aparut apoi o groaza de oportunitati pentru


Maria! Mergea in piata si din putinii bani care-i
avea, cand vedea cate un batran mai amarat care
se uita lung la cate o taraba, ii cumpara ea un kil
de mere. Altei batrnici care poftea la portocale,
Maria i-a cumprat doua portocale… n-avea mai
multi bani!

Odata i s-a facut mila de un copil si a intrat cu el


intr-un fast –food si i-a luat aluia un sandvis.

Altadata, a vazut doua femei care se certau ca la


usa cortului… Maria a intervenit si chiar a reusit
intr-un final sa le impace… dupa ce, una dintre
femei i-a scapat, din greseala, o palma zdravana
peste fata!

Maria nu s-a suparat. Pentru ea era important ca ii


poate servi pe ceilalti. Si stia ca intr-o zi, isi va
primi darul mult visat!

Din intamplare… sau nu, Maria fu recomandata de


o cunostinta a unei verisoare al carei sot lucra…
unde credeti ?... La televiziunea poporului… acolo

45
unde ea donase cu ceva vreme in urma toate
bunurile care le avea, unor sinistrati…

Asa ajunse sa-l cunoasca pe D.D. in persona. Foarte


amabil si rabdator, D.D. a ascultat povestea
Mariei. A ramas impresionat de cele auzite si chiar
a exclamat:

-Uite dom’le, ca sunt si oameni care nu vor nimic


pentru ei si dau tot poporului. De asa oameni avem
nevoie, d-na Maria in partidul nostru. Ca nu
degeaba se cheama partidul poporului! D-na
Maria, daca vreti, uitati, se apropie maine-
poimaine alegerile, nici noi nu stim cand, si vom
ajunge la putere si vom ajuta poporul… si… daca
vreti sa ne ajutati ca avem atatea de facut!

Maria era bucuroasa ca intalnise astfel de oameni


care voiau sa se puna in slujba celor multi, a
prostimii, cum auzise ca le spunea la aceeasi
televiziune un tip care le zicea lucrurilor pe nume,
direct in fata celor care priveau emisiunea si-i
trimiteau sms-uri.

Nu! Nu erau scumpe sms-urile! Doar un euro


jumate! Ce nu face omul ca sa-si spuna si el
parerea! Ca doar e democratie! Ce… banii lui nu
merg!

Mariei ii placea de tipul ala, ca era ca ea. Si ea


vorbea direct si ti-o spunea verde in fata, fara

46
ocolisuri,exact ce gandea. Facuse destule eforturi sa
scape de masca ipocriziei si nu mai voia sa aiba de-
a face cu asta! Stia ca putea fi atat de sincera cu
ceilalti, cat era cu ea. Si nu-i pasa, catusi de putin,
de critica celor din jur. Vorba ei: putina critica la
micul dejun, la pranz si seara… face scaunele…
mai putin tari!
Numai constipatii se supara!

Plina pana peste cap de entuziasm, Maria il intreba


direct pe D.D. daca si el si ceilalti care vor ajunge
sa conduca partidul, vor dona bunurile, averea…
poporului. Pe D.D. chiar il amuza intrebarea, si
duse chiar instinctive mana la gura, in deja
celebrul gest…

-Haideti d-na Maria, nici chiar asa! Eu am muncit


din greu sa fac toate astea! Dar, desigur casa,
avionul, elicopterele, rolls-ul vor fi puse dispozitia
presedintelui tarii… daca voi fie eu ales! Si poporul
nu va mai cheltui bani pentru administratia
prezidentiala! Numai sa scapam de hotii si mafiotii
astia care au furat poporul douazeci de ani…

-Si dvs., daca ajungeti sus, cu oamenii dvs., nu veti


fura?
-Nu d-na! De ce? Am tot ce-mi trebuie, facut din
munca…

Maria se uita fix in ochii lui D.D.

47
-Eee… si dv., acum!… Unde ati mai auzit in lume,
o tara in care politicienii sa nu fure!… O sa fure si
ei saracii… dar, mai putin… sa ramana mai mult
poporului!

Maria izbucni in ras.


-De ce radeti d-na… ce nu-i asa?...
-Ba da, ba da! Dar mi-a trecut prin cap un slogan
pe care il puteti folosi…
-Care? intreba curios D.D.

-Votati-ne pe noi! Noi vom fura mai putin decat


ceilalti, iar voua va va ramane mai mult!

Toti cei de fata se amuzara, in frunte cu micul


mogul.
-Frumos d-na, frumos!… O sa ne mai gandim…

Pe Maria o incanta ca gasise locul unde veneau


multi sa se planga, cu nevoi de toate felurile, iar
pentru ea era mana cereasca! Avea material din
belsug… se simtea in al noua-lea cer ca avea asa de
multi oameni pe care sa-i serveasca.
In sfarsit, nu traia pentru ea, ci pentru ceilalti! In
sfarsit, isi gasise menirea adevarata pe lumea asta!
Si iata, erau atat de multi care gandeau ca ea! Asta
ii valida odata in plus, ca se afla pe calea cea
dreapta.

Se intelese cu D.D. sa lucreze intr-un department


special pentru ajutorarea celor napastuiti.

48
Maria muncea mult… 15, alteori chiar 20 de ore pe
zi. Dormea pe apucate, manca frugal un sanvis
cand matele o certau prea tare, in rest se dedica
trup si suflet cum se spune celorlalti.
Pleca in deplasari lungi si istovitoare prin tara, ea
se oferea mereu, numai sa ajute oameni necajiti.
Erau multi, mult prea multi cei care cereau si prea
putini cei care dadeau.
De multe ori Maria isi dadea si ultimul ban din
diurna, numai sa ajute vreo mama cu multi copii
sau vreun batran abandonat.

De cate ori nu dormise in masina, iar banii pentru


hotel ii daduse vreunui amarat… numai ea stia!

Observa un lucru interesant ! Donatiile rezolvau


probleme putine si pe termen scurt! Apoi, oamenii
iar se afundau in amaraciuni… Maria se intreba
uneori de ce se intampla asta, dar nu mai vea timp
sa gaseasca si raspunsuri… ca abia mai avea timp
sa doarma.
Cand se simtea daramata de oboseala, isi mai
amintea sa respire un minut doua, dar atipea
instantaneu!

Maria slabise mult, blugii stateau pe ea ca pe gard!


Ochii incercanati mereu… si cafea si tigari la greu!
Pana intr-o zi cand, apuca sa urce treptele din fata
sediului unde lucra, si se prabusi in fata usii…

49
Se trezi pe seara, intr-un pat de spital. Langa ea, o
asistenta tocmai terminase de aranjat perfuziile…
-D-ra Maria, ii spuse asistenta, am fost foarte
ingrijorati pana in momentul acesta, cand ati
deschis ochii… mai pe ocolite sa va zic… era sa o
mierliti !Si nu de alta, dar pacat de mata ca esti
tanara si ai tota viata in fata!
Maria o vedea ca prin ceata pe asistenta, dar de
auzit o auzea bine…

-Era… sa… sa dau coltul?... Era sa mo… or… -


abia scotea cuvintele Maria.

-Lasa d-ra, odihneste-te acum! Trebuie sa te


intremezi… Vrei ceva anume?... Vrei sa anunt pe cineva
apropiat?... Ca au venit multi colegi de la mata de la
firma… si domnul D.D. personal a venit! Vai, ce om de
treaba e! O sa ne scoata domnul D. din rahatul asta in
care ne-au bagat toti... de 20… nu sunt de acord…
gata…
Maria auzea doar franturi…

Inchise ochii. Prin fata ii trecu ca pe


ecranul unui cinematograf filmul cu…
parca era… uite, chiar eu sunt acolo -
tipa in tacere Maria…

Pajistea… haaaa! Tronul!…

50
Nu se mai uita nici in stanga, nici in
dreapta, glont la el… si se aseza
direct…
Maria stia ca sute de perechi de ochi
o priveau… Dar nu-i pasa!...

Oricum era suparata pe ei ca de


atatea ori i-au refuzat dreptul ei…
da!... dreptul ei!... Cine erau ei sa o
refuze pe ea?... La naiba cu toti!...

Maria incerca sa se faca cat mai


comoda pe tron… pe tronul ei!
Cand…un cor de voci isi revarsara
suvoiul, exact in urechile ei…

-Nu, Maria… tu nu esti gata inca!

Maria lesina… era intinsa in pat… ii era frig… desi


transpira puternic…. si in incapere vazu o mica
luminita… Luminita de la capatul tunelului? Doamne…
unde sunt?

Atipi. Cand deschise ochii, Maria vazu un barbat cu un


chip placut, desi se vedea ca avea o varsta inaintata…
Era medicul care se ocupa de ea.

-Maria! Maria.S.! Imi dai voie sa-ti spun Maria?

51
-Da… bine…inteles… - Maria vorbea greu si abia
soptit. Nu putea mai mult!
-Maria… iarta-mi indiscretia - continua medicul… dar,
esti deja de o luna in spital si nu a venit nimeni din
familia ta sa se intereseze de tine… in afara colegilor de
serviciu…
Familie!... Familie!... Maria surase in gand. nici nu mai
stia ce e aia… de mult timp… de forte mult timp…

-N-am… familie… sopti Maria.


-Cum, n-ai mama, n-ai tata, frati… surori…?
-Nu! - raspunse sec, Maria.
-Ma rog, continua medicul cu o voce la fel de blanda,
dar… stii… un sot… un iubit…?
-Nu!

Medicul o privea in tacere, dar cu multa compasiune…


nu mila… compasiune… asa simtea Maria privirea
doctorului, care culmea, ii parea foarte familiara, desi
nu-l vazuse decat atunci, intaiasi data!

-Bine, Maria… ofta medicul, facand o pauza… Maria,


stiu ca esti o femeie puternica… am auzit multe lucruri
minunate despre dumneata de la colegii dumitale, si
chiar de la simpaticul DD, la care lucrezi…
Maria ar fi vrut sa spuna ceva, dar nu putu. Asa ca
medicul continua:

-Maria… ti-am facut niste analize… adica mai multe…


si le-am repetat… credeam ca noi am gresit… in fine,
Maria … medicul o privea pana in strafundul sufletului

52
- asa simtea Maria - Maria… ai leucemie in faza
terminala!

Maria nici nu mai auzi ultimele trei cuvinte…


La cuvantul “leucemie”, simti cum se prabuseste in
gol… si inchise ochii!

Marele Secret

Maria se trezi in picioarele goale,


alergand ca o nebuna cu parul
despletit, printr-o padure
intunecoasa. Nimic sau aproape nimic
nu reusea sa distinga in jur. Auzea
zeci de voci care de care mai
amenitatoare…
Undeva departe,lupii urlau…
Maria alerga, lovindu-se de crengi,
impiedicandu-se si ridicandu-se de
fiecare data…

“Nu meriti!... Nu esti gata!... Nu esti


inca pregatita!... Nu!... Nu!... Nu!...”-
ii strigau din ce in ce mai tare vocile!
Ici colo sticleau amenitator in negura

53
intunericului perechi-perechi de ochi
ca de foc…

Maria se impiedica si se trezi cu fata


in tarana…
Vru sa se ridice, dar parca nici
picioarele, nici mainile nu o mai
ascultau…
-Nuuuuuu!... Nuuuuu!... Gata nu mai
pot!...- striga Maria din toti rarunchii,
in hohote stridente de plans.
Si ramase acolo, cu fata in tarana…
Isi pierdu cunstiinta instantaneu…
Trecura… cine mai stie cate valuri de
timp.
Acolo,timpul era fara de sens. Pe cine
interesa?...

Maria deschise cu greu ochii…


Vedea ca prin ceata…
Se sterse cu maneca de la camasa
lunga in care era imbracata…
Isi privi camasa… era o camasa alba,
vaporosa, fara urma de pamant sau
ruptura pe ea… Asta ii dadu un pic de
gandit Mariei…

54
Isi amintea ca alergase cu ceva vreme
in urma prin bezna unei paduri…
Iar camasa nu avea nicio urma a
acestei sinistre aventuri.

-Cum naiba… asta! – isi spuse Maria.


Ii trecu prin minte ca daca a ajuns in
iad?...

Maria se aseza in fund.


Era intr-o poienita insorita. Soarele ii
mangaia duios fata, iar o adiere usora
o racorea…
Maria nu privea in spate de loc!
Nu o mai interesa decat sa admire ce
e in fata sa!
La vreo trei sute de metri,dupa
aprecierile ei, zari ceva mare si
cafeniu…o namila cum nu mai vazuse
vreodata!

Namila se indrepta spre ea.


Maria simti o racore pe sira spinarii,
dar ii trecu repede.
-Ei si?... Ce poate sa-mi faca namila
asta… mai rau decat mi-a spus

55
medical, nu poate fi! - isi spuse
Maria.

Namila era un urs si se opri la o


aruncatura de bat de ea. Se tolani pe
iarba prospata. O privea intens pe
Maria.
Mariei ii trecu prin gand sa se ridice
si sa fuga. Dar se razgandi!

-In fond si aia e o fiinta… ce poate sa-


mi faca… mai mult decat sa ma
omoare… Si!... Ce-am avut si ce-am
pierdut! Oricum am sa mor!

Maria il privi cu drag pe urs… si simti


cum din toata fiinta ei se revarsa o
drgoste cum nu mai o traise
vreodata!

Isi intinse mainile si imaginar il lua in


brate pe urs. Maria vazu cum un
suvoi luminos iese din ea si-l invaluie
pe urs!

56
Ursul se ridica in doua picioare si
trase un raget puternic… puternic,
dar nu fioros. Asa percepu Maria!
Ursul se intoarse putin intr-o parte si
cu labele-i massive, parca ii arata
ceva Mariei.
Maria privi intr-acolo!
Nu mica ii fu mirarea cand, in dreapta
ei la cativa zeci de metri, vazu doi pui
de urs care faceau giumbuslucuri in
iarba!

-Aaaah! Draga ursule, tu esti de fapt


ursoaiaca… si ce pui dragalasi ai!

Suvoiul din inima Mariei se indrepta


acum spre pui.
Acestia se oprira instantaneu din
joaca si o priveau uimiti pe Maria.
Se pare ca pana atunci, nici nu
stiusera de existenta Mariei.

Si,brusc puii tasnira ca niste ghiulele


spre ea.
Maria nici nu avu timp sa se
dezmeticeasca, ca puii se si jucau in
poala ei cautnd sa o linga pe fata.

57
Maria nu riposta in niciun fel si ii lasa
pe micuti sa faca ce vor.

Ursoaica privea cu atentie, de la


distanta, dar nu facu nicio miscare.
Cand joaca puilor se mai domoli,
ursoaica trase un raget, iar puii
alergara la mama lor.
Ursoaica intoarse spatele Mariei si
disparu din aria ei vizuala.

Maria se simtea coplesita placut de


situatia prin care tocmai trecuse.
Nu-i trecea nimic prin minte… si se
lasa purtata pe valurile acelui
sentiment minunat pe care il traia!
Se intinse pe spate si o oboseala
placuta o invalui. Atipi.

Deschise ochii si un parfum imbatator


ii frematara narile.
Maria se ridica in fund si… sa lesine
nu alta…
In fata ei, la nici doi metri… ursoaica
sedea tolanita si o privea, dand agale
din cap.

58
La jumatatea distantei, Maria vazu un
fagure cu miere aurie scurgandu-se
din el…
Ursoaica dadea din cap parca
invitand-o sa se infrupte din bucatele
dulci.

Maria lua fagurele si musca cu pofta!


O foame hulpava o napadi!
Nu mai mancase de… nici ea nu stia
de cand!
Maria manca tot si acum se lingea pe
degete.

-Hmmmm!...Asa ceva atat de bun n-


am mancat de cand ma stiu!... – ii
spuse Maria ursoaicei privind-o
strengar.
-Multumesc, Mama Ursoaica… sau nu,
saru-mana pentru masa - i se paru
mai potrivit sa-i spuna , si continua -
c-a fost buna si gustoasa, isi aminti
cu drag Maria de cum ii spunea
mamei, dupa o masa delicioasa!

59
Ursoaica dadu capul pe spate si-l
scutura apoi, cu un raget de
multumire.
-Auuu! Burta… - striga Maria,
uitandu-se cu ochii iesind din orbite,
la ursoaica… tinandu-se cu amandoua
mainile de burta.
Avea o senzatie cumplita de
pantecarie!
Cum, nu stii senzatia?!
E ca atunci cand te apuca diareea si
esti la o mare distanta de un w.c. …
Cumplit, nu?!
Maria se uita cum ursoaica dadea din
cap a aprobare si nu mai statu pe
ganduri, isi ridica poalele, se aseza
pe vine si…
Un miros puturos de putrefactie cu
ragaituri invalui imprejurul!
Pana si ursul intoarse capul de atata
imputaciune ce se raspandea.
Maria isi aduse aminte ca uitase si de
rusine si de tot si se afla acum in
curul gol in fata ursoaicei!

Nu stia ca ursoaica n-avea notiunea


de rusine!

60
Pentru ea era ceva natural !
Numai oamenii isi luasera povara
asta cand au interupt legatura cu tot
ce este natural!

Cand, in sfarsit incheie treaba, Maria


se ridica si nu mica i-a fost mirarea
cand vazu pe pamant o gramajoara
de viermi inotand in ceva verzui
mucilaginos…
Scarbos ai spune! Dar asta iesise din
Maria…
Acum Maria se simtea ostenita, dar
mult, mult mai usurata!
Simtise cum daduse afara o greutate
ca de plumb.
Avea senzatia ca eliminase un cufar
de balauri din trup… asa o durea de
tare curul!
Maria isi simtea gatul uscat acum si
tare ar fi mai baut o gura de apa…

Se uita la ursoaica si spuse abia


soptit:
-Ce sete imi e!
Nici n-apuca sa termine, ca ursoaica
se ridica brusc, se scutura si se

61
intoarse sa plece. Facu cativa pasi si
intoarse capul a asteptare…

-Hai,vino! - parea ca-i spune Mariei.


Maria se ridica si o urma.
Privea in jur si Mariei nu-i vedea sa
creada cat de frumos era!
Ursoaica se opri brusc si ragi cumplit.
-Ce se intampla? - se trezi Maria
vorbind.

Scruta orizontul si vazu undeva in


vale un lup cu alti trei lupi mici.
Era o lupoaica cu puii ei!
Intelese atunci, ca ursul avertizase
lupoaica san nu se apropie!
De fapt ursoaica o proteja pe
lupoaiaca si pe pui sa nu se apropie.
Maria era bolnava!

Mai parcursera o bucata de drum


pana le aparu un rau care sclipea in
bataia razelor de soare.
Se auzea un susur placut,linistitor.
Ursoaica se apropie de rau si baga
botul in apa.

62
Intoarse capul si o privi pe Maria
bland, invitand-o sa bea…
Maria se apleca se spala pe maini, isi
aruca pe fata cu apa.
O racoare de neimaginat simti atunci,
Maria!
Isi facu palmele caus si bau cu nesat,
pana se satura.
Simti cum apa cristalina ii parcurse
corpul prin interior si-i ajunse pana in
vezica.

Instantaneu o taie pisarea!


Nu statu pe ganduri. Poalele in sus si
se aseza pe vine.
Un lichid rosiatic i se scurse printer
picioare. Duhnea de-ti lua nasul!

Se intampla apoi un lucru de


neimaginat pentru un om normal din
ziua de azi…
Ursoaica cu gesturile cunoscute ii
ceru Mariei sa o urmeze.
Maria observa ca ursoaica se indrepta
in directia lupoaicei.
Puii se harjoneau undeva in dreapta.

63
La nici o suta de metri ursoaica trase
un raget, altfel decat pana atuci si
adulmeca cu narile in sus…
Lupoaica se ridica si ea si trase un
urlet infricosator.
Animalele isi dadeau mesaje unul
altuia.

Maria nu-si puse mintea la


contributie… ca n-avea sens… n-ar fi
inteles nimic… nimeni n-o invatase
vreodata limbajul animalelor!
Stia din scoala ca animalele sunt
inferioare omului si ca nu vorbesc.
Numai omul, care e superior
animalelor, vorbeste!
Bietul om… vorbeste intr-una de nici
el habar nu mai are pe ce lume se
afla! De superior ce e!

Maria simti mesajele pe care si le


dadura cele doua animale. O voce
interioara ii decoda instantaneu!
Ursoaica se asigura acum, daca
lupoaica e sanatoasa pentru a-i
permite sa se apropie de Maria.

64
Maria se opri la nici zece pasi de
lupoaica.
O invalui intr-o imbratisare
imaginara. Era in ordine acum!
Lupoaica se ridica, se apropie de
Maria si ii linse mana, in semn ca o
recunoaste de …stapana!

Maria isi aminti sau poate tot acea


voce interioara ii spunea, ca omul
cand a fost creat i s-a dat in stapanire
toate animalele de pe pamant.
Si toate animalele i s-au supus
atunci.
Omul le iubea!
Si animalele il iubeau pe om… si il
slujeau!
Pentru ele omul era dumnezeu!
Si chiar asa era… omul era
dumnezeu!
Asa fusese creat dupa chipul si
asemanarea lui dumnezeu!
Numai ca ulterior omul a uitat!

A sosit timpul sa-si reaminteasca…


daca vrea! Nu-l obliga nimeni!...

65
Azi doar animalele domestice il mai
recunosc pe om de stapan.
Celelalte, nu!...
Si ele asteapta ca omul sa-si reia
locul ce i se cuvine de la inceputuri…
acela de dumnezeu!
Pentru ca fiecare om e dumnezeu!
Dumnezeu adevarat din Dumezeu
adevarat!

Omul a mai pastrat azi calitatea de


stapan… lacom si crud!
Dar e in regula, fiecare se va trezi, la
vremea lui!

Dupa binetele de rigoare, ursoaica se


intinse la umbra unui stejar falnic si
gros.
Mai incolo un pic, facu si lupoaica la
fel.

Osteneala o ajunse iar, pe Maria.


Se apropie de ursoaica cu pasi
sfielnici, o privi in ochii blanzi si se
aseza pe iarba, cuibarandu-si capul
pe burta ursoaicei.

66
Afara se racorise un pic. Maria
adormi.

Cand deschise ochii isi simti buzele


umede.
In jur razele soarelui se jucau in
sclipri multicolore in roua ierbii!
Maria simti ca dormise… o vesnicie!

Se ridica in picioare. Abia atunci


ursoaica se misca si scuturandu-se se
ridica in toate cele patru picioare.
O conduse pe Maria la rau, unde
aceasta se imbaie.

Dupa aceea isi puse camasa pe ea si


o privi lung pe ursoaica.
-Si acum? - de data aceasta buzele
Mariei nu se mai miscau. Comunica
direct prin gand cu ursoaica.
-Acum mai avem un loc unde vom
merge, ii transmise ursoaica.
Maria o urma ascultatoare pe
ursoaica.

Ajunsera intr-o poienita.

67
Mii de flori ii incantau vazul cu
culorile lor. Un parfum imbatator ii
gadila narile. Niciodata nu mai
simtise un astfel de parfum.
In poienita incepura sa se adune…
barbati si femei imbracati… ati ghicit!
In camasi albe,lungi…
Poienita se umplu!
Maria isi intoarse privirea undeva in
spate unde se afla ursoaica. Mama
ursoaica scutura capul in sus si in jos.
-Curaj,fetito!... Hai,du-te!...

Maria inainta spre grup. Din multime


iesi o femeie inalta,maiestuoasa…
Fata ii stralucea asa de tare ca Maria
nu-i putea distinge trasaturile.
Fiinta se propie de Maria.
Un val de dragoste nemaicunoscuta
vreodata o invada pe Maria.

Cu ochii in lacrimi intreba:


-Ce trebuie sa fac sau sa ce taine
ascunse trebuie sa aflu ca sa-mi
recapat tronul inapoi!

68
Mareata faptura o privi indelung cu o
mare compasiune. Un raset cu pofta,
sanatos, se auzi.

Maria nu mai intelegea nimic! Fiinta


asta isi rade de mine! - gandea Maria.

-Draga Marie, nu rad de tine! Dar


asa amuzanta esti… de ce n-ai
intrebat de la inceput si noi iti
raspundeam!

Maria ramase cu gura cascata…


uitase sa si mai traga aer in piept!
Isi reveni repede!

-Cum, asa de simplu era! Doar


trebuia sa intreb?!...
Si izbucni si ea in ras! Toti cei de
fata radeau cu pofta de rasuna
intreaga poienita!

Cand rasetele se mai domolira


fiinta din fata ei continua:

69
-Pana acum tu ai trecut prin multe
lucruri pe care le-ai experimentat.
Asa ai dorit tu sa faci!
Nimeni din afara ta nu ti-a impus
sa treci prin atatea suferinte.
Nicio datorie, niciun pacat, nicio
karma, soarta sau destin, niciun
dumnezeu din afara ta nu te-au
obligat!
De altfel, e curios cum voi oamenii
credeti ca dumnezeu e iubire, si
apoi asteptati sa va trazneasca cu
cate vreo pedeapsa ca ati incalcat
una sau alta dintre nu stiu ce legi
inventate tot de voi si puse in
seama divinitatii!
Cum puteti voi oamenii una sa
spuneti si alta sa faceti?!... E un
mare mister chiar si pentru noi!
Si cum va puteti inchipui ca
cineva, chiar si dumnezeu, sa stie
totul dinainte si apoi sa va supuna
la nu stiu ce probe, ca un copil
obraznic ce chinuie furnicile?...

70
Oamenii cred ca dumnezeu n-are
alta treaba decat sa se ocupe de
ce face unul sau altul si sa
contabilizeze faptele lor
intr-un catastif!
Trebuie sa recunosti ca e o viziune
cel putin ingusta, ca sa nu zic
prosteasca!
Daca tot a creat dumnezeu, omul
dupa chipul si asemanare lui, deci
cu toate caracteristicile divine,
omul n-are decat sa se joace cum
vrea! I s-a dat Liberul-Arbitru!
Regulile si legile le-ati facut tot
voi, pentru a va controla unii pe
altii, si pentru a va fura unii altora
energia!
Apoi v-ati intrecut unii cu altii si
cu voi insiva, incercand sa
perfectionati totul!
Un joc frumos, dar dureros!
Niciodata nu veti ajunge la
perfectiune pentru ca
perfectiunea, asa cum o intelegeti
voi nu exista!...

71
V-ati impartit in doua tabere -
lumina si intuericul - si v-ati luptat
din vremuri imemoriale.
Din cand in cand,va schimbati
rolurile!
Si asta a avut o motivatie… asa ati
hotarat ca veti afla raspunsul la
intrebarea primordiala: Cine Sunt
Eu?...
Mai bine nu v-o puneati!
Acum, in Marele Soare Central,
lumina si intunericul au ajuns iar
impreuna!
Au inteles ca nimeni nu a
castigat… nimeni nu a pierdut… si
s-au contopit!
Mai dureaza ceva vreme si acest
lucru se va revarsa si pe pamant…
Tot mai multi oameni deja au
inceput sa priceapa asta!
Acum pricepi de ce atata haos pe
pamant?...
E atat de simplu!
Doar priveste la mine ca intr-o
oglinda!…

72
Ce vezi?...

Maria asculta cu atentie totul.


Privi la fiinta din fata ei si… dintr-
o data totul i se revela!

Fiinta din fata ei semana izbitor


cu ea, Maria…
De fapt era… chiar EA!!!
Maria ramase ca o stana de
piatra.

-Cum totul fusese in fata ei si nici


macar nu-si daduse seama?!...
Totul e atat de simplu… si a
depins numai de ea?!...

Izucni intr-un ras nebun!...


Radea de simtea ca-i crapa
falcile… si o mare usurare ii
cuprindea fiinta!
Simtea ca daca vrea se poate
ridica de la pamant si poate
zbura!

73
Cand se linsti ii trecu prin fata
filmul intregii vieti… si ale tuturor
vietilor de pana atunci.
Fusese regina si fusese tarfa…
barbat si femeie… taran amarat si
mare lider … razboinic si sclav…
talhar si sfant… intemeietor de
religii si distrugator de orase
intregi…
Si cate si mai cate…sute si mii de
roluri jucase…unele de prim plan…
altele de ultimul om din
comunitate!

Atunci intelese ca toate au fost …


PERFECTE… ca nu facuse nimic rau
sau bine… gresit sau corect… ca
TOTUL ESTE… EA ESTE CEEA CE
ESTE!

Stia acum, ca ea era cea care


credea ca nu merita, ca nu este
pregatita… si nimeni din afara ei
nu a oprit-o sa se aseze pe tron,
decat … ea… nimeni altcineva!

74
Un vartej puternic se ivi din senin. Maria se simti atrasa
in acesta, fara voia ei!
Parca totul dura o clipita!

Maria deschise ochii. O fata calda ii zambea parinteste.


-Bine ai revenit Maria!... Bine ai revenit la viata!..
Ooooh, fata draga, ne-ai dat mult de furca… De trei
luni esti in coma… era sa te pierdem de tot, de cateva
ori… in fine, bine ca s-a incheiat cu bine!

In urmatoarele zile, Maria se intrema vazand cu ochii.


Medicii ii facura analize minutioase si… surpriza de
proportii!

Maria avea sangele curat si sanatos!


Leucemia disparuse ca prin farmec!

Medicii si asistentele care o cunosteau, raspandisera


vestea ca un miracol dumnezeiesc se intamplase Mariei.
Care mai de care, o sfatuiau sa mearga la biserica sa
aprinda o lumanare si sa-i multumeasca bunului
dumnezeu…
De fiecare data, Maria zambea cald, fiecaruia, si dadea
aprobator din cap. Numai ea stia cine infaptuise cu
adevarat minunea!

Maria se simtea o noua fiinta!


Stia cine este cu adevarat!...

75
… Sfarsit!
Sau… un nou Inceput!
Multumesc, cititorule drag!

iunie-august, 2010

76