P. 1
Testul de Aperceptie Vasile Preda

Testul de Aperceptie Vasile Preda

|Views: 181|Likes:
Published by papadelaroma

More info:

Published by: papadelaroma on May 19, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/06/2015

pdf

text

original

VASILE PREDA

TESTUL TEMATIC DE APERCEPTIE
(studiu monografic)

FUNDAŢIA CULTURALA FORUM
Cluj-Napoca- 1997

CUPRINS
1.ISTORIC 2.MATERIALUL T-A.T.-ULL1 ŞI MODUL DE EXAMINARE 3.FUNDAMENTAREA TEORETICA A T.A.T.-ULUI 4.ANALIZA ŞI INTERPRETAREA POVESTIRILOR T.A.T. DUPĂ H.A. MURRAY 41.Condiţii ale analizei şi interpretării povestirilor T.A.T. 42.Analiza conţinutului şi analiza formei povestirilor T.A.T. 5. ALTE INTERPRETĂRI ALE T.A.T.-ULUI 5.1. Interpretarea T.A.T.-ului după S. Tomkins 52. Interpretarea T.A.T.-ului după B. Aron 53.Interpretarea T.A.T.-ului după Z. Piotrowski 54.Interpretarea T.A.T.-ului după L. Bellak 55.Interpretarea T.A.T.-ului după D. Rapaport şi R. Schafer 56.Interpretarea T.A.T.-ului în concepţia lui R. Hoit 57.Interpretarea psiholingvistică a T.A.T.-ului 58.Interpretarea T.A.T.-ului după A. Ombredane 59.Interpretarea T.A.T.-ului după V. Shentoub 5.10. Sistemul de cotare şi de interpretare a T.A.T.-ului ' propus de J. Csirszka 6.DIRECŢII NOI ÎN INTERPRETAREA T.A.T.-ULUI 7.ANALIZA DE CAZURI 7.1. Analiza unor cazuri prezentate in literatura de specialitate 72. Analiza unor cazuri din investigaţiile proprii 8.CAUT AŢI ŞI LIMITE ALE T.A.T.-ULUI 9.ANEXE BIBLIOGRAFIE 5 13 23 29 29 31 43 43 43 44 46 47 49 50 51 52 57 65 79 79 88 107 115 125

Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic/

1. ISTORIC Testul tematic de apercepţie (T.A.T.) este - alături de testul Rorschach, Szondi, arborelui, satului ş.a. - una din tehnicile proiective cu largă utilizare, mai ales clinică. în cazul testelor proiective, termenul te*t trebuie luat în sensul său mai general, pe care. îl are în limba engleză, de proba (examinare, tehnica de lucru) şi nu în sens riguros psiho-metric, deoarece standardizarea şi etalonarea nu se pretează întotdeauna iar sensibilitatea, fidelitatea şi validitatea lor sunt dificil de estimat. Dar aceste probe aduc în practica efectivă a cunoaşterii personalităţii o fineţe clinică menită să compenseze redusa lor rigoare statistică. Testele proiective se disting de testele de aptitudini în special prin ambiguitatea materialului prezentat subiectului şi prin libertatea de răspuns care i se lasă. Prin aceste două caracteristici, tehnicile proiective se situează în liniile generale ale psihologiei configuraţioniste şi psihanalizei. Testele proiective reprezintă unul dintre instrumentele cele mai preţioase ale metodei clinice îri psihologie şi una din aplicaţiile practice cele mai fecunde ale psihologiei dinamice, ale teoriei psihodinamice a personalităţii. Prima formă a Testului tematic de apercepţie („Thematic Apperception Test") a fost elaborată în 1935 de H.A. Murray şi D.C. Morgan, care au utilizat — alături de alte teste — imagini cu scene umane, pe baza cărora subiecţii realizau povestiri, ca instrument de studiu clinic şi experimental al personalităţii normale. Spre deosebire de alte teste,proiective, T.A.T.-ul nu a fost conceput iniţial ca instrument de reliefare a manifestărilor patologice ale personalităţii. Elaborarea povestirilor pe baza unor imagini a servit iniţial psihologilor pentru studiul imaginaţiei. Primul care utilizează acest gen de studiere a imaginaţiei a fost F. Galton (1880). Apoi, în 1907, Brittain a publicat o probă pentru studierea imaginaţiei, care — prin materialul utilizat — anticipa T.A.T.-ul: un număr de 9 imagini erau prezentate

Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic)

adolescenţilor, care trebuiau să povestească istorioarele sugerate de acestea. în 1908, Libby foloseşte aceeaşi metodă la şcolari. In 1925, la al IX-lea Congres internaţional de psihanaliză, H. Clark prezintă o variantă a metodei, în care se cere subiectului să se imagineze copil şi să redea subiectele şi atitudinea acestuia. Tehnica lui Brittain a fost reluată în 1932 de M. Schwartz (Detroit), care imaginează un test asemănător pentru expertiza delincvenţilor minori. Este vorba de „Testul situaţiei sociale în imagini" („The Social Situation Picture Test"), format din 8 imagini cu copii, în care erau prezentate situaţiile cele mai frecvente întâlnite în povestirile prealabile ale delincvenţilor. Subiectul trebuia să descrie ce gândeşte copilul prezentat în imagine. Deşi, ca şi pentru probele precursoare apariţiei testului Rorschach (1920), interpretarea era centrată la început asupra imaginaţiei, şi numai mai târziu asupra unor trăsături ale personalităţii. Constatându-se că elaborarea povestirilor pe baza imaginilor este o situaţie-test care dă numeroase informaţi: asupra personalităţii normale şi mai ales asupra manifestărilor patologice ale personalităţii, s-a trecut la perfecţionarea succesivă a acestei metode. Astfel, în 1938, Murray integrează rezultatele obţinute în urma aplicării T.A.T.-ului şi a altor probe, în doctrina sa despre personalitate, expusă în lucrarea „Explorări în personalitate" („Explorations in Personality"), elaborată de pe principii psihanalitice. H.A. Murray, medic şi biochimist, a descoperit perspectiva psihanalitică graţie lui C. Jung şi F. Alexander. . ■ -tul său poartă pecetea acestei duble formaţii, căutând să realizeze o experimentare provocată a inconştientului. Ca director al Clinicii psihologice Harvard, H.A. Murray organizează, împreună cu colaboratorii săi, o amplă cercetare destinată să valideze un inventar exhaustiv al variabilelor personalităţii şi să furnizeze, astfel, o bază ştiinţifică interpretării T.A.T.-ului. Subiecţii voluntari (studenţi) s-au supus timp de mai multe luni la circa 20 de tehnici de investigaţie psihologică, administrate şi interpretate de diferiţi examinatori: convorbire dirijată, şedinţe de asociaţii libere vizând amintirile din perioada copilăriei şi viaţa sexuală,

conversaţii improvizate, chestionare, testul Rorschach, testul Rosenzweig, probe vizând nivelul de aspiraţie, interacţiunea socială, aprecierea estetică, interesele etc. Prelucrarea şi generalizarea datelor individuale a permis elaborarea a 3 liste de variabile fundamentale ale personalităţii, utilizate de H.A. Murray în interpretarea istorioarelor obţinute prin T.A.T. în 1943, H.A. Murray publică forma definitivă a T.A.T.-ului (a treia formă) şi manualul de aplicare a acestui test proiectiv, utilizat şi astăzi. Denumirea de metode proiective — dată aproximativ în acelaşi timp de L.K. Frank şi H.A. Murray — este rezultatul unei analogii cu un fenomen observat de S. Freud. Prin proiecţie, Freud desemnează o acţiune psihică din paranoia, care constă în expulzarea din conştiinţă a sentimentelor blamabile, criticabile, pentru a le atribui altora. Ar fi vorba, după părerea lui S. Freud, de un mecanism de apărare al •paranoicilor, care constă în a atribui altor persoane ideile, intenţiile proprii, pe care eul nu le poate accepta, cu alte cuvinte, ideile a căror existenţă o persoană nu o admite în mod conştient, sau ideile care-i produc o anumită anxietate. în acest sens, testele proiective ar favoriza „descărcarea", prin materialul prezentat subiectului, a tot ceea ce acesta refuză să fie, a ceea ce simte în el ca fiind puncte vulnerabile. Ulterior, Freud şi alţi autori constată că fenomenul de proiecţie apare nu numai ca mecanism de autoapărare şi nu apare numai la paranoici, ci are un caracter mai general. în ultimul capitol din „Psihopatologia vieţii cotidiene", S. Freud arată că proiecţia constă şi în simpla necunoaştere (şi nu numai expulzare) de către subiect a dorinţelor şi emoţiilor pe care nu le acceptă ca fiind ale sale, de care el este parţial inconştient şi pe care el le atribuie realităţilor exterioare. Freud spune: „Eu cred într-adevăr că, în bună parte, concepţia mitologică a lumii... nu este altceva decât o psihologie (citeşte: conţinuturi psihice — n.n.) proiectată în lumea exterioară...". Acest text indică filiaţia celor două sensuri ale cuvântului proiecţie şi ne face să căutăm esenţa proiecţiei în mecanismul „deplasării". Proiecţia conservă conţinutul unui sentiment inconştient şi deplasează obiectul acestui sentiment. Fundamentul ultim al proiecţiei — arată Freud — se găseşte în tendinţa la antropomorfism şi într-o

Ea se efectuează la modul indicativ sau la modul optativ (de exemplu. ca şi realizarea halucinatorie a dorinţei în vis sau transferul psihoanalitic. modul indicativ şi optativ. denumindu-şi testul pe care 1-a elaborat „test de apercepţie tematică" (T. L. Bellak) şi de nivelul actual de anxietate al subiectului (L.A. Bellak propune să se distingă patru nivele în distorsiunea aperceptivi: 1. însuşi Muifay. De exemplu. pe care refuză să le considere ca fiind ale sale şi de care se eliberează („catarzis"). căci el are nevoie. arată D. O distorsiune completă ar fi un răspuns de tipul: „un copil înaintea unui lac". . c)în proiecţia complementari subiectul atribuie altora sentimente sau atitudini care le justifică pe ale sale (de exemplu. ci şi al motivaţiei. gândirea sunt rezultatul nu numai al prelucrării impresiilor externe. Percepţia lumii exterioare depinde de amintirile personale. Proiecţia este un proces psihic. Exteriorizarea: subiectul recunoaşte că apercepţia este subiectivă. povesteşte la o planşă din T. monografic) Cu toate precizările aduse de Ombredane şi a extinderii sensului termenului de proiecţie. Deci subiectul îşi „proiectează" nu numai conţinutul său ideo-afectiv penibil. aceasta din urmă constituie un eşantion fidel şi valid al percepţiilor obişnuite ale figurilor paternale de către subiect. Ombredane a distins diverse forme de proiecţie puse în acţiune în testele proiective: a)prin proiecţie speculativi subiectul regăseşte. al experienţei anterioare a persoanei. ci şi caracteristicile pe care pretinde că nu le are. Anzieu.E. care a contribuit la fixarea acestei denumiri.A. se produc distorsiuni aperceptive. căci este furnizat de majoritatea subiecţilor. Interpretările semnificative se situează între cele două: copilul este perceput ca trist sau vesel. nu poate exista. şi anume de întărire a noului conţinut perceptiv de către conţinutul anterior. o scenă de tandreţe între o mamă şi copiii săi). caracteristicile pe care le pretinde să fie ale lui însuşi. Considerăm că proiecţia este un mecanism prin care subiectul se eliberează de o parte a conţinutului său psihic cognitiv şi motivaţional-afectiv. atitudini.Testul Tematic de Apercepţie (studiu caracteristică proprie inconştientului de a se exprima. pentru a se revolta. mai mult sau mai puţin conştientizate (L. Dacă perceperea şi interpretarea imaginii sunt esenţialmente subiective. De exemplu. b)în proiecţia catartici subiectul atribuie imaginii altuia mi numai caracteristicile care îi sunt proprii sau care ar dori să fie ale sale. în imaginea altuia. afectivităţii.T. neacceptat sau acceptat de sine. unii autori consideră că denumirea de tehnici proiective este inadecvată deoarece în reacţiile ce au loc în timpul executării unei astfel de probe nu intră în acţiune un mecanism de proiecţie în sensul utilizat de psihanalişti. Această proiecţie utilizează. se referă la faptul că percepţiile.).. exteriorizându-1 prin mijloacele de expresie verbale sau grafice. Sensul termenului de proiecţie. la planşa I a T.T. al stimulărilor externe.A. o apercepţie pur obiectivă. mecanism care s-ar realiza inconştient.T. înaintea lecţiei de vioară sau a devenirii sale ca violonist. Termenul de apercepţie este luat în sensul utilizat de Herbart. de a se proiecta în afară asupra fiinţelor umane şi asupra lucrurilor. constituind o modalitate de descărcare a tensiunii psihice (având efect catartic). de asemenea. ci şi ceea ce este acceptat sau dorit (trebuinţe. a ceea ce uneori nu este accesibil nici conştiinţei subiectului examinat. A. de exemplu. Abt). interese). abătut etc. să-i simtă pe alţii ca fiind nedrepţi cu el). o preferă pe cea de „teste de apercepţie". într-adevăr. neconştientizat sau neacceptat. Apercepţia este o interpretare: ea dă un sens experienţei. un adult revoltat împotriva conduitei pf edelincvente. percepţia anterioară a tatălui influenţează percepţia figurilor paternale din T. deplasându-le asupra altuia.A.T. ce intră în denumirea probelor care vizează descoperirea a ceea ce este mai profund. descrie personaje severe şi injuste faţă de erou. mai ascuns. o fetiţă orfană. crescută de o femeie morocănoasă şi ostilă. atunci când o istorioară pe care o inventează redă un episod din propria viaţă.-ului se consideră că răspunsul „un copil cânţi la vioara" este obiectiv. uneori foarte vechi. Orice interpretare a imaginilor este în parte subiectivă. pur cognitivă. ambiţios. asociaţiile. „apercepţia" este cunoscută ca procesul prin care experienţa nouă este asimilată şi transformată prin prisma experienţei trecute a fiecăruia. un mecanism psihic „primar".

neconştientizate.T. a dorinţelor. CatteLL).T.T. o astfel de apercepţie aduce subiectului nu numai o informaţie asupra lumii exterioare. sentimente. Subiecţilor li s-a dat o serie de imagini T. Percepţia unui individ se găseşte astfel colorată prin elementele propriei sale personalităţi. emoţii. după care li s-a spus că povestirile compuse de ei sunt cele mai 10 nereuşite din câte a auzit examinatorul. Murray.VasHe Preda Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografici 2. 4. procesele psihice primare (având ca obiectiv descărcarea imediată a tensiunii psihice şi realizarea dorinţelor sau trebuinţelor) diminuează din ce in ce mai mult forţa proceselor psihice secundare (care au ca scop o bună adaptare reflexivă la realitate). prin prisma teoriei psihanalitice. înainte de frustrare au fost. după A. Ipoteza că interpretarea imaginilor T. Realitatea fizică şi socială este investită cu trebuinţele. proiecţiei . Apoi s-a dat o nouă serie de imagini şi li s-a cerut să compună povestirile adecvate. în medie. 23 de cuvinte. L.Proiecţia simpla sau transferul prin învăţare: când suportă refuzuri brutale succesive din partea mai multor persoane. ea efectuează discriminări aperceptive mai fine în domeniile care corespund trebuinţelor sale sau emoţiilor suscitate de tensiune. 12 cuvinte cu semnificaţie agresivă. în funcţie de dinamica factorilor interni—cognitivi. subiectul se aşteaptă la refuzul brutal şi are tendinţa de a percepe orice nou partener ca răuvoitor (cf. conflicte şi are ca valoare particulară evidenţierea tendinţelor refulate. percepţii care guvernează conduita morală (supra-eul). Ipoteza care stă la baza T. S-a analizat conţinutul agresiv al celor două serii de povestiri. . iar după frustrare. valorile. Ombredane şi R.complementare". Primul nivel este conştient sau mai ales preconştient.Sensibilitatea: atunci când personalitatea este sub tensiune. ci în acelaşi timp satisfacerea unei dorinţe. Bellak a urmărit în ce măsură o experienţă recentă de frustrare influenţează conţinutul povestirilor create. fantasmele subiectului care percepe. Există — după Murray — percepţii care determină un comportament ce ţine seama de dificultăţile realităţii (eul). După H. se face prin prisma experienţei personale a fost verificată experimental. Această clasificare a lui Bellak. Proiecţia cu inversiune reprezintă mecanismul descris de Freud în paranoia. a conflictelor proprii. dorinţele. arată că de la primul la al patrulea nivel.A. percepţii care sunt legate de scopuri ideale îndepărtate (idealul eului).A. motivaţionali şi afectivi — are loc acordarea de noi valori semnalizatoare.B. de noi valenţe sau schimbarea valenţelor obiectelor.-uhii este că o persoană care interpretează o situaţie socială ambiguă o face prin prisma experienţei sale anterioare.A. De exemplu.. Testul tematic de apercepţie scoate la lumină trebuinţe. 3.A.

Simbolurile B. 13 G.15. Din cele 30 de imagini (plus planşa albă) care constituie garnitura completă. Considerându-se că proiecţia se realizează mai uşor şi mai complet atunci când personajul este de acelaşi sex şi aparţine. 12 13 . astfel încât imaginile să poată fi interpretate prin prisma trebuinţelor. MF au următoarele semnificaţii: B . BM. 7 GF. 20. fotografii. expresiile feţelor sunt redate întrun mod ambiguu. 13 MF. 4. 2. 6 BM. 18 BM. F. Fiecare set este divizat în două serii de câte 10 planşe. G. iar celelalte au un caracter mai specific. G . de sex masculin şi feminin. 3 GF.-ului constă din 30 de imagini. plus planşa albă — sunt mai ambigue. 14. 12 GB. 17 BM. Acţiunile în care sunt angajate personajele. mai dramatice decât cele din prima serie. 7 BM.Testid Tematic de Aperceptie (studii 2. Imaginile sunt constituite din desene. 6 GF.imagini destinate băieţilor până la 14 ani. în linii mari. a fetelor şi a indivizilor de sex masculin şi a celor de sex feminin.imagini destinate persoanelor de sex masculin peste 14 ani. 18 GF. aceleiaşi perioade de vârstă ca şi subiectul. 19. şi o planşă complet albă. 10.A. conflictelor caracteristice perioadei de vârstă a subiecţilor şi experienţei lor de viaţă. 17 GF. imaginile conţin personaje de diferite etăţi. mai confuze. aceştia din urmă având vârsta de peste de 14 ani. intereselor.imagini destinate fetelor până la 14 ani. Imaginile sunt notate cu: 1. MATERIALUL TESTULUI TEMATIC DE APERCEPTIE ŞI MODUL DE EXAMINARE Materialul T. GF. 10 sunt valabile pentru toate categoriile de subiecţi. 11. 13 B. 9 GF. M . 16 (albă). M. imaginile seriei a Ii-a — în număr de 9. în negru şi alb.T. 8 GF. reproduceri de tablouri sau gravuri. 5. 9 BM. 3 BM. în acest mod se alcătuiesc seturi de câte 19 ilustraţii (la care se adaugă în plus planşa albă) ce se utilizează în examinarea băieţilor. emoţiilor. 8 BM.12 F.

F . Dar. pentru anumite intervale de vârstă şi în funcţie de anumite aspecte psihologice particulare.imagini destinate băieţilor sub 14 ani. H.A. Alţii susţin că alegerea planşelor trebuie să fie în funcţie de situaţia concretă a fiecărui caz investigat.imagini destinate fetelor sub 14 ani. pe care examinatorul doreşte să le releve prin T. Nu există însă un consens general referitor la planşele care să fie utilizate. şi subiecţilor de sex feminin peste 14 ani. în practica psihodiagnostică.8 sau de la 10 ani în sus.T.-ul este folosit doar cu 10 planşe. BM .-ul. După alţi autori. De exemplu. alături de alte probe psihologice.R.imagini pentru persoanele de sex masculin şi pentru persoanele de sex feminin peste 14 ani. Deşi H. psihologul care are o bogată experienţă alege imaginile ce i se par mai adecvate pentru realizarea scopului investigaţiei psihologice. MF . Murray a prevăzut utilizarea a 20 de planşe pentru examinarea unui subiect. Unii cercetători susţin că fiecare examinator ar trebui să se familiarizeze doar cu un set de 10 planşe. A doua şedinţă are loc după minimum o zi şi maximum 15 zile de la prima. 1972). pentru cea de-a doua utilizându-se imaginile seriei a Ii-a. cel mai ambiguu.T. materialul testului se poate utiliza într-un mod mai flexibil. male = bărbat. pornind de la ipotezele şi scopurile investigaţiei în care utilizează T. care au caracterul cel mai dramatic. şi indivizilor de sex masculin peste 14 ani. girl = fată. Fiecărei şedinţe i se acordă câte o oră. în procedura originali se recomandă ca examinarea să se facă in două şedinţe. Roşea.A.imagini destinate persoanelor de sex feminin peste 14 ani.A.T. GF . desigur. în mod curent T. 14 Testul Tematic de Aperceptie (studiu monografic) Din tabelul I rezultă că anumite planşe sunt utile pentru relevarea trebuinţei de performanţă. a relaţiilor socio-afective dintre copii şi părinţi sau pentru descifrarea ideaţiei suicidare etc.A. a trebuinţei de realizare şi a nivelului de aspiraţii. după Murray). pornind de la informaţiile desprinse pe baza datelor anamnestice şi clinice (M. female = femeie. T. altele sunt potrivite pentru investigarea agresivităţii. Dana (1985) a demonstrat că planşele cu un ridicat nivel de ambiguitate sunt mai folositoare în surprinderea unor trăsături relevante de personalitate. Simbolurile provin de la cuvintele englezeşti: boy = băiat. respectiv pentru relevarea problemelor psihosociale ale subiectului. examinatorul poate alege seturi de planşe diferite. Tabelul I prezintă planşele sugerate de diverşi cercetători. Imaginile notate doar cu cifre arabe sunt destinate ambelor sexe şi tuturor vârstelor (de la 4 ani în sus.T. pe care să le utilizeze în mod exclusiv.-ui se aplică de la 7. .

adolescenţi 18GF i. 14 vârsta între 7 şi 11 ani: Obrzut & Bol preocuparea pentru îngrijirea (1986 parentală sau problematica respingerii vârsta între 7 şi 11 ani: pedeapsa Obrzut & Bol parentală şi atitudinea faţă de (1986 părinţi vârsta între 5 şi 10 ani ideaţia suicidară reacţia subiectului la terapie sau la terapeut Gerver(1946. 8BM. nivelul intelectual şi de şedinţă. receptivitate şi consideraţie. Subiecţii trebuie să aibă impresia că se urmăreşte numai aptitudine? li'-r^ră si ereati r 'itr. 3BM. b) Desfăşurarea examinării cu T. 7. 7GF.Tabef PLANŞELE T. precum şi psihoticilor nu li se dă nicî o explicaţie.A. 1 1 . 3BM. 7BM. 3BM. Copiilor. 12M. sau este întins pe o canapea de preferinţă cu spatele la examinator (cu excepţia uncr copii sau psihotici foarte susceptibili. situaţia-test le este prezentată ca o probă de imaginaţie. Worchel. 6. de inteligenţă. Cea mai bună linie de conduită a examinatorului în timpul aplicării T.F. realizare şi nivelul de aspiraţie 3BM. 14. 12M. 7GF. 17BM vârsta între 7 şi 11 ani: trebuinţa de performanţă. 14. cu ajutorul unor păpuşi sau jucării. 7. 16 . 12F a) Ambianţa şi pregătirea subiectului pentru examinare Se încearcă să se stabilească o atmosferă cât mai destinsă.L. 7GF. în care sunt încurajaţi să inventeze „scene vorbite". 4. 6GF. Adolescenţilor şi adulţilor ce au inteligenţă şi cultură peste medie. vârsta între 7 şi 11 ani: agresivitate 17BM 3BM. 1 1. Examinatorul trebuie să ajungă la standardizarea unei atitudini. 14 j i . 6. 1 PLANŞELE 1. 14. ci doar li se cere să inventeze câte o poveste pentru fiecare imagine.5. bunăvoinţă. neîncrezători.A.A. într-o ordine determinată.T. administrare standard: 15. 13MF 1.T. care nu au fost niciodată supuşi unor teste. 12M.T. 1 1 . se recomanda ca examenul cu T. cu teste de aptitudini. 20 UTILIZAREA Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic/ SURSA Bellak (1971 Bellak (1971 Karon (1981 Rabin & Haw (1960 Obrzut & Bol (1986 Obrzut & Bol (1986 administrare standard: bărbaţi administrare standard: femei administrare standard 1. 12M. 3. 17BM.A. 6BM. 12M. şi în special cu proba proiectivă a petelor de cerneală Rorschach. 13MF 1. care se va dovedi cea mai adecvată declanşării şi bunei funcţionări a procesului imaginativ.-ul să fie precedat de alte examinări. PROPUSE PENTRU DIFERITE EXAMINĂRI PSIHOLOGICE (dupăF. 8GF : 1. 2. pentru familiarizare. sau cu intelect redus. 16. 7GF. Dupree. Dar în cazul unor subiecţi indiferenţi. Subiectul este aşezat comod pe un scaun. 4.2. Karon (1981 Karon (1981 7GF 18GF. fiind alese în funcţie de vârstă şi sex. cazuri în care examinatorul va sta în faţa subiectului). 16 12M. 4. în funcţie de grupa de vârstă. 2. 3GF. 12F. 9. 6BM. 18BM.-ului este aceea de neutralitatebine voitoare. Planşele sunt prezentate una câte una. Subiectul trebuie să găsească un mediu simpatic. a procesului creativ al subiectului.\e r lor Cea mai mare parte a subiecţilor nu au nevoie de nici o pregătire specială. J. adulţilor cu inteligenţă si cu instrucţie redusă. 14. în cazul copiilor o astfel de pregătire se realizează în câteva şedinţe. 3GF. 10. refractari. 13B. iar instrupţia este diferenţiată şi ea. o atmosferă de prietenie. 13MF.T. 3BM. de confort fizic si psihic.

. căci este important ca subiectul să termine în cincizeci de minute toate cele zece istorioare consacrând pentru fiecare aproximativ acelaşi timp. cât se poate de vie.. într-un anumit caz.. veţi povesti ce se petrece în acest moment. imaginaţia este o formă a inteligenţei. pentru a se evita — mai ales în cazul subiecţilor care înainte au fost supuşi psihanalizei — ca subiectul să creadă că examinatorul ar vrea să interpreteze conţinutul asociaţiilor sale libere. care poate îmbrăca forma laudei povestirilor create.pentru a întrerupe o povestire care devine prea lungă sau incoerentă. întrebând: „Cum se va termina aceasta?*. Termenii exacţi ai instructajului pot fi modificaţi în funcţie de vârstă. ce se întâmplă acum. Aţi înţeles?. Veţi putea inventa istorioara care vă place. ce simt şi ce gândesc personajele şi cum se va termina. inteligenţă. de exemplu: „Ce a pricinuit ' această situaţie?". „Dacă vei povesti bine. în nici un caz. după aprecierea povestirii. încercaţi să o faceţi cât mai bine". 19 . veţi inventa pentru fiecare câte o istorioară. O asemenea suspectare poate duce la un eşec al spontaneităţii gândirii şi imaginaţiei subiectului. Exprimaţi-vă gândurile aşa cum vă vin în minte. în restul timpului examinatorul nu mai intervine decât în cazuri excepţionale. sub una din formulele următoare: Forma A (aplicabilă. Dacă manifestă veleităţi în acest sens.Vasiie Preda - Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic) Prima şedinţă Subiectului i se spune lent şi clar instructajul. Aţi consacrat trei minute şi jumătate acestei istorioare. Spuneţi ce s-a petrecut înainte. Aţi înţeles?. Veţi avea cinci minute pentru a inventa o istorioară. personalitate şi dispoziţiile >mentane ale subiectului. 18 Nu există un deznodământ real. iar dacă instrucţia nu a fost respectată în întregime. -subiecţiilor care se complac să facă descrieri ale imaginilor. Copiilor extrem de reticenţi şi inhibaţi li se poate promite o recompensă (de exemplu. dar aţi uitat să spuneţi cum s-a comportat copilul când mama sa 1-a bătut şi aţi lăsat povestirea în suspensie. trebuie să i se spună să-şi concentreze eforturile asupra unei singure povestiri mai lungi. atunci iată prima imagine. Vă voi arăta câteva imagini. Bine. După compunerea primei istorii examinatorul va lăuda subiectul. Dispuneţi de cincizeci de minute pentru 10 planşe. adolescenţilor şi adulţilor cu inteligenţă şi cultură peste medie): „Vom face o probă care se bazează pe imaginaţie. examinatorul poate spune: „Istorioara dumneavoastră este în mod cert interesantă.. Veţi spune ce a provocat evenimentul reprezentat în imagine. examinatorul îi va răspunde: „Veţi putea povesti ceea ce veţi vrea.". Dar este contraindicat să se a de la început: „Veţi avea ocazia să faceţi o relatare pe maginaţiei libere". cum ar fi: -pentru a avertiza subiectul de fiecare dată când se găseşte prea în avans. încercaţi să faceţi mai bine la celelalte imagini". apoi veţi spune deznodământul. -subiectul nu trebuie lăsat să povestească mai multe istorioare scurte pe baza unei singure imagini. -dacă subiectul se informează despre un detaliu care nu este clar. subiectul este invitat să completeze lacuna. Forma B (aplicabilă copiilor. adulţilor cu inteligenţă şi cu instruire scăzută şi psihoticilor): „Această probă constă în povestirea unor istorioare. -pentru a încuraja din când în când subiecţii care nu au cea mai adecvată dispoziţie imaginativă. că este vorba de o probă de imaginaţie. „Există o recompensă pentru cel care va face cele mai frumoase istorii"). -pentru a relua. una după alta. ■ . . în timpul aplicării probei. De exemplu. dacă subiectul omite unele secvenţe importante ale povestirii (circumstanţele anterioare acţiunii sau deznodământului) întrebând. Iată prima imagine". li se ya reaminti. cu tact. eu am aici imagini pe care vi le voi arăta şi pentru fiecare imagine doresc ca dumeavoastră să inventaţi o povestire. examinatorul le poate spune: „Dacă îmi vei povesti o istorioară destul de lungă îţi voi da ceva".pentru a i se spune subiectului să se concentreze asupra intrigii şi nu asupra detaliilor. ce simt şi ce gândesc personajele. examinatorul nu trebuie să se lase antrenat în discuţii cu subiectul. în general. sau prea în întârziere în privinţa timpului. după ce vei termina îţi voi spune şi eu o poveste frumoasă". Psihoticii şi unii copii au nevoie de multă încurajare. Celelalte povestiri ale dumneavoastră pot fi mai lungi. deci veţi putea consacra aproximativ cinci minute pentru fiecare istorioară.

ca într-o ficţiune. apare o preferinţă pentru exprimarea în acestea a unei tonalităţi distimice.-ului. Examinatorul va nota timpul de latenţă (de la prezentarea imaginii până la începerea povestirii). compoziţii de câte 300 cuvinte. nr. în şedinţa a doua. 21 .T.închideţi ochii şi reprezentaţi-vă ceva". Menţionăm faptul că. Obrzut şi AC. După ce subiectul a făcut o descriere completă a ceea ce el şi-a imaginat.R. în această şedinţă. subiecţii au fost studenţi. având în vedere că adulţii dau 20 în medie. dar de data aceasta veţi putea da frâu libe^ imaginaţiei dumneavoastră.Procedeul de azi este la fel ca cel precedent.A. Imaginaţi-vă că există o gravură şi descrieţi-mi-o detaliat. pentru a nu se pregăti prin rememorarea unor intrigi din cărţi sau filme. ceea ce împiedică inventarea unor istorii doar sub impulsul momentului. de data aceasta va fi mult mai uşor.T.R. Forma B: „Vă voi arăta astăzi alte imagini. iar copiii. s-a pus problema influenţei modului de întocmire a protocolului T. la sfârşit. Dacă înregistrarea povestirilor se face grafic. Majoritatea examinatorilor consideră că în cazul copiilor este contraindicat să li se ceară să-şi scrie propriile povestiri. Boliek (1986) ridică problema oportunităţii ca prin intermediul unor întrebări să se clarifice situaţii ambigue. basm sau alegorie. sub aspectul nivelului de formulare a cerinţelor Forma A: .R. Cele 10 istorioare pe care le-aţi făcut au fost excelente dar v-aţi fixat mai ales asupra faptelor din viaţa cotidiană. H. transmiterea fiind asigurată cu ajutorul unui microfon disimulat. Eu doresc acum să văd cât sunteţi de capabil atunci când încetaţi să luaţi în considerare realităţile banale şi lăsaţi frâu liber imaginaţiei.A. în raport cu creşterea numărului de întrebări. decât în sensul că în instructaj se insistă asupra libertăţii complete a imaginaţiei. Unele cercetări au avertizat asupra factorilor care. De asemenea." în cazul în care subiectul nu reuşeşte. de către examinator este relativ dificilă. se poate face înregistrarea pe bandă magnetică. Dana (1985) a demonstrat că planşele cu un ridicat nivel de ambiguitate sunt mai utile pentru surprinderea unor trăsături relevante de personalitate. dânduse următorul instructaj special: «încercaţi să vedeţi ceva pe această planşă albă. gradul de empatie al acestuia în timpul povestirii istorioarelor pe baza planşelor T. i se prezintă subiectului.T. De asemenea. pentru a reda expresivitatea limbajului subiectului.M. în situaţia în care examinatorul rămâne în cameră comparativ cu situaţia în care acesta părăseşte încăperea. examinatorul spune: „Acum imediat. examinatorul adaugă: . Iată prima imagine". eu doresc să văd dac^ sunteţi capabili să faceţi mai bine. Pe de altă parte. Iată prima imagine".A.A. întocmirea protocolului înregistrarea completă a povestirilor. Data trecută mi-aţi poves1 + câteva isiorioare frumoase. A. începând de la 10 ani. de aproximativ 150 de cuvinte (H. căci imaginile pe care le am sunt mult mai bune şi mai interesante. Instructajul este şi în acest caz diferenţiat pentru cele două categorii de subiecţi. Baty şi M. în ambele studii. J. procedura nu diferă de cea din prima. se prezintă şi planşa albă (din acelaşi material şi de aceleaşi dimensiuni ca şi cele cu imagini). dar magnetofonul şi microfonul să fie mascate. asupra productivităţii şi caracteristicilor istorioarelor. Ei ajung la concluzia că. de către o persoană aşezată în camera vecină. precum şi timpul acordat de subiect fiecărei povestiri. 1943). se vor utiliza semnele de punctuaţie adecvate. Murray. povesteşte-mi o istorioară despre aceasta". Examinatorul trebuie să facă tot posibilul pentru a transcrie cuvintele exacte ale subiectului. Dana (1986) susţine că atunci când examinatorul părăseşte camera şi îi cere subiectului să-şi înregistreze povestirile T. H. încercaţi să inventaţi istorioare mult mai pasionante decât ultima dată — ca un vis sau un basm. ar influenţa productivitatea povestirilor. Acum. Planşa albă. se diminuează caracterul proiectiv al probei. în raport cu administrarea testului. 16. E. Dreger (1975) nu •au găsit nici o diferenţă semnificativă între înregistrarea povestirilor şi scrierea lor.Vasăe Preda —— Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic) Şedinţa • doua Subiectului nu trebuie să i se spună că se fixează şi o a doua şedinţă in care i se va cere să inventeze din nou istorioare. Se poate recurge la notarea stenograficâ.

se direcţioneazâ. clasificate astfel în funcţie de apariţia lor în ontogenezâ. îndeosebi trebuinţele. 1981). Trebuinţele sunt consideiate drept factori interni dinamogeni pe baza cărora se declanşează. Prin analiza conţinuturilor motivationale putem afla ce „lucruri" specifice motivează oamenii.T.A..-ului şi ale altor probe psihologice în concepţia sa despre personalitate. Interrelaţia dinamică a „forţelor interne* ia pulsiunilor. elaborată de pe principiile psihologiei dinamice.A. totodată. tendinţe refulate. se susţine activitatea şi in general comportamentul uman.A. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A T. evidenţiind. tar în manualul formei finale a acestei probe de personalitate (1943) arată că testul relevă trebuinţe. Murray (1938. în cadrul acestei concepţii. care include şi elemente analitice. Este vorba de trebuinţele primare sau viscerogene şi de trebuinţele secundare sau psihogene. Aceste teorii analizează specificul elementelor constitutive ale structurii motivationale a individului („forţele interne" sau trebuinţele.Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic) 3. a trebuinţelor) şi a „presiunilor externe* — aşa cum a conceput-o Murray — este susţinută de idee?. pe^care subiectul refuză să le recunoască sau este incapabil 22 23 . în concepţia lui Murray: în interacţiune cu elementele din structura motivaţională a mediului socio-uman în cadru! căruia trăieşte şi acţionează o anumită persoană („presiunile externe"). Mamali.-ULUI H. Murray ia în studiu dinamica moţivationaiâ care se proiectează în povestirile realizate de subiect la T. Murray distinge două categorii de trebuinţe care dinamizează şi direcţioneazâ acţiunile omului. un loc aparte îl ocupă structura motivaţională a personalităţii.A. H.T. complexe şi conflicte. emoţii si sentimente. 1943) integrează rezultatele obţinute prin aplicarea şi interpretarea T.T. că evoluţia individului uman şi a sistemului său de trebuinţe riu poate fi înţeleasă şi explicată în afara interacţiunii acestuia cu mediul social şi cu mediul fizic.A. Teoria trebuinţelor elaborată de Murray poate fi inclusă în categoria teoriilor motivationale care se focalizează asupra conţinutului motivatioual (C.

A. fenomenelor. L.-ui. fenomenelor. evenimentelor. a cercetărilor din domeniul lingvisticii structuraliste şi ale psiholingvisticii. De-a lungul timpului s-a îmbogăţit continuu validitatea conceptuală a Testului tematic de apercepţie. în viziunea lui L. Există „percepţii" care determină un anumit comportament ce ţine seama de dificultăţile realităţii (eul).T. într-adevăr. de amintirile personale.T. identificare. Bellak. Postman.A.-ul. adică de conţinutul imagistic aperceptiv şi de haloul afectiv corespunzător. Se pot face investigaţii în zonele de conflict ale subiectului. nivelul de dezvoltare al supra-eului (Anzieu. fapt ce se poate analiza prin interpretarea povestirilor realizate de subiect pe baza imaginilor ambigue ale acestei probe proiective. investigării personalităţii copiilor între 3 şi 10 ani. idiosincretic al individului (Bruner. o interpretare care dă un sens particular experienţei personale. identificându-se cu uşurinţă cu animalele. apercepţia este. mai mult sau mai puţin conştientizate. raportate la psihologia 25 . Ipoteza că interpretarea de către subiect a imaginilor T. de Uc-bumtele acute ale subiectului (Atkinson. prin prisma experienţei personale anterioare a fost verificaţi experimental. formarea trăsăturilor de caracter etc). Testul de apercepţie pentru copii — după opinia lui Bellak — trebuie utilizat într-o perspectivă a psihologiei dinamice. R.-ului se poate însă îmbogăţi pe baza cercetărilor mai noi de psihanaliză infantilă. interacţiunea apercepţiilor (acte „uitate". Astfel. Real i atea fizică şi socială este investită cu trăsături fantasmele subiectului.T. ca de aitfel şi percepţia şi interpretarea obiectelor. situaţia din familie — aşa cum se proiectează în povestiri — prin prisma relaţiilor pe verticală (adulţi copil) şi pe orizontală (între fraţi). precum şi de starea „aperceptivă". care influenţează selectiv comportamentul. cu atât este mai mare posibilitatea ca evaluarea şi interpretarea respectivei situaţii-stimul să reflecte proiectarea cadrului de referinţă personală.A. dar cu nuanţe noi în raport cu ideile susţinute de Freud.A. pulsiunile. depinde.A. Bellak a destinat proba C. ae nivelul de anxietate actual al subiectului. Rodrigues.) elaborată de L. Fundamentarea teoretică şi interpretarea C.T. odată cu apariţia de noi variante si de noi modalităţi de interpretare. tot de pe poziţii psihanalitice. Apercepţia este tocmai procesul prin care experienţa nouă este asimila1 â şi transformată prin prisma experienţei trecute a fiecăruia. de stările de frustrare prezente sau trecute (Abt. formarea simptomelor în tulburările psihice.T. 1970). descoperindu-se temerile. 1966). Testul de apercepţie pentru copii poate fi analizat şi interpretat aproximativ la fel ca şi T. Materialul testului reprezintă 10 planşe cu scene antropomorfizate din viaţa animalelor. angoasa. a evenimentelor externe in general. Oie^and.£ellak Testul monografic) Tematic de Apercepţie (studiu şi S. Bellak (1954) consideră psihanaliza ca o teorie a învăţării în raport cu viaţa subiectului: achiziţia de apercepţii. deci. „percepţii" care sunt legate de scopuri ideale îndepărtate (idealul eului) şi „percepţii" care guvernează conduita morală (supra-eul). în funcţie de dinamica factorilor interni — îndeosebi a celor motivaţionali şi afectivi — are loc si acordarea de noi „valori semnalizatoare" sau are loc schimbarea valenţelor obiectelor. discriminare şi interpretare) — este influenţată de factorii motivaţionali şi afectivi ai personalităţii. este concepută ca o sinteză de trăsături în care se structurează şi un sistem complex al apercepţiilor şi al percepţiilor de natură diversă. stările de anxietate. mecanismele de apărare. Bellak. 1973).Vasie Preda să le conştientizeze. T A. căutându-se identificările sale. Mc. 1950).T. Debray. Shentoub. se ÎL zr. printre altele. cu cât creşte ambiguitatea stimulativă. Bellak (1949). Personalitatea.T. Elaborat dintr-o perspectivă a psihologiei dinamice şi a psihanalizei. Percepţia — în diferitele ei faze (detectare. influenţa primelor apercepţii asupra apercepţiei stimulilor noi (sub această influenţă formându-se şi mecanismele de apărare). evitând sau rezolvând conflictele şi transformând tensiunile care decurg din ele. integrarea eului. Amintim în acest sens varianta pentru copii „Children Apperceptlon Test" (C.A. considerându-se că la aceste vârste copiii se proiectează mai uşor în acest mod. uneori foarte vechi. unde accentul cade pe maniera în care eul este integrat sau este pe cale de integrare. Ca şiT. Pornind de la această concepţie de nuanţă psihanalitică. L. 1966. gradul de maturizare afectivă. s-a demonstrat că percepţia şi interpretarea acestor imagini.-ul pune accentul pe maniera in care eul evită sau rezolvă conflictele şi transformă tensiunile care decurg din ele (V. 1969).

deci. Astfel.-. ale psihanaliştilor). A. caracterizate succesiv r ai i«diferenţiere si participare. întrucât este vorba de o „morală j n îstrang-re" fundată pe respectul unilateral. pe de o pare euî devine tot mai capabil să stăpânească i x siunile s lumea externă. ambivalenţă afectivă si mecanisme de apărare. A.T.^ikaj.A. Armonia crescută între standardele morale şi standardele etice ale supra-eului si scopurile eului dirijate spre realitate va facilita colaborarea dezirabilâ intre supra-eu şi funcţiile corespunzătoare ale eului (Jakobson. 1969). după vârsta de 5-6 ani.ci. Haynal.:a.A. Cercetările au demonstrat şi faptul — ce poate părea paradoxal — că în dezvoltarea psihogeneticâ mai întâi se structurează mecanismele de percepere a relaţiilor interperscnale.ir^ntere c«re este bazată pe respectul unilateral şi definită _ i u „realisrr al moral". i d.-ului. o flexibilitate si o variabilitate de care este lipsit supra-eul infantil. Haynal. încercări de care trebuie să ţinem seama şi în interpretarea acestor probe proiective.:. ţu<"" catile morale devin mai autonome şi mai raţionale. Seve (1974) consideră că ceea ce freudismul vizează prin conceptul 26 Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic) supra-eu ar trebui regândit pe baza a ceea ce se înţelege prin infrastructurile sociale. ^a dn sens freudian). respectiv.. De Saussure. copilul descriind şi evaluând în primul rând interacţiunea în care este implicată o persoană. în concepţia psihanalitică actuală. De asemenea. 1955). în acest sens.:: :tu«ix^ . orice lege.T. Astfel.■. s-a constatat că. iar pe de altă parte ajută la \~ ut erai ea „supra-eului iraţional". în acest sens.T. trecerea de la explicarea comportamentului exterior la explicarea stărilor şi reacţiilor psihice ale persoanei permite înţelegerea intenţiilor. Jakobson. pulsiunile şi acţiunile impulsive sunt controlate prin intermediul valorilor. si ulterior se dezvoltă capacitatea de a-1 percepe sub unghi psihosocial pe celălalt..-ului. pe măsura . Takala şi colaboratorii (1977) privind conceptele psihosociale şi dezvoltarea capacităţii de interpretare a situaţiilor interpersonale în ontogeneză.. un element pertinent.T. c) morala de cooperare şi de schimburi ~e iu tare m lezvoltarea-ontogenetică. doar câteva încercări de a regândi conceptele psihanalitice care au fost incluse în fundamentarea teoretică a T. familiale şi personale. care releva elementele din aspectul dinamic al personalităţii şi al comportamentului.. cf. acest control fiind un fenomen care derivă din supra-eu (Haynal. Sub innuenţa eului. aspiraţiilor celuilalt.-ului şi a T. L. Takala şi colaboratorii reliefează o dezvoltare stadială a capacităţii copiilor de a percepe şi interpreta componentele motivaţionale şi afective ale comportamentului persoanelor aflate în interacţiune. sau T. De Saussure ^iJ~rq s el că supra-eul poate fi definit în termeni „ i . în interpretarea C.T. kic. Iată. 1977).i" ii c i reziduu ai „gândirii realiste* si egocentrice pe " . Legat de aceasta. Privit prin prisma teoriei „constructelor personale" (Kelly. Astfel. = blac ale formarii supra-eului (identificarea primara. De asemenea.genetică (Odier.. acest proces desemnează capacitatea unei persoane de a reconstrui şi de a opera cu „constructele personale" ale altei persoane.A.A.A. respectiv pentru copil. Green semnalează interesul pe care îl reprezintă ideile rezultate din cercetările asupra dezvoltării cognitive şi afective (idei ale şcolii piagetiene respectiv.. Odier consideră „^alismul moral" (în sens piagetian) ar corespunde noţiunii -. care îmbogăţesc şi fundamentarea teoretică a C.T. cu care se identifică subiectul şi celelalte personaje implicate in acţiune. b) morala de con--.V^ară t ur ri zarea agresivităţii) corespund :elor trei stadii u -ne alt: dezvoltării morale la copil. sentimentelor. ^. mecanismele operaţionale ale supra-eului se îmbogăţesc şi primesc noi trăsături. extinderea considerabilă a psihanalizei copiilor pare a fi fructuoasă mai ales prin referire la noţiunile: conflict. . 1966). pentru a-i înţelege şi prevedea comportamentul.T. 1966). ni se pare util să amintim şi câteva concluzii ale cercetărilor întreprinse de M. Pe măsură ce procesele <*ului câştigă o influenţă mai mare în viaţa psihică a copilului. orice datorie sau cerinţă morală pot deveni pentru o personalitate în formare.-ului. Aceste infrastructuri determină condiţiile în care.. reziduu tipic al fixaţiilor la o anumită autoritate. cf.-ului şi a C.. Green. precum şi a cercetărilor privind conceptele psihosociale din vocabularul activ al copiilor (Takala. Aceste consideraţii teoretice trebuie să ne stea în atenţie atunci când analizăm interacţiunile dintre eroul povestirilor C.A.i ) r lora . psihologul va ţine seama de constatările experimentale ale lui Takala privind evoluţia limbajului la copil din punctul de vedere al conţinutului psihosocial şi al implicaţiilor sale morale. De asemenea. de fapt.

îndeosebi a ceea ce nu este accesibil uneori nici conştiinţei celui examinat. în acest sens.T. .A. mai ascuns în structura personalităţii subiectului.Testul Tematic de Ap aficf inaintării in vârsta. şi T.T. creşte frecvenţa utilizării de către copii a cuvintelor de tip „distructiv" şi „agresiv" (ceartă. apercepţia se referă la faptul că percepţiile.T. exteriorizându -1 prin mijloacele şi formele de expresie verbală. de natură cognitivă. al atitudinilor si aspiraţiilor acesteia. Pe baza integrării acestor date în fundamentare a teoretică a T. invidie etc.A. poate fi utilizată în aproximarea tendinţelor latente de agresivitate şi în precizarea funcţiilor specifice pe care le au anumite medii de socializare şi anumite relaţii interpersonal e în stimularea sau inhibarea comportamen tului psihosocial agresogen. Pe această bază. neconştientiz at sau neacceptat de conştiinţă. analiza limbajului povestirilor C. sunt nu numai rezultatul prelucrării stimulărilor externe actuale. şi în povestirile T.T:. ca şi asociaţiile de idei sau gândurile subiectului.) în explicarea unor situaţii psihosociale prezentate în imagini. motivaţional ă şi atitudinală. egoism.A.A. Consi derăm că datele pe care le-am adăugat până aici fundamentăr ii teoretice iniţiale a Testului tematic de apercepţie. precizează şi îmbogăţesc validitatea conceptuală a acestei probe proiective. ci şi ceea ce este acceptat sau ceea ce este dorit (trebuinţe. preluate din diverse teorii despre motivaţie şi din unele exprimente psihologice. care se manifestă în viaţa sa interioară şi în comportame nt cu o frecvenţă şi cu o forţă deosebită. indezirabil. Deci. afectivă.-ului se relevă mai pregnant sensul termenului apercepţie şi sensul termenului proiecţie. Proiecţia poate fi considerară ca un mecanism prin care subiectul „se eliberează" de o parte a conţinutului său psihic (dezirabil sau cel mai adesea indezirabil). această probă psihologică urmărind descoperirea a ceea ce este mai profund. subiectul îşi proiectează nu numai conţinutul său ideo-afectiv şi motivaţional penibil. precum şi al elementelor active din structura motivaţionalâ şi afectivă. ci şi al experienţei anterioare a persoanei. care cuprind un număr egal de stimuli pozitivi şi negativi (stenici şi distimici).

dorinţe.T. se bazează pe un bagaj de cunoştinţe de psihologie clinică dobândit inclusiv prin observarea şi testarea bolnavilor psihici de toate categoriile şi a unui mare număr de persoane normale iar dacă vrea să ajungă „la profunzimea lucrurilor* are nevoie şi de cunoştinţe de psihanaliză validate de cercetările psihologice contemporan e. De mare utilitate pentru începători este confruntarea concluziilor desprinse pe baza aplicării şi interpretării T. fapt pentru care judecata clinică şi experienţa examinatoru lui au un mare rol. 4. DUPÂ H.A. MURR AY 4. cu datele obţinute despre subiectul examinat pe alte căi: prin metoda .A.1.T.T. Anali za şi interpretarea datelor obţinute prin T.A. este doar în mică măsură standardizat ă.T. sentimente.T.-ului cu faptele de viaţă.A. atitudini).interese.A. emoţii. Condiţii ale analizei şi interpretării povestirilor T. ANALI ZA ŞI INTERP RETAR EA POVES TIRILO R T. Interpretul povestirilor T.A. aspiraţii.

supusă structurii personalităţii examinatorul ui.A. prin convorbirea clinică şi prin alte probe de personalitate.biografică.T. la fel cum subiectul se proiectează în timpul administrării probei. conştientizar ea relaţiei interpersonal e pe care 29 . «Psihanalistu l amator" — care nu ţine seama de realitatea şi complexitate a faptelor — nu face decât să se înşele pe el însuşi dacă în interpretarea acestui test proiectiv dă curs liber imaginaţiei sale. Murray (1943) avertizează că istorioarele T. în unele aspecte. oferă şi multe prilejuri de proiectare a propriilor complexe sau conflicte ale interpretului sau de utilizare în interpretare a ideilor izvorâte din teoriile psihologice favorite ale acestuia.T. La rândul său. cunoaşterea de către examinator a . totuşi trebuie să admitem că interpretarea acestui test rămâne. Anzieu (1973) atrage atenţia asupra faptului că dacă se refuză opinia după care examinatorul se poate proiecta în interpretarea povestirilor T. D.ecuaţiei sale personale".A. De aceea.

:::_.) — instrument uitat al psihologiei — mai mult decât de perfecţionarea materialului testului". eroul este martor al 31 . in cazul fiecărei povestiri. •eroul — fie de sex masculin.T. sau poate apela şi la alte pretexte plauzibile. este. din lecturi.A.n. stări afective. c)Subiectul poate povesti o istorioară care conţine altă istorioară. pentru a incita subiectul să-şi rememoreze sursele ideilor sale. Cu toate că. reţinerea şi reproducerea unora sau altora dintre episoadele Ulmului vizionat sau ale cărţii citite s-au făcut prin prisma unor trăsături de personalitate ale subiectului. 1954. •personajul care seamănă cel mai mult cu subiectul sub unghiul vârstei. în interpretarea T. afective şi axiologice a '. statutului social. Uneori istorioarele sunt create pe baza elementelor preluate din lecturi sau din filme fie datorită rezistenţei eului la acţiunea de „sondare". Pentru a interpreta datele obţinute prin T. dacă sunt decedaţi sau divorţaţi. de asemenea. eroul tinde să fie: •personajul de care persoana testată este cea mai interesată.1. spune Murray. mobilurile şi sentimentele. util să cunoaştem sursele povestirilor elaborate de subiect.2. Bellak.fbnritii. Subiectul este rugat să spună.'/.-ului. ale unor „constructe personale" care relevă diferite aspecte ale substructurii motivaţionale. sexul. deoarece însăşi selecţia. se poate proceda imediat după examinare.Testul Tematic de Apertxpţe (studiu monografic) subiectul o dezvolta cu el pe parcursul administrării T.T. aspiraţii. sexului. este o „acrobaţie care poate reuşi sau poate eşua.-ului sunt necesare şi câteva date de bază despre subiect şi despre persoanele apropiate acestuia: vârsta. la :':.A. Examinatorul poate justifica întrebările sale explicând subiectului că studiază factorii implicaţi in elaborarea temelor literare.A.) subliniază faptul că punctul de plecare în interpretarea T.1. Cele de mai sus ne arată că este permanent actuală opinia lui Murray (1950. adică a personajului (personajelor) cu care subiectul se identifică prin proiectarea unor trebuinţe.A.A. 4. de „descifrare* a personalităţii.T.jprsonaiitatii acestuia. b) „Forţele psihice" care provin din personalitatea subiectului pot fi „încarnate" în două personaje diferite. de obicei.2. care apare de la început în acţiune. iar conştiinţa morală — printr-un agent al ordinii publice. majoritatea povestirilor au un erou unic — uşor de recunoscut după criteriile de mai sus — se pot ivi şi situaţii mai complexe cum sunt cele de mai jos: a) Identificarea subiectului cu un personaj se schimbă uneori în cursul povestirii. Analiza conţinutului şl analiza formei povestirilor T.A. în practica clinică". 1950. dacă tema a derivat din experienţa sa proprie de viaţă. Asemenea situaţii pot apare şi în cazul unei „ambivalenţe afective". dorinţe. :^ : C':V:T Ir. dacă părinţii trăiesc. constituie prima sarcină în analiza şi interpretarea povestirilor T. din experienţa prietenilor sau a cunoscuţilor săi. adoptându-i punctul de vedere.a. 4. autoanaliza contratransferului său asupra subiectului examinat sunt elemente necesare pentru o interpretare adecvată a povestirilor. Şi în ultimele două cazuri are loc o anumită proiectare a subiectului. p.-ului este legat de posibilitatea de perfecţionare a interpretului (a psihologului — n. 8) după care „viitorul T. Murray (1943) şi alţi autori (Kotrowski. de aceea ea nu îşi găseşte locul. După Murray (1950). în care. Analiza conţinutului povestirilor T. De exemplu. O analiză „oarbă". sau după câteva zile. " 4.T. descriindu-i cu cele mai multe detalii acţiunile. profesia.T.1. Descoperirea eroului sau a eroilor. Rapaport.A.T. fie de sex feminin — este persoana sau una dintre persoanele care figurează în planşe. existând mai multe „secvenţe ale eroului*. 1946 ş. O astfel de situaţie este denumită de Murray „temă endopsihicâ" (situaţie de conflict intim) a două „componente erou".2. fie din cauza lipsei efortului si dispoziţiei imaginative. Fără ele interpretarea poate fi mai dificilă. o conduită antisocială este exprimată printr-un infractor.T. joacă rolul principal şi este implicată în deznodământ.A. în funcţie de circumstanţe.-ului fl constituie elementele de conţinut şi apoi cele de formă. din filme etc. atitudini. de exemplu. care împărtăşeşte unele sentimente ale subiectului şi urmăreşte aceleaşi scopuri ca şi el. fără raportare la astfel de date.T. starea civilă a subiectului etc.

în acest caz este vorba de „erou principal" şi „erou secundar". eroul arată ceea CT subiectul crede că este sau ceea ce vrea sâ fie. d)Su biect ul poat e să se ident ifice şi cu un pers onaj de sex opus şi săşi expri me în acest mod o parte a trăsă turil or pers onali tăţii sale. După Murray.TestuJ Tematic de Ap eptie (studiu grafic evenimentel or. fiecare dintre eroii menţionaţi exprimă tendinţele inacceptate . se poat e să nu apar ă un pers onaj centr al în istor ioare le elab orate de subi ect. A. In acest caz ave m indic ii ale unei puter nice com pone nte psihi ce femi nine (.Z. Jung ) şi ale unei pute rnice com pone nte psihi ce masc uline („An imus ") la o feme ie. atrib utele erou lui fiind repar tizat e apro xima tiv egal unor eroi parţi ali sau unui grup de pers onaj e. Piotr . iar celelalte personaje ar reprezenta anturajul real. celelalte personaje exprimă alte tendinţe ale subiectului.A. adică tendinţele acceptate de către conştiinţa sa.G.Z. Piotrowski (1950) priveşte mai nuanţat problema desprinderii şi analizei eroului (eroilor) din povestirile T. După Piotrowski. şi pune ia îndoială principiul lui Murray după care eroul ar reprezenta întotdeauna subiectul.Ani ma" — în conc epţia lui C.T. râu integrate sau conflictuale ale subiectului. e)în sfârş it. mai puţin acceptate sau neacceptate. A. iar un personaj secundar care-1 simpatizează joacă rolul principal.

O acţiu ne inac cept abilă este „dep lasat ă". De exe mpl u.ows ki stabi leşte urm ătoar ele regu li: a)Ac ţiuni le pove stiril or T. un adult îşi expr imă dori nţele infa ntile atrib uind u-le unui copi l. c)C u cât o moti vaţi e este mai acce ptab ilă pent ru con ştiin ţa mor ală a subi ectu lui. b)Fi ecar e pers onaj al unei pove stiri expri mă un aspe ct al pers onal ităţii subi ectul ui. cărui ai se . adic ă atrib uită unui alt pers onaj . sufe ră mai puţi ne disto rsiu ni decâ t pers onaj ele. cu atât mai mar e este ase măn area dintr e subi ect şi pers onaj ul din pove stiril e T. iar acţiu nile cont rare ale dive rsel or pers onaj e din acee aşi pov estir e repr ezint ă alter nativ a dile mei inter ioare . Dori nţele subi ectul ui tind sâ fie atrib uite unor pers onaj e ale căro r trăs ături le justi fică cel mai bine.A. T. T.a conf lictu lui ideo afect iv de care subi ectul este stăp ânit.A.

Murray a utilizat în primul rând o listă de 28 de trebuinţe („need") psihogene.T. ne permite să discernem dacă este vorba de sentimente refulate de subiect şi atribuite unor personaje ale povestirilor T. emoţiile.2.A. apoi de sex opus şi de aceeaşi vârsta. 4. . aşa cum se desprind ele din acţiunile povestirilor prin raportare la „presiunile externe" (la mobilurile. sentimente le şi atitudinile eroilor Pentr u a explica reacţiile comportame ntale ale eroilor.T. diferite de erou şi fără raporturi cu persoanele reale din anturajul subiectului. tendinţele şi sentimentele acestora.A. Această regulă. apoi de sex şi de vârsta diferita. tendinţele şi sentimentel e celorlalte personaje) şi din deznodămân tul fiecărei istorioare elaborate de subiect. Trebuinţel e. 1. Ele mentele esenţiale care stau la baza caracterizări i eroilor din povestirile T. rezidă în mobilurile.atrib uie acea stă moti vaţie .O moti vaţie din ce în ce mai puţi n acce ptată este proi ectat ă mai întâi întrun pers onaj 32 de acelaşi sex şi de vârstă diferita. menţionată de Piotrowski.2. iar în cele din urmă în mişcarea unui obiect inanimat..

trebuinţa de hipercomp ensare. Aceste trebuinţe — sub unghiul vectorial — pot fi pozitive şi negative. trebuinţa de exhibiţie. solicitudinea . în măsura în care ele duc la apropierea sau la depărtarea de obiect. pasivitatea. trebuinţa de apărare (reacţie defensivă). trebuinţa de evitare a inferiorităţii şi a eşecului. psihologul va desprinde şi altele. distrucţia).explicându-le mai pe larg pe următoarele: supunerea. trebuinţa ludică. trebuinţa de superioritat e. trebuinţa de conservare. cum ar fi: trebuinţa de achiziţie. trebuinţa de informare şi interpretare etc. sexualitatea. trebuinţa de realizare. agresivitatea şi agresiunea contra proprieipersoane. trebuinţa de consideraţi e. iubit) sau coercitive (apropiere agresivă cu scop de dominare).T. trebuinţa de autonomie (independen ţă). 1938). trebuinţa de cunoaştere şi de curiozitate. 33 . trebuinţa de organizare. trebuinţa de sprijin. trebuinţa de ordine.. materială şi antisocială.A. Trebuinţele pozitive sunt la rândul lor atractive (apropiere de obiectul preferat. materială şi socială. agresivitatea şi agresiunea (emoţională şi verbală. Pe lângă aceste trebuinţe. prin analiza povestirilor T. trebuinţa de protecţie (simpatie). dominarea. Trebuinţele negative sunt toate repulsive (Murray. care se pot manifesta la eroi în cadrul interrelaţiil or cu „presiunea externă".

anxietatea.A.A.-ului. dacă eroul manifestă o uşoară iritabilitate se acordă cota 1 pentru variabila agresivitate emoţională şi verbală. pentru caracterizar ea eroilor va realiza profilul psihologic al acestora. morale şi estetice). sentimentel or. Totodată se extrag atitudinile şi trasaturile caracteriale care îl definesc pe eroul fiecărei povestiri T.) în funcţie de intensitatea.-ului la un anumit subiect.T. emoţii. emoţiile şi sentimentel e eroilor. care îşi . ce se manifestă cel mai frecvent şi cel mai intens în cele douăzeci de istorioare realizate prin aplicarea T. neîncrederea . respectiv factorii emotiv-activi ai diferitelor acţiuni comportamentale manifestate de eroi. versatilitatea emoţională (labiiitatea. instabilitatea emotivă). Psiho logul notează forţa fiecărei variabile (trebuinţe. emoţiilor şi sentimentelor eroilor cu care se identifica diferite categorii de subiecţi.T. Murray indică să se noteze forţa fiecărei variabile cu ajutorul unei scări cu cinci valori: de la 1 la 5. inclusiv emoţiile şi sentimentele superioare (cognitive. gelozia — trebuie extrase şi alte emoţii şi sentimente care se degajă din conduita eroilor.A. De exemplu. Alături de stările afective menţionate de Murray— conflictele. pe baza trebuinţelor. sentimente etc.T. atitudinilor caracteriale etc.testul Tematic de i ografic lângă trebuinţe.T. a conilictslor cu alte persoane se acorda cota maximă. emoţiilor. Desi gur. psihologul trebuie să posede o serioasă experienţă în aplicarea şi în interpretarea T. aceasta din urmă fiind cota maximă. entuziasmul. Dato rită faptului că nu sunt elaborate norme de frecvenţă şi intensitate a trebuinţelor.A. acordată în cazul unei forţe deosebite a Pe unei variabile. psihologul analizează şi extrage din povestirile T. in acţiunea povestirilor. frecvenţa manifestării şi de importanţa pe care o are în intrigă. respectiv nu există note standard la care să se facă referiri pentru a fi în măsură să consemneze diferenţieri ale forţei de manifestare a variabilelor menţionate. când apar însă scene de mânie violentă sau de căutare permanentă a certurilor. să posede un fel de „etalon intern". respectiv 5. descurajarea. durata.

sentimen te de culpablitate. menţionăm că unii autori (Whiteley.A. agresivitatea. acceptarea de către erou a responsabilit ăţii pentru acţiunile sale. iar pe baza unei scări de la -3 la +3 se evaluează maniera în care eul este structurat şi opinia pe care eroul fiecărei povestiri o are despre el însuşi. acestea trebuie analizate şi menţionate pentru fiecare povestire. abilitatea eroului de aşi duce la bun sfârşit acţiunile. în opinia lui Murray.proiectează propriile trăsături psihice şi trebuinţe. Legat de aceste aspecte. supra-eul integrat (eul se poate conforma supraeului) şi supra-eul în conflict (manife sta t prin criză de conştiin ţă. autonomia. abilitatea eroului de a-şi determina şi conduce impulsurile.-ul pentru a studia funcţia adaptativa a eului. în declanşarea şi menţinerea conduitei intervin: idealul eului (idealul realizării de sine). în acest sens. de a percepe nuanţele emoţiilor şi de a conduce acţiunea povestirii în . Adep t al psihanalizei.T. pe baza estimării următorilor parametri: dominarea. Murray consideră că. dintre acestea multe nefiind conştientizat e. în strânsă legătură cu trebuinţele. trebuinţa de realizare. depresie). narcisismul (dragostea pentru sineînsuşi). 1966) au utilizat T. funcţia adaptativa a eului se evaluează în raport cu capacitatea subiectului de a utiliza adecvat experienţa sa anterioară.

tendinţa spre radicalism sau spre conservatori sm. persistenţa efortului.raport tema. dominarea faptelor). adică investirea energiei în viaţa interioară şi. angoasa. şi anume cu . precum şi de raporturile pe care le au cu o altă categorie de variabile. impulsivitate a sau deliberarea înainte de a acţiona. dintre care menţionăm: creativitatea . spre uniformitate sau spre schimbare. respectiv.trăsături generale" ale eroilor (respectiv. 35 . ale subiectului care se proiectează ). ci şi de modul cum se combină între ele aceste variabile. trăsături generale) luate izolat. emoţii. subiectivitate a („proiectivita tea" — în limbajul lui Murray) sau obiectivitate a în aprecierea altora. după Murray). dominarea emoţiilor şi sentimentelor ). respectiv.A. cu Din analiza povestirilor T. se pot desprinde şi câteva . coordonarea sau lipsa de coordonare a gândirii şi acţiunii („conjunctiv itatea" sau „disjunctivita tea". emotivitatea. extraversiunea („exocathexi a" şi „extrocepţia " în concepţia lui Murray.presiunile externe". care se referă la investirea energiei în viaţa practică şi. sentimente.T. în analiza şi interpretarea datelor se ţine seama nu numai de frecvenţa şi intensitatea fiecărei variabile psihice a eroilor (trebuinţe. intensitatea efortului. introversiun ea („endocathexia" şi „introcepţia" .

pierderea. energic sau slab. din punctul de vedere al eroului. Mai mult de jumătate din presiunile exterioare sunt. Shentoub si Shentoub. apreciindu-se: dacă sunt în majoritatea cazurilor binevoitoare sau ostile. materială şi socială.T. privarea.1. De asemenea.A. 36 frecvenţa. Pentru fiecare povestire se notează: •Eroul provoacă evenimentele sau le suferă? •Cum reacţionează eroul la presiunile mediului (agitaţie. 1958). ele sunt trecute. Forţele care provin din mediu („presiunile externe") Analiza forţelor externe începe prin a se stabili care dintre elementele obişnuite aie mediului extern lipsesc şi care dintre aceste forţe se manifestă cu o frecvenţă şi cu o intensitate mare. in schema dinamicii personalităţii. fiecare dintre interacţiunile trebuinţe presiuni externe.1.presiuni exterioare' diferite. Dintre „presiunile externe" menţionăm: afiliaţia (asociativă şi emoţională).2. are sentimente de culpabilitate. pericolul material (ce provine de la forţe naturale).VasSe Preda- Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic) 4. doar gândite sau sunt realizate în fapt. persuasiunea. dominarea (constrângerea.2. materială si antisocială. dacă se face referire mai frecventă la personaje de o anumită etate (care ar putea reprezenta mama sau tatăl subiectului. disimulare. Adesea.. deosebită. răniri. solicitudinea.A. de fapt. a . o forţă externă unică rezultă din fuzionarea a două sau mai multe . abandon.3. Murray utilizează o listă de pe?te 30 de „presiuni externe" (tipuri de forţe din mediu sau Tipuri de situaţii). este un compromis? • Absenţa deznodământului (Rapaport. îşi recunoaşte Vina. pierdere. precum şi tulburările corporale sau leziunile corporale pe care le suferă eroii şi la care trebuie să se adapteze (boală. psihologul evaluează suma pedepselor şi frustrărilor suferit? 37 . 4. •Acţiunile povestirilor sunt doar verbale. suplu sau rigid. considerate forţe externe cu semnificaţie deosebită în sistemul relaţional al subiectului (eroului). emoţiilor şi sentimentelor eroului. ' •Dacă eroul a săvârşit un lucru indezirabil din punct de vedere social (de exemplu. privare. care poate fi: impulsiv sau controlat.presiunilor externe" implicate în acţiunile acestuia. mutilări provocate de un animal. desfigurare etc). suferinţă fizică. Psihologul va reţine pentru interpretare şi alte persoane. dacă personajele de un anumit sex sunt mai binevoitoare sau mai ostile decât celelalte.A. 1946. Noţiunea „presiune externă" cuprinde însă şi absenţa sit laţiilor favorabile externe (lipsă. tenace. o mare importanţă se acordă analizei desfăşurării şi deznodământului povestirilor T. este pedepsit? •Deznodământul este în întregime în raport cu mo tivaţia eroului. este conform efortului acestuia. distrugerea bunurilor eroului). restricţia.T. se notează trăsăturile psihice ale personajelor cu care au de-a face eroii. triumf etc. prezente sau viitoare? •Deznodământul — sub forma soluţiilor sau a con cluziilor — are o tonalitate afectivă pozitivă. negativă sau neutră? •Reuşita sau eşecul este parţial. respingerea. sentimentelor şi atitudinilor eroului.4. durata şi gradul de semnificaţie în intrigă a fiecărei forţe ce provine din mediu. total sau este îndoielnic? Reuşita se datoreşte mijloacelor proprii ale eroului? Eşecul se datoreşte forţelor externe? •Gradul de frustrare. deposedare). La fel ca si în cazul trebuinţelor. un delict).T. pe care le-a clasat după efectul pe care-i au sau pe care l-ar putea avea asupra eroului (eroilor) din povestirile T. Trecând în revistă. Analiza desfăşurării şi a deznodământului povestirilor T. criteriile de apreciere fiind intensitatea. seducţia). a trebuinţelor.)? •în ce măsură şi cu ce vigoare luptă eroul împotriva forţelor ce i se opun? •Cum face eroul pentru ca situaţia să progreseze spre un deznodământ favorabil? După Ombredane (1949) esie vorba de „stilul conduitei". în afară de analiza întreprinsă cu scopul de a desprinde eroul cu care se identifică subiectul. agresivitatea şi agresiunea (emoţională şi verbală. cu iniţiativă sau inert.T. coordonat sau necoordonat. fiinţe sau obiecte materiale introduse de subiect din imaginaţie în cadrul povestirilor realizate pe baza planşelor T. trebuinţe ale personajelor cu care eroii au de-a face in cadrul acţiunilor din povestirile realizate de subiect. emoţiilor.A. chiar dacă legătura nu este direct formulată) şi se notează caracteristicile lor. sentimentul de neplăcere al eroului în cazul eşecului. „presiunile externe*" se cotează pe o icara de ia 1 la 5.

se constată că şi la planşe puternic sugestive se obţin povestiri foarte diferite. conflictele subiectului. psihologul obţine o listă a temelor care se manifestă predominant la un subiect. în mod obişnuit. psihologul adaugă la această listă orice temă care apare drept semnificativă prin caracterul ei excepţional. în acest caz se consideră că fiecare povestire reprezintă un tot unitar şi se extrag temele majore şi temele minore. dar şi dintre acestea.5. Analiza corelată a conţinutului. gradul relativ de succes sau de eşec.1. sentimentele.presiuni externe" fuzionate) constituite. se desprind şi factorii „de eşec". Analiza tematicii povestirilor T. tonalitatea afectivă.__. într-o încercare de validare a T.. intercalate sau formând o secvenţă.A. a deznodământului şi a formei povestirilor duce la desprinderea aşa-numiţilor factori „de degajare". a temelor. Dar esenţialul nu se poate desprinde dintr-o analiză simplistă. respectiv.) în povestirile create pe baza unor imagini diferite are o valoare diagnostică mare.A. Imaginile T. acţiunea. întrucât orientarea selectivă spre anumite teme. De asemenea. limbajul folosit (bogăţia sau sărăcia limbajului. 4. stilul. Shentoub şi Shentoub (1958) dau o mare atenţie analizei formei povestirilor. realizate de subiecţi normali şi de subiecţi nevrozaţi. deci şi varietatea temelor va fi mai mare.Vasăe Preda Testai Tematic Om Apentpţie (studiu monografic) de erou (eroi). Este posibil să se facă şi o analiză tematică de ansamblu. O temă este constituită din interacţiunea dintre motivele eroului şi forţele mediului extern care îşi exercită influenţa asupra acestuia.T.T. al valorii explicative etc. în aprecierea caracterului personal sau impersonal al povestirilor nu este întotdeauna indicat să ne conducem doar după declaraţiile subiectului vizând sursa acestora. chiar dacă tema nu atinge o frecvenţă suficientă pentru a da o notă crescută trebuinţei sau „presiunii externe" implicate. Combinaţiile temelor simple. o temi simpli. în urma analizei trebuinţelor. Interacţiunea dintre o trebuinţă proprie eroului (sau mai multe trebuinţe fuzionate) şi o „presiune externă" (sau mai multe . emoţiilor şi sentimentelor eroilor şi a forţelor din mediu ("presiunilor externe"). Analiza formei povestirilor T. concluzia. în sens restrâns. sunt numite teme complexe. ci mascat. care frânează 39 . în fond. Chiar şi acele povestiri a căror sursă subiectul o plasează în cărţi.->l interacţiunilor dintre eroi şi forţele din mediu. iar apoi in urma analizei interacţiunilor dintre trebuinţele 38 eroului (eroilor) şi „presiunile externe". semnifica intriga. 30% din povestiri sunt impersonale. absenţa unor faze ale povestirii. rivalitatea. dragostea. lungimea povestirilor etc.A.presiuni externe" se poate deduce din configuraţia asociaţiilor de idei relevate în mod implicit in -v>H?i. Pentru analiza adecvată a temelor trebuie diferenţiate povestirile impersonale şi povestirile in care într-adevăr subiectul se proiectează. tendinţa de a descrie sau de a face mai degrabă alegorii decât de a povesti acţiuni. se poate extrage un oarecare număr de informaţii semnificative privind trebuinţele. 146-149) prezintă o sinteză a temelor întâlnite în povestirile T... în acest caz prezenţa unei tr -ebuinţe. corectitudinea sintactică a exprimării). După Murray. In sens larg. a unei . Anzieu (1973.T. o temă este o unitate dramatică în care se proiectează subiectul examinat. gradul de cooperare a subiectului la probă. De asemenea. impun subiectului anumite elemente de interpretare. pp. acest termen desemnează structura dinamică distinctă a unui episod. problemele minore ale subiectului. iar in raport cu creşterea gradului de ambiguitate al planşelor libertatea şi posibilitatea de interpretare sunt mai mari. conflicte de durată. trăsătura dramatică principală a istorioarei.T. bogăţia de detalii. deci. construirea povestirilor. Repetarea aceleiaşi teme (dorinţa de afirmare.A. împreună cu deznodământul. emoţiile.T. păstrarea în memorie şi proiectarea lor sunt semnificative. care vizează înţelegerea instructajului.A. fără a cota separat variabilele. incluzând aici şi temele obţinute de Shentoub şi Shentoub (1961) prin aplicarea acestei probe proiective.-ului. '. ' reflectând trebuinţe acute. insă. care reflectă.T. trebuie raportate la narator şi la situaţia sa psihosocială. Uneori tema nu se repetă aidoma. sub unghiul intensităţii variabilelor pe care le conţine. gradul de realism al povestirilor. exactitatea perceperii fiecărei planşe.2. proporţia deznodămiiitelor fericite şi a celor nefericite. Pentru a trece la o interpretare adecvată a povestirilor T. agresivitatea etc. problemele majore şi. la analiza conţinutului acestora psihologul va mai adăuga „analiza formală". cu toate acestea. în filme etc.A. coerenţa lor. De asemenea. care permit progresul povestirii şi elaborarea deznodământului.

A analiza această organizare înseamnă a testa şi a evalua autonomia relativă a eului. despre perturbările afective şi motivaţionale. de rezonanţă. Aceasta. cazuri în care şi povestirile au o s:rucrurâ deficitară (cu teme multiple în cadrul aceleiaşi povestiri. în acest sens. perturbându-le cursul. 1950) consideră că la adultul normal povestirile mai scurte. ci şi un act de organizare a discursului verbal.T. izbucnirea fantasmelor inconştiente în fantezia conştientă indusă se reperează. susceptibil de a fi interpretat de psiholog. alterarea funcţiei sintagmatice precum şi alterarea funcţiei paradigmatice se întâlnesc îndeosebi la persoanele care suferă de nevroze. funcţia sa de sinteză şi de integrare. slăbindu-i cenzura conştiinţei. ţinând seama de măsura în care în verb transpare inconştientul .A. intuiţia psihologică şi simţul realităţii. şi că asemenea povestiri nu merită. Pornind de aici.A. coerenţa gândirii. prin distanţa dintre povestirea subiectului şi temă obişnuită a unei planşe şi după perturbările apărute în structura povestirii (Shentoub. sunt utile şi unele elemente de psiholingvistică (Gori şi Poinso. după Shenioub (1963).fie şi mascat . de 140 de cuvinte dovedesc o lipsă de cooperare.putem spune ca nu totdeauna a stăpânim şi că prin limbaj nu doar vorbim. în general. cu absenţa deznodământului etc). adică să structureze uii mesaj (în urma identificării şi interpretării perceptive). accentul cade pe verb. deoarece prin verbe se enunţă acţiunile eroilor. Această analiză ne dezvăluie uneori tendinţe patologice obsesionale.T. ci adesea „suntem vorbiţi" de limbaj. în medie. în general. împiedicând construcţia lor logică. este nu Testul Tematic de Apenepţie (studiu monopafic) numai un act de imaginaţie.T. se pune în evidenţă „o organizare normală" a povestirilor la subiecţii care prezintă o mare varietate de mecanisme de apărare şi o „organizare patologică" la subiecţii la care mecanismele de apărare sunt sărace (organizări ale povestirilor care reflectă fobii şi obsesii sau organizări care reliefează un tablou de inhibiţie extensivă). din analiza formei povestirilor T. Pentru analiza formei povestirilor T. Inexactităţile percepţiei relevă alterarea funcţiei paradigmatice.. Deşi Murray (1943.-ului insistă asupra sarcinii sintagmatice: cu elementele lexicale care desemnează componentele fiecărei imagini. 1968). Or. totuşi noi credem că şi protocoalele cu povestiri scurte merită sâ fie interpretate.T. . care în bolile psihice este alterată. maniacale sau depresive.T. deoarece şi indivizii care vorbesc puţin şi greu pot releva un conţinut psihic interesant şi complicat.A. Astfel. când este „parazitat" de emoţii. limbajul descarcă violenţe nedorite. analizându-se funcţia paradigmatică (codul) şi funcţia sintagmatica (mesajul) ale limbajului utilizat de subiect.A. de psihopatii sau de psihoze. aflăm date interesante despre aptitudinile literare ale subiecţilor. în realizarea povestirilor T. vădind măsura în care individul poate să nu mai fie stăpân pe el în diferite momente şi în diferite contexte disfuncţionale. printre altele. 1963). Instructajul dat în aplicarea T\A.desfăşurarea povestirilor.T. După cum subliniază mulţi psihiatri şi psihoterapeuţi. în cadrul povestirilor T. să fie cotate şi analizate. subiectul este invitat să . construirea unei povestiri T.A. jiupună o povestire. precum şi despre maturitatea emouonală. i 961. despre aptitudinile verbale.

Tomkins trece la analixa povestirilor.a „__«_M_ Apercepfr (studiu monografic) 5. Interpretare* T.1. Rapaport şi R. Stern.B. c)Condiţiile: stările de fapt.T.T. în continuare ne vom opri asupra . El distinge 4 zone: a)Familie (relaţii părinţi copii).T. adică precizările complementare. Stein. Dintre cei care au elaborat metode proprii de interpretare. Schafer. D.-ului. c)Relaţii sociale (comportamentul eroului în raport cu regulile sociale.T. Apoi.A. Hoit. Anzieu arăta că de la crearea sa în 1935 şi până în 1952 a apărut în fiecare an câte un nou sistem de interpretare a T. Aron a încercat o altă clasificare a trebuinţelor şi a presiunilor externe pentru interpretarea povestirilor T. E. Messaerman. Piotrowski. d) Caracteristicile. M.A.a. Ombredane. Z.-ULUI Proliferarea sistemelor de interpretare ale T. b)Dragoste. Fiecare propoziţie este analizată din patru unghiuri: a)Vectorul. 43 .A. pentru a degaja zonele problemelor subiectului. Ch.Al. sexualitate. V. ALTE INTERPRETĂRI ALE T. Henri. Aron.-ului.-ului a atins proporţii foarte mari.. R.R. atitudinile antisociale). A.V a sâe P reda — „__. câtorva dintre aceste metode de interpretare a T.T. J. Anzieu. Tomkins.-ului dup* S. D. Aron B.A. adică tendinţa spre un comportament oarecare. J. autoagresiune.H. W. Bert. b)Nivelul. sociale în care se găseşte eroul şi care îl condiţionează negativ sau pozitiv. obiect material sau instituţie este izolat şi i se precizează.-ubii dup* B.A.A. 5. Bellak. îi amintim pe: S. adică funcţia psihică implicată în propoziţie. psihice. fizice. Interpretarea TJLT. 5.2. d)Relaţii profesionale şi atitudini faţă de munca. Tomkins Fiecare istorioară este descompusă în propoziţii fundamentale şi fiecare personaj. E. Lyon. Balken şi J.T: • tendinţe distructive: agresiune spre exterior. funcţia în fiecare propoziţie. viaţă conjugală. D. B. Shentoub ş.

evitarea blamului etc. *tendinţe care provin din supra-eu si din idealul eului: trebuinţe de reuşita. a căror istorii ajung la un deznodământ după o serie de dificultăţi. ale căror motivaţii exprimate sunt conform normelor sociale.A. Kp. *căutarea realizării: trebuinţa de cunoaştere. Această evoluţie se va întări la -cetătorii care utilizează în interpretarea povestirilor T. -tăgăduirea: subiectul anulează ceea ce tocmai a exprimat. Dar nu putem conchide asupra frecvenţei cu care această motivaţie determină comportamentul manifest al subiectului.A. 2)Ca si in vise." cu atât mai mare este asemănarea dintre subiect şi personajul din T. Este cazul subiecţilor care mai mult descriu planşele decât le interpretează. o motivaţie din ce în ce mai puţin acceptabilă este proiectata mai întâi într-un personaj de acelaşi sex şi de vârstă diferită. opoziţia ntre erou şi anturaj se substituie cu cea dintre trebuinţe şi canismele de apărare. Cu cât sunt mai diverse personajele care-şi asumă o anumită atitudine. de sentimente refulate de subiect si atribuite . de ordine etc. apoi de sex şi de vârstă diferite şi în cele din urmă în mişcarea unui obiect inanimat (a se face paralelă cu seria K. Piotrowski adopta punctul de vedere exprimat de Wyatt (1946): eroul arată ceea ce subiectul crede că este sau ceea ce vrea să fie. din contra. Piotrowski ZJL Piotrowftld pune la îndoiala principiul lui Murray. reflectă uneori atitudinile stereotipe şi superficial dezvoltate de subiect.T. Kob din Rorschach).T. O povestire despre un omor permite nu atât să inferăm existenţa unei dorinţe de moarte la subiect. Putem spune doar că această trebuinţă fundamentală îi va provoca angoasă şi tensiune dacă nu va fi satisfăcută. * manipularea de obiecte: trebuinţa de achiziţie. aceste trebuinţe şi presiuni întâlnesc mecanisme de apărare care alterează expresia lor in discurs: -respingerea: subiectul respinge explicit variabila după ce a exprimat-o. Regula 3 ne permite să discernem dacă este vorba. ci mai mult că subiectul urăşte pe cineva din anturajul său sau doreşte să fie separat de el. apoi de sex diferit şi de aceeaşi vârstă. iar acţiunile contrare ale diverselor personaje din aceeaşi povestire reprezintă alternativele dilemei interioare in care subiectul este închis. pentru a ascunde trăsăturile specifice ale personalităţii. sub influenţa gândirii psihanalitice. O povestire despre sinucidere poate semnifica doar teama de a rămâne singur. superiorităţii. 5)Povestirile T.T. după care eroul ar reprezenta subiectul.3. o acţiune inacceptabilă este deplasata. Astfel.-clui dup* Z. celelalte personaje reprezintă alte tendinţe ale subiectului. 5. 6)Povestirile T.* tendinţe conttructire: căutarea dependenţei. Interpretarea TJLT. de • presiunile mediului nonuman: negative şi pozitive.A. cu atât suntem mai siguri că motivaţia corespunzătoare acestei atitudini este puternică şi spontană la subiect.T. PiotrawsJd stabileşte următoarele ssgoB: 1) Acţiunile conţinute de povestirile T. fiecare personaj al unei povestiri exprimă un aspect al personalităţii subiectului. — anturajul său real. dorinţă. 4)Dintr-o singură povestire nu se poate extrage o interpretare unică şi precisă.A.-ul căruia i se atribuie această motivaţie. Prin suscitarea temelor. Kan. adică atribuită unui alt personaj. suferă mai puţine distorsiuni decât personajele. *tendinţe provenind din eu: trebuinţa de a evita suferinţa. proiect.. relaţiilor de egalitate. iar celelalte personaje . -recurgerea la imaginar: subiectul deplasează variabila pe un plan imaginar: reverie. ecanismele de apărare. inferioritatea etc.T. reprezentate prin personaje similare in povestire. 3)Cu cât o motivaţie este mai acceptabilă pentru conştiinţa morală a subiectului. de exemplu un adult îşi va exprima dorinţele infantile atribuindu-le unui copil etc. pot reflecta ceea ce gândeşte subiectul şi ceea ce resimte faţă de persoanele reale din anturajul său. dorinţele subiectului tind sa fie atribuite unor personaje ale căror caracteristici le justifică cel mai bine. ale căror povestiri la planşa albă sunt cam de acelaşi tip cu celelalte. independenţei.A. adică tendinţe acceptabile de către conştiinţa sa. iceptele psihanalitice şi/sau cognitiviste vizând i.

••„.-ului diferite de el şi fără raport cu persoanele reale din anturajul său.-ului după L.A. subiectul se miră că i se arată imagini atât de triste. blândeţe. cu atât mâi mari sunt indecizia şi angoasa subiectului. 46 Testul Tematic de Ap 9) Severitate privind propria persoană.-ului trebuie să i se aplice criteriile formale referitoare la cursul imaginaţiei creatoare şi la asociaţiile de idei şi care sunt utilizate în alte teste proiective pentru a detecta ariile conflictuale ale personalităţii (randament scăzut. Bellak într-un ghid pentru interpretarea i . obiecte sau circumstanţe introduse. 8) Probabilitatea ca o temă a T.4.T. Schafer au stabilit următoarea listă de semne psihopatologice (Rapaport şi Schafer. distrugere. c)personaje.A.-u_Lui. insatisfacţia de sine. şi pulsiunile şi afectele subiectului.. tulburări care pot merge până la lacrimi. decăzut şi fără ajutor etc. blocaje. obligând examinatorul la multe încurajări şi întrebări. uneori povestiri fericite. Izbucnirea fantasmelor inconştiente în fantezia conştientă indusă. Shentoub. cu deznodământ nefericit. în coerenţa sa cu ansamblul protocolului (absenţa temelor incompatibile) şi cu intensitatea emoţională care însoţeşte această temă.A. descrieri.A. remarci critice.). pe de o parte. A analiza această organizare înseamnă a «testai autonomia relativă a eului. insistare asupra stării sufleteşti a personajelor şi exagerarea arbitrară a emoţiilor acestora. 8)Principalele apărări împotriva conflictelor şi a anxietăţii: represiune.) este recunoscută ca fiind diferită de fantezia inconştientă spontană (fantasmele fundamentale ale subiectului care transpar în simptomele şi în visele sale): cu certitudine.T. în Franţa. 154). 7)Natura anxietâţilor: durere psihică sau frică. 5. exclamaţii asupra caracterului dezagreabil al planşelor. frecvenţa problemelor sale nerezolvate. pe de altă parte. cu condiţia de a face mai întâi analiza formală a istoriilor şi ape' analiza conţinutului lor manifest.-ului sprijinindu-se pe a doua topică freudiană. apropiat de elaborarea din vise. conţinutul istoriilor elaborate de subiect este. «Construirea unei istorii a T. 1)Tema principală. 5. Interpretarea T. abandonat. 2)Eroul principal. La nevrozat: istorioare triste. Fantezia indusă şi conştientă (povestirile T. LeopoM Bellak. Bellak şi V.A.A. pauze. ca şi la Piotrowski. istorii doar schiţate. Accentul este pus. 1990.T. pe conflictul între mecanismele de apărare a eului. în S.un act de organizare mai mult decât un act de imaginaţi. 5)Personaje: a)părinţi. de dragoste.T. A . obiecte sau circumstanţe omise. 6) Conflicte semnificative. şi Vie* Shentoub. lipsa sau pierderea afecţiunii. Bellak urmăreşte 10 factori.A. 3)Trebuinţele principale ale eroului: a)trebuinţele comportamentale.A. In opinia lor. c)mai tinere. 7) Cu cât este mai mare diversitatea şi incompatibilitatea motivaţiilor într-o povestire. dezaprobare. au dezvoltat interpretarea T.U. introjecţie. b)de aceeaşi vârstă. privat. Schafer D. se reperează după distanţa între povestirea subiectului şi tema banală (obişnuită) a acelei planşe şi după perturbările apărute în structurarea povestirii. 9) T. L.încărcate afectiv.personajelor T.-ului după D. bizarerii. p. Interpretarea T. 10) Integrarea eului. b)personaje.T. izolare.-ului este.T. Noţiunile de autonomie sau heteronomie a eului în raport cu alte instanţe ale aparatului psihic (mecanisme de apărare şi mecanisme de degajare) sunt luate în considerare de L. prima ne permite să ajungem la a doua.T.A. 4)Conceptul de mediu (lume). Rapaport şi R. Rapaport şi R. 1968): Labilitate afectivă (de tip isteric şi uneori depresiv): interpretări. regresiune. adiţionarea unor detalii imaginarei schimbarea stilului etc.T.5. ca laAron. Stări depresive: restricţia temelor. opunerea afectelor fericite şi triste ale 47 . boală sau rănire. funcţia sa de sinteză şi de integrare" (Shentoub.-ului să se manifeste în comportamentul subiectului constă în frecvenţa de apariţie a temei. dificultatea sa de a urmări cu perseverenţă realizarea scopurilor vitale şi adaptarea. raţionalizare etc.

T. D.-uliii . criticarea planşelor. interpretarea simbolică a detaliilor (de exemplu. a avut un puternic impact asupra interpretării T. a făcut ca istorioarele T.T.-ului. perseverarea sentimente de culpabilitate. apartenenţa lui Hoit la şcoala psihanalitică hartmaniană.alături de alţi teoreticieni ai psihanalizei prin studiile sale elaborate în S. noţiunea de stil (Shapiro.A.A. soarele fiind viaţa şi apa fiind moartea.A. negare puternică a tendinţelor agresive. mai multe teme diferite venind în mintea subiectului pentru aceeaşi planşă (ambivalenţa. R. printre alţii. Shapiro. Tânăra fată este nedecisă. pr»hft^"«1 o serie de articole pe această temă.T.-ului. printr-o declaraţie de principiu. divergenţe între planşă şi istorie.Acest ansamblu de articole este rodul efortului meu de aplicare a teoriei psihanalitice freudiene contemporane la date particulare. 1960). permiţând diferenţierea interpretării T A.A. Iatorptetana TJLT.) este.T. şi Piotrowsld s-a străduit sa-1 depăşească prin contribuţiile sate privind utilizarea TA."). El subliniază că o dată cu lucrările lui Rapaport.6. este faptul că între povestiri normale apare dintr-o dată o povestire foarte agresiva.T. la planşa 17 BM: „un om tânăr se antrenează pentru a traversa Canalul Mânecii*). conţinut arbitrar. El introduce.Ho& R. 1965). podul din planşa 17 GF: „linia care separa viaţa de moarte. conştiinţa de a proiecta şi mai ales incapacitatea de a se menţine la o singură posibilitate.eului liber de conflict* .-mănător. de exemplu.T. 1983).A.istorioarele). planşa 14: „gardian într-un turn izolat şi obscur. deci.A. renovează maniera de interpretare a T-A-T. 1951. dea fi incapabil. După Hoit.). aşa cum s-a petrecut în multe interpretări psihanalitice clasice. R. interpretate ca . înainte de toate.T. cu îndoieli. 114) scrie: . în sfârşit. incoerenţă a povestirii. reacţii bizare faţă de examinator sau examinare. aceasta este un semn de psihoză.'). care îşi petrece timpul filosofând. noua interpretare a povestirilor T.A. de afi singur. rigiditate. bizarerii ale limbajului. Pe aceşti autori îi întâlnim în numeroase publicaţii psihanalitice cu studii care abordează: •creativitatea şi procesele de gândire (Rapaport.n.U.n.A. deafmbatrâni.-uhii de psihanaliza clasica. Trăsături paranoice: teme de bănuială. M.-ului. Hoit introduce. Trăsături schizoide: teme extravagante (de exemplu.-ului.n.-ului în domeniul clinic. teama de a fi bolnav. autoacuzare şi reproş. Schafer (1967.T. Este evidentă. Schafer . istorioarele T. p.-ntul în concepţia Ini R. generalităţi foarte vagi. un produs cognitiv. concluzii bizare referitoare la . R.. dar refulată. indecizie).A. Prin teoria sa referitoare la interrelatiile dintre acţiune şi limbaj. Knight. fragmentarea povestirilor. Hoit propune pentru prima dată o metodologie de interpretare a istorioarelor T. Această linie de cercetări a fost stimulativă. Dacă este asasinat un membru al familiei sau cruzimile sunt descrise cu lux de amănunte. care marchează distanţarea faţă de interpretarea tui Ifurray şi a succesorilor apropiaţi ai creatorului T. teme de izolare de lume (de exemplu. psihologia clinica americană operează o conversie definitivă în modalităţile de abordare a probelor proiective. câţiva parametri de interpretare pertinenţi situaţiei T. pot fi considerate şi un „produs social* (citeşte: „cu determinări psihosociale* . Pentru aceasta. R. planşelor.n.T*^Tmmatxd*Ap€rcepfr(*tudki monografic) experienţei La psQiottci: reprezentări delirante. R. Planşa 18 este percepuţi şi resimţită ca depresivă şi nu ca agresivă.Ego-psychology".T. fără să mai facă apel la conceptele de iev«ie şi vis. dar al cărei deznodământ nu este prea crud. Agresivitate: un semn important de agresivitate. Hoit. Atitudinea lui Hoit. Astfel. şi lui R. respectivul răspuns (în cazul T..produse cognitive* ar fi o mărturie a eficacităţii .A. Hoit porneşte de la premisa că producerea unui răspuns la o cerinţă a examinatorului şi la prezentarea unui material figurativ precis (standard . într-o manieră 5. White. numită . fapt datorat. intelectualiz pedanterie în vocabular. ceea ce permite depăşirea unui posiba impas metodologic pe care. Gill. este o expresie a capacităţii adaptative a subiectului şi a «neutralizării pulsionale". de a fi nebun. şi mai ales insistenţa sa asupra faptului că istorioarele T. critici moralizatoare în povestiri. să nu fie concepute doar ca un rod al fanteziei strict individuale a subiectului şi nici să fie privite prin analogie cu visul. spionaj.T. 8t*rl ebseskmaie: descriere g minuţioasă şi chiar bizara a detaliilor siva.T. transferul (Gill.

a sinelui.A.7. în general personaje.A. b) condiţiile. Numai psihoticii fac excepţie. 1972-1973. subiectul este invitat să compună o povestire. deoarece prin verbe se enunţă acţiunea eroului. contrar Rorschach-ului. narcisism sau controlul de sine).perceptive). represie.-utai după A. p. 50 răspunsurile în T. a eului (eul ideal.T. secundare sau pe cele absente. adjective. culpabilitate. apoi efectuarea sintezei acestor caracteristici mai ales în două direcţii în care T. structurare deficitară a povestirii. inferioritate. De asemenea se va preciza obiectul de care sunt legate aceste trebuinţe: fiinţă umană. 4. ei ajung să perceapă în locul viorii un revolver cu care copilul vrea să se sinucidă). sentimente conexe. 585). Instrucţiunile T.Situaţia erou-anturaj.) au distins două axe ale limbajului: funcţia paradigmatica (codul) şi funcţia sintagmatică (mesajul).T. Gori şi Y.A.-ului pune accentul pe verb. A doua este o funcţie de combinare şi organizare a mesajului. nevroză etc. care este mai structurat decât cel al Rorschach-ului.A.A.) şi modul legăturilor. 6. ţinând seama de termenii care au sensuri opuse sau sensuri apropiate. Dintre cei ■ x ■ . predominanţa supra-eului (cu integrare sau cu conflict). eficacitatea capacităţii subiectului de «neutralizare a conflictelor". Interpretarea psiholingvistică a T. ci şi instrumente gramaticale. adică să structureze un mesaj (în urma identificării şi interpretării .T.Analiza formală. După cum a rezultat încă din dezbaterile simpozionului „Psiholingvistica şi tehnicile proiective" (Strasbourg. supraversive (fiinţe umane superioare eroului) sau infraversive (fiinţe inferioare eroului). Inexactităţile percepţiilor relevă la aceştia alterarea funcţiei paradigmatice. verbe). 3.A. Interpretarea T. fugă. cu elemente lexicale care desemnează componentele fiecărei imagini. absenţa deznodământului. compromisuri. au încercat să interpreteze T. idee (bani. la planşa I. ea stabileşte contiguitatea termenilor după regulile compatibili taţilor lingvistice. Schimbarea calitativă a pulsiunilor în orientări instinctuale. Ombredane A. De altfel. 51 .A. Interpretarea T. a se preciza: a) eroii şi personajele anturajului care exercită o influenţă asupra lui. în această optică. precizându-se dacă ele sunt principale sau subsidiare. un studiu sistematic al ♦estpW r>rcv»ctive din activă psiholingvistică se anuuţâ interesant. ea permite alegerea unui termen din stocul lexical. 5. perversiune.Comportament: a) tip de conduită: afectiv euforic. conflicte. la planşa I toată lumea vede un băiat şi o vioară.a.T.T. Ombredane a încercat să facă o sinteză a lucrărilor lui Murray şi Tomkins şi a propus un sistem de despuiere pentru fiecare istorie. 5. refulare.T. 5. în şase coloane: 1. T.şi a „autonomiei secundare a eului*. de exemplu. uşor de perceput de către aproape toţi subiecţii. lucru.-u 1 prin prisma psiholingvisticii. activ. Poinso. Sistemul Ego: sistemul sau modul de integrare a personalităţii (cu schiţarea tendinţelor sale patologice). pentru fiecare.Teme şl desfăşurare: rezumate. afectiv disforic. 2.8. cuprind nu numai cuvinte lexicale (substantive. Prima este o funcţie a selecţiei şi a substituţiei prin similitudine. sexuale şi agresive este abandonată când această schimbare se realizează în structura funcţionala a eului (V.T. în condiţiile de examinare psihologica. ei confundă paradigmele (astfel.T. familie etc.Motivaţia: este vorba de cea mai mare parte a variabilelor lui Murray: trebuinţele eroului.-ului Lingviştii (de Saussure.T. Shentoub. ideativ. De exemplu. Personalităţile nevrotice se recunosc mai ales prin alterarea funcţiei sintagmatice: teme multiple. Materialul T. în sensul lui Tomkins. ea dezvăluie lanţul vorbirii în dimensiunea temporară. constă în imagini ce conţin elemente. verbal. c) stil (conform indicaţiilor lui Murray privind stilul din punct de vedere al analizei formale). Jakobson ş.A. satisfăcute sau nesatisfăcute.-ului insistă asupra sarcinii sintagmatice.-ul devine o modalitate dea pune la încercare. Interpretarea constă în studierea fiecăreia dintre aceste coloane pentru a degaja caracteristicile principale.-ul aduce unele lucruri noi în raport cu Rorschach-ul: originea problemelor nerezolvate ale subiectului în istoria trăită şi gradul său de adaptare la diversele tipuri de situaţii interpersonale. b) vector (după Tomkins).A. îi putem aminti pe R.-ului. •" S S).

stângace. Plecând de la aceşti factori. gust de dramă. b)existenţa liniştei (a pauzelor) intra-planşâ. la un sfârşit fericit.. — poves tire „l ipit ă" de planşă (descrieri . cu coerenţă şi stabilitate a limbajului. Factori de degajare: sunt factori care permit progresul povestirii şi deznodământul său. f)tendinţă generală de restricţie (încercare de control sau şoc fobie). detalii rare. încercări de anulare. dar utilizat de copii mai mici (8-9 ani). permiţând o distanţare eficace. h) teme de persecuţie. cf. d)recurgerea la un „happy end". introducerea de personaje care nu figurează ia imagine. Shentoub pune în evidenţă o organizare normatt. c)raţionalizări. c)labilitate în identificări.-ul într-o perspectivă a psihologiei clinice şi dinamice. 52 b)valorificarea detaliilor (câştig narcisic).a căror tonalitate anxioasă este mai evidentă la planşele mai puţin structurate. evocarea unor zgomote. —refuz categoric. care apar într-un context de hipomanie. g)teme de reuşită megalomanică. B. e)tematică de tip obsesional (aranjare.T. d)„transparenţa" fantasmelor subiacente (de exemplu. teme „crude".T. care cuprinde următoarele rubrici: 1 Caracteristici manifeste ale producţiilor a)timp de latenţă iniţial. la subiecţii al căror arsenal defensiv este sărac. V. «MStov» Vlca Shentoub utilizează TA. d) „conduite amestecate". c)evocarea relaţiilor de tip „prostie (greşeală)-pedeapsă" care par a corespunde unei distanţări. 2. cu teatraiisme. b)ataşare de detalii (în planşă sau în povestire). —istorii construite. f) refuz care poate avea valoarea unei fugi (reacţia de catastrofă). incapacitate (reacţie depresivă). bani). c)necesitatea (sau nu) a chestionării.la subiecţii care prezintă o mare varietate de mecanisme defensive (de „amenajări" defensive) şi o organizare patologica.-ahd dvpft V. —povestire confuză. c) alterări ale expresiei verbale. dezorganizată. Procedee folosite: A. în Rorschach). e)„acting out": subiectul îşi trăieşte istoria relatată şi face gesturi corespunzătoare. Factori de labilitate : a) istorii cu salturi. opoziţia „trebuinţelor" şi a „presiunilor* externe. curăţenie. a)prezenţa fanteziilor elaborate. Factori de rigiditate : a)descriere. Oricare dintre aceste rubrici poate presupune noţiunile următoare: —povestire depărtată de planşă (tendinţa la fabulaţie). B. Rezultate ale factorilor precedenţi: A. b)utilizarea „clişeelor" sociale şi ale vieţii cotidiene (banalizare-socializare). de tip „ttnrvoc-bianrvoc". —istorii bogate şi elaborate. Shentoub elaborează o fişă de analiză şi interpretare a istoriilor T. alterând logica discursului (povestirii). perturbându-i cursul. 3. în 1969 V. fiind restrâns la una sau două modalităţi principale 53 . simbolismul sexual). Dd.b). percepţii ale unor obiecte deteriorate. împiedecând construcţia ei logică. dus şi întors. 5. a) fantezii rău structurate. Interpretare TJLT. Accentul este pus pe maniera în care eul se pune în faţa conflictelor şi în care rezolvă sau nu rezolvă tensiunile care decurg de aici. —povestire la limita unei istorioare.A.Vaste Pnda — ■ —— : — — — -TtMii Tematic <UApen*pţie(Xudiumonorufic) Utilizarea schemei lui Om bredane pretinde ca sa se păstreze postulatele lui M urray: distincţia eroului şi a anturajului.9. abandon. „brutale". de teamă de catastrofe. în raport cu stimulul. e) teme anxioase. de tip „puzzHngfonn". f)teme de sărăcie. mirosuri etc). „rotunde". d)natura istoriilor: —istorii infantile. Factori de eşec: aceştia frânează desfăşurarea povestirii. având aceeaşi t valoare ca factorul precedent. d) percepţii „senzoriale" (remarci asupra culorii planşelor.

T. V. organizarea unei istorioare care intră în rezonanţă cu afectele şi reprezentările provocate de planşele-stimuli.-ul relevă posibilitatea subiectului de a tolera angoasa. In acest sens. Laplanche. Shentoub. Reprezentările lucrurilor sunt elemente constitutive ale unor activităţi dorite. Shentoub .A. El nu apare în activitatea conştientă.alimenta" povestirile T. ale procesului primar şi ale procesului secundar. instrucţia.luate în grijă de limbaj şi de procesele gândirii. respectiv. şi. V. După cum se ştie. Rausch de Traubenberg 55 . Shentoub propune. de-a lungul succesiunii temporale. după ce ele au fost . r\ .experienţele mintale care pun în lucru diferite căi de satisfacere" (J. p.T. Ele nu primesc „calitate" decât legate de reprezentările induse prin cuvinte.A. Aparatul psihic.Tietapsihologia freudianâ. rămânând. dar poate apare. Se ştie că descărcările afective funcţionează în mare parte în procesul primar. Această capacitate de a sesiza o trăire în însăşi mişcarea ce o constituie.) pentru a evoca posibilitatea subiectului testat de a se situa în curentul fantasmaticii sale şi de a se servi de aceasta pentru a . care descrie runcţionarea icului după două moduri antagoniste dar complementare.n.-ul. 1986. inhibă investirea halucinatorie a reprezentării fantasmatice. propusă de V. Reprezentările astfel reinvestite sunt . Procesul primar este postulat ca fiind primul sub unghi psihogenetic şi caracterizează definitiv activitatea inconştientului.) prin planşele T.-ului permite relevarea capacităţilor adaptative ale subiectului aflat în condiţii conflictuale.-ul este un instrument apt să releve funcţionarea psihică a individului în fluctuaţiile sale. printre altele. noţiunea de „bună distanţă" (distanţare adecvată — n. Redăm. De asemenea.-ului . Shentoub . dragoste/ură etc.A. Energia este în parte utilizată de .(oiganizâri de tip fobo-obsesionale sau un tablou de inhibiţie extensivă). Brelet.T. p. fidel exigenţelor de elaborare secundara şi principiului realităţii. dificultăţile sale de a le face faţă. Fişa de *fM»* a povestirilor TJLT. respectându-se necesitatea comunicării şi legile limbajului.A. obişnuită. Shentoub". stresânte. să evite o atitudine euristică şi clasificatoare. în opinia exprimată de F.B. decât sporadic. resimţite de subiect ca „purtătoare de conflict* (F.T.T. 28). Apare mai ales în vis. de suportare a tensiunii şi neplăcerea pe care această reţinere o declanşează. Conform teoriei interpretative a T. prin instructaj. între solicitarea legată de conţinutul manifest şi conţinutul latent ai planşei.-ului elaborată de V. dimpotrivă.şi a colaboratorilor săi (R. Brelet (1986). După cum scrie F. Shentoub şi N. în timpul perceperii acesteia. oricare ar fi existenţa lor sau nonexistenţa în realitatea externă.n. în anexă. 1986). Din lucrările elaborate de V. Brelet. şi solicitarea. fixistă" (F. Brelet (1986). că interpretarea T. J. în mod extensiv.halucinante". N. Rausch de Traubenberg. care vizează descărcarea sa imediată şi reîntoarcerea la o stare prealabilă mai puţin tensionată. Procesul secundar se grefează pe această realizare primară a dorinţei.A.T. permite psihologului care utilizează T.chei conceptuale utilizate în interpretarea T. Conflictul apare între presiunea pulsională. ca şi în completitudinea lor. deci. Aprecierea calităţii oscilaţiei între procesul primar şi procesul secundar în construirea istorioarelor T.A. T. care nu se supune decât principiului plăcerii. procesul primar rezidă într-o investire a energiei pulsionale. totodată. fără îndoiala. în trăiri de plăcere/neplăcere. examinatorul şi materialul testului pot fi înţelese. uneori şi în trecerea la act. Această energie. a cărei expresie fantasmatică este reînviată prin prezentarea planşei.T.T. neplăcerea sau.A.A.T. Noţiunile proces primar şi proces secundar sunt. Brelet şi alţii) rezultă. F. T. de exemplu. Shentoub. în cantitate mare. 1967. Debray.A. manifestată la unii subiecţi. aşa-zis liberă. .-ului după metoda elaborată de V.T. devenit capabil să reţină câteva momente această cerinţă de descărcare. de reprezentare a scopului. De asemenea poate să apară ca rezultat al contradicţiei.n. trece de la o reprezentare la alta după modul pe care Freud 1-a pus in evidenţă prin descoperirea . 341). permite înţelegerea manierei în care subiectul trăieşte stimularea (imaginativă şi proiectivă .A. ca şi Rorschach-ul.ihiţiatoarea şcolii franceze de interpretare psihanalitică a T. Pontalis. Acest conflict poate să apară ca rezultat al contradicţiei între „a lăsa imaginaţia să se deruleze" şi „control" (autocenzură) în elaborarea unei povestiri. Referinţele teoretice sunt împrumutate de V.raţionalului" din vis: condensarea şi deplasarea.

un asemenea material reprezin că reţeaua unei «distanţe» care permite o bună secundarizare... social-neutre sau. ale subiectului.) care atestă integrarea satisfăcătoare a subiectului şi nonexistenţa la un astfel de subiect a unei problematici perturbante".] nu devine semnificativa pentru conflictele neintegrate.Vaste Preda (1982. Brelet (1986). Rausch de Traubenberg (1982. mai ales în faptul că permite o analiză diferenţială a structurilor şi organizărilor mintale. Csirszka a fost concepută pe baza „construct system'-ului elaborat de Crombach-Meehl.-ul permit. decât dacă povestirea este ea însăşi perturbata. iar afectivitatea corespunzătoare este ceea ce influenţează calitativ integrarea socială. 6) scriu: «Punerea în scena a unui conflict j.n. datele culese cu T.A. p. Nu este indiferent în ce zonă a sociabilităţii şi cu ce . chiar V. Indicele de integrare socială este determinat de saturaţia zonei pozitive a axei. T. Este o construcţie teoretică tridimensională.colorit" afectiv se manifestă activitatea efectuată în formă concretă sau pe plan mintal. Relevarea notelor care vizează activitatea şi funcţiile adaptative ale personalităţii are o importanţă deosebită din punctul de vedere al cunoaşterii integrării subiectului. dimpotrivă.10.T. Brelet 1 ' 986. —activitatea. pertinent atât exigenţelor cercetării cât şi unei practici cu inserţii plurivalente. chiar dezorganizata. 44) .A. au o mai mare semnificaţie în semnalarea calităţilor integrării. Această schemă cuprinde zona de 57 .].-ul furnizează date ce par să convină perfect acestui tip de analiză diferenţială". 6): Jn referinţă cu această nosografie (psihanalitică — n. după opinia exprimată de F.]. Rolul activităţii în integrarea socială este evidentă. Schema sistemului de înregistrare. în acest sens.subliniază F. în care fantasmele şi realitatea planşei se conjugă.-ului elaborat de V. altă componentă de bază a integrării sociale este afectivitatea. chiar crearea unei mici opere originale. inclusiv reacţiile anormale. Această analiză diferenţială . paranoide) sau a unei organizări de tip «Stare Limită» [. Wass (1973) sub coordonarea prof.oferă psihologului un instrument comprehensiv ai trăirii umane. mecanismele problematicii stilului psihotic pot primi 0 valoare preponderentă. B.n. cele 3 axe cuprinzând următorii factori importanţi ai integrării: —sociabilitatea.. să emitem ipoteza unei structuri nevrotice (obsesionale sau isterice.]. din aceste puncte de vedere. După cum am amintit. a unei structuri psihotice (schizofrene. Csirsska Această modalitate de interpretare propusa de J.T. Zârgâ. Dacă.).. de exemplu). după oum ele pot să nu apară decât sporadic. Această particularizare conduce la luarea în seamă a locului relativ pe care îl deţin aceste structuri parţiale in economia generală a funcţionării mintale. cedând imediat locul modalităţilor nevrotice [. notele sociabilităţii se întind de la «Agresivitate* până la „Manifestarea dragostei". a stărilor afective . pe lângă funcţia de indice cantitativ. care conţine notele indicative şi totodată contraindicative ale integrării este prezentă în tabelul II. Valoarea sistemului interpretativ al T. Pe axa teoretică notele afectivităţii includ diferite grade ale stărilor stenice sau astenice. atunci suntem în prezenţa unei stăpâniri (a situaţiei.n. fiind utilizată şi la noi în ţară de L. Sistemul d« cotare şi de interpretare a T. p. perturbante. în acest sistem diferenţiem manifestări ce pot fi ' evaluate ca: social-pozitive.. social-negative. Principiul complexităţii organizărilor mintale nu scapă autorilor contemporani care evocă.A.T. pe baza unei „nosografii psihanalitice" racordată la o optică interdiscipîinarâ. Acesta trebuie corelată cu calitatea şi frecvenţa notelor ce apar în zona negativă şi neutră. 56 Testul Tematic de Aptnxpţte (studiu monografic) 5.. aceleaşi organizări mintale (. Shentoub rezidă..A. Shentoub şi N. Astfel. în funcţie de caz. Notele caracteristice ale manifestării activităţii în unele povestiri trebuie să fie interpretate împreună cu manifestările sociabilităţii şi afectivităţii. prin sintagme diferite. p. melancolice..-ului propus de J. —afectivitatea. prin impactul cu fantasma -şi apărările.T. Aceste note. Sociabilitatea adecvată este condiţia de bază a integrării. Pe axa teoretică. Iată ce scriu. neevaluabile.

descrierile. clişeele. de asemenea. b)afectivitate. în cazul unei istorioare (deci nu descriere) este neapărat nevoie ca măcar o singură notă să poată fi introdusă în zona sociabilităţii. pe care o redăm în tabelul următor: Zonele de maalfefttaie a notelor-constrnct MANIFESTĂRI ZONE DE MANIFESTARE (note-con*™*) SOCIABILITATE Social-pozitiv ■ Manifestarea dragostei Conştiinţă Iubire Neutralitate Singurătate Opoziţie Antisocialitate Agresivitate Suicid AFECTIVITATE Social-neutru Social-negativ Afectivitate aptă pentru integrare Afectivitate nesigură pentru integrare Afectivitate nefavorabilă pentru integrare ACTIVITATE Euforie Armonie Compensare Linişte afectivă Disforie Sensibilitate Labilitate Supărare Anormalitate Se poate manifesta în: 58 faptă atitudine cuvânt intenţii gând interes pasivitate .TeshJ Tematic de. prezentată în tabelul III. afectivităţii şi activităţii. La fiecare notâ-construct prezentă în istorioară se notează numărul planşei la rubrica notei-construct în coloana N (a eroului principal). Dacă lipseşte forma de -cavitate. Deseori s-a întâmplat ca o manifestare să cuprindă mai multe noteconstruct. respectiv P (a mediului). Pentru a decide unde vor fi notate manifestările este utilă definirea lor. De fapt. în asemenea cazuri se notează toate notele relevate. Notarea se face în „Foaia de evaluare". povestirile şi celelalte reacţii speciale ce apar în cazul examinării cu metode proiective. Tot aici se notează. dată de J. Aceste manifestări sunt urmărite din punctul de vedere al celor trei factori ai integrării sociale: a)sociabilitate. manifestare a factorilor de bază. atunci nu se consideră cele povti J^ a.. Csirszka. c)activitate. Notarea In cadrul studierii fiecărei istorioare se relevă atât manifestările eroului principal cât şi cele ale mediului său.Neutralitate" şi «linişte afectivă". Isiorioară şi se notează la „Reacţii speciale". Dacă nu este posibilă stabilirea acestor note se notează în rubrica . . împreuna cu manifestările lor specifice.

La coloana P se notează numai indiferenţa şi neutralitatea care este exclusivă din partea mediului. N şi P. nu se notează singurătatea atunci când este ur-t unui deces. consilierea. a da daruri etc. Evidenţierea caracterului de relaţie face ca să figureze în zona sociabilităţii. vindecarea. se iubesc) se notează ambele părţi. solitudinii. o relaţie afectivă pozitivă. avertizarea cu intenţia bună. în sens larg aici aparţin şi acţiunile cu caracter uman . şi mai rar drept conştientizarea acţiunilor morale pozitive sau atitudini etc. răsplătirea.Vasi* Pnda- ra. în primul rând. printre altele. caracterul ei afectiv se notează şi în zona afectivităţii la rubrica respectivă. dar poate fi şi semnul pru denţei exagerate şi a apărării eului. dar. Mai rar se întâlneşte ca o cumpănire morală şi decizie luată în urma acesteia. cum sunt prietenia. Conştiinţa: In majoritatea cazurilor apare ca o mustrare de conştiinţă sau regret. amabilitatea. VÂRSTA________________ DIMENSIUNI ALE PERSONALITĂŢII N P EI EU Tabelai IV. mţelegerea. Bineînţeles. Neutralitate: La rubrica N se notează indiferenţa. • Singurătate: Este rubrica dezolării. Iubire: în cazul de faţă prin iubire înţelegem. totodată şi acel caz când personajul principal nu face nimic şi nici nu are intenţia să facă ceva. 61 Noto 60 . Reacţii speciale legate d< REACŢII SPECIALE n: n+zn N+P s + 0 SOCIABILITATE MANIFESTAREA DRAGOSTEI CONŞTIINŢĂ IUBIRE NEUTRA] LITATE LTATE OPOZIŢII ANTISOCIAIiTATE AGRESIVITATE SUICID AFECTIV] EUFORIE ARMONIE COMPENSARE LINIŞTE AFECTIVA DISFORIE SENSIBILITATE LABILITATE SUPĂRARE ANORMALITATE ACTIVII ÎN FAPTĂ N ATITUDINE N CUVÂNT N INTENŢII ÎN GÂND ÎN INTERES PASIVITATE A TAT K PATE «truct ale sociabilităţii dragostei: In sens restrâns este locul de notare a bunăvoinţei şi simpatiei. politeţea etc. Tot la această categorie se notează şi manifestările cu caracter sexual. Neutralitatea în relaţiile sociale poate semnifica lipsa relaţiilor sociale. îngrijirea. . FOAIE DE EVALUARE NUMELE ŞI PRENUMELE. Aici se notează. manifestările neutralităţii în privinţa sociabilităţii. diferitele servicii. de exemplu. In acele cazuri când reacţia verbală semnifică pluralul (ex.caritabile.

surpriza. convorbirea. dacă acesteaau apărut în mod general. nehotărâre. dorinţe. Supărare: Manifestările de mânie şi ură. nostalgia. Tot aici se notează ajungerea într-o situaţie periculoasă şi critică. corporală sau morală. discuţia. îndărătnicie. Agresivitate: Lezarea. în intenţii: Se notează scopurile. rafinamentul afectiv. atentat. rezolvarea problemelor în unele cazuri presupune o opoziţie. precum şi refularea. Suicid: Notarea este univocă (sinucidere). neglijenţa. neînţelegerea etc. „Plăcerea lui a fost să urmărească toată noaptea stelele". Lipsa manifestărilor afective poate fi semnul izolării şi disimulării. Aici se include minciuna opoziţionala. Compensare: Când o aspiraţie sau pretenţie este împiedicata şi reuşita se face pe altă cale sau se face o activitate complementară. Armonie: Organizarea. cea a curiozităţii. labilitatea morală (de exemplu. stabilitatea afectivă şi emoţională. Exemplu: „Băieţelului i-a plăcut foarte mult să cânte la vioară". ajutorul. Dar tot în această rubrică sunt cuprinse şi formele pasivităţii. incapacitatea de a acţiona. Aici se notează hipersensibilitatea. de a decide. respectiv „Armonie". Dacă o tristeţe sau o altă dispoziţie afectivă nefavorabilă s-a schimbat în favorabilă şi istorioara s-a terminat bine. recidiva unei greşeli vechi etc. învingerea greutăţilor. planurile. fericirii. atitudini. care a provenit din opoziţie. Se notează toate notele de compen sare. injurie. 63 . ce merg de la fapte şi acţiuni săvârşite. In general se manifesta ca o reacţie directa. ucidere. Anormalitate: Toate simptomele patologice şi de anormalitate. Dar se notează atunci când gândirea nu a dus la fapte. jignire. în interes: Interesul se prezintă sub forma lui obişnuită. reacţii verbale. în atitudine: Este rubrica la care se notează „set"-ui. Păgubire materială sau morală. aprecierea. Dacă în ceartă ia parte activ atât personajul principal cât şi mediul său se notează în ambele părţi. tortură etc. Disforie: în sensul larg al cuvântului disforia înseamnă o stare afectivă nefavorabilă. dorinţele. problematizarea. care poate fi luarea unei poziţii sau atitudini. Notele-construct ale activităţii Aceste note-construct includ o gamă largă de manifestare a unor forme ale activităţii. de a alege. Labilitate: Aici se notează acele cazuri ale schimbărilor si variaţiilor care au exprimat nesiguranţă. suportarea acesteia (indiferent de deznodământ). tocirea . „Tot timpul a petrecut exersând". în gând: Formele de activitate anterioare includ implicit şi activitatea în gând. opunerea în faţa voinţei unei persoane cu prestigiu. la N şi P. entuziasmul.Vasăe Preda Opoziţie: Este vorba de opoziţia deschisă sau latenta a personajului principal. 62 Labilitatea a fost considerată schimbarea în sens negativ (de exemplu. De exemplu. atitudine nemiloasă. Exemplu: „Băieţelul a meditat asupra situaţiei lui triste". Pasivitate: La această rubrică se notează: a) „pasivitatea" demonstrativă. în primele trei cazuri nici nu este nevoie să o notăm. Deci. Sensibilitate: Cuprinderea diferitelor manifestări de sensibilitate. ceartă. revolta. echilibrul. şi neutralitatea afectivă. depravarea) şi regresia la un nivel scăzut. aici se notează excesul de compensare. dialogul. bunei dispoziţii. Antisociabilitate: Sentiment duşmănos. de exemplu: respectul reciproc. chiar dacă a fost adecvată sau nu. lupta etc. aceasta se notează la „Disforie" şi „Euforie". vitregă. exigenţa mărită a dragostei. acces de furie direcţionat spre cineva. ca şi neexecutarea acţiunii. acţionarea contrar convingerii). Linişte afectiva: lipsa manifestărilor afective. până la exprimarea dorinţei şi intenţiei de a acţiona. în cuvânt: Aici se includ manifestările verbale. Notele-construct ale afectivităţii Euforie: Aici se notează manifestările bucuriei. protest. hotărârile. „a vrut să creeze ceva măreţ şi frumos". comiterea nedreptăţii. obişnuinţa. în afară de aceasta se notează acordarea de atenţie şi orientarea fermă spre unele teme. deşi nu obligatoriu şi nu în fiecare caz. în faptă: Toate formele acţionării. emoţia şi reacţiile înduioşării. în coloana P se notează neutralitatea afectivă exprimată şi indiferenţa.

emoţiile şi sentimentele proiectate de subiect în povestirile T.-ului este indicat să se plece de la două postulate. în modul de a fi şi de a acţiona al eroului cu care se identifică. 1950.-ului nu este indicată.T. p. procedeu care permite alcătuirea unui etalon pentru analize clinice (L. ci. comportamentului manifest şi problemelor esenţiale pe care i le pune subiectului mediul său real. 1)Cunoaşterea aprofundată a unor aspecte din viaţa subiectului (pe baza anamnezei. trecute sau viitoare).T. . pe care însă le proiectează în povestirile T. moleşelii. fizic şi social. precum şi puţină intuiţie pentru a aprecia dacă un element dat aparţine trecutului subiectului. Primul postulat. principalele direcţii care au dus la ameliorarea Interpretării T. 9). emoţiile şi sentimentele eroilor ar reprezenta tendinţe ale personalităţii subiectului. atunci când persoana a primit apel la acţiune. Vass.A.. Subiectul poate să nu fi conştientizat aceste tendinţe (actuale. Deci. a metodei biografice. care ulterior pot fi modificate.A. corespund realmente vieţii psihice.un aspect al situaţiei actuale 65 .-ULUI Din paginile anterioare.T. slăbiciunii etc. se referă la faptul că trebuinţele. De asemenea. 1973).-uhii. Deci. dimpotrivă. ele pot aparţine trecutului sau viitorului anticipat şi. 6.b) absenţa reacţiei datorata lipsei de putere. prezentului sau viitorului său anticipat* (Murray.T. pot reprezenta energii potenţiale care temporar sunt latente. povestirile pot releva . la luarea unei atitudini şi la acest apel nu manifestă nici o reacţie din simplă neglijenţă. 2)în interpretarea TJLT.construct system'.nu numai prin demersul literar ca atare. numeroşi psihologi au încercat să îmbunătăţească modalităţile de interpretare a povestirilor elaborate de subiecţii examinaţi cu această probă. Redăm. ci şi simbolic . în cele ce urmează. după caz.A.T. dar pentru aceasta este necesară stabilirea frecvenţei globale a unor manifestări. prin urmare. 8chema sistemului de evaluare se poate utiliza ca şi .este necesară o anumită cunoaştere a trecutului subiectului şi a situaţiei sale prezente.interpretarea oarbă" a T. a convorbirii etc.A. după cum am mai menţionat. Aceste tendinţe pot fi actualizate în prezent. formulat de Murray. DIRECŢII NOI ÎN INTERPRETAREA T. proiectivă.) pentru a determina mai uşor în ce măsură trebuinţele neconştientizate sau cele conştientizate. rezultă că de la data elaborării Testului tematic de apercepţie (1943) şi până în prezent.A. .

T. capacitatea de a vedea mai multe soluţii în desfăşurarea şi deznodământul povestirilor. 19^9). Pluralitatea eroilor relevă tocmai bogăţia psihică a unui individ care îşi caută.T. într-adevăr. cu atât el este mai capabil să facă ample variaţii.-iar în celelalte personaje se proiectează alte tendinţe ale subiectului. (De exemplu..A. realizate de subiect (Ombredane. a fost tentat să le facă sau la situaţii de care i-a fost sau îi este teamă.uneori chiar ezitând . o fetiţă orfană. In schimb. referindu-se la existenţa mai multor eroi în povestirile T.T. Deci. dinamică a unor trăsături ale personalităţii subiectului.maginea altuia caracteristicile pe care le pretinde. crescută de o femeie morocănoasă şi ostilă. neacceptate de conştiinţa sa. Astfel. din prezent sau din viitor). echilibrul adaptativ de-a lungul unor conflicte pe care le rezolvă. tendinţele acceptate de conştiinţa subiectului). de exemplu. Interpretarea acestor tipuri de proiecţie ne ajuta să deducem dacă nu cumva în eroii povestirilor T. Prin proiecţia speculativă subiectul regăseşte în . Impresiile pe care le va proiecta în povestirile T.T. descrie personaje severe şi injuste faţă de erou. să-i simtă pe alţii ca 66 Testtâ Tematic de Ai fiind nedrepţi cu el). căci el are nevoie. despre lumea înconjurătoare. trebuinţele neconştientizate ale acestuia. De asemenea. deplasându-le ăstora altuia. analizează şî interpretează diferitele tipuri de proiecţie (speculativă. al unei situaţii trecute sau al unei situaţii în care s-ar putea găsi subiectul în viitor. sentimentelor şi atitudinilor sale în raport cu „presiunile externe" ale mediului fizic şi social. Ele se raportează la situaţii pe care subiectul le-a întâlnit efectiv. Acţiunile povestirilor pot fi raportate la lucruri pe care subiectul le-a făcut.pe cea considerată mai bună.presiunea externă" poate fi interpretată ca viziunea pe care o are subiectul despre mediul său de viaţă şi.A. ci şi caracteristicile pe care pretinde că nu le are. psihologul ^. şi trebuie descifrate printr-un procedeu similar cu cel utilizat în psihanaliză. spune Snyders (1966). Dar uneori trebuinţele neconştientizate şi conflictele subiectului nu se exprima în mod deschis în povestiri.a subiectului..Snyders.T.A. ntâinesc în povestirile T. mai întâi nu trebuie să se considere că s-ar putea stabili raporturi simple şi nete între eroi. Ombredane (1962). le doreşte să fie ale lui. sunt caracteristici ale unei persoane integrate. modul indicativ sau optativ.T. dar care se află în stare latenta în subconştientul sau în inconştientul acestuia (Piotrowski. 1949. cu cât are mai multe amintiri şi cunoştinţe mai bogate.A. susţine că această proiecţie divizată poate fi semnul unui eu insuficient integrat. şi haloul afectiv corespunzător sunt verosimile pentru interpretarea unei situaţii existente sau pentru anticiparea unei anumite situaţii din viitor. pe care refuză să le considere ca fiind ale sale. 1966). aşa cum sunt ele percepute sau imaginate de acesta. ar fi dorit să le facă. în general. Al doilea postulat rezidă în faptul că «presiunile externe* sunt variabile care reprezintă forţe din mediul fizic şi social al subiectului (din trecut. de asemenea. dorinţelor. catarticâ. de a le pune alături. ceea ce se proiectează este tocmai unitatea structurală. admiţând de la început posibilitatea existenţei mai multor eroi. pluralitatea eroilor relevând chiar şi un 67 . chiar în jurul unor personaje şi al unor tendinţe esenţiale.A. în general. o scenă de tandreţe între o mamă şi copiii săi). povesteşte la o planşă din T. Prin această proiecţie catartica subiectul „se eliberează" (catharsis) de trăsăturile indezirabile. ca urmare a trebuinţelor. în interpretarea T. 1950). Acest tip de proiecţie se efectuează prin exprimări la modul indicativ sau la modul optativ. pentru a se revolta. la situaţii pe care doreşte şi speră să le întâlnească sau la situaţii de care se teme şi nu ar dori să le întâlnească. un adult revoltat împotriva conduitei predelincvente. are loc proiectarea a ceea ce subiectul crede că este sau proiectarea • ceea ce ar vrea st fie (respectiv. complementari) care se . ci simbolic. S-ar putea ca aceste tendinţe să se manifeste mai des la persoanele paranoice.. -ului este necesar să se ţină seama de întreaga bogăţie a protocolului subiectului examinat. 3) Pentru nuanţarea acestor postulate. In acest tip de proiecţie se utilizează. proiectându-le.A. în proiecţia complementara subiectul atribuie -l'^ra sentimente sau atitudini care le justifică pe ale sale. (De exemplu. în proiecţia catartica subiectul atribuie imaginii altuia nu numai caracteristicile care îi sunt proprii sau care ar dori să fie ale sale. 4) Testul tematic de apercepţie este una dintre probele care permit să se descopere mai ales tendinţele nemanifeste ale subiectului. . Aceasta are mai multe semnificaţii posibile (Ombredane. de a alege dintre ele .

în schimb. cu atât mai mult este insuficientă şi neadecvată interpretarea T. traiectul dintre eroi şi subiect este uneori dificil de stabilit.T.A. în raport cu alte elemente psihopatologice reieşite din analiza conţinutului şi formei povestirilor T. unul dintre eroi este un copil care poate reprezenta aproape direct dorinţele infantile ale subiectului. inteligent şi echilibrat. a două grupe de subiecţi: subiecţi care nu manifestau nici o tulburare şi subiecţi care.Vasăe Preda Testul Tematic de Ap afic) eu patologic. iar alt personaj poate evoca ceea ce subiectul pretinde că nu este. informaţiile obţinute prin T. „uitând" de situaţia de examinare (Snyders. Deci.A. au procedat mai des la proiecţii directe si 69 . într-adevăr. mai complex.A.T. Din analiza şi interpretarea datelor a reieşit că subiecţii primei grupe au ştiut să menţină între ei şi planşe o „distanţă" adecvată. Sau. ceea ce ar vrea să nu fie. subiectului. de exemplu.A. 6) Interpretarea apropiată copiei. în schimb.T. care şi-a pierdut unitatea. povestirea unei crime poate corespunde unei simple dorinţe de a fi separat de cineva). fiind foarte variat şi bogat în semnificaţii.). Shentoub (1973) a comparat protocoalele T. La capitolul „Analiză de cazuri" vom prezenta asemenea situaţii. îndeosebi a sferei afective şi motivationaie a subiectului. nu poate constitui în nici un caz modelul general de interpretare. Ei au introdus în povestiri şi alte elemente pe lângă cele existente în planşe. deşi trăiau şi lucrau în condiţii normale. cu atât subiectul examinat cu T. Astfel. într-un studiu. un personaj poate reprezenta subiectul aşa cum simte el câ este. Acest tip de interpretare „termen cu termen" nu este adf cvat decât unora dintre cazurile patologice. Deci. ar fi o naivitate să atribui unui subiect normal. 1952). iar în situaţia în care se descoperă âstfei de semne psihopatologice la subiecţi care nu au consultat încă un psihiatru. sunt utile pentru completarea datelor clinice la bolnavii deja diagnosticaţi sau la cei cu un diagnostic prezumtiv. mergând spre o „confidenţă" aproape transparentă. prin proiectarea stării sale psihice.T. relevate prin T. care constă în a considera că un singur erou corespunde subiectului şi că trebuinţele. subiecţii grupei a doua. de fapt. datorită căreia au reuşit să povestească fără a se confesa.. întrucât persoana normală are posibilitatea de a se „masca". în măsura în care avem de-a face cu o persoană cu o structură psihică mai dezvoltată. întâlnite de noi. dar. de a se apăra. de fapt. Rapaport şi Schafer au stabilit o lista de semne psihopatologice. poate semnifica doar eforturile sale de disimulare. cei care au simţit nevoia să consulte un psihiatru. în acelaşi timp. echivalentul povestirilor pe care le-a construit. într-un protocol al unui adult. deşi s-ar putea menţine ideea posibilităţii de a exista şi o relaţie relativ directă între o parte a unor povestiri şi un anumit aspect al personalităţii subiectului. aceştia trebuie trimişi urgent pentru examinare clinică.T. 7) tn interpretarea trăsăturilor psihice ale eroului povestirilor T. mai armonioasă şi mai flexibilă sub unghiul adaptării creatoare la situaţii noi. pe care şi le-au putut apropia fără a le trata ca „obiecte individuale". de a rezista proiecţiei. această evaluare facându-se doar în raport cu intensitatea şi frecvenţa unor trebuinţe şi stări afective de nuanţe patogene. ca aparţinându-le doar lor. au simţit nevoia să consulte unpsihiatru. ale unor subiecţi este foptul că nicidecum ele nu sunt patognomonice şi deci nu putem pune un diagnostic psihiatric doar pe baza acestei probe proiective. Ceea ce trebuie reţinut legat de aceste semne psihopatologice care pot apare în protocoalele T.A. Cu cât personalitatea subiectului este mai bogata şi mai echilibrată. Cu cât un subiect va prezenta o perturbare mai profundă a personalităţii sale.T. pentru unele tulburări şi boli psihice (pe care le-am menţionat în subcapitolul 5.A. mai ales teme şi valori comune. trebuie să fim prudenţi atunci când le considerăm ca aparţinând. aceleaşi cu ale subiectului.T. în acest caz raportul dintre subiect şi povestirile sale trebuie interpretat într-un mod mai nuanţat.5. căutăm să ne îndepărtăm de schema interpretării apropiată copiei. în acest sens. emoţiile şi sentimentele sau conflictele eroului sunt. proiecţia „termen cu termen" este cazul particular al secătuirii patologice a personalităţii. deoarece intensităţile diferite ale unor pulsiuni sunt suficiente pentru a le transforma profund (de exemplu. dar nu se poate abţine să nu fie aşa. deci cu cât cazul va fi mai patologic. După Snyders (1950). 5) Considerăm însă câ nu pluralitatea eroilor în sine este un semn patologic.T. se va proiecta mai uşor şi mai deplin într-un personaj unic.A.A.-ului prin corespondenţă simplă „termen cu termen". în alt caz.

în acest mod. pe de altă parte.T. Dacă protocolul T. In privinţa absenţei rezistenţei la proiecţia de tip confesiune după vârsta de 12-13 ani. Pentru a ilustra necesitatea luării în considerare a întregului „univers" de factori.. prezent sau viitor al subiectului. ale copiilor agresivi (caracteriali) nu sunt mai „agresive" decât la copiii normali. fără să exagereze şi fără să sărăcească mulţimea informaţiilor posibil de obţinut prin aplicarea acestei probe proiective. este acela în care se renunţi la ideea de „copie".Testul Tematic de A imediate. cu atât este mai sigur că motivaţia corespunzătoare acestei atitudini este puternică şi spontană la subiect. chiar Murray (1943. In acord cu Snyders (1966) putem considera câ există o trecere lentă. alături de emoţii şi sentimente ale subiectului examinat. 8) Modul de interpretare cel mai profund. cu atât mai mari sunt indecizia şi anxietatea subiectului. De acest aspect trebuie să ţinem seama în interpretarea Testului tematic de «percepţie. relevat şi prin proiectarea directă. pe de o parte. Această idee are un oarecare fundament. Prin studierea şi interpretarea întregului „univers" ce se degajă din povestirile T.T.T.T. care corespunde cel mai bine populaţiei normale. şi motivaţia. planşa devenea pentru ei un pretext ca sa facă povestiri autobiografice şi sa se confeseze. nu putem preciza care este frecvenţa cu care această motivaţie determină comportamentul manifest al subiectului.A. bine „mascat" în cadrul examinării cu T.-ui permite să se descopere mai ales tendinţele nemanifeste ale subiectului. în cadrul liniei care uneşte subiectul perfect echilibrat. ştiinţa şi arta psihodiagnosticianului n vor ajuta pe acesta să evalueze. şi pornind de aici este tentat să se impună prin propriile sale forţe de nuanţă agresivă. al unui subiect este studiat ca . cu un psihism patologic. în timp ce proiecţia simplă „termen cu termen" presupune un subiect a cărui personalitate este perturbată. tind să considere că variabilele care sunt slabe în povestirile subiectului ar fi la fel şi în personalitatea sa. în schimb.A.T.T. prin intrarea în „scena dramatica" a povestirii. 9) în interpretarea T. surprindem mai birie întrepătrunderea dintre trebuinţele. Heuyer şi Shentoub consideră că este simptomatică pentru o disfuncţie intelectuală şi/sau afectivă. 1950) spune că T. regulile de conduită. uitând faptul că istorioarele realizate prin aplicarea acestui test proiectiv sunt mai mult povestiri construite imaginar decât „documente" ale comportamentului real. cu cât sunt mai diverse personajele care îşi asumă o anumită atitudine. şi comportamentul manifest. care posedă o fizionomie de ansamblu caracteristică: este un univers din care lipsesc cadrele stabile. în favoarea analizei şi interpretării „universului" povestirilor.A. în fiecare situaţie.A. 1966). autoritatea binevoitoare. De asemenea. care nu au neapărat o valoare predictivă în privinţa conduitei prezente sau viitoare a acestuia. cenzurându-şi proiectarea. Desigur.A. frecvenţa problemelor nerezolvate. protocoalele C. atingând diverse grade ale patologicului. de corespondenţa „termen cu termen". de exemplu. 70 coerente şi constante. în sensul câ unele studii statistice au arătat câ. îndeosebi neconştientizate. cu cât sunt mai mari diversitatea şi incompatibilitatea motivaţiilor într-o povestire. fără rupturi.fizionomie" de ansamblu a universului psihic al eroului (eroilor) cu care se identifică. Unii psihologi.A. 71 p (studiu monografic) . şi echilibrul afectiv.A. aşa cum se manifestă în viaţa cotidiană. in general.-ului o problema complexă este aceea a relaţiilor dintre proiectarea unor stări psihice ale subiectului în eroul (eroii) povestirilor şi în acţiunile acestora. dar fermă. crede câ viitorul aparţine celui ce se va impune în mod agresiv.-U1 este o probă proiectivă pe baza căreia descoperim mai ales trebuinţe şi conflicte. Subliniem că T. luând în seamă „universul" complex al eroilor din povestirile T. dificultatea de a urmări şi realiza adaptarea şi de a-şi atinge scopurile. Putem spune doar că această trebuinţă fundamentală îi va provoca subiectului tensiune psihică şi anxietate dacă nu va fi satisfăcută (Snyders. prin care s-a constatat câ.T. amintim cercetarea efectuată de Boulanger-Balleyguier (1960). insatisfacţia de sine. când să apeleze la interpretarea „termen cu termen" şi când nu. şi creativitatea îşi pot găsi locul.A.. atunci şi inteligenţa. în sensul câ subiectul nu se poate abţine să nu facă povestiri în care vorbeşte despre el Însuşi. De fapt. Subiectul îşi simte viitorul nesigur. deci cele latente. şi subiectul cel mai dezechilibrat. cu toţi factorii care se întrepătrund.T. emoţiile şi sentimentele eroilor şi „presiunile externe". se degajă un „univers al copilului agresiv". gradată. Dar dacă se analizează povestirile în integralitatea lor.

rfic) într-adevăr. Este cazul subiecţilor care mai mult descriu planşele decât le interpretează. simpatic. Totuşi. şi povestiri „antitetice". nu putem acorda întotdeauna o încredere prea mare acestei concluzii. ajung la deznodământ după o serie de dificultăţi. fără a face adevărate povestiri.. se manifestă exact contrariul a ceea ce este considerat „general valabil". De asemenea. Se întâmplă uneori ca Testul tematic de apercepţie să releve chiar contrariul a ceea ce subiectul face sau a ceea ce spune voluntar şi conştient în viaţa sa de zi cu zi. intre puterea de expresie imaginară prin T. descurcăreţ.A. există o corelaţie pozitivă.A.T. în cazul majorităţii variabilelor. recompensat de evenimente.Testul Tematic de.-ului să se manifeste in comportament ul subiectului este în funcţie de frecvenţa de apariţie a temei respective. Ombredane (1962) distinge povestiri „omotetice". toate acestea influenţează proiecţia în cadrul povestirilor T. caz în care subiectul are toate şansele sa nu facâ nici unul dintre actele atribuite eroului.A. Gândurile sunt mai puternic influenţate de trebuinţele acute inhibate sau latente de mai mult timp.A. îndeosebi a celor refulate. pentru că el işi ascunde trăsăturile specifice ale personalităţii sale. în sensul absenţei temelor incompatibile. şi intensitatea manifestării acestora în comportamen tul subiecţilor. conform cărora subiectul are toate şansele să se poarte ca eroul. pe care doreşte să îl . şi in raport cu intensitatea emoţională care însoţeşte tema.T.A. deoarece nu numai că s-a constatat existenţa a numeroase excepţii individuale. decât de trebuinţele recent satisfăcute sau pe care o anumită acţiune a subiectului le-a atenuat. în privinţa raportului dintre proiecţie şi comportament . dacă crr-ui îsi propune un scop realist.T. în funcţie de coerenţa de ansamblu a protocolului. dar in cazul unor trebuinţe şi emoţii importante. precum şi al subiecţilor în povestirile cărora motivaţiile sunt exprimate conform dezirabilităţii sociale şi a căror povestiri la planşa albă sunt cam de acelaşi tip cu celeialte. Probabilitatea ca o temă a T.T. povestirile T. spune Murray. Or. o povestire este „omotetica" atunci când eroul J ae aceiaşi sex si aproximativ aceeaşi vârstă cu subiectul. . al celor ale căror istorioare T.T. reflectă uneori atitudini stereotipe şi superficiale care nu sunt caracteristice subiectului. Pentru < ^reciane.

provenit dintr-o familie fără garanţii morale.«— Ce vrei măi?» •— întoarce-te!» ăsta îi dă o palmă. «— Al dracului bandit. când o conduită lăudabilă Q duce spre succes. şi nu sunt vise compensatorii. Frecvenţa mare şi intensitatea deosebită a scenelor agresogene din povestirile subiectului ne fac să tragem concluzia că şi in . Temele antisociale pe care le expune sunt teme care apar datorită învăţării sociale. parcă s-ar fi distrat. «— Să nu mă enervezi. îi dă şi el. la planşa 18 BM subiectul face următoarea povestire. că te omor!» îi rupe cravata. în vârstă de 14 ani. intrând direct in „scena dramatică" şi proiectându-şi agresivitatea emoţionalverbală şi manifestă: „Pe umerii omului pune mâna unul. să mai pui mâna pe mine!»". Putem exemplifica acest ultim aspect cu o istorioară din protocolul unui delincvent minor. în care sunt adulţi infractori recidivişti. îl calcă cu călcâiul şi pleacă. îţi dau eu ţie. întreprinzătoa re şi tenace. dacă o conduită delincventă lasă eroul nepedepsit. Astfel. se bat. acasă. scot cuţitele.atingă pnmr-o conduită adecvată. îl bate pe omul acela care a pus mâna pe el. caz în care subiectul este sau riscă să devină un delincvent care nu se dă înapoi de la acte antisociale. de la care subiectul a învăţat tehnicile delictogene şi atitudinile antisociale. spre recompensă.

lată câteva întrebări de acest fel: „Cum ai imaginat această istorioară?". sentimentele . După A. tendinţele. „Ce te-a determinat să imaginezi această povestire?". în primul caz este vorba de cenzură şi refulare. „Cunoşti oameni cărora li s-a întâmplat asta?*. Ombredane (1^62). diferenţa dintre subiect şi erou este un mijloc prin care persoana examinată arată că nu se pune în locul eroului. mai ales că datele biografice ale minorului ne arată că în familia sa există factori disfuncţionali agresogeni. care-i stimulează conduita antisocială. psihologul poate relativ mai uşor să stabilească legăturile dintre trebuinţele. emoţiile.comportament ul manifest sau produs şi se mai pot produce acte de acest fel. în al doilea caz. sunt indicate întrebările propuse de Ombredane pentru a fi puse subiectului după terminarea probei. în acest mod. Pentru a ne lămuri mai bine dacă povestirile sunt sau nu „omotetice". „Dacă ai fi fost în locul personajului ce-ai fi făcut?". povestirea este „antitetici" dacă în ea se prezintă un comportament care ajunge la un deznodământ defavorabil sau dacă comportamentul blamabil apare la un erou profund diferit de subiect. că nu se identifică cu eroul. ?3 .

Vasie Preda

Testul Tematic de Apenepţie (stmdm monografic)

conflictele şi reacţiile voluntare ale subiectului în raport cu Deci, în interpretarea T.A.T.-ului se ţine seama de ten dinţele şi trebuinţele refulate, de gândurile şi comportamentul eroului (eroilor), care într-o oarecare măsura pot reprezenta trebuinţele, gândurile şi actele comportamentale prezente sau viitoare ale subiectului, ori acte săvârşite in trecut. Dar se impune cu necesitate ca psihologul să manifeste prudenţă în interpretarea datelor, îndeosebi sub unghiul predicţiei comportamentului persoanei examinate. Tocmai de aceea, pentru validitatea interpretării, experienţa sa ca psihodiagnostician, care a utilizat mult probele proiective, inclusiv Testul tematic de apercepţie, precum şi întreaga pregătire psihologică şi în domeniul psihiatriei, constituie factori deosebit de importanţi. 10) O posibilA interpretare cognitivi a T.A.T.-ului Pornind de la opiniile lui R. Hoit, noi considerăm că este posibilă o interpretare cognitivă a povestirilor T.A.T., mai ales dacă admitem posibilitatea proiectării în aceste istorioare a unor situaţii/stări stresante trăite sau posibil de a fi trăite de subiect. în acest demers de interpretare cognitivă a T.A.T.-ului, pe care noi îl sugerăm pentru a fi aprofundat prin cercetări ulterioare, ne sprijinim pe teoriile actuale referitoare la mecanismele de coping (S.R. Lazarus, S. Folkman, 1991). Emitem ipoteza posibilităţii de a deduce, prin interpretarea povestirilor T.A.T., unele mecanisme de ajustare la stres, proiectate de subiectul examinat. în acest demers de interpretare cognitivă a T.A.T.-ului este posibil să pornim şi de la schimbarea de paradigmă în cercetarea inconştientului, propusă de mai mulţi psihologi cognitivişti, printre care şi M. Miclea (1995). Este vorba de trecerea de la inconştientul energetic şi dezadaptativ la paradigma inconştientului informaţional şi adaptativ, ceea ce dă posibilitatea recuperării şi reinterpretării acelor mecanisme de apărare analizate de psihanalişti, care au contigenţe cu procesarea informaţiei traumatizante. Păstrând doar denumirea psihanalitică a mecanis. .or de apărare, M. Miclea (1995, p. 63) propune ca negarea defensivă, represia, proiecţia, raţionalizarea, intelectualrzarea si izolarea să ii? ronscerate mecanisme cognitive de apărare Acestea ;u:v ; ;:.i :-.-rate „proceduri cognitive* şi

nu .formaţiuni psihodinamice", deoarece reprezint* .diverse modalităţi de prelucrare a informaţiei cu valenţa negativă, vizând diminuarea reacţiei de stres (distres)". In interpretarea T.A.T.-ului, prin aceasta prisma cognitiva, pentru fiecare istorioara se va nota indicele de frecvenţă a mecanismelor de coping confruntative şi a mecanismelor de coping evitative. Acest lucru este posibil prin interrelarea analizei şi interpretării conţinutului povestirilor T.A.T. cu analiza formală, a expresiei psiholingvistice a acestora. Se va pune accent pe «scenariul" povestirii în derularea ei spre un anume deznodământ, în raport cu natura interrelaţiilor dintre erou (eroi) şi mediu («presiunile externe"). Se va lua, desigur, în seamă şi lipsa deznodământului, câutându-se explicarea acestui curs al povestirilor subiectului. Pornind de la mecanismele de coping cognitiv, printr-o astfel de analiză şi interpretare a T.A.T.-ului se va degaja ponderea apelării de către subiect (erou) la «stilurile adaptative confruntative* sau „evitative*. în categoria mecanismelor confruntative de coping cognitiv, M. Miclea (1995) include, de exemplu, planificarea rezolvării situaţiei traumatice, căutarea de informaţii pentru cunoaşterea exactă a parametrilor situaţiei stresante şi construirea unor strategii alternative de adaptare la stres. în cadrul mecanismelor cognitive evitative, M. Miclea (1995, p. 66-72) le reţine pe următoarele, pe care le redăm în mod sintetic: a)Negarea defensivi înglobează toate procedurile cognitive de contracarare a formării unei reprezentări interne a traumei. Acestea se activează imediat după evaluarea primară a stimulului stresant şi -vizează, eludarea reprezentării lui mintale ca stimul traumatic. La nivel perceptiv, negarea poate perturba recepţia corectă a stimulului traumatic, producând, de exemplu, «scotomizări parţiale ale imaginii vizuale a scenei traumatice*. b)Represia desemnează toate procedurile care concură la o reactualizare selectivă a informaţiei din memorie, în sensul că reactualizarea informaţiei traumatice este parţial sau integral blocată. în cazul represiei, reprezentarea internă a traumei a avut loc dar este stopat accesul ei în conştiinţă. Or, T.A.T.-ui - prin planşele stimul - considerăm că poate de clanşa mecanismul cognitiv al represiei. 75

c) Protecţia este procesul cognitiv de atribuire externă a unei caracterizări negative proprii sau a cauzei respon sabilităţii traumei. Proiecţia presupune că trauma sau caracteristica negativă este asumată conştient, dar este pusă' pe seama unui factor extern, care poate fi o persoană sau o situaţie vag definită. In cazul povestirilor T.A.T. este interesant să analizăm proiecţia şi sub acest unghi cognitiv, pe lângă înţelesul dat proiecţiei, în mod clasic, de psihologii clinicieni şi de autorii testelor proiective. d) Raţionalizarea include procedurile de justificare a comportamentului dezadaptativ pe care 1-a avut un individ şi de reevaluare a situaţiei traumatice, astfel încât impactul său emoţional să fie redus. Prin raţionalizare se substituie lanţul cauzal real sau semnificaţia reală cu un şir de .argumente" doar aparent valide, cu funcţie defensivă. e) Intelectualizarea/izolarea desemnează un ansamblu de strategii cognitive care vizează analiza informaţiei traumatice în condiţiile disocierii (izolării) acesteia de consecinţele ei emoţionale. Notarea indicilor de frecvenţă a apariţiei mecanismelor cognitive evitative de coping în povestirile T.A.T. se poate face pe scala „continuumului cognitiv defensiv* propusă de M. Miclea (1995, p. 72), pe care o redăm, adaptată, în tabelul V. Tabelul V. i de coping cognitive evitative utilizate de eroul/eroii din povestirile T.A.T. Indici de frecvenţă a apariţiei în povestirile T.A.T. a mecanismelor de coping cognitive evitative Intelectuali- zarc/izolare Raţionali zare Proiecţie

Testiâ Tematic de Apeneptie (studiu monografic)

Considerăm că în interpretarea povestirilor T.A.T., pentru a releva mecanismele cognitive de apărare enunţate mai sus, ne putem sprijini şi pe unii factori prezentaţi de Vica Shentoub (factori de .degajare" şi factori de „eşec", factori de rigiditate - conflictualizare intrapersonală, factori de labilitate - conflictualizare interpersonală, factori de inhibiţie, factori care denotă emergenţa în procesele primare). De asemenea, se poate apela şi la sistemul de interpretare a povestirilor T.A.T. elaborat de B. Aron, care propune să se analizeze mecanismele de apărare utilizate de subiect (respingerea, tăgăduirea, recurgerea la imaginar).

Represie

Negare defensivă

Din analiza datelor condensate într-un astfel de tabel, putem deduce şi apartenenţa subiectului la un stil de coping cognitiv evitativ sau confruntativ.
76

77

Testul Tematic de Aperceptiv (studiu monografic)

7. ANALIZA DE CAZURI 7.1. Analiza unor caşuri prezentate in literatura de specialitate Prezentăm două cazuri clinice ilustrative, după C. Chambert (1987), care se bazează în interpretarea T.A.T.-ului pe sistemul elaborat de V. Shentoub. Cu scopul unei mai bune Înţelegeri a interpretării realizate de C. Chambert, vom reda şi protocoalele T.A.T. ale subiecţilor examinaţi. a) M., 18 ani, sex feminin, diagnostic: nevroză isterică. Vine la consult pentru crize de angoasă şi conflict familial accentuat, ca urmare a decesului tatălui său. Tânăra îşi pune, de asemenea, problema orientării sale şcolare şi profesionale, datorată eşecului la bacalaureat. Ezită in permanenţă în ceea ce priveşte căile de urmat: continuarea studiilor sau. angajarea într-o muncă oarecare. Este cea mai mare dintre cei trei copii ai familiei. Tânăra este foarte sociabilă, iar în cadrul familiei s-a cultivat angajamentul pe plan social şi politic. M. a simţit întotdeauna un mare ataşament pentru tatăl său şi este în conflict permanent cu mama sa. în general.se simte inferioară părinţilor săi. Anterior a manifestat dorinţa să devină etnolog, dar în prezent se gândeşte şi la o viaţă familială fără activitate profesională. Redăm mai jos protocolul T.A.T. al acestui subiect. Planşa 1: „Este un mic copil care a dorit neapărat să aibă o vioară, deoarece iubea mult muzica. Apoi, într-o zi, a primit una; el o admiră, dar în acelaşi timp este intrigat pentru că nu ştie prea bine să o utilizeze. Apoi începe să se joace, ceea ce-1 plictiseşte, şi uită complet de vioară." Planşa 2: „Este o fată tânără care locuieşte într-un oraş şi cai -visează mereu să meargă la ţară, să cunoască viaţa din câmpii, şi apoi, în sfârşit, ea ajunge să meargă, apoi este intrigată, mirată. Puţin câte puţin, ea se obişnuieşte acolo ... Apoi ea ajunge să trăiască mult mai bine la ţară decât în oraş, să

Vaste Preda

Testul Tematic de Apercepţie (studii monograf*}

înţeleagă mai bine singurătatea de la sat. Aceşti oameni lucrează, sunt ţărani care se cunosc. Ei sunt căsătoriţi.* Planşa 3 BM: „Este un copil ... Acest copil este necăjit, plânge, se simte complet abandonat. într-o zi, în sfârşit, el va descoperi că nu este aşa, că s-a înşelat, că este suficient să se deschidă şi totul va fi mult mai simplu." Planşa 4: „Se poate spune că sunt actori de cinema care sunt pe cale să toarne un film de dragoste, apoi un film de aventuri, apoi ei se separă şi îşi vor continua fiecare viaţa sa." Planşa 5: „Este o doamnă care intră într-o cameră, ea pare să fie surprinsă, mirată de ceva, dar ea nu are o expresie foarte mulţumită ... După aceea ea se va înfuria contra persoanei care este în cameră. Ea a auzit un zgomot. Persoane (?). Ea nu se aşteaptă să le vadă în cameră. Copiii săi trebuiau să fie culcaţi sau ea este geloasă pe soţul ei cu care eu nu ştiu ... nu ştiu * Planşa 6 GF: „Este un domn plecat în voiaj şi care revine, apoi, , i un timp şi el o regăseşte fie pe logodnica, ac pe soţie, ev nu ştiu, mai mult cred că pe logodnică, dar ea nu are o expresie :^ ^r fi fericită de a-1 revedea; ea este surprinsă, ea nu-1 mai recunoaşte ... Apoi, după un timp oarecare, ei reînnoadă relaţia, ca înainte, şi totul se va aranja. Timpul separării. El s-a schimbat, şi ea însăşi s-a schimbat şi ea se face o imagine a lui şi găseşte totul obişnuit." Planşa 7 GF: „Este o mamă cu fiica sa. Fiica era pe cale să se joace cu o păpuşă şi mama a chemat-o să-i povestească o istorioară. Mica fetiţă nu are chef să asculte, ea visează la... călătorii, la viaţa sa de mai târziu, şi în final ea va reveni cu picioarele pe pământ şi va fi obigată să asculte istorioara mamei.* Planşa 9 GF: .... (perplexă) A fost un bal şi apoi o tânără fată (cea de jos) a avut o decepţie, eu nu ştiu, ea s-a supărat pe ceva, atunci ea a fugit, şi după ea este următoarea care încearcă .ia o ajungă din urmă, poate pentru a discuta ... Apoi, în final, ea va reuşi să o ajungă, şi cealaltă se va înfuria. Aceasta-i va cere să o lase să fie singură, şi atunci va avea loc o dispută între ele. Ea ar putea fi geloasă sau ..." 80

Planşa 10: „Este un cuplu care se regăseşte după mult timp, p ->ate nu după mult timp (râde). După aceea ei se vor căsători ... Apoi vor avea mulţi copii. Nu au expresia că ar fi tineri, dar cuplul e tânăr deoarece aşa îmi place." Planşa 11: „Este un copil care merge printr-o pădure singur, el descoperă că există o prăpastie. în faţă este un munte, apoi, din munte este o mare cascadă care cade foarte puternic şi este totul minunat înaintea sa; apoi el are dorinţa de a intra în acel loc, fiind foarte atras de necunoscut. Apoi el doreşte să rămână tot timpul aici deoarece simte o legătură între pământ şi el. în sfârşit, el trebuie să se întoarcă deoarece îl cheamă părinţii săi." Planşa 13 MF: „Un om care are o tentaţie faţă de o femeie. Ea este cea care-1 ispiteşte. După aceea, el încearcă să se apere şi apoi, în sfârşit, el va sucomba. Asta-i." Planşa 19: „Aceasta este în munţi, o cabană acoperită cu zăpadă; este un peisaj puţin feeric. Poate fi noapte, există lumină la ferestre şi se vede dincolo de ele lume la căldură. Poate fi o familie foarte unită care trăieşte foarte bine. Aceasta este văzută de o persoană străină care este afară şi care doreşte foarte mult să intre. în sfârşit, ea se reîntoarce şi ţinând seama că este bine acolo ea este fericită, dar preferă totuşi singurătatea, căci nu a fost obişnuită să trăiască aşa. Apoi ea se obişnuieşte puţin câte puţin cu mediul exterior, în orice caz, căci în interior se simţea destul de singură. Apoi ea va pleca, deoarece preferă să nu rămână." Planşa 16 (albă): „Iată o mică veveriţă care trăieşte în pădure. Există multă zăpadă. Apoi ea sare dintr-o ramură în alta pentru că nu se opreşte din a căuta mâncare. Apoi ea întâlneşte oameni care se plimbă şi care o iau cu ei. Veveriţa este foarte fericită acolo jos, toată lumea se ocupă de ea, toată lumea o iubeşte mult. Apoi ea a uitat viaţa pe care a dus-o înainte, fiind bine aprovizionată. Apoi, într-o zi, ea îşi termină promenada şi se reîntoarce în pădure cu oamenii. De fiecare dată, în timp ce ea fuge, îşi aminteşte de toate, iar oamenii foarte nefericiţi nu pot înţelege acesta hotărâre." 81

interpretarea T. care au fost strălucite până la îmbolnăvire. se asigură o funcţie pozitivă de releu în relansarea dinamicii dorinţei.-ului este realizata de C. El a pus instrumentul şi de oboseală a aţipit. Chambert. Vine la consult pentru conduite obsesionale foarte grave care nu au fost înlăturate.. Punerea în scene relaţionale ţine seama de intensitatea conflictelor intrapsihice. mai ales idealizarea. imaginative. dezvoltând dimensiunea intrapsihicâ a conflictului şi diferenţierea clară a unui spaţiu intern constituit ca atare. Redăm. într-adevăr. despre care se poate crede că sunt. a renunţat în mod progresiv la orice activitate şi în special la studiile sale. Chabert (1987. Aceasta rămâne tributară unei scheme modulate prin reprezentările relaţiilor precoce cu obiectul. El sade şi a adormit de oboseală. După cum va rezulta din cele de mai jos. 22 ani. Examenul psihologic a fost cerut pentru confirmarea diagnosticului de nevroză obsesivă.T. ce îngreunează funcţionarea psihică: ele pun in evidenţă existenţa apărărilor fobice. Asociate la aceste procedee.->ive. a cuplului: aceasta reînvie reprezentări insuportabile." 83 Testul Tematic de ApercepQe (studiu «fie) s: . se descoperă câteva conduite rigide. înainte de a se decide o psihoterapie analitică. protocolul T. Totuşi.n. fără ca o veritabilă satisfacţie să poată aduce o bucurie liniştitoare. de vioara sa. precum întreruperea (scotomul). Când eu i-am spus să lucreze cu instrumentul său pentru a se pregăti pentru curs.T. pe baza grilelor de nuanţă psihanalitică propuse de V. în măsura în care ea permite exprimarea ranchiunii asociată revendicărilor clar formulate. ce părea indicată din punct de vedere clinic. sex masculin. uzând de mecanisme de apărare . Foarte repede. Shentoub şi R. calitatea povestirilor. Dar. sunt reprezentate toate procedeele de tip labil: afectele sunt masiv exprimate şi puse în lucru. al «cestui subiect (după C. acestea sunt procedee care reievâ inhibiţia. care subliniază în plus caracterul nevrotic al funcţionării (mintale . restricţia intervine în inhibarea plăcerii şi trezirea excitaţiei cu pomirearevenirea permanentă a dorinţei la apărare şi a apărării la dorinţă. ca mărturie a mecanismelor de refulare. în pofida unei spitalizări îndelungate în serviciul de psihiatrie unde a urmat un tratament cu neuroleptice.A.T. Se observă. bazată pe libidou. utilizate în special pentru a lupta contra angoaselor de tip pregenital. afectate în cadrul unei căutări masochiste a excitaţiei şi în cadrul frustrării. punând în evidenţă importanţa angoaselor de separare şi indispensabila lor provocare. Problematica povestirilor urmează îndeaproape modalităţile configuraţiilor defensive: — Registrul oedipian este clar abordat într-o conflictuaiizare vivace. cu un deosebit spirit de fineţe. fiind sătul până în gât de instrument. diagnostic: nevroza isterică. configuraţiile defensive stau mărturie. care garantează în acelaşi timp narcisismul subiectului. Dacă retragerea narcisică este posibilă.A. imaginea matemală nu poate fi cu adevărat atacată.n).A. în urma acestei spitalizări. se mobilizează.Int. faţă de acestea. înfruntarea cu imaginea matemală pare posibilă în mod superficial. de altfel. oricât de descriptive ar fi planşele.A.T. traversând un simbolism ' insparent. în sfârşit. — Registrul preoedipian rămâne foarte activ în elaborarea unor povestiri.:-A.. dramatizând situaţiile sau conferindu-le un aer teatral. repetiţia aproape inevitabilă a unui lanţ asociativ.vgnează toate povestirile. 18 ani. mai profund. eu nu ştiu dacă dumneavoastră a-ţi înţeles ceea ce am dorit eu să spun. 1987. pentru a evita o cuairuntare foarte dureroasă cu apropierea. interpretarea protocolului T. totuşi. pentru diagnosticul de nevroză isterica. conduitele narcisice. p. Ea este protejată printr-o idealizare solidă. 73-74). în confruntare permanentă a dorinţelor contradictorii şi necesitatea „happy-end"-ului permit realizarea magică a dorinţei. ei-oti^r^ relaţiilor \ y. Dramatizarea este accentuată prin centrarea pe act ^ r>f salturile povestirilor. Debray. in cele ce urmează. p. i protocolului T. şi printre ele. investind orice abordare a materialului.T. Planşa 1: „Poate fi vorba de un băiat care a adormit în timp ce lucra cu vioara sa. b) F. 84-87). este incontestabil de factură nevrotică. Protocolul T. al subiectului ML. diagnostic: nevroză obsesivă. ca parte a exacerbării dorinţei şi realizării ei magice. Practic.A. Redăm. Registrul problematicii. mai Jos. cu o concordanţă şi cu o omogenitate rară. părinţii decid să ceară un consult psihologic. deoarece F.

ascultând.. Mama : nveste pe fereastră şi fiul său vine pe urmă şi va anunţa o veste destul de tristă. de doi soţi. autocar sau autobuz. studenta care are cărţi sub braţ şi care pare a fi la marginea unei şosele. de exemplu. pământul şi mai departe la malul mării peisaj din Bretania. se disting chei pe pământ.Testul Tematic de Ai ific) Planşa 2: „în această planşă este un contrast între cele două personaje din planul secund . de care mama nu are cunoştinţă la ora aceea Moartea cuiva sau un eşec pe care ea 1-a suferit. Poate fi o mama care-şi surprinde fiul sau o femeie care îşi surprinde soţul pe cale să aibă o legătură telefonică. de exemplu. pare destul de decis. de exemplu. Ea nu va reuşi. este vorba de o femeie care iscodeşte ceva. fie un personaj care pare a adormi lângă o poartă pe care nu a apucat să o deschidă. Două posibilităţi: fie un copil care plânge cu capul aplecat pe o bancă. nu se ştie." . şi apoi din primul plan fata care pare o orâşeancâ. soţul se pregăteşte să plece. deoarece el pare foarte decis. se va supăra. şi această femeie va interveni pentru a pune capăt acestei iegături şi. în prim plan. poate fi un automobil." Planşa 3 BM: „Aceas ta reprezintă un copil care plânge . Ar putea fi. Cele două personaje se integrează în gravură. aşteptând trecerea a nu se ştie ce. după alură." Planş a 4: „Este vorba de un cuplu. la fel. Scena sar situa prin anii '50-'60. până acum stând în spatele uşii. Aşa pare după coafura femeii.bărbatul şi femeia care sunt pe câmp.. Pe de altă parte. şi soţia lui îi spune: tla revederei. şi care este pe punctul de a interveni. lui îi spune la revedere şi în acelaşi timp este tentată puţin sâ-1 reţină. Ceea ce mă face să mă gândesc la o legătură telefonică este decorul ■■■-. probabil. vorba de un prizonier în celula sa." Planşa 6 BM: „Incâ o dată este vorba de o mamă şi un fiu. de exemplu. cu o metresă. câmpul cu calul. iar femeia îl aşteaptă. Aceasta se petrece dimineaţa. în ceea ce priveşte fotografia. mai precis anii '50.* Planş a S: „Se pot imagina două lucruri: ceea ce se vede şi ceea ce nu se vede.merei: birou sau salon. Bărbatul este pe cale să înceapă lucrul cu calul său.

Un om care fuge. Totul depinde de vârsta tânărului. pe un pod. Dar ce visează el? Ar putea fi vorba de doua lucruri. reptile gigante. pe de altă parte. Poate fi a unui fiu. O lume populată de animale uriaşe. al unui băiat. un vis cu ochii deschişi." 85 . beubatul pare mai tânăr în raport cu femeia şi este dificil să ne imaginăm că este un cuplu." Planşa 8 BM: „Este vorba de un vis. care va muri." Planş a 11: „Veder e aproape de coşmar. de o parte şi de cealaltă a muntelui." Planş a 13 MF: „Este vorba de un om în faţa unei muribunde. Moartă după o boală. Ambianţă destul de morbidă. urmărit de păsări gigantice. cu această muribundă? Nu ştiu." Planş a 10: „Ne putem gândi la doi părinţi care se vor uni în durerea lor după pierderea unui copil. de altfel. în raport cu mama sa. de altfel. Acesta este motivul pentru care ei vorbesc încet. care era la căpătâiul muribundei. Am impresia că podul se termină întrun perete stâncos abrupt şi în consecinţă omul va fi înghesuit în această închidere şi va fi devorat de animalele care-1 urmăresc.Planşa 7 BM: „De această dată este vorba de un tata şi un fiu şi tatăl spune câteva lucruri la ureche fiului său. Un peisaj de munte foarte dezolant. un fel de păsări preistorice. fie o tortură aplicată cuiva. de exemplu. şi aceasta în timpul unei reuniuni la care sunt prezente mai multe persoane. dar. Pânze de păianjen uriaşe între cei doi pereţi ai muntelui. şoptit. deci este vorba de un fiu in raport cu mama sa. pare destul de slăbită. dinozauri. în ipoteza autopsiei: student în medicină care învaţă prima sa autopsie şi-şi imaginează ceea ce se va petrece legat de aceasta. relaţia. poate fi vorba. Se disting. în ipoteza torturii. copilului: răzbunare contra unui profesor. Vedere care mă face să mă gândesc la «Lumea pierdutât. de o răzbunare la care visează tânărul. fie o autopsie. roman de Conan Doyle. cu roci. imediat. caz în care ţinuta femeii este şocantă. Care ar fi raportul. Sau poate fi un cuplu pe punctul de a se separa şi care-şi spune adio. El face o remarcă asupra a ceea ce ar putea să fi spus alte persoane prezente.

la fel. Recursul iterativ la procedeele susţinute de îndoială." Interpretarea protocolului T. încât orice investire susceptibilă' să aducă o primă plăcere este supusa unei frământări drastice. Recurgerea la inhibiţie oferă un releu posibil. redând cu dificultate integrarea genitalităţii în intricarea puternică a plăcerii şi a morţii. dezvăluită prin fantasme de castrare atât de active. cum făceau indienii. ataşarea de detalii. erotizarea relaţiilor şi simbolismul transparent stau mărturie impactului sexual al problematicii* şi posibila sa traducere prin activitatea de simbolizare.siderabile. în sfârşit. susţinute prin mecanismele nevrotice de tip obsesional: descrierile. în sfârşit. Problematica degajată din protocol ţine seama de acuitatea conflictului oedipian în dubla sa valenţă . să mă ţintuiască într-un colţ. atunci canid se anunţă mişcările depresive. se pot vedea câteva lucruri care sunt luminate şi această luminozitate se detaşează pe un peisaj destul de sumbru. în general. la! Este un peisaj de iama. coroborează şi completează pe cele degajate prin analiza protocolului Rorschach al acestui subiect. (după C. permit exprimarea. Chabert. 1987. de fiecare dată. Eu mă găseam lângă o biserică.T. şi mai ales a reprezentărilor bogate. Ele nu releva niciodată apariţia proceselor arbitrare de gândire. Prezenţa foarte importanta a procedeeJpr labile se dezvăluie mai ales în extrema dramatizare a situaţiilor. Organizarea defensivă pune mai întâi în evidenţă utilizarea privilegiată a procedeelor rigide. ci relevă debordări fantasmatice şi pulsicnale care inunda. in mod tranzitoriu. foarte invalidantă.A. conduitele narcisice încearcă si. aceste fotografii diferite îmi inspiră mai ales imagini extrase din vise. Astfel. în vis ar fi Vorba de mine şi de alte personaje. dar blocat o dată cu realizarea dorinţei şi a gândului. după cum am resimţit imaginile sumbre. triste. al subiectului F. demonstrând aceeaşi dezbinare între exprrsia puisionaiă si culpabilitatea care i se ataşează. realizată de 87 ." Planşa 16 fatbă): „Este uşor . După o asemenea sentinţă. care se referă. la. Cele două ferestre sunt luminate.. de altfel. la luarea în seamă a realităţii obiective sare vine să facă o contrapondere presiunilor fantasmatice particulare active. mişcările vieţii rămânând până acum prevalente. 87-89) Protocolul T.T.T.punând în lumină dificultăţile alegerii identificării. Ansamblul elementelor aduse prin analiza protocolului T. în special pe parcursul temelor brutale.pozitivă şi negativă . care după ce m-au urmărit în jurul acestei biserici au reuşit să mă încercuiască. este foarte bogat. umple breşele. hrănite de forţe pulsionaîe ■-?■ . Eu am ales acest vis deoarece este morbid. Când m-am trezit am avut impresia că mi s-a micşorat talia. 86 procedeele rigide subliniază caracterul intrapsihic al conflictului şi funcţionarea efectivă a primei şi celei de a doua topici. global. Se poate reprezenta această scenă întrun mediu destul de sumbru. Poate fi un vis de-al meu.. Ambivalenţa apare în alternanţa i r :tre reprezentările bogate. Ele au început să-mi micşoreze capul la mărimea unei portocale. e expresiei de dorinţă şi a celei de apărare.A.A. p. sau. aceste situaţii de criză sunt temporare. Intensitatea scenariilor incestuoase generează o culpabilitate pe măsura sa. mărturie a unei activităţi fantasmatice intense şi a unei lupte importante pentru a încerca sa includă producţia într-un sistem de funcţionare în care mentalizarea este dominantă. Totuşi. eu am avut o ciudată senzaţie dezagreabilă şi m-am trezit în acel moment. Recurgerea la inhibiţie este mai discreta: se găseşte în trasee atunci când conflictele sunt puternic exprimate şi se ajunge într-un impas care nu permite formarea unui compromis. Pregnanţa dorinţelor incestuoase fragilizează mecanismele de refulare.VasOe Preda Tesbâ monografia Tematic de Aperctppt (studiu Planşa 19: „O. crude. procesele primase apar regulat în acest protocol. ca extrase din vise sau coşmaruri. care ţese elaborarea povestirilor într-o dinamică vie. Izolarea r-istituie unul din mecanismele majore ale funcţionării psir„ t. perspectiva temporo-spaţialâ. şi mai precis o casă acoperită de zăpada. strategiile defensive. şi formaţiunile reactive care încearcă să le cerească. se vede o biserică şi un personaj alături. în această împrejurare. Extrema erotizare a agresivităţii subliniază incidenţa majoră a sadismului în sexualitate. presiunea lor antrenând uneori slăbiciuni în capacităţile atitudinale ale eului.

Ea nu mai vrea să-1 primească înapoi. prezentăm în continuare câteva cazuri analizate de noi. de fapt. şi ea nu este de acord cu ceea ce propune el şi ajung să se certe. Câmpul nevrotic al funcţionării psihice se relevă clar. Serial Planşa 1: Ji primit o vioară. şi motivele examinării: . şi care descoperă nişte persoane total dezagreabile şi care continuă totuşi să rămână aici..A.. funcţionarea efectivă a primei topici. El se pregăteşte să plece şi atunci ea nu mai vrea să-1 lase. Să zicem că cei doi s-au certat! El a venit de la o călătorie lungă. în final ea câştiga. Redăm.A. de nuanţă relativ eclectică. . redăm.T." Planşa 6 GF: „Două persoane care discută. ce fac ăştia aici? . rezultă că Murray nu avea dreptate atunci când spunea că povestirile sub 150 de cuvinte nu merită să fie interpretate. Conflictul oedipian rămâne deschis în privinţa unei alegeri identificatoare primejdioase şi se manifestă o mânuire pulsională a cărei gestiune este uneori precară. eu nu mai ştiu. prin aceleaşi argumente: natura intrapsihică a conflictului.. Deci.." Planşa 2: Jista ce face aici? . dar mai ales datorită ameninţărilor verbale că se va sinucide..." Planşa 3 GF: „într-un beci. este complexată.T. Acest protocol este ilustrativ şi pentru faptul că chiar şi din povestirile scurte realizate de un subiect. Acum o contemplă şi în viitor să zicem că va cânta. datorită unor conflicte în relaţiile dintre această elevă şi părinţi.. prin registrul problematicii. acolo îşi poate valida mai mult calităţile. Piotrowski. sex feminin... precum şi apelarea la elemente ale interpretării cognitive a povestirilor T.. Mecanismele de apărare sunt cele analizate clasic în termenii mecanismelor de apărare obsesionali (izolare.2. este singurul lor copii.. Au avut de încheiat o afacere. Anali** unor cazuri din investigaţiile proprii Pentru ca cititorul să poată face o paralelă între interpretarea T..Testul Tematic dm Ai C. menţionăm doar faptul că M. afacerea se încheie cum vrea ea.A. nu finalizează nimic .. am încercat o întrepătrundere a principalelor criterii de interpretare elaborate de Murray. de unde ei nu ia trimis nici o veste. face crize de nervi. îndoială). unde nu reuşeşte să pătrundă până la urmă.. simbolizarea. 7. îşi doreşte societate.vrea să iasă. dramatizarea. iar pentru celelalte două cazuri...T.. inclusiv de fizicul ei .T. îi place foarte mult la ţară..T.... rebelă. şi nu poate. este adusă la consult psihologic de mama sa.-ului prin prismă predominant psihanalitică cu alte modalităţi de interpretare..... este mai lentă.. Este mirată de ceea ce găseşte acolo. 16 ani." Planşa 4: .. Chabert. îşi dă seama că nu poate. elevă. Pentru primele două cazuri. precum şi prin particularităţile sale. în aceste analize de cazuri." Pentru a înţelege drama actuală a părinţilor.. Shentoub. doar exemple ilustrative pentru diversele simptome degajate prin analiza povestirilor T.T.. al subiectului M. protocolul T. tot ce-i spunem nu este bine . relevă. .-ul.Asta-i Sofia Loren? Cam aşa." Planşa 5: „O persoană care descoperă într-o casă o cameră închisă. păstrând. ne ameninţă că se sinucide. a) M. dar nu şi-o poate asigura . în cele ce urmează. 88 t (studiu monografic) ceea ce o supără.T. este neascultătoare. se pot desprinde simptome relevante pentru profilul psihic şi conduita acestuia. totuşi. îîî. nu a fost niciodată sociabilă. ale subiecţilor examinaţi. Nu ştiu . Bellak. redăm în întregime şi protocoalele T A.. la învăţătură se află mai la coadă. un nucleu isteric foarte puternic..T. crescut la bunici până la vârsta de 3 ani.T.. mai leneşă. are deficit de compasiune . Schafer.. formaţie reacţională.T. că nu va reuşi la şcoală..A.. din universul povestirilor subiecţilor examinaţi cu T-A.. să zicem că-i o profesoară care vine într-un sat . Altceva o priveşte pe ea." 89 . înscriindu-se însă întotdeauna într-o dialectică vie a libidoului. Opinia mamei despre conduita şi activitatea elevei M.. Diagnosticul de nevroză obsesivi este întărit prin tipul de organizare defensivi pus la punct. e o persoană care a fost închisă într-un beci... Rapaport.

Nişte drumeţi." „A fost o servitoare pe moşia unui conte. Simte o stare conflictuală (ideo-afectivă) din care nu ştie cum să iasă. se gândeşte la cum era înainte acolo. îndeosebi faţă de persoane de sex feminin (mama?).Vaste Preda „O fetiţa cu mama ei.Marna îşi găseşte ultimul sprijin. pătrunde în el şi se învârteşte o zi întreagă acolo şi într-un sfârşit ajunge într-o încăpere mare. Discuţiile şi relaţiile afective cu mama par a fi reci. Pitariu. S. în timp ce maică-sa se chinuie sâ-i citească ceva. rămasă singură în urma unui accident. Tăciulescu). se grăbesc să ajute la stingerea focului.Singurul om ce-a mai rămas pe lume când totul e numai un cimitir. pătrunde în iatacul ei şi o omoară. Se pare că agresivitatea emoţional-verbalâ rezultă dintr-un spirit de opoziţie.Un aventurier ajunge. a fost examinat şi cu alte probe psihologice de către specialişti experimentaţi în utilizarea acestora (H. ia înfăţişarea unei tinere frumoase. a fost dată afara odată cu ceilalţi servitori şi momentan se gândeşte ce să facă. cu mâinile în buzunar şi chipiul picat pe un ochi. ţelurile de viitor sunt neconturate. sub razele aceluiaşi soare.Stăpânul unui conac înnebuneşte şi dă foc pădurii ce înconjura moşia lui. după ce uriaşe o zi întreaga. întrucât subiectul M." Planşa 14: . şeful lor. Tendinţă spre fabulaţie şi reverie.T. Idei obsesive legate de moarte. văzând focul. Nu ştiu. liniştit. redăm în continuare Planşa 16 (albă): .Curioasă treabă. fiica ei. Cu verde-n sus!». Fire demonstrativă-isterică. In timp ce dormea." Planşa 19: „Un vapor îngheţat în mijlocul unor aizberguri. în care lumina venea printr-o singură fereastră. Imaginaţie stranie. căzută pe scara şi moarta. iar apoi.. pentru a atrage în mrejele sale un tânăr." Planşa 20: „Un om trecea pe lângâ gard. ea priveşte o pâpuşâ şi se gândeşte la persoana care i-a adus-o. în mijlocul căruia e un castel. Dorinţă puternică de a câştiga duelurile verbale din cadrul certurilor purtate. dându-şi seama de greşeala făcută. să fie independentă.. precum şi o indecizie foarte accentuată în raport cu acţiunile pe care trebuie sâ le facă. undeva." „începutul a orice porneşte de la 0. stând lângâ casa locuită astăzi numai de ea. elaborat pe baca Interpretării povestirilor T. In general vrea sâ scape de sub influenţa părinţilor. La un moment dat auzi: «Cu verde-n sus! Cu verde-n sus!». Manifestă ambivalenţă afectivă. Decise să se urce pe gard şi sâ vadă ce este. Ajuns acasă se culcă.T. în detrimentul desăvârşirii acţiunilor începute sau proiectate.. Pur şi simplu din greşeală se întâlnesc şi sunt tare bucuroşi. în timp ce şeful lor dădea indicaţii: «Cu verde-n sus!.: Inteligenţă verbală dezvoltată. Fiind obişnuit cu misterele. Nu văd ce face! O persoană care fuge. : Testut Tematic de AperctpQe (atudm monografia Planşa 18 GF: 90 . sfârşit de efort. Deschizând fereastra observă că în jurul lui nu era nimic. Opoziţia faţă de părinţi pare a se generaliza şi în raporturile cu alte persoane. rătăcindu-se printr-o pădure. pe un nor. labilitate afectivă.A. nevasta îl auzi strigând cu disperare: «Cu verde-n sus!». In spatele gardului se afla o trupă de miliţieni ce plantau brăduţi." Planşa 12 GF: „Moartea. într-un loc pustiu." Profilul psihic al subiectului M. de tip obsesiv." Planşa 13 GF: „Soţul. gelos pe tânăra lui soţie şi crezând că £1 înşeală cu altul. In momentul m care se lăsa înserarea şi conteniră lucrul. Agresivitate verbală şi emoţională." ." Planşa 11: . se înapoia spre casa pe strada neluminată. singură..T." Seria «n-a Planşa 8 GF: Planşa 7 OF: Planşa 10: „Doi care au fost despărţiţi mult timp şi se întâlnesc." Planşa 17 GF: „O tânăra. Mai merse puţin şi auzi acelaşi lucru. regretă." Planşa 15: ." Planşa 9 GF: . glaciale. agresivitate materiala şi fizică. parcă ar fi plutit.

Profihil p«ibJca l«ub*ec tuluiMT. agresiva. de altfel nu prea grav. timidă. elabora t pe baxa CPI: Perso nalitate contradictori e. Voit sau nu. reacţii de „scurtcircuit". capacitate de a se impresiona. se explică prin timiditate. tensiunile) pe o cale argumentativâ . nonconformist â.A. M. CPî şi Ac-ref. nehotărâtă (eu slab). vioiciune. interpretările realizate de aceşti psihologi la probele: CPI şi Ac-ref.T. Intelig enţă normală (confirmată şi de CI-Raven =115).T. relevate pe' baza probei T. dezordonată. sensibilitate. de fapt. agresiva. este \fiti . Are un complex. Dezechilibrul ei psihic. Tendinţa puternică de a savura. deschisă. retrasă. subiectul percepe realitatea nu aşa cum este. . sperăm să fie interesantă compararea trăsăturilor profilului psihic al subiectului M. Este sensibilă. comoditate. dar este convinsă că dispune de resursele necesare pentru a-1 depăşi. Pentru cititor. sâ-şi demonstreze inteligenţa. Activitate intelectuală superficială. elaborat pe but probei Ac-ref (creată de B. labilă. simţul datoriei şi al responsabilit ăţii sunt reduse. ci aşa cum ar dori să fie aceasta.T. dominantă. vj-stă critică.T. In activitate manifestă capriciozitate şi comoditate. ceea ce se explică prin {aptul că deşi cunoaşte normele sociale. lipsă de conştiinciozit ate şi de perseverenţă. revendicativă. nevoie de autoafirmare neînplinită. şi pe de altă parte prin excitabilitate . dar puternic afectată de dezechilibrur emoţional. manifestând adesea accese de furie. iritabilitate.de inferioritate. manifestată pe de o parte prin receptivitate. dar doreşte să pară energică. dar. Dă foarte mare importanţă opiniilor exprimate de alţii despre ea. sarcastică. de autorealizare . este o fire supărâcioasâ.Tcataâ Tematic de.. încăpăţânată. Zârgâ. 1978): Subie ctul manifestă o reactivitate psihică mare. de a simţi plinătatea vieţii reduce capacitatea subiectului de a renunţa la satisfacerea imediată a unor trebuinţe. care-şi exagerează problemele personale. pesimistă. totuşi nu se poate stăpâni să încalce unele dintre ele. are puţine contacte sociale. Are un autocontrol slab. Nevoia de performanţă. Profil ul psihic al subiectului M. încearcă sâ-şi rezolve problemele (conflictele. Autopercepţia ei este delormată: se vrea cu toate calităţile specific feminine.

dar această capacitate în prezent este dominată de un egocentrism puternic. este o fire caldă. nu şi cele de conţinut. Dorinţa ei are ca obiect atributele de suprafaţă ale autonomiei. Virtual. o afirmare reactivă de sine. tendinţă de neacceptare a normei şi a . Discrepanţa dintre planul dorinţei şi planul realizării. deficit de voinţă. Nu renunţă. Are o accentuată nevoie de dragoste. susceptibilitat e. agresivitate. Reflecta viaţa şi 92 se raportează la ea într-un mod foarte feminin. Dorinţa de emancipare şi nevoia de independenţă sunt trăite mai mult pe plan imaginarverbal decât pe cel acţionai. prezintă o lipsă de compasiune şi o capacitate scăzută de dăruire. foarte preocupată de sine. Aceeaşi constatare se impune şi în privinţa tendinţei sale spre valori. sau cu greu renunţă la interesele şi la comoditatea ei. labilitate afectivă. dar încearcă chiar să-i convingă pe cei din jur de indiferenţa ei afectivă.T. Nu depune efortul necesar pentru a-1 înţelege pe altul. pe care nu numai că o maschează. Toleranţă redusă la frustrare. ale căror dobândire necesită efort voluntar susţinut. generează la M.cochetă. nevoii sale de a avea succes şi de a fi apreciată. spirit de opoziţie. cu o mare capacitate de a iubi. In relaţiile interpersonale.

T. insatisfacţiile emoţionale şi cortegiul lor negativ de simptome adiacente s-au atenuat în mare măsură. Confruntarea profilelor psihice obţinute pledează pentru validitatea de conţinut a celor trei instrumente de investigare a personalităţii (T. de a pleca de acasă. 18 ani. ceea ce a şi făcut de mai multe ori. sursa inadaptârii familial* şi şcolare. CPI. Ac-ref).A. întrucât. de afecţiune. a fost atins: sursa tensiunilor.autorităţii.. Pe baza consilierii psihologice a familiei şi a psihoterapiei urmate de subiectul M.. în ultimul an a simţit o stare tensională şi o tendinţă imperioasă. clasa a Xl-a. scopul examinării psihologice a subiectului M. unde stătea pentru câteva zile la rude 93 . mergând chiar şi în alte oraşe. precum şi a trebuinţei sale de independenţă. vine la consult psihologic însoţit de o rudă. Din cele de mai sus rezultă că trăsăturile de personalitate relevate prin administrarea celor trei probe se suprapun.C.T. în mare măsură.. b) R. elev.a trebuinţelor sale de afiliere. de a fi admirată. nestăpânită.T. Prin intermediul celor trei probe. de succes. a conflictelor. se găseşte în insatisfacţiile emoţionale şi frica provocată de conştiinţa incapacităţii de satisfacere .la nivelul dorit .

cu tendinţe nevrotice . în extenso. Se vor trezi şi vor munci din nou. Pare dintr-un. Acest comportament se datorează. interesele mele nu au ecou. altul tânăr. Sau amândoi au nevoie de ajutor. probabil că nu este acasă. Nu!. pare din filmul «Felix şi Otilia». nu se mai poate concentra la activităţile şcolare.. devine un elev dificil. probabil. Femeia parcă vede ceva înăuntru care o miră. S-ar putea să. El ţină pălăria în mână. Bătrâna ţine ceva în mână. subiectul nu-şi mai ascultă mama. De la acesta vârstă. şi totodată se ocupă de problemele casnice. Nu-i disting gura. nu sunt deloc prieten cu tata. Poate fi altcineva.. o.. Unul în vârstă. Parcă i-a 95 .. Iată cum percepe el mediul familial: „Viaţa în familie e nedreaptă. Subiectul R. Femeia culcată... Nu disting... nu la umbră. Pare că a venit să-i ceară ajutor mamei. Ceva liniştitor. dar mai ales faptului că soţul o neglijează. Nu e înaltă cascada pentru că apa nu are stropi.. El are necazuri." Planşa 12 M: „Un bărbat şi o femeie. e seară. Una pare studentă. petrece puţin timp in familie. cred că sunt căsătoriţi. mi se fac prea multe observaţii şi critici. Cam absurd. (pauză mai mare).este iritabilă şi inegală in relaţiile cu băiatul. nu-mi dau seama. nu mă solicită cu nimica." Seria a Ii-a Planşa 11: „Doi alpinişti în lumină urcă pe o stâncă.pădure ecuatorială drept în faţă. deci rămân.. Pare dărâmat.. Femeie parcă. a fost singur la părinţi până la vârsta de 15 ani. Parcă stau în soare. nu cred că-s biologi.. parcă." Planşa 6 BM: „Un fiu şi o mamă. este mereu ocupat. Mama lucrează. nu mă respectă. Mama este mirată. Părinţii s*i sunt intelectuali. unde ocupă o poziţie sociometrică periferică în cadrul grupului şcolar. să-i observ.. el este concentrat. Operaţie? Omor? Ce rost mai are tânărul din primul plan? Ciudat!" Planşa 9 BM: „Nişte ţărani se odihnesc." Planşa 8 BM: „Un om trântit pe jos.. rămân dacă ma ajutaţi şi mă iubiţi". Probabil sunt doi exploratori. Relaţiile dintre ei. Din moment în moment pare că ea se întoarce spre el. parcă sunt şi nişte piramide în zare.'. Tatăl. Parcă-i. distant şi rece. Ciudat! nu-mi place cum e aranjată camera. nu simt că sunt un membru al familiei". realizate de subiectul R.C. Nici o impresie nu degajă. Foarte ciudat sunt îmbrăcate.Testul Tematic de Ai şi prieteni.. Au muncit la câmp şi acum se odihnesc. priveşte spre el. istoviţi. Ar putea să fie. când mama sa a născut o fetiţă. nu-mi sunteţi indiferenţi. ceva liniştit. mult soare. nu!.. probabil învaţă. El priveşte înainte. O veioză şi o vază pusă pe masă.. repetă clasa a Xl-a. Sunt unii peste alţii. nu sunt ascultat şi înţeles. Se iubesc! Cred că sunt soţ şi soţie. nu găsesc sprijin.. Acasă este autoritar. Dungile albe nu ştiu ce reprezintă. Dânsa e o bătrânică simpatică şi bună.. fizic nu pare să sufere. un lac. altfel plec.." Planşa 2: „Ciudaţi Două femei. în cele ce urmează redăm. nu se respectă dorinţele mele. Tandreţe. labilităţii sale neuro-vegetative şi vieţii sale lipsite de bucurii. Nu ştiu ce-1 aşteaptă. Iarbă pe jos. Nu. protocolul cu povestirile T." Pianşa4: „O imagine dintr-un film romantic.. O cascadă. Ea stă foarte liniştită.. gen sportiv." Planşa 7BM:' „Doi bărbaţi.. Parcă se uită la un tablou. Au o durere mare. cocoşat. El pare un om inteligent.. E aplecată şi-i atinge cu un obiect abdomenul.. Pare o mamă. Nu prea disting nimic pe chipurile lor. în parte. Pare obosit. El vrea s-o mângâie. dacă e tatăl. Un cap de cal." Planşa 3 BM: „Un om care suferă. este transferat la un alt liceu." Planşa 10: „Un bărbat şi o femeie." Planşa 5: „O femeie deschide uşa. Par obosiţi.: Serial Planşa 1: „Un copil stă la masa de lucru.. El vrea să facă ceva şi ea nu-1 lasă. Dar nu ştiu cum. Un tânăr în prim plan şi o bătrână şi un copil mai departe. Nu cred câ-s. Tânăra parcă suferă.T. Mama este' hipersensibilă. Imaginea 94 mi-e puţin cunoscută. El le cere frecvent părinţilor: „Să mă acceptaţi aşa cum sunt. totuşi. tatăl deţine o funcţie de conducere.C. S-ar putea să fie tatăl şi fiul.A.

T. trebuinţa de sprijin şi dorinţa de a fi iubit.Testul Tematic de Ap surprins cineva când voia să o mângâie. tensionată la maximum. Forme pe cer. Are o figură de . Da!. El e cuprins de un sentiment de iubire. Se simte nefericit. o fi avut un eşec sau o deziluzie puternică. Subiectul R. este un inadaptat în mediul familial şi în cel şcolar. se simte obosit." Planşa 18 BM: „Un om din perioada de după război. după ^um este îmbrăcat. lac sau.. că aceste simptome au apărut şi apoi s-au accentuat în perioada în care. Parcă are mâna murdară cu sânge. Din datele biografice rezultă. animalele. unele tendinţe agresive şi egocentrismul său. valuri. prin venirea pe lume a surioarei (când subiectul avea 15 ani). Modalitatea sa de comunicare cu mediul este fie retragerea pe un plan imaginar.." Pe baza analizei şi interpretării povestirilor T." Planşa 13 MF: „O femeie stă jos. pe umerii lui. nelinişte şi încordare. Simte plăcere. „dărâmat". multă tandreţe. ceea ce explică şi susceptibilitatea. dărâmat. Este distimic.. fapt explicabil prin personalitatea sa contradictorie... în fapt amândoi au nevoie de ajutor. cu umerii căzuţi. Pare un imobil foarte vechi.. este nesatisfăcută de mediul său actual (familial şi şcolar)..." Planşa 20: „Un străin părăsit de toţi. Urcă.. O pădure de stejari. Atât. în orice caz! Ea probabil va izbucni în plâns. Merge.. nu aşa. fum.C. Ea pare foarte distrusă. Cerul e senin. Este hipersensibil şi manifestă labilitate afectivă. pădurea. lipsit de elan şi de bucurii.. Parcă a pierdut contactul cu cei din jur. Singur nu-şi poate rezolva conflictele. El e înrăit.. Ea parcă-i spune ceva şi el ascultă încântat. Intervenţia mamei în ajutarea băiatului este ineficientă. el s-a simţit frustrat de dragostea maternă şi de atenţia pe care. El. în pofida inteligenţei sale superioare (CIRaven =122). Atât " ..Vâd nişte dealuri. Este ceva între ei. îmi sugerează o imagine dintr-un film. exprimă în mod întortocheat şi neconştient sentimentul de singurătate. până atunci. de fapt. Sunt multe animale. Nişte mâini. i-o acorda mama sa. fie revolta. o apâ. faţă de care manifestă revoltă şi agresivitate verbalemoţională. de fapt.. Comunicarea afectivă cu tatăl era imposibilă datorită firii 97 Planşa 16 (albă): 96 ." Planşa 19: „O casă înconjurată de zăpadă. în prim plan e lumină. şi-n planul doi marea. Am impresia că e sugrumată.. Paie atici Sau la circ. Nu. spre lumină. Opoziţia sa faţă de mediu. oin spate. şi o mare.C. mai ales în tatăl său. problematizează totul îndeosebi problemele legate de dragoste şi de familie. Pare o femeie foarte inteligentă şi sensibilă. care adesea este mascată şi care.C. Atâta. Sigur nu e un criminal pentru că criminalii merg cu capul sus. Ultimul său refugiu este reveria. Oameni nu sunt. nu se potriveşte cu figura unui actor de circ. E foarte cald.C. O femeie eventual. manifestă insatisfacţii. impulsivitatea." Planşa 14: „Un bărbat stă la fereastră. El multă grijă arată.A. Un miros sărat. istovit. Ceva ce. de a fi neînţeles. se caracterizează prin: trebuinţa de afecţiune.. nici ei nu ştie unde. Şi-a pierdut încrederea atât în forţele proprii cât şi în părinţi. parcâ-i părăsit. îmi dă o stare de tristeţe. atât mama cât şi băiatul suferă. în stânga e pădurea.. Parcâ-i ceva din veacul trecut . Ba nu! Din ultimul deceniu. Clădire veche." Planşa 1 7BM: „Un om care urcă pe frânghie... extaz. ţine ochii închişi. Nu este nici un om. nu-mi dau seama. R. are un sentiment de abandon. Pare nebun. artişti . Parcă-şi sprijină capul de ceva. Nu-i normală. Cred că o să se predea justiţiei. de . Se uită spre soare.. probabil. şi nisip la orizont. îl detest! Atât. Parcâ-i o pictură de copil mic. totul îi provoacă tristeţe. Fantezie ciudată. ceva roşu. Curios! Jos e întunecat." Planşa 15: „Un dictator! Un fanatic! O răutate! O bestie! Un ipocrit! Un prefăcut! E ceva simbolic în crucile astea. urcă pe frânghie..: Elevul R. este deziluzionat. mai ales datorită nerezolvării conflictelor ideoafective. mai ales faţă de cel familial. am realizat următorul profil psihic al subiectului R.. Firesc spus.. Ambianţa este sărăcăcioasă.. Casă foarte curioasă. Parcâ-i un scriitor care şi-a ucis amanta.. nu-mi dau seama. un soare. Nu-i vine să creadă.

Tatăl s-a enervat.Vâsle Preda autoritare.visează cu ochii deschişi". cât şi după examinarea acesteia.. Indicele de frecvenţă şi de intensitate cel mai mare Q au trebuinţa de afectivitate (care nu îi este satisfăcută eroului povestirilor. subiectul nu prezintă nici un semn patologic care să explice apariţia bâlbâielii. pe care ea 1-a ascuns. având de grijă să nu inducem părinţilor un sentiment de culpabilitate. trebuinţa de sprtyin. Analiza şi interpretarea „universului" povestirilor.C.-ului şi la convorbiri cu subiectul şi cu mama sa.. Mama elevului nu-şi poate da seama de cauza bâlbâielii. îngemănată cu psihoterapia familiei. emoţiile.. Convorbirea cu mama subiectului a avut loc atât înaintea aplicării probei proiective. iar pe de altă parte. rugând-o să ne răspundă sincer.. dezamăgire. La rândul lor. la planşa 4 subiectul îşi proiectează conflictele. şi dumnealui are o privire de furie. Subiectul declară că este mulţumit de familie. care a înrăutăţit şi mai mult situaţia şcolară a subiectului. s-au atenuat conflictele ideo-afective ale subiectului. de fapt. prezintă o apatie şi o lentoare generală.C. conflictele eroilor şi „presiunile externe" ne arată că nota dominantă a acestora este distimicâ. Subiectul stă aproape tot timpul cu capul îndreptat spre pământ. V: hiperemotiv. tatăl cu fiul...C. anxietate). mama acestuia a fost întrebată: „când 1-a bătut ultima dată tatăl pe băiat?". S-au certat de mai multe ori din cauza notelor slabe obţinute de băiat. descurajare. a unor posibile conflicte de nuanţă agresogenâ tată-fiu (certuri.. evită privirea interlocutorului.. care au dus şi la „blocarea" inteligenţei şcolare a elevului B. Pentru a găsi sursa acestor conflicte şi perturbări afective am procedat la aplicarea T. Având în vedere faptul că. Prin consilierea familiei.T. de aproximativ 5 luni. pornind de la relevarea în unele istorioare T. elev".T. Putem deduce. c) B.. De la primul contact cu B. Femeia cred că vrea să-1 oprească.ari de limbaj. Surprinsă la început de această întrebare. De exemplu. plângându-se doar de faptul ca fiul ei este foarte închis în sine.. cu scopul de a evita un conflict între tată şi fiu din cauza notelor slabe. Subiectul R.T. într-o zi tatăl a cerut carnetul de note. poate că 99 . înainte s-au certat. In convorbirea purtată după examinarea subiectului. s-a ajuns la reechilibrarea personalităţii sale.. desprins pe baza interacţiunilor dintre trebuinţele. cu poticniri în exprimare. distante şi reci a acestuia...A. vorbeşte foarte încet. care nu i-a mai fost satisfăcuta. vorbeşte urât cu băiatul şi îl bate destul de des pentru că nu-i place „firea lui"(!). problemele existenţiale care sunt trăite cel mai acut: „Este o familie. ne-a relatat apoi că tatăl este mai brutal..A. având „o foame afectivă mare".C. se observă că acesta . s-a sugerat reclădirea unor relaţii socio-afective stenice cu băiatul. vrea să-1 bată.la rude şi prieteni . respectiv subiectului). deocamdată.T. a fost adus la o examinare psihologică de către mama sa datorită randamentului şcolar slab. bâlbâindu-se mai ales la începutul propoziţiilor. Totodată. ne-au ajutat să întrevedem şi să ni se confirme adevăratele relaţii socio-afective dintre subiect şi tatăl său. un «surogat" pentru satisfacerea puternicei sale trebuinţe de afectivitate. acesta reuşind să absolve liceul şi să devină student. mama lui B.. toate având o puternică încărcătură emoţională negativă. în urmă cu vreo 6 luni de la data examinării. mai ales că la un examen neurologic efectuat înaintea examinării psihologice nu s-au evidenţiat modificări patologice care să explice apariţia acestei grave ^. survenit în urmă cu un an. de colegi şi de profesori şi neagă orice conflict cu părinţii sau cu alte persoane.. La început.căuta. neurologic. prin cura psihoterapeutică la care a fost supus subiectul R. am considerat că ar putea fi vorba de o logonevrozi declanşată de conflicte şi perturbări afective. datele culese prin convorbirea cu mama lui B. s-a înfuriat pe fiul lui. prin plecările de acasă .C. bătăi). stă mult singur în cameră şi citeşte sau . a devenit brutal şi 1-a bătut pe băiat cu palmele. sentimentele.. iar pe de altă parte agresivitatea emoţional-verbali şi agresivitatea fizici este trăsătura cu cea mai mare frecvenţă şi intensitate în cadrul „forţelor externe". 17 ani. ceea ce ar fi fost mai dificil în lipsa acestor informaţii complementare. pe de o parte..A.C. 98 neagă şi ea existenţa vreunui conflict între băiat fi membrii familiei sau alte persoane. că povestirile T. se izolează.C. ne-au fost utile în analiza şi interpretarea unora dintre istorioarele T. ţinând seama de hiperemotivitatea acestuia.A. neîncredere în forţele proprii. stâiile afective negative (tristeţe. şi apariţiei unei bâlbâieli.

într-adevăr.poate câ n-am spus bine. legat de un prieten. In general. de o prietenă..arată că subiectul doreşte si speră să se schimbe în bine relaţiile dintre membrii familiei..C. într-adevăr.. pentru a nu-1 bate.. aici se reflectă direct unele probleme din viaţa familiala a subiectului: cearta. printre altele. Iată şi altă istorioară care confirmă afirmaţia de mai sus: „Medicul la căpătâiul unui bolnav.. de asemenea. pe care am prezentat-o). satisfăcută.. Va reveni veselia pentru fiu.. conflictuală.C. de felul cum vor evolua ele. cred că va reuşi. dar tânărului nu-i ajunge.. continuă povestirea printr-o încercare de explicaţie a conflictelor dintre erou şi tată. ceea ce ne indică labilitatea afectiv* a lui B. tristeţe) ale personajului feminin (ale mamei). Mare necaz.. de asemenea. simte acut necesitatea de a fi ajutat pentru a-şi resohm necazurile reiese. subiectul..A. Eventual e lângă el fratele sau vecinul...â Tematic de AL n-am spus bine.. cred că dumnealui a făcut o faptă pe care mama s-a gândit.. observăm că. subiectul pare că şi-a dat seama că de fapt relatează despre propria sa situaţie familiala. eroul (subiectul) trăieşte uneori sentimente de culpabilitate.. realizată la planşa 7 BM: „Tânărul cere sfatul unui om mai în vârstă. simţită puternic de suhiwct nu este.. comportament din cauza căruia subiectul are de suferit. e o femeie... o povestire cu o tonalitate afectiva negativa: „Dezamăgire.ne arată câ temele predominante sunt cele distimice. In raport cu personajul feminin (respectiv. încercarea sa de a-şi explica agresivitatea tatălui şi deznodământul relativ optimist („se vor linişti").:.. Cel mai în vârstă încearcă să-1 consoleze. ale acestui subiect . Raportând conţinutul acestei istorioare la relatările mamei lui B. la planşa 6 BM subiectul spune: „Mama şi fiul ei. deci. aproape nedeghizatâ. în partea finală a ei nu ne putem permite o «naiira „termen cu termen". pentru asta s-a înfuriat tatăl.. mama era mai supărăcioasă. descurajare. care adesea este disfuncţională.. caracterizate prin tristeţe..... a mamei subiectului) care vrea să-1 «oprească" pe tatăl băiatului. a venit el cu nişte prieteni poate...C.... Subiectul B. că n-are expresie de. s-a întâmplat un lucru care 1-a necăjit.... Proiecţia în această istorioară este directă. anxietate. La planşa 3 BM subiectul realizează.. toate acestea generate îndeosebi de relaţiile neadecvate cu tatăl. dar nu este întotdeauna capabil să rezolve diferitele situaţii conflictuale ale familiei. Totuşi.. apariţia în cadrul povestirii a „femeii" (respectiv. care trăieşte probabil o stare de ambivalenţă afectivă faţă de tatăl său. care „caută să-şi ascundă sentimentele faţă de cei din jur").. care relevă dorinţa subiectului de a se termina aceste conflicte.. nu va repeta povestea aceea şi se va ţine de cuvânt. încercând să anuleze printr-o firava cenzură a conştiinţei cele relatate (....A.. Acest lucru reiese din analiza mai multor povestiri (cum a fost şi cea de la planşa 4. că multe povestiri reflectă preocuparea subiectului pentru atmosfera familială. crede că starea sa afectivă depinde mai ales de relaţiile cu tatăl său. dar n-a putut-o preîntâmpina.după cum spune B. necăjit „Veselia va reveni" ." 100 Observăm.. conflicte afective.T.C. şi slabele sale mecanisme de apărare. medicul îl va vindeca pe bolnav. iar alteori în povestiri eroul (subiectul) trăieşte empatic şi stările afective negative (supărare..... o dezamăgire în căsnicie poate.. Faptul că subiectul B.. va reveni veselia pentru fiu"). şi din următoarea povestire.. fiul suferă mult pentru tatăl bolnav.. Şi la alte planşe personajul feminin are rol pozitjv.".". Din această istorioară rezultă clar proiecţia aproape directă a subiectului în eroul povestirii (fiul..").. relaţiile conflictuale dintre subiect şi tatăl său. fiind trist.C. Ii pune termometrul. iar deznodămintele povestirilor .. La un moment dat........ El este preocupat de comportamentul agresogen al tatălui.. Se vor linişti". Medicul e concentrat asupra bolnavului.*. şi pe faţa ei se vede supărarea.. neîncredere in propriile forţe şi în posibilitatea de a fi sprijinit. Analiza povestirilor T.. maică-sa îl va ierta. cred că.. . In prim plan fiul lui. a avut o dezamăgire tatăl hai în viaţă şi fiul a încercat să-i amintească.T... sau.. bătaia. nu mă pricep la povestiri. va încerca să-şi învingă dezamăgirea.. Subiectul 101 .. Sesizam.. care să-1 consoleze. să spun tot ce gândesc?. mama). să spun precis?. Din această istorioară rezultă şi faptul că trebuinţa de sprţjin. In pofida caracterului de proiecţie directă a acestei povestiri T.. îşi ascunde sentimentele faţă de cei din jur..deşi incerte ... Fiul caută sâ-şi ascundă sentimentele faţă de cei din jur. dumnealui în poză a făcut o faptă care. De exemplu.în momentul în care tatăl îşi va schimba comportamentul (ceea ce este exprimat simbolic în povestire: „medicul îl va vindeca pe bolnav.. Desprindem doar zbuciumul subiectului (eroului povestirii).după cum reiese şi din exemplele date .

s-au înmulţit şi s-au exacerbat. Subiectul a fost îndrumat spre tratament logopedic şi psihoterapeutic. „mascând" perturbările afective subiacente. De asemenea. La internare bolnava prezenta o uşoară stare de agitaţie. în cadrul cărora s-a produs. Astfel.. se retrage în sine. Eu nu mai stau în spital. De asemenea.T. putem spune că lcgonevroza de care suferea B. Absenţa rezistenţei la sugestiile unor planşe. Se gândeşte la casa ei. pentru că sigur nici unul dintre eroii acestor istorioare nu găseşte soluţia optimă. Sesizăm aici . conţinutul arbitrar al istorioarei. cu ajutorul T. reacţiile depresive. la planşa 4. şi care au evoluat sinuos spre un sindrom schizoid şi apoi spre schizofrenie. remarci critice. dificil de precizat. Uneori parcă se duce patul cu mine.-ul s-a îmbolnăvit de schizofrenie. poate rămâne păcălită de el.. dificultatea sau chiar imposibilitatea detaşării de imaginile-stimul. este internată în clinica de psihiatrie cu diagnosticul: schizofrenie cronicizată cu disociatrie şi delir incoerent. era destul de pregnantă şi de dramatică.. dificultatea de a povesti în raport cu o singură temă legată de planşa-stimul. pe care o proiectează adesea in eroii povestirilor. îndeosebi relaţiile dintre băiat şi tatăl săi" Totuşi. aşa simt şi nu mai ştiu ce-i cu mine". care se „pierd" în faţa situaţiilor dificile.E.. De altfel. nu s-au atenuat. în marea lor majoritate.A. Ce are el. 102 Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic) d) S. tendinţă la verbigeratrie.incoerenţa vorbirii.-ului. Această ipoteză am dorit să o verificăm prin aplicarea T. dimpotrivă. tulburările afective ale subiectului B. trăindu-şi drama existenţială. Din datele anamnestice rezultă că la instalarea simptomatologiei sila cronicizarea bolii ar fi putut contribui. emoţiilor. ci. sentimentelor şi conflictelor eroilor. De exemplu. adesea.i-iarea unor stări distimice.A. a unei labilităţi si fragilităţi afective pronunţate. o ajut pe mama şi sunt şi extrem de nervoasă.manifesta o pronunţata fragilitate ai labilitate afectiv*.T. Adesea.-ului. fac ca bolnava să intre direct în „scena dramatică a povestirilor".T. Analiza „universului" povestirilor. haloul afectiv negativ al acestora având o frecvenţă şi o intensitate mare.A. Analiza formală a povestirilor T. acasă pot să mă recuperez. să vorbească direct despre ea însăşi în unele istorioare . necăsătorită.. şi ale proiecţiei reprezintă „factori de eşec" (după Shentoub) sau semne patolo^e întâlnite în schizofrenie (după Rapaport şi Schafer). precum şi deznodâmintele incerte sunt semne ale unei stări depresive pe fondul unei nevroze (respectiv.C. unele istorioare sunt doar schiţate. i s-a recomandat mamei să încerce să modifice climatul socio-afectiv al familiei. Analiza datelor ne arată că istorioarele realizate de S.E. totuşi nu erau conturate simptomele (semnele psihopatologice) care să ne fi îndreptăţit să ne gândim la o asemenea evoluţie spre psihoză. iar interpretările imaginilor sunt puternic încărcate afectiv. O iubire de dragoste. a discursului verbal. ne arată că subiectul B. uneori dure. iar la majoritatea lor apar blocaje. Planşele devin pretext pentru povestiri cu elemente autobiografice. cu tatăl său. dintre tulburările ideo-afective care au o mare frecvenţă în povestirile 103 . trâindu-le cu resemnare şi cu o vagă speranţă în ajutorul cuiva.C. pronunţate modificări afective. fac mâncare. ce are el. Multe dintre aceste caracteristiciale povestirilor T.C.. instabilitatea emotivă. logonevroza) în urma examinării subiectului B. ca urmare a irecventelor siifiicte. respectiv subiectul.A. într-o oarecare măsură. pe fondul cărora a apărut şi bâlbâială.semn al psihozei grave. fiind declanşată de acu-: . alterarea expresiei verbale. la familie.T. a trebuinţelor. se caracterizează prin proiecţii directe şi imediate. care nu-1 înţelege şi căruia uu-i place „firea" băiatuiui(!). mai ales că diagnosticul de schizofrenie este. remarcăm evocările senzoriale de tip halucinatoriu.C. întrucât după doi ani de la data examinării psihologice cu T. îndeosebi din punct de vedere sintactic. precum şi a „presiunilor externe" ne arată că nota predominantă a proiecţiei este cea distimicâ. sâ-şi facă o situaţie şi dacă nu. Deşi unele perturbări afective s-au relevat deja cu prilejul examinării cu Testul tematic de apercepţie. are dificultăţi în povestire (în parte şi din cauza bâlbâielii. având 2 copii. s-a tras concluzia că logonevroza de care suferea a apărut pe fondul unei firi profund introvertite. prin lipsa de înţelegere faţă de bolnavă.T. uneori incoerenţă.A. eroul povestirii. pensionată de boală.ca de altfel şi în alte istorioare . Restricţia temelor. şi familia. pentru confesiuni abia deghizate sau chiar nedeghizate. 43 ani. marea frecvenţă a istorioarelor triste şi intensitatea deosebită a notei distimice. dar şi din cauza particularităţilor sale afective şi puternicei introversiuni). în faţa dificultăţilor. bolnava spune: „O femeie şi un om.

că eu nu m-am băgat in familia altuia.aşa cura nu ştiu eu ce se întâmplă acuma dacă nu-i corect omul. care se pot generaliza în cadrul unor teme de persecuţie. Fata a făcut un râu şi plânge.u . Observam şi în cazul proiecţiei directe... la bolnava S.. sunt realizate de multe ori „pe sărite".l-uiu* ei o ■bă că art r'teţr cu cirevs. nesiguranţa bolnavei.. trebuinţa acută de sprijin. Poate nu au fost mulţumiţi... dovedind caracterul sărac al arsenalului defensiv al bolnavei S. şi confirma diagnosticul de schizofrenie. realizarea „pe mărite" a istorioarei şi introducerea altor personaje. n-am vrut omul altuia. este „univoc-biunivoc". E disperată.. n-am 104 '■ monografic) Test* Tematic de Apercepfr (studiu vrut omul altuia. — Sentimente de culpabilitate cu reacţii depresive.. „. „. Stă mirată... incoerente. ideile de persecuţie. se sfarmă. să-i dea cineva un sfat. aşa cum nu ştiu eu ce se întâmplă acuma dacă nu-i corect omul. A fost copilul unei femei.. subiectul intrând direct în scena dramatică a povestirii..o s-o ajute. —Critici moralizatoare.. „. si nu face un rău? ?ni greşesc în z. din analiza şi interpretarea istorioarelor T. Este un semn psihopatologic întâlnit în toate povestirile T. ' . relevă. expresia: „nu ştiu ce se va întâmpla". conflictele.T." Iar la numeroase planşe apare în mod stereotip în locul deznodământului.E. Mai târziu s-or desparţi dacă nu se împacă.... Poate o caută cineva între timp şi ea se uită cum mă uit eu. De exemplu.".. la morala.. ideile de persecuţie.. îndeosebi în sfera afectivităţii.. mi-am făcut de rând. ca de altfel şi în cadrul altora pe care le-a imaginat bolnava. Rezultatele obţinute prin T..au nevoie unul de altul..A. iar mecanismele utilizate în construirea lor se bazează frecvent pe proiecţia directă. îmbogăţind datele examenului psihiatric.. Alte semne caracteristice psihozei întâlnite în istorioarele bolnavei 8. Nu ştiu ce o să se întâmple".".va putea învăţa dacă îl ajută părinţii şi e sănătos. „. ale acstei bolnave mai desprindem şi alte trăsături paranoide menţionate si de Rapaport şi Schafer). la planşa 5: O femeie vine să se uite ia camera ei şi vede aranjată propria r '■-i r. sentimentul de insecuritate. .. care relevă incertitudinea. exemplificate mai sus. Tipul de organizare a povestirilor T.. ţine ceva în mână. Are vreun duşman de aproape.".E... nedeghizate." (planşa 1). iar din punct de vedere formal. Toate povestirile sunt stângace.. dar şi a intelectului..iobilă. cum sunt: — Teme de bănuială. conţinutul psihic al personalităţii psihotice a subiectului S. de exemplu: „. întâlnim proiectarea unor asemenea semne psihopatologice în povestiri. . L-a dat la şcoală şi el s-a dus să înveţe.. la a 7 GF întâlnim o asemenea r .A. nedeghizată. ne arată că acestea sunt la limita unor istorioare . precum şi factori de labilitate afectiva.bolnavei amintim: delirul de influenţi şi de relaţie.. proiectându-şi stările afective.A. mi-am văzut de rând." (planşa 3 GF). imposibilitatea de a-şi coordona existenţa singură.T. sunt: —Perseverarea unor fraze stereotipe referitoare la dragoste.E. ţi. cu un stil confuz.. că eu nu m-am băgat în familia altuia.". labilitatea afectivă. de neîncredere. după cum rezultă şi din exemplele date..azi. Astfel. se confirmă ipoteza că disfuncţiile socio-afective din familia bolnavei au contribuit la cronicizarea 105 . „. ca. „. Astfel..T.A.. fragmentând tema acesteia şi pierzând firul logic. priveşte după copilul ei... Analiza formei povestirilor. Cele de mai sus pot fi exemplificate prin povestirea realizată de bolnavă la planşa 9 GF: „O femeie stă prin pădure şi fuge după alta ca să o scape de la un rău ce i-a venit din lipsa cuiva. disperarea care generează anxietatea.".E. Analiza deznodămintelor povestirilor imaginate de bolnavă ne relevă lipsa de încredere în sine. deci. Simte necaz. E copilul ei.A.T. un copil învelit în ceva. cum sunt tristeţea. semne ale psihozei grave care este schizofrenia. sesizăm printre factorii de eşec adaptativ fanteziile nestructurate.un om stă cu mâinile. dezorganizate. ale bolnavei S..". Nu ştiu ce se va întâmpla". Toate acestea sunt semne grave ale perturbării personalităţii subiectului.unele fiind abia schiţate.T. înainte a avut greutăţi ca mine. din această povestire că trasaturile paranoide sunt împletite cu factorii de labilitate afectivă şi cu factorii de eşec adaptativ menţionaţi mai sus.E. în cadrul acestei povestiri cu o temă anxiogenă. . De exemplu: „O femeie şi un om. poate că o nenorocire o să se întâmple. se gândeşte la iubire. în cadrul diverselor povestiri T. o iubire de dragoste. Nu se întâmplă nimic". anxietatea. . — Lipsa deznodământului povestirii sau deznodă mânt incert. Pe lângă ideile şi temele de persecuţie. Totodată.. Iată câteva exemple de deznodăminte: „...

de altfel. experimental. de insecuritate. cu stări de anxietate. probleme relaţionale. Cristescu.-ul dă în scurt timp mai multe informaţii despre personalitatea subiectului decât poate da observarea comportamentului acestuia timp de mai multe ore sau chiar zile (M.a celor de personalitate. în multe povestiri.ar aduce soluţia multora din problemele critice ale practicii.A. emoţiilor.T. de asemenea. de tristeţe şi reacţii depresive accentuate legate. Anzieu (1973) consideră Testul tematic de «percepţie ca fiind util în studierea motivaţiei. sentimentelor. stări psihice şi conţinuturi psihice neconştientizate de subiect. a intensităţii lor şi pentru luarea unor măsuri profilactice cu scopul evitării exacerbării tulburărilor. CALITĂŢI ŞI LIMITE ALE T. ca şi a altora . Testul tematic de apercepţie este un instrument util pentru studierea trebuinţelor.-ul a pus in evidentă trăirea exacerbată de către bolnavă a unor insatisfacţii afective. întrucât ne dă informaţii utile privind personalitatea şi experienţa sa de viaţă şi ne arată în ce direcţie trebuie să ne îndreptăm investigaţiile.T. W.J. prin utilizarea şi a altor teste psihologice sau a altor metode. precum şi pentru indicarea unor măsuri terapeutice (îndeosebi psihoterapeutice). T. 102) . conflictelor. conform anchetei sociale. Acest test ne permite să ne apropiem de înţelegerea problemelor subiectului. de relaţiile neadecvate din familie şi cu individul cu care a avut cei doi copii şi care.există la nespecialişti părerea că aplicarea testelor . D. a părăsit-o. E. Atkinson şi McClelland (1953) au 107 . p.Â. 1972). atitudinilor faţă de persoanele apropiate sau faţa de alte persoane.-ULUI "în general . ci şi un mijloc diagnostic de primă importanţă tn psihologia aplicată şi mai ales în psihologia clinică. Acolo unde apar tulburări afective.A. ceea ce s-a demonstrat. a intereselor şi a trebuinţei de realizare. Onestitatea profesională a psihologului cere o prezentare cât mai exactă şi mai obiectivă a posibilităţilor şi a limitelor metodelor standardizate de cunoaştere a psihicului uman". Acest lucru se sprijină pe faptul că T. Aceasta probă proiectivă relevă.T. De multe ori. Astfel. tulburări de comportament etc. Testul tematic de apercepţie este mai mult decât necesar pentru relevarea cauzelor acestora.A.Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic) schizofreniei.-ul este nu numai „un auxiliar ştiinţific" preţios. dorinţelor. pentru a se evita exacerbarea delirului paranoid şi instalarea inversiunii afective 8. Datele obţinute prin Testul tematic de apercepţie ne dau indicaţii asupra necesităţii unei psihoterapii individuale şi a psihoterapiei familiei bolnavei.scrie M. Stern (1950) arată că T. Roşea (1971.T.

precum şi în imaginarea acţiunilor acestor personaje de către subiectul . omul caută sâ stabilească anumite relaţii interpersonal e.T. intereselor şi scopurilor proprii.i o reacţie si să recunoască.T. format în experienţa anterioară în funcţie de structura propriei personalităţi şi de istoria sa de viaţă. Legat de dinamica motivaţională trebuie subliniat rolul relaţiilor interpersonal e în procesul producerii sau susţinerii unor schimbări ale motivelor persoanelor participante la interacţiune. şi care. 1969. şi în interpretarea a ceea ce simt şi gândesc acestea. la ace-t a anumite o^/ucuiaritâţi care să constituie mijloace de satisfacere a trebuinţelor sale. Acest lucru se petrece şi în „perceperea" personajelor din istorioarele T.forţelor interne" surprinse prin T. de exemplu.A. 75). sâ-i „descifreze" cu un sistem propriu de evaluare.T. motivaţia afilierii determinată de nevoia de afiliere (n Aff) şi motivaţia puterii determinată de nevoia de putere (n Pow). toate trei găsinduse în lista trebuinţelor elaborată de Murray. în viaţa cotidiană.Ţ.Testul Tematic de Ai ografic) procedat la investigarea cu ajutorul T. ceea ce prin T. W inter. Confor m trebuinţelor.A. se poate surprinde tocmai datorită interpretării relaţiilor dintre trebuinţele eroului (eroilor) şi „presiunile externe".-ului a trei motive specifice diferite: motivaţia succesului determinată de nevoia de realizare (n Ach). schimbările TiOtiveior în sensul unei mai bune integrări sociocultural e au mai multe şanse să se producă întro atmosferă în care individul (respectiv. fiecare om încearcă să-i cunoască pe cei din jur.A.A.A. acestea din urmă fiind de fapt trebuinţele persoanelor din anturajul în care se găseşte eroul povestirilor (subiectul care se proiectează).) „se simte în mod călduros şi sincer sprijinit şi respectat de ceilalţi deci se simte ca o persoană capabilă să se autocunoasc ă şi să-şi u. respectiv în lista . Tocmai de aceea. p.recţioneze propriul comportame nt viitor" (McClelland. eroul din povestirile T.T. relevă dinamica motivaţional ă a individului. în cadrul cărora doreşte sâ primească de la cei din jur un anumit . prin interrelaţiile cu „presiunile externe".

Se ştie că fiecare persoană are un stil al sau de a-i percepe pe cei din jur. Argyle. pot fi surprinse în câteva caracteristici ale lor şi prin interpretarea T-A. după opinia noastră. 1967). prin depen denţa de alte perso ane. deschi dere spre relaţii social e şi dorinţ ă de împărt ăşire a experi enţei perso nale de viaţă.-ului. manif estând dorinţ ă de aderar e la grup. indivi dul fiind caract erizat printro trebui nţă de afilier e putern ică. de a fi ocroti t. caract erizat printr -o puter nică trebui nţă de spriji n. In domeniul relaţiilor interpersonal e. perso . b)stil ul depe ndent . prin tendin ţa de a se lăsa îndru mat şi condu s perma nent. de a lăsa hotărâ rile şi acţiun ile pe seama altora . Aceste stiluri. c)stil ul domi nant. sunt: a)stilu l afiliat iv.T. 108 care. stilurile sunt forme de fixare a acestor relaţii în funcţie de motivaţie şi rol (M.examinat.

Or. Conceperea comportame ntului motivat ca funcţie a variabilelor reprezentăril or şi ideilor a condus la problema modalităţilor de relevare a gândurilor individuale determinate de anumite trebuinţe şi a posibilităţii de corelare a acestora cu comportamen tul previzibil. Testul tematic de apercepţie ne oferă alături de alte probe ana caract erizân du-se prin tendin ţa de a condu ce. emoţiile.A. Cătina. de a organi za.şi informaţii utile privind stilul apreciativ al subiectului.T. decizi i şi de a avea iniţiat ive. deoarece şi prin T.inţele. Deci. Inten sitatea motivelor unei persoane este reflectată atât de frecvenţa cu care ea se gândeşte la categoria particulară de stimuli care îi definesc motivul. Stilul apreciativ cuprinde într-o unitate funcţională emoţiacogniţiaatitudinea. cât şi de intensitatea reprezentăril or. reprezentând o manieră personală de evaluare şi de interpretare a evenimentelo r realităţii care prezintă aspecte divergente. cognitivi şi atitudinal aoţioriali în comportamen tul curent de percepere. Trebu consacrate (proba recunoaşterii emoţiei după film. sentimentele şi atitudinile individului influenţează şi stilul apreciativ al acestuia. înţelegere şi evaluare a evenimentelo r (S. deci printr -o puter nică trebui nţă de domin are şi de realiz are. după fotografii. precum şi a acelor determinări care conferă semnificaţii în raport cu ce se aşteaptă şi ce poate primi subiectul în registrul său motivaţionalafectiv. Testul tematic de apercepţie este considerat un instrument care poate fi utilizat 109 . de a lua hotărâ ri. diferenţiatoru l semantic al lui Osgood etc. Aceasta. se pot realiza proiectarea şi dezimplicare a acelor calităţi ce pun obiectul percepţiei în sens larg în relaţie cu subiectul. Marcus. stilul apreciativ reprezintă o expresie a intersectării dinamice a vectorilor afectivi. 1981). A.) .

în funcţie de importanţa în structura personalităţii. Or. dar scade la 0. după cum am văzut când am vorbit despre interpretarea rezultatelor obţinute prin T. M. 1950.VasSe Preda Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic) în acest scop. înainte de a le putea nota cantitativ trebuie să se distingă categoriile fundamentale după care ele sunt cotate. competenţa .89.T. obţinându-se coeficienţi de la 0.A.T. Compararea celor două jumătăţi ale testului arată persistenţa caracteristicilor principale ale personalităţii subiecţilor şi o creştere a tendinţelor agresive. deşi marea mas» a conţinutului pune in relief tendinţe şi trăsături relativ constante* (H. 2) Sensibilitatea.n.interpreţilor". De asemenea. cu boala sau cu circum stanţele excepţionale. ci descriu o persoană în termenii unei scheme dinamice de variabile. de fapt. Anzieu. S-a presupus că din analiza povestirilor T. Or. Anzieu. valoarea unei clasificări ţine mai mult de fidelitate decât de validitate (D. fără repercusiuni de durată asupra personalităţii. Pentru un test proiectiv sensibilitatea rezidă în capacitatea testului de a releva.A. 1936. ele însele în intercorelaţie. gradul de experienţă necesar şi simţul clinic al psihologului care examinează cu acest test. între altele. s. fiecare sistem de interpretare a Testului tematic de apercepţie se bazează pe un sistem de clasificare a răspunsurilor care. nu capătă valoare decât prin interpretarea pe care o suscită.a unu sau două aspecte. Bellak (1947) a dat subiecţilor aflaţi sub hipnoză ordinul de a se simţi agresivi când se vor deştepta. protocolul testului relevă o structură intactă a personalităţii. Tomkins (1947.T. citat de D. diversele trăsături care o caracterizează. stabile ale personalităţii (în primul rând trebuinţele şi atitudinile).-ului începută înainte de hipnoza şi întreruptă la mijlocul aplicării. De altfel. concordanţa între două protocoale succesive la T. într-adevăr. Un test proiectiv impiică transformarea unei mase de date calitative (răspunsuri libere ale subiectului în raport cu stimulii-standard) într-o formă manipulabilâ. 1973) arată că. desigur. în consens cu teoria psihologică.T. în ftoncţie de stabilitatea personalităţii subiecţilor. 1973. Dar. Fidelitatea unui test se mai defineşte prin stabilitatea răspunsurilor subiectului la două examinări succesive. se ştie că un mijloc de a verifica dacă un test proiectiv posedă o sensibilitate bună ar fi să se vadă dacă el reflectă.T. p. L. lucrând separat. In această perspectivă au fost făcute cercetări experimentale. Astfel.39 la 0. dar cercetările experimentale au dovedit că tematica şi conţinutul istorioarelor sunt simţitor influenţate de experienţe recente. Definită în acest mod. 110 noi nu putem deci aştepta de la acest test un înalt grad de fideUtate. Testele proiective nu explorează o variabilă unică. "reflectă dispoziţia schimbătoare. care însă nu este statistic semnificativă. este influenţat de insuficienta standardizare a sistemului de analiză şi de interpretare. Ainsworth (1951) a enunţat câteva reguli fundamentale în acest domeniu. Limitele psihometrice ale T A. Dar acordul diferiţilor cercetători privind semnificaţia datelor obţinute prin T. interpretările date de mai mulţi clinicieni au fost concordante doar la 50-75% dintre povestiri (după Freeman. Dacă schimbarea indusă în personalitate nu este decât temporară sau parţială. sau datorită reechilibrărilor care apar sub influenţa terapiei medicamentoase şi a psihoterapiei. factorul „învăţare" fiind eliminat..T.90. 1973). în cazurile patologice metoda testării-retestării este valabilă în mai mică măsură din cauza modificărilor care au loc în sfera personalităţii odată cu progresul bolii. Murray apreciază că „răspunsurile la T. Această definiţie presupune. Ceea ce variază de la un subiect 111 . terminând apoi aplicarea T. ului trebuie privite în contextul particularităţilor validării testelor proiective.). Fidelitatea interexaminatori este extrem de diferită. fidelitatea testelor proiective nu poate fi distinsă de sensibilitatea lor. în cursul examinării cu Testul tematic de apercepţie.în unele cazuri . s-ar deduce aspecte esenţiale. citat de D. 23.A. La rândul său. p. 239). Referindu-se la acest înţeles al fidelităţii.T.A. Murray. interpretează protocoalele. evident.D.A.46 în cazul adolescenţilor aflaţi în plină dezvoltare afectivă. schimbările fundamentale care survin în personalitate odată cu vârsta. respectiv. cu excepţia . fidelitatea poate atinge coeficienţi de 0. la rândul său. şi mult mai jos în cazul nevroticilor — înainte şi după psihoterapie. Anzieu. problema predicţiei comportamentului real al subiectului pe baza informaţiilor obţinute cu această probă proiectivă trebuie privită cu rezervele cuvenite. cât şi situaţia de viaţă prezentă a subiectului. variază. 1) Fidelitatea unui test de personalei = •>* r< are defini ■ _L 'ntâi prin acord între diferiţi examinatori care analizează *.A.

şi nu ca lucruri dovedite.L. care vor fi verificate prin alte metode.personalitatea de bază" a acestor popoare cu aceeaşi precizie ca şi etnologii care au efectuat observaţii şi anchete la faţa locului. nivelului intelectual şi al situaţiei familiale.Vasie Preda— TestU Tematic de Apenxpţh (studiu monografici la altul este mai ales mânuirea agresivităţii: unul o exteriorizează.. deoarece cu ajutorul acestei metode proiective nu putem sesiza totalitatea personalităţii în dinamica sa. emoţiile. Este vorba de aplicarea T_A. pe de o parte. Diferenţierea cea mai semnificativă din 112 T l tem estu atic d «p e ercep ţie unui grup de punct de vedere statistic între grupul normal şi grupele de anormali s-a obţinut atunci când s-au combinat toate aspectele enumerate mai sus. unor schizofreni spitalizaţi şi unui grup de control. trebuinţele. scrie Murray (1950. amintim existenţa unor cercetări care relevă corelaţii negative între predicţia făcută cu T. Istorioarele T.A.-ul nu oferă decât 20 de mici eşantioane ale gândirii subiectului. cu o bună pregătire psihologică şi cu cunoştinţe psihanalitice. A considera câ acesta oferă în mod invariabil osatura întregii personalităţi este un optimism nejustificat". raporturile cu superiorii etc. De altfel însuşi Murray a sintetizat cel mai bine valoarea şi limitele Testului tematic de apercepţie. Genest (1968) apreciază câ validitatea metodelor proiective în raport cu conduita profesională nu a putut fi niciodată stabilită în afara cazurilor anormale. „concluziile la care analiza povestirilor T A. Din toate acestea rezultă că probarea sensibilităţii testelor proiective se poate face şi prin testarea gradului de influenţă pe care un eveniment sau o anumită situaţie deosebită o exercită asupra personalităţii. El a subliniat faptul câ un interpret serios antrenat. în privinţa unor criterii care ar releva nevroze.-ului trebuie privită cu prudenţă..T.T. 1950). Deci. şi datele clinice (după P. reuşita la examene..A. şi reuşita şcolară şi profesională. poate obţine cu ajutorul T. temele. Eron (1952) au ap licat psihonevrotici spitalizaţi. Sau comparat următoarele aspecte (fiecare în parte şi în diferite combinaţii): distorsiunea perceptivă. precum şi cu o bogată experienţă clinică.-ului unor nazişti condamnaţi la moarte în procesul de la Nurnberg. nivelului educativ. descriind . 18-19). altul încearcă mai ales un sentiment de culpabilitate etc. trăsături caracteristice personalităţii acestor nazişti.oarba" a protocoalelor T. a devenit clasică. Validitatea predictivă a T.A. Dar. 113 .T. trebuie să manifestam prudenţă. complexele şi conflictele subiectului.T. nivelul de interpretare. Alţi autori au ajuns de asemenea la concluzia că validitatea T. Ritter şi D. într-adevăr.A. Urmărind aspectele diferenţiatoare pentru normali şi mai multe grupuri psihiatrice.-ului.A.T.T.T. iar pe de altă parte un număr mare de factori care reprezentau.A. stabilite cu T.A. trebuie privită cu prudenţă. Harrison găseşte o corespondenţă în 75% din cazuri între datele obţinute prin T. cu acelaşi ton emoţional şi au elaborat acelaşi deznodământ.T.T. T. 1973) face o interpretare . 3) Validitate* testelor proiective poate fi vizată fie prin metoda corelaţiei cu un criteriu extern. Compararea rezultatelor obţinute prin testele proiective cu datele anamnestice. Dintre subiecţii grupei de control 40% au răspuns la o anumită imagine cu aceaşi temă. tonul emoţional. Unii autori arata însă câ. Oberholzer (după Anzieu.T. Pichot. p. permite să se ajungă trebuie considerate doar ca bune «ghiduri».-ului este satisfăcătoare. O altă cercetare a lui Bellak a fost realizată într-o situaţie excepţionala. subiecţii fiind omologaţi sub aspectul vârstei. ca ipoteze de lucru. ale unor polynezieni şi ale unor i-dieni din America de Nord (Navaho şi Hopi). cu examenul psihiatric etc. predicţia comportamentului subiectului pe baza T. 1973). Astfel. sentimente de eşec în obiectivele majore ale vieţii şi angoasă în faţa sfârşitului iminent.-ului informaţii importante despre impulsurile.T. întrucât semnele care la acest test proiectiv diferenţiază subiecţii nevrotici de cei sănătoşi pot apărea şi la indivizii cu "un statut socio-economic scăzut care nu sunt nevrozaţi (Anzieu. A.A.A. ca de altfel şi a altor probe proiective. deznodământul.T. au relevat. fie pe baza predicţiei comportamentului.A. In acest sens. autobiografice. raporturile cu profesorii.

Vasie Preda - 9. Vârsta________Profesiunea____ Numărul] Eroul (eroii) cu care se identifică subiectul____ Criterii de bază pentru caracterizarea eroului: Superioritate □ Inferioritate □ Criminalitate □ Anomalie mentală □ însingurare Q Izolare Q Dependenţă □ Calităţi de şef □ Dispoziţie spre ceartă □ Observaţii: Serial__________________________ Seria all-a didentttk 115 .Murray) Numele şi prenumele subiectului. ANEXE FIŞA DE COTARE I IDENTITICAREA CU EROUL (EROII) (dupăH.

TENDINŢELE ŞI SENTIMENTELE EROILOR (STĂRILE INTERIOARE ŞI EMOŢIILE) (după H. Vârsta_________Profesiunea_____ Numărul planşei Mobilurile. □ Pierdere □ Pericol material activ □ Pericol material prin absenţa susţinerii □ Rănire prin agresiune □ Rănire prin accident □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ 117 . Forţele ce provin din mediu (presiunile externe): Afiliaţie asociativă □ Afiliaţie emoţională □ Agresiune emoţională şi verbală □ Agesiune materială şi socială □ Agresiune materială şi antisocială □ Distrugerea bunurilor eroului □ Dominare prin constrângere □ Q Dominare prin restricţie Dominare prin seducţie. Vârsta_________Profesiunea_____ Numărul planşei. tendinţele şi sentimenteleeroilor (stările interioare şi emoţiile): Supunerea Trebuinţa de realizare Agresiune emoţională şi verbală Agresiune materială şi socială Agresiune materială şi antisocială Distrucţie Dominare Agresiune contra propriei persoane Solicitudine Pasivitate Sexualitate Trebuinţa de sprijin Trebuinţa de achiziţie Trebuinţa de afiliaţie Trebuinţa de autonomie Fuga de blan. Fuga de durere ■ Trebuinţa de cunoaştere Trebuinţa de creaţie Trebuinţa de exhibiţie Trebuinţa de respingere (persoane f.FIŞA DE COTARE II MOBILURILE. Murray) Numele şi prenumele subiectului. Murray) Teshd Tematic de Ap FIŞA DE COTARE III FORŢELE CE PROVIN DIN MEDIU (PRESIUNILE EXTERNE) (după H. izolate) Conflictul Versatilitate (instabilitate) emoţională Descurajare Anxietate Entuziasm Neîncredere Gelozie Concluzii 116 □ CU □ □ O □ □ Q Numele şi prenumele subiectului. persuasiune □ Solicitudine □ Respingere a Privatie .

(+ ) /-/O .Meditare.) Soluţii -reuşite: -eşecuri: (P /t/ î) ( M. ___ ____ ___ ___ ____ ___ ___ ____ ___ .(V J -/O Pari deznodământ Legendă: + = pozitivă._ 18.e.Dd evocat şi neintegrat.îndepărtare temporo-spaţială. Shentoub. 4. inclusiv a expresiilor şi posturilor).Anulare. 15.Intelectualizare (abstracţie.PIŞA DE COTARE IV CONŢINUTUL POVESTIRILOR TJLT. 1.Afecte exprimate prin mimică. 17. 1. 2. 14. o = neutră M. A. 10.Verbale: -trecute -prezente -viitoare Fără acţiune (simplă descriere). 12. 1981.(+ ) /-/O . t = totală.Accent pus pe conflictele intrapersonaie.Justificarea interpretărilor prin aceste Dd. 6./ M. la vis.= negativă. economie etc). Istorii construite aproape de tema banală.Integrarea referinţelor sociale şi de simţ comun. p.Tăgăduire. ajutor. = mijloace proprii.O. 9. î = îndoielnică 1 1 . 5./M. . titlul dat istorioarei în raport cu conţinutul manifest). 11.Precizii cifrice. Vârsta ______________ Profesiunea ____ Numărul planşei _________ Numărul istorioarelor ________' Rezumatul (tema) istoriei (istorioarelor) Acţiuni: • Realizate: -trecute -prezente -viitoare • Gândite: -trecute -prezente -viitoare .) (P /t/ î) ( M.p.Izolarea elementelor sau a personajelor. 1. 8. 2.p. e.Elemente de tipul formaţiei reacţionale (curăţenie. 1987) Numele şi prenumele.e. simbolizare. e. culturale.Schimbare bruscă a direcţiei în cursul istorioarei (însoţita sau nu de pauză în discurs).Oscilaţii între expresii de agresivitate şi de apărare. (dupâ V.Recurge la referinţe literare. 13. = mijloace exterioare p = parţială.) PIŞA DB ANALIZA A TJLT. 3. ordine. CONFUCTUALIZAREINTRAPERSONALA) A. Refuz __• _______ ________________ ________________ Deznodământul: -Concluzii (+/-/ o) -Concluzii (M. p.Precauţii verbale. Data examinării ______ Profesia ____________ Nivel de şcolarizare ________________ Vârsta _________ FACTORII SERIEI A (RIGIDITATE) (A. Numele şi prenumele subiectului. datorie.Ezitări între interpretări diferite.Insistare pe fictiv. 7./ M. 16.2. M.Descrieri detaliate cu acroşaj (sprijin) pe Dd şi Ban (sau mai rar evocate. 3.

FACTORII SERIEI B (LABILITATE) (B. Istorioară construită în jurul unei fantezii personale.Accent pus pe relaţiile interpersonale. Accent pus pe o tematică de peirdere. 11. Intrare directă în povestire.Reprezentări contrastante.. 1.Introducerea unor personaje care nu figurează în imagine. 5. 4. 5.întrebări. 120 . (F). CONFLICTUAUZAREINTER-PERSONALĂ) B.Anonimatul personajelor. 2. modulate prin stimuli. digresiuni. flexibile şi difuze.Istorioară pe sărite. 8. 2.Conflicte neexprimate. alternanţă între stări emoţionale opuse.Povestiri banalizate excesiv. 8.Erotizarea relaţiilor.Gust pentru dramă. Sfârşitul povestirii relevă realizarea magică a dorinţei. cu malformaţii). Evocarea de elemente anxiogene urmate sau precedate de opriri ale discursului.Schimbări bruşte. 1. Inadecvarea temelor la stimul: Fabulaţii în afară 12! | Pj. 3. 2.Instabilitatea obiectelor. FACTORII SERIEI C (INHIBIŢIE) 7. a evita etc.Trage cu ochiul examinatorului. Perceperea de Dd rare sau bizare.Accent pui pe o tematică a stilului: a merge. 3. actual. 4. Ezitare asupra s xului personajelor. nuanţate. 5. 5. 3. 4.Instabilitate în indicaţii. derâdere.2. 4. FACTORII SERIEI D (COMPORTAMENT) D.Punerea în imagine. Timp de reacţie lung şi/ sau pauze în timpul povestirii. 1. 1. de sprijin. Povestire în dialog.Accent pus pe „a face". 1. 7. a alerga.Necesitatea de a pune întrebări. FACTORIISERIEIE(EMERGENŢAÎNPROCESELEPRIMARE) E. 7. 6.Dus şi întors între dorinţe contradictorii.Expresii verbalizate ale afectelor.Postură semnificativă a afectelor. a spune. 9.Insistenţă pe repetarea limitelor şi a contururilor. impersonale. 1. aprecieri personale. 10.False percepţii. 13. catastrofa. 1. (N). Fabulaţie îndepărtată de imagine.Accent pus pe calităţile senzoriale.Critica materialului şi/sau a situaţiilor.O. cerinţe exprimate examinatorului. 4. 6. de suport. într-un context dramatizat.„Scotomizarea" obiectelor manifeste. concret. Tendinţa spre refuz.Relaţii speculative. 3. 2. 1. Sprijinirea strânsă de conţinutul manifest. Mimică şi/sau expresii corporale. 9. 3. 3. pe factual.Afect titlu. 5. comentarii.Identificări suple. B.Referinţe personale sau autobiografice. 7.Ataşament pe Dd narcisice (valenţe pozitive sau negative. 5. îmbueâtăţite (şi/sau de obiecte deteriorate sau de personaje bolnave. Justificări arbitrare plecând de la aceste Dd. 2.Afecte de circumstanţă. Agitaţie motricâ. 8. 4. 3. vertij etc.Ironie. 4./sau de simbolism transparent.Apel la normele exterioare. 6. 1.Dezorganizarea secvenţelor temporale.Expresii verbalizate ale unor afecte puternice sau exagerate. teatralism. 12.Idealizarea obiectului (valenţe pozitive sau negative). pregnanta tematicii sexuale ş. (M). Perseverare. 3. 2 Tendinţă generală la restricţie.Percepţii senzoriale. 2.Accent pus pe cotidian.Confuzii de identitate („telescopage" des roles).Exclamaţii. 11. 10. Refuz. 2.Percepţii de obiecte dezmembrate.Prezenţa temelor de frică (teamă). Accent pus pe încercări subiective (non-relaţionale). 6.

B1 •Afecte nuanţate •Istorii structurate ■Rezonanţă fantasmatică Tip 2. 1. deznodământul. 15. 13. vorbire incoerentă. legate de tematici sexuale sau agresive.Asociaţii scurte. 20. (Lizibilitate +) •Procedee suple. 14. reuşita. IPOTEZA PRIVIND ORGANIZAREA STRUCTURALA Luarea în seamă a elementelor diferenţiale următoare: -natura conflictului. -tipul de relaţii ale obiectului dominant. 16. -natura angoasei. persecuţia etc).crude".Suprapunerea obiectului. stadiul de fixări-regresii dominante.Căutarea arbitrară a intenţionalităţii imaginii şi/sau a fizionomiei sau atitudinilor. 12. EVALUAREA MODALITĂŢILOR DE FUNCŢIONARE MINTALA Tip 1. simbolism ermetic. 18. flexibile şi variate •Prezenţa factorilor A1 . Cn 2.Expresii ale afectelor şi/sau ale reprezentărilor masiv legate de o oarecare problematică (ca incapacitatea. nedeterminat. -modalităţi defensiv-dominante. 21. de expresie sintactică (tulburări ale sintaxei).Discurs vag. moartea.Proiecţie. care permit o degajare parţială (impact fantasmatic subiacent) 122 123 .Expresii . 17. brutale. (Lizibilitate ±) ■Predominanţa factorilor A2 ş i / s a u B 2 ş i / s a u C ş i / s a u D •Producţia alterată prin mecanismele puse în lucru. imprecis.Percepţia greşită a obiectelor. (Lizibilitate . destrucţia. PROCEDEE PREZENTE Cf Tip 3. afecte fantasme subiacente) şiC E şiD masive (pline de 3.Tulburări verbale.Asocieri prin consonanţă sau contiguitate. frica. megalomania.de ii :ţii.MU 1) Predominanţa factorilor ■ Apărări masive. 19.

p. Motivatwnal determinants of risk-laking behaviour. 1954.T. 1966. The T. Med. numero special. BENASSY-CHAUFFARD. Penguin BOOKS. M. Bucureşti..S.. New York. 603-618. Structura şi dezvoltarea personalităţii. L. ARNOLD. C. 1950. 1973. Î 24 125 .. 50. 1964. L. 63-79. A. Projective Psychology.. Berkeley. The Psychology of Interpersonal Behaviour. ARGYLE.. 1975. T.T. Willis E.. van Nostrand Company Inc. Psychoi. T. 1951.). 1947.A. BELLACK.cff (rd.. T.). Psychoi. J. L.. A Guide to the Interpretation ofTA. A Me t h o d o f A ss e s e m e n t a n d S t u d y " . L. în J. 1951. TheChildren's Apperception Test... 19~0. ALLFORT. Berg. 1967... 1954. L'emploi du T. E. New York.. BATY. Knopf. 1952. Bul. • BELLAK. as a Projective Method. Nouvelle methode de correction.W. D. 1949. "Motives in Fantasy. BELLAK.. en psychologie differentielle. New York. Ne w Yo r k . in Clinical Use.P. BELIAK. 1981. A Manual for Analysis of the T.F. Some proUems ofvalidation of projective techmques. Psychological Corporation.6. New York. M.A.E. Centre de Psychologie Appliquee. "Personality Assessment"..31.24. ATKINSON. Brit. McGraw-Hill. Atkinson (ed.T.P.T. D.. Penguin Books.A. Psychoi. G.M. 348.projectives.A. Guidcpour l 'interpretation du T. ANZIELCD.. BELLAK.151-161.Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic) BIBLIOGRAFIE ABT. R.T.A. Paris.C. D. The T. L. I cndon. New York. L. B:.. • ANZIEU. P. Fields of Applied Psychology. ANASTASI. în P Semeor.. A..... Paris. Les methodes projectives. S.U.. BELLAK.D. DREGER.W. A comparison ofthree methods of record T. J. Ann. C. protocols. New York. M. M.B. AR ON. Action and So c i e t y .W'. and CA.. Grune and Stratton. 1949. AINSWORTH. Problemes poses par la validation des techniques .A. Journal of Clinical Psychology.

Paris.11-44. Essential of Psychological Testing. Bucureşti. 1%1.. New \ urk... Journal of Projective Techniques. Petite Bibliotheque Payot.T.24. 1959. The Psychology of Personal Constructs.S..A... Bucureşti. Stilun apreciative. CĂTINA. The nature ofT. T. Paris.. Thematic Aperception Methods.1983. • CRISTESCU. 1972.H.. Projective Assessment.T. 1987. W. Lapersonalitedes enfants normaux et caracteriels a travers le test d'aperception C. Psychologie francaise. ENĂCHESCU.. Grune & Stratton. Approche psychdhupiistique du TJL. T.). S.A. HAYNAL. "ProjectiveTechniques for Adolescents and Children". I.F. Psychologie francaise.. 1967. M. M. T. • HOLT. Bull. 1958. BRELET. 28.R. Paris. Pulsions et destin des pulsions.I. Methods in Clinical Psychology.. A. 1978. Boston.89-134. — Testul Tematic de Apercepţie (studiu monopvfic) FREUD.. HENRY. CRONBACH.F. MAMALI. New York. Fantasme et situation projective.B. 1986. 1970-1971. Ed.22 (2).. voi. 1969.U..Vasăe Preda BOULANGER-BALLEYGUIER.T.. Ed.înRabia Al (ed.. R.T. Eisdorfer (ed. G.R.A. C. Lazarus. Formal Aspect of the T. R. GORI. 1981.). Rabin (ed.T. Thomas Publ. Paris. şi tulburările de comportament.". R.73.1983. perspectives dynamiques et economiques.1. edit. New Jersey. stories as a cognitive product. Columbia University Press.A.J. 1968. Harper & Row.. E.. C. 1970... Dunod. A. FOLKMAN S. Newmark (ed. Psychologie' francaise.189-207.. 3. New York.1981. FREUD. "Handbook of Clinical Psychology".. "Metode pentru cunoaşterea personalităţii . Springer.). Academiei R.. Psychologie francaise. CHABERT. Ed. Bucureşti. L..713-717.119-123 • BRELET. ştiinţifică. Y. 2.14-36. 1955. Sur le probleme de points de contact entre la i ^ d P i l h r i gg^ de l'enfant. P. XI 1970. }. 26. Thematic Apperception Test Used with Adolescents.. T. R. 28. BRELET.S. 1960. Paris. CRISTESCU.. Thematic Apperception Test. R.R..B. în A. CSIRSZKA. Elemente de psihologie proiectivă. Le Moi etla&M "Essais de psychanah/se". New York. T. POINSO. New York. Ch. Paris..) "Major Psychological Assessment Instruments". Balanţă motivaţională şt coevotufie.. Rabin & M. CHABERT. 32.P.A. ]. Bucureşti. Ştiinţifică şi Enciclopedică. MTA. în C.B.: antinomie et complemen-tarite.A. Allyn &Bacon.D.2. Petite Bibliotheque Payot. "Assessment with projective techniques". The Concept of Coping.141-144. S. The validity of the Thematic Apperception Test in study of adolescent personality. J..A. T. Norton.A.. Psychological Monographs.187-194. 1981. 1981 MARCUS.221-275.2. 1980. J.R.U. numero special "Techniques Projectives II". A beUleszkedes diagnosztikcd vizşgMata a Thematic Apperception Test modositott ertekelesevel. 1968.... et narcissisme. New York. Le T.A. Modalites du fonctionnement psychique des adolescents ă travers le Rorschach et le T. R. în Kagan & Lesser. F. Springer. Implicaţii metodologice în prelucrarea datelor obţinute prin intermediul testului T. Rorschach et T.105-129.1987. DANA.S.A..). T. 1991. HOLT.H. New York. Testul T. R. Dunod. CHABERT. A.. 1973. 1965. în C. v ^osmovici (coord. ?. "Con temporar ies Issues in Apperceptive Methods". FREUU S. C. Bucureşti. numero special "Cinquantenaire du T. KAGAN. C.. 1985.P.S.). Comunicări la Conferinţa Naţională de Psihologie. LAZARUS. Wolman (ed. KELLY. PONTALIS.. R.A. Thematic Apperceptive Techniques xvith Children. S. HOLT R. în A. numero special "Techniques Projectives II". F. T. Introduction ă la psychanalyse. Haworth (ed. C. P. DANA.E. KARON. Monat. C. Vocabulaire de psychanalyse.. Prentice Hali. 1949.. 163-172. 24-38. în A. TheThernaiicApperception Tcs*.R.. FARLEY. 1965. 126 127 . R. Plenum Press. New York. FREUD. 1981.17. a neglected resource. G. 1960. New York. La psychopatologie ă l'epreuve du Rorschach. voi. Psychol. Paris. 1986.12-15. McGraw-Hill. "Projective Techniques with Children". A propos du nartissisme dans le T. Englewood Cliffc.). "Stress and Coping: An Anthology".).N.S. LAPLANCHE. Gallimard (coli Idees). Paris. LAZARUS. Le Moi et Ies mecanismes de defense.537HARRISON. "Models for Clinical Psychopathology".. în B. Pszirhol6giai Tanulmânyot. The Stress and Coping Paradigm. privire specială la elevi".. în "Metapsvchologie".

1937. AppUqu ee. Oxford Univer sity Press.Testul Tematic de Ai K^£A. Tradus în Ib. TheAchi evement Motive. C . CA. Psychol. MURR AY. în Knoff H. Meunier "Manu el du Themat ic Aperce ption Test". The Free Press. . Thema tic Approa ches to Person ality Assess ment vrith CMdre n and Adolesc ent. H. 1938. • MURR AY. M pe (studiu s of Neurob gy and PSychia try.. D . (ed. H. . .A. Expiora tton of Person ality. R . 1995. EL.A. A methodj br imestiga ting phantesi es: The Themati c Apperce ption Test. Harvard Universi ty Press. H. M. New York. J. S LOVVE LL.289306. O BRZU T.3. • MURR AY.A. Univers itatea "Babeş Bofyai" . Centre de Psychol.. Paris. CD. franceză de G. New York. 1935. Ed.34 .1 15-120. 1969. 1950. J . Joum. BOLIE K. Techniq ues for a systemat ic investig atori of fantasy. 1943. W ..M« anisme psihice demdor tglanm coiutita destres..E. M URRA Y. Teză de doctora t.. A T K I N S O N . MORG AN. H.. A. C L A R K .. .). "The Assess ment of Child and M C C L E L L A N D .. Archive . Themati c Apperce ption Test. ClujNapoca . Cambri dge.

U .E. 1950. numer o special. A . 2. D. P. D. Les method es d'inves tigatio n de la person alite. New York. MBRE DANE. voi. ClujNapoc a. Project ives techniq ues and ion et mise en place des aspects de la project ion. 1 9 4 9 . P .1 2.. . . în "îndru mător psihodi agnosti c'.10 1-127.. O P ICHO T. O M B R E D A N E . XXXVII (2).. Testul Temati c de Aperce pţie.T. A new evaluati on ofthe T. "Trăit ă de psycho logie appliq uee".. J. Chicag o.A.A. Bull.U. CUMM INGS. R APAP ORT.Adoles cent person ality".). 1983.. în H. 173198. L e d i a g n o s t i c d u c a r a c t e r e . Psychoanalytic al Review. Paris.. 1946.. V. P REDA. n. P a r i s . F . de Psycho l.. P. Z. Guilfor d Press.414420.F. The projecH ve approac h to persona lity assessm ents: An analysis of themati c picture techniq ues. voi. 55-62. O BRZU T. J. 1950. 1962.. Univer sitatea "Babeş Bolyai ". tome 2..6. Pieron (red. Diagn ostic Psycho logical Testin g. • PIOTR OWSKI .198 6. A. R APAP ORT. Distinct . 1976.. School Psycho logy Review . Yearbo ok.A.

.D. New York. N. 16 (3). GILL.. Journal of Projecti ve Techni que.. L.1. Journ. ERON. D. R. 28 (2). . Avantpropos . SCHA FER. M. R TITER.. Soc.47 . Abn.147154. S H A P I R O . A-. . Projecti ve Testing and Psycho analysis . 1971. The use of the Themati c Apperce ption Test to differe ntiate normal from abnorm al groups. R APAP ORT. 1983. 1967. 1 9 7 2 S CHAF ER. 1968. P . R. M. Revista de psiholo gie. 128 R OŞCA. E D .. Diagn ostic Psycho logical Testing . Techni ques projec tives II. B u c u r e ş t i . D . Interna tiona] Univer sity Press. Psych ologie franca ise. 269275. R AUSC H DE TRAU BENB ERG. 1952.. New York.. 99-102 R O Ş C A .9 8-99. Interna tional Univers ity Press. M e t o d e d e p s i h o d i a g n o s t i c . Psvchol .the theory of thinkin g. M .. Valoare a şi limitele metodel or de diagnos tic al persona lităţii. .

1972 1973. Bull psychol . appll. V.405424.8. 1969.24 . V. Rev. Psychol .23.. 1961. Rev. V.-.1.Conf licts et structu re dans le TA. A.275341.A. 1011. S. Paris.. S HENT OUB. Approc he psycha nalytiq ue.. R. S. 1 9 6 5 . et all. 19701971. Contrib ution du T. Dunod...A. SHENT OUB.fewi le dedepo uilleme nt.56.. La psichiat rie de l'enfant. V. Contrib .T.12 . 1958. V.1215. DEBR AY.305. DEBR AY. Fonda ments theoriq ue du process us T. Recherc he experim entale et clinique du theme "Banal " dans le T.. S HENT OUB..T. 4.A... Contrib ution ă la recherch e de la validati on du T..T. N e u r o t i c S t y l e s . S HENT OUB.. 1990. A.58 2-602 S HENTO UB. S HENTO UB.A.305310. SHENT OUB.. Introdu ction theoriq ueala method e du T.T. S HENT OUB. G..T. chez l'enfant ..11 .A. T. au diagnos tic diffbren tiel entre normal et patholo gique chez l'enfant .. La psychia trie de l'enfant .. • SNYDE RS. S HENT OUB. R. Manud d'utilisa tion du TA T. V. 1963. Bulleti n de Psycho logie.. B a s i c B o o k s .897908. N e w Y o r k . V. 26.. neurops ychiatri e Enf.

W HITEL EY. New York.. W ORCH EL. Delach aux et Niestle. • TAKAL A. Reynol ds. M.).T. S NYDE RS.. 1952.. Psychos odal concepts and the interpret ation ofinterp ersonal situatio ns. Neucha tel. 1973.19 77.1-21. Univ. ofjyvas kylă. Journal of Experimenta l Educati on. G. 1990.ution ă une etude critique des testes de projecti on. S TERN.A T.5.T.M. Projecti ve Storytel ling Techni ques.Utes tdAper ceptim Themat iquede Murray -TA. L.34 . 76-89. 1966. ? '. (ed. A methodj br assessin g adaplati ve ego function ing using the Themati c Apperce ption Test. E. Studiul diagnost ic al integrăr ii socialel a dan cu T. London . F. V ASS.W. J. 1966.1. Lucrar e de diplom ă coordo nator B. în CR. DUPR EE. 1950. 49-69.. Zorgo. 129 . Univer sitatea din Clu]Napoca . R.L.).3. "Hand book of Psycho logical and Educaţ ional Assess ment of Childr en". Jyvasky lă. Enf ance. Kamph aus (ed.F. The Guilfor d Press. Enfanc e. ■ Y a-til un bon usage du TA... Some develop mental studies. J..

B.LS.N. 973-9074-34-0 .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->