8.

DISPOZITIVE MULTIJONCŢIUNE
Dispozitivele multijoncţiune sunt dispozitive semiconductoare cu mai mult de două
joncţiuni.
Tehnologia actuală permite realizarea unor dispozitive compuse având mai multe
joncţiuni. În cadrul capitolului vor fi prezentate dispozitivele clasice care pot constitui structuri
de sine stătătoare şi anume:
● dioda PNPN;
● diacul;
● tiristorul;
● triacul;
● tranzistorul unijoncţiune – realizat aşa cum spune numele şi realizat cu structuri
multijoncţiune
Aceste dispozitive multijoncţiune sunt folosite în circuite de impulsuri, în circuite pentru
conversia energiei electrice, circuite de comutaţie.

8.1. Dioda PNPN.

Dioda PNPN este o structura de siliciu cu patru zone alternativ dopate cu impurităţi
acceptoare şi donoare. În Fig.8.1 este prezentat schematic modelul unidimensional al acestui
dispozitiv cu trei joncţiuni (J1,J2,J3). Zonele extreme mai puternic dopate se numesc anod (),
respectiv catod . Joncţiunile se află la distante mici între ele. Dioda PNPN se mai numeşte şi
dioda Shockley sau dioda cu patru straturi. Simbolul grafic al acestui dispozitiv, precum şi
sensurile pozitive pentru curent şi tensiune sunt prezentate în Fig.8.1.

Fig.8.1. Structura şi simbolul diodei PNPN.

Ca şi în cazul diodei semiconductoare, dacă tensiunea dintre anod şi catod este pozitivă
atunci dioda este polarizată direct, iar dacă este negativă dioda este polarizată invers.
La nivel mic al tensiunii la bornele diodei, oricare ar fi polaritatea acesteia, dioda are cel
puţin o joncţiune polarizată invers şi curentul este practic zero. Dioda este blocată şi este
echivalentă cu un contact deschis.
Dacă dioda este polarizată direct joncţiunea centrală este polarizată invers iar, cele două
joncţiuni laterale sunt polarizate direct. Joncţiunea centrală se străpunge dacă tensiunea depăşeşte
o valoare maximă directă şi dioda intră în conducţie. Tensiunea la bornele diodei scade la o
valoare mică, în jurul a 1,5V. Tensiunea pe dioda în conducţie este neglijabilă în majoritatea
situaţiilor şi dioda este echivalentă cu un contact închis.
Dacă dioda este polarizată invers cele două joncţiuni laterale sunt polarizate invers. Dioda
este blocată. Joncţiunile acestea se străpung dacă tensiunea atinge o valoare maximă inversă, dar
tensiunea la bornele diodei nu se micşorează şi dioda se distruge prin supraîncălzire.
Din cele prezentate mai sus se poate obţine caracteristica grafică a diodei PNPN
prezentată în Fig.8.2.

Fig.8.2. Caracteristica grafică a diodei PNPN.

Dioda are trei zone de funcţionare:

1. Polarizata direct, blocată, zona în care tensiunea de alimentare a diodei este pozitivă dar nu
depăşeşte tensiunea directă maximă sau pragul de deschidere (UDM). În această situaţie curentul
este neglijabil.
2. Polarizată direct, în conducţie, zonă în care dioda ajunge dacă se depăşeşte tensiunea directă
maximă. Tensiunea pe diodă scade brusc la o valoare mică, neglijabilă, iar curentul este mai mare
decât un curent minim numit curent de menţinere (iH). Dioda este echivalentă cu un contact închis
şi valoarea curentului depinde doar de circuitul în care este legată diodă.
3. Polarizată invers, blocată, zonă în care tensiunea pe diodă este negativă dar nu depăşeşte
tensiunea inversă maximă (UIM) şi curentul este neglijabil.
Trecerea în starea de conducţie se face prin depăşirea tensiunii directe maxime. Trecerea
inversă, din starea de conducţie în starea de blocare are loc atunci când curentul prin diodă scade
sub curentul de menţinere, iH. În practică, pentru blocarea diodei se inversează tensiunea la borne.

8.2. Diacul.
Diacul (DIode Alternating Current) este un dispozitiv multijoncţiune care are proprietăţile
diodei PNPN în ambele sensuri de conducţie. Dispozitivul are cinci straturi şi patru joncţiuni,
poate fi considerat ca fiind realizat din două structuri PNPN aşezate antiparalel în acelaşi
monocristal de siliciu. Diacul are conductibilitate bidirecţională, cei doi electrozi notându-se cu
T1 şi T2. Schema şi simbolul diacului sunt prezentate în Fig.8.3.

Fig.8.3. Structura şi simbolul diacului.

La aplicarea unei tensiuni pozitive, structura PNPN din dreapta schemei echivalente din
Fig.8.4 este polarizată direct, iar amorsarea se face la tensiune de amorsare naturală (UDM) şi are
caracteristica din cadranul I.
Când polaritatea tensiunii se inversează, intră în conducţie structura PNPN din stânga, la
care amorsarea se face la tensiunea UIM. În general construcţia diacului se face astfel încât
tensiunile de amorsare să fie egale în modul de unde rezultă o caracteristică simetrică.

Fig.8.4. Structura echivalentă şi caracteristica grafică a diacului.

Datorită caracteristicii bidirecţionale, simetrice, diacul se foloseşte în circuitele de curent

alternativ, fiind un dispozitiv de putere mică, se utilizează în circuitele de comandă ale
tiristoarelor şi dispozitivelor triac.
 8.3. Tiristorul.
Tiristorul are aceeaşi structură ca dioda PNPN, la care se conectează în plus un electrod
conectat la al doilea stat de tip p, electrod denumit grilă sau poartă. Simbolul şi structura
tiristorului sunt prezentate în Fig.8.5.

Fig.8.5. Structura şi simbolul tiristorului.

8.3.1. Funcţionarea tiristorului.

Dacă grila este nepolarizată (lăsată în gol) atunci tiristorul se comportă ca şi o simplă
diodă PNPN. Grila este un electrod de comandă iar comanda se face prin polarizarea joncţiunii J 3
dintre grilă şi catod. Grila are rol de comandă doar în situaţia în care tiristorul este polarizat direct
şi este blocat.
Dacă grila se polarizează cu o tensiune negativă, atunci joncţiunea grilă-catod va fi
polarizată invers şi nu va produce nici un efect asupra funcţionării tiristorului. Prin urmare grila
trebuie polarizată pozitiv.
Dacă grila sa polarizează pozitiv atunci joncţiunea grilă-catod va fi polarizată direct şi
astfel se va injecta un curent numit curent de grilă. Acest curent va micşora tensiunea la care
tiristorul intră în conducţie. Acest lucru se poate observa pe graficul din Fig.8.6. După aprindere
tiristorul se comportă exact ca o diodă PNPN adică tensiunea va scădea în la o valoarea
aproximativă de 1,5V, iar în circuit se va obţine un curent în funcţie de sarcina la care este
conectat.

Fig.8.6. Caracteristicile grafice ale tiristorului.

8.3.2. Aprinderea şi stingerea tiristorului.

În funcţionare normală, tiristorul intră în conducţie (se aprinde) prin comandă pe grilă.
Pentru aceasta trebuie ca tiristorul să fie polarizat direct, şi curentul de grilă sa fie mai mare decât
o valoare minimă denumit şi curent de aprindere sigură.
După aprindere, dacă curentul din circuit va fi mai mare decât curentul de menţinere
atunci tiristorul rămâne aprins şi în lipsa curentului de comandă. Din acest motiv tensiunea de
comandă grilă-catod este, în cazul obişnuit, sub forma de impulsuri scurte, de ordinul
microsecundelor.
Pentru ca tiristorul să poată funcţiona corect trebuie evitate unele situaţii în care acesta se
poate aprinde accidental.
 ● Tensiunea anod-catod depăşeşte tensiunea maximă şi tiristorul se aprinde la fel ca dioda
PNPN. În general aceste situaţii se întâlnesc în medii în care apar supratensiuni.
Prevenirea se face prin utilizarea schemelor de protecţie la supratensiuni;
● Creşterea temperaturii poate duce la mărirea nivelului curenţilor reziduali şi apoi la
aprinderea accidentală a tiristorului;
● Tensiunea anod-catod la bornele tiristorului creşte cu viteză prea mare şi tiristorul se
aprinde datorită variaţiei rapide a tensiunii şi nu datorită stabilirii curentului de comandă.
Trecerea tiristorului din starea de conducţie în starea de blocare se mai numeşte şi
stingerea tiristorului. Stingerea se face ca şi la dioda PNPN în momentul în care curentul anodic
scade sub o valoare denumita curent de menţinere, iH. Cea mai folosită metodă pentru scăderea
curentului sub valoarea de curentului de menţinere este inversarea polarităţii tensiunii anod-catod
sau, cu alte cuvinte, aplicarea la bornele tiristorului a unei tensiuni de polarizare inversă.
Din cele prezentate mai sus rezultă că electrodul de comandă (grila), nu are nici un rol în
stingerea tiristorului. Întreruperea curentului de grilă nu conduce la stingerea tiristorului. Nici
inversarea tensiunii de comandă şi a sensului curentului de comanda nu provoacă stingerea
tiristorului.
Simpla inversare a tensiunii la bornele tiristorului nu provoacă automat şi stingerea
acestuia. Pentru stingerea tiristorului tensiunea inversă trebuie menţinută cel puţin un interval de
timp care se numeşte timp de revenire.

8.3.3. Clasificare tiristoarelor.

● După valorile parametrilor principali tiristoarele se clasifică în:
● tiristoare de mică putere, cu IM în plaja 1..10A şi UM de sute de volţi;
● tiristoare de putere, cu IM în plaja zeci-sute amperi şi UM de sute - mii de volţi;
● tiristoare de mare putere, IM mii-zeci de mii amperi si UM de mii – zeci de mii de volţi.
● După valoarea timpului de revenire:
● tiristoare lente sau de reţea, cu timp de revenire mai mare de 50 microsecunde, utilizate în
aplicaţii la frecvenţa reţelei, 50 Hz sau puţin peste;
● tiristoare rapide, cu timp de revenire în plaja 5-50 microsecunde, utilizate în aplicaţii la
frecvenţe de până la 50 KHz.
Tiristorul se utilizează în circuite de redresare, circuite pentru conversia puterii,
invertoare, circuite de control a puterii transmise sarcinii, circuite pentru comanda acţionărilor
electrice, circuite pentru îmbunătăţirea factorului de putere.

8.3.4. Scheme simple cu tiristoare.

Cu ajutorul tiristorului se poate realiza un circuit de pornire şi oprire a unui motor de
curent continuu (Fig.8.7).

Fig.8.7. Circuit pornire motor de curent continuu.

În starea implicită a schemei prin circuitul motorului nu se stabileşte curent deoarece

tiristorul este blocat. În momentul apăsării butonului „on” care este în stare normal deschis,
acesta închide circuitul grilei tiristorului care ajunge la potenţialul sursei de alimentare ceea ce
conduce la aprinderea tiristorului. La eliberarea butonului „on” circuitul continuă să funcţioneze
deoarece tiristorul rămâne în conducţie (curentul la care se stabilizează funcţionarea tiristorului
este egal cu curentul motorului care este mai mare decât curentul IH de menţinere a tiristorului).
 Când se doreşte oprirea motorului se apasă butonul „off” care este în stare normal închis,
operaţie care conduce la deschiderea circuitului motorului şi automat anulării curentului anod-
catod al tiristorului. După trecerea timpului de revenire, tiristorul ajunge în stare blocat, iar prin
eliberarea butonul „off” circuitul este pregătit pentru o nouă pornire.

O altă aplicaţie este aceea de control al puterii aplicate unui circuit. Se consideră circuitul
din Fig.8.8 pentru care în circuitul consumatorului s-a înseriat un tiristor.

Fig.8.8. Circuit de control al puterii furnizate consumatorului.

Tiristorului este comandat din acelaşi circuit prin înserierea pe circuitul grilei a unui
rezistor variabil şi a unei diode. Dioda are rol de protecţie la tensiuni inverse.
Pe alternanţa negativă a sursei de alimentare prin consumator nu circulă curent deoarece
tiristorul este polarizat invers. În plus grila este protejată de diodă care este de asemenea
polarizată invers.
În alternanţa pozitivă tiristorul este polarizat direct şi el poate intra în conducţie comandat
pe grilă de curentul ce se stabileşte prin rezistorul variabil şi diodă. Prin urmare rezistorul variabil
are rol de a modifica curentul pe grilă şi implicit valoarea tensiunii la care tiristorul aprinde.
Astfel prin modificarea valorii rezistenţei variabile se modifică valoarea puterii transmise
consumatorului.

8.4. Triacul.
Triacul este un dispozitiv cu cinci straturi, echivalent cu două tiristoare aşezate
antiparalel, având un singur electrod de comandă (TRIode Alternating Current).
Structura şi simbolul triacului sunt prezentate în Fig.8.9.

Fig.8.9. Structura şi simbolul triacului.

Datorită conductibilităţii bidirecţionale, cei doi electrozi între care circulă curentul
principal se notează T 1 şi T2. Comanda pe grilă se poate face cu semnale de ambele polarităţi faţă
de terminalul T1 pentru fiecare dintre cele două sensuri ale curentului principal. În concluzie este
foarte important de reţinut că într-un circuit dacă grila triacului este polarizată de la terminalul
vecin acesta nu va aprinde niciodată. Prin urmarea triacul va fi polarizat tot timpul de la
terminalul opus grilei (în cazul reprezentării din Fig.8.9 de la terminalul T1).
 Fig.8.10. Caracteristicile grafice ale triacului.
Funcţionarea triacului este următoarea: dacă potenţialul terminalului T1 este pozitiv în
raport cu T2 şi se aplică pe poartă un impuls pozitiv în raport cu T 2, intră în conducţie tiristorul
din stânga simbolului din Fig.8.9. Dacă potenţialul terminalului T2 este pozitiv în raport cu T1 şi
se aplică pe poartă un impuls negativ în raport cu T2, intră în conducţie tiristorul din dreapta
simbolului.
Raportul între puterea din circuitul principal şi puterea de comandă este în favoarea
utilizării tiristorilor, cu toate că circuitele de comandă sunt mai complicate. Din acest motiv
triacul este utilizat în circuite pentru comanda maşinilor electrice, invertoare, circuite de control a
puterii transmise sarcinii, circuite pentru comanda iluminatului, toate de puteri mici sau medii.