PROGRAMUL “FERMIERUL”
soluţia originală românească pentru creşterea absorbţiei fondurilor europene şi stimularea
investiţiilor in agricultură.
SASU G.*, VAN I.**
*MAPDR DGBFFE biroul FERMIERUL – consilier principal
**Facultatea de Zootehnie a USAMV Bucureşti – decan
Introducere
1. Agricultura înainte şi după 1989. Romania are un potenţial agricol unanim recunoscut
situat la nivelul asigurării producţiei agricole necesare pentru o populaţie de cca 80 milioane. Datorită
reliefului variat, regimului hidrologic şi climatic, structura producţiei agricole este foarte variată şi
completă, se pot cultiva şi creşte majoritatea plantelor şi speciilor de animale domestice. Rolul şi locul
agriculturii romaneşti la nivel naţional şi european nu poate fi determinat fără cunoaşterea etapelor
parcurse in diferitele sisteme sociale şi economice. Nivelul actual de dezvoltare este consecinţa
nemijlocită a acestor etape.
În România procesul de modernizare a agriculturii a coincis cu perioada regimului totalitar comunist, reforma funciara a coincis cu
desfiinţarea proprietăţii asupra terenului. De aceea este deosebit de interesanta o analiza comparativa a evolutiei următoarele perioade:
Înainte de 1989- minciuna
Proprietatea funciara şi structura exploataţiilor
Reforma agricolă, nationalizarea, colectivizarea forţată
încheiată in 1962, tăranii devin salariaţi ai CAP-urilor sau
prestează munca pe bază de norme. Se mentin proprieţaţile
tărănesţi din zona premontană şi montană ignorate şi tolerate
de autorităţi.
Se implementează sistemul economic socialist, proprietatea
colectivă asupra pamântului, desfiinţarea ţărănimii, în final
infiinţarea clasei muncitoare în agricultură.
Suprafeţele de teren sunt comasate forţat, se infiinţează
asolamentepe suprafete mari exploatate intensiv, exploataţii
agricole mari si foarte mari care produc în condiţiile
economiei centralizate, ferme vegetale şi complexe
zootehnice de mari dimensiuni mii de ha de teren si sute de
mii de animale ( complexe de păsări sau porci) sau mii de
bovine.
Producţia agricole se realizeaza pe baza planului centralizat,
sunt impuse nivelul producţiei , alocarea resurselor,
consumuri şi costuri de la nivel central.Modernizarea
agriculturii se realizează unidirecţional si inegal, pe de o
parte se construiesc sau modernizează obiecive mari, se
implementează tehnologii moderne de exploatare, pe de altă
parte în CAP – uri se mentin tehnologii neperformante sau
uzate moral cu productivitate şi eficienţă scăzută
România păstrează iniţial contactul cu lumea occidentală în
domeniul agriculturii sunt în continuare importate rase de
animale moderne, specializate, soiuri de plante si tehnologie
modernă.După 1980 se înregistrează chiar un regres în
termeni reali datorită creşterii gradului de izolare al
României faţă de lumea occidentală.
Deşi sunt înregistrate niveluri de producţie destul de
Producţia agricolă
modeste în majoritatea exploataţiilor sunt raportate din
condei producţii foarte ridicate, nejustificat fată de condiţiile
pedoclimatice concrete şi potenţialul genetic si tehnologic al
speciilor de interes agricol şi zootehnic existent.repartizarea
preferenţială a resurselor generează mari diferente ale
nivelului producţiei, chiar in exploataţiile din aceleasi zone
pedoclimatice.
Sunt de asemenea de remarcat pierderile “tehnologice”
ignorate în cea mai mare parte de autoriti care
distorsionează calitativ şi cantitativ nivelul producţiilor.
După 1989 - haos
Schimbarea sistemului politic din 1989 marchează o cotitură
fundamentală în agricultura românească. Se pun bazele statului
democratic, pluripartit. Constituţia recunoaşte şi garantează
proprietatea privată. Se impune o reparatie a inechităţilor generate de
cooperativizare.
Prin Legea nr. 18 din 19 februarie 1991 a fost reconstituit dreptul de
proprietate asupra pământului, au fost retrocedate suprafeţele deţinute
de CAP – uri şi IAS –uri proprietarilor de drept.
Structura proprietăţii agricole, structura producţiei, tehnologiile de
exploatare, tranziţia la sistemul politic democratic si economia de
piaţă, liberalizarea preţurilor, prăbuşirea producţiei industriale
auxiliare domeniului agricol, au generat haos în spaţiul rural
românesc. Procesul de privatizare s-a desfăşurat uneori netransparent,
trecerea in proprietatea privată a exploataţiilor agricole a însemnat de
cele mai multe ori schimbarea destinaţiei acestora, desfiinţarea
exploataţiei. Au luat naştere un număr foarte mare de exploataţii de
subzistenta si de ferme mici si mijlocii private sau de stat fără o
strategie coerenta si fără nici o perspective de dezvoltare in economia
de piaţa. România are în continuare cel mai mare număr de
exploataţii agricole din Europa. S-au impus în agricultura
românească în ultimii ani firme transnaşionale care produc hibrizi de
plante şi animale, masini , utilaje sau echipamente pentru agricultură
şi zootehnie, sau prelucreaza/ industrializează producţia agricolă. Au
fost iportate soiuri de plante, specii rase şi hibrizi de animale
performanti dar insuficient numeri pentru a influenţa nivelul
producţiei agricole şi descurajante pentru producţia internă de
material biologic, pentru selecţie şi ameliorare , pentru evoluţia
efectivelor de animale şi soiurilor de plante autohtone.
Nivelul producţiei agricole a scăzut dramatic, sau inregistrat variaţii
mari de la un an la altul “ in dinţi de fierăstrău”. Schimbările de
climă din ultima perioadă, nivelul redus al precipitaţiilor,
abandonarea sistemelor de irigaţii, energofage şi neperformente au
generat o prăbuşire a productiei agricole şi zootehnice in primii ani
după 1989.
Calitativ se constată o creştere a produselor agricole şi zootehnice dar
acestea se situează totuşi sub nivelul calitativ european din punct de
vedere al aspectului şi potenţialului comercial , din punct de vedere
gustativ sunt insă net superioare.
1
Infrastructura şi tehnologie
Construcţiile agricole şi zootehnice sunt tipizate, industria
de profil se dezvolta unidirectional fara a crea alternative,
ramane in urma progresului tehnologic. Sunt realizate mari
lucrari de sisatematizare a teritoriului, indiguiri, descări,
amenajări (terasări, ameliorări de torenţi), sunt redate in
circuitul agricol suprafetă mari din zone improprii pentru
agricultură (zone inundate , nisipuri, pante, zone impadurite.
Se construieşte un sistem de irigaţii foarte vast pe aproape
3,5 milioane de ha, energofac si dovedit ulterior
neperformant economic.
Începând cu anul 1980 procesul investiţional este încetinit,
sunt folosite soluţii neconvenţionale din ce în ce mai ieftine
care înlocuiesc dotările necesare din import, tehnologiile de
creştere şi exploatare sunt adaptate nevoii de creştere
exponenţială a producţiei în defavoarea calităţii producţiei
obţinute şi confortului minim al animalelor exploatate.
Strategie - Economie agrară
Pentru agricultura de stat şi cooperatistă au existat obiective
precise, prioritară cresterea producţiei, sectorul reprezentat
de gospodăriile populaţiei este în cea mai mare parte
ignorat, agricultura si zootehnia sufera un proces de
industrializare la nivelul mijloacelor de producţie. In prima
parte a intervalului analizat se investeste masiv, se folosecs
dotări şi materiale de calitate.
După 1980 sectorul agricol resimte din plin efortul
financiar al României pentru plata datoriilor externe şi
susţinerea proiectelor megalomane demarate în această
perioadă.
Procesul investiţional este încetinit, sunt folosite soluţii
neconvenţionale din ce în ce mai ieftine care înlocuiesc
dotările necesare din import, tehnologiile de creştere şi
exploatare sunt adaptate nevoii de creştere exponenţială a
producţiei în defavoarea calităţii producţiei obţinute şi
confortului minim al animalelor exploatate.
Se elaborează planul aberant de sistematizare rurală, în
nevoia imperioasă de a recupera tot mai multe suprafete
agricole.
Producţia agricolă se exporta într-o proporţie însemnată atât
în relaţie cu partenerii traditionali (în mare parte membrii
CAER) dar şi în tări din Europa occidentală sau America.
Exportul este incurajat far a se tine uneori cont de costurile
de producţie, productivitatea muncii sau costurile sociale
sau de mediu.
Învăţământ cercetare
Învăţământul şi cercetarea agricolă sunt adaptate sistemului
economic socialist. Specialiştii români beneficiază iniţial de
pregătire temeinică teoretică şi practică. Sunt alocate fonduri
însemnate, se construiesc sau infiintează instituţii specifice.
Învăţământul agricol cunoaste o mare dezvoltare, sunt
formaţi specialişti şi lucrători in agricultură şi zootehnie, în
industria alimentară şi ramurile industriale adiacente.
Se realizează o retea naţională de invătământ agricol mediu
si superior, sunt formate si instruite cadre didactice
remarcabile internaţional, sunt realizate progrese notabile
privind obţinerea de soiuri performante de plante, hibrizi de
animale, tehnologii de cultivare a plantelor de creştere şi
exploatare a animalelor.
Ulterior spre sfârşitul perioadei, izolarea pe plan
internaţional iminenţa unor schimbări radicale, genereaza un
regres mai ales din punc de vedere calitativ, în acest
domeniu.
Impact social
Forţa de muncă din agricultură este foarte heterogenă,
spaţiul rural suferă transformări majore, sistematizare
industrializare forţată, depopulare, sărăcire, urbanizare
forţată.
Spaţiul rural altfel generos devine o optiune din ce în ce mai
rară pentru tineret, atragerea populatiei rurale în zonele
urbane aproape depopulează satele. Agricultura intensiva
foloseşte forţa de munca salariată, deşi la nivel declarativ
condiţiile de muncă în agricultură sunt dure, de cele mai
multe ori slab remunerate.
Încrederea populaţiei în produsele agricole româneşti scade,
în spaţiul rural persistă nemulţumirea legată de
colectivizare, dezinteresul faţă de progresul tehnologic şi
ştiinţific, apare producţia agricolă empirică, paralelă, în
spaţii improprii (curţi, spaţii din jurul blocurilor, etc.).
Perioada dintre 1089 si 2000 este foarte dificilă din punct de vedere
al agriculturii româneşti. Programul de restituire funciară lansat în
1990 prin desfiinţarea CAP-urilor şi mai apoi a IAS-urilor nu a fost
urmat, din păcate, de un program de susţinere a dezvoltării de noi
structuri de producţie (ferme familiale, ferme asociative) bazate pe
proprietatea privată, de un program de investiţii în mijloace de
producţie noi, de organizare şi reglementare a pieţelor agroalimentare
bazat pe principiile economiei de piaţă. Exploataţiile agricole suferă
cronic de lipsa dotărilor şi tehnologiei.
Infrastructura este mult ramasă în urma, majoritatea lucrărilor de
ameliorare sunt pe suprafeţe mici, sunt abandonate sau distruse
proiectele de infastructură demarate anterior cu mici exceptii.
Sistemul de irigaţii se dovedeste costisitor, inoperant in condiţiile
farâmiţării exploataîiilor pentru care a fost construit, in prezent se
utilizează pe cca 10 % din suprafata iniţială.
Investiţiile au un caracter sporadic, modul de alocare a fondurilor nu
a fost unul transparent bazat pe reguli clare, ceea ce a făcut ca acele
fonduri în mare parte să fie practic aruncate în „găuri negre“.
România nu a construit propria strategie de dezvoltare a agriculturii
imediat după ce a hotărât să aplice reforma funciară, în anii ’90.
Reforma funciară nu a fost urmată imediat de reforma structurilor de
producţie agricolă, care să contribuie la organizarea unor exploatări
viabile, nu au fost definite instrumentele de susţinere a producţiei
agricole (mod de subvenţionare a producţiei, de încurajare a
investiţiilor şi a modernizării tehnologiilor de producţie, de asigurare
a consultanţei de specialitate către agricultori etc.), nu s-au organizat
pieţele produselor agricole (regulile şi normele de comercializare, de
stabilire a preţurilor de la producător la consumator, pentru a asigura
atât stabilitatea preţurilor la consumator, cât şi a veniturilor pentru
producătorii agricoli) definire unei politici de regularizare a
importurilor de produse alimentare pe perioada restructurării,
modernizării şi creşterii competitivităţii agriculturii autohtone, pentru
a evita concurenţa neloială sau blocarea dezvoltării acesteia într-un
climat economic favorabil.
În anii ’90 reglementarea comerţului mondial cu produse alimentare
era la începuturi şi mai puteam avea încă o politică tarifară proprie.
Întrucât această oportunitate a fost ratată, România nu mai are acum
libertatea din anii ’90 şi trebuie să compună o politică agricolă
pornind de la nişte variabile date, care sunt conţinute în Politica
Agricolă Comună (PAC) la nivel european.
Domeniul cu cel mai mare regres in această perioadă. În primii ani
cercetarea este în cădere liberă, goana retrocedărilor, schimbarea
radicală de optica în privinţa exploataţiilor agricole, asocierea
nefericită dintre agricultură şi tradiţie, nevoia de reparaţie ulterioară
abuzurilor regimului totalitar privind proprietatea şi spatiul rural au
generat indecizie şi inconsecvenţi ăn privinţa acestui domeniu.
Reforma invăţămăntului, necesitatea formării unor specialişti
pregătiţi pentru organizarea producţiei în exploataţii de mici
dimensiuni cu tehnologii incerte sau improvizate, în regim
concurenţial a destabilizat iniţial invăţământul agricol, în această
direcţie s-au făcut cele mai multe eforturi de redresare in detrimentul
cercetării.
Introducerea hibrizilor terminali importaţi în zootehnie a compensat
pe termen scurt nevoia de progres genetic dar a creat o presiune
negativă asupra sistemului de ameliorare genetică romanesc, selectia
şi ameliorarea autohtona fiind mai salb reprezentate.
În prezent sunt cca 3,6 milioane de persoane active
īn agricultura Romāniei, reprezentānd 34,7% din populatia activă. Pe
langa locuitorii dintotdeauna ai spaţiului rural sunt şi cei care se
reorientează spre agricultura în urma restructurării celorlalte ramuri
economice. Confuzia creată între tradiţia ţărănească şi exploatarea
agricolă (tendinţa aproape involuntară de a asocia costumul popular
si muzica populară cu activităţile în spațiul rural şi activitatea în
agricultură şi zootehnie, particularizează problematica sociala şi
psihologică din domeniu. De asemenea se pune accent pe activitatea
şi munca in agricultură la nivel familial.
Există posibilitatea de valorificare a percepţiei consumatorilor
privind calitatea gustative superioară a produselor agricole romăneşti.
La nivel rural sunt cele mai mari progrese, multe sate si loclităţi au
fost renovate şi modernizate. Strategia de reconstrucţie a satelor
romănesti este cea mai coerentă. Nbivelul de trai al populaţiei rurale
a crescut continuu din 1989 până în prezent, situânduse totuşi sub
mult sub nivelul european mai ales din punct de vedere al
infrastructurii si dotărilorcu utilităţi.
2
 Odată cu manifestarea intenţiei de aderare a ţării noastre la Uniunea Europeană, România a
optat definitiv pentru o economie de piaţă, concurenţială, bazată pe mijloace de producţie moderne,
strategii de dezvoltare în concordanţă cu tendinţele existente la nivel mondial. În PAC sunt aspecte sau
instrumente obligatorii pentru toate statele membre (întrucât vorbim de o piaţă comună, fără frontiere
sau bariere tarifare) şi altele opţionale, de tip meniu, din care statele membre le pot alege pe cele care
li se potrivesc mai bine (în primul rând, programul de dezvoltare rurală finanţat din fonduri europene).
Aceste noi reguli, de care, din păcate, am devenit conştienţi la nivel decizional abia după aderarea la
UE, ne impun acum o serie de limitări în modernizarea şi creşterea eficienţei agriculturii, fără a ştirbi
prea mult din specificul naţional al produselor şi al modurilor de producţie. Începând cu anul 2000,
Uniunea Europeană sprijină statele candidate din Europa Centrală şi de Est1 în eforturile acestora de
pregătire pentru aderare prin trei instrumente financiare: Phare, Ispa şi Sapard.

Programe Europene de Preaderare pentru Agricultură

2. Primele semne de redresare. Programul SAPARD, finanţat din fonduri europene de

preaderare, a fost primul program de politică structurală de amploare, care a contribuit semnificativ la
restructurarea agriculturii.
SAPARD reprezintă cel de-al treilea instrument de asistenţă financiară din partea UE
pentru statele candidate şi viitoarele state membre din Europa Centrală şi de Est în perioada 2000-
2006. Programul sprijină aceste ţări în procesul de pregătire pentru participarea la Politica Agricolă
Comună şi Piaţa Internă şi în rezolvarea problemelor specifice legate de agricultură şi o dezvoltare
rurală durabilă.
Sapard a fost creat iniţial pentru cele 10 state candidate din Europa Centrală şi de Est. Din
2004, după ce 8 dintre acestea au devenit membre ale Uniunii, au beneficiat de asistenţa Sapard
România şi Bulgaria. Fondurile alocate anual pentru România prin intermediul acestui program au fost
de 162 milioane Euro.Progamul se implementează la nivel naţional printr-un Plan Naţional pentru
Agricultură şi Dezvoltare Rurală (PNADR) în conformitate cu principiile utilizate de către statele
membre, care să reflecte priorităţile fiecărei autorităţi naţionale în limitele stabilite prin Regulamentul
Sapard.
a. Activităţi eligibile. Conform Regulamentului Sapard, au fost incluse în PNADR
următoarele măsuri: investiţii în exploataţii agricole; îmbunătăţirea procesului de producţie şi
comercializare a produselor agricole şi piscicole; îmbunătăţirea calităţii şi a standardelor privind
sănătatea produselor de origine vegetală şi animală; metode de producţie care au în vedere
protejarea mediului înconjurător şi conservarea peisajului natural; dezvoltarea şi diversificarea
activităţilor economice; crearea de grupuri de producători agricoli2; crearea de servicii de asistenţă
şi de management al fermei; renovarea şi dezvoltarea satelor, protejarea şi conservarea moştenirii
rurale; îmbunătăţirea calităţii terenurilor şi reparcelare; crearea şi actualizarea registrelor funciare;
managementul resurselor de apă; dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale; măsuri
forestiere, inclusiv împădurirea suprafeţelor agricole, investiţii în holdinguri forestiere private şi
prelucrarea/ comercializarea produselor forestiere; îmbunătăţirea pregătirii profesionale; asistenţă
tehnică, inclusiv studii care să contribuie la pregătirea şi monitorizarea programului, precum şi la
publicitate şi informare.
b. Domenii de finaţare. În România, în perioada 2000-2006, conform PNADR, au fost
finanţate proiecte în următoarele domenii:
Axa 1: Îmbunătăţirea competitivităţii produselor agricole şi piscicole prelucrate:
1.1 Îmbunătăţirea procesului de producţie şi al marketingului produselor agricole şi
piscicole;
1.2 Îmbunătăţirea calităţii şi a standardelor privind sănătatea produselor de origine
vegetală şi animală;
Axa 2: Îmbunătăţirea infrastructurii pentru dezvoltare rurală şi agricultură:
2.1 Dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale;
1
Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România,
Slovacia, Slovenia.
2
Conform reglementării europene, este vorba de grupuri de producători agricoli care organizează în comun
activităţi de servicii şi comercializare a produselor agricole.

3
 2.2 Managementul resurselor de apă;
Axa 3: Dezvoltarea economică a zonelor rurale:
3.1 Investiţii în exploataţii agricole;
3.2 Înfiinţarea de grupuri ale producătorilor agricoli;
3.3 Metode de producţie care au în vedere protejarea mediului înconjurător şi
conservarea mediului natural;
3.4 Diversificarea economică;
3.5 Măsuri forestiere;
Axa 4: Dezvoltarea resurselor umane:
4.1 Îmbunătăţirea pregătirii profesionale;
4.2 Asistenţă tehnică, inclusiv studii care să contribuie la pregătirea şi
monitorizarea programului, precum şi la publicitate şi informare.
SAPARD este un program de pre-aderare care co-finanţează activităţi de investiţii, lucrări şi
servicii în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale şi funcţionează pe principiul rambursării unor
cheltuieli executate de către beneficiar în baza contractului. Aplicat de multe ori în mod haotic sau, în
orice caz, lipsit de coerenţă, din cauza goanei după absorbţia fondurilor cu orice preţ, acest program a
generat prima stategie agricolă naţională după 1989, realizabilă din punct de vedere financiar. Au fost
necesare măsuri la nivel naţional de creere a cadrului şi condiţiilor necesare absorbţiei eficiente a
acestui sprijin.
A fost creat cadrul legal necesar obţinerii creditelor agricole pentru producţie, prin intermediul
căruia au fost susţinute activităţile curente de producţie agricola3, instituţiile de credit fiind reticente în
a investi capital în agricultură, domeniu în care riscul era foarte ridicat4 , care să permită aplicarea cu
succes a strategiilor de dezvoltare pe termen mediu şi lung şi capitalizarea exploataţiilor agricole.
Datorită lipsei garanţiilor, cunoscut fiind că fermierii nu deţin bunuri imobile de valoare ridicată, s-a
dovedit necesar instituirea unor garanţii de către stat în favoarea acestora5 fiind iniţiată o lege specială
în acest sens, respectiv Legea nr. 218/2005 privind stimularea absorbţiei fondurilor SAPARD,
FEADR, FEP şi FEGA, prin preluarea riscului de creditare de către Fondurile de Garantare 6. Cu toate
acestea la nivelul absorbţiei fondurilor europene exista un blocaj profund datorat imposibilităţii
majorităţii beneficiarilor de a-şi finanţa proiectele din surse proprii sau din credite bancare, situaţie ce
s-a menţinut pe parcusul primilor 2-3 ani de implementare a programelor de preaderare, în special
SAPARD.
S-a constatat în scurt timp că absorbţia fondurilor europene este greoaie sau imposibilă cu
mijloacele legislative şi logistice existente în acel moment. Într-o perioadă de circa 1 an a trebuit
regândită întreaga politică agricolă a ţării noastre, stabilite obiective clare şi elaborate acte normative
care să înlesnească utilizarea a fondurilor europene.
Instrumentul financiar care să pună la dispoziţia beneficiarilor fondurilor de preaderare,
cofinanţarea absolut necesară în absorbţia acestora, întrucât contrbuţia publică nerambursabilă din
fonduri europene este acordată numai după finalizarea etapelor proiectului stabilite prin contractul de
finanţare, caz în care, beneficiarul ar trebui să dispună de sumele necesare realizării acestora este
reprezentat de “Programului Fermierul”, veriga intermediară între programele de pre-aderare şi
realizarea proiectelor de investiţii conform acestora.

Programul Fermierul

3
Prin activităţile curente de producţie agricolă se întelege acţiunile care vizează:
a) înfiinţarea, întreţinerea şi recoltarea culturilor agricole, precum şi întreţinerea şi recoltarea plantaţiilor;
b) achiziţionarea din producţia internă sau producerea puilor de pasăre pentru carne şi ouă, a purceilor pentru
îngraşat, precum şi a tineretului ovin şi bovin pentru îngrăşat;
c) aprovizionarea, procesarea hranei, asigurarea medicamentelor şi tratamentelor medicale pentru animale, a
cheltuielilor curente pentru întreţinerea şi funcţionarea adăposturilor, utilajelor şi instalaţiilor aferente;
d) asigurarea culturilor şi plantaţiilor împotriva efectelor dăunatoare ale factorilor de risc natural, precum şi
asigurarea efectivelor de animale împotriva efectelor dăunatoare ale factorilor de risc natural, a bolilor şi a
accidentelor.
4
Condiţiile instabile ale vremii, lipsa garanţiilor
5
Legea nr. 150/2003 a creditului agricol pentru producţie, art. 4, alin. ( 2 )
6
Fondul de Garantare a Creditului Rural – SA ( FGCR SA ) şi Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru
Întreprinderi Mici şi Mijlocii – SA ( FNGCIMM SA )
4
 3. Programul Fermierul. Pentru ca sectorul agricol sa devina atractiv pentru instituţiile
de credit şi pentru a elimina inconvenientele apărute datorită lipsei cofinanţării private ce trebuia
asigurată de potenţialii beneficiari ai fondurilor diferitelor Programe de dezvoltare, (aproximativ 80-85
% dintre potenţialii beneficiari nu dispuneau de aportul propriu), precum şi pentru a asigura premisele
finanţării prin creditarea investiţiilor din agricultură a fost iniţiat Programul Fermierul. A fost
înfiinţat la dispoziţia Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale „Fondul pentru creditarea
investiţiilor în agricultură, silvicultură, piscicultură, precum şi în activităţi neagricole“ conform
Legii nr. 231/2005 privind stimularea investiţiilor în agricultură, industrie alimentară, silvicultură,
piscicultură, precum şi în activităţi nonagricole. Fondul este utilizat pentru acordarea de credite,
acoperirea costurilor întocmirii documentaţiilor tehnico-economice pentru acordarea creditelor,
acordarea de granturi, calculate ca procent din valoarea creditelor acordate beneficiarilor de credite.
Utilizarea sumelor din fond a permis practic accesarea si derularea fondurilor comunitare si naţionale,
atât acelor de preaderare cat si post aderare, Programul Fermierul a constituit principalul instrument
pentru creşterea absorbţiei fondurilor SAPARD.
3.1 Programul Fermierul a avut în vedere următoarele :
a) Accelerarea absorbţiei fondurilor de preaderare europene, oferind instrumente de
prefinanţare şi cofinanţare capabile să elimine discriminarea existentă între investitorii capitalizaţi si
cei începători sau fără resurse financiare proprii, accesul la fondurile europene fiind permis practic
tuturor investitorilor care respectă normele şi reglementările naţionale şi europene. Sumele au fost
destinate pentru a fi accesate şi derulate în vederea creditării investiţiilor în agricultură, atât pentru
cofinanţarea proiectelor SAPARD cât şi pentru realizarea de investiţii directe, care nu sunt
eligibile în cadrul Programului SAPARD.
b) Necesitatea transformării unui număr cât mai mare de gospodării, aflate în
zona agriculturii de subzistenţă, în ferme familiale cu caracter comercial. Programul s-a adresat,
îndeosebi, celor aflaţi în mediul rural care doreau să-şi organizeze o fermă agricolă de un anumit
profil, condusă şi administrată nemijlocit de către proprietar, împreună cu membrii familiei. Prin
acordarea de granturi, după rambursarea creditelor s- au oferit de asemenea şi investiţiilor neeligibile
pentru SAPARD facilităţi similare celor eligibile, pentru a forţa modernizarea agriculturii şi spaţiului
rural românesc.
c) Preluarea riscului de către fondurile de garantare7.
3.2 Pachetul legislativ adoptat pentru implementarea Programului Fermierul. Acest
instrument financiar a necesitat pentru a deveni operaţional un pachet legislativ complex alcătuit din
cele 2 legi de bază, Legea nr. 231/2005 privind stimularea investiţiilor în agricultură, industrie
alimentară, silvicultură, piscicultură, precum şi în activităţi nonagricole şi Legea nr. 218/2005 privind
stimularea absorbţiei fondurilor SAPARD, FEADR, FEP şi FEGA, prin preluarea riscului de creditare
de către fondurile de garantare, Normele Metodologice de aplicare a acestora, aprobate prin Hotărârea
de Guvern nr. 934/2005 şi respectiv HG 876/2005, Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi
dezvoltării rurale pentru aprobarea listei obiectivelor de investiţii şi a plafonului maxim al creditelor ce
se acordă în condiţiile Legii nr. 231/2005 privind stimularea investiţiilor în agricultură, emis anual
(nr.979/2005;100/2006;820/2007;430/2008 şi 102/2009), Hotarâre de Guvern pentru stabilirea
nivelului reducerii sumei de rambursat din volumul creditului acordat în condiţiile Legii nr. 231/2005
privind stimularea investiţiilor în agricultură, diferenţiat în funcţie de tipul proiectului de investiţii,
aprobată periodic (nr.1645/2006 şi. 495/ 2009) şi Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi
dezvoltării rurale privind nivelul comisioanelor de garantare ( anual). Pe langa aceste acte normative
pentru anul 2008 au fost aprobate Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 72/2008 pentru abilitarea
MAPDR de a încheia angajamente legale interne în limita sumei de 730 milioane lei ( fermierul 2008)
şi OM 40/2009 pentru stabilirea unor reguli detaliate de implementare a măsurilor din cadrul
Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 şi Programului operaţional pentru pescuit în
ceea ce priveşte aplicarea regulii cumulului ajutoarelor, toate cu modificările şi completările ulterioare
efectuate pentru a reglementa din mers aspectele nou apărute (ex. problematica apărută în 2008
privind aplicarea regulii cumulului ajutoarelor).
3.3 Funcţionarea programului. Aplicarea prevederilor din pachetul legislativ amintit se
realizează printr-o succesiune de paşi astfel :
3.3.1 Selectarea prin licitaţie a instituţiilor financiare (bănci comerciale) care vor
derula sumele alocte din Fond. Această etapă presupune elaborarea caietului de sarcini şi a
7
Legea nr. 218/2005 privind stimularea absorbţiei fondurilor SAPARD, FEADR, FEP, FEGA prin preluarea
riscului de creditare de către fondurile de garantare.
5
documentaţiei de atribuire, publicarea cererii de ofertă, selectarea ofertelor pe baza criteriilor de
calificare stabilite prin caietul de sarcini, declararea ofertelor castigătoare, stabilirea sumelor ce vor fi
derulate, incheierea Convenţiilor de Lucru cu Banca/Băncile câştigătoare.
3.3.2 Stabilirea setului de documente necesare pentru derularea sumelor alocate şi
circuitul acestora între Bancă şi MADR, modalitatea de plată, conturile prin care sunt gestionate
sumele alocate.
3.3.3 Elaborarea la nivelul instituţiei financiare selectate a procedurilor interne de
creditare, în funcţie de prevederile din pachetul legislativ amintit şi de legislaţia în materie de
creditare.
3.3.4 Derularea propriu zisă a fondurilor alocate. În această etapă beneficiarii
solicită băncii scrisoarea de confort necesară pentru încheierea Contractelor de finanţare (în cazul
programului SAPARD, pentru PNDR a fost eliminată prevederea privind dovada cofinanţării) cu
Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP), după incheierea acestora depun la
sucursalele băncii selectate cererile de finanţare, cu menţiunea că solicită garanţia Fondurilor de
Garantare, în cazul în care nu posedă garanţii suficiente. Banca analizează bonitatea beneficiarului atat
pentru eliberarea scrisorii de garantie bancară cat şi pentru contractarea creditului propriu zis.
3.3.5 Pentru proiectele de investiţii depuse prin PNDR ( fermierul 2008 )
beneficiarul mai parcurge o etapă până la contractarea creditului, calculul deducerii din contribuţia
nerambursabilă a diferenţei de dobandă percepută ca ajutor de stat conform regulii cumulului
ajutoarelor, efectuată de Bancă în baza OM 40/2009, în urma căruia se incheie cu APDRP un act
aditional la Contractul de Finanţare.
3.3.6 Semnarea contractului de credit reprezintă momentul in care beneficiarul
poate efectua plăţile din creditul alocat. Creditul fermierul poate acoperi valoarea totală a proiectului
de investiţii. În funcţie de paricularităţile investiţiei si de punerea în exploatare se acordă o perioadă de
graţie de până la 5 ani iar termenul maxim de rambursare (maturitate) a creditului este de pană la 10
ani.
3.3.7 Tragerile din Fond ( plăţile) se realizează prin prezentarea de catre beneficiar a
documentelor de plată ( facturi, decont, deviz, etc.) la sucursala bancara, emiterea de catre aceasta a
cererii de tragere, avizarea la nivelul bancii centrale şi înaintarea acesteia la MAPDR în cadrul
Directiei Generale buget finanţe şi Fonduri Europene. După avizarea acesteia ( de specialitate şi
financiar contabil ) se emite Ordinul de plată pentru suma solicitată. Plata se face din bugetul MAPDR
din contul de disponibil al fondului constituit conform Legii nr. 231/2005, alimentat periodic. OP-ul se
emite în maxim 2 zile lucrătoare de la primirea cererii de tragere. Băncile care derulează sumele
alocate rambursează ratele de credit către MAPDR conform graficelor aferente contractelor de credit.
Garanţia Fondurilor de garantare se constituie fara a implica participarea beneficiarului, aparţine stict
demersurilor dintre Băncile Comerciale şi Fondurile de garantare cu care MAPDR a încheiat
Conventii de Lucru în baza Legii 231/2005 şi 218/2005
Pe parcursul programului problemele aparute au fost rezolvate cât mai rapid, s-a încercat de
asemenea simplificarea procedurii de contractare si derularea plăţilor.
3.4 Rezultate concrete, bancile selectate, stadiul actual, perspective. În 2006 şi 2007 s-a
parcurs prima parte a programului, cofinanţarea proiectelor SAPARD depuse pâna la 31.07.2006 data
limita de depunere ( Au fost depuse foarte multe proiecte, sumele alocate din Fonduri europene au fost
insuficiente si prin OUG 74/2006 s-a reglementat finantarea contributiei nerambursabile de la Bugetul
de stat – SAPARDUL românesc) şi o componentă de creditarea a investiţiilor directe (neeligibile prin
Programul SAPARD) achiziţii de tractoare agricole noi, maşini şi echipamente agricole, material
biologic pentru o populare a fermelor. Au fost alocate de Bugetul de stat 651 milioane lei, s-au
contractat 98,75% din fondurile alocate, cu plata efectivă pe parcursul anilor 2006, 2007, 2008.
Băncile selectate au fost BCR; BRD; CARPATICA SIBIU; CEC BANK.

Tabel nr. 2

Proiecte depuse pe masuri pana la data de 31 06 2006 ( data limita de depunere a proiectelor ).

6
 Numărul de Valoare prin
Valoarea totală eligibilă Valoarea TOTALA
Nr. proiecte depuse Valoarea eligibilă Programul
Măsura declarată în cererea de EURO declarată în
Crt. PROGRAM publică EURO Fermierul EURO
finanţare EURO scrisoarea de confort
FERMIERUL scrisoare confort

1 1.1 108 163,379,684.04 81,689,842.02 100,292,638.82 53,823,784.74

2 3.1 833 150,952,290.14 75,476,145.07 113,556,276.75 81,787,513.33

3 3.4 76 8,171,995.74 4,085,997.87 6,065,892.14 4,822,191.67

TOTAL
MASURI 1017 322,503,969.92 161,251,984.96 219,914,807.71 140,433,489.73

In anul 2008 MAPDR a alocat 760 milioane lei pentru cofinantarea proiectelor depuse prin
PNDR. Băncile selectate pentru derularea acestei sume sunt BCR; BRD; CEC BANK; CARPATICA
SIBIU; BANCPOST. Componenta de creditare a investiţiilor neeligibile vizează numai achiziţii de
material biologic pentru o populare a fermelor de animale. Programul este în derulare. Sumele alocate
mai pot fi contractate doar pană la sfârşitul anului 2009, conform prevederilor din tratatul de aderare a
Romaniei la UE. Deşi atractivitatea programului a scăzut datorită deducerii din contribuţia publică
nerambursabilă a diferentei de dobânda de la dobânda Fermierul ≈ 5% pana la dobănda de referintă
comunicata de UE + o marja fixă in funcţie de clasa de risc a imprumutului, este în continuare un
instrument eficient pentru realizarea proiectelor de investiţii în agricultură.

Concluzii

Pentru prima data a fost creat in Romania după 1989 un instrument financiar care sa ofere
posibilitatea reala de a realiza o investiţie in domeniul agricol oricărui beneficiar care doreste
intradevar să-şi desfăşoare activitatea ăn acest domeniu. A oferit de asemenea posibilitatea
modernizării exploataţiilor agricole, implementarea de tehnologii noi, performante, a permis
pentru prima data realizarea unei strategii coerente de modernizare a spaţiului rural, a crescut
gradul de exigenţa a selecţiei proiectelor SAPARD şi PNDR, a contribuit decisiv în 2006 la
absorbţia Fondurilor SAPARD, a familiarizat sistemul bancar românesc cu problematica finanţării
prin credite a investiţiilor în agricultură, băncile participante la acest program acordă în prezent, în
plină criză economică, credite din fondurile proprii pentru beneficiarii proiectelor depuse prin
PNDR care nu pot aplica pentru Fermierul (fermierul nu poate fi accesat decat o şingură dată), şi
pentru alte proiecte de investiţii in spaţiul rural, în condiţii mai avantajoase decăt alte bănci.
Sunt de remarcat pe langa efectele directe, efectele subtile pe termen lung ale acestui program
care a generat modernizarea sau contruirea a peste 1500 de proiecte de investiţii şi a influentat
decisiv realizarea altor câteva mii. Dintre aceste efecte, cele cu impact social sunt de amintit.
Astfel crearea de locuri de munca, necesitatea exploatării plantelor şi animalelor la un nivel
tehnologic ridicat dat de implementarea proiectului, determinarea acelor investitori persoane fizice
să se autorizeze pentru a putea desfăşura activitaţile comerciale rezultate prin
exploatareacobiectivelor de investiţii, incurajarea asocierii grupurilor de producători, orientarea
producţiei vegetale sau animale pentru realizarea unor obiective strategice (spre producţia de carne
la bovine, ovine), dezvoltarea ramurilor auxiliare sectorelor din agricultură, disponibilităşi pentru
alte activităţi (turism, prelucrarea produselor agricole etc.) şi nu în ultimul rând shimbarea
mentalităţii în privinţa sprijinului pe care producătorii agricoli îl au din partea statului şi
dezvoltarea spiritului antreprenorial. Este un pas mic, adevarat , dar ferm pe calea unei
modernizări reale a agriculturii de care România are atâta nevoie.

Bibliografie :

Autori români:
Mircea A., Mircea D., „Piloni de susţinere financiară a dezvoltării capacităţii
administrative”, Bucureşti, 2009

7
 Fuerea, Augustin „Manualul Uniunii Europene” Ediţia a III-a, revăzută şi adăugită,
Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2006
Mazilu, D. „Integrarea europeană. Drept comunitar şi instituţii europene”, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 2001
Marcu, V. „Drept Instituţional Comunitar” Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura
Lumina Lex, Bucureşti, 2001
Leonte J., Gurcă D., Câmpeanu V., Piotet Ph, „Politica Agricolă Comună – Consecinţe
asupra României”, Institutul European din România, Bucureşti, 2003
Pascariu G. C., „Uniunea Europeană. Politici şi preţuri agricole”, Editura Economică,
Bucureşti, 1999
Legislaţie :
Tratatul de Instituire a Comunităţilor Europene
Tratatul de adrerare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeana
Raportul Comisiei Europene, Direcţia Generală Agricultură, “Agricultural Situation in the
Candidate Countries. Country Report on Romania”, Brussels, 2002
Raportul Comisiei Europene, Direcţia Generală Agricultură, “Agriculture in the European
Union. Statistical and Economic Information 2002”, Brussels, 2002.
Rezoluţia Parlamentului European din 13 ianuarie 2009 referitoare la politica agricolă
comună şi siguranţa alimentară mondială ( 2008/2153(INI))
Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013 versiunea consolidată 08 februarie
2008 Număr CCI: 2007RO06RPO001
Îndrumar Programul Fermierul editat de Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă, 2006
Îndrumar PNDR -Versiune consultativă pe măsuri editat de Agenţia de Plăţi pentru
Dezvoltare Rurală şi Pescuit, 2007
Politica agricolă – lucrare elaborată în cadrul proiectului Phare RO 0006.18.02 – Formarea
funcţionarilor publici în administraţia locală în afaceri europene şi managementul ciclului de proiect,
implementat de Institutul European din România în colaborare cu human dynamics în anul 2003 şi
face parte din Seria Micromonografii – Politici Europene, versiune actualizată.
Ordin nr. 102/2009 pentru aprobarea tipurilor de investiţii şi a plafoanelor maxime ale
creditelor ce se acordă în anul 2009, în condiţiile Legii nr. 231/2005 privind stimularea investiţiilor
în agricultură, industrie alimentară, silvicultură, piscicultură, precum şi în activităţi nonagricole, cu
modificările ulterioare
Ordin nr. 40/2009 pentru stabilirea unor reguli detaliate de implementare a măsurilor din
cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală şi Programului Operaţional pentru Pescuit în
ceea ce priveşte aplicarea regulii cumulului ajutoarelor, cu modificările şi completările ulterioare
Ordin nr. 430/2008 pentru aprobarea tipurilor de investiţii şi a plafoanelor maxime ale
creditelor ce se acordă în anul 2008, în condiţiile Legii nr. 231/2005 privind stimularea investiţiilor
în agricultură, industrie alimentară, silvicultură, piscicultură, precum şi în activităţi nonagricole, cu
modificările şi completările ulterioare
Ordonanţă de Urgenţă nr. 72/2008 privind autorizarea Ministerului Agriculturii şi
Dezvoltării Rurale pentru încheierea de angajamente legale interne în anul 2008 în vederea
asigurării unor măsuri financiare pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 231/2005 privind stimularea
investiţiilor în agricultură, industrie alimentară, silvicultură, piscicultură, precum şi în activităţi
nonagricole.
Ordonanţa nr. 31/2007 privind reglementarea unor măsuri financiare pentru stimularea
gradului de absobţie a fondurilor alocate prin Programul SAPARD
Ordin nr. 820/2006 pentru aprobarea Listei obiectivelor de investiţii şi a criteriilor tehnice de
acordare a creditelor în anul 2007, în condiţiile Legii nr. 231/2005 privind stimularea investiţiilor în
agricultură.
Hotărâre nr. 1645/2006 pentru stabilirea nivelului reducerii sumei de rambursat din volumul
creditului acordat în condiţiile Legii nr. 231/2005 privind stimularea investiţiilor în agricultură,
diferenţiat în funcţie de tipul proiectului de investiţii, pentru anul 2006, precum şi pentru modificarea
Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 231/2005 privind stimularea
investiţiilor în agricultură, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 934/2005.
Legea nr. 473/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2006

8
 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2006 privind asigurarea de la bugetul de stat a
cofinanţării publice nerambursabile pentru proiectele de investiţii din cadrul Programului SAPARD,
cu modificările ulterioare
Hotărâre nr. 1644/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 59/2006, cu modificările şi completările ulterioare
Hotărârea Guvernului nr.759/2006 pentru aprobarea fişelor tehnice ale măsurilor 1.1
"îmbunătăţirea prelucrării şi marketingului produselor agricole şi piscicole", 1.2 "îmbunătăţirea
structurilor în vederea realizării controlului de calitate, veterinar şi fitosanitar, pentru calitatea
produselor alimentare şi pentru protecţia consumatorilor", 2.1 "Dezvoltarea şi îmbunătăţirea
infrastructurii rurale", 3.1 "Investiţii în exploataţiile agricole", 3.2 "Constituirea grupurilor de
producători", 3.3 "Metode agricole de producţie destinate să protejeze mediul şi să menţină peisajul
rural", 3.4 "Dezvoltarea şi diversificarea activităţilor economice care generează activităţi multiple şi
venituri alternative", 3.5 "Silvicultura", 4.1 "Îmbunătăţirea pregătirii profesionale" şi 4.2 „Asistenţă
tehnică" din Programul naţional pentru agricultură şi dezvoltare rurală finanţat din fonduri SAPARD
Ordin nr. 100/2006 pentru aprobarea Listei obiectivelor de investiţii, criteriile tehnice de
acordare, precum şi plafonul maxim al creditelor ce se acordă în anul 2006, în condiţiile Legii nr.
231/2005 privind stimularea investiţiilor în agricultură, cu modificările şi completările ulterioare
Hotărâre nr. 876/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.
218/2005 privind stimularea absorbţiei fondurilor SAPARD, Fondul european agricol pentru
dezvoltare rurală, Fondul european pentru pescuit, Fondul european de garantare agricolă, prin
preluarea riscului de creditare de către fondurile de garantare, cu modificările ulterioare
Lege nr. 218/2005 privind stimularea absorbţiei fondurilor SAPARD, Fondul european
agricol pentru dezvoltare rurală, Fondul european pentru pescuit, Fondul european de garantare
agricolă, prin preluarea riscului de creditare de către fondurile de garantare, cu modificările
ulterioare
Ordinul nr. 979/2005 pentru aprobarea listei obiectivelor de investiţii şi a plafonului maxim
al creditelor ce se acordă în anul 2005 în condiţiile Legii nr. 231/2005 privind stimularea investiţiilor
în agricultură, cu modificările ulterioare
Hotărâre nr. 934/2005 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea
prevederilor Legii nr. 231/2005 privind stimularea investiţiilor în agricultură.
Lege nr. 231/2005 privind stimularea investiţiilor în agricultură, industrie alimentară,
silvicultură, piscicultură, precum şi în activităţi nonagricole, cu modificările şi completările
ulterioare.
Site-uri
www.europa.eu
www.europa.eu/index_ro.htm
www.eur-lex.europa.eu/ro/index.htm
www.ec.europa.eu/agriculture
www.ier.ro