Revoluția Română de la 1848

Nume: Anusca Maria-Loredana

SPR 1, A1
 Introducere
• ,, O revoluţie nu este un pat de petale de trandafiri. O revoluţie este o
luptă pe viaţă şi moarte între viitor şi trecut!’’ Fidel Castro
• Revoluția Română de la 1848 a fost parte a revoluției europene din același
an și expresie a procesului de afirmare a națiunii române și a conștiinței
naționale. Revoluția Franceză din februarie 1848 a constituit un factor
deosebit de important; ea a avut repercusiuni asupra întregii Europe.
Revoluția de aici a avut un predominant caracter social deoarece Franța
era un stat național unitar, pe când în celelalte țări a luat diferite forme,
după necesitățile locale.
• Principiul libertăților cetățenești cerute de revoluționarii francezi a evoluat
și s-a transformat în libertăți naționale pentru popoarele supuse, iar peste
revendicările sociale s-a suprapus ideea de unitate națională.
 Revoluția Română de la 1848
• Revoluția Română de la
1848 s-a desfășurat în
condițiile în care părți din
teritoriul național se aflau
în stăpânirea imperiilor
vecine (Transilvania,
Bucovina), în timp ce
Moldova era constrânsă
să accepte protectoratul
Rusiei țariste, iar
Muntenia, suzeranitatea
Imperiului Otoman .
• Figura centrală a
Revoluției de la 1848
din Țara Românească a
fost Nicolae Bălcescu ,
una dintre cele mai de
seamă personalităţi
revoluţionare din
Europa secolului al
XIX-lea.
 În februarie 1848, aflându-se la Paris, ia parte la revoluţia
franceză luptând pe baricade, apoi se întoarce în ţară, aducând prin
activitatea sa o contribuţie hotărâtoare la pregătirea revoluţiei care
izbucneşte în iunie 1848 în Ţara Românească, fiind autorul
programului politic “Proclamaţia de la Islaz”.
În timpul revoluţiei, Bălcescu a desfăşurat o intensă activitate
pentru mobilizarea maselor la obiectivarea idealurilor revoluţionare şi
a făcut parte din guvernul revoluţionar de la 1848, ca ministru de
externe. După înfrângerea revoluţiei din Ţara Românească, a militat
cu fervoare pentru realizarea unităţii forţelor revoluţionare române şi
maghiare din Transilvania. În urma înăbuşirii mişcării revoluţionare,
Bălcescu este nevoit să emigreze la Paris, iar de aici, bolnav fiind, a
plecat în Italia să-şi îngrijească sănătatea. El moare la Palermo, la 2
noiembrie 1852, la numai 33 de ani, departe de patria pe care o iubise
atât de mult dar nu reuşise să o revadă după 1848.
 Desfasurarea revoluției

Revolutia din
1848
s-a desfasurat
in:

Tara
Moldova Romaneasca
Transilvania
 In Moldova
• Mișcarea revoluționară din Moldova a avut un caracter pașnic, ea mai fiind denumită în epocă și revolta
poeților, concretizându-se printr-o petiție1 în martie 1848 și printr-un program în august 1848. Petiția
cuprindea 35 de puncte și a fost redactată de Vasile Alecsandri la o întrunire a tinerilor revoluționari
moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iași, cu știrea domnitorului Mihail Sturza, în data de
27 martie.
• Această "petițiune a boierilor și notabililor moldoveni" avea un caracter moderat datorită atitudinii
rezevate a principelui Sturza, care era presat de prezența trupelor ruse la graniță. Simțind pericolul unei
mișcări și în Moldova, sub influența celor de afară, domnitorul însuși le-a cerut petiția.
• Cu toate că memoriul lor nu cuprindea decât reforme moderate, mai mult de ordin administrativ și
cultural, în conformitate cu Regulamentul Organic, domnitorul l-a folosit ca pretext pentru arestarea
capilor mișcării. Aceștia urmau să fie trimiși în Turcia, însă au reușit să-i cumpere pe cei care trebuiau
să-i treacă Dunărea (una dintre persoanele care au jucat un rol definitoriu a fost Maria Rosetti2, care
‘’mergea pe talvegul Dunării cu copilul în brațe și cu pungile de galbeni" pentru a-i elibera pe cei căzuți
prizonieri), ajungând la Brăila. De aici au reușit să plece în Transilvania, de unde au trecut în Bucovina.
• În vara lui 1848 se aflau în Bucovina - și mai ales în Cernăuți - circa 50 de fruntași ai tineretului
revoluționar moldovean, printre care: Alexandru Ioan Cuza, C. Negri, D. Canta, Vasile Alecsandri, Al.
Russo. Acestora li s-a adăugat și Mihail Kogălniceanu, care avusese un conflict cu fiul domnitorului. În
august 1848 este redactat un program în 36 de puncte, care a fost publicat de Kogălniceanu sub titlul
"Dorințele partidei naționale din Moldova".
• Acest program se deosebea radical de petiția din martie, fiind împotriva Regulamentului organic și a
protectoratului țarist. Se cereau, printre altele: egalitate politică și civilă, instrucțiune gratuită,
împroprietărirea țăranilor și se încheia cu o dorință arzătoare: unirea Moldovei cu Muntenia.
 În Țara Românească
• Revoluția s-a bucurat de mai mult succes în Țara Românească decât în
Moldova, deoarece tinerii revoluționari munteni, spre deosebire de cei
moldoveni, au încercat traducerea ideilor în fapte. În acest scop i-au atras în
tabăra lor pe intelectualii mai de seamă din acea vreme, precum și o parte a
administrației și armatei.
• 7 iunie 1848 Craiova: Gheorghe Magheru, Nicolae Bălcescu și
Costache Romanescu alcătuiesc, în ilegalitate, primul guvern provizoriu
revoluționar.
• De teama unor conflicte armate la 9 iunie 1848 se hotărăște citirea
proclamației revoluționare la Islaz, un mic port la Dunăre din Romanați pentru
că doi dintre cei mai importanți membri ai clubului revoluționar craiovean
conduceau destinele în Romanați. Este vorba de Ioan Maiorescu (fusese numit
prefectul județului) și capitanul Nicolae Pleșoianu ai cărui dorobanți primiseră
ordin să se deplasase din Craiova la Islaz. Bibescu ordonase paza tuturor
porturilor pentru a aresta, imediat după debarcare, agitatori revoluționari
veniți de la Paris. Sub oblăduirea lui Ioan Maiorescu și Nicolae Pleșoianu va fi
organizată de către Popa Șapcă, o mare adunare populară la Islaz.
 În Transilvania
• În Transilvania, revoluția a durat mai mult și pe lângă caracterul ei social, a avut și
unul național. Tineretul progresist maghiar, în cadrul mișcărilor care izbucnesc în
acest an, 1848,în cuprinsul împaratiei austriece și anume la Viena, în Italia și în
Boemia, se ridică sub conducerea lui Lajos Kossuth și proclamă Ungaria
independentă; totodată hotărăsc anexarea Transilvaniei la noul stat maghiar.
• Liderii românilor din Transilvania nu au împărtășit ideea creării unui stat național
maghiar și au convocat o adunare proprie în care să discute problemele care îi
preocupau. Adunarea românilor transilvăneni a avut loc la Blaj pe 15 mai 1848,
fiind cunoscută ca Adunarea de la Blaj. Se formează în Munții Apuseni o armată de
voluntari români condusă de avocatul Avram Iancu.
• Aceștia reușesc doua victorii importante împotriva armatelor maghiare la Abrud și
Mărișel. Pe lângă români se ridicaseră și croații dar nici ei nu doreau să facă parte
din statul ungar. Nicolae Bălcescu s-a dus chiar la Budapesta pentru a încerca
aplanarea conflictului româno-maghiar dar Kossuth și membrii nobilimii maghiare
au refuzat să acorde drepturi egale românilor. În lupta de la Șiria lângă Arad,
armatele ungurești fură cu totul zdrobite de ruși, iar Ungaria și Ardealul vor fi
predate de ruși austriecilor potrivit prevederilor Sfintei Alianțe.