c




 


  
  




`
± ³Oamenii nu sunt afectaţi de ceea ce li se întâmplă, ci de cum înţeleg ei
ceea ce li se întâmplă´
ÄNu cere să se întâmple lucrurile după cum vrei, ci voieşte-le aşa cu se întâmplă; şi-
ţi va merge bine.´

¦


 ± ÄGândurile pot determina cursul vieţii unui om´

ÄDacă vreun obiect exterior te deranjează, nu el, ci judecata ta asupra lui te tulbură.
Nu depinde decât de tine să ştergi această judecată din sufletul tău.´

ÄSă avem seninătatea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat, curajul de a

schimba ceea ce poate fi schimbat şi mai ales înţelepciunea pentru a face
deosebirea între cele două posibilităţi.´

 



 



^Y Π


 (1849-1936) şi



  




 
 dacă
asociem un stimul neutru cu un stimul necondiţionat care produce un anumit
răspuns emoţional sau comportamental, stimulul neutru va declanşa şi el
răspunsul respectiv ± răspuns condiţionat. Cu cât asocierea este repetată mai
frecvent cu atât mai frecvent şi mai intens va apărea reacţia condiţionată la
stimulul condiţionat.

^Y ‰ 
   principiul S ± R şi ³micul Albert´ care

a condus la descrierea mecanismului fundamental al abordării terapeutice de
tip comportamentalist prin condiţionarea unei fobii de şobolani.

^Y `
!

"##$


%


"&"

 


 


$
 ' ( 
comportamentele ale căror consecinţe sunt
 percepute ca fiind satisfăcătoare, benefice pentru organismvor fi repetate, în
timp ce comportamentele care nu satisfac nevoile organismului sau care au
efecte neplăcute, nocive, vor scădea în frecvenţă.

^Y `
  
  


) 

 











^Y £  focalizarea pe consecinţe, semnificaţiile emoţionale şi

comportamentale ale răspunsului. Întărirea este un stimul care urmează, nu
precede răspunsul comportamental reieşind de aici teoria S-R-S.

^Y X r stimulul ce urmează reacţiei subiectului care are ca şi

consecinţă creşterea frecvenţei comportamentului care o produce.

^Y X  r procesul prin care stimulul ce urmează reacţiei subiectului

(de obicei pedeapsă) creşte frecvenţa comportamentului care o elimină.

^Y  
 
 teoria învăţării sociale ± învăţarea observaţională sau prin

modelare comportamentelor şi reacţiilor celorlalţi ± apariţia termenului de
*  la ce ne putem aştepta să se întâmple dacă adoptăm un anumit
comportament.

^Y ¦

&
') Y Y
Y

 r expunerea repetată la evenimente
incontrolabile ne ³învaţă´ că nu există legătură între ceea ce facem şi ceea ce
se întâmplă.


^Y c
Y Y Yrevoluţia cognitivă ± REBT.

^Y Teoria schimbării în REBT (1958)r

ËY Evenimentele activatoare trecute sau prezente nu pot Äcauza´ emoţii

disfuncţionale sau comportamente dezadaptative. Mai degrabă,
sistemul nostru de convingeri despre aceste evenimente activatoare
determină emoţiile disfuncţionale şi comportamentele dezadaptative.
 ËY Œndiferent de felurile în care ne-am generat problemele emoţionale şi
comportamentale în trecut, în prezent ne creăm dificultăţi, mai ales
deoarece continuăm să ne reîndoctrinăm cu credinţele noastre
iraţionale.

ËY Suntem oameni şi avem tendinţa de a ne crea cu uşurinţă (şi într-o

oarecare măsură natural) probleme; în plus ne vine foarte uşor să
cultivăm emoţii, gânduri şi comportamente dezadaptative. Cu toate
acestea, pe termen lung, putem să depăşim aceste probleme dacă
depunem, un efort substanţial şi susţinut pentru a ne disputa credinţele
iraţionale şi consecinţele acestora.´

^Y c
YYYr cercetări asupra clienţilor depresivi. Acesta a
constatat că Äla persoanele depresive funcţionează mecanisme distorsionate
de procesare a informaţiei, mecanisme care au drept rezultat o viziune
negativă a clientului asupra propriei persoane, a viitorului şi a lumii în
general. Aceste conţinuturi cognitive stau la baza simptomelor
comportamentale, afective şi motivaţionale ale depresivului´.  Y

Y!
 
 Y

Y
  




^Y Ô
 !Y"

 Ymodificările cognitiv-comportamentale şi limbajul
intern.

^Y c
 !Y#$r teoria evaluării ± emoţiile sunt o consecinţă a reprezentării
individului despre realitate şi a evaluării ulterioare a acestora, iar evaluările
iraţionale provoacă reacţii disfuncţionale .

Y
 £Y
Y
^Y "
%Y± o teorie vindecătoare asupra trecutului

^Y Diferenţe faţă de perspectiva tradiţională TCC

ËY înţelegerea realităţii ca subiectivă şi idiosincratică faţă de perspectiva

raţionalistă care vede realitatea ca externă şi stabilă;

ËY raţionaliştii consideră că procesul de cunoaştere este susţinut şi validat

de logică, raţiune şi bazat pe date empirice, presupunând că putem
controla emoţiile prin controlarea gândurilor, interpretărilor.
Constructiviştii văd realitatea ca fiind compusă din patterne cognitiv-
comportamental-emoţionale care nu pot fi separate;

ËY raţionaliştii privesc emoţiile ca surse ale problemelor care pot fi

corectate prin intermediul contraargumentării conştiente în timp ce
constructiviştii privesc emoţiile disfuncţionale ca o consecinţă a
dezorganizării în schemele cognitive centrale, scheme care adesea
influenţează procesul de evaluare a realităţii şi procesare a informaţiei
generată de evaluarea primară.

÷
&
 Y
^Y YY'Y# Y( %r integrare cognitiv-experienţială (D.O.B.T)

ËY rană emoţională ± presupoziţie greşită ± acţiune protectivă ulterioară ±

perspectiva pro-simptom, perspectiva anti-simptom şi adevărul
emoţional al acestuia

÷

 Y'Y

'
Y
^Y £ #
Y) integrarea cunoştinţelor moderne din neuroştiinţer
 ËY afectele sunt un sistem de semnalizare care funcţionează pentru a
informa şi regla cogniţiile. Realitatea este procesată simultan de două
sisteme cerebrale separate aflate în interacţiune continuă (sistemul
limbic - amigdala - şi neocortex). Însă reacţia amigdaliană nu este
prezentă în permanenţă, ci numai atunci când   YY
Y
!Y

YY
Y
Y Y
!!  şi
copleşeşte abilitatea individului de confruntare, coping.


Y


Y
 

 
Y

Y Y!Y
! 


ËY    orice comportament care va fi urmat de o

întărire pozitivă va avea tendinţa să îşi crească ocurenţa. Tipuri de
întăriri pozitiver

^Y Întăriri primarer hrană, sex, siguranţă etc

^Y Întăriri secundare (au fost asociate cu întăririle primare)r

ËY Obiecte materialer jucării, bijuterii, cadouri în general;

ËY Activităţi plăcuter jocul preferat, programul TV preferat

etc.;

ËY Socialer atenţie, laudă, zâmbet etc.;

 ËY *eed-backr informaţii despre propriul comportament,
reacţii;

ËY Simbolicer cartonaşe colorate, jetoane, bani etc.

Procesualitater

1.Y Œdentificarea întăririlor ± prin interogare directă, prin selectarea celor mai
potrivite din liste standardizate, prin observare, prin experiment, prin apelul
la persoane semnificative care pot indica preferinţele subiectului (pentru
minori)

2.Y Administrarea întăririlor ± stabilirea exactă a persoanei care va administra

întărirea. Clasicr

1.Y Terapeutul în cabinet;

2.Y Terapeutul si persoane apropiate în mediul pacientului;

3.Y Pacientul însuşi.

3.Y Când se administrează întăririle ± scheme de întărirer

1.Y În funcţie de timp fix sau variabil

2.Y În funcţie de comportament fix sau variabil

Regulir

-Întărirea este o consecinţă nu un determinant al comportamentului;

-Este indicată utilizarea unor întăriri naturale pentru a putea fi generalizate la viaţa
cotidiană;

-Consistenţa şi consecvenţa;

-Perseverenţă;

-Cea mai eficientă secvenţă de întărirer comportament fix ± timp fix pentru
realizarea condiţionării, urmat de comportament variabil ± timp variabil pentru a
preveni pauza dinaintea repetării comportamentului.
 ËY     un comportament operant care reduce o
pedeapsă îşi creşte ocurenţa.

^Y   este o variantă a întăririi negative ea ajutându-

ne să evităm


unei pedepse care nu s-a instalat încă.

ËY  r pentru comportamente pe care

subiectul nu le+a exersat, nu le cunoaşte. Etaper

^Y Descompunerea comportamentelor în etape;

^Y Întărirea fiecărei etape.

Tehnica este utilă în terapia copilului şi pentru tulburări psihiatrice la adulţi.

ËY   r învăţarea vicariantă a lui Bandura, situaţie în care

este important ca persoana care execută comportamentul de învăţat să
fie un model pentru client.

`  ( 

-*aza atenţieir subiecţii acordă atenţie persoanelor semnificative sau investite cu

semnificaţie cât şi unor stimuli particulari pe care este important să îi identificăm

-*aza reţineriir în care subiectul caută să îşi reprezinte simbolic în memoria de

lungă durată actele modelate şi noile consecinţe;

-*aza reproduceriir subiectul încearcă să experimenteze singur, acţiunile modelate;

-*aza de motivarer repetarea comportamentului şi susţinerea acestuia prin întăriri

pozitive.

^Y  £ r o activitate cu frecvenţă mai mare poate funcţiona ca

întărire pentru o activitate cu frecvenţă redusă a cărei frecvenţă dorim să o
creştem.

^Y    r o înţelegere scrisă între două sau mai multe
părţi în care se stabileşte explicit modul de relaţionare reciprocă ±
 comportamentul ţintă al fiecărei persoane implicate şi consecinţele
executării/neexecutării lui.

^Y     !r aranjarea

mediului înconjurător în aşa fel încât să fie prezenţi doar stimuli care ne
amorsează comportamentul dorit (lucru, somn, relaxare etc.)

^Y      



^Y ` "identificarea şi înlăturarea întăririlor pozitive subsecvente

unui comportament dezadaptativ ceea ce va conduce la reducerea
frecvenţei comportamentului nedorit;

^Y £ asocierea cu comportamentul dezadaptativ a unor

consecinţe fizice neplăcute;

^Y #scoaterea subiectul din contextul care determină sau

favorizează întăririle pozitive;

^Y ¦  aplicarea întăririi şi în alte situaţii

decât comportamentul vizat, când subiectul nu manifestă
comportamentul dezadaptativ sau când manifestă un comportament
alternativ adaptativ;

^Y  "un comportament dezadaptativ se reduce dacă

întărirea sa îşi pierde valoarea de întărire;

^Y  "reducerea comportamentului nedorit prin

solicitarea unui comportament alternativ ori de câte ori apare
comportamentul nedorit;

^Y   r asocierea pe baza condiţionării clasice

între comportamentul nedorit şi un stimul aversiv liber ales.

Toate aceste tehnici pot fi aplicate


în imaginar ceea ce presupune
inducerea unei transe hipnotice sau cel puţin a unei relaxări ±sau

+în
condiţii reale.
 ^Y   
$  r întreruperea legăturii dintre stimulul
condiţionat şi reacţia condiţionată se poate face pe baza înhibiţiei de stingere
± dacă stimulul condiţionat nu este însoţit de stimulul necondiţionat, treptat
acesta nu mai determină reacţia condiţionată. Este important ca timpul de
expunere să fie cât mai mare.

^Y  r similară cu tehnica expunerii însă stimulul condiţionat

este exagerat. Nu se face

 şi în cazul clienţilor cu tulburări
cardiovasculare .

^Y    %

&'r întreruperea legăturii
dintre stimulul condiţionat (stimul fobic spre ex.) şi reacţia condiţionată
(anxietate sau panică) se face în baza inhibiţiei reciproce
(contracondiţionare). Mai exact stimulului condiţionat i se ataşează un nou
răspuns (de obicei relaxare) incompatibil cu reacţia anterioară (teamă,
anxietate, panică).

` 

-Œdentificarea stimulului anxiogen;

-Se ierarhizează diferitele grade ale stimulului anxiogen în aşa fel încât, pe o
scală de la 1 la 100 diferenţa dintre doi stimuli să nu fie mai mare de 5
puncte;

-Clientul este învăţat o tehnică de relaxare;

-În relaxare sau transă i se prezintă subiectului, în mod gradat stimulul

anxiogen. Atunci când anxietatea apare se menţine expunerea timp de 10
secunde apoi este întreruptă. Se reia ulterior expunerea de la ultimul stimul
evaluat ca neutru si se merge până clientul menţionează apariţia reacţiei
anxioase. Dacă este acelaşi stimul se păstrează expunerea 20 de secunde apoi
30 până la 1 minut. Dacă subiectul menţionează o dificultate de a trece peste
un stimul acesta este la rândul lui ierarhizat şi se reia expunerea.

-Este important ca o expunere


să fie completată cu o expunere


,
 -Extrem de importante sunt sugestiile poyitive de construire a cadrului
confortabil pentru expunere precum şi de încurajare, calmare, liniştire sau
orice alte stări incompatibile cu reacţia condiţionată.

÷ 




ËY Asumarea riscului;

ËY Reducerea rezistenţelor şi susţinerea hotîrârii de expunere;

ËY Acceptarea disconfortului temporar;

ËY Evitarea expunerii excesive prin resprecarea programului de expunere

stabilit de comun acord cu terapeutul.

ËY Planuri pentru surprize neplăcute;

ËY Adoptarea unei atitudini calme şi relaxate;

ËY Autoacordarea unor recomăpense pentru succesele obţinute;

ËY §tilizarea strategiilor de contracarare a atacurilor de panicăr tehnici de

respiraţie controlată, autosugestii, tehnici de distragere a atenţiei,
axprimarea unor sentimente de ostilitate în raport cu anxietatea,
observarea simptomelor anxietăţii fără ca subiectul să încerce să lupte
împotriva lor;

ËY Repetarea unor sugestii de autoîmbărbătare la confruntarea cu

situaţiile fobice;

ËY Practicarea cu regularitate a exerciţiilor de expunere;

ËY Acceptarea şi autocontrolul recăderilor prin prescriere;

ËY Acceptarea unor trăiri afective mai puternice sau contradictorii.

   similar cu desensibilizarea sistematică, însă în locul

relaxării se utilizează pentru inhibiţie reciprocă un comportament natural al
subiectului, de regulă non-anxios sau plăcut, incompatibil cu reacţia
condiţionată. Acest lucru se poate face prin antrensament mental sau în plan
real. Este important ca expunerea să fie făcută în aşa fel încât stimulul
condiţionat să nu apară sau să fie de intensitate foarte mică.