Modele climatice, previziuni

Previziuni privind încălzirea globală făcute înainte de 2001 de diverse modele climatice.

Pentru a se putea analiza măsurile care se impun pentru combaterea încălzirii globale este nevoie de
evaluarea atât a evoluţiei climei în viitorul imediat şi mai îndepărtat, cât şi a efectului măsurilor
propuse. În acest scop au fost elaborate diverse modele climatice, cu care, folosind calculatoare
puternice se obţin previziunile. Aceste modele iniţial simulau doar modificările de temperatură şi
deplasările maselor de aer atmosferic şi de apă ale oceanelor, fenomene tratate cu mijloaceleCFD.
Ulterior modelele au fost dezvoltate, încluzând efectul de seră (inclusiv ciclul carbonului şi efectul
antropic), efectul aerosolilor, al norilor, al utilizării solului, al oceanelor şi al forcingului
radiativ. Aceste modele sunt acceptate de comunitatea ştiinţifică şi pot simula înclusiv variaţii
climatice sezoniere, fenomenul El Niño, variaţia nivelului apei în norduloceanului Atlantic, sau chiar
evoluţia temperaturilor în întregul secol al XX-lea.

Previziunile au fost elaborate de CCSR, NIES, CCCma, CSIRO, Hadley Centre, GFDL, MPIM,şi NCAR pe
baza scenariilor SRES A2 privind emisiile, în ipoteza că nu se ia nicio măsură pentru reducerea
emisiilor.

Distrubuţia geografică a încălzirii în secolul al XXI-lea, bazată pe modelul climatic HadCM3.

Harta alăturată privind distribuţia temperaturilor a fost elaborată folosind modelul HadCM3 (Hadley
Centre Coupled Model, version 3) şi presupune scenariile actuale privind creşterea economică şi a
emisiilor de gaze de seră. În figură, încălzirea medie globală corespunde la cca. 3,0 °C.

Desigur, modelele prezintă încă un oarecare grad de incertitudine, datorat în cea mai mare parte
modelării fenomenelor care se petrec la scară mică, cum ar fi modelarea norilor, a celulelor de
furtună şi a circulaţiei de aer locale, datorită reliefului local. În plus, posibilităţile modelelor sunt
limitate de capacitatea de calcul a calculatoarelor actuale. Cu toate astea, IPCC consideră modelele
climatice drept instrumente pertinente pentru obţinerea previziunilor privind evoluţia climei. Aceste
modele estimează că clima globală se va încălzi cu 1,1 - 6,4 °C în cursul secolului al XXI-
lea. Estimările variază din cauza faptului că nu poate fi prevăzută evoluţia emisiilor de gaze care
cauzează efectul de seră.

Dezbateri social-politice
Unul dintre primele articole care au semnalat încălzirea globală a fost The Discovery of the Risk of
Global Warming Tema a fost reluată pe larg în diferite cărţi

În decembrie 1997 160 de ţări au participat la Kyoto la negocieri privind emisiile de gaze de seră,
negocieri finalizate prin Protocolul de la Kyoto. Prin acest protocol ţările industrializate se obligă ca în
perioada 2008 - 2012 să reducă emisiile poluante cu 5,2 % în comparaţie cu emisiile din 1990. La
negocieri n-au participat SUA şi Australia, responsabile de cca. 30 % din emisii. Recent Australia a
ratificat protocolul, SUA rămânând singura ţară industrializată care nu l-a ratificat.

Actual, în scopul dezbaterii problemei încălzirii globale se organizează anual Conferinţa Naţiunilor
Unite privind Schimbările Climatice, ajunsă în 2007 la cea de a 13-a ediţie. Ultimele conferinţe au
avut loc la Montreal (2005), Nairobi (2006) şi Bali (2007). La ultima s-au discutat probleme ca:
reducerea despăduririlor, dezvoltarea, adoptarea şi transferul de noi tehnologii, examinarea
raportului IPCC, ghidul de implementare al articolului 6 al Protocolului de la Kyoto, cele mai bune
practici privind folosirea solului etc.

Al Gore, fost vicepreşedinte al SUA în timpul preşedinţiei lui Bill Clinton, în cartea sa, An Inconvenient
Truth (Un adevăr incomod) prezintă zece prejudecăţi care circulă cu privire la încălzirea globală:

1. „Nu există un răspuns comun al oamenilor de ştiinţă la întrebarea dacă oamenii sunt cei care
cauzează schimbările climatice.”
2. „Multe lucruri pot afecta climatul - aşa că nu are niciun sens să ne facem prea multe
probleme în legătură cu CO2.”
3. „Variaţiunile climatice în timp sunt normale, aşa că schimbările pe care le observăm acum fac
parte dintr-un ciclu natural.”
4. „Gaura din stratul de ozon provoacă încălzirea globală.”
5. „Nu putem face nimic în legătură cu criza mediului. Este deja prea târziu.”
6. „Straturile de gheaţă din Antarctica îşi sporesc dimensiunile, aşa că, pesemne nu este
ad4evărat că încălzirea globală face gheţarii şi banchizele să se topească.”
7. „Avertismentele oamenilor de ştiinţă provin numai din faptul că oraşele reţin căldura şi nu au
nimic de-a face cu gazele de seră.”
8. „Încălzirea globală este ceva bun, pentru că ne va scăpa de iernile reci şi va face ca plantele
să crească mai repede.”
9. „Încălzirea globală este rezultatul prăbuşirii unui meteorit în Siberia la începutul secolului al
XX-lea.”
10.„Temperaturile nu cresc peste tot, aşa că încălzirea globală este un mit.”
După această carte s-a turnat un film cu acelaşi nume, în care Al Gore prezintă materialele din carte,
film care a obţinut Premiul Oscar pe 2007 pentru cel mai bun film documentar.

Alte filme pe aceeaşi temă:

• The Day After Tomorrow (2004) - prezintă un scenariu tematic catastrofal.

• Live Earth (2007) - serial TV care prezintă previziuni climatice făcute pe un suprcomputer.
• The Great Global Warming Swindle (2007) - în care este prezentată poziţia opusă IPCC a
câtorva savanţi.
Alte activităţi care atrag atenţia asupra problemei:

• Concertele Live Earth.

Măsuri
In cadrul UE se discută despre limitarea încălzirii globale, care prevede măsuri pentru limitarea
încălzirii globale la 2 °C, în contrast cu adaptarea la încălzirea globală, care prevede măsuri
pentru reducerea efectelor încălzirii globale.
Limitarea încălzirii globale se reduce practic la limitarea concentraţiilor de CO2 la 400 - 500 ppm în
volum. Valorile în ianuarie 2007 sunt de 383 ppm şi cresc anual cu 2 ppm. Pentru a evita foarte
probabila depăşire a celor 2 °C ar trebui ca nivelele de CO2 să fie stabilizate imediat, ceea ce nu se
întrezăreşte prin prisma programelor actuale.Calea propusă este reducerea emisiilor de gaze cu efect
de seră prin reducerea consumurilor energetice şi utilizarea energiei din surse regenerabile.

Economia de energie
Una dintre cele mai bune acţiuni pentru reducerea încălzirii globale este reducerea consumului
de energie prin:

• Adoptarea de tehnologii moderne, care nu sunt energointensive. Acest lucru este valabil în
special pentru România, a cărei industrie se bazează pe tehnologii vechi. Consumul specific
de energie primară pe unitatea de venit naţional este în România de circa două ori mai mare
decât media din Uniunea Europeană.
• Reducerea consumului energetic prin reducerea iluminatului artificial. Pentru popularizare,
în 2007 Sydney a avut iniţiativa stingerii luminilor timp de o oră, iniţiativă la care au participat
2,2 milioane de case şi agenţi economici. În 29 martie 2008 la iniţiativă au aderat încă 23 de
oraşe mari din lume şi au participat 50 de milioane de oameni, iar în 2009 „ora Pământului” a
fost în 28 martie, orele 20:30 - 21:30, ţinta finnd un miliard de becuri stinse.
• Eficientizarea transportului prin folosirea hidrogenului drept combustibil în
locul hidrocarburilor, prin folosirea biodieselului drept combustibil regenerabil şi prin
înlocuirea transportului cu camioanele cu cel pe calea ferată.
Prin reducerea consumului de energie scade sarcina termocentralelor. Proporţional scade cantitatea
ce combustibil consumată, deci emisiile de CO2 în atmosferă. Producţia de CO2 în România
depăşeşte pe cea a Regatului Unit datorită tehnologiilor ineficiente.

Energiile alternative
În scopul reducerii emisiilor de CO2 se recomandă utilizarea energiilor care nu se bazează pe
tehnologia de ardere, cum sunt energia solară, energie hidraulică şi energia eoliană. Captarea
energiei solare este dificilă, actual recomandările sunt ca ea să fie captată sub formă de biomasă.
Energia hidraulică exploatabilă actual este limitată şi nu poate satisface cererea, însă ea joacă un rol
cheie în acoperirea vârfurilor de sarcină. Energia eoliană este disponibilă doar în anumite zone, iar
randamentul captării sale este scăzut.

Biomasa
Arderea biomasei s-a practicat din cele mai vechi timpuri, oamenii folosind drept combustibil lemnul.
Din punct de vedere al ciclului carbonului arderea plantelor este ecologică. Deşi prin arderea lor
carbonul coţinut în ele este eliberat în atmosferă sub formă de CO2, acest carbon provine chiar din
CO2 din atmosferă, captat în procesul de fotosinteză. Deci arderea plantelor este un proces de
reciclare a carbonului, spre deosebire de arderea combustibililor fosili, care introduce în atmosferă
noi cantităţi de CO2. Totuşi arderea lemnului nu este o soluţie bună, deoarece ritmul de regenerare al
copacilor este mic, regenerarea lemnului durând cca. 30 de ani. O soluţie alternativă este
arderea porumbului, care în cultură se reface anual. În acest caz culturile de porumb joacă rolul unui
imens captator solar, ecologic. Pentru asigurarea necesităţilor energetice este nevoie de cultivarea
cu porumb destinat arderii a cca. 15 % din suprafaţa agricolă. Opţiunea este sprijinită de American
Corn Growers Assocication(AGCA - română Asociaţia Cultivatorilor de Porumb Americani) şi National
Corn Growers Assocication (NGCA - română Asociaţia Naţională a Cultivatorilor de Porumb). Arderea
se poate face atât în termocentrale, care însă trebuie echipate cu instalaţii de ardere adaptate
acestui tip de combustibil, cât şi în instalaţii de încălzire individuale care ard boabe de porumb în loc
de peleţi, instalaţii care se găsesc în comerţ.

Altă cale este fermentarea porumbului în vederea producţiei de etanol, însă aceasta este considerată
o cale mai puţin eficientă.

Tot drept culturi energetice pot fi considerate culturile de floarea soarelui, soia şi în special rapiţă,
uleiul rezultat (biodiesel) putând înlocui relativ simplu combustibilul pentrumotoarele
diesel ale autovehiculelor.

Energia nucleară
Deşi în urma accidentului de la Cernobîl energetica nucleară a intrat într-un con de umbră, recent,
prin prisma reducerii emisiilor de CO2, este reluată fezabilitatea acestei soluţii.