Sunteți pe pagina 1din 4

COLEGIUL BIBLIC EST EUROPEAN

CE AI DE SPUS
ÎNAINTE SĂ TE UCIDEM ŞI SĂ TE MÂNCĂM?

H.B. Garlock şi Ruthanne Garlock

- recenzie -

Student,
Florin Copil
anul 3, Teologie – Educaţie creştină

Oradea
2011
Ceea ce a experimentat Henry B. Garlock în Africa ar putea constitui un nou
capitol al Faptelor Apostolilor.

Exemplul şi lucrarea soţilor Henry şi Ruth Garlock au încurajat şi inspirat multe


vieţi ale misionarilor, şi nu numai. Foarte mulţi „trimişi” au putut spune: „Mama
şi tata Garlock mi-au marcat viaţa. Sfaturile lui Garlock şi atenţia pe care mi-a
acordat-o m-au scutit de multe probleme. El m-a introdus cu adevărat în
Africa.” Soţii Garlock au fost „depozite vii ale înţelepciunii africane şi ale
întâmplărilor uimitoare şi ale experienţelor avute în Africa cu Domnul.”

„Ce ai de spus înainte sa te ucidem şi să te mâncăm?” a fost scrisă de H.B.


Garlock împreună cu nora lui, ca o prezentare a lucrării glorioase a lui
Dumnezeu în vestul „mormântului omului alb” din secolul trecut, şi mai exact
în Liberia.

În adolescenţă, la 16 ani, după experienţa botezului în Duhul Sfânt, Henry a


primit chemarea de a sluji Domnului şi a urmat o şcoală biblică pentru a fi
echipat şi instruit pentru lucrare. Aici a primit încredinţarea că Dumnezeu îl
cheamă sa-I slujească în Africa, după ce a avut o vedenie cu acest mesaj.
Împreună cu sora sa, Blanche, s-au îndreptat spre Liberia în 23 octombrie
1920. În această ţară foarte îndepărtată de locurile natale, Dumnezeu a adus-o
şi pe Ruth, cea care i-a devenit soţie lui Henry. Această tânără echipă,
împreună cu alţi misionari voluntari, a luptat cu malaria şi bolile tropicale de
dragul vestirii Evangheliei oamenilor negri.

De la bun început echipa misionară a fost călăuzită de Dumnezeu prin Duhul


Sfânt prin vedenii şi puteri supranaturale ale credinţei. Kwi Kali („pasare albă”)
– numele liberian al lui Henry – a înţeles importanţa umplerii cu puterea divină
înainte de începerea slujirii. Fără ea de cele mai multe ori era un simplu
muritor, dar plin de Dumnezeu a făcut lucrări mari şi miraculoase:

- în satul Gropaka, din teritoriul Baroba, s-a rugat pentru fiul aproape orb
al şefului de trib, care şi-a primit vederea – aceasta a fost o provocare din
partea şefului pentru că Henry a predicat împotriva fetişului („casa
amuletă” – adăpost pentru spiritele strămoşilor) şi talismanelor şi
amuletelor vrăjite

1
- în drum spre acelaşi sat a fost trecut în mod miraculos peste apele
învolburate ale râului Sorrika fără a-şi uda măcar hainele – probabil a fost
purtat de Duhul ca şi Filip în Faptele Apostolilor 8

- soţii Garlock s-au rugat pentru soţia moartă de lepră a şefului hamalilor
dintr-un sat şi aceasta a fost înviată în văzul mulţimii adunate

- o misionară grav bolnavă de malarie a fost vindecată de „Nyisoa”


(Dumnezeu) la rugăciunea cu credinţă a lui Henry

- soţii Garlock au primit puteri supranaturale de a rezista frigurilor în mod


miraculos – boală de care mor o treime din misionari în Africa în primul
an de slujire

- de nenumărate ori, Henry a fost salvat din mâinile războinicilor canibali


care au îngheţat pur şi simplu în mod miraculos

- misionarul Garlock a experimentat prezenţa Duhului prin darul vorbirii în


limbi într-un mod extraordinar într-un moment când i s-a cerut: „ce ai de
spus înainte sa te ucidem şi să te mâncăm?”

- Ruth Garlock a fost vindecată de la moarte de malarie prin credinţa în


Domnul

Lucrarea familiei Garlock şi a colaboratorilor lor a prosperat în Liberia astfel


încât, la un moment dat, regele Tho al unui sat a cerut mai bine de o lună un
misionar pentru oamenii lui. La fel ca el au fost mai mulţi lideri ce au cerut
misionari comitetului din câmpul de misiune.

După o lucrare scurtă de trei ani in Liberia, familia Garlock s-a întors o perioadă
acasă în SUA, pentru recuperare, urmând sa se implice apoi în Ghana timp de
patru ani, apoi în Malawi şi în alte zone ale Africii.

În 1943, Henry B. Garlock a devenit directorul pentru Africa al departamentului


de misiune în străinătate al Assemblies of God. Slujirea acestor oameni
devotaţi a continuat toată viaţa lor, fiind implicaţi chiar şi în traducerea Bibliei
pentru populaţia Dogomba – Ghana.

La bătrâneţe, Henry „se ruga zilnic pentru o listă lungă de oameni şi lucrări
dragi inimii lui, rugăciune ce putea dura trei sau patru ore.”

2
Serviciile lor de înmormântare au fost adevărate celebrări ale unor vieţi
remarcabile trăite cu bucurie.

Henry B. Galrock îşi încheia deseori mesajele cu următorul citat – cuvinte ce


însumează esenţa motivaţiei familiei lui:

„Noi avem o omenire care e prea preţioasă în ochii lui Dumnezeu pentru
a o neglija; cunoaştem un remediu pentru problemele lumii care e prea
minunat pentru a-l păstra pentru noi; avem un Cristos care este prea
glorios pentru a-L ascunde; avem o aventură care este prea palpitantă
pentru a o rata.” (George P. Howard)