Capitolul III

Secţiunea 1.Scurt istoric al asigurărilor sociale.

Odată cu dezvoltarea capitalismului în România şi creşterea din punct de
vedere numeric a proletariatului, s-au acutizat şi revendicările sociale şi economice,
între care asigurarea socială a muncitorilor a ocupat o poziţie prioritară.
Drepturile de asigurări sociale ale muncitorilor au fost, într-o primă fază
acordate prin statutele muncitoreşti sub formă de sprijin mutual între aceştia.
Treptat, s-a conturat ideea instituţionalizării acestor drepturi prin intermediul
legilor care trebuiau să garanteze drepturile de asigurări sociale
În 1895, a fost adoptată, legea minelor care a instituit introducerea asigurării
sociale obligatorii pentru minerii şi muncitorii din industria petrolieră, prin
instituţionalizarea dreptului la pensie şi a dreptului la o indemizaţie în cazul
accidentelor de muncă. Legea a dispus înfiinţarea unei case de ajutor şi a unei case
de pensii, ale căror fonduri erau realizate prin contribuţia egală a patronilor şi
muncitorilor.
Legea Missir pentru organizarea meseriilor a dispus, printre altele, înfiinţarea
unui sistem de asigurări sociale pentru meseriaşi pe baze corporatiste.
După cum se observă, legea a completat procesul de instituţionalizare a asigurărilor
sociale la o nouă categorie socială – meseriaşii. Legea a instituit principiul
asigurării obligatorii pentru accidente, boli şi bătrâneţe a tuturor salariaţilor care
făceau parte din corporaţii.
Legea a fost apreciată la vremea respectivă ca una dintre cele mai moderne
legi europene în domeniu.
Întrucât România a adoptat sistemul comutativ al asigurărilor sociale şi a
realizat un sistem de asigurări sociale obligatorii de stat doar pentru titularii
contractelor de muncă şi meseriaşi, alte categorii socio - profesionale au simţit
nevoia să realizeze sisteme proprii de asigurări sociale.
 Primul sistem privat de securitate socială apărut în România a fost cel al
avocaţilor, la care ne vom referi în prezenta lucrare.
Totodată, s-au pus bazele altor sisteme private de asigurări sociale printre
care amintim: cel al bisericii ortodoxe române, cele ale membrilor uniunilor de
creaţie (scriitori, muzicieni, artişti plastici).
Deşi în titulatură legea s-a referit la unificarea asigurărilor sociale, în
realitate a perpetuat sistemul de asigurări sociale de tip comutativ, avându-se în
vedere în continuare doar salariaţii şi meseriaşii.
Legea a precizat cu claritate principiile de bază ale sistemului de asigurări
sociale din România, printre care amintim, în primul rând, principiul
contributivităţii şi cel al solidarităţii.
Legea a stabilit cota de contribuţie pentru asigurări sociale de 6% calculată
supra salariului şi suportat în părţi egale de către patroni şi salariaţi. S-a prevăzut,
de asemenea, garantarea sistemului de către stat şi subvenţionarea fondului de
asigurări sociale de către stat la nevoie.
În 1938 a fost adoptată o nouă lege a asigurărilor sociale prin care s-a
încercat să se ţină sub control persoanele asigurate. Deşi legea a prevăzut o serie de
îngrădiri, totuşi, în linii mari, sistemul de asigurări sociale a continuat să
funcţioneze în aceleaşi condiţii create de legea Ioaniţescu
În cadrul asigurărilor sociale, puterea comunistă din România a continuat
abordarea acestora conform concepţiei comutative care şi aceasta a fost privită în
mod restrictiv.
Conform noii ideologii, legiuitorul comunist s-a preocupat să garanteze
drepturile de asigurări sociale ale salariaţilor într-o concepţie centralizatoare.
Pe planul organizării sistemului de asigurări sociale, această concepţie a
generat constituirea asigurărilor sociale de stat ca principal sistem de asigurări
sociale care cuprindea salariaţii întreprinderilor de stat precum şi, în mod restrictiv,
unele categorii de oameni ai muncii asimilaţi salariaţilor.
 Liberii profesionişti şi agricultorii nu au fost cuprinşi în sistemul asigurărilor
sociale de stat. De aceea, ei au beneficiat de drepturi de asigurări sociale doar în
măsura în care au perpetuat sistemele de asigurări autonome, create în perioada
interbelică.
În perioada 1945 – 1949 puterea comunistă s-a concentrat, într-o primă fază,
asupra modificării sistemului de asigurări sociale preexistent. Cea mai importantă
lege privind modificarea în acest sens a fost decretul lege nr. 409/30.05.1945, care
a prevăzut majorarea şi indexarea pensiilor.
Reforma sistemului de asigurări sociale de tip comunist a fost realizată prin
adoptarea legii nr. 10 din 01.01.1949 pentru organizarea asigurărilor sociale de stat.
Legea pensiilor din 27-28 decembrie 1966, care a intrat în vigoare în 1967, a
constituit un pas înainte în rezolvarea problemelor legate de dreptul la pensie al
salariaţilor.
Ultima lege în domeniul asigurărilor sociale, adoptată de puterea comunistă,
a fost legea nr. 3/08.07.1977, care s-a caracterizat prin impunerea unor restricţii a
drepturilor de asigurări sociale.
Asigurările sociale după 1989.
Odată cu schimbarea regimului politic în România, s-a intrat într-o perioadă
de tranziţie care s-a caracterizat prin foarte multe şovăiri şi nostalgii.
Într-o primă fază, noua putere a fost preocupată mai mult de ameliorarea
legislaţiei de asigurări sociale preexistentă decât de modificarea ei radicală. De
aceea, se poate afirma că în această primă fază a lipsit reforma în cadrul sistemului
de asigurări sociale. Singurul sistem de asigurări sociale independent care s-a
dovedit a fi viabil şi a continuat să funcţioneze a fost cel al avocaţilor.
Reforma reală a sistemului asigurărilor sociale de stat a pornit odată cu
apariţia Legii nr. 19/2000.
Legea a realizat modificarea de substanţă a concepţiei asupra asigurărilor
sociale, având puternice valenţe împrumutate de la concepţia distributivă asupra
asigurărilor sociale, făcând posibil accesul la sistemul de asigurări sociale tuturor
persoanelor producătoare de venituri, fără a se limita ca în trecut doar la titularii
contractelor de muncă.
Asigurările sociale de sănătate au fost organizate in mod independent prin
Legea 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate.
Ulterior a apărut OUG 150/2002 - privind asigurarea şi funcţionarea
sistemului de asigurări sociale de sănătate, care abrogat Legea 145/1997.
Reforma în domeniul sanitar a avut ca bază legală Legea nr. 95/2006, care a
abrogat printre altele şi OUG 150/2002. Această lege, prin Titlul VII – intitulat
"Asigurările Sociale de Sănătate" a redefinit întregul sistem de asigurări sociale de
sănătate.
Sistemul de Asigurări Sociale de Sănătate este gestionat de Casa Naţională a
Asigurărilor de Sănătate, înfiinţată prin Legea 145/1997

Secţiunea a 2-a.Necesitatea şi conţinutul

economic al asigurărilor sociale
Necesitatea înfăptuirii asigurărilor sociale decurge din faptul că participarea
cetăţenilor la desfăşurarea procesului de producţie şi a oricărei activităţi utile
societăţii poate să depună salariaţii, cooperatori,  agricultori, întreprinzători
articulari în anumite situaţii – cu toate măsurile care se iau pentru asigurarea
igienei, a securităţii şi protecţiei muncii, precum şi pentru prevenirea accidentelor şi
a îmbolnăvirilor, etc. – în imposibilitatea de a mai presta o muncă în condiţii
normale. Deoarece cetăţenii pot sa ajungă în imposibilitatea de a mai munci şi deci
de a-şi dobândi prin muncă bunurile şi serviciile necesare traiului lor şi a familiilor
lor din diverse cauze, cum sunt : accidentele, bolile, maternitatea, invaliditatea,
precum şi ca urmare a atingerii unei anumite limite de vârstă, cand omul nu mai
poate munci cu plenitudinea forţelor sale, este necesar ca statul, companiile
naţionale, regiile autonome, societăţile comerciale, unităţile şi organizaţiile
cooperatiste, asociaţiile, întreprinderile private, întreprinzătorii particulari să ia din
timp măsurile corespunzătoare pentru protecţia cetăţenilor, asigurându-le veniturile
necesare traiului acestora si familiilor lor.
Dezvoltarea şi perfecţionarea factorilor de producţie au determinat crearea
unui sistem propriu naţional de asigurări sociale, iar după aceea extinderea şi
perfecţionarea lui continuă.
Necesitatea realizării asigurărilor sociale este determinată şi de grija
deosebită pe care statul trebuie să o manifeste faţă de cetăţenii săi. Fiind o
importantă problemă de stat, drepturile de asigurări sociale ale cetăţenilor sunt
garantate de Constituţie, de Codul muncii şi de alte acte normative. Astfel,
Constituţia României prevede :
„Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat. Statul este obligat să ia măsuri
pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice. Organizarea asistenţei medicale şi a
sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare,
controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi
alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit
legii.”1
  „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie
socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent. Cetăţenii au dreptul
la pensie, la concediul de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile de stat,
la ajutor de somaj şi la alte forme de asistenţă socială prevazute de lege.”2
  „Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în
realizarea drepturilor lor. Statul acordă alocaţii de stat pentru copii şi ajutoare
pentru îngrijirea copilului bolnav ori handicapat.”3
Asigurările sociale constituie unul dintre mijloacele de garantare, de realizare
a drepturilor constituţionale ale poporului, ele reprezentând numai o parte din

1
Constituţia României art. 34.
2
Constituţia României art. 47.
3
Constituţia României art. 49.
complexul de măsuri luate pentru realizarea unei vieţi decente şi civilizate a
poporului român.
Asigurările sociale sunt o instituţie obiectiv necesară a societăţii chemate să
rezolve ocrotirea salariaţilor, cooperatorilor, asociaţilor, agricultorilor,
pensionarilor şi a familiilor lor în cazuri de incapacitate temporară sau permanentă
de muncă.
Asigurările sociale constituie acea parte a relaţiilor social-economice bănesti
cu ajutorul cărora – în procesul repartiţiei PIB – se formează, se repartizează, se
gestionează şi se utilizează fondurile bănesti necesare ocrotirii obligatorii a
salariaţilor şi pensionarilor din companiile naţionale, regiile autonome, societăţile
comerciale, din reţeaua cooperaţiei de consum şi de credit, a membrilor cooperaţiei
meştesugăreşti şi a unităţilor agricole, a avocaţilor, a agricultorilor, a
meştesugarilor cu ateliere proprii, a întreprinzătorilor particulari, a slujitorilor
cultelor, a personalului casnic care lucrează la persoane fizice, a persoanelor care,
aflate în incapacitate temporară sau permanentă de muncă, deservesc blocurile de
locatari, în caz de bătrâneţe şi în alte cazuri prevăzute de lege. De asemenea,
asigurările sociale ocrotesc şi membrii familiilor persoanelor de mai sus.
Asigurările sociale cuprind un sistem de ocrotire, de protecţie şi de ajutorare
a cetăţenilor activi, a pensionarilor şi membrilor lor de familie, care constă în
acordarea de către stat sau anumite organizaţii de indemnizaţii, ajutoare, pensii,
trimiteri la odihnă, la tratament balnear şi alte gratuităţi, în perioada în care se
găsesc, temporar sau definitiv, în incapacitate de muncă sau în alte cazuri când
ajutorarea este necesară.
Prin asigurările sociale se iau măsurile corespunzătoare pentru prevenirea
îmbolnăvirilor, refacerea şi întărirea sănătăţii, precum şi pentru asigurarea
existenţei acelora care şi-au pierdut capacitatea de muncă din cauza bolii,
accidentelor, a atingerii unei anumite limite de vârstă, etc. şi a celor care nu au
susţinători legali.
 Sistemul naţional al asigurărilor sociale are anumite trăsături caracteristice,
care sunt determinate de condiţiile concrete de dezvoltare a României.
În perioada actuală, acest sistem public naţional de asigurări sociale este
constituit din următoarele componente principale:
a)asigurările sociale de stat;
b)asigurările sociale din cooperaţia mesteşugărească şi ale mestesugarilor cu
ateliere proprii;
c)asigurările sociale din unităţile agricole;
d)asigurările sociale ale agricultorilor cu gospodărie proprie;
e)asigurările sociale ale avocaţilor;
f)asigurările sociale ale slujitorilor cultelor.
Sistemul public naţional de asigurări sociale este organizat pe baza mai
multor pricipii, cum sunt unicitatea, obligativitatea, garantarea de către stat a
drepturilor sociale, cetăţenii sunt ocrotiti în toate cazurile şi pentru toată perioada
pierderii capacităţii de muncă, contributivitatea, egalitatea, solidaritatea socială,
repartiţia, ocrotirea cetăţenilor în concordanţă cu cerinţele eticii şi etichetaţii
sociale, pensiile până la un anumit nivel sunt scutite de impozite şi taxe,
imprescribilitatea dreptului la pensie şi la indemnizaţie de asigurări sociale,
autonomia şi descentralizarea asigurărilor sociale.
a)Unicitatea. Potrivit acestui principiu, statul a organizat un singur sistem
public national de asigurări sociale, garantat de stat, bazat pe aceleaşi norme de
drept.
Prin instituirea sistemului unic se urmăreste diminuarea riscurilor care
decurg din existenţa mai multor sisteme de asigurări sociale, dintre care cele mai
mici ajung inevitabil, mai devreme sau mai târziu, în dificultate, necesitând soluţii
pe termen scurt.
b)Obligativitatea.În concordanţă cu cerintele acestui principiu, persoanele
fizice care desfaşoară activităţi aducătoare de venituri şi care îndeplinesc condiţiile
prevăzute de lege sunt cuprinse, prin efectul legii, în sistemul public naţional de
asigurări sociale, beneficiind de drepturi şi având obligaţii reglementate.
Asigurările sociale cuprind : personalul din companiile naţionale, regiile
autonome, societăţile economice, întreprinderile private, cooperatorii, asociaţii,
agricultorii, avocaţii, slujitorii cultelor, toţi pensionarii şi membrii lor de familie.
Persoanele ocrotite prin sistemul public naţional de asigurări sociale au
calitatea de asiguraţi. Asiguraţii pot fi cetăţeni români, străini sau apatrizi, pe
perioada în care au domiciliul sau reşedinţa în România.
Asiguraţii sunt obligaţi să plătească contribuţii de asigurări sociale şi au
dreptul să beneficieze de prestaţii de asigurări sociale.
Practic, astăzi, toţi cetăţenii activi ai ţării, pensionarii şi membrii lor de
familie sunt ocrotiţi prin asigurările sociale, ceea ce înseamnă că la baza
asigurărilor sociale se află pricipiul generalităţii şi că statul garantează aceste
drepturi prin Constituţie şi prin alte acte normative.
c)Garantarea de către stat a drepturilor sociale.Statul este garantul
acestor drepturi exercitate prin sistemul public naţional al asigurărilor sociale.
Statul sprijină acest sistem al asigurărilor sociale în situaţii temeinic motivate, prin
acoperirea deficitelor financiare potrivit prevederilor legii bugetului asigurărilor
sociale de stat.
d)Cetăţenii sunt ocrotiti în toate cazurile şi pentru toată perioada de
pierdere a capacităţii lor de muncă, iar mamele se bucură şi de ocrotire socială
deosebită în caz de sarcină, lehuzie, pentru creşterea şi ingrijirea copiilor, când au
copii mici bolnavi, etc.
e)Contributivitatea.Fondurile sistemului public naţional al asigurărilor
sociale se constituie în principal pe seama contribuţiilor plătite de companiile
naţionale, regiile autonome, societăţile comerciale cu capital de stat, întreprinderile
mixte şi private, instituţiile publice, cooperative, asociaţii, barourile de avocaţi, etc.
precum şi din contribuţiile persoanelor fizice care folosesc personal casnic şi
personal de îngrijire a blocurilor de locatari.
Prin reforma asigurărilor sociale s-a hotărât că aproximativ 33% din
contribuţie să fie trecute în sarcina asiguraţilor.
f)Egalitatea.Acest principiu are în vedere faptul că persoanele asigurate
beneficiază de aceleaşi drepturi şi au aceleaşi obligaţii dacă îndeplinesc aceleaşi
condiţii prevăzute de lege.
g)Solidaritatea socială.Potrivit acestui pricipiu, participanţii la sistemul
public naţional de asigurări sociale î-şi asumă reciproc obligaţii şi beneficiază de
drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de
actele normative.
h)Reparţitia.În concordanţă cu cerinţele acestui principiu, fondurile
sistemului public naţional constituite se repartizează între asiguraţi sub forma
pensiilor, indemnizaţiilor, ajutoarelor, tratamentului balnear, trimiterilor la odihnă,
etc.
i)Ocrotirea cetăţenilor se realizează în concordaţă cu cerintele eticii şi
echităţii sociale, ceea ce înseamnă că pensiile şi celelalte forme de ocrotire sunt
reglementate şi acordate pe baza cotribuţiei aduse la dezvoltarea societăţii noastre
urmărindu-se concomitent realizarea unui raport echitabil între veniturile care
provin din salarii şi cele realizate din pensii.
j)Pensiile de asigurări sociale de pînă la un anumit nivel sunt scutite de
impozite şi taxe.Pensiile de asigurări sociale în cuantum de până la 9.000 lei
precum şi actele proceduale pentru dobândirea lor nu sunt impozabile şi nici
taxabile. Cererile care au drept scop stabilirea dreptului la pensie sau la
indemnizaţie de asigurări sociale, adresate oricaror instituţii, sunt scutite de taxa de
timbru.
k)Imprescriptibilitatea dreptului la pensie şi la indemnizatiile de
asigurări sociale.Acest principiu este expres prevăzut de legislaţia de asigurări
sociale. Salariaţii, membrii cooperatori, asociaţii, agricultorii şi ceilalţi cetăţeni care
îndeplinesc condiţiile legale au dreptul sa ceară oricând stabilirea dreptului la
pensie, la indemnizaţie, etc.
l)Pensiile şi indemnizaţiile de asigurări sociale nu pot fi cedate nici total
nici parţial.Pensiile şi indemnizaţiile de asigurări sociale constituie un drept
personal şi nu pot face obiectul vreunei tranzacţii, nu pot fi limitate şi nu pot fi
cedate nici total nici parţial, deoarece sunt menite să asigure condiţii decente de
viaţă persoanei căreia i-au fost conferite.
m)Autonomia şi descentralizarea.Potrivit acestui principiu asigurările
sociale se înfăptuiesc de către asiguraţii respectivi prin organe proprii şi organizaţii
competente. S-a înfiinţat Casa Natională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări
Sociale, organism autonom bazat pe administrarea de sine stătătoare a legislaţiei în
domeniul asigurărilor sociale, care întocmeste proiectul bugetului public naţional al
asigurărilor sociale, se preocupă de realizarea veniturilor, de efectuarea
cheltuielilor, de stabilirea şi de plata drepturilor de asigurări sociale.
Rolul sistemului public naţional al asigurărilor sociale rezultă din natura
nouă şi din principiile care stau la baza lui, precum şi din modul cum se constituie
şi se folosesc fondurile bănesti respective. Pe masura dezvoltării economiei
naţionale s-au extins şi s-au perfecţionat şi asigurările sociale. Concomitent, au
crescut rolul şi importanţa lor1.
Rolul deosebit al asigurărilor sociale constă în ocrotirea cetăţenilor în toate
cazurile de pierdere a capacităţii de muncă; de asemenea, prin acordarea
indemnizaţiilor şi aplicarea unor restricţii, ele actionează împotriva leneşilor,
simulanţilor şi chiulangiilor, etc.
Asigurările sociale au un rol important în educarea cetăţenilor, în dezvoltarea
constiinţei cetăţenesti, în promovarea echităţii sociale, ele cultivă atitudinea

1
Iulian Văcărel(colectiv), Finanţe Publice, Ediţia a VI-a, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.
2007, pag. 241.
responsabilă faţă de muncă, faţă de familie, contribuind astfel la inocularea
trăsăturilor etico-spirituale înaintate ale fiecărui cetăţean, la respectarea normelor
de convieţuire socială şi la dezvoltarea atitudinii de apărare a avutului public şi
privat.
Controlul exercitat cu prilejul încasării veniturilor şi al efectuării cheltuielilor
cu plata pensiilor, indemnizaţiilor, ajutoarelor, etc. contribuie la buna organizare a
producţiei şi a muncii, la folosirea raţională a forţei de muncă, a mijloacelor de
muncă şi băneşti, la întărirea disciplinei economico-financiare, la respectarea şi la
întărirea legalităţii.
  Izvoarele de formare a fondurilor asigurărilor sociale sunt contribuţiile care
se plătesc de către agenţii economici şi instituţii, calculate prin aplicarea unor
procente asupra fondului de salarii brut al acestora, precum şi contribuţiile
individuale plătite de angajaţi.
          Cuantumul fondurilor asigurărilor sociale de stat depinde, în principal, de
mărimea veniturilor realizate de personalul încadrat în muncă, deoarece agenţii
economici şi instituţiile plătesc contribuţiile pentru asigurările sociale în funcţie de
aceste venituri. Creşterea veniturilor personalului a determinat şi sporirea continuă
a veniturilor asigurărilor sociale de stat.
          a)Contribuţiile pentru asigurările sociale de stat.Contribuţiile pentru
asigurările sociale de stat le plătesc lunar agenţii economici cu capital de stat, mixt
şi privat, cooperativele, instituţiile publice pentru personalul lor, întreprinderile
mici şi mijlocii pentru salariaţii lor, asociaţiile cu scop lucrativ, persoanele
autorizate să desfaşoare o activitate independentă, persoanele fizice care angajează
personal casnic sau pentru îngrijirea blocurilor de locatari, precum şi angajaţii din
veniturile lor.
                   Contribuţiile pentru asigurările sociale de stat nu se impozitează.
Stabilirea unor cote diferenţiate a fost necesară pentru realizarea unei echităţi
sporite, prin legatură mai strânsă între contribuţia plătită în timpul activităţii şi
prestaţiilor obţinute la vârsta pensionării, ţinându-se seama de grupa de muncă în
care s-a lucrat.
          Noua legislaţie prevede diferenţierea cotelor de contribuţii pentru asigurările
sociale în funcţie de condiţiile de muncă normale, deosebite şi speciale.      
Contribuţiile pentru asigurările sociale reprezintă peste 96% din totalul veniturilor
bugetului asigurărilor sociale de stat.         
Contribuţiile pentru asigurările sociale datorate de angajatori se calculează
asupra fondului de salarii brute lunare realizate de asiguraţi, precum şi asupra
veniturilor lunare realizate de persoanele care desfasoară activităţi exclusiv pe baza
de convenţii lunare realizate de persoanele care desfaşoară activităţi exclusiv pe
baza de convenţii civile de prestări servicii şi care realizează un venit brut în care se
cuprind:
          a) salariile tarifare ale personalului unităţii (personal permanent, temporar
sau zilier);
          b) drepturile băneşti pentru concediile legale şi suplimentare;
          c) salariile cuvenite lucrătorilor scoşi din producţie pentru a urma o scoală
profesională şi cele care se acordă elevilor şcolilor profesionale pentru perioadă de
practică în producţie;
          d) onorariile plătite specialiştilor pentru expertizele efectuate;
          e) sporurile de salarii (sporul pentru vechimea în muncă, pentru condiţii
nocive sau periculoase de muncă, pentru munca prestată suplimentar peste
programul de lucru, sporul pentru munca de noapte etc.);
          f) indemnizaţiile de conducere;
          g) drepturile băneşti care se acordă personalului în perioada de timp cât
îndeplineşte diferite obligaţii de stat şi obşteşti;
          h) premiile prevăzute să se acorde personalului în cursul anului (premii
pentru realizări deosebite, pentru economii la materiale, energie, forte de muncă).
          Sumele exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale nu se iau în
considerare la stabilirea cuantumului prestaţiilor de asigurări sociale.
          Cu începere din anul 2001, salariaţii plătesc o contribuţie pentru asigurările
sociale de stat care reprezintă circa o treime din contribuţiile totale stabilite în acest
scop, iar începând din anul 2003, 9,5% din salariul lunar.
          Baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale în cazul
asiguraţilor o constituie:
-salariile individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile şi adaosurile
reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă şi/sau
veniturile celorlalte categorii de asiguraţi;
-venitul lunar asigurat, prevăzut în declaraţia sau contractul de asigurare,
care nu poate fi mai mic de o pătrime din salariul mediu brut lunar pe
economie.
Pentru persoanele care beneficiază de indemnizaţia de somaj, de integrare
profesională sau alocaţie de sprijin, contribuţia se suportă din bugetul fondului
pentru plata indemnizaţiei de somaj.
Baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale pentru someri o
constituie cuantumul indemnizaţiei de somaj, de integrare profesională sau al
alocaţiei de sprijin, după caz.
Mărimea sumei contribuţiilor pentru asigurările sociale de stat depinde de doi
factori, şi anume: cotele procentuale de contribuţii şi fondul de salarii, inclusiv
impozitul aferent acestuia.
Suma anuală a contribuţiilor pentru asigurări sociale se determină prin
aplicarea cotei respective asupra fondului total de salarii, pe an, inclusiv impozitul
aferent acestuia. Suma contribuţiilor astfel determinată se repatizează
corespunzător pe trimestre.
Agenţii economici calculează şi includ contribuţiile pentru asigurări sociale
în costul produselor, lucrărilor sau prestărilor de servicii. Pentru instituţiile publice,
sumele necesare achitării contribuţiilor de asigurări sociale sunt alocate din bugetul
de stat sau din bugetele locale, după caz.
Contribuţia individuală de asigurări sociale datorată de asiguraţi se
calculează şi se reţine integral din salariile lor, dupa caz, din venitul brut lunar al
asiguraţilor şi se virează lunar de angajator la casa teritorială de pensii în raza
căreia se afla sediul acestuia.
Verificarea plăţii corecte a contribuţiei pentru asigurările sociale datorate de
persoanele fizice se face trimestrial de către organele financiare.
Termenele de plată ale contribuţiei de asigurări sociale sunt urmatoarele:
a) data stabilită pentru plata drepturilor salariale pe luna în curs, în cazul
angajatorilor care efectuează plata drepturilor salariale lunar sau chenzinal, dar nu
mai târziu de data de 20 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata;
b) până la sfârşitul lunii, pentru luna în curs, când asiguraţii sunt: asociaţi
unici, asociaţi, comandatari sau acţionari; administratori sau manageri cu contract
încheiat; membri ai asociaţiilor familiale; persoane autorizate să desfăşoare
activităţi independente;
c) cel mai târziu pânâ la datele fixate prin declaraţia sau contractul de
asigurare în cazul cand asiguraţii sunt: proprietari de bunuri şi/sau arendaşi de
suprafeţe agricole şi forestiere; persoane care desfasoară activităţi agricole în cadrul
gospodăriilor individuale sau activităţi private în domeniul forestier; membri ai
societăţilor agricole sau ai altor forme de asociere din agricultură; persoane care
desfasoară activităţi în unităţile de cult recunoscute prin lege şi care nu au încheiat
contract individual de muncă; alte persoane;
d) până la data de 20 a lunii următoare celei pentru care se efectuează plata
drepturilor ce se suportă din bugetul fondului pentru plata indemnizaţiei de somaj,
de integrare profesională sau alocaţie de sprijin;
 e) data prevazută în convenţia civilă de prestări de servicii pentru plata
sumelor celor angajaţi exclusiv pe baza de conventie civilă de prestări servicii, însă
nu mai târziu de data de 20 a lunii urmatoare celei pentru care se datoreaza plata.
Indiferent de forma de proprietate, angajatorii sunt obligaţi să depună la
bancă, odată cu documentaţia pentru plata salariilor şi a altor venituri ale
asiguraţilor, şi documentele pentru plata contribuţiilor datorate bugetului
asigurărilor sociale de stat, plăţile efectuându-se simultan, sub control bancar.
Neachitarea la termen a contribuţiilor datorate bugetului asigurărilor sociale
de stat dă dreptul caselor teritoriale de pensii să aplice măsurile de executare silită
pentru încasarea sumelor cuvenite, potrivit normelor legale privind executarea
creanţelor bugetare. Sumele reprezentând majorări de întârziere se încasează la
bugetul asigurărilor sociale de stat.
Calculul majorărilor de întârziere, evidenţierea în contabilitate şi urmărirea
plăţii acestora se fac de catre angajator sau, dupa caz, de instituţia care efectuează
plata indemnizaţiei de somaj. Pentru asiguraţii cu declaraţie sau contract de
asigurare, majorările de întârziere se calculează de casele teritoriale de pensii.
Neplata la termenele stabilite a contribuţiei de asigurari sociale de către
asiguraţii cu declaraţie sau contract de asigurare atrage neacordarea drepturilor la
prestaţii până la achitarea contribuţiilor datorate şi a majorărilor de întârziere
aferente.
Contribuţiile datorate şi nedepuse pot fi urmărite pe cel mult 18 luni la
unităţile de stat şi doi ani la celelalte persoane juridice şi fizice.
În cazul lichidării administrative sau al falimentului angajatorului, sumele
datorate de acesta bugetului asigurărilor sociale de stat se recuperează potrivit
procedurii legale.
 b.Contribuţia pentru asigurările sociale datorată de unităţile particulare
bazate pe libera iniţiativă.Această contribuţie se plăteşte la bugetul asigurărilor
sociale de stat de către patronii întreprinderilor mici, salariaţii acestora, membrii
asociaţiilor familiale, membrii asociaţiilor cu scop lucrativ şi de către persoanele
care desfăşoară activitate independentă autorizată.
Unităţile sunt obligate să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o
contribuţie de 30% calculată la salariul fix stabilit în contractul de muncă sau la
venitul lunar stabilit în contractul de asigurare socială, inclusiv asupra impozitului
aferent acestui salariu. De asemenea, au obligatia să depună contribuţia de 2,5%
calculată asupra fondului de salarii realizat lunar la fondul pentru plata
indemnizatiei de somaj în contul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Socială
Contribuţia pentru asigurările sociale de stat datorată de asociaţiile şi
persoanele care nu au cont la banca se depune, în orase şi municipii, la unităţile
Casei de Economii şi Consemnaţiuni, iar in mediul rural, la organele de încasare ale
primăriilor sau agenţiile  Casei de Economii şi Consemnaţiuni, în conturile caselor
teritoriale de pensii, până la sfarsitul lunii pentru luna în curs.
Întârzierea plăţii contribuţiilor nu suspendă şi nu amână plata drepturilor de
asigurări sociale cuvenite salariaţilor şi pensionarilor. În asemenea cazuri,
drepturile de asigurări sociale se acordă din fondurile proprii ale agentului
economic sau ale instituţiei respective.
Neplata la termen a contribuţiei de asigurări sociale atrage majorarea cu 2%
pentru fiecare lună sau fracţiune de lună de întârziere.
c.Contribuţiile diferenţiate ale salariaţilor şi pensionarilor care merg la
tratament balnear sau la odihnă.Cuantumul veniturilor asigurărilor sociale de
stat din contribuţiile salariaţilor şi pensionarilor care merg la tratament balnear şi
odihnă reprezintă circa 1% din totalul veniturilor bugetului asigurărilor sociale de
stat.
 Persoanele bolnave de silicoză şi fibroză beneficiază de o reducere a
contribuţiei cu 75%, iar cele care suferă de boli profesionale beneficiază de o
reducere cu 50% a contribuţiei, precum şi pentru salariaţii care obtin rezultate
deosebite în activitatea lor.
Sunt scutiţi de plata acestor contribuţii pensionarii I.O.V.R. neangajaţi,
beneficiarii de ajutor social, precum şi pensionarii de asigurări sociale de stat şi
pensionarii militari care au pensii minime; aceasta înseamnă că ei beneficiază în
mod gratuit de tratament.
d.Alte venituri.Bugetul asigurărilor sociale de stat mai este alimentat şi cu
alte venituri, cum sunt: sumele rezultate din lichidarea debitelor din anii anteriori,
subvenţiile acordate staţiunilor balneare în anii precedenţi şi nefolosite, majorarile
şi amenzile aplicate pentru neplata la timp şi integrală a contribuţiilor pentru
asigurările sociale, restituirea sumelor plătite din eroare, pensiile neachitate şi
prescrise, dobânzi pentru disponibilităţile din conturi etc. Bugetul asigurărilor
sociale de stat mai este alimentat şi cu excedentul bugetului anului precedent, care
se reportează pe anul următor.
Secţiunea a 3-a.Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli
profesionale.
 
Sistemul de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale
reglementat prin Legea nr. 346/20021 ,cu modificările şi completările
ulterioare,constituie obiect de studiu al dreptului securităţii sociale.Se cuvine,totuşi
să menţionăm aici câteva aspecte.
Aşa cum am arătat,una dintre principalele obligaţii ale angajatorului
este,conform art. 175 C. muncii,aceea de a ne asigura toţi angajaţii pentru risc de
accidente de muncă şi boli profesionale,în condiţiile legii.
Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale are drept scop
1
M.Of. nr. 454 din 27 iunie 2002
protecţia social a salariaţilor împotriva diminuării sau pierderii capacităţii de
muncă şi decesului acestora ca urmare a accidentelor de muncă şi a bolilor
profesionale.Astfel,asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale
garantează un ansamblu de servicii şi prestaţii în beneficial persoanelor asigurate,în
vederea:
a)promovării sănătăţii şi a securităţii în muncă şi prevenirii accidentelor de
muncă şi a bolilor profesionale.
b)diminuării şi compensării consecinţelor accidentelor de muncă şi ale
bolilor profesionale.
Prin asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionalerăspunderea
civilă a persoanei fizice sau juridice pentru prestaţiile prevăzute în prezenta lege şi
pentru care s-a plătit contribuţia de asigurare este preluată de angajator.Totuşi,în
situaţia în care se face dovada unor prejudicii care nu sunt acoperite prin asigurarea
realizată conform legii,în mod subsidiar şi complementar,intră în funcţiune
răspunderea civilă,potrivit dreptului comun.
Riscurile asigurate în condiţiile prezentei legi sunt accidentele de muncă şi
bolile profesionale definite în conformitate cu prevederile Legii protecţiei muncii
nr. 90/1996,republicată.
Salariaţii dobândesc calitatea de asiguraţi la data încheierii contractelor
individuale de muncă.
Angajatorul datorează şi este obligat să plătească pentru salariaţi contribuţia de
asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.În vederea încheierii
asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale şi a stabilirii cotei
contribuţiei datorate,angajatorul are obligaţia de a comunica asigurătorului ,printr-o
declaraţie pe propia raspundere,domeniul de activitate conform Clasificării
Activităţilor din Economia Naţională –CAEN, numărul de angajaţi,fondul de
salarii,precum şi orice alte informaţii solicitate în acest scop.Cota de contribuţie
datorată de angajator în funcţie de clasa de risc în care se încadrează potrivit
dispoziţiilor legale este stabilită de la 0,5% la 4%,aplicată asupra fondului total de
salarii brutelunare realizate.
Contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale nu se
aplică asupra sumelor reprezentând:
a)prestaţii de asigurări socialecare se suportă din fondurile asigurărilor
sociale sau din fondurile angajatorului şi care se plătesc direct de către
acesta,potrivit legii;
b)drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale în cazul desfacerii contrctelor
de muncă,al încetării calităţii de funcţionar public sau de membru cooperator,altele
decât cele acordate potrivit legii pentru perioada de preaviz;
c)diurnele de deplasare şi de delegare,indemnizaţiile de delegare,detaşare şi
transfer,precum şi drepturile de autor;
d)sumele reprezentând participarea salariaţilor la profit;
e)premii şi alte drepturi exceptate prin legi speciale.
În cazul în care din culpa angajatorului nu s-a plătit contribuţia de asigurare
pentru accidente de muncă şi boli profesionale sau nu s-a declarat accidental de
muncă sau boala profesională,costul prestaţiilor şi al serviciilor de asigurare
prevăzute de Legea nr. 346/2002 se suportă de angajator.
Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale are următoarele
obiective :
a)prevenirea accidentelor de muncă şi a bolor profesionale
b)reabilitarea medicală şi socio-profesională a asiguraţilor,victim ale
accidentelor de muncă şi ale bolilor profesionale,precum şi recuperarea capacităţii
de muncă a acestora.
c)acordarea de prestaţii în bani pe termen lung şi scurt,sub formă de
indemnizaţii şi alte ajutoare,în condiţiile prevăzute de lege.
 Potrvit acestor obiective,asiguraţii sistemului de asigurare pentru accidente
de muncă şi boli profesionale au dreptul la următoarele prestaţii şi
servicii,prevăzute expres de art. 19 din Legea nr.346/2002:
a)reabilitare medicală şi recuperarea capacităţii de muncă;
b)reabilitare şi reconversie profesională;
c)indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă;
d)indemnizaţie pentru trecerea temporară în alt loc de muncă şi indemnizaţie
pentru reducerea timpului de muncă.
e)compensaţii pentru atingere integrităţii;
f)despăgubiri în caz de deces;
g)rambursări de cheltuieli.
Potrivit articolului 54 din lege,aceste drepturi de asigurare se acordă astfel:
a)pentru accidente de muncă,în baza procesului-verbal de cercetare a
accidentului de muncă,întocmit,potrivit legii,de autoritatea competentă;
b)pentru boli profesionale,în baza formularului de declarare finală a bolii
profesionale,întocmit,potrivit legii,de autoritatea competentă.

Secţiunea a 4-a.Casa Naţională De Pensii şi Alte Drepturi de

Asigurări Sociale
Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS),
instituţie publică autonomă de interes naţional, cu personalitate juridică, este organ
de specialitate al administraţiei publice centrale, care administrează şi gestionează
sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, precum şi sistemul de
asigurare pentru accidente de munca şi boli profesionale, sub autoritatea
Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse.
            CNPAS are în subordine case judeţene de pensii şi Casa de pensii a
municipiului Bucureşti (case teritoriale de pensii) care sunt servicii publice
descentralizate investite cu personalitate juridică.
            Potrivit legii, CNPAS poate infiinţa case locale de pensii, fără personalitate
juridică, care funcţionează sub conducerea şi controlul caselor teritoriale de pensii.
            În subordinea Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări
Sociale functionează Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a
Capacităţii de Muncă, care este instituţie publică cu personalitate juridică şi
autonomie stiinţifică.
            Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale este acţionar
unic al Societăţii Comerciale de Tratament Balnear şi Recuperare a
Capacităţii de Muncă "T.B.R.C.M." S.A.
            CNPAS asigură coordonarea, îndrumarea şi controlul activităţii caselor
teritoriale de pensii, în scopul aplicării unitare a legislaţiei în domeniul specific de
activitate şi al realizării integrale a sarcinilor şi atribuţiilor ce le revin acestora.
            Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale verifică
aplicarea unitară a legislaţiei din domeniul său de competenţă.
            Principalele atribuţii ale Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de
Asigurări Sociale sunt :

            a).în domeniul organizatoric:

            - elaborează Regulamentul de organizare şi funcţionare a CNPAS, stabileşte
structura organizatorică a caselor teritoriale de pensii şi emite regulamentul-cadru
de organizare şi funcţionare a acestora;
            - propune Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse norme
metodologice în aplicarea prevederilor legale din domeniul său de competenţă;
            - propune Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi
Ministerului Sănătaţii criteriile şi normele pe baza cărora se face încadrarea în
gradele I, II şi III de invaliditate a asiguraţilor;
            - stabileşte procedurile de regularizare a sumelor plătite în plus de către
contribuabili;
            - stabileşte anual tariful pentru certificarea stagiului de cotizare şi a
punctajului cumulat, la cererea asiguratului, precum şi tarife şi comisioane pentru
operaţiuni efectuate de către structurile sale teritoriale pentru terţi;
            - organizează modul de stabilire şi de plată a drepturilor de pensii şi a altor
drepturi de asigurări sociale finanţate din bugetul asigurărilor sociale, precum şi a
celor finanţate de la bugetul de stat, prin bugetul alocat Ministerului Muncii,
Familiei şi Egalitaţii de Şanse, conform legii;
            - organizează activitatea de evidenţă contabilă a execuţiei bugetare pentru
bugetul asigurărilor sociale de stat;
            - organizează, administrează şi asigură securitatea sistemului informatic al
CNPAS, precum şi al structurilor sale teritoriale;
            - organizează activitatea de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de
muncă;
            - organizează şi administrează sistemul de trimitere la tratament balnear,
precum şi programele recuperatorii;
            - organizează modul de atribuire a codului personal de asigurări sociale,
precum şi gestiunea acestuia;
            - organizează activitatea de furnizare a informaţiilor necesare în vederea
elaborării de studii şi analize în domeniul său de activitate;
            - administrează şi gestionează patrimoniul propriu;
            - organizează selecţia, pregătirea şi perfecţionarea profesională a
personalului din sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale;
            - organizează cursuri de perfecţionare pentru personalul cu atribuţii în
domeniul prevenirii, securităţii şi sănătăţii în muncă;
            - organizează şi asigură evidenţa la nivel naţional a tuturor persoanelor
juridice şi fizice asigurate pentru accidente de muncă şi boli profesionale;
            - aplică prevederile convenţiilor internationale de asigurări sociale, la care
România este parte, precum şi ansamblul reglementărilor comunitare şi dezvoltă
relaţii cu organisme similare în domeniul asigurărilor sociale din alte ţări, în limita
competenţelor prevăzute de lege;
            - organizează cooperarea cu instituţii similare din alte ţări, în vederea
coordonării prestaţiilor de asigurări sociale din domeniul propriu de competenţă,
pentru lucrătorii migranţi;
            - coordonează, îndrumă şi controlează activitatea de asigurare pentru
accidente de muncă şi boli profesionale în general şi, în mod deosebit, activitatea
preventivă desfăşurată de personalul propriu sau de asociaţiile profesionale de
asigurare;
            - emite, respinge sau retrage autorizaţia de funcţionare pentru asociaţiile
profesionale de asigurare, în condiţiile legii;
            - constată cazurile asigurate, stabileşte drepturile de asigurare şi controlează
modul de acordare a drepturilor de asigurare, ca urmare a accidentelor de muncă şi
bolilor profesionale;
            - organizează şi păstrează evidenţa accidentelor de munca şi a bolilor
profesionale;
            - aplică sancţiuni, potrivit legii, angajatorilor care nu îşi duc la îndeplinire
sarcinile privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, prin
personalul abilitat în acest scop de CNPAS.
            - organizează activitatea privind stabilirea şi plata contribuţiilor pentru
fondurile de pensii administrate privat.

            b) în domeniul financiar:
            - propune Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse indicatorii de
fundamentare ai bugetului de asigurări sociale de stat şi face public salariul mediu
brut pe economie pentru anul următor, prognozat potrivit legii;
            - repartizează, în profil teritorial şi pe trimestre, bugetul asigurărilor sociale
de stat, aprobat potrivit legii;
            - constituie fondul de rezervă şi asigură utilizarea acestuia, conform legii;
            - analizează realizarea veniturilor bugetului de asigurări sociale de stat,
conform indicatorilor bugetari aprobaţi prin lege;
            - colectează şi virează contribuţiile de asigurări sociale pentru asiguraţii
individuali şi alte venituri, potrivit legii;
            - calculează, reţine şi virează contribuţia de asigurări sociale de sănătate şi
impozitul asupra pensiilor, în condiţiile legii;
            - ia măsuri, în condiţiile legii, pentru protecţia fondurilor de asigurări
sociale;
            - calculează valoarea unui punct de pensie şi o actualizează în timpul
execuţiei bugetare, potrivit legii;
            - asigură plata pensiilor şi a celorlalte drepturi de asigurări sociale care,
potrivit legii, se finanţează din bugetul asigurărilor sociale de stat;
            - asigură stabilirea şi plata unor drepturi finanţate de la bugetul de stat,
pentru care Ministerul Muncii, Familiei şi Egalitătii de Şanse este ordonator
principal de credite, CNPAS exercitând funcţia de ordonator secundar de credite;
            - răspunde de administrarea patrimoniului propriu şi de utilizarea cu
eficienţă a fondurilor provenite din împrumuturi externe;
            - finanţează, la nivel naţional, studii de cercetare aplicativă, la propunerea
caselor teritoriale de pensii sau a asociaţiilor profesionale de asigurare, în vederea
elaborării de soluţii, dispozitive şi metode de prevenire a accidentelor de muncă şi
bolilor profesionale;
            - ţine evidenţa costurilor de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale, la nivel naţional;
            - elaborează şi supune spre aprobare Ministerului Muncii, Familiei şi
Egalitătii de Şanse criteriile şi metodologia care stau la baza calculului contribuţiei
de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale;
            - controlează modul de acordare a stimulentelor pentru încurajarea aplicării
măsurilor de prevenire şi reducere a nivelului de risc la accidente de muncă şi boli
profesionale;
            - decontează, în condiţiile prevăzute de lege, prestaţiile efectuate de
asociaţiile profesionale de asigurare;
            - determină şi revizuieşte tarifele şi clasele de risc pentru fiecare sector de
activitate, în funcţie de riscul de accidentare şi îmbolnavire profesională din cadrul
sectorului respectiv;
            - efectuează încadrarea în clasele de risc şi comunică anual persoanelor
juridice şi fizice asigurate clasa de risc şi cota de contribuţie datorată,
corespunzător activităţilor desfăşurate în fiecare unitate;
            - recuperează sumele datorate de angajator pentru asigurare pentru
accidente de muncă şi boli profesionale, în cazul reorganizării judiciare sau al
falimentului acestuia;
            - achită, în condiţiile legii, contravaloarea serviciilor medicale, a biletelor
pentru tratament balnear prescris de medicul asiguratorului, precum şi a
tratamentului medical pentru perioada de recuperare, inclusiv cazarea şi masa în
unităţile medicale pentru persoanele care au suferit un accident de muncă sau
îmbolnăvire profesională;
            - acordă,în condiţiile legii, compensaţii pentru atingerea integrităţii celor
care au suferit accidente de muncă sau îmbolnaviri profesionale, despăgubiri în caz
de deces şi rambursări de cheltuieli;
            - preia în sarcina sa cheltuielile pentru prestaţiile şi serviciile de reabilitare
şi reconversie profesională, prevăzute de lege;
            - virează contribuţiile pentru fondurile de pensii administrate privat;
            - asigură exportul în străinătate al prestaţiilor stabilite, potrivit
reglementărilor legale în domeniu.

            c) în domeniul îndrumării şi reprezentării:

            - indrumă, coordonează şi verifică modul de aplicare a dispoziţiilor legale
de către casele teritoriale de pensii;
            - îndrumă persoanele juridice şi fizice cărora le revin drepturi şi obligaţii ce
decurg din reglementările privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale;
            - îndrumă şi controlează modul de stabilire şi achitare a prestaţiilor de
asigurări sociale prevăzute de lege, finanţate din bugetul de asigurări sociale şi a
altor drepturi prevăzute de legi speciale, finanţate de la bugetul de stat, prin bugetul
Ministerului Muncii, Familiei si Egalitătii de Sanse;
            - îndrumă şi controlează activitatea de expertiză medicală şi recuperare a
capacităţii de muncă;
            - îndrumă şi controlează structurile teritoriale în ceea ce priveşte activitatea
de colectare a contribuţiilor de asigurări sociale datorate de asiguraţii individuali,
potrivit legii, precum şi a celei de executare silită;
            - asigură reprezentarea în faţa instanţelor judecătoreşti;
            -asigură reprezentarea în relaţiile cu organismele similare din străinătate.
            - realizează activităţile ce decurg din statutul României de stat membru al
Uniunii Europene, în domeniul specific de activitate.

            d) în domeniul evidenţei, certificării şi raportării:

            - asigură evidenţa la nivel naţional a tuturor contribuabililor la sistemul
public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale;
            - asigură evidenţa la nivel naţional a persoanelor care, potrivit legii, au
aderat la fondurile de pensii administrate privat;
            - asigură evidenţa drepturilor şi obligaţiilor de asigurări sociale la nivel
naţional, pe baza codului personal de asigurări sociale;
            - certifică fiecarui asigurat stagiul de cotizare, punctajul anual şi punctajul
cumulat pentru perioada de cotizare în mod gratuit, o dată pe an, prin intermediul
caselor teritoriale de pensii;
            - gestionează baza de date privind asiguraţii sistemului public de pensii şi
alte drepturi de asigurări sociale, precum şi baza de date privind persoanele care,
potrivit legii, au aderat la fondurile de pensii administrate privat şi asigură
caracterul confidenţial al acestora;
            - certifică, în situaţia lucrătorilor migranţi, legislatia naţională aplicabilă
conform regulamentelor comunitare în vigoare şi convenţiilor internaţionale de
asigurări sociale la care România este parte;
            - prezintă Ministerului Muncii, Familiei şi Egalitătii de Şanse execuţia
bugetului şi rapoarte cu privire la modul de administrare a bugetului asigurărilor
sociale de stat;
            - face public, semestrial, raportul privind activitatea proprie;
            - asigură introducerea, dezvoltarea, întretinerea şi protecţia sistemelor
automate de calcul şi evidenţă;
            - răspunde sesizărilor adresate direct sau transmise de catre Administraţia
Prezidenţială, Parlament, Guvern, Avocatul Poporului, precum şi de alte instituţii,
persoane fizice şi juridice;
            - asigură informarea şi consultarea asiguraţilor, precum şi a pensionarilor
asupra problemelor care vizează interesele acestora;
            - asigură, potrivit legii, schimbul de informaţii cu instituţia de colectare a
contribuţiilor pentru fondurile de pensii administrate privat, Comisia de
Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, fondurile de pensii, precum şi cu
administratorii acestora;
            - în cazul unor neconcordanţe ale datelor cuprinse în fişele de declarare a
bolilor profesionale - BP2, solicită factorilor responsabili clarificarea acestora şi
modificarea în consecinţă a înregistrărilor.

            e)în domeniul prevenirii accidentelor de munca si a bolilor profesionale:

            - coordonează activitatea de prevenire desfăşurată la nivelul caselor
teritoriale de pensii şi stabileşte priorităţile de prevenire pentru activitatea sa;
            - realizează obiectivele de prevenire, prin servicii proprii, cu personal
specializat sau persoane fizice/juridice abilitate conform legii;
            - stabileşte programele de prevenire, acordă consultanţă, asistenţă tehnică şi
medicală de medicina muncii cu privire la organizarea, măsurile şi mijloacele de
prevenire;
            - acordă consiliere în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în funcţie de
situaţiile specifice domeniului de activitate, în scopul imbunătăţirii activităţii de
prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, în mod direct sau în
baza unor contracte încheiate în condiţiile legii;
            - efectuează analize şi evaluări de riscuri pentru probleme de interes
naţional, elaborează studii, analize şi asigură documentaţia privind riscurile şi
condiţiile de muncă, în vederea fundamentării unor măsuri de prevenire;
            - verifică modalitatea de completare a formularului pentru înregistrarea
accidentului de muncă - FIAM şi, în caz de neconcordanţe, solicită factorilor
responsabili modificarea acestora;
            - urmăreste modul de întocmire a instrucţiunilor proprii de securitatea
muncii şi consiliază angajatorii pentru realizarea acestora;
            - recomandă măsuri de prevenire, urmăreste aplicarea lor şi eliminarea sau
diminuarea riscurilor;
            - elaborează forme şi mijloace de educare pentru prevenirea accidentelor de
muncă şi a bolilor profesionale;
            - în vederea stabilirii priorităţilor de prevenire, consultă dosarul de cercetare
al bolilor profesionale şi accidentelor de muncă;
            - propune ordonatorului de credite, în functie de identificarea unor priorităţi
la nivel naţional, finanţarea de proiecte sau programe de cercetare pentru
fundamentarea ştiinţifică a măsurilor de prevenire necesare;
            - coordonează activitatea privind aplicarea regulamentelor referitoare la
regimul de securitate socială a lucrătorilor migranţi pentru domeniul accidentelor
de muncă şi bolilor profesionale.

            f) în domeniul reabilitării medicale, recuperării capacităţii de muncă şi

reconversiei profesionale a persoanelor care au suferit accidente de muncă sau boli
profesionale:
            - organizează la nivel naţional, la propunerea caselor teritoriale de pensii şi
a asociaţiilor profesionale, activitatea de recuperare funcţională, protezare,
reorientare şi reconversie, în vederea reintegrării profesionale pentru cei care au
suferit accidente de muncă şi boli profesionale;
            - urmareşte şi verifică modul de acordare a concediilor medicale celor care
au suferit accidente de muncă şi boli profesionale;
            - urmăreşte şi verifică modul în care asiguraţii respectă programele de
recuperare a capacităţii de muncă;
            - stabileşte programe individuale de recuperare, în funcţie de natura şi
prognosticul bolii;
            - aprobă anual criteriile pe baza cărora se acordă bilete de tratament balnear;

            - suspendă dreptul la prestaţii de asigurări pentru accidente de muncă şi boli

profesionale, în cazul în care asiguratii nu respectă sau nu urmează programul
individual de recuperare;
            - asigură, în condiţiile legii, prestaţii şi servicii pentru reabilitare medicală,
recuperarea capacităţii de muncă şi reconversie profesională;
            - îndrumă şi urmăreşte activitatea caselor teritoriale de pensii legată de
derularea contractelor încheiate cu spitalele.