Proiect de diplomă

INTRODUCERE

1.1. BIOLOGIA ŞI ECOLOGIA CRAPULUI

(CYPRINUS CARPIO-LINNE)

Din punct de vedere sistematic, specia Cyprinus carpio-Linne face

parte din subîncrengătura Gnathostomate, supraclasa Pisces, clasa
Osteichtyes, subclasa Actinopterygii, supraordinul Teleostei, ordinul
Cypriniformes, familia Cyprinidae, genul Cyprinus (FEIDER. Şi colab.,
1972)
Istoria creşterii crapului se pierde în negura timpului. Unii autori
consideră că încă înainte de anul 2000 î. Hr. creşterea acestei specii era
dirijată de către om. În primul tratat de acvacultură ce datează din anul 475
îHr., Fan Li descrie pentru prima dată “bătaia “ crapului şi apreciază direct o
afacere profitabilă creşterea acestei specii în captivitate. Din însemnările lui
Aristotel şi Plinius reiese că atât grecii cât şi romanii cunoşteau bine crapul
(BARDACH, 1972).
În Europa crapul atrăit înaintea perioadei glaciare. Condiţiile naturale
prielnice s-au limitat la zona temperată, între paralelele de 50-51O, însă s-a
răspândit şi în alte zone ale globului, ajungând până în Indochina, iar mai
recent şi în America de Nord. În Anglia a fost introdus şi aclimatizat în anul
1514. În Japonia a fost introdus în anul 1904, iar în SUA din anul 1877. Între
timp a mai fost aclimatizat şi în Amerca de Sud, în Africa, iar mai recent şi în
Australia.
În ţara noastră, crapul este peştele cel mai răspândit. El trăieşte în faţa
gurilor Dunării,în toate lacurile litorale, în Dunăre şi bălţile sale de inundaţie,
din partea inferioară a tuturor râurilor noastre, în zona colinară, în lacuri,
iazuri şi heleşteie.
Acestă specie preferă apele dulci, stagnante sau slab curgătoare. Se
poate întâlni şi în ape salmastre oligohaline (0,6-5 săruri / l apă). Apele neutre,
uşor acide sau uşor alcaline sunt favorabile creşterii crapului (BURA şi
colab. , 1995).
Puţin pretenţios la conţinutul în oxigen al apei, crapul suportă un deficit
de până la 3,5 mg O2 / l apă (POJOGA, 1977)
Crapul se dezvoltă bine la temperaturi ale apei cuprinse între 18-28oC.
Sub 10-12oC crapul nu se mai hrăneşte, iar peste 30oC se hrăneşte foarte puţin.
Hrana crapului este foarte variată, fiind constituită din fitoplancton şi
zooplancton pentru puiet; benton ( larve de insecte, virmi, moluşte mici),
resturi vegetale, seminţe de plante acvatice, plante submerse şi chiar puiet de
1
Proiect de diplomă

peşte, pentru celelalte categorii de vârstă. Iarna crapul nu se hrăneşte, trecând

în “somnul de iarnă”. Conform opiniei lui POJOGA (1977), în această
perioadă, masa corporală scade cu 5-15%.
În apele naturale, crapul sălbatic creşte relative repede (tabelul 2).
Acesta atinge în medie 25-27 cm lungime, dar s-au pescuit şi exemplare de
1m.

Tabelul 1
Ritmul de creştere al crapului sălbatic
(după PAPADOPOL, citat de KASZONI, 1974)

Vârsta Lungimea Masa corpoarlă

(ani) (cm) (kg)

1 15 0,088
2 22,6 0,286
3 29,9 0,640
4 37,1 1,190
5 43,6 1,893
6 48,0 2,495
7 52,3 3,192
8 57,1 4,108
9 61,8 5,156
10 65,3 6,042

Graficul 1
Reprezentarea grafică a ritmului de creştere a crapului sălbatic pe o
perioadă de 10 ani (după KASZONI, 1974 - modificat)

70

60

50
Lungimea (cm)
40

30 Masa corpoarlă
(kg)
20

10

0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

2
Proiect de diplomă

Ritmul de creştere al crapului selecţionat, crescut în iazuri şi heleşteie,

este mai mare, decât cel al celui sălbatic, datorită furajării suplimentare şi a
condiţiilor de mediu favorabile.
Maturitatea sexuală se instalează de obicei la 2-3 ani pentru masculi,
respectiv la 3-4 ani pentru femele.
Reproducerea crapului are loc succesiv în 3-4 etape între lunile mai-
septembrie. Primăvara când apa are o temperatură de 18-20oC peştii depun
prima pontă, cea mai importantă, reprezentând 75% din total. Reproducerea
crapului, denumită şi “bătaie”, se realizează în zorii zilei, în locuri cu apă
liniştită, puţin adâncă şi cu vagetaţie abundentă (BURA şi colab.,1995).
Prolificitatea (numărul de icre / femelă) depinde de mai mulţi factori,
printre care cei mai importanţi sunt vârsta şi masa corporală a peştelui. După
KASZONI (1974), o femelă de crap de 5-8 ani depune între 600000-800000
icre. În general, se apreciează că numărul de icre raportat la 1 kg masă
corporală variază între 120000-200000 bucăţi.
Icrele sunt de formă sferică, cu diametrul intre 1,4-1,8 mm, de culoare
galben-verzuie, transparente, aderente pe toată suprafaţa lor, proprietate ce la
înlesneşte fixarea pe suportul vegetal.
Fecundaţia este externă, iar dezvoltarea embrionară dureză între 3-6
zile, în funcţie de temperature apei (cea optimă fiind de 20-21oC) (BURA şi
colab., 1995). Sacul vitelin al larvei de crap se resoarbe la vârsta de 10 zile,
perioadă în care larva nu se hrăneşte activ. După primele 10 zile de viaţă larva
începe să se hrănească activ şi devine alevin. Acest stadiu durează până la
vârsta de 20 de zile când apar primii solzi. Intervalul dintre 20 şi 45 zile,
corespunde perioadei de prepui, iar după 45 zile până la maturitatea sexuală
crapul este în perioada de puiet (REBREANU şi colab., 1991).
În economia piscicolă a ţării noastre,crapul joacă un rol important, fiind
cea mai răspândită specie de peşte a apelor noastre.
Pe baza crapului sălbatic, prin selecţie şi îmbunătăţirea condiţiilor de
mediu şi hrană, s-a obţinut crapul de cultură. Acesta prezintă un ritm de
creştere mult mai rapid decât crapul sălbatic. Astfel, la trei veri crapul sălbatic
ajunge la 0,640 kg, iar cel de cultură poate depăşi 2 kg (BURA şi colab.,
1995).

3
Proiect de diplomă

1.2. DATE BIBLIOGRAFICE PRIVIND CONSTRUCŢIILE ŞI

INSTALAŢIILE HIDROTEHNICE NECESARE PENTRU
O CRESCĂTORIE CIPRINICOLĂ SISTEMATICĂ

Bazinul de apă sistematic poartă denumirea de heleşteu şi stă la baza

complexelor sistematice, ciprinicole şi salmonicole. Heleşteul este construit
prin îndiguirea unui teren plan, alimentat cu apă gravitaţional sau prin pompare.
Alimentarea cu apă şi evacuarea sunt dirijate. Alimentarea bazinelor ciprinicole
făcându-se nai mult gravitaţional, rezultă că terenurile supuse acestor amenajări
trebuie să fie situate la o cotă inferioară nivelul apelor mici ale sursei la punctul
de priză. Despre natura terenului se poate spune că terenurile proprii agriculturii
sunt proprii şi pisciculturii ( BURA şi colab. ,1995 ).
Pământul necesar construirii digurilor trebuie procurat din afara incintei
indiguite, pentru a nu îndepărta stratul fertil de pe fundul bazinelor.
Fiecare heleşteu are o gură de alimentare şi o gură de evacuare, iar pentru
înlesnirea pescuitului, un bazin de pescuit, amplasat în interiorul sau exteriorul
heleşteului, care face corp comun cu gura de evacuare, precum şi groapa pentru
concentrarea peştelui, situată în faţa acesteia, în cazul bazinelor de pescuit
exterioare. Pentru transportul hranei şi al peştelui în perioada pescuitului,
digurile sunt amenajate cu drumuri carosabile. Amenajarea complexelor
sistematice este condiţionată de factori biologici şi hidrotehnici care duc la
următoarele principii:
Principiul biologic urmăreşte asigurarea condiţiilor optime în perioada de
dezvoltare a peştilor, în bazine cu suprafeţe şi adâncimi diferite de apă pentru
fiecare vârstă.
Principiul hidrotehnic urmăreşte realizarea principiului biologic, prin
dirijarea apei pentru fiecare bazin în parte, ca debit, nivel de reţinere, reglare şi
scurgere.
Complexele sistematice au următoarele caracteristici:
-sunt situate totdeauna în afara albiei minore a apelor curgătoare
-reprezintă o grupare de bazine cu regim de alimentare şi evacuare
independente pentru fiecare bazin
-alimentarea cu apă se realizează prin derivaţie
-este posibilă reglarea nivelului apei după nevoile piscicole ale fiecărui
bazin
-scurgerea completă a bazinului este posibilă şi necesară anual ( BÂRCĂ,
1962).

4
Proiect de diplomă

1.2.1 CONSTRUCŢII HIDROTEHNICE DIN CRESCĂTORIILE

CIPRINICOLE SISTEMATICE

1.2.1.1. Digurile

Digurile au rolul de a determina o anumită suprafaţă de teren şi de a

reţine apa pe terenul îndiguit. Digurile se construiesc în rambleu,utilizându-se
pământul rezultat din săparea canalelor sau din gropi de împrumut.
Digurile trebuiesc construite în aşa fel încât să nu lase să treacă apa prin
corpul lor şi să fie cât mai bine încastrate în subsolul impermeabil. Terenul pe
care se execută trebuie să fie curăţat de stratul vegetal, iar pentru consolidare,
digurile se vor înierba fie cu brazde de iarbă, fie prin însămânţare cu anumite
specii de plante.
Digurile în funcţie de poziţia lor în cadrul amenajării piscicole, pot fi
diguri de centură şi diguri interioare. Digurile de centură încojoară amenajarea
piscicolă de jur împrejur,iar cele interioare, compartimentează amenajareaîn
heleşteie.

1.2.1.2. Canalele

Canalele reprezintă construcţii hidrotehnice prin care apa este dirijată în

interiorul unei amenajări piscicole. Din punct de vedere constructiv, canalele
pot fi de două tipuri:
- canale deschise;
- canale închise.

1.2.1.2.1. Canalele deschise

Canalele deschise constituie terasamente în rambleu sau debleu, în

funcţie de relieful terenului şi de rolul pe care să-l îndeplinească în cadrul
amenajării.
Canale de alimentare au rolul de a dirija apa de la sursă înspre
compartimentele amenajării piscicole. De la sursa de apă pleacă un canal de
alimentare principal, din care se desprind altele secundare, terţiale, care vor
alimenta fiecare heleşteu în parte.
Canalele principale se construiesc de obicei între diguri, în rambleu,
deoarece transportă debite mari de apă. Canalele de alimentare secundare,

5
Proiect de diplomă

transportând debite relativ reduse, amplasarea lor se face de obicei pe

coronamentul digurilor interioare, ceea ce favorizează căderea gravitaţională a
apei în heleşteiele pe care le alimentează.
Canale de evacuare au rolul de a capta apa rezultată din evacuarea
debitelor de primire şi golire, dirijând-o către colectorul situat în afara
amenajării (BÂRCĂ şi SOILEANU, 1967). Pentru ca acest lucru să fie posibil,
cota fundului canalelor de evacuare trebuie să fie mai joasă decât cea a
heleşteielor. În general canalele de evacuare se construiesc în dembleu, la o cotă
inferioară corpului orizontal al călugărului cu minim 0,3 m.
Canale drenoare au rolul de a ajuta la evacuarea completă a apei din
heleşteie, deoarece se construiesc în interiorul acestora prin săpătură. Ele au
cota fundului situată cu minim 0,5 m sub cea a fundului de heleşteu.

1.2.1.2.2. Canalele închise

Canalele închise sunt reprezentate de conducte, care au rolul de a dirija

apa în interiorul unei amenajări piscicole cu un minim de pierderi. Canalele
închise sunt folosite în amenajări piscicole care nu dispun de debite mari de
apă, cum sunt cele alimentate prin pompare.

6
Proiect de diplomă

1.2.2 INSTALAŢII HIDROTEHNICE DIN CRESCĂTORIILE

CIPRINICOLE SISTEMATICE

Instalaţiile hidrotehnice întrebuinţate în amenajările piscicole servesc la

reglementarea circulaţiei apei în bălţi, iazuri şi heleşteie, precum şi la canale şi
gârle care deservesc aceste bunuri. Ele sunt încadrate în corpul digurilor şi
barajelor sau în grindurile şi malurile bazinelor piscicole naturale.
Prin intermediul acestor instalaţii, bazinele de apă naturale sau
artificiale pot fi valorificate în mai bune condiţii, datorită posibilităţii de a
stăpâni şi a dirija după nevoile producţiei factorul apă.
Pentru ca instalaţiile hidrotehnice să poată contribui la sporirea
producţiei piscicole, ele trebuie astfel concepute, încât să corespundă tipului
de amenajare, să aibă o durată cât mai mare de funcţionare şi să poată fi
manipulate cu uşurinţă.
Materialele întrebuinţate în instalaţiile amintite sunt betonul, lemnul,
fierul, piatra şi cărămida.
Instalaţiile hidrotehnice sunt grupate, după funcţiunile pe care le
îndeplinesc în:
-instalaţii de alimentare cu apă a bazinelor;
-instalaţii de reglare a nivelului, primenirea şi evacuarea apei din
bazine;
-instalaţii pentru traversarea obstacolelor;
-instalaţii de pescuit.
Instalaţiile de alimentare cuprind două tipuri: instalaţii de alimentare cu
acţiune orizontală şi cu acţiune verticală.
Cele dintâi pot fi închise (tubulare) sau deschise (canale), ultimele sunt
numai tubulare şi sunt întrebuinţate numai la amenajările sistematice.
În cele ce urmează este dată o clasificare a instalaţiilor hidrotehnice
după funcţiunile pe care le îndeplinesc:
Instalaţii de alimentare : -guri cu acţiune orizontală :-de fund
-de suprafaţă
-guri cu acţiune verticală prin deversare
Instalaţii de primenire şi evacuare :
-călugăr simplu pentru heleşteie şi iazuri:-intern
-marginal
-central
-extern
-călugăr cu deversor
-instalaţii pentru bazine nevidabile
-stăvilar: -fix
-demontabil

7
Proiect de diplomă

-deversor: -cu acţiune frontală

-cu acţiune laterală
Instalaţii pentru traversarea obstacolelor: -sifoane
-apeducte
-trecători pentru peşti
-ecluze
-trecători pentru bărci
Instalaţii de pescuit: -bazine de pescuit.(POJOGA,1977)

* Instalaţii de alimentare
Instalaţiile de alimentare proprii amenajărilor sistematice acţionează
orizontal sau vertical şi sunt construite din beton.
Aceste lucrări îndeplinesc următoarele funcţiuni:
-inlesnesc alimentarea cu apă a heleşteelor în bune condiţii;
-fac posibilă reglarea debitului de apă necesar alimentării
heleşteelor;
-înlesnesc aerisirea apei admisă.

*Instalaţii de primenire şi de evacuare sunt reprezentate prin

călugăre, stăvilare şi deversoare. Dintre acestea, călugărul şi stăvilarul sunt
proprii tuturor bazinelor de apă, atât bazinelor artificiale cât şi bazinelor
naturale de apă, în timp ce deversoarele se întrebuinşează numai în
amenajările artificiale-semisistematice.

*Instalaţii pentru traversarea obstacolelor sunt lucrări

hidrotehnice întrebuinţate în mod special pentru înlesnirea trecerii apei,
peştilor, ambarcaţiunilor şi utilajelor de exploatare. Aceste instalaţii cuprind:
sifoane, apeducte, ecluze şi trecători pentru peşti şi bărci.

*Instalaţii de pescuit servesc pentru înlesnirea pescuitului la

iazuri şi heleşteie, fac corp comun cu instalaţiile de evacuare şi sunt cunoscute
sub denumirea de bazine de pescuit.

8
Proiect de diplomă

1.2.3 TIPURI DE HELEŞTEIE DIN CRESCĂTORIILE CIPRINICOLE

În raport cu destinaţia lor , distingem următoarele tipuri de heleşteie: de

reproducţie, predezvoltare, creştere, iernat, parcare şi carantină.
Suprafaţa procentuală a heleşteielor destinate creşterii crapului, o
prezentăm în tabelul următor ( KASZONI,1974).
Tabelul 2
Ponderea pe care o deţin diferite tipuri de heleşteie în cadrul unei
amenajări ciprinicole sistematice ( după KASZONI,1974).

Destinaţia eleşteului Ciclu de doi ani Ciclu de trei ani

Reproducere 0,5-0,8 0,5-0,1
Creştere vara întâi 12-15 10-12
Creştere vara a doua 80-85 20-25
Creştere vara a treia - 55-60
Iernat 1 2
Carantină 0,1 0,2

Heleşteiele de reproducere
În heleşteiele de reproducere se realizează reproducerea naturală
(fecundarea icrelor, incubarea icrelor, ecloziunea şi creşterea alevinilor).
Există multe tipuri de heleşteie de reproducere: Dubisch, Hoffer,
Kovalski, Zorgenfrei etc. Dintre toate acestea, la noi se utilizează frecvent
tipul Dubisch. Eleşteiele acestui tip au formă dreptunghiulară şi o suprafaţă
între 300-1000 m2, iar adâncimea poate varia între 0,2-0,5 m.

Heleşteie de predezvoltare
Heleşteiele din această categorie se aseamănă foarte mult cu
precedentele, dar au dimensiuni mai mari, suprafaţa lor fiind cuprinsă între
0,5-2 ha, iar adâncimea între 0,4-1,0 m. În aceste eleşteie se cresc timp de 30-
45 zile puieţi lansaţi din heleşteiele de reproducere.

Heleşteie de creştere
Există heleşteie de creştere de vara I şi a II-a. În heleşteiele din vara I se
cresc puieţi pescuiţi fie din heleşteiele de reproducere, fie din cele de
predezvoltare. Suprafaţa acestor heleşteie poate varia între 2-25 ha, iar
adâncimea între 0,5-1,5 m.
9
Proiect de diplomă

Heleşteiele de vara a II-a şi a III-a se întrebuinţează la creşterea peştilor

în cel de al 2-lea an şi respectiv al 3-lea an de viaţă. Suprafaţa unor astfel de
eleşteie variază între 10-60 ha, iar adâncimea între 1,5-2 m.

Heleşteie de iernat
Spre deosebire de celelalte heleşteie acestea se construiesc prin săpare.
Suprafaţa lor variază între 0,1-0,2 ha, iar adâncimea între 2,5-3 m.

Heleşteie de parcare
Se utilizează la parcarea temporară a reproducătorilor (separaţi pe sexe)
din momentul scoaterii lor din heleşteiele de iernat, până în perioada când vor
fi lansaţi în heleşteiele de reproducere. Suprafaţa lor variază între 500-5000
m2 , iar adâncimea între 1,5-2 m.

Heleşteie de carantină
În aceste heleşteie se depozitează peştii cumpăraţi din alte unităţi
piscicole sau exemplare suspecte de boală din propria fermă. Suprafaţa lor
variază între 2000-2500 m2, iar adâncimea între 0,5-1,5 m. (LIVIU
REBREANU, 1991).

1.3. TEHNOLOGIA DE CREŞTERE A CRAPULUI

ÎN HELEŞTEIE

Pentru crescătorul de peşti este important să cunoască pe lângă particu-

larităţile biologice ale speciilor pretabile pisciculturii şi măsurile prin care se
asigură creşterea raţională şi rentabilă a acestora.

1.3.1. Popularea bazinelor ciprinicole

Popularea raţională a bazinelor piscicole joacă un rol important în

creşterea crapului.
Popularea se efectuează când apa are temperatura de minimum 8ºC. La
temperaturi mai mici de 8°C se înregistrează pierderi mari prin mortalitate.
Popularea se poate face în luna martie sau toamna (în cazul în care bazinele
rămân inundate în timpul iernii), imediat după recoltarea peştilor. Trebuie
evitată popularea iarna sau primăvara, când timpul este rece (sub 8ºC).
Iazurile şi heleşteiele pot fi populate în monocultură (numai cu crap)
sau în policultură (cu crap şi specii suplimentare) dependent de însuşirile

10
Proiect de diplomă

hidrobiologice ale acestora. În cazul creşterii în monocultură popularea se

poate face cu crapi de aceeaşi vârstă (populare simplă) sau de vârste diferite
(populare mixtă). Neajunsurile populării mixte se rezumă la îngreunarea
controlului si dirijării reproducerii crapului (au loc oscilaţii mari în producţia
de puiet), cauzarea de traumatisme prin prinderea puietului în năvod alături de
adult., obosirea acestuia şi slăbirea rezistenţei la iernat.
În cazul populării mixte VOICAN şi colab. (1981) recomandă
următoarele densităţi:

Tabelul 3
Densitatea peştilor de vârste diferite (exemplare/ha)

Vârsta peştilor
Bazin
1an 2ani 3ani
Nefurajat 300-700 150-300 200-300
Furajat 1500-1800 500-800 200-300

Cu toate că se valorifică doar parţial hrana naturală din heleşteie, foarte

multe unităţi piscicole practică creşterea separată a puietului şi a peştelui
destinat consumului.

Numărul de crapi (C1 sau C2) care pot fi introduşi la hectar poate fi
stabilit cu ajutorul următoarei formule:

S ⋅ Pn ⋅100
N =
( G − g ) ⋅ (100 − p )

în care:
N = numărul de crapi (C1 sau C2) care se introduc în bazin;
S = suprafaţa inundabilă a heleşteului (ha);
Pn = productivitatea piscicolă naturală medie a ultimilor 3 – 4 ani
(kg/ha);
100 = coeficient de corecţie;
G = greutatea peştelui în toamnă (kg/exemplar);
g = greutatea peştelui în primăvară (kg/exemplar);
p = pierderi (%).

11
Proiect de diplomă

În timpul perioadei de creştere pierderile sunt de 10 – 15% la crapii de

o vară, de 5 – 8% la crapii de două veri şi de 3 – 4% la cei de trei veri
(POJOGA, 1977).
În condiţiile specifice heleşteielor nefurajate nu este recomandabilă
creşterea exclusivă a crapului, deoarece nu se valorifică complet resursele
naturale de hrană. În aceste situaţii se poate proceda la creşterea crapului (ca
specie principală) alături de alte specii de peşti (ca specii suplimentare).
Alegerea speciei (speciilor) suplimentare se face în funcţie de potenţialul
trofic natural al bazinului piscicol.
Heleşteiele invadate de vegetaţie pot fi valorificate superior atunci când
alături de crap (specie principală) se introduce caras, plătică, lin şi specii de
peşti chinezeşti (Ctenopharyngodon idella şi Hypophtalmichthys molitrix).
Fiecare dintre aceste specii suplimentare valorifică o anumită hrană vegetală.
Astfel, carasul consumă planctonul şi diferitele organisme acvatice, plătica
converteşte crustaceele superioare în carne de peşte, linul valorifică hrana de
pe fundurile nămoloase, Ctenopharyngodon idella consumă vegetaţia în exces,
iar Hypophtalmichthys molitrix fito şi zooplanctonul. Numărul de exemplare
cu care pot fi populate bazinele ciprinicole este prezentat în tabelul 4.

Tabelul 4
Popularea suplimentară în crescătoriile cipricole (după VOICAN şi
colab. 1981)
Specia Suplimentară VÂRSTA Exemplare / ha
(ani)

Ctenopharyngodon 1–2 400

idella
2–3 200
3–4 50
Lin 1 1800 – 2000
2 800 – 1000
Văduviţă 1 50 – 100
Plătică 1 300 – 500
2 100 – 150
Şalău 1 60 – 100

Somn 1 48 – 80

12
Proiect de diplomă

În amestecurile de specii, crapul trebuie să reprezinte 50 – 70 % din

totalul populaţiei piscicole (ALEXANDRESCU, 1973).
În scopul dezvoltării bune a crapului şi a menţinerii condiţiilor sanitare
optime în iazuri şi heleşteie se pot creşte alături de crap şi specii de răpitori
(somn, ştiucă, şalău). Peştii răpitori au rolul de a consuma crapii slab
dezvoltaţi, peştii bolnavi şi speciile lipsite de valoare (fufa, porcuşor, biban
soare, roşioara). Somnul contribuie la rărirea broaştelor şi a mormolocilor,
aceştia constituind hrana lui predilectă. Şalăul se recomandă în bazinele în
care abundă peştii inferiori.
Răpitorii pot reprezenta între 2 – 10% din cantitatea totală a peştilor din
bazin, dependent de specia folosită. La popularea bazinului cu crap şi şalău,
răpitorii pot reprezenta 6 – 8% din populaţia de bază, pe când în cazul
populării cu crap şi somn, răpitorii nu pot depăşi 3% din populaţia de bază. În
cazul când alături de crap se creşte şi şalău şi somn, şalăul reprezintă 6 – 8%,
iar somnul 2% din populaţia de bază.
La populare răpitorii trebuie să fie mai mici decât crapii din bazin.
Astfel, alături de crapii de un an se introduc răpitori în stadiul de larve, iar
împreună cu crapii de doi ani se introduc răpitori de un an. Nu sunt lansaţi în
heleştee răpitori mai mari ca vârstă şi dimensiuni ca populaţia de bază,
deoarece o vor decima.

1.3.2. Tehnologia de creştere a reproducătorilor

Creşterea şi selecţia nucleului de prăsilă se referă la asigurarea tuturor

condiţiilor de viaţă şi de exploatare raţională a reproducătorilor şi remonţilor.
La crap reproducătorii se notează simbolic cu CR, iar remonţii cu Cr.
Prin reproducători se înţelege masculii şi femelele unei specii, rase
sau varietăţi de peşti, maturi din punct de vedere sexual. Vârsta lor (în cazul
crapului) trebuie să fie cuprinsă între 4-10 ani.
Prin remonţi se înţelege tineretul de crap în vârstă de 3-4 ani destinat
reproducerii, obţinut în urma unei selecţii riguroase şi a unei creşteri raţionale.
Reproducătorii şi remonţii alcătuiesc nucleul selecţionat pentru
prăsilă. Longevitatea reproductivă economică la crap este considerată a fi de 4
ani (între vârstele de 4-8 ani) cu un procent anual de reformă de 25%.
Efectivul matcă, sau nucleul de prăsilă, este format din familii de
reproducători, care se compun din 2 masculi şi o femelă (în cazul reproducerii
naturale sau natural dirijate).
La calcularea numărului de reproducători se are în vedere numărul de
puieţi care se comercializează, suprafaţa heleşteielor de creştere, baza trofică
naturală, posibilităţile de furajare suplimentară, precum şi procentele de
supravieţuire până la diferite vârste. În efectuarea acestui calcul, mai au
importanţă prolificitatea şi procentul de supravieţuire.

13
Proiect de diplomă

În acest scop se utilizează formula:

S x P x K x 100
NR = GxN x p , în care:
NR = nr. de familii de reproducători;
S = suprafaţa heleşteului de creştere în vara I (ha);
P = producţia piscicolă (kg/ha);
K = coeficientul de rezervă (1,5 sau 2);
G = masa corporală medie a puietului în toamnă(kg);
N = numărul de puieţi obţinuţi de la o femelă;
p = procentul de supravieţuire al puietului (între 35-40%).

Producţia piscicolă se deduce după exploataţiile ciprinicole din zonă

sau se cunoaşte din anii anteriori. Masa corporală a puietului, variază în
funcţie de condiţiile în care se realizează creşterea, variind între 15-70 g.
Numărul de puieţi obţinuţi de la o femelă depinde de mai mulţi factori, dintre
care cei mai importanţi sunt: mărimea şi vârsta reproducătorilor, însuşirile
fizico-chimice ale apei, cantitatea şi calitatea hranei etc. Se apreciază că de la
o femelă de crap se pot obţine cel puţin 120.000 icre/kg masă corporală, dar
pentru aflarea numărului de peşti, din această valoare se scad pierderile
posibile survenite la fecundaţie, incubaţie, populare, care, în total pot ajunge
la 50%.
Practic se calculează 1-2 familii la fiecare hectar heleşteu de creştere
(sau 3-6 reproducători).
Furajarea raţională a reproducătorilor stimulează procesele de
ovogeneză şi de spermatogeneză. Furajarea cea mai adecvată, este cea cu
hrană naturală, caz în care bentosul are cea mai mare importanţă, furnizând
toate substanţele nutritive necesare dezvoltării armonioase a corpului, în
general şi a aparatului genital, în special. Aşa se explică faptul că la crapul
sălbatic prolificitatea este mai mare decât la cel de crescătorie. În consecinţă,
prin măsurile luate, se asigură o dezvoltare maximă a organismelor acvatice,
care constituie hrana naturală a crapului şi numai la nevoie se intervine cu
furajarea suplimentară, având grijă ca raportul proteic al amestecurilor
furajere să fie adecvat vârstei şi sezonului (de 1/3 în primăvară, de 1/5 pe
timpul verii şi de 1/10 spre toamnă).
În perioada de pregătire a reproducerii se poate institui următoarea
reţetă: 40% făină de orz, 30% şroturi de floarea soarelui, 10% tărâţe de grâu,
10% făină de boabe de leguminoase cultivate (bob, lupin etc.), 9% făină de
carne şi 1% calciu furajer. Componentele proteice din această reţetă sunt în
proporţie de cca. 60%.
Furajarea raţională a nucleului de prăsilă începe de fapt cu cea a
puietului, apoi a remonţilor şi anual cu cea a reproducătorilor. Se impune deci,
luarea de măsuri pentru asigurarea furajelor adecvate şi prelucrarea lor,

14
Proiect de diplomă

fertilizarea, cultivarea vetrei heleşteielor, pe faza de dezvoltare şi de

producţie.
Toamna, în timpul pescuitului se procedează la selecţia
reproducătorilor. Cu această ocazie se reţin exemplarele cele mai dezvoltate
din cadrul aceluiaşi lot, fără răni şi cărora nu le lipsesc solzi. Ulterior se face o
a doua selecţie, fiind reţinuţi pentru reproducere crapii cu înotătoarele mici
(denotă şi un schelet mic), normal dezvoltaţi, cu capul mic (acesta fiind un
semn de precocitate şi de schelet redus), cu spinarea cât mai gheboasă
(indicele de profil cât mai mic).
Reproducătorii selecţionaţi sunt introduşi, dacă este posibil, într-un
heleşteu de iernare separat, în care se asigură o suprafaţă minimă de 14-16 m2
pentru fiecare reproducător. Dacă nu dispunem de un heleşteu de iernare
special pentru reproducători, aceştia pot fi ţinuţi în sezonul rece în heleşteiele
de creştere.
Primăvara la sfârşitul lunii martie sau începutul lunii aprilie, în funcţie
de temperatura mediului ambiant, se recurge la pescuirea reproducătorilor din
heleşteiele de iernare, ocazie cu care aceştia se sexează, se controlează din
punct de vedere sanitar, iar apoi se lansează separaţi pe sexe, în heleşteiele de
parcare. În aceste bazine reproducătorii vor fi furajaţi şi menţinuţi până când
temperatura apei ajunge la 17-180C. În mod obişnuit reproducătorii se ţin
separat pe sexe (câte 2-3 exemplare la 100 m2) doar 2-3 zile, deoarece s-a
constatat că prin separarea îndelungată este influenţat negativ procesul de
reproducere.(Grozea şi colab., 2002)

1.3.3. Reproducerea naturală a crapului

Rentabilitatea exploataţiilor ciprinicole este dependentă de un complex

de factori. Dintre aceşti factori un rol preponderent îl are asigurarea cantitativă
şi calitativă a puietului necesar populării bazinelor acvatice.
În cazul unităţilor cu luciu de apă redus este bine să-şi achiziţioneze
puiet de la cei ce dispun de condiţii corespunzătoare şi au un material de
reproducere valoros.
În funcţie de specificul fiecărei crescătorii se pot utiliza următoarele
metode de reproducere: naturală, naturală – dirijată, dirijată şi artificială
(BURA şi colab., 1995).
Cunoscută încă din secolul XVI, această metodă a contribuit la
revoluţionarea pisciculturii prin perfecţionarea ei continuă. Chiar şi azi ea este
folosită pe cale largă în multe ţări. Practicarea acestei metode de reproducere
presupune amenajarea unor bazine speciale (tip Dubisch, Hofer, Kowalski,
Sorgenfrei) în care se lansează la momentul potrivit reproducătorii. În ţara

15
Proiect de diplomă

noastră cel mai frecvent folosit tip de heleşteu de reproducţie este cel Dubisch
care are formă dreptunghiulară, având pe margine un canal periferic adânc de
60 – 80 cm. În mijlocul heleşteului Dubisch se găseşte o platformă înierbată
(cultivată cu lolium, trifoi alb şi coada vulpii), cu o pantă puţin pronunţată.
Când începe pescuitul platforma rămâne uscată, peştii retrăgându-se în canalul
periferic (POJOGA, 1977)
Numărul de reproducători necesari unei crescătorii se poate calcula
după următoarea formulă:
S • P • K • 100
R= ,
G • N •V
în care:
R = numărul de familii (o familie cuprinde doi masculi şi o femelă);
S = suprafaţa inundată, în ha;
P = producţia piscicolă, în kg / ha;
K = coeficient de rezervă (în cay de 50% = 1,5, iar la 100% = 2);
G = greutatea medie a puietului de o vară, în g;
N = numărul de puieţi obţinuţi de la o femelă;
V = supravieţuirea puietului în toamnă, în %.
În timpul pescuitului de toamnă se aleg reproducătorii, ocazie cu care se
reţin exemplarele cele mai dezvoltate corporal din cadrul aceleiaşi vârste, cei
fără răni şi cărora nu le lipsesc solzi. Din exemplarele alese, se face o a doua
selecţie, definitivă, fiind reţinuţi pentru reproducere crapii cu înnotătoarele
mici (denotă şi un schelet mic), normal dezvoltaţi, cu capul mic (acesta fiind
un semn de precocitate şi de schelet redus), cu spinarea cât mai gheboasă
(înălţimea maximă fiind apropiată de lungimea totală).
Reproducătorii selecţionaţi sunt introduşi dacă este posibil într-un
heleşteu separat, în care trebuie să se asigure o suprafaţă minimum de 14 – 16
m2 pentru fiecare reproducător. Dacă nu dispunem de un heleşteu special
pentru reproducători aceştia pot fi ţinuţi în heleştee de creştere. Primăvara la
sfârşitul lunii martie sau începutul lunii aprilie, în funcţie de temperatura
mediului ambiant se recurge la pescuirea reproducătorilor din heleşteiele de
iernat, ocazie cu care aceştia se sexează se controlează din punct de vedere
sanitar iar apoi se lansează separaţi pe sexe în bazinele de parcare. În aceste
bazine, reproducătorii vor fi furajaţi şi menţinuţi până când temperatura apei
va ajunge la 17 – 18oC.
În mod obişnuit reproducătorii se ţin separaţi pe sexe (câte 2 – 3
exemplare la 100 m2) doar 2 – 3 zile deoarece s-a constatat că prin separarea
îndelungată este influenţat negativ procesul de reproducere.
Stabilirea sexelor la crap este dificil de realizat, totuşi ea poate fi
realizată cu mai multă precizie în perioada de reproducere. În general femelele
au abdomenul bombat iar orificiul papilei genitale are contur circular, fiind
mai mult sau mai puţin proeminent şi de culoare roşie. La o uşoară apăsare pe

16
Proiect de diplomă

abdomen se remarcă faptul că curgă icre. Spre deosebire de femele, masculii

au abdomenul mai îngust, papila genitală este înfundată, cu orificiul oval sau
în forma literei Y. Dacă se apasă uşor pe abdomen, curg lapţi. Trebuie avut în
vedere faptul ca să nu se elimine forţat produsele sexuale deoarece se poate
forma în interiorul papilei un cheag de sânge care ulterior împiedică mulgerea
icrelor şi a lapţilor.
În momentul în care temperatura apei se menţine timp de 5 – 7 zile la
17 – 18oC se poate proceda la inundarea bazinelor de reproducere, asigurând
un nivel cu 10 – 15 cm inferior nivelului de umplere totală, care va fi realizat
doar după reproducere (bătaie). Bazinele de reproducţie se inundă cu circa 24h
înaintea lansării reproducătorilor pentru a preveni mâlirea plantelor, invazia
broaştelor şi pătrunderea organismelor dăunătoare. În cazul inundării
bazinelor prin pompare la canalul de alimentare se pune un juvelnic de 2x2x2
m confecţionat din plasă metalică cu ochiuri mici prin care numai apa se
strecoară rămânând impurităţile, peştii sălbatici şi animalele vătămătoare care
se înlătură cu minciogul.
Lansarea reproducătorilor în heleştee este precedată de îmbăierea lor
(timp de 3 – 5 minute) într-o soluţie de clorură de sodiu 3 – 5% (în funcţie de
vârstă) pentru înlăturarea paraziţilor de pe corp.
În condiţiile climatice ale ţării noastre, crapul se reproduce pe cale
naturală în lunile aprilie – mai, când temperatura apei este de 18 – 20oC. În
cursul primăverilor reci poate avea loc un proces de resorbţie a icrelor la cap.
Heleşteiele de reproducţie au suprafeţe mici (200 – 1000 m2) şi sunt
puţin adânci, având o adâncime maximă de un m lângă călugăr şi minimă de
20 cm spre gura de alimentare. Platforma centrală a heleşteielor trebuie să fie
bine înierbată cu plante (graminee şi leguminoase) care rezistă sub apă fără a
putrezi imediat după inundare. Atunci când platforma heleşteului de
reproducere nu e bine înierbată şi nu există un substrat natural pentru
depunerea icrelor în heleştee se pot introduce saltele sau cuiburi confecţionate
din rădăcini adventive de salcie sau ramuri de ienupăr ancorate pe fund cu
ţăruşi.
Într-un heleşteu de reproducere de 200 + 1000 m2 se introduc 1 – 3
familii de reproducători, familia fiind formată din doi masculi şi o femelă.
Transportul reproducătorilor între heleştee se face cu o roabă specială sau cu
tărgi cu pânză de cort.
La 1 – 3 zile de la lansarea reproducătorilor în heleşteiele de
reproducţie la temperaturi constante de peste 18oC, femelele elimină icrele pe
care masculii le stropesc cu lapţi, proces numit la peşti „bătaie”. De obicei
reproducerea are loc dimineaţa devreme sau seara şi rar în timpul zilei când
temperatura apei este ridicată.
Când constatăm că masculii nu mai urmăresc femelele şi înoată lent la
suprafaţa apei înseamnă că reproducerea a avut loc. în acest moment nivelul

17
Proiect de diplomă

apei se ridică cu 15 – 20 cm, pentru ca icrele depuse pe mal să nu rămână pe

uscat în urma retragerii valurilor.
Realizarea procesului de reproducţie poate fi apreciată şi prin
examinarea zilnică a plantelor, ocazie cu care se observă ouăle fecundate,
prinse de plante, ce sunt transparente, gălbui, în timp ce cele nefecundate sunt
opace, albe.
În cazul în care în timpul sau după reproducere temperatura apei scade
ca urmare a unei ploi, de la 18 – 20 oC la 4 – 5oC, se ridică nivelul apei în
heleşteiele de reproducţie pentru a asigura o temperatură mai ridicată la fundul
bazinului şi pentru a crea o mai bună oxigenare a icrelor embrionate. Printr-o
bună oxigenare a embrionul se dezvoltă normal şi nu apare riscul invaziei cu
ciuperca Saprolegina (se instalează pe icre slab oxigenate).
După ce reproducerea s-a terminat se pescuiesc reproducătorii din
heleşteul de reproducere pentru a nu desprinde icrele de plante.
Din icrele embrionate eclozionează după 3 – 6 zile de la fecundare
(dependent de temperatura apei) larvele de crap, care se fixează pe suportul
vegetal unde rămân imobile 2 – 3 zile. După parcurgerea fazei de imobilitate,
larvele devin mobile.
Perioada larvară, cuprinsă între ecloziune şi resorbţia sacului vitelin
durează la crap 10 – 15 zile. În următoarele 10 zile crapul parcurge perioada
de alevin, care începe din momentul resorbţiei sacului vitelin şi se încheie la
apariţia primilor solzi. Din acest moment începe stadiul de puiet (pui) care se
termină la apariţia maturităţii sexuale. Coeficientul de supravieţuire de la
stadiul de icră fecundată la puiet în vârstă de o lună este de circa 7%. Conform
determinărilor realizate de CERPAS de la o femelă de 5 kg care depune
500000 icre se fecundează 250000 (50%) din care se transformă în larve
50000 (pier 80%), în alevin 25000 (mor 50%) şi în puiet de o lună 17000
exemplare. Aceste determinări sunt extrem de importante în stabilirea
numărului de reproducători necesari exploataţiei piscicole pentru asigurarea
puietului.
După pescuirea alevinilor şi transferarea lor în heleşteiele de
predezvoltare sau de creştere vara I, heleşteele de reproducţie se scurg, iar
după zvântare (are loc în 30 – 40 zile) fundul se prelucrează cu grapa sau cu
discul. La sfârşitul lunii iulie se împrăştie pe fundul bazinului gunoi de grajd
fermentat care prin efectul lui fertilizant favorizează dezvoltarea bazei trofice
şi implicit a puietului. Terenul astfel pregătit se ară iar primăvara după
discuire se însămânţează cu lolium şi trifoi alb, plante care vor servi ca suport
pentru icre.
Pentru a asigura hrana naturală (organismele planctonice) necesare
creşterii alevinelor la o zi de la reproducere se introduce în heleşteul de
reproducere lângă mal, la o adâncime de până la 25 cm (în locuri în care nu au
fost depuse icre, gunoi de grajd fermentat (1 – 1,5 kg gunoi la m2 de heleşteu).

18
Proiect de diplomă

După alte 2 zile, dacă temperatura este constantă iar conţinutul în oxigen şi
ph-ul apei sunt în limite optime, se administrează must de grajd. Pentru fiecare
10 m2 de eleşteu mustul de grajd se prepară adăugând la 6l apă 2 kg de gunoi
de vite. Dacă în continuare chimismul apei se menţine în limite optime, pentru
a intensifica dezvoltarea hranei naturale, se administrează direct în apă (pe
toată suprafaţa) începând din ziua a 3-a sau a 4-a după reproducere 15 kg/ha
de cainită sau silvinită (K2O) şi 30 kg superfosfat (P2O5). Î cazul în care nu
dispunem de aceste îngrăşăminte se poate administra cenuşa rezultată în urma
arderii lemnului.
Pentru a putea permite o bună circulaţie a apei în heleşteiele de
reproducere, zilnic se curăţă sitele metalice de la gurile de alimentare şi de
evacuare a apei (BURA şi colab., 1995; BURA şi GROZEA, 1997).

1.3.4.Tehnologia de creştere a larvelor de crap

Perioada larvară la crap durează circa 10 zile. În primele 2-3 zile de

viaţă larvele sunt imobile. În privinţa modului de hrănire a larvelor de crap,
BREZEANU consemnează două etape distinct: etapa hrănirii viteline care este
proprie primelor 2-3 zile de viaţă a larvelor, etapa hrănirii mixte în care
hrănirea se realizează pe seama rezervelor propri şi a organismelor din mediul
acvatic (fitoplanton), ea durând 2-3 zile (adică până ân ziua a patra sau a
cincea de viaţă) şi etapa hrănirii exogene, estimată a debuta în momentul
epuizării rezervelor viteline, când larvele se hrănesc cu zooplancton. Crapul
este preponderent zooplanctonofag până la vârsta de 30-40 zile, după care
devine treptat bentonofag.
La vârsta de 4-5 zile larvele se pescuiesc din bazinele de reproducere
şi se deversează în bazinele de predezvoltare. În bazinele de predezvoltare
larvele se obişnuiesc cu noul mediu de viaţă, iar după resorbţia sacului vitelin
alevin alevinii au la dispoziţie o bază trofică bogată, compusă din protozoare,
rotifere, crustacei. În vederea reducerii pierderilor la pescuire se recurge la
scurgerea parţială a bazinelor de reproducere, silind astfel larvele să se adune
în canale. Pescuitul se face în zilele însorite şi se realizează cu plase de mână
din tifon.

1.3.5. Tehnologia creşterii alevinilor şi puietului de crap

Perioada de alevin este cuprinsă între vârsta de 11-20 de zile, iar

morfologic ea poate fi delimitată de resorbţia sacului vitelin şi până la apariţia
primilor solzi când începe perioada de puiet. Între vârsta de 8-20 de zile crapul
realizează cel mai accentuat ritm de dezvoltare corporală, ce impune ca în

19
Proiect de diplomă

heleşteul de predezvoltare, sau de creştere vara I, să dispună de o biomasă

bogată, adecvată vârstei. Începând cu vârsta de 20-24 de zile puietul trebuie
alimentat şi cu hrană suplimentară, bogată în proteine.
În hrana puietului se pot administra furaje combinate de tip Prestarter.
În exploataţiile piscicole, care dispun de heleşteie de reproducere mai
mari de 0,1-0,5 ha şi posedă o bază trofică bogată, permiţând administrarea
de furaje suplimentare specifice vârstei, alevinii şi puietul pot fi menţinuţi în
acestea până la vârste de 40-45 de zile când se mută în heleşteiele de vara I.

1.3.6. Tehnologia creşterii crapului de o vară

Începând cu vârsta de 45 de zile, puietul evoluează în categoria crap

de o vară. În acest moment puietul se pescuieşte din heleşteiele de
predezvoltare, sau din cele de reprducere şi se trece înheleşteie de creştere de
vara I.
Popularea heleşteielor de creştere vara I se face în funcţie de
productivitatea lor naturală şi de cantitatea şi calitatea furajelor combinate
administrate. Pentru aprecierea evoluţiei dezvoltării corporale a puietului de
crap, din 15 în 15 zile se fac pescuiri de control cântărindu-se 50-100
exemplare, valorile fiind consemnate în registre.
Distribuirea furajelor se face la locuri fixe şi la ore regulate, pe
platforme special amenajate, denumite mese.

1.3.7. Tehnologia creşterii crapului pentru consum

În ţara noastră, din categoria crapului de consum face parte puietul

acestei specii de peşti în vârstă de două veri şi de trei veri. În heleşteiele de
vara a II a se introduc la populare pe fiecare metru pătrat circa 3-5 exemplare
în vârstă de un an. În heleşteiele de creştere vara a III a se introduc trei crapi
de doi ani la metru pătrat.
La popularea de primăvară şi la pescuirea de toamnă este obligatorie
sortarea crapilor. Cu această ocazie, peştii suspecţi de boală, răniţi, debili se
izolează şi se comercializează. Alimentaţia crapului de un an şi o vară diferă
de cea a crapului de doi ani şi o vară prin faptul că în raţia primului predomină
nutreţurile cu conţinut ridicat în proteină, iar la cel de al doilea, predomină
furajele bogate în proteine.
Perioada de hrănire a crapului de consum pentru condiţiile climatice
ale ţării noastre este cuprinsă între limitele de temperatură de 15-28 oC, iar
calendaristic între luna mai şi octombrie.
La crapul tânăr, raţia zilnică de furaje reprezintă 2-3% din masa
corporală a peştelui, pe când la cel mai în vârstă, atinge 3-5%.

20
Proiect de diplomă

Reproducătorii consumă cu predilecţie hrana naturală, care

favorizează dezvoltarea organelor genitale.

1.3.8. Iernarea crapului

Crapul este o specie poichilotermă, care are temperatura corpului şi

implicit intensitatea proceselor metabolice dependentă de temperatura
mediului ambiant (apei).
Temperatura optimă de iernare a crapului este de 3-5oC. S-a constatat
că pierderi prin mortalitate apar la crapul de un an (C1)sub 0,2oCşi că peştii cu
depozite adipoase corespunzătoare sunt mai rezistenţi la boli.
În crescătoriile sistematice, după pecuitul de toamnă şi valorificarea
producţiei, heleşteiele se golesc, iar peştii rămaşi (crapii de o vară remonţii şi
reproducătorii) sunt lansaţi în bazinele de iernat special amenajate. În bazinele
de iernat se pot introduce şi juvelnice în care se depozitează peştele de
consum ce urmează să fie comercializat în perioada următoare. În heleşteiele
de iernare crapii se introduc separaţi pe vârste şi categorii, în luna octombrie şi
se ţin până primăvara (în luna martie).
Numărul de crapi cu care se populează un heleşteu de iernat este dependent de
calitatea şi calitatea apei, precum şi de vârsta crapului.
Calitatea apei cu care sunt alimentate bazinele de iernat (iazuri, heleşteie de
creştere sau iernare) joacă un rol determinant în supravieţuirea crapului şi în
diminuarea pierderilor de iernare.
În general pierderile prin mortalitate în timpul iernii sunt la Co+ de 7-8%, iar la
C1+ de 4-5% din efectivul iniţial. Pierderile în greutate, realizate ca urmare a
consumului de substanţe nutritive pe timpul hibernării, variază în funcţie de
vârsta şi greutatea corporală a peştilor.

21
Proiect de diplomă

Partea a II-a

CERCETĂRI PROPRII

2.1. Scopul lucrării

Sistemul semiintensiv de creştere a crapului constituie în prezent baza

producţiei piscicole din ţara noastră.
Pe fondul scăderii producţiei piscicole în sectorul de stat din ţara
noastră, fermele piscicole private realizează profit, ceea ce a făcut ca numărul
lor să crească simţitor în ultima vreme. Pentru proiectarea şi ulterior
construirea şi exploatarea unei amenajări piscicole sistematice cu circuit
închis (în care există crap de toate categoriile de vârstă) este necesar să-şi
aducă aportul atât specialişti din domeniul construcţiilor hidrotehnice, dar şi al
pisciculturii.
Lucrarea de faţă are drept scop, prezentarea principalelor etape
necesare pentrurealizarea şi exploatarea în parametrii normali ai unei
amenajări piscicole ciprinicole sistematice, ca punct de plecare pentru
înfiinţarea unei ferme private de creştere a crapului.

2.2. Materialul şi metoda de lucru

Pentru calculul debitului pârâului Balta în anii 2001-2002 s-a utilizat

formula prezentată în Îndrumătorulde lucrări practice de Acvacultură:

Q = Su · Vm
Unde:
- Su - suprafaţa secţiunii udate;
- Vm - viteza medie de curgere.

Pentru stabilirea debitului mediu lunar s-au utilizat date ale OSPA –
Alba-Iulia. Pentru determinarea temperaturii medii lunare a apei s-au făcut
determinări zilnice, cu ajutorul termometrului submersibil.
Analizele fizico-chimice ale apei şi terenului care va constitui vatra de
bazin au fast realizate în laboratoarele OSPA Alba-Iulia. Dimensionarea
digurilor, stabilirea normelor de populare şi hrănire s-au făcut în conformitate
cu datele prezentate în Îndrumătorul de lucrări practice de Acvacultură.
22
Proiect de diplomă

2.3. Caracteristici pedoclimatice ale zonei de amplasament

2.3.1. Condiţii pedologice

Terenul destinat înfiinţării pescăriei îndeplineşte condiţiile
pedologice necesare unei pescării, astfel incât fundul viitorului heleşteu este
impermeabil (argilos) şi uşor înclinat, prevenind fenomenul de infiltraţie a
apei şi în acelaşi timp poate asigura alimentarea şi scurgerea gravitaţională cu
apă, panta terenului fiind de 1/800.
Solul viitoarei pescării este un sol aluvionar tipic, propice oricărui
tip de cultură agricolă, deci este ideal şi pentru piscicultură.

2.3.2. Condiţii climatice

Este bine de ştiut că producţia piscicolă nu este influenţată numai
de structura şi calitatea solului, ci şi a apei. Apa care va servi ca sursă de
alimenatare a crescătoriei ciprinicole îndeplineşte condiţiile calitative, cât şi
cele cantitative. Din punct de vedere cantitativ, sursa de apă asigură
alimentarea crescătoriei în tot timpil anului. Conform Atlasului Cadastrului
Apelor Române pârâul Balta, cod IV.-1.96.52 are un debit mediu zilnic minim
anual de 0,095m3/s. Debitul minim înregistrat în perioada de secetă este de
0,059m3/s.
Umiditatea medie anuală este de 83%, media anuală a
precipitaţiilor de 499 l/m2 , raportul precipitaţiilor pe anotimpuri fiind de 15%
iarna, 28% primăvara 37,7% vara şi 18,3% toamna. Cantitatea maximă de
precipitaţii înregistrate într-o zi, a avut valoarea cea mai ridicată în data de 18
iunie 1998 la un volum de 77,1 l/m2.

Tabelul 5
Media lunară de precipitaţii in ultimii 20 de ani
LUNA Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Noi Dec
DEBITUL 14,4 14,7 24,4 17,9 32,4 18,0 20,9 21,7 39,7 24,8 20,4 22,3
(l/m2)

23
Proiect de diplomă

Graficul 2
Reprezentarea grafică a mediei lunare de precipitaţii în ultimii 20 de ani

40

35

30

25

20
DEBITUL (l/m2)
15

10

0
Ian Mar Mai Iul Sep Noi

Cantitatea maximă de precipitaţii se înregistrează în luna septembrie, iar

minimul pluviometric se înregistreză în ianuarie. Apele subterane sunt
influenţate ca debit de condiţiile climatice, structura geologică a straturilor,
constituţia litologică a rocilor, poziţia stratului acvifer, de adâncimea stratului
impermeabil.

Tabelul 6
Conform STAS 4706/88 se stabileşte categoria de calitate a apei

Carcteristici
Unităţi Rezultate RO GM RN TS GEN
măsură obţinute
debit m3/s 0,095 I I I I I
o
13.06.0 Temperatură C 18
1 apă
pH Unit.p 8
H
Oxigen Mg/l 7,66 I
dizolvat
Sat.în % 81,5 I
oxigen
CCO-Mn- Mg/l 17,08
KMnO4
CCO-Mn în Mg/l 4,27 I
24
Proiect de diplomă

O2
CCO-Cr Mg/l 14,0
CBO5 Mg/l 1,26 I
Suspensii Mg/l 30,0
totale
Reziduu fix Mg/l 602,0 I
Cloruri Mg/l 191,45 I
Sulfaţi Mg/l 96,0 I
bicarbonaţi
Ca Mg/l 183 I
Mg Mg/l 40 I
K Mg/l 36 I
Na Mg/l 199 I I
K Mg/l 5
Amoniu Mg/l 0,25 I
Azotiţi Mg/l 0,028 I
Azotaţi Mg/l 3,17 I
P Mg/l 0,052 I I
Fenoli Mg/l 0,001 I

cianuri Mg/l 0,004

Fe Mg/l 0,101 I
Cu Mg/l Sub I
0,0001
Zn Mg/l 0,018 I
Pb Mg/l Sub I
0,005
Cd Mg/l Sub I
0,0004
Cr Mg/l 0,046 I I
Mn Mg/l 0,0096 I

Unde:
- RO regim oxigen
- GM grad de mineralizare
- RN regim de nutrienţi
- TS toxice şi speciale
- GEN general

25
Proiect de diplomă

Conform analizelor fizico-chimice efectuate apei recoltate din pârâul

Balta, acesta îndeplineşte condiţiile biologice necesare dezvoltării normale a
crapului.
Media multianuală a temperaturii aerului este de 9,6oC, cu variaţii
anuale de plus – minus 2oC faţă de această valoare. Luna cu cea mai scăzută
temperatură din ultimii 20 de ani este luna ianuarie , cu o temperatură medie
multianuală de -2,6oC. Luna cea mai călduroasă a anului este luna iulie, cu o
valoare medie de 20,2oC.Temperatura maximă înregistrată în zonă a fost de
39,4oC în data de 3 august 1987, temperatura minimă a avut valoarea de -
26,5oC în data de 14 ianuarie 1985.
Direcţia vântului predominant este din N-V având o medie anuală de
1,4m/s.
Deci factorii de mediu sunt propice reproducerii şi dezvoltării
crapului în bune condiţii .

2.4. STUDIU PRIVIND CONSTRUIREA ŞI AMENAJAREA

EXPLOATAŢIEI

2.4.1. CANALELE

Canalele de alimentare au rolul de a dirija apa de la sursă înspre

compartimentele amenajării. De la sursa de apă pleacă un canal de alimentare
principal din care se desprind altele secundare care vor alimenta fiecare
heleşteu în parte. Dimensionarea canalului de priză va fi făcut astfel încât să
poată asigura debitul maxim de apă de care nevoie amenajarea piscicolă, luînd
în calcul panta, infiltraţiile, evaporarea, îngheţul,etc.
Canalul principal se construieşte pe digurile letarale,din plăci de
beton , în rambleu, deoarece transportă debite relativ mari de apă.
Canalele de alimentare secundară vor fi amplasate pe coronamentul
digurilor interioare, ceea ce va favoriza căderea gravitaţională a apei în
heleşteele pe care le alimentează.
Canalele de evacuare au rolul de a capta apa rezultată din evacuarea
debitelor de primire şi golire, dirijând-o către colectorul situat în afara
amenajării. Pentru ca acest lucru să fie posibil, cota fundului canalelor de
evacuare se vor construi în debleu la o cotă inferioară corpului orizontal şi
călugărului cu 0,3m.

26
Proiect de diplomă

2.4.2. DIGURILE

Digurile vor fi construite din pământ argilo-nisipos preluat din

dealul in apropiere.
Calculul înălţimii digurilor l-am efectuat după formula lui
STEVENSON:

hv = 0,75 +0,34 ⋅ L −0,26 ⋅ L

în care: hv = înălţimea valului

L = lungimea luciului de apă în iaz

Înălţimea de siguranţă, împreună cu înălţimea valului formează

garda globală. Înălţimea barajului se calculează după formula:

H = h + hg

în care : H = înălţimea barajului

h = nivelul de retenţie al apei
hg = garda globală

Lăţimea coronamentului barajului se stabileşte după formula:

b =1,1 ⋅ H

în care: b = lăţimea coronamentului

H = înălţimea barajului

hv = 0,75 + 0,34 ⋅ 350 − 0,26 ⋅ 350 = 0,75 + 0,35 ⋅18 ,7 − 0,26 ⋅18 ,7 = 2,4m
hg = hs + hv = 0,25 + 2,4= 2,65 m
H = h + hg = 2 + 2,65 = 4,65 m
b = 1,1 ⋅ H = 1,1 ⋅ 2,16 = 2,38
Lb = 4,65 + 2,38 + 4,65 =11,68 m

Înălţimea valului necesară unui dig rezistent pentru lungimea bazinului

de 350 de m este de 2,4 m.

27
Proiect de diplomă

Dacă înăţimea de siguranţă este de 0,25 m şi înălţimea valului este de

2,4 m, garda globală va fi de 2,65 m. Dacă înălţimea apei în heleşteiele de
creştere este de 2 m şi garda globală este de 2,65 m, atunci înălţimea totală a
digului va fi de 4,65 m.
Lăţimea coronamentului obţinută este de 2,38 m, iar lăţimea bazei mari
va fi de 11,68 m la o înclinare a taluzului din amonte şi a taluzului din aval de
1/1.

2.4.3. HELEŞTEIELE

În cadrul crescătoriei ciprinicole se vor construi următoarele

categorii de heleştee: -de reproducere, predezvoltare, creştere, iernat, parcare,
carantină, de creştere a reproducătorilor.

Heleşteiele de creşere vara a-III-a

În aceste heleşteie se creşte crapul de 2 ani, care este introdus din

heleşteiele de vara a-II-a în luna martie şi se creşte până toamna când se
valorifică pe piaţă. Se vor construi patru heleşteie, fiecare având o suprafaţă
de 8,75 ha şi o adâncime cuprinsă între 1,5-2,5 m.
Greutatea crapului de doi ani şi o vară va fi de 1,200 kg. Pentru o
producţie de 1800 kg de peşte/ha trebuie să se recolteze un număr de 1500 de
exemplare cu greutatea de 1,2kg.
1 exemplar............................................1,2kg
x exemplare........................................1800kg

1800 ⋅1
x= 1,2 = 1500 exemplare C2+/ha
Având în vedere că pierderile în vara a-III-a sunt de 3-4%, primăvara
norma de populare va fi de 1560 exemplare /ha.

1500 peşti.......................................100%
x peşti..............................................4%

1500 ⋅ 4
x= 100
= 60 peşti (pierderi/ha)

28
Proiect de diplomă

Numărul de exemplare de crapi de doi ani necesari pentru popularea

haleşteielor de vara a-III-a vor fi de 1560exemplare/ha.

1500 + 60 = 1560 exemplare C2

unde:
- 1500 - numărul de exemplare recolate necesare pentru o
producţie de 1800kg/ha
- 60 – pierderile din vara a-III-a

Suprafaţa totală a bazinelor cu crap de doi ani şi o vară este de 35 de

hectare, astfel că cantitatea totală recoltată toamna este de 63000 kg crap.

1800 kg * 35 ha = 63000 kg crap

Pentru cele 35 de ha cât necesită heleşteiele pentru creşterea crapului de

doi ani şi o vară, norma de populare va fi de 54600 exemplare:

1 ha........................................1560 exemplare C2
35 ha......................................x

x = (1560 * 35) / 1 = 54600 exemplare C2

Heleşteiele de vara a-II-a

Aceste heleşteie servesc pentru creşterea crapului de 1 an până

primăvara următoare, când vor fi transferaţi în heleşteiele de vara a-III-a ( de
îngrăşare).
Vor fi două heleşteie, fiecare având o suprafaţă de 6 ha.
Aceste heleşteie intră în funcţiune începând cu luna martie, când crapul
de 1 an este pescuit din bazinele de iernat şi transferat în acestea. Inundarea
acestor heleşteie se va realiza treptat, la distanţă de 10-20 zile, această lucrare
favorizând dezvoltarea şi valorificarea hranei naturale.
Numărul total de exemplare necesare populării celor 35 de ha de
heleşteie cu crap de doi ani şi o vară este de 54600 exemplare.
Pierderile în această perioadă sunt de 8%, astfel că bazinele cu crap de doi ani
vor fi populate cu un număr de 59000 exemplare.

29
Proiect de diplomă

100 % .................................54600 pierderi

8 %....................................... x

54600 ⋅ 8
x = 100
= 4370 exemplare pirederi

546000 + 4370 ≈ 59000 exemplare

Dacă densitatea / m2 la crapul de doi ani este de 0,5 exemplare / m2 , suprafaţa

necesară creşterii celor 59000 exemplare de crap de doi ani este de 12 ha.

0,5 exemplare ............................................1 m2

59000 exemplare .......................................x

59000
x= 0,5 = 118000 m2

1 ha .....................................................10000 m2
x ..........................................................118000 m2

11800
x = 1000
= 11,8 ha ≈ 12ha

Heleşteie de creştere de vara I

În aceste heleşteie se creşte puietul de crap pescuit din haleşteiele de

reproducere, sau predezvoltare până la pescuitul de toamnă când puietul, în
urma sortării, este transferat în bazinele de iernat.
Fundul heleşteului este prevăzut cu o reţea de canale drenoare, pentru a
asigura reuşita pescuitului de toamnă. Popularea acestor heleşteie se va face la
mijlocul lunii iulie. Inundarea heleşteielor de creştere de vara I se va face
treptat cu scopul de a pune la dispoziţia puietului de crap noi zone de hrănire.
Adâncimea heleşteului va varia între 0,5-1,2m.
30
Proiect de diplomă

Pentru popularea heleşteielor de vara a-II-a sunt necesare 59000 de

exemplare. Pierderile în heleşteiele de vara I sunt de 10-15%, astfel că, la
populare, vor fi necesare 68000 de exemplare.

100.......................................59000 exemplare
15......................................... x exemplare pierderi

x = (59000*15)/100 = 8850 exemplare pierderi

59000 + 8850 ≈ 68000 exemplare

Dacă norma de populare pentru heleşteiele de vara I este de 100000

exemplare/ ha, pentru creşterea celor 68000 de exemplare avem nevoie de un
heleşteu cu o suprafaţă de 0,68 ha.

68000 : 100000 = 0,68 ha

HELEŞTEIE DE PREDEZVOLTARE

Heleşteiele de predezvoltare sunt destinate creşterii puietului până la

vârsta de 30-40 de zile. Alevinii de crap sunt pescuiţi din heleşteiele de
reproducere după 6-7 zile de la ecloziune, caz în care se obţin de la o femelă
150000de alevini. De la cele 5 femele se obţin aproximativ 750000 alevini.
Dacă densitatea în heleşteiele de dezvoltare variază între 500000-1000000
exemplare la hectar, atunci pentru cei 750000de alevini avem nevoie de
heleşteie de predezzoltare cu suprafaţa de 0,75 ha.

1 ha ...................................1000000 alevini
X .........................................750000 alevini

X = (750000*1)/1000000 = 0,75 ha

31
Proiect de diplomă

HELEŞTEE DE REPRODUCERE

În heleşteele de reproducere se va realiza reproducerea naturală

(depunerea icrelor, fecundarea şi incubarea lor, ecloziunea şi creşterea
alevinilor), rolul lor fiind acela de a produce puietul necesar populării
heleşteelor de creştere.
Heleşteele de reproducere vor avea o suprafaţă de 400 m2 vor fi
amplasate chiar la intrarea apei în crescătoria ciprinicolă, fiind situate departe
de drum, apărate de vânturile dominante, de către dealurile din împrejurimi.
Se vor construi 2 bazine de reproducere tip Dubisch, fiecare având o
suprafaţă de 200 m2. Adâncimea lor fiind redusă (variind între 0,3-0,8m),
favorizează o încălzire corespunzătoare a apei. Vor avea o formă
dreptunghiulară, iar de-a lungul celor două diguri lungi vor prezenta un canal
marginal de 0,6-0,8m adâncime, ce comunică cu un canal (lat de 3m şi adânc
de 1,3m) limitrof digului aval. Aceste canale au rolul de a cantona
reproducătorii după fecundarea icrelor şi alevinii înainte de mutarea în
bazinele de predezvoltare. Vara, heleşteul se va prezenta sub forma unei
platforme înierbate. Fundul bazinului va fi însămânţat cu Lollium perene în
amestec cu Trifolium repens, sau, în lipsa seminţelor acestor plante, se poate
însămânţa cu ovăz.
Heleşteele de reproducere vor fi puse în funcţiune prin inundare
primăvara, atunci când temperatura apei din canalul de alimentare ajunge la
18oC şi rămâne stabilă la această valoare timp de o săptămână.
Instalaţiile de alimentare şi de evacuare a apei vor fi astfel
dimensionate încât vor permite umplerea şi vidarea heleşteului de reproducere
în maxim 2-3 ore.
Dacă la popularea heleşteului de vara I avem nevoie de 68000 de
exemplare, pentru reproducere vom avea nevoie de un număr de 5 femele.
De la o femelă se poate obţine aproximativ 60000 de icre / kg masă
corporală, ceea ce înseamnă că prolificitatea absolută este de aproximativ
200000 de icre / exemplar. La vârsta de 45 de zile, se obţin 20000 de puieţi de
la o femelă, deci o supravieţuire medie de 10%. Dacă de la o femelă se obţin
20000 de puieţi, sunt necesare 4 femele pentru producerea celor 68000 de
puieţi necesari populării heleşteului de vara I. Dar, pentru o mai mare
siguranţă în obţinerea celor 68000 de puieţi, vom folosi la reproducţie 5
femele. Fiecărei femele i se va repartiza un numă de 2 masculi. Pentru
realizarea reproducţiei se vor folosi 10 masculi şi 5 femele.

Dacă pentru fiecare reproducător trebuie să se asigure o suprafaţă de 16

m , vom avea nevoie de 340 m2 heleşteu de reproducere. Se vor construi două
2

heleşteie de reproducere, fiecare cu o suprafaţă de 200 m2.

32
Proiect de diplomă

1 reproducător......................16 m2
21 reproducători ....................X

21 ⋅16
x=
1
≈ 340 m2 heleşteu de reproducere
Pentru asigurarea cantitativă şi calitativă a puietului necesar populări
bazinelor voi utiliza ca metodă de reproducere cea natural-dirijată.

HELEŞTEIE DE IERNAT

Spre deosebire de celelalte tipuri de helşteie, care se construiesc în

rambleu, aceste heleşteie se construiesc în debleu. Se vor construi un număr
de 3 heleşteie cu adâncime cuprinsă între 2-2,5 m.
În primul lot de heleşteie se va ierna crapul de vara I, suprafaţa
acestora fiind de 0,6 ha.

1 ha..............................100000 exemplare
x ha.............................59000 exemplare

x ≈ 0,60 ha de heleşteu de iernat crap de vara I

Se vor construi 3 heleşteie de iernat, fiecare cu o suprafaţă de 0,2 ha.

1 heleşteu......................0,2 ha
x....................................0,6 ha

x = 3 heleşteie de iernat crap de vara I

33
Proiect de diplomă

În al doilea lot de heleşteie se va ierna crapul de vara a-II-a, care va avea

o suprafaţă de 1,1 ha.

1 ha............................50000 exemplare
x ha............................54600 exemplare

x = 1,1 ha

Se vor construi 4 heleşteie de iernat, fiecare cu o suprafaţă de 0,2 ha şi

unul cu o suprafaţă de 0,3 ha.

1 heleşteu...............................0,2 ha
x ............................................1,1 ha

x = 5,5 heleşteie

În cel de-al treilea lot de heleşteie, cu o suprafaţă de 0,003 ha, se va

ierna reproducătorii.

1 ha............................7000 exemplare
x ha...........................21 exemplare

x = 0,003 ha heleşteu de iernare pentru reproducători

2.5. POPULAREA HELEŞTEIELOR

2.5.1. POPULAREA CU CRAP

Popularea heleşteielor se va realiza cu crap din rasa Dumbrava-Sibiu,

care este o rasă adaptată la condiţiile din centrul ţării şi este rezistentă la boli.
Această rasă omologată în 1963 s-a obţinut prin încrucişarea raselor
Lausitz şi Galiţian, cu crapul de Olt. Este o rasă cu solzi, cu indice de profil
cuprins între 1,8-2,1, cu un ritm rapid de creştere şi capul foarte mic.

34
Proiect de diplomă

Prin exploatarea crapului din această rasă, se obţine o producţie de

carne de peşte mai mare cu 37% faţă de exploatarea crapului Lausitz (STAN;
1986).

2.5.2. POPULAREA CU SPECII SUPLIMENTARE

Pentru valorificarea superioară a resurselor naturale de hrană din

bazinul piscicol şi mărirea producţiei la hectar crescătoria de crap se va mai
popula şi cu alte specii de peşti. Bazinele piscicole vor fi populate cu lin care
deşii are dezavantajul că se dezvoltă lent, are avantajul că este foarte rezistent
(supravieţuieşte în ape complet stătătoare). Linul consumă preponderent hrana
de fund, nevalorificată de crap, fapt care determină creşterea producţiei de
peşte cu 15%.
Numărul de exemplare de lin care se vor introduce ca peşte suplimentar
este de un lin la trei crapi.

Tabelul 7

Numărul lor este exemplificat în tabelul următor

Tipul heleşteului Numărul total de Numărul de lini
crapi
Heleşteu de vara I 68000 22700
Heleşteu de vara a II-a 59000 19700
Heleşteu de vara a III-a 54600 18200

Mărirea producţiei de peşte se realizeaza si prin popularea cu o specie

de peşti răpitori. Popularea crescătoriei cu peşti răpitori se face cu scopul de a
transforma peştele sălbatic în carne de peşte cu valoare ridicată, se menţine o
stare sanitară corespunzătoare în crescătorie, sunt înlăturaţi concurenţii la
hrana crapului favorizând creşterea acestuia.
Ca specie de peşti răpitori am ales pentru populare ştiuca. Prezintă
avantajul că are o carne foarte gustoasă, este rezistentă la boli şi condiţiile de
mediu (rezistă la temperaturi de peste 300 C şi un conţinut de oxigen solvit în
apă de 0,8 mg/l ). În heleşteiele de creştere ştiuca va fi intrun procent de 8 %.
Canalele din cadrul crescătoriei vor fi populate cu ştiucă. Popularea bazinelor
se va face cu ştiuci mai tinere cu un an ca şi crapul din bazinul respectiv.

35
Proiect de diplomă

Tabelul 8
Numărul de crapi şi ştiuci cu care se populează heleşteiele

Tipul heleşteului Numărul total de crapi Numărul de ştiuci

Heleşteu de vara I 68000 -

Heleşteu de vara a II-a 59000 4720

Heleşteu de vara a III-a 54600 4370

Graficul 3
Reprezentarea grafica a populaţiei de peşti din bazinele de creştere

70000

60000

50000 Heleşteu de vara I

40000
Heleşteu de vara a
30000 II-a
20000 Heleşteu de vara a
III-a
10000

0
CRAP STIUCĂ LIN

36
Proiect de diplomă

2.6. ALIMENTAŢIA CRAPULUI

Alimentaţia crapului C1+ diferă de ce a crapului C2+ prin faptul că

raţia crapului C1+ trebuie să predomine nutreţurile cu conţinut ridicat în
proteine, iar la cel C2+ şi mai în vârstă predomină furajele bogate în glucide.
Aceste dispoziţii au ca bază faptul că în vara a-II-a se înregistrează
creşterea maximă a ţesuturilor, realizabilă pe baza unui raport proteic exogen
ridicat, iar în vara a-III-a, o dată cu apropierea de maturitate, se acumulează
mai mult grăsimi pentru care sunt necesari hidraţi de carbon (Rebreanu şi
colab., 1991).
Perioda de hrănire a crapului de consum pentru condiţiile climatice
ale ţării noastre este cuprinsă între limirele de temperatură de 15-28oC, iar
calendaristic, între luna mai şi octombrie. Distribuirea furajelor la crapul de
consum în cadrul crescătoriei ciprinicole se va face după următorul tabel:

Tabelul 9
Distribuirea furajelor la crapul de consum pe luni şi decade (după Bura şi
colab.)

Luna Ponderea Decada

(%)
I II III
Mai 5 1 2 2

Iunie 15 3 5 7

Iulie 27 8 9 10

August 33 10 11 12

Septembrie 15 7 5 3

Octombrie 5 3 2 -

37
Proiect de diplomă

Distribuirea furajelor pe luni şi decade la puietul de crap se va face

după următorul tabel:

Tabelul 10
Distribuirea furajelor pe luni şi decade la puietul de crap (după Bura şi colab.)

Luna Puiet de crap

Ponderea Decada
lunară I II III
%
Mai - - - -
Iunie 6 1 2 3
Iulie 25 6 8 11
August 30 10 10 10
Septembrie 27 11 10 6
octombrie 12 6 6 -

Din punctde vedere al naturii hranei pe care o consumă, crapul este o

specie omnivoră care consumă hrană de origine vegetală şi animală. În
hrănirea larvelor, a levinilor şi puietului de crap se disting 3 etape:
-etapa hrănirii viteline, care este proprie primelor 2-3 zile de viaţă a
larvelor
-etapa hrănirii mixte, în care nutriţia se realizează pe seama rezervelor
viteline şi a organismelor din mediul acvatic (fitoplanton), ea durând 2-3 zile
-etapa hrănirii exogene, care debutează o dată cu momentul epuizării
rezervelor viteline, când larvele se hrănesc cu zooplancton.
Crapul este preponderent zooplanctonofag până la vârsta de 30-40 de
zile, după care devine treptat bentonofag.
Începând cu vârsta de 20-24 de zile puietul trebuie alimentat şi cu
hrană suplimentară, bogată în proteine.

Raţia de hrană

Reprezintă cantitatea de substanţe nutritive, din diferite furaje,

necesare pentru o perioadă dată (24 ore) care diferă în funcţie de : specie, rasă,
vârstă,sex, destinaţie, stare fiziologică etc. pentru satisfacerea funcţiilor vitale
şi obţinerea producţiei planificate.

38
Proiect de diplomă

Cerealele folosite în raţiese vor măcina la mori cu ciocane, după care

se vor amesteca cu unele componente, conform reţetelor prestabilite.
La crapul tânăr, raţia zilnică de furaje reprezintă 2-3% din masa
corporală a peştelui, pe când la cel mai în vârstă, atinge 3-5%. Reproducătorii
consumă cu predilecţie hrană naturală, care favorizează dezvoltarea organelor
genitale, fapt ce impune fertilizarea sistematică a bazinelor în care se întreţin
reproducătorii (Rebreanu şi colab.,1991).

Necesarul de furaje

În heleşteiele de vara a III-a, necesarul de furaje se stabileşte cu

ajutorul următoarei formule:

H = N(G – g) – P * K

H = cantitatea totală de furaje (kg)

N = numărul exemplarelor de peşti care se furajează (buc.)
G = greutatea individuală către care se tinde (kg)
g = greutatea individuală la populare (kg)
P = prod. piscicolă care se poate obţine pe baza hranei naturale (kg)
K = consumul mediu specific al amestecului de nutreţuri

Rezultă: H = [ 54600(1,2 – 0,4) – 700 x 35] x 2,86

H = 19180 kg furaje

100
K=
i1 i i i
+ 2 + 3 + ......... + n
z1 z 2 z 3 zn

100
K=
90 10
+
3 2

100
K = = 2,86
30 + 5

Întrucât o dată cu creşterea temperaturii apei, creşte atât cantitatea de

hrană consumată, cât şi gradul ei de asimilaţie, administrarea furajelor se va
face după următorul tabel.

39
Proiect de diplomă

Tabelul 11

Distribuirea pe luni a furajelor la crapul de vara a-III-a

Luna Ponderea Cantitatea
(%) (kg)
Mai 5 950
Iunie 15 2877
Iulie 27 5178
August 33 6328
Septembrie 15 2877
Octombrie 5 950

În heleşteiele de vara a-II-a necesarul de furaje este:

H = [ 59000 (0,4 – 0,05) – 700 x 12] x 3,87

H = 12250 kg furaje

100
K =
35 32 31 2
+ + +
5 4 3 4

100
K = = 3,87
25 ,83

Tabelul 12
Distribuirea pe luni a furajelor la crapul de vara a-II-a

Luna Ponderea Cantitatea

(%) (kg)
Mai 5 612
Iunie 15 1837
Iulie 27 3307
August 33 4045
Septembrie 15 1837
Octombrie 5 612

40
Proiect de diplomă

În heleşteiele de vara I necesarul de furaje este:

H = [ 68000 (0,05 – 0,003) – 700 x 0,68 ] x 3,66

H = 9955 kg furaje

100
K =
38 33 15 10 3
+ + + +
5 3 4 2,6 4

100
K = = 3,66
27 ,33

Tabelul 13

Distribuirea pe luni a furajelor la crapul de vara I

Luna Ponderea Cantitatea

(%) (kg)

Mai - -
Iunie 6 597
Iulie 25 2488
August 30 2986
Septembrie 27 2687
Octombrie 12 1194

Necesarul de furaje pe zi se determină împărţind cantitatea lunară de

hrană la numărul de zile de furajare din luna respectivă. Pentru o mai bună
valorificare a bazei trofice (fapt ce contribuie la scăderea preţului de cost pe
unitatea de produs),a şaptea zi din săptămână nu se vor administra furaje.

Graficul 3

41
Proiect de diplomă

Reprezentarea grafică a necesarului de furaje pe luni în heleşteiele de creştere

7000
kg furaje
6000 administrate
crapului de doi ani
5000
şi o vară
4000 kg furaje
administrate
3000 crapului de vara a
II-a
2000
kg de furaje
1000 administrate
crapului de o vară
0
1 2 3 4 5

În hrana puietului se va administra furaje combinate de tip Prestarter:

R1 pentru perioada de vârste cuprinsă între 5-21 de zile
R2 pentru perioada 22-120 de zile

Tabelul 14
Structura raţiilor Prestarter

Componente Proporţia de participare pentru reţetă

(%)
R1 R2
Făina de peşte 13 3
Făină de carne 8 2
Drojdie furajeră 6 3
Şrot soia 23 20
Şrot floarea soarelui 14 21
Grâu 22 16
Porumb 13 14
Fosfat dicalcic 1 3
Premix vitamino-mineral 1 1

Proteină brută 33,57 25,82

(%)

42
Proiect de diplomă

Înainte de administrare, furajul combinat din reţeta Prestarter R1 se

macină, se trece prin site de 0,1 mm şi se administrează în stare uscată, în 6-8
tainuri / zi, în zona malului. Reţeta Prestarter R2 se distribuie în 2-4 tainuri / zi
la 10 mese / ha

Tabelul 15

Reţetă de furajare a puietului

Specificare Proporţia de participare (%)

Şroturi de floarea soarelui 38

Uruială de porumb 33

Gozuri valoroase 15

Uruială de orz 11

Drojdie furajeră 3

Pentru o bună dezvoltare în hrana puietului cea mai mare pondere o

deţin substanţele proteice.

Tabelul 16

Crapul în vârstă de o vară se va furaja cu următoarea raţie:

Specificare Proporţia de participare (%)

Şroturi 35
Gozuri 32

Porumb uruit 31

Drojdie furjeră 2

În cazul crapilor de 2-3 veri, se reduce cantitatea de substanţe de

natură proteică din raţie în favoarea celor care conţin cantităţi mai mari de
hidraţi de carbon.
43
Proiect de diplomă

Tabelul 17
Crapul în vârstă de două şi trei vari se va furaja cu următoarea raţie:
Specificare Proporţia de participare (%)
Uruială de porumb 90
Nutreţuri de origine animală 10

Pentru atingerea producţiei scontate de 1800 kg peşte / ha trebuie să se

administreze 3,7-4,2 kg furaj / kg spor, 4,25-4,57 UN / kg spor (Alexandrescu
1983).

2.7. PREGĂTIREA NUTREŢURILOR ŞI DISTRIBUIREA LOR

Pentru o mai bună utilizare a nutreţurilor de către crapi,acestea se vor

distribui după o prealabilă pregătire a lor. Leguminoasele se vor ditribui fie
sub formă de făină, fie sub formă de urluială. Înainte de a fi distribuite vor fi
ţinute în apă cel puţin 2 ore. Prin acesta se va preântâmpina plutirea lor la
suprafaţa apei şi se va ridica gradul de digestibilitate a hidraţilor de carbon.
Furajele se distribuie pe mese speciale, amplasate sub nivelul apei, în
anumite puncte marcate prin pari.
Mesele se vor confecţiona din scânduri (aşezate sub apă la o
adâncime de 0,5 m) în suprafaţă de 1,5 / 1 m. Scândurile care alcătuiesc masa
se vor fixa pe 4 stâlpi ce sunt înfipţi pe fundul bazinului.
Pentru fiecare ha de heleşteu se vor amplasa câte două asemenea
mese. În total se vor utiliza 96 de mese, conform tabelului numărul 16.
Distribuţia furajelor în heleşteie se va efectua cu lopata din barcă.

Tabel nr.18
Numărul de mese necesare amenajării ciprinicole
Heleşteu Suprafaţa Număr de mese
(ha)

Heleşteu vara I 35 70
Heleşteu vara a-II-a 11,8 24
Heleşteu vara a-III-a 0,68 2

44
Proiect de diplomă

CONCLUZII

1. Într-o exploatare ciprinicolă sistematică cu circuit închis cu o

suprafaţă a luciului de apă de 50 ha şi o producţie de 1800 kg
crap/ha se poate recolta o producţie anuală de 63000 kg crap
C2+.

2. Pentru realizarea producţiei scontate în circuit închis, în

fermă trebuie să existe heleşteie de creştere, care să totalizeze
47,68 ha, din care 35 ha heleşteie de creştere vara a III-a, 12
ha heleşteie de creştere vara a II-a şi 0,68 ha heleşteie de
creştere vara I.

3. În urma calculelor a rezultat că sunt necesare 7 familii de

reproducători, pentru asigurarea fluxului tehnologic în circuit
închis.

4. În fiecare primăvară, la populare, pentru realizarea producţiei

de 63000 kg crap, heleşteiele trebuiesc populate cu 54600
exemplare C2, 59000 exemplare C1 şi 68000 exemplare C0 .

5. Prin creşterea linului ca specie suplimentară, anual se poate

obţine o cantitate de 3180 kg lin, iar prin creşterea ştiucii ca
specie de răpitori, anual se poate obţine o cantitate de 2180
kg ştiucă.

6. Pentru a se obţine o productivitate piscicolă suplimentară de

1100 kg/ha, peştilor trebuie să li se administreze o cantitate
de 19180 kg amestec furajer în vara a III-a, 12250 kg
amestec furajer în vara a II-a şi 9955 kg amestec furajer în
vara I.

45
Proiect de diplomă

BIBLIOGRAFIE:

1. ALEXANDRESCU I. – 1973 – Călăuza crescătorului de peşti în iazuri

şi heleşteie; Ed. Ceres, Bucureşti.
2. BÂRCA Gh., SOILEANU B., - 1976 – Amenajarea şi exploatarea
apelor interioare piscicole, Ed. Agrosilvică, Bucureşti.
3. BURA M., CORNEA I., BUTILCA G., GROZEA A. – 1995 –Studiu
privind maturarea produselor sexuale la reproducătorii de crap din
rasele Lausitz şi Galiţian, injectaţi cu suspensie hipofizară; Lucr. Şt.
Vol 28, Zootehnie şi Biotehnologii, U.S.A.B. Timişoara.
4. BURA M., GROZEA A., - 1995 – Înfiinţarea unei crescătorii pentru
crap (Cyprinus carpio); Agricultura Banatului, An II, nr. 4, U.S.A.B.
Timişoara.
5. BURA M., GROZEA A., -1995 – Amenajarea unui iaz pentru creşterea
dirijată a peştilor, Agricultura Banatului, An II, nr. 7, U.S.A.B.
Timişoara.
6. GROZEA, A., BURA, M., Creşterea crapului, edit. De Vest, Timişoara,
2002
7. KASZONI Z. – 1974 – Creşterea peştilor în iazuri şi heleşteie, Ed.
Ceres, Bucureşti.
8. POJOGA I., NEGRIU R., - 1982 – Metode şi tehnologii noi aplicate în
piscicultură; Biblioteca Agricolă, Bucureşti.
9. POJOGA I., NEGRIU R., - 1988 – Piscicultura practică; Ed. Ceres,
Bucureşti.
10.POJOGA, I., Piscicultura modernă în apele interioare, edit. Ceres,
Bucureşti, 1977
11.REBREANU L. – 1984 – Curs de piscicultură; Lito I.A.T.
12.REBREANU L., BURA M. – 1986 – Îndrumător de lucrări practice la
piscicultură, Lito I.A.T.

13.REBREANU L., STAN T., BUD I., - 1991 – Tehnologia producţiei

piscicole (curs unic); Lito I.A.T.
14. VOICAN V. – 1973 – Valorificarea iazurilor prin creşterea crapului;
Redacţia revistelor agricole.

46
Proiect de diplomă

15.VOICAN V., RĂDULESCU I., LUSTUN L., -1981- Călăuza

piscicultorului; Ed. Ceres, Bucureşti.

47