Sunteți pe pagina 1din 2

Rolul rinichiului ca organ endocrin

Acest rol este datorat producerii la nivel renal a unor substanţe care ar putea fi caracterizate ca
substanţe cu acţiune locală sau generală.

1.Renina
Enzimă proteolitică produsă în rinichi (la nivelul aparatului juxtaglomerular) şi inactivată în
ficat. Sub influenţa ei angiotensinogenul se transformă în angiotensină I care sub influenţa
unei enzime de conversie se transformă în angiotensină II.
Factorii care influenţează producerea şi descărcarea reninei de la nivelul aparatului
juxtaglomerular:
a.stimularea unor receptori specifici intrarenali ca urmare a modificărilor presiunii de perfuzie,
fluxului sanguin renal sau modificării concentraţiei Na+ din lichidul tubular
b.influenţe nervoase realizate prin stimularea simpaticului
c.influenţe umorale: angiotensina II, hormonul antidiuretic (ADH), scad eliberarea reninei, iar
glucocorticoizii cresc eliberarea reninei
Acţiunile sistemului renină- angiotensină se realizează mai ales prin angiotensina II care are
un puternic efect vasoconstrictir şi de stimulare a secreţiei de aldosteron. Prin vasoconstricţie
şi aldosteron angiotensina este implicată în reglarea aparatului cardiovascular şi a echilibrului
hidro- mineral.

2.Eritropoietina
Rol în stimularea eritropoiezei (vezi sînge)

3.Prostaglandinele
Rinichiul produce substanţe cu acţiune vasodilatatoare de natură lipidică: PGE2, PGI2.
Producerea acestora are loc mai ales în unele condiţii: administrarea unor substanţe
vasoactive, reducerea presiunii de perfuzie.
Prostaglandinele au efect vasodilatator prin acţiune directă asupra celulelor musculare netede
vasculare şi prin efect inhibitor asupra angioteninei.
PGE2, PGA2 cresc fluxul renal, volumul urinar şi excreţia de Na+.

4.Dopamina
Precursorul noradrenalinei, se formează plecând de la DOPA cu ajutorul unei decarboxilaze ce
poate fi prezentă în celulele tubulare renale.
Dopamina are acţiune vasculară complexă putând produce vasoconstricţie şi vasodilataţie.

5.Vitamina D
Rinichiul are rol important în formarea colecalciferolului (1,25 OH D3); parathormonul şi
hipofosfatemia stimulează formarea vitaminei D3, iar hiperfosfatemia o inhibă.
Vitamina D favorizează resorbţia Ca2+ în nefronul distal.
Reglarea activităţii renale

Capacitatea rinichiului de a elimina urina în cantităţi şi cu o compoziţie variabilă este


influenţată de numeroase mecanisme de reglare nervoase şi umorale.

Reglarea nervoasă
Stimularea nervilor renali, a unor zone presoare din bulb, hipotalamusul posterior produc
vasoconstricţie renală, mai ales la nivelul arteriolei aferente, cu scăderea filtrării glomerulare
şi a diurezei.
Stimularea nervoasă influenţează şi excreţia de Na+ pe care o scade prin creşterea reabsorbţiei
în tubul proximal.

Reglarea umorală are rol mai important şi se realizează prin mai mulţi hormoni: sistemul
renină- angiotensină, ADH, aldosteron, prostaglandine.

1.Sistemul renină- angiotensină acţionează mai ales pe arteriola eferentă având efect
antidiuretic şi antinatriuretic: prin constricţia arteriolei eferente se reduce fluxul sanguin renal
şi este favorizată reabsorbţia apei şi a electroliţilor mai ales în tubul proximal.
Angiotensina stimulează eliberarea de aldosteron şi ADH împreună cu care parzticipă la
reglarea volemiei şi a echilibrului hidro- salin al organismului.

2.Hormonul antidiuretic (ADH, vasopresina) – secretat de nucleii hipotalamici supraoptici şi


paraventriculari şi depozitat în neurohipofiză de unde este eliberat sub influenţa unor stimuli
de la nivelul osmo şi baroreceptorilor. Aceştia sunt sensibili la modificările volemiei şi ale
osmolalităţii plasmei.
Sub acţiunea ADH creşte permeabilitatea tubilor distali şi colectori pentru apă cu stimularea
reabsorbţiei sale; ca urmare creşte volumul plasmatic cu hipotonie prin reabsorbţia în exces a
apei faţă de electroliţi.
În cazul unei producţii insuficiente de ADH se produce diabetul insipid caracterizat prin
eliminarea urinară crescută (6-12 litri/zi), densitate scăzută şi tendinţă de deshidratare.

3.Aldosteronul controlează eliminările de Na+ şi H+ prin acţiune la nivelul nefronului distal:


creşte reabsorbţia Na+ şi eliminarea K+ prin schimburi ionice cu H+.

4. Parathormonul are rol în reglarea eliminărilor de Ca2+ şi formarea renală a 1,25


dihidroxicalciferolului, forma cea mai activă a vitaminei D.

5.Prostaglandinele (vezi rolul endocrin al rinichiului)

6.Activitatea renală este influenţată şi de alţi hormoni a căror importanţă este însă minoră:
hormonii tiroidieni cresc filtrarea glomerulară, insulina influenţează transportul glucozei,
glucocorticoizii favorizează reabsorbţia glucozei, Na+ şi apei.