COLEGIUL TEHNIC TIMIŞOARA

PROIECT

REALIZAT ÎN SCOPUL CERTIFICĂRII COMPETENTELOR

PROFESIONALE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL LICEAL NIVELUL III
SESIUNEA IUNIE 2011

DOMENIUL: SERVICII
SPECIALIZARE: TEHNICIAN ÎN ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

CANDIDAT
ELEV: MORARU CRISTIAN

TIMIŞOARA
2011

1
 CAPITOLUL I. MARKETING

1.1 Prezentarea firmei SC. Farmatex.SRL

SC.Farmatex.SRL este o societate cu răspundere limitată, cu o vechime de

zece ani, ocupându-se cu fabricarea produselor naturiste şi comercializarea de
medicamente.
SC.Farmatex.SRL este o firmă multinaţională cu sedii multiple în Arad, Timişoara,
Bucureşti, Iaşi şi Cluj. Capitalul social este definit ca suma tuturor aporturilor efectuate
de asociaţii în vederea construirii şi funcţionarii unei societăţi comerciale. Acesta are o
dublă semnificaţie, atât juridică cât şi contabilă. Din punct de vedere juridic capitalul
social reprezintă gajul general al creditorilor, iar din punct de vedere contabil acesta se
distinge de activul patrimonial. În momentul construirii societăţii capitalul social este
egal cu activul patrimonial, însă pe măsură ce societatea obţine profit activul patrimonial
depăşeşte capitalul social.
Această firmă pune la dispoziţie un personal calificat de peste 500 de angajaţi.
Putem considera o ameninţare pentru firma noastră posibilii concurenţi. Noi considerăm
că produsele noastre sunt benefice pentru sănătatea omului.

1.2 Obiectivele SC.Farmatex.SRL

Obiectivele activităţii de marketing, la nivelul întreprinderii se împart în obiective

economice respective psihologice. Obiectivele fixate de către agentul economic trebuie să

2
fie realiste. Nivelurile stabilite trebuie să fie rezultatul analizei ocaziilor şi a punctelor ţări
ale organizaţiei şi nu dorinţelor personale ale managerilor.
Obiectivele economice ale unei firme presupun creşterea cifrei de afaceri,
adică creşterea vânzărilor. De-asemenea creşterea profitului şi a ratei profitului, creşterea
nivelului investiţiilor, reducerea riscurilor pot fi considerate obiective economice.
Imaginea favorabilă în rândul consumatorilor, gradul de satisfacere a clientului şi
fidelizarea clientiilor pot fi considerate obiective psihologice.
Firma Farmatex urmăreşte ca activitatea sa, să ducă la creşterea cifrei de
afaceri, creşterea profitului şi a ratei profitului şi menţinerea cotei de piaţă sau chiar
creşterea acesteia.

1.3 Cercetare de marketing si nevoile clientilor

Cercetarea de marketing reprezintă principalul mijloc al unui agent economic

sau organizaţii de a obţine informaţii utile în momentul în care trebuie fundamentata
strategia de marketing sau elaborate un plan de marketing
Participarea cercetării de marketing la realizarea obiectivelor întreprinderii are
loc prin intermediul informaţiilor pe care le produce luarea deciziilor. Valoarea
informaţiilor rezultate dintr-o cercetare depinde de o multitudine de factori: importanta
deciziei, gradul de risc şi incertitudine, influenta informaţiei obţinute din cercetare asupra
deciziei.

Cercetarea de marketing poate aborda probleme diverse cum ar fi :

- testarea unui concept

- determinarea imaginii unui magazine
- estimarea cererii
- previzionarea vânzărilor
- determinarea nivelului de satisfacere a clientului
- studierea imaginii unui produs, a unei mărci pe piaţa
- determinarea impactului unei acţiuni promoţionale

Cercetarea pieţei, a nevoilor de utilizare sau de consum constituie funcţia

premise prin a cărei excitare se urmăreşte obţinerea informaţiilor cu privire la
pieţele efective şi potenţiale, la ansamblul necesitaţilor de consum solvabile şi
insolvabile , dar şi la comportamentul consumatorului.
Îmbunătăţirea permanentă a capacităţii de adaptare a întreprinderii la cerinţele
mediului său de piaţa este considerate funcţia mijloc prin care se asigura înfăptuirea
obiectivelor strategice ale agentului economic, Prin creşterea capacităţii de antrenare a
resurselor de care dispune în fiecare moment (resurse financiare, materiale şi umane ) se
asigura adaptarea operative a activităţii desfăşurate la cerinţele pieţii, ale consumatorului,
Constituie în cele mai multe cazuri cheia succesului în afaceri.
Satisfacerea în condiţii superioare a necesitaţilor de consum şi utilizare
reprezintă raţiunea de a fi a agentului economic prin realizarea bunurilor şi serviciilor
Maximizarea eficienţei economice prin realizarea profitului este o funcţie
obiectiv deoarece scopul final al activităţii economice este obţinerea de profit care îi

3
asigură existenţa şi dezvoltarea. Realizarea ei presupune alocarea raţională a resurselor
productive, optimizarea structurilor de producţie, dar şi a întregului flux al procesului
economic.
SC Farmatex SRL. A realizat o cercetare selective a nivelului unui eşantion
reprezentativ, urmărind evaluarea calităţii activităţii unei forme de distribuţie.
Respondenţii au fost solicitaţi să-şi exprime opinia faţă de un set de 4 afirmaţii,
rezultatele obţinute fiind următoarele

Acord Acord Indiferent Dezacord Dezacord

Total Total
(+2) (+1) (0) (-1) (-2)
Sunt
matarialele
folosite de 600 400 200 100 200
calitate?
Este
personalul 600 400 300 100 100
amabil?
Sunt
garantiile
oferite cores- 300 200 400 300 300
punzatoare?
Sunt preturile
oferite 500 400 300 200 100
convenabile?

1.4 Determinarea punctelor tari şi slabe ale ofertei proprii

Oferta firmei trebuie să fie percepută de clienţi ca fiind cea mai atractivă, cea
mai credibilă cea mai diferită prin raportare la oferta concurenţilor.
Pentru a defini punctele tari şi slabe ale propriei oferte putem apela cu uşurinţă
la analiza SWOT.
Acronimul SWOT provine din limba engleză şi înseamnă: STRENGHTS,
WEACKNESSES, OPPORTUNITIES, THREATS. În romana cei patru termini pot fi
traduşi prin: PUNCTE TARI, PUNCTE SLABE, OPORTUNITĂŢI, AMENINŢĂRI.
Din interior provin punctele tari şi punctele slabe, iar din exterior provin
oportunităţile şi ameninţările.
Primii paşi în realizarea unei analize SWOT constau în definirea obiectivelor
urmărite. Obiectivele trebuie să fie cât mai explicite şi acceptate de toţi participanţii la
procesul de decizie. Odată identificate obiectivele poate fi realizat şi SWOT`ul având în
vedere identificarea corectă a elementelor componente.

Puncte tari – atribute ale firmei care concurează la realizarea obiectivelor;

Puncte slabe – atribute ale firmei care împiedică realizarea obiectivelor;
Oportunităţi – factori externi care conduce la realizarea obiectivelor;
Ameninţări – factori externi care împiedică realizarea obiectivelor;

4

Atribute interne specifice
firmei
Atribute externe specifice
mediului in care
actioneaza firma
Concura la realizarea
obiectivelor
Puncte tari: calitatea
produselor oferite,
personalul, eficienta
serviciilor oferite clientiilor
Oportunitati: extinderea
liniei de produse,
diversificarea gamei de
produse, patrunderea pe piete
noi
Impiedicarea realizarea
obiectivelor
Puncte slabe: nivelul
productivitatii este scazut,
slaba imagine pe piata,
garantia acordata
Amenintari: prosibilitatea
aparitiei de noi concurenti,
cresterea lenta a pietei,
cresterea presiunilor
concurentiale

1.5 Promovarea pe piata a ofertei de service

În prezent, firmele se confruntă mereu cu exigente noi ale cumpărătorilor şi cu

o concurenţă în creştere, care are drept ţintă clienţii acesteia pe care încearcă să îi atragă
spre produsele proprii. În fata acestei “presiuni” ale pieţei firma nu poate sta pasivă şi, pe
lângă eforturile de adaptare a ofertei şi a preţurilor, trebuie să apeleze permanent la
strategii şi instrumente de promovare.
Promovarea cuprinde ansamblul acţiunilor şi mijloacelor utilizate pentru
informarea cumpărătorilor, pentru trezirea interesului faţă de produs şi marca, pentru
stimularea deciziei de cumpărare. La baza acestor acţiuni se afla comunicarea permanentă
a firmei du mediul extern.
Vânzătorul transmite publicului informaţii despre ofertă să pentru a o face
cunoscută sau pentru a se face el însuşi cunoscut şi pentru a o individualiza sau a se
individualiza în sistemul general al ofertelor şi ofertanţilor
Firma poate utiliza mai multe instrumente de promovare. Ea poate folosi
publicitatea pentru a-şi desfăşura o activitate promoţională mai eficientă. Prin reduceri de
preţ, demonstraţii şi degustări, jocuri şi concursuri, etc., firma poate să-şi crească
cantitatea vânzărilor pe diferite pieţe, să-şi reducă timpul de adoptare a deciziei de
cumpărare şiş a-şi crească prestigiul firmei pe anumite pieţe.
De-asemenea, oferă produse naturiste la preţuri avantajoase, astfel clienţilor
fideli le oferă carduri de fidelitate cu o reducere de 15%. Posesorii de card pot obţine în
maxim 24 de ore, reţete compensate, respective gratuite. În funcţie de produsele
achiziţionate, clienţii participa lunar la o tombola. Dispunem de un catalog, de produse
care va fi distribuit gratuită la solicitarea clientului, pentru că acesta să nu mai fie nevoit
să se deplaseze la unul din sediile noastre.

Relaţiile publice presupun totalitatea contractelor direct şi sistematic realizate

de firma, cu publicul, conducerea altor firme, liderii de opinie, mass-media, etc., în
scopul determinării unei atitudini favorabil a acestora faţă de firmă şi de interesele
acesteia.
Unele dintre căile şi mijloacele de acţiune sunt:

5
- editarea unor tipărituri, publicaţii de întreprindere
- acordarea de interviuri
- organizarea unor manifestări ştiinţifice, culturale, sportive sau sponsorizarea unor
acţiuni asemănătoare

Forţa de vânzare a unei firme se realizează prin vânzarea personală sau

vânzarea directă, în cadrul căreia se realizează un dialog direct între vânzător şi
comparator. Vânzătorul este necesar să deţină abilităţi de comunicare, şi să cunoască în
detaliu produsele în modul de utilizare a acestora.
Un alt instrument de promovare este participarea la târguri şi expoziţii. Camera
internaţională de Comerţ defineşte caracterul târgului în felul următor : ,,Târgurile
internaţionale sunt mari pieţe cu periodicitate regulate, care se ţin în acelaşi loc în
perioade fixate, pe o durată limitată: ele au drept, scop să permită participanţilor
din toate ţările să prezinte monstre ale producţiei lor, realizări noi şi perfecţionări
tehnice în vederea tranzacţiei comerciale pe plan inter şi internaţional. “. Iar
expoziţia este prezentarea şi demonstrarea publicului într-un cadru organizat a unor
bunuri selecţionate sau a unui ansamblu de activităţi ale unei unităţi economice, a unei
ramuri, au unei ţări sau a mai multor ţări, Succesul participării la târguri şi expoziţii
depinde de organizarea acestora dar şi de o serie de factori care ţin de fiecare participant
în parte.

CAPITOLUL II. Organizare resurselor umane

2.1 Codul muncii-legislatie

2.1.1 Principii fundamentale

Libertatea muncii este garantată prin Constituţie, dreptul la muncă nu poate fi

ingradat. Orice persoană este liberă în alegerea locului de muncă şi a profesiei meseriei
care urmează s-o presteze.

2.1.2 Contractu individual de munca

Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană

fizică, denumită salariat, se oblige să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui
angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei prenumeraţii denumite salariu.

6
 Clauzele contractului individual de muncă nu pot conţine prevederi contrare
sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de
muncă.
Contractul individual de muncă se încheie pe baza consimţământului părţilor,
în formă scrisă, în limba romană. Obligaţia de încheiere a contractului individual de
muncă în formă scrisă revină angajatorului.
În situaţia în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă
scrisă, se prezuma că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părţile pot face dovada
încheierii sau modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligaţia de a
informa persoană care solicită angajarea ori, după caz, salariatul cu privire la clauzele
generale pe care intenţionează să le înscrie în contract sau să le modifice, va cuprinde,
după caz, cel puţin următoarele elemente:

a) indentitatea părţilor
b) locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea ca salariatul să
muncească în diverse locuri
c) sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului
d) atribuţiile postului
e) dată de la care contractul urmează să îşi producă efectele
f) în cazul unui contract de muncă pe durata determinate sau al unui contract de
muncă temporara, durata acestora.
g) Dată de la care contractul urmează să îşi producă efectele
h) Durata concediului de odihnă la care salariatul are dreptul
i) Salariul de bază, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum şi
periodicitatea platii salariului la care salariul are dreptul
j) Durata normală a muncii, exprimată în ore/zi şi ore/săptămâni
k) Indicarea contractului colectiv de muncă ce reglementează condiţiile de muncă ale
salariatului
l) Riscurile specifice postului
m) Durata perioadei de probă.

Elementele din informarea prevăzută la alin. 2 trebuie să se regăsească în

conţinutul contractului individual de muncă. Orice modificare a unuia dintre elementele
prevăzute la alin. 2 în timpul executării contractului individual de muncă impune in-
cheierea unui act adiţional la contract, într-un termen de 15 zile de la data încunoştinţării
în scris a salariatului, cu excepţia situaţiilor în care o asemenea modificare rezultă că
posibilă lege sau din contractul de muncă aplicabil.
În cazul în care salariatul urmează să îşi desfăşoare activitatea în străinătate,
angajatorul are obligaţia de a-I comunica în timp util informaţii referitoare la:

a) durata perioadei de muncă ce urmează să fie prestata în străinătate

b) monedă în care for fi plătite drepturile salariale, precum şi modalitatea de plată
c) prestaţiile în bani şi/sau în natura aferente desfăşurării activităţii În străinătate
d) condiţiile de clima
e) reglementările principale din legislaţia muncii din acea ţară

7
 f) obiceiurile locului a căror nerespectare i-ar pune în pericol viaţa, libertatea sau
siguranţa personală.

În situaţia în care angajatorul nu îşi executa obligaţia de informare în termen

de 15 zile de la momentul lansării ofertei de încheiere sau modificare a contractului
individual de muncă ori, după caz, a prestării activităţii în străinătate, salariatul este în
drept să sesizeze, în termen de 30 de zile, instanţă judecătorească competenta şiş a
solicite despăgubiri corespunzătoare prejudiciului pe care l-a suferit ca urmare a
neexecutării de către angajator a obligaţiei de informare

2.1.3 Executarea contractului individual de munca

Drepturile şi obligaţiile privind relaţiile de muncă dintre angajator şi salariat se

stabilesc potrivit legii, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă şi al
contractelor individuale de muncă.
Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice
tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute prin lege a salariilor
sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Salariatul are, în principal, următoarele drepturi:

a) dreptul la salarizare pentru munca depusă

b) dreptul la repaus zilnic şi săptămânal
c) dreptul la concediu de odihnă anual
d) dreptul la egalitate de şanse şi de tratament
e) dreptul la demnitate în muncă
f) dreptul la securitate şi sănătate în muncă
g) dreptul la acces la forma profesională
h) dreptul la informare şi consultare
i) dreptul de a lua parte la determinarea şi amelionarea condiţiilor de muncă şi a
mediului de muncă
j) dreptul la protecţie în caz de concediere
k) dreptul la negociere colectivă şi individuală
l) dreptul la a participa la acţiuni colective

Salariatului îi revin, în principal, următoarele obligaţii:

a) obligaţia de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplinii atribuţiile ce

îi revin conform fisei postului
b) obligaţia de a respecta disciplina muncii
c) obligaţia de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul
colectiv de muncă aplicabil, precum şi în contractul individual de muncă
d) obligaţia de fidelitate faţă de angajator în executarea atribuţiilor de muncă
e) obligaţia de a respecta secretul de serviciu
f) obligaţia de a respecta măsurile de securitate şi sănătate a muncii în unitate

Angajatorul are, în principal următoarele drepturi:

8
 a) să stabilească organizarea şi funcţionarea unităţii
b) să stabilească atribuţiile corespunzătoare pentru fiecare salariat, în condiţiile legii
c) să ofere dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalităţii lor
d) să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu

a) să constate săvârşirea abaterilor disciplinare şi să aplice sancţiunile

corespunzătoare, potrivit legii, contractului colectiv de muncă aplicabil şi
regulamentului intern

Angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligaţii:

a) să informeze salariaţii asupra condiţiilor de muncă şi asupra elementelor care

privesc desfăşurarea relaţiilor de muncă
b) să asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice avute în vedere la
elaborarea normelor de muncă şi condiţiile corespunzătoare de muncă
c) Să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de
muncă aplicabil şi din contractile individuale de muncă
d) Să comunice periodic salariaţilor situaţia economică şi financiară a unităţii
e) Să se consulte cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor în privinţa
deciziilor susceptibile ce afectează substanţial drepturile şi interesele acestora
f) Să plătească toată contribuţiile şi impozitele datorate salariaţilor şiş a opereze
înregistrările prevăzute de lege
g) Să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a
solicitantului
h) Să asigure confidenţialitatea datelor cu caracter personal ale salariaţilor

2.1.3 Modificarea contractului individual de munca

Modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre

următoarele elemente:

a) durata contractului
b) locul muncii
c) felul muncii
d) condiţiile de muncă
e) salariul
f) timpul de muncă şi timpul de odihnă

2.2 Organizarea timpului de lucru si de odihna

Durata normală a timpului de lucru este 8 ore/zi, 40 ore/săptămână. Ora

începerii şi ora terminării programului de lucru se fixează de către organizaţie.

9
Programul de lucru şi modul de repartizare a acestuia pe zile sunt aduse la cunoştinţa
salariatiilor prin afişare la sediul organizaţiei. La începutul şi sfârşitul programului de
lucru, salariaţii sunt obligaţi să semneze în condica de prezenţa care va fi verificată zilnic
de către conducătorul locului de muncă din care face parte. La vază acestor evidente se
întocmeşte foaia colectivă de prezenţa care se înaintează în vederea întocmirii statelor de
plată a salariaţilor.

2.2.1 Timpul de odihna se acorda sub urmatoarele forme:

- repausul în timpul programului de muncă pentru pauză de masă

- repausul săptămânal se acorda 2 zile consecutiv de regulă sâmbătă şi duminică. În
situaţia în care activitatea de la locul de muncă nu poate fi întreruptă zilele de
sâmbătă şi duminică, repausul săptămânal poate fi acordat şi în alte zile ale
săptămânii sau cumulate pe o perioadă mai mare.

2.2.2 Sarbatori legale

- Zilele de sărbători legale şi religioase în care nu se lucrează sunt:

- 1 şi 2 ianuarie
- prima zi şi a doua săptămână de Paşti
- 1 mai
- 1 decembrie

2.2.3 Concediu platit pentru evenimente familiale deosebite

Pentru evenimentele familiale deosebite, salariaţii au dreptul la zile de

concediu plătite, după cum urmează:
- căsătoria salariatului – 5 zile
- decesul soţului/soţiei sau a unei rude de gradul II (părinţi, copii şi fraţi) – 3 zile

2.2.4. Concediul de odihna annual

Conform Hotărârii Guvernului nr. 250/1992 republicata, privind concediul de

odihnă din regiile autonome şi instituţii bugetare publicată în Monitorul Oficial nr. 118
din 13 iunie 1995, arta. 1, concediul de odihnă se acorda astfel:

Vechimea in munca Durata concediului de odihna

Pana la 5 ani 20 de zile lucratoare
Intre 5 si 15 ani 21 de zile lucratoare
Peste 15 ani 25 de zile lucratoare

Pentru tinerii în vârstă de 18 ani, durata concediului de odihnă este de 24 de

zile lucrătoare.
Pentru personalul din activitatea de cercetare ştiinţifică, concediul de odihnă se
acorda astfel.

10
Vechimea in munca Durata concediului de odihna
Pana la 5 ani 24 de zile lucratoare
Intre 5 si 15 ani 26 de zile lucratoare
Peste 15 ani 28 de zile lucratoare

Evaluarea concediilor de odihnă se realizează anual, în baza unei programări

colective sau individuale, stabilite de organizaţie cu consultarea reprezentantiilor
salariaţilor ori cu consultarea salariatului. Programarea concediilor de odihnă se va face
la sfârşitul fiecărui an pentru anul calendaristic următor.

CAPITOLU III. Impozitul pe profit

Este un impozit personal şi ocupa un rol important atât prin prisma contribuţiei
sale la formarea veniturilor bugetare cât şi prin influenţa activităţilor generatoare de
profit.

3.1 Contribuabili

Sunt obligate la plata impozitului pe profit, conform prezentului titlu,

următoarele persoane, denumite în continuare contribuabili:

a) persoanele juridice române pentru profitul impozabil obţinut atât în România cât
şi în străinătate
b) persoanele juridice străine care îşi desfăşoară activitatea prin intermediul unui
sediu permanent în România. Sediul permanent reprezintă locul prin intermediul
căruia orice activitate a unei persoane fizice sau juridice străine este total sau
parţial conducă direct prin intermediul unui agent independent ( agenţie, fabrica,
şantier de construcţii)
c) persoane fizice sau juridice străine atunci când participă la realizarea unor
activităţi generatoare de profit în baza unui contract de asociere
d) Instituţiile publice pentru veniturile extra bugetare obţinute.

3.1.1. Exceptii de la plata impozitului de profit

- Trezoreria statului (pentru operaţiunile derulante prin contul general al trezoreriei)

- Instituţiile publice (pentru fondurile publice constituite şi disponibilitatile realizare şi
utilizate conform legii)
- Persoanele juridice fără scot lucrativ (partide politice, cultele religioase, fundaţiile)
- Unităţile don cooperaţia meşteşugărească şi de consum ce folosesc persoane
handicapate sau invalide cu drept de muncă.

3.1.2 Anul fiscal

Anul fiscal este anul calendaristic.

11
 Când un contribuabil se înfiinţează sau încetează să mai existe în cursul unui
an fiscal, perioada impozabilă este perioadă din anul calendaristic pentru care
contribuabilul a existat.

3.1.3 Cota de impozitare

- este o cotă procentuala proporţională cu 16% cu următoarele excepţii:

- fac excepţii cotele de impozit prevăzute în categoriile de venituri din investiţii, jocuri
de noroc şi din transferul proprietăţilor imobiliare
- în cazul BNR, cota de impozit pe profit este de 80%
- contribuabilii care desfăşoară activităţi de natură: baruri de noapte, cluburi de noapte,
discotecile, cazinourile sau pariurile sportive şi la care impozitul pe profit datorat este
mai mic de 5% din veniturile respective, sunt obligate la plata unui impozit de 5%.
- Veniturile sub formă de dobânzi, se impună cu o cotă de 10% din suma acestora.

3.2 Veniturile neimpozabile

Următoarele venituri sunt neimpozabile la calcului profitului impozabil:

a) dividentele primate de la o persoană juridica romană. Sunt de asemenea,

neimpozabile, după data aderării României la Uniunea Europeană, dividentele
primite de la o persoană juridical străină, din statele Comunităţii Europene, dacă
persoana juridical romana deţine minimum 25% din titlurile de participare la
persoana juridical străină, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani, care se
încheie la data platii dividentului.
b) diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a
incorporării rezervelor, beneficiilor sau primele de emisiune la persoanele juridice
la care se deţin titluri de participare, precum şi diferenţele de evaluare a
investiţiilor financiare pe termen lung. Acestea sunt impozabile la data
transmiterii cu titlu gratuit, a concesionarii titlurilor de participare, precum şi la
data retragerii capitalului social la persoana juridical la care se deţin titlurile de
participare.
c) Abrogate
d) Veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere,
veniturilor din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere,
precum şi veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile
e)Veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri şi memorandumuri aprobate
prin acte normative

3.3 Cheltuieli

- DEDUCTIBILE

12
- Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai
cheltuielile efectuate în scopul realizării veniturilor impozabile, inclusive cele
reglementate prin acte normative în vigoare
Sunt cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri şi :

- cheltuielile cu achiziţionarea ambalajelor, pentru protecţia muncii şi cheltuielile

efectuate contribuabil
- Cheltuieli efectuate, potrivit legii, pentru protecţia muncii şi cheltuielile efectuate
pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor
- Cheltuieli reprezentând contribuţiile pentru asigurarea de accidente de muncă şi boli
profesionale, potrivit legii, şi cheltuieli cu primele de asigurare pentru asigurarea de
riscuri profesionale
- Cheltuieli de reclamă şi publicitate efectuate în scopul popularizării firmei,
produselor sau serviciilor, în baza unui contract scris, precum şi costurile asociate
producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare
- Taxele de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile obligatorii reglementate de acte
normative în vigoare, precum şi contribuţiile pentru fondul destinat negocierii
contractului colectiv de muncă
- Cheltuielile pentru formarea şi perfecţionarea profesională a personalului angajat
- Cheltuielile de marketing, studiul pieţei, promovarea pe pieţele existente sau noi,
participarea la târguri şi expoziţii, la misiuni de afaceri, editarea de materiale
informative proprii
- Cheltuielile de cercetare, precum şi cheltuielile de dezvoltare care nu îndeplinesc
condiţiile de a fi cunoscute ca imobilizări necorporale din punct de vedere contabil

- NEDEDUCTIBILE

- cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusive cele

reprezentând diferenţele din anii precedenţi sau din anul curent, precum şi impozitele
pe profit sau pe venit plătite în străinătate. Sunt nedeductibile şi cheltuielile cu
impozitele nereţinute la sursa în numele persoanelor fizice şi juridice nerezidente,
pentru veniturile realizate în România.
- Dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările şi penalităţile de întârziere
datorate către autorităţi rămâne, potrivit prevederilor legale. Amenzile, dobânzile,
penalităţile sau majorările datorate către autorităţile străine ori în cadrul contractelor
economice încheiate cu persoane nerezidente şi/sau angajaţilor străine sunt cheltuieli
nedeductibile, cu excepţia majorărilor al căror regim este reglementat prin convenţiile
de evitare a dublei impuneri.
- Cheltuieli privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate în
lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care au fost încheiate contracte
de asigurare, precum şi taxa pe valoare adăugată aferenta, dacă aceasta este datorată
potrivit prevederilor titlului VI.
- Cheltuielile cu taxa pe valoare adăugată aferenta bunurilor acordate salariaţilor sub
forma unor avantaje în natură, dacă valoarea acestora nu a fost impozitata prin
reţinere la sursă.

13
- Cheltuieli făcute în favoarea acţionarilor sau asociaţilor, altele decât cele în general
de plătit pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, iar preţul de
piaţă pentru aceste bunuri şi servicii.
- Cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ,
potrivit legii, prin care să se facă dovadă efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune,
după caz, potrivit normelor
- Cheltuieli aferente veniturilor impozabile, cu excepţia celor prevăzute în art. 20 lit. d),
adică: ,, Veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere,
precum şi veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile “

Contribuabilii au obligaţia de a plăti impozitul pe profit trimestrial până la data

de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul.
Organizaţiile nonprofit au obligaţia de a plăti impozitul pe profit anual până la
data de 15 februarie, inclusive a anului viitor, celui pentru care se calculează impozitul.

3.4 Modalitate de calcul a impozitului pe profit

Impozitul pe profit = Profit impozabil x cota de impozit

Profit impozabil = venitul realizat din orice sursă
Profit impozabil = Ven. Sursa - Cheltuieli – Venitul neimpozabil + Ch. Nedeductibile
( Ch. Efectuate pentru realizarea lor)

3.5 Calculul impozitului pe profit la firma SC.FARMATEX.SRL.

Se cunosc următoarele date referitoare la situaţia societăţii comerciale Sc.

Farmatex. SRL, la sfârşitul lunii aprilie :

- total venituri 28.000

- total cheltuieli 20.000
- devidende de la alte societăţi 1.800 lei
- amenzi 1.200 lei
- impozit/profit datorat la buget până la sfârşitul lunii martie 750

Calculaţi:

1. Impozitul contabil
2. profitul impozabil
3. impozitul pe profit datorat la sfârşitul lunii aprilie
4. impozitul pe profit datorat pentru lunia aprilie

Rezolvare :

1. Profitul contabil = total venituri – total cheltuieli

Profit contabil = 28.000 – 20.000 = 8.000 lei

14
 2. Profit impozabil = total venituri – total cheltuieli – venituri neimpozabile +
cheltuieli nedeductibile
Profit impozabil = 28.000 – 1.800 + 1.200 +750 = 8.150 lei

3. Impozitul pe profit datorat la sfârşitul lunii aprilie = profit impozabil x cota

impozitului pe profit

Impozitul pe profit datorat la sfârşitul lunii aprilie = 8.150 x 16% = 1304 lei

4. Impozitul pe profit = profit + impozitul datorat la sfârşitul lunii aprilie – impozitul

pe profit datorat la sfârşitul lunii martie

Impozitul pe profit datorat la sfârşitul lunii aprilie = 1304 – 750 = 554 lei

CAPITOLUL VI
Indentificarea documentelor si registrelor obligatorii in derularea unei
afaceri

4.1 Documente de evidenta – importanta

În documentele de evidentă sunt consemnate datele şi informaţiile proprii

circuitului economic al patrimoniului întreprinderii, servind:

1) baza pt. efectuarea înregistrărilor în contabilitate. Prin datele pe care le conţin,ele

fac dovada infaptuirii operaţiilor economice şi financiare.

2) la întocmirea unor documente ce se înregistrează în contabilitate (şi documente

cumulative). Astfel documentele de evidentă se pot înregistra succesiv şi pentru
celelalte forme de evidentă, contribuind la stabilirea unei legături organice între
ele şi la evitarea de paralelism.

3) La efectuarea controlului economic şi financiar pentru apărarea patrimoniului,

constituind mijlocul folosit în descoperirea unor nereguli în gestiunea acestuia.
Totodată, prin intermediul lor, se asigura respectarea disciplinei financiare şi
contractuale

4) Ca mijloc de proba în justiţie pentru descoperirea adevărului. Astfel, documentele

de evidentă au şi o importanţă juridica prin caracterul lor de acte justificative

5) Nevoile organizatorice şi administrative care nu au nici o legătură cu înregistrarea

în contabilitate.
4.1.1 Structura documentelor

15
 Structura documentelor de evidentă este definite prin informaţiile consemnate
şi diferită în funcţie de caracterul operaţiilor economice înregistrate.
Documentele de evidentă conţin două feluri de elemente:
- comune
- specifice

Elemente comune Elemente specifice

- denumirea documentului - Difera si se completeaza in functie de
- antetul natura operatiei economice sau
- dată întocmirii ducomentului şi financiare
efectuării operaţiei
- părţile care contribuie la efectuarea
operaţiei economice respective
- conţinutul operaţiei
- bază legală, dacă este cazul
- unitatea de măsură sau elemental în
care se se exprima operaţia economică
respectivă
- semnăturile persoanelor responsabile de
întocmirea documentului
ştampila
-
Acestea au un caracter repetiv şi - Acestea sunt specifice conditiilor
general,fiind de regulă tipărit concrete in care se produc operatiile
economice si financiare.

Documentele justificative trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii:

- denumirea documentului;
- numărul şi data întocmirii documentului;
- descrierea operaţiunii economico-financiară, iar atunci când este necesar, precizarea
temeiului legal al efectuării acesteia;
- elementele operaţiunii (cantitate, preţ şi valoare totală)
- numele părţilor participante la operaţiune
- semnătura(urile) certificând operaţiunea, furnizată de persoană reprezentând unitatea
care înregistrează operaţiunea în contabilitatea acesteia.

4.1.2 Clasificarea documentelor de evidenta

Criterii de clasificare:

16
 1. După natura operaţiilor economice, documentele de evidentă se împart în
documente privind :

a) imobilizările:
- corporale: proces-verbal de predare preluare
- necorporale: proces-verbal de recepţie şi punere în funcţiune
- proces-verbal de scoatere din funcţiune
b)active circulante:
materiale – Nota de recepţie şi constatare de diferenţe: Bonul de consum; Fişa limita de
consum.
c) disponibilitatile băneşti: Chitanţe, Dispoziţia de plata-incasare, process-verbal de
plăţi
d) salarii şi alte drepturi cuvenite anganajatiilor: Statul de salarii. Lista de avans
chenzinal, ordinal de deplasare, decontul de cheltuieli
e) vânzările: Factura sau factura fiscală, Dispoziţia de livrare; aviz de însoţire a
marţii
f) corespondenţa
g) arhivă

2. După caracterul şi funcţia pe care o îndeplinesc documentele se împart în :

a) documente de dispoziţie: Sunt acele documente prin care se transmite ordinal de a

efectua o operaţie economică sau financiară, precum şi indicaţiile necesare
executării ei.
b) Documentele justificative sau de execuţie sunt acele documente care cuprind date
cu privire la executarea unei operaţii economice. Spre deosebire de documentele de
dispoziţie, acestea stau la baza înregistrării operaţiilor în conturi
b) Documentele mixte sunt acele care cuprind atât însuşirile documentelor de
dispoziţie cât şi a celor de execuţie.

1. după numărul operaţiilor economice pe care le cuprind, documentele se împart în:

a) documente singulare sunt acelea care consemnează o singură operaţie economică:

chitara, factura etc.
b) documentele cumulative sunt acele care acumulează şi generează datele din
documente singulare, consemnează mai multe operaţii economice de acelaşi fel :
Jurnalul de cumpărături, Jurnalul de vânzări

2. După momentul întocmirii şi rolul lor, documentele de evidentă pot fi :

a) documente primare sunt acele documente prin care se consemnează pentru prima
dată operaţiile economice sau financiare. Ele se întocmesc de regulă în momentul
efectuării acestor operaţii economice sau financiare

b) Documente secundare sunt documente ce se întocmesc pe baza documentelor

primare.

17
 5) după locul unde se întocmesc şi circulă, documentele se împart în :

a) documente interne sunt acelea care se întocmesc în cadrul unităţii patrimoniale pt

operaţiile economice şi financiare cu privire la activitatea ei. O parte din aceste
documente rămân în interiorul întreprinderii de ex. :bonul de consum. Alte
documente interne circulă în exteriorul întreprinderii de ex. : acturile întocmite
pentru produsele livrate, lucrări executate etc.
b) documente externe: sunt acelea care se întocmesc în alte unităţi patrimoniale, dar
care circulă şi în cadrul acesteia. Aceste documente reflectă relaţiile unităţii
patrimoniale cu terţe persoane fizice sau juridice de ex. : factura primită de la
furnizor, etc.

6) după sfera de aplicare, documentele de evidentă se grupează în :

a) documente de uz general sunt acele documente ce se folosesc în toate unităţile

patrimoniale din toate ramurile activitate

b) documentele specifice sunt acele care se utilizează numai în anumite ramuri de

activitate, unităţi patrimoniale.

7) după formă de prezentare, documentele de evidentă se împart în :

a) documente tipizare sunt acele documente ce se întocmesc pe formularea-tip şi a

căror folosire este obligatorie
b) documente netipizate sunt acele documente ce se întocmesc pe formulare
specifice fiecărei ramuri de activitate, unităţi patrimoniale în parte.

8) după regimul de tipărire şi utilizare, documentele de evidentă se grupează

în :

a) documente cu regim special sunt acele documente pentru care există

dispoziţii legale cu precizări exprese privind modul de întocmire,
circulaţie şi păstrare.
b) Documente fără regim special sau cu regim uzual sunt documentele care
se folosesc cu respectarea normelor generale de întocmire, circulaţie şi
păstrarea
c) Documente cu reglementări exprese sunt acele documente care se folosesc
numai pentru anumite operaţii economice

9) după modul de întocmire şi rolul pe care îl îndeplinesc în cadrul sistemului

informaţional, contabil, documentele de evidentă se grupează în :

a) documente justificative sunt acele documente care se întocmesc în locul şi în

urma executării operaţiilor economice sau financiare, prin semnarea lor de către
persoanele care le-au întocmit, verificat şi înregistrat. Ele asigura certitudinea şi
realitatea efectuării operaţiilor respective. Aceste documente preced şi

18
 fundamentează date cuprinse în ele, fac dovada efectuării operaţiilor, şi angajează
răspunderi, drepturi şi obligaţii cu privire la existenţa şi mişcarea elementelor
patrimoniale :” orice operaţiune patrimonială se însumează în urma efectuării ei
într-un scris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel
calitatea de document justificativ. Ele angajează răspunderea oamenilor care le-au
întocmit, vizat, aprobat ori înregistrat în contabilitate “ conform legii nr.82/1991,
art. 6.

b) documente de evidentă contabilă sunt registrele contabile în care se consemnează

şi păstrează informaţiile în structura proprie contului. În cazul registrelor
contabile propriu zise intra : Registrul jurnal, registrul cartea mare, registrul
inventar, De asemenea, registrele contabile pot fi însoţite şi de un registru de
evidentă operative care se întocmesc pentru stocarea informaţiilor de un anumit
fel, pe locuri de gestionare.

c) Documentele de sinteză şi raportare contabilă sunt acele documente prin care se

cumulează şi se transmit informaţiile în exteriorul unităţii patrimoniale şi din care
amintim: Bilanţul contabil semestrial şi anual şi notele explicative, Balanţă de
verificare sintetică la sfârşitul lunii, Bugetul de venituri şi cheltuieli, Declaraţia
privind impozitul pe profit la sfârşitul trimestrului.

4.2 Tipuri de tranzactii si documente de evidenta

1. Aprovizionarea

• Bunuri de natura stocurilor:

- comanda
- factura fiscală
- avizul de însoţire a mărfii
- nota de recepţie şi constatare de diferenţa
- raport de gestiune
- fisa de magazine

• Bunuri de natură activelor imobiliare:

chitanţa
- registru de casă
- factura fiscală
- bon de predare,transfer, restituire
- proces verbal de recepţie
- proces verbal de punere în funcţiune
- proces verbal de recepţie finală
- lista de inventar
- proces verbal de inventar
- fisa mijlocului fix
- bon de mişcare a mijloacelor fixe

19
- contract de închiriere sau proces verbal de închiriere

• Lucrări şi servicii prestate entităţilor de către terţi:

- devize de lucrări
- factura fiscală

3. Consum de factori

• bonuri de natura stocurilor:

- comanda
- contractul de vânzare-cumpărare
- delegaţie pentru ridicare de mărfuri
- aviz de însoţire a mărfii
- nota de recepţie şi constatare de diferenţe
- bon de primire a obiectivelor în consignaţie
- fisa de magazine
- registrul stocurilor
- lista de inventar
- raport de gestiune
- borderou de achiziţie
dispoziţie de livrare

• Bonuri de capital

- sistemul de calcul al amortizării

• Forţa de muncă

- stat de plată
- stat de plată pentru concedii medicale

3) Producţie

• Lucrări şi servicii

- devize
- nota de predare
- fisa de magazine

• Produse finite

- devize
- nota de predare
- fisa de magazine

20
 1. Desfacere-vânzare

• Bunuri :

- factura fiscală
- aviz de însoţire a mărfii
- fisa de magazine
- ordin de plată
- extrasul de cont
- chitanţa
- registrul de casă
- bilet de ordin

• Mărfuri: La depozit şi la magazine

- comandă
- delegaţie pentru ridicare mărfuri
- fisa de magazine
- registrul stocurilor
- lista de inventar
- raport de gestiune
- borderou de achiziţie
- dispoziţie de livrare

2. Stingerea datoriei şi a creanţelor

• datorii comerciale
• datorii salariale
• datorii sociale
• datorii fiscale
• datorii financiare
• alte datorii

- factura fiscală
- fisa de magazine
- ordin de plată
- chitanţa
- registru de casă
- comanda
- fisa de magazine

4.3 Registre contabile obligatorii

1.3.1. REGISTRUL JURNAL

21
 • În legea contabilităţii nr.82/1991 publicată se prevede la art. 20 ca registrul jurnal
este obligatoriu.

• serveşte ca document contabil obligatoriu de înregistrare cronologică a

modificării elementelor de active şi de pasiv ale unităţii
• Se întocmeşte într-un singur exemplar, dup ace a fost numerotat, şnuruit, parafat
şi înregistrat în evidenţă unităţii. Numerotarea filelor registrelor se va face în
ordine crescătoare, iar volumele se vor numerota în ordinea completării lor.
• Se întocmeşte zilnic sau lunar, după caz, prin înregistrarea cronologică, fără
ştersături şi spaţii libere, a documentelor în care se reflectă mişcarea elementelor
de active şi de pasiv ale unităţii. În condiţiile conducerii contabilităţii cu ajutorul
sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor, fiecare operaţiune
economico-financiara se va înregistra prin articole contabile, în mod cronologic,
după data de întocmire sau de intrare a documentelor în unitate. În această
situaţie, Registrul jurnal se editează lunar, parafat şi înregistrat în evidenţă unităţii
în luna următoare celei în care numărul de file editat este 100, sau anual, dacă
numărul filelor editate este sub 100, pentru un exerciţiu financiar.

În registrul jurnal se trec toate operaţiunile economice privind modificarea

elementelor de active şi de pasiv ale unităţii.

• nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă

• se arhivează la compartimentul financiar contabil, împreună cu documentele
justificative care au stat la baza întocmirii lui.

1.3.2. REGISTRUL CARTEA MERE

1: Serveste.

• la ţinerea contabilităţii sintetice a operaţiunilor economice şi financiare în unităţile

care utilizează formă de înregistrare contabilă “maestro-sah”;
• la întocmirea balanţei de verificare a conturilor sintetice.

1. se întocmeşte într-un exemplar, În cadrul compartimentului financiar contabil,

lunar, separate pentru debitul şi separate pentru creditul fiecărui cont sintetic, pe
măsură înregistrării operaţiunilor.

Se complectează pe baza documentelor justificative, documentelor cumulative

centralizatoare şi notelor de contabilitate.
În cazul în care la unele conturi corespondente intervin mai multe conturi decât numărul
coloanelor pe care le cuprinde fisa, se deschide o fixă anexa cu acelaşi simbol de cont, pe
care se va continua înscrierea conturilor corespondente. În fişa anexa nu se trece suma
din coloana principală, aceasta figurând în coloană “Suma” a fiecărei fise.

22
 La începutul anului , la deschiderea fiselor, pe primul rând al coloanei “Sumă”
se înregistrează şoldul iniţial, pe baza balanţei conturilor sintetice încheiată la finele
anului precedent. Şoldul închis în fişa se barează şi apoi se efectuează înregistrarea
operaţiunilor lunii ianuarie.
La sfârşitul lunii, se adiţionează pe verticală sumele pe conturi corespondente
şi se barează. Totalul sumelor din coloanele “Conturi corespondente”, adunate pe
orizontală, trebuie să fie egal cu totalul sumelor din coloana “suma” adunate pe verticală.
Cartea mare (şah) poate fi folosită pentru o perioadă mai mare (trimestru, semestru, an),
dacă numărul operaţiunilor economice sau financiare este prea mare. În acest caz, este
necesar să se stabilească totalul sumelor separate pentru fiecare lună.
Acest procedeu de utilizare a registrului Cartea mare (şah) se aplică în cazul
folosirii balanţei de verificare cu patru egalităţi (cod 14-6-30), care serveşte şi la
stabilirea rulajelor cumulate de la începutul anului (inclusive şoldurile iniţiale).
În cazul balanţei cu patru egalităţi (cod 14-6-30/A), în Cartea mare (şah), pe lângă
rulajele lunare, este necesar să se stabilească şi rulajele cumulate de la începutul anului
(inclusive şolduri iniţiale).
Cartea mare este un registru contabil obligatoriu în care se înregistrează lunar
şi sistematic, prin regruparea conturilor, mişcarea şi existenţa tuturor elementelor de
active şi de pasiv, la un moment dat. Acesta este un document contabil de sinteză şi
sistematizare şi conţine simbolul contului debitor şi al conturilor creditoare
corespondente, rulajul.

Debitor şi creditor, precum şi şoldul contului pentru fiecare lună a anului

recent. Registrul Cartea mare poate conţine câte o filă pentru fiecare cont sintetic utilizat
de unitate. Cartea mare sta la baza incot mirii balanţei de verificare.
Registrul Cartea mare poate fi înlocuit cu Fisă de cont pentru operaţiuni diverse.
Editura cărţii mari se va efectua numai la cererea organelor de control sau în funcţie de
necesităţile proprii.

4.3.3 REGISTRUL – INVENTAR

1. Serveşte ca document contabil obligatoriu de înregistrare a rezultatelor inventarierii

elementelor de active şi de pasiv.
2. se întocmeşte de către persoanele prevăzute la art. 1 legea contabilităţii nr. 82/1991,
republicata, într-un exemplar, dup ace a fost numerotat, şnuruit, parafat şi înregistrat
în evidenţă unităţii.
Se întocmeşte la începutul activităţii, la sfârşitul exerciţiului financiar sau cu
ocazia încetării activităţii, fără ştersături şi fără spaţii libere, pe baza datelor cuprinse în
listele de inventariere şi procesele-verbale de inventariere a elementelor de active şi de
pasiv, prin gruparea acestora pe conturi sau grupe de conturi.
Registrul inventar se completează pe baza inventarierii faptice a elementelor
de active şi de pasiv grupate după natural or conform posturilor din bilanţ. În cazul în
care inventarierea are loc pe parcursul anului, datele rezultate din operaţiunea de
inventariere se actualizează cu intrările şi ieşirile din perioada cuprinsă între dată
inventarierii şi data încheierii exerciţiului financiar, datele actualizate fiind apoi cuprinse
în registrul inventar. Operaţiunea de actualizare a datelor rezultate din inventariere se va

23
efectua astfel încât la sfârşitul exerciţiului financiar să fie reflectată situaţia reală a
elementelor de activ şi de pasiv.
În cazul încetării activităţii, registrul inventar se complectează cu valoarea
elementelor de active şi de pasiv inventariate faptic la acea dată.
În cazul în care o unitate are subunităţi dispersate teritorial care conduc contabilitatea
până la balanţă de verificare, registrul inventar se va conduce de către subunităţi, în
condiţiile înregistrării acestuia în evidenţă subunităţii.

3. nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă

4. se arhivează la compartimentul financiar contabil, împreună cu documentele
justificative care au stat la baza întocmirii lui.

Registrul inventar este un document contabil obligatoriu în care se

înregistrează toate elementele de active şi de pasiv, grupate în funcţie de natural or,
inventariate de unitate, potrivit legii.
Registrul inventar se întocmeşte la înfiinţarea unităţii, cel puţin o dată pe an pe parcursul
funcţionarii unităţii, cu ocazia fuziunii, divizării sau încetării activităţii, precum şi în alte
situaţii prevăzute de lege pe bază de inventar faptic.
În acest registru se înscriu, într-o formă recapitulative, elementele inventariate
după natura lor suficient de detaliate pentru a putea justifica conţinutul fiecărui post al
bilanţului
Registrul inventar se completează pe baza inventarierii faptice a fiecărui cont
de active şi de pasiv. Elementele de active şi de pasiv înscrie în Registrul inventar au la
baza listele de inventariere sau alte documente care justifică conţinutul acestora. În cazul
în care inventarierea are loc pe parcursul anului, Registrul jurnal se înregistrează şoldurile
existente la data inventarierii, la care se adăugă rulajele intrărilor şi se scad rulajele
ieşirilor de la data inventarierii până la data înscrierii exerciţiului financiar.

24