Academia de Studii Economice

Facultatea Management – Administratie Publica

CRIZA ECONOMICA

Prof.coordonator : Lect. univ.

Studente:
Grupa:
Seria: B

Bucureşti
 CUPRINS

Capitolul I:Marea criza economică: 1929- 1933

1.1. Premisele crizei
1.2. Criza economica în Europa
1.3. Roosevelt şi New Deal - ul

Capitolul II: Criza economica: 2007 -2009

2.1. Aparitia si evolutia crizei economice
2.1.1. Asemanări între cele doua crize mondiale
2.1.2. Vinovatii aparitiei crizei economice
2.1.3. Greselile care au dus la aparitia crizei

2.2.Criza economica - efecte la nivel mondial

2.2.1. Criza economica in SUA
2.2.2. Japonia - criza a facut ravagii în economie
2.2.3. Criza economica în Rusia
2.2.4. Dubai – în ghearele crizei
2.2.5. Criza economică în China
2.2.6. Brazilia în criza economică
2.2.7. Islanda – cea mai afectată ţară de criza economică

Capitolul III: Alte ipostaze ale crizei economice

3.1. Milioane de şomeri
3.2. Trei burse pe plus în 2008
3.3. Criza auto
3.4. Alte efecte
3.4.1 Criza modifică clasamentul celor mai mari economii ale
lumii
3.4.2. Aurul - cel mai sigur instrument de investire
3.4.3. Criza nu afecteaza vanzarea de alcool
3.4.4. Criza nu afecteaza ciocolata elvetiana

Bibliografie
 Capitolul I: Marea criza economica: 1929- 1933

1.1. Premisele crizei

America tocmai isi revenea dupa primul razboi mondial, iar economia intra intr-o
noua era. Dezvoltarea fara precedent a inovatiilor tehnice si stiintifice din timpul
razboiului si imediat dupa, au creat o prapastie intre capacitatea industriei de a genera
produse competitive si capacitatea salariatilor de a le cumpara, in timp ce rata de
economisire a populatiei cu venituri peste medie era mai mare decat cresterea
oportunitatilor de investitii, ceea ce a dus la o crestere fara precedent a preturilor unor
active – actiuni si imobiliare in principal.1
In anii ’20 la inceputul deceniului, datorita fluxului de capitaluri catre S.U.A.
guvernele europene au pretins guvernului S.U.A. sa ceara Sistemului federal de Rezerve
reducerea taxei de scont si, deci, dobanzile. Cererea a fost indeplinita, caci autoritatile
financiar-bancare ale S.U.A. au considerat ca prin aceasta se puteau usura investitiile,
crestea masa monetara in circulatie si erau facilitate creditele destinate consumului.
Astfel s-a inaugurat o perioada de aproape 8 ani de credite ieftine si usor de
obtinut. Nu este, deci, de mirare ca si sumele de bani destinate operatiunilor de bursa au
fost atat de accesibile. Bancile au deschis conturi si credite special destinate cumpararii
de valori de bursa si chiar s-a ajuns ca unele din ele sa infiinteze societati ad-hoc pentru
acest gen de operatiuni, lasand la o parte faptul ca multe din ele s-au avantat direct in
jocul de bursa.
Dar posibilitatea de a obtine titluri de bursa cu multa usurinta a venit si din partea
agentilor de bursa care au putut obtine ei insisi credite de la banci cu aceeasi usurinta,
garantarea acestora fiind facuta tot cu pachete de actiuni.
Astfel, bancile au ajuns sa detina tot mai putine lichiditati si tot mai multe pachete
de actiuni care, fireste, in acesti ani, au prezentat o valoare deosebita. In plus chiar si
brockerii au acordat credite clientilor lor garantate, desigur, tot cu un anumit pachet de
actiuni. Astfel banii lichizi circulau mai putin, in timp ce toata lumea tranzactiona
valorile de bursa.
Sistemul in sine era aproape perfect. Nimeni nu avea de pierdut; din contra, toata
lumea a avut de castigat ceva. Dar aceasta, atata timp cat piata bursei a inregistrat
tendinta de crestere. Cum astfel de tendinta s-a mentinut timp de aproape opt ani, nu este
de mirare ca volumul creditelor pe termen scurt a atins incredibila valoare de 7,8 mld. de
dolari, nivelul maxim acceptat pana atunci fiind de 1 mld. de dolari.
Nu mai era un joc, ci un viciu. Pe culoarele bursei puteau fi vazute simple
gospodine care veneau sa tranzactioneze in drum spre piata, oameni simpli, detinatori ai
unui numar ridicol de mic de actiuni, functionari, pana atunci oameni la locul lor, care, isi
transformasera bruma de avere in actiuni, toti jucand in nestire, cu o credinta in reusita
aproape mistica.

1
http://khris.ro
 Activitatea economica a explodat in perioada 1920-29, indicele productiei
industriale calculat de FED crescand de la 81 de puncte in 1920 la 114 in 1929 (deci o
crestere de 41%), in timp ce rata medie anuala de crestere a PIB-ului SUA in aceeasi
perioada a fost de 4.6%.2 In ciuda numelui, FED nu este o banca de stat, ci un consortiu
compus din banci private, controlat, direct sau prin subsidiare. Aceasta increngatura de
nume de bancheri ori de banci, unele mai cunoscute, altele, mai putin, releva caracterul
international al efectelor masurilor impuse de FED.3
In luna octombrie a anului 1929, istoria a considerat ca a venit momentul ca
America sa plateasca pentru toate excesele facute in ultimii 8 ani. Bursa s-a prabusit cu
40% si doua au fost zilele care au ramas in memoria investitorilor:
- 24 octombrie- black Thursday - joia neagra, ziua in care trendul bursier s-a
transformat din bullish (crescator) in bearish (de scadere) .In acea zi, 12 milioane de
actiuni sunt oferite la vanzare fara a gasi cumparatori. Cursul se prabuseste, iar sistemul
economic american, construit pe increderea intr-o prosperitate fara sfarsit, se naruieste

Indicele DOW 1925- 1932

-29 octombrie - black Tuesday – martea neagra, cea mai devastatoare zi din
toata istoria bursiera a SUA, zi in care s-a anulat toata cresterea bursei din ultimul an.

2
http://khris.ro
3
http://fbronnie.blogspot.com
 Doar in perioada 29 oct-13 nov, de pe bursa s-au evaporat 30 de miliarde de
dolari, suma comparabila cu totalul cheltuielilor SUA in primul razboi mondial.
Oficial, criza economica a durat din august 1929 pana in martie 1933, iar evolutia
PIB-ului SUA a fost urmatoarea: 1929 - $87 miliarde; 1930 – $75 (-13%); 1931 – $59 (-
21%); 1932 – $42 (-29%); 1933 - $40 (-5%).
Pentru a vedea si influenta acestei crize asupra celorlalte economii dezvoltate, va
prezint tabelul de mai jos in care se vede evolutia indicelui productiei industriale
aferent fiecarei tari in perioada crizei, anul 1929 fiind luat drept reper .

1927 1928 1929 1930 1931 1932 1933 1934 1935

Britain 95 94 100 94 86 89 95 105 114
Canada 85 94 100 91 78 68 69 82 90
France 84 94 100 99 85 74 83 79 77
German
y 95 100 100 86 72 59 68 83 96
Italy 87 99 100 93 84 77 83 85 99
Sweden 85 88 100 102 97 89 93 111 125
U.S. 85 90 100 83 69 55 63 69 79
Sursa: Industrial Statistics, 1900-57 (Paris, OEEC, 1958),

Ca urmare a scaderii activitatii industriale, in 1933 aproximativ 25% (15

milioane) dintre americanii apti de munca erau someri iar venitul mediu al celor care
aveau totusi de lucru a scazut cu 43%.
In ceea ce priveste sectorul bancar, daca in anii premergatori crizei apareau banci
noi intr-un ritm de 4-5 pe zi, in timpul crizei au falimentat in medie doua pe zi. Criza din
sectorul bancar a avut trei faze:
1. octombrie-decembrie 1930, moment in care pentru prima data, unele banci au inceput
sa dea semne de slabiciune, iar lipsa oricarei garantari a depozitelor a facut ca panica sa
se raspandeasca rapid. Daca inainte de crearea FED in 1913, bancile private aveau
posibilitatea de a lupta impotriva unei recesiuni economice prin imprumuturi acordate
prin intermediul unor case de clearing si/sau suspendarea temporara a dreptului de a
lichida un depozit, dupa crearea FED, luarea unor astfel de masuri a devenit
responsabilitatea acesteia dar in 1930, Rezervele Federale fie nu au dorit, fie nu au putut
sa opreasca raspandirea acestei crize in sistemul bancar.
2. iunie-decembrie 1931. Aceasta faza a fost prefatata de falimentul celei mai mari banci
austriece, Kredit-Anstalt (mai 1931), moment care a adus panica si in sistemul bancar
european. In anul respectiv in SUA, indicele preturilor a scazut cu 9.4% (deci deflatie),
indicele productiei industriale s-a prabusit cu 15%, masa monetara M1 s-a redus cu 5.7%
iar rata dobanzii a ramas stabila la 11.3%.
3. decembrie 1932 – martie 1933. Aceasta a treia faza a reprezentat apogeul Marii
Crize. Comparativ cu 1929, datele macroeconomice aratau astfel: rata somajului a crescut
de la 3% la 25%, bursa a pierdut 80% din capitalizare, indicele productiei industriale a
scazut cu 52%, masa monetara s-a contractat cu 33%, indicele preturilor a scazut cu 33%
iar o treime dintre banci ori au dat faliment, ori au fost preluate.

1.2.Criza economica în Europa

 Datorita faptului ca stadiile de evolutie economica au fost diferite, nici criza nu a
bantuit pretutindeni in acelasi timp si cu aceeasi intensitate. Astfel, economia Ungariei a
cunoscut primele semne de criza inca din 1928 in agricultura, sector in care scaderea
preturilor la o treime in 1932, comparativ cu 1929, a grabit ruina, in paralel cu coborarea
la 50-60% intre aceeasi ani a productiei industriale, cu acuta criza in finante si cu
cresterea numarului somerilor. Anul 1929 a fost un an de debut al impasului in Austria,
Finlanda (punctul culminant in 1932), in Germania, unde criza s-a dovedit deosebit de
grava, volumul productiei industriale reprezentand in 1932 doar 45% din nivelul atins in
1913, impletita cu o puternica criza agricola, in Marea Britanie, unde furia crizei a
coborat productia industriala pana la nivelul inceputului de secol, in Polonia, care i-a
suportat cu greu efectele.
In 1930, criza a fost declansata: in Cehoslovacia, atingand apogeul in 1933; in
Belgia, in chiar timpul cand isi sarbatorea centenarul independentei si societatea atinsese
un nivel ridicat de dezvoltare economica; in Iugoslavia, unde, in consecinta, ruina
economiei a determinat un nou exod al taranilor si muncitorilor peste granita; in
Norvegia cu criza prelungita pana in 1935, cu volumul productiei coborat pana la 38% in
1932, cu comertul exterior diminuat cu 37-40%, cu 40 de banci inchise; in Olanda, cu o
productie coborata catastrofal in anii 1932-1933, cu puternice lovituri date comertului,
transportului maritim si procesului de prelucrare a materiilor prime din colonii, cu
violente izbituri asupra agriculturii; in Suedia, cu punctul culminant la inceputul lui
1932, odata cu prabusirea marelui concern de chibrituri “Kreuger” si cu o revennire
rapida la dezvoltare in anul 1933.
La sfarsitul aceluiasi an, 1930, criza a cuprins si Franta, cu o evolutie mai lenta
decat in alte state, prelungita insa in 1936, dar si cu cuprinderea imperiului colonial, ceea
ce a avut ca urmare intensificarea miscarii nationale din Indochina (Vietnam,
Cambogia, Laos), Maroc si Algeria. In 1931, criza a cuprins Spania, unde productia
industriala s-a redus substantial, agricultura s-a ruinat, iar somajul a crescut puternic. La
sfarsitul anului 1931 criza a atins si Danemarca.
Venitul national in S.U.A. a coborat de la 100% in 1925-1929 la mai putin de
68% in 1931, adica la nivelul indicelui Frantei in primul razboi mondial. Nu este de
mirare, apoi, ca in Europa Occidentala, de exemplu, somajul a crescut de la 3.500.000
in anii 1921-1925 la 15.000.000 la sfarsitul anului 1932. numai in Germania proportia
fortei de munca neutilizata s-a ridicat la 43%. La sfarsitul crizei, somajul a ramas, in
pofida tuturor masurilor de combatere la aproape 30% in Germania, 22% in Marea
Britanie si 27% in S.U.A.
Caracterul regulat al activitatilor economice antebelice s-a distrus ca urmare a
efortului natiunilor de a se salva din dezastru comun printr-o politica de retragere si
izolare. Fragmentarea sistemului economic antebelic, ca una din tendintele aparute dupa
Versailles, a continuat si dupa 1929, astfel incat, chiar atunci cand interdependenta s-a
impus cu necesitate imperativa, izolarea si nationalismul economic s-au accentuat prin
contagiunea cataciclismului declansat la Bursa din New York.
Singura tara care nu a fost atinsa de aceasta criza economica a fost URSS.

Criza economica în Marea Britanie

 Somajul era ridicat in industriile grele, ca de exemplu in constructia de nave,
minerit, metalurgie si textile. Contructia de nave era lovita din plin deoarece contracte
pentru noi nave nu au mai fost incheiate. Cum tranzactiile mondiale scadeau, nu era
nevoie de noi nave de transport.
Acest lucru a afectat la randul lui industriile mineritului si metalurgiei, de care
depindea constructiile de nave prin multe din contractele ei.
Textilele, bumbacul si lana, au avut de suferit deoarece India si Japonia au inceput
sa produca aceste bunuri mult mai ieftin. Bumbacul si lana erau deasemenea afectate de
dezvoltarea fibrelor sintetice, precum dacron si rayou. Acestea erau mai usor de spalat si
mai rezistente.
Prabusirea acestor industrii a dus la extrema privare in unele zone din Marea
Britanie unde aceste industrie erau concentrate. Cele mai afectate orase au fost Maryport,
Whitehaven, Abertillery, dar cel cunoscut pentru acest lucru a fost Jarrow. Aici somajul a
atins la un moment dat 80%.
Masuri adoptate de stat pentru combaterea crizei :
• Pe plan monetar (devalorizarea lirei sterline)
- renuntarea la etalonul aur {1931)
- crearea unui Fond de Stabilizare a Schimburilor (1932)
• Pe plan comercial
- revenirea la protectionism
- acordurile de la Ottawa (1932) care impuneau legaturi economice privilegiate cu
dominioanele si cu India

• Pe plan intern
- dirijism economic
- campania cumparati marfuri britanice, pentru reducerea importurilor
- sustinerea industriei si agriculturii
- masuri de austeritate bugetara
- politica de protectie sociala
Criza economica în Germania
Germania a fost cea mai afectata de criza. Germania depindea de Planul Dawes de
imprumuturi din SUA pentru a putea plati despagubirile hotarate prin Tratatul de la
Versailles. Cand a inceput criza, Planul Dawes a fost inlocuit cu Planul Young.
Somajul a crescut rapid in Germania, atingand 6.000.000 la sfarsitul anului 1932.
Acest lucru a oferit lui Adolf Hitler si Miscarii Naziste sansa mult asteptata. Hitler s-a
folosit de somaj ca sa castige suportul maselor in alegerile generale din 1930 pana in
1933. Se prezenta ca fiind “ultima sansa a Germaniei”. Cum germanii deveneau din ce in
ce mai disperati ajunsesera sa aibe din ce in ce mai multa incredere in Hitler. Cresterea
lui se datora faptului ca Germania avusese reprezentare proportionala. Aceasta insemna
ca toate guvernele erau coalitii si nu puteau lua decizii.el s-a afirmat ca un lider puternic,
care nu afost in stare sa rezolve problemele Germaniei.
Prabusirea de pe Wall Street i-a dat lui Hitler o a doua sansa. Fara ea probabil nu
ar fi devenit Cancelar al Germaniei.

1.3. Roosevelt şi New Deal - ul

 Intre 1929-1932, agravarea crizei duce la esecul administratiei republicane
conduse de presedintele H. Hoover. Noul presedinte ales in noiembrie 1932 Frnnklin D.
Roosevelt, tactician abil, om politic experimentat, fire voluntara si pragmatica, constituie
el insusi un simbol al luptei victorioase impotriva adversitatii soartei.
În discursul pronunţat de acesta la Convenţia democrată de la Chicago, pe 2 iulie
1932, lansând ieea New-Deal-ului4 afirma: "Vă chem, şi mă angajez eu însumi, să
realizăm o nouă împărţire a cărţilor pentru poporul american. Ca toţi cei de faţă să fim
noi înşine profeţii unei noi ordini, a competenţei şi curajului. Este mai mult decât o
campanie politică, este o chemare sub arme".5
În concepţia preşedintelui american fenomenele de criză nu puteau fi înlăturate
decât prin stoparea scăderii preţurilor şi creşterea profiturilor. O primă măsură a fost luată
la 19 aprilie 1933 când şi S.U.A abandonează etalonul aur, convertibilitatea dolarului în
aur este suspendată, şi a devalorizat dolarul cu până la 50%. Alte măsuri cuprinse în
New-Deal: controlul preţurilor, al creditului, al puterii de cumpărare, remonetizarea
parţială a capitalului. Totodată, statul a concentrat uriaşe fonduri pe calea împrumuturilor
bancare în vederea subvenţionării industriei şi finanţarea de lucrări publice, pentru
redresarea şomajului. Programul lui Roosevelt a fost apreciat drept "unul din proiectele
cele mai revoluţionare şi cele mai importante în vederea controlului industriei ce-a fost
vreodată elaborat în Statele Unite"6.
Banking Act reorganizeaza sistemul bancar in timp ce dolarul este devalorizat cu
41% pentru a permite cresterea circulatiei banesti. Este vorba despre o politica de dirijism
monetar cere urmarea sa creeze o usoara inflatie necesara relansarii, Aceste masuri au
favorizat exporturile americane si au redus datoriile individuale, in special pe acelea ale
fermierilor, grav afectati de criza.
Agrcultural Adjustment Act (AAA) se afla la baza politicii agricole. S-a urmarit
reducerea datoriilor rurale, asigurarea de credite cu dobanzi reduse si in paralel este
incurajata scaderea productiei pentru a realiza o penurie relativa de produse agricole,
favorabila cresterii preturilor.
National Industrial Recovery Act (NIRA) reglementeaza colaborarea intre stat sl
intreprinderi pentru a concerta obiectivele luptei impotriva crizei. Coduri ale concurentei
loiale sunt propuse intreprinderilor din aceeasi ramura, pentru armonizarea conditiilor de
productie.
NIRA are si importante clauze sociale: durata saptamanii de lucru este fixata la
maxim 40 de ore, este fixat un salariu orar minim, se incheie conventii colective.
Lupta impotriva somajului reprezinta o prelungire a politicii sociale a NIRA.
Statul deschide credite pentru folosirea somerilor in lucrari de utilitate politica. Cel mai
celebru exemplu este amenajarea vaii Tennessee in cadrul Tennessee Valley Authority.
Din 1934, unele semne marcheaza oprirea procesului depresiunii: preturile urca,
venitul national creste cu 20% intr-un an, numarul somerilor incepe sa scada,
Roosevelt intampina dificultati in aplicarea politicii sate: patronatul gaseste
masurile sale costisitoare si considera interventia Statutui contrara principiilor liberalis-
4
New Deal = progrm politic si social-economic initiat in timpul presedintelui Franklin D. Roosevelt si pus
in aplicare in anii 1933-1936 pentru a inlatura efectele crizei economice
5
Milza Pierre, Berstein Serge, Istoria secolului XX. Sfârşitul lumii europene. 1900-1905. Bucureşti, 1998,p
239
6
Saizu I., Tacu Al., Europa economică interbelică. Institutul european, Iaşi, 1997, p 145
mului. Judecatorii Curtii Supreme, in majoritate republicani, declara masurile adoptate de
Roosevelt contrare Constitutiei.
Dar Roosevelt este reales, cu o larga majoritate, in 1936, Aceasta ii permit
presedintelui sa lanseze un al doilea New Deal. Inca din 1935, mai multe masuri reflectau
noua orientare sociala ce anunta Statul Providenta (legea Wagner - introduce conventiile
colective, Social Security Act instituie un sistem de asigurari tn folosul somerilor,
batranilor sl invalizilor).
In paralel cu reconcilierea sociala realizata de New Deal aceasta politica a con-
tribuit sl la o redistribuire a puterilor.
Statut federal si-a sporit dreptul de interventie si actiune pe ansamblul teritoriului,
iar institutia prezidentiala s-a consolidat.

Principalele masuri adoptate de Roosevelt:

1934: Primul New Deal
- martie: Banking Act
-reorganizarea sistemului bancar
- reducerea datoriilor individuale
- mai: Agricultura! Adjustment Act (legea asupra agriculturii)
- acordarea de prime fermierilor care-si reduc suprafetele
cultivate
- proiectul Tennesee Valley Authority
- iunie: National Industriel Recovery Act (legea asupra industriei)
- stabileste reglementarea productiei
- ianuarie 1934: devalorizarea dolarului
1935: Al doilea New Deal
- iulie: Legea Wagner
- acordarea libertatii sindicale si crearea de conventii
colective.
- august: Social Security Act
- instituirea unui sistem du asigurari pentru someri, batrani sl invalizi.

Capitolul II: Criza economica :2007 -2009

2.1. Aparitia si evolutia crizei economice

Criza economica actuală a izbucnit la începutul anului 2007 în Statele Unite,

înainte de a se extinde la toată economia mondială. Ea a pornit pe fondul speculaţiilor
imobiliare. Din cauza preţurilor umflate artificial, cumpărătorii de terenuri erau nevoiţi să
apeleze la bancă pentru a putea achita contravaloarea lor, numai că preţurile terenurilor
erau în continuă creştere şi au fost nevoiţi să se îndatoreze din ce în ce mai mult faţă de
bănci.
*februarie 2007, din ce în ce mai mulţi clienţi din Statele Unite nu îşi mai achită
creditele de tip “subprime” (credite ipotecare cu grad ridicat de risc), ceea ce provoacă
primele falimente ale unor instituţii bancare specializate, care sunt nevoite să retragă
bunurile cumpărate de clienţi, numai că rămâne fără lichidităţi, iar bunurile nu se mai pot
revinde.
* august 2007, încep să cadă bursele în America, iar băncile centrale intervin pe
pieţe cu lichidităţi.
*22 ianuarie 2008, Banca Centrală Americană (FED) îşi scade rata dobânzii de
referinţă la 3,5%, cu trei sferturi de punct.7 Fed a coborat apoi, pana la sfarsitul lui aprilie,
dobanda cheie pana la 2%.
*17 februarie 2008, Banca Britanică Northern Rock este naţionalizată.
*martie 2008, băncile centrale fac o nouă injecţie masivă de lichidităţi pe piaţa
creditelor, pentru a face faţă contracţiei acesteia. La jumătatea lui martie, JPMorgan
Chase anunţă achiziţionarea băncii de investiţii Bear Stearns, la un preţ scăzut şi cu
ajutorul FED.
*22 aprilie 2008 Royal Bank of Scotland anunta un plan de strangere de
lichiditati de la actionari in valoare de 12 mld. lire sterline. Banca anunta, de asemenea,
reduceri de active contabile de 5,9 mld. lire.
*7 septembrie 2008, trezoreria americană decide naţionalizarea băncilor Fannie
Mae şi Freddie Mac, după ce acestea au suferit pierderi financiare importante.
*15 septembrie 2008 dupa esuarea mai multor tentative de gasire a unui
cumparator, Lehman Brothers intra in faliment, devenind cea mai mare banca americana
intrata in colaps. Merill Lynch isi da acordul pentru a fi achizitionata de Bank of America
pentru 50 mld. dolari.
*16 septembrie Compania de Asigurări AIG (American International Group) este
salvată de Guvernul american, care îi oferă 85 de miliarde de dolari în schimbul a 79,9%
din capital.
*Ziua neagră a economiei mondiale are loc pe 17 septembrie 2008, când
majoritatea burselor din lume cad.
*18 septembrie, Banca Britanică Lloyds TSB cumpără HBOS, instituţie
financiară concurentă iar la mai puţin de o săptămână, pe 26 septembrie, JPMorgan preia
controlul asupra Washington Mutual, cu ajutorul autorităţilor federale.
*28 septembrie 2008, compania de asigurări belgiano-olandeză Fortis este ajutată
de Belgia, Olanda şi Luxemburg pentru a scăpa de faliment.
*29 septembrie 2008 în Marea Britanie, creditorul Bradford & Bingley este
nationalizat. Islanda preia controlul asupra celei de-a treia mari banci, Glitnir. Wachovia
este cumparata de rivala Citigroup. Camera Reprezentantilor respinge planul de salvare
financiara in valoare de 700 mld. dolari. Aceasta actiune pune noi semne de intrebare cu
privire la capacitatea bancilor de a trece peste criza. Indicele Dow Jones se prabuseste cu
7%.
* 4 octombrie 2008, se ţine o Reuniune de urgenţă, la Paris, a liderilor membrilor
europeni ai G8 (Germania, Franţa, Italia, Marea Britanie), care nu reuşesc să ajungă la un
acord privind înfiinţarea unui fond european pentru susţinerea instituţiilor financiare
aflate în dificultate. La această întâlnire a participat şi preşedintele Traian Băsescu alături
de Călin Popescu Tăriceanu.
7
http://www.realitatea.net/
 *8 octombrie 2008, Londra anunţă un plan de salvare care include o naţionalizare
parţială a băncilor. Fondul Monetar Internaţional (FMI) revizuieşte în scădere
previziunile privind creşterea economică mondială, în condiţiile în care bursele sunt în
scădere. 8
*12 octombrie 2008, cele 15 ţări din Zona euro ajung la un acord privind un plan
de acţiune împotriva crizei financiare şi anume garantarea creditelor interbancare şi
posibila recapitalizare a băncilor.
*13 octombrie 2008 - „Ziua albă” a pieţelor financiare mondiale. Bursele constată
o creştere spectaculoasă ca urmare a mobilizărilor guvernelor naţiunilor puternic
industrializate.
*15 octombrie 2008, bursele mondiale cad din nou.
Wall Strret înregistrează cea mai mare scădere de după 1987. Europenii, reuniţi la
un summit la Bruxelles, cer organizarea unui summit mondial înainte de sfârşitul anului,
pentru reformarea sistemului financiar internaţional. Primele efecte ale crizei financiare
încep să se resimtă şi în plan economic, iar preţul petrolului scade sub 70 de dolari
barilul.
*24 octombrie, Islanda cere oficial Fondului Monetar Internaţional un ajutor de
două miliarde de dolari pentru a face faţă crizei care îi distruge sistemul bancar. Tot acum
şi Ucraina cere un împrumut de 16,5 miliarde de dolari .9
*28 octombrie 2008, moneda europeană euro ajunge la cel mai scăzut nivel faţă
de dolar din aprilie 2006. FMI, UE şi Banca Mondială anunţă că acordă 20 de miliarde de
euro împrumut Ungariei.
*la mijlocul lunii noiembrie, o serie de „monştrii” ai economiei americane în
domeniul auto riscă să intre în faliment. Astfel, la 18 noiembrie, GM, Ford şi Chrysler cer
Congresului o nouă extindere a alocărilor din bani publici, avertizând că industria auto
este în pragul dezastrului. Acţiunile General Motors şi Ford se depreciază, cunoscând o
scădere de 90%, respectiv 80%, în ultimele 12 luni, iar la 20 noiembrie, preţul petrolului
atinge minimul ultimelor 22 de luni: 52,55 USD pe baril pe piaţa de la New York.
În Europa, statele din nordul continentului vor acorda Islandei un împrumut în
valoare de 2,5 miliarde de dolari pentru a ajuta ţara să-şi revina din criza financiară cu
care se confruntă. Banca centrală a Elveţiei a coborât dobânda cheie cu 1 punct
procentual la 1%.
*21 noiembrie 2008, Agenţia de rating Standard & Poor's a coborât ratingul
producătorului auto american Ford de la "B-" la "CCC+", poziţie situată la şapte trepte
sub pragul investiţiilor recomandate. Conducerea Citigroup a început deja să cântărească
opţiunile pentru ieşirea din criză după ce investiţia de 250 de milioane de dolari nu a
reuşit să ridice încrederea în bancă, iar acţiunile au scăzut puternic în ultimele zile. În
aceste condiţii, managerii iau în considerare vânzarea grupului financiar. Preţul petrolului
coboară sub nivelul de 50 de dolari pe baril, la minimul ultimilor trei ani.
*in dimineaţa zilei de 21 noiembrie 2008, pe pieţele asiatice, ţiţeiul s-a
tranzacţionat la 49 de dolari pe baril. 10

8
9
http://alegeriparlamentare2008.ro
10
http://www.realitatea.net/criza-financiara-si-economica
 *25 noiembrie 2008 SUA anunta ca va injecta 800 mld. dolari pentru a stabiliza
economia.
*1 decembrie 2008 recesiunea economiei americane este declarata in mod oficial
de catre Biroul National de Cercetare Economica.
*11 decembrie 2008 Bank of America anunta concedierea a peste 35.000 de
angajati in urmatorii trei ani dupa preluarea Merill Lynch. BCE si Banca Angliei reduc
din nou dobanda de politica monetara.
*16 decembrie 2008 Fed reduce dobanda de referinta de la 1% la un interval
cuprins intre 0 si 0,25% - cel mai scazut nivel inregistrat vreodata.
*19 decembrie 2008 administratia prezidentiala americana anunta un plan de
sprijinire a celor trei mari constructori auto americani: General Motors, Ford si Chrysler.
Cele trei companii urmau sa primeasca 17,4 mld. $.
*8 ianuarie 2009 Banca Angliei reduce dobanda de referinta la 1,5%, cel mai
scazut nivel din cei 315 ani de existenta a institutiei.
*15 ianuarie 2009 BCE reduce dobanda din zona euro cu 0,5% pana la 2%. In
acelasi timp, guvernul de la Dublin anunta nationalizarea Anglo Irish Bank.
*16 ianuarie 2009 Guvernul american acorda Bank of America inca 20 mld.
dolari din fondul de 700 mld. dolari.
*23 ianuarie 2009 Marea Britanie intra oficial in recesiune, statisticile indicand o
scadere a Produsului Intern Brut al tarii cu 1,5% in ultimul trimestru din 2008.
*5 februarie 2009 Banca Angliei isi reduce dobanda de referinta pana la 1%,
aceasta fiind a cincea reducere consecutiva din ultimele patru luni.11

2.1.1. Asemanări între cele doua crize mondiale

Criza economica din 1929-1933 seamana din multe puncte de vedere cea actuala.
Multe elemente specifice celor doua evenimente contin similaritati stranii. Punctul central
al acestora sunt entitatile private ce controleaza Banca Federala Americana (FED).
Masurile pe care le impune si efectele acestora seamana sub multe aspecte, la 80 de ani
distanta. America este condusa in timpul crizei din 2008 de nepotul unui om de afaceri
implicat in evenimente premergatoare celui de-al doilea razboi mondial. Preston Bush,
bunicul lui George W. Bush, a condus un concern financiar acuzat de finantarea Celui de-
al Treilea Reich. Acelasi concern, cel mai mare operator bancar elvetian, este, astazi, unul
dintre cele mai afectate de criza economica.
Criza financiara interbelica a fost declansata de un exces investitional pe pietele
bursiere si imobiliare, in cadrul caruia au fost asumate riscuri foarte mari, in cautarea
unui profit pe masura. Abuzul de credite de consum, de speculatii bursiere si imobiliare a
creat dezechilibre care, in final, au dus la o criza economica majora. La vremea
respectiva, economiile dependente de credite americane au fost primele care au colapsat.
Primul faliment bancar de proportii a fost cel al KreditAnstalt Austria. Prabusirea
economica a determinat o profunda depresie in randul populatiei afectate (criza fiind
cunoscuta si ca “Marea Depresie”): drumul catre solutiile disperate, extreme, fusese
deschis. Metodele clasice, democratice, de reglementare si gestionare a crizei, nu au dat
11
http://www.zf.ro
rezultatele sperate, astfel incat modelele dirijiste incepeau sa se contureze ca alternativa.
Germania, Italia, Romania si Ungaria au adoptat un astfel de model. Statul interventionist
aparea ca singura solutie in depasirea crizei. In anii ‘30, statul american a concentrat
uriase fonduri in imprumuturi bancare, a controlat preturile si creditul, a subventionat
anumite activitati economice.
Povestea se repeta 80 de ani mai tarziu, cand SUA isi propun sa arunce pe piata
700 de miliarde de dolari, in incercarea de a mentine artificial preturi rezultate din
supraevaluarea unor garantii acoperite de ipoteci si ale altor active de aceeasi factura.
Federal Reserve a devenit activa pe aceasta piata instabila, infuzand capital unor entitati
aflate in faliment (Fannie Mae si Freddie Mac). Actuala criza seamana cu predecesoarea
sa si prin aceea ca interventionismul se face simtit, nu numai prin infuzii, dar si prin
nationalizari. Aceasta soarta au avut-o Northern Rock Bank (Marea Britanie), AIG
(SUA), Fortis (Benelux), Bardford & Bingley (Marea Britanie). Dincolo de aceste
nationalizari evidente, exista si unele mascate, in cadrul carora guvernele garanteaza
pierderile unor banci sau le infuzeaza capital, fara a declara aceste proceduri ca fiind
“nationalizari”.
Mult discutata criza economica americana, alaturi de replicile resimtite la nivel
european pare a urma, fila cu fila, paginile unei alte crize, intrata deja in istorie: marea
criza mondiala din 1929 – 1933. Atunci, ca si acum, fitilul s-a aprins in SUA. In ciuda
numelui, FED nu este o banca de stat, ci un consortiu compus din banci private, controlat,
direct sau prin subsidiare, de reprezentanti ai urmatoarelor structuri financiare: Rotschild
Bank din Paris si Londra, Lazard Brothers Bank din Paris, Israel Moses Seif Bank din
Italia, Wartburg Bank (Amsterdam si Hamburg), Lehman Brothers (!!), Chase Manhatan
Bank, Goldman Sachs Bank. Lista membrilor consiliului de conducere a FED, de-a
lungul timpului, aduce in prim plan si alte consortii bancare: Morgan & Cie, Paris,
Lazard Freres, Paris, J.P. Morgan Co. New York, J. Henry Schroder Banking Corp.
(banca unde era deschis contul personal al lui Adolf Hitler), Schroder Bank, Hamburg &
Berlin, Lehman Brothers, New York, Elsie & William Rockefeller, New York, Isabel &
Percy Rockefeller, New York, James Paul Warburg. Aceasta increngatura de nume de
bancheri ori de banci, unele mai cunoscute, altele, mai putin, releva caracterul
international al efectelor masurilor impuse de FED.
Documente declasificate recent arata ca unele dintre aceste organisme au fost
implicate in Marea Criza din anii ’30, ba chiar au contribuit la finantarea Celui de-al
Treilea Reich. Paul Warburg a fost presedinte al Federal Bank, dar si al IG Farben! Cel
mai elocvent exemplu este cel al bancii Elvetiene UBC A.G. (Union Banking
Corporation, una dintre bancile elevetiene cele mai afectate de actuala criza). In perioada
interbelica, bunicul actualului presedinte al SUA, George W. Bush, Preston Bush a
condus reprezentanta americana a acesteia. UBC New York functiona ca reprezentant al
concernului german Thyssen, apartinand omului de afaceri Fritz Thyssen, apropiat al lui
Adolf Hitler. Compania sa a fost unul dintre “motoarele” masinii de razboi a Celui de-al
Treilea Reich, alaturi de gigantii IG Farben si Krupp. Dealtfel, familia industriasului
german controla UBC prin intermediul altor banci pe care le detinea (ca Bank voor
Handel en Scheepvarrt din Rotterdam). În cadrul companiei United Steel Works,
Thyssen era asociat cu Friedrich Flick, actionar majoritar al IG Farben. Potrivit arhivelor,
acestia, impreuna cu “actionari americani” a caror identitate a ramas secreta au fondat
CSSC, conglomerat industrial concentrat pe extractia carbunelui din Silezia si pe
fabricarea otelului. CSSC folosea ca forta de munca detinuti ai lagarelor de concentrare,
inclusiv Auschwitz. Gigantul IG Farben (producatorul celebrului Ziklon B) a avut ca
membri ai consiliului director reprezentanti ai Ford Motors (Edsel Ford), ai City Bank (C.
E. Mitchel), Manhattan Bank si Standard Oil. Aceeasi oameni de afaceri au ocupat,
anterior, functii importante in cadrul FED, gestionarul crizei economice a anulor ’30,
despre care se spune ca au creat climatul social propice venirii la putere a Partidului
National Socialist condus de Adolf Hitler.
Criza economica americana a facut ca multora dintre analistii economici
internationali sa li se formeze o impresie de deja-vu, asemanand-o cu Marea criza din anii
'30, cu stagnarea economiei japoneze din anii '90, sau cu stagflatia din anii '70. "Exista
elemente comune cu toate aceste crize si din aceasta cauza este atat de inspaimantatoare",
a estimat economistul independent Joel Naroff. Pentru Peter Morici, economist al
Universitatii din Maryland, actuala situtaie economica americana seanama in special cu
lunga stagnare economica resimtita de Japonia dupa recesiunea din 1989. Bancile au
creat produse financiare din ce in ce mai complexe in incercarea de a-si majora
profiturile, fara a reusi sa controleze riscurile. "In sistemul bancar exista o problema
structurala, ca si in Japonia, si sunt sanse mici ca aceste probleme sa se rezolve rapid", a
spus Morici. Paul Krugman, economist in cadrul Universitatii Princeton sustine ca
pericolul este si mai mare. Foarte multi bani au fost scosi din sistemul bancar reglementat
si integrati intr-o "retea bancara din umbra", alcatuit din produse derivate bazate pe
credite ipotecare cu grad de risc ridicat si in care autoritatile practic au disparut, a spus
acesta. "Acum suntem in plina criza ca cea din 1930", sustinea economistul univeristatii
americane, pentru ca, “ depresia financiara actuala este o varianta moderna a panicii
bancare ce a lovit tara cu trei generatii in urma". Cu un secol in urma, bancherul J.
Pierpont Morgan a negociat un acord pentru salvarea sistemului bancar cu ajutorul
Trezoreriei americane. In 2008, banca fondata de acesta, JPMorgan Chase, a condus
operatiunea de salvare a Bear Stearns, cu ajutorul Federal Reserve, aplanand o potentiala
situatie de panica. Economistii subliniaza totodata unele aspecte unice ale crizei actuale.
Spre deosebire de criza japoneza, de exemplu, bancile americane sunt obligate sa-si
reduca rapid pierderile, ceea ce elimina posibilitatea ca activele cu probleme sa ramana
pentru multa vreme in registrele contabile, a subliniat economistul sef din cadrul First
American Funds, Keith Hembre. In plus, autoritatile americane au preluat rapid controlul
situatiei, cu un plan de relansare economica in valoare de 168 miliarde dolari, cu un mare
grad de implicare alaturi de Federal Reserve, ceea ce nu a avut loc dupa 1929.

2.1.2. Vinovatii aparitiei crizei economice

Criza economica din 1929-1933 seamana din multe puncte de vedere cea actuala.
Multe elemente specifice celor doua evenimente contin similaritati stranii. Punctul central
al acestora sunt entitatile private ce controleaza Banca Federala Americana (FED).
Masurile pe care le impune si efectele acestora seamana sub multe aspecte, la 80 de ani
distanta. America este condusa in timpul crizei din 2008 de nepotul unui om de afaceri
implicat in evenimente premergatoare celui de-al doilea razboi mondial. Preston Bush,
bunicul lui George W. Bush, a condus un concern financiar acuzat de finantarea Celui de-
al Treilea Reich. Acelasi concern, cel mai mare operator bancar elvetian, este, astazi, unul
dintre cele mai afectate de criza economica. 12
Publicatia Times a identificat care sunt marii actori ce au dus la criza economica
mondiala actuala:
1. Dick Fuld- fost director executiv al Lehman Brothers, Fuld a fost denumit "Cel mai
inspaimantator om de pe Wall Street". Este responsabil pentru prabusirea gigantului
financiar american. De altfel, analistii sunt de parere ca falimentul Lehman Brothers sta
la baza caderii sistemului financiar din Statele Unite.
2. Henry Paulson- fost secretar al Trezoreriei americane. Paulson a fost cel care a refuzat
sa ajute Lehman Brothers, o institutie financiara pe care investitorii o considerau "prea
mare pentru a da gres", sperand ca guvernul o va sustine intotdeauna.
El este invinuit de mai multe greseli, printre care un plan de sprijin al sistemului bancar
de 700 de miliarde de dolari, fara a se fi bazat pe date exacte. "Voiam doar sa alegem o
cifra cat mai mare", a declarat un purtator de cuvant al Trezoreriei.
3. Alan Greenspan- este responsabil pentru reducerea dobanzii la aproape zero, dupa
evenimentele din 11 septembrie 2001, ducand la credite foarte usor de obtinut.
4. John Tiner/Hector Sants- John Tiner a condus Autoritatea pentru Servicii
Financiare, institutia care vegheaza asupra sectorului financiar din Marea Britanie. In
2007, pozitia a fost asumata de Hector Sants. Analistii sunt de parere ca cei doi sunt
vinovati de "greseli sistematice", in special in urma falimentului fondului mutual
Northern Rock.
5. Fred Goodwin - a fost numit "cel mai prost bancher din lume", dupa ce banca pe care
o conduce, Royal Bank of Scotland, a inregistrat pierderi de 28 de miliarde de lire
sterline, cele mai mari din istoria mediului de afaceri din Marea Britanie.
6. Gordon Brown - Desi se pare ca actualul premier britanic a prezis criza financiara in
timpul unui discurs de acum zece ani, la Universitatea Harvard, el nu a reusit s-o si
previna. Specialistii in economie il invinuiesc de faptul ca a incurajat preturile in crestere
in domeniul imobiliar si creditarea in exces.
7. Georghe Bush: a fost liderul Americii in perioada in care economia a inceput sa intre
in recesiune, dar nu a facut nimic pentru a opri acest lucru. Intr-un discurs de la sfarsitul
mandatului sau a declarat: "Wall Street s-a imbatat. Intrebarea este de cat timp va fi
nevoie pentru a se trezi si nu va mai folosi toate aceste instrumente financiare."
8. Kathleen Corbet: fosta sefa a agentiei de rating Standard & Poors, e invinuita, alaturi
de celelalte agentii de acest gen, de faptul ca au acordat ratingurile pe baza declaratiilor
investitorilor, fara a investiga ce se intampla cu adevarat in cadrul institutiilor financiare.
9. Hank Greenberg: fost lider al AIG, unul dintre cele mai mari companii de asigurari
din lume, Greenberg a cerut ajutoare de 47 de miliarde de dolari din partea statului,
invocand lipsa de lichiditati pentru a sustine compania.
10. Angelo Mozilo: a fost acuzat de marketing inselator catre clienti, facandu-i pe acestia
sa se crediteze cu mult peste posibilitatile lor financiare. In timpul cat a condus compania
ipotecara Countrywide, a castigat 470 de milioane de dolari. Inainte ca actiunile
companiei sale sa-si piarda valoarea pe bursa, Mozilo a reusit sa vanda stocuri in valoare
de 141 de milioane de dolari.13

12
http://fbronnie.blogspot.com/
13
http://www.bloombiz.ro/international
 2.1.3. Greselile care au dus la aparitia crizei

Criza financiara are "meritul" de a fi descoperit o serie de puncte slabe ale unui
sistem financiar condus de bancherii care pana nu demult erau considerati niste zei ai
finantelor. De la inceputul crizei si, probabil, pana la sfarsitul ei, liderii bancilor vor fi
considerati vinovati de criza financiara. Analistii s-au intrebat care sunt insa greselile care
au determinat si amplificat criza.

1.Aroganta
Iesiti de pe bancile unor scoli prestigioase ale lumii precum Harvard sau London
School of Economics, foarte bine platiti, multi dintre bancheri nu cunosteau sensul
termenului de esec inainte de criza. Cu timpul au inceput sa fie prinsi in fantasma unui
succes colosal, din care cu greu mai puteau sa iasa.
Aroganta a atarnat greu pana in final in declansarea si in propagarea crizei, lucru
recunoscut si de fostul director al Lehman Brothers, devenit in prezent inamicul numarul
1 al administratiei americane, care nu s-a gandit nici macar o secunda ca statul american
ar putea sa lase o institutie atat de mare precum LB sa cada. O geseala care s-a dovedit a
fi fatala...

2. Lacomia
Intre 1993 si 2007, numai Dick Fuld, fostul boss al LB, a avut un venit de mai
mult 500 de milioane de dolari. In 2005, bancherii de pe Wal Street au luat nu mai putin
de 35 de miliarde de dolari numai din bonusuri.
Nu este prima data cand veniturile bancherilor unt luate in vizor atunci cand vine
vorba de criza. De la analisti si pana la sefi de stat, aceste venituri fabuloase au fost aspru
criticate, intrucat cu timpul ele au fost deconectate de performantele liderilor de institutii
financiare.
Chuck Prince, fostul director al Citigroup, a primit 26 de milioane de dolari drept
prima de plecare, dupa ce banca suferise o pierdere de 37 de miliarde de dolari. In 2008,
cei 166.000 de angajati de pe Wall Street au primit bonusuri in valoare totala de 18
miliarde de dolari.
Ceea ce este intr-adevar uimitor, spun analistii, este ca de cele mai multe ori
acestia nu vor sa renunte la aceste sume fabuloase, manifestand o lacomie iesita din
comun. Aceasta atitudine a determinat unele state precum Franta sau Statele Unite sa
conditioneze ajutoarele financiare acordate de reducerea totala a acestor bonusuri.

3. Strategiile pe termen scurt

Avand ca obiectiv rentabilitatea, bancherii au gandit si au implementat strategii de
crestere a profitului doar pe termen scurt, ceea ce a dus la un dezechilibru, spun analistii,
care numesc acest tip de gandire "dictatura termenului scurt".
 Functionarea bancilor a cedat progresiv in cadrul acestui cult. Corelate cu lacomia
bancherilor despre care vorbeam mai sus, profiturile pe termen scurt i-au determinat pe
acestia sa recurga la investitii din ce in ce mai riscante pentru a degaja profituri din ce in
ce mai mari, fara sa se gandeasca la faptul ca, la un moment dat, acest lucru ar putea
aduce pierderi pe termen lung.

4. Disimularea
Bancherii au refuzat sa vorbeasca despre existenta crizei. In vara lui 2007 existau
deseori declaratii ale acestora in urma carora rezulta faptul ca subprimele au murit inca
din fasa. Cateva luni mai tarziu bancile pe care acestia le conduceau incepeau sa anunte
deprecieri uriase.
Obiectivul acestui refuz a fost acela de a nu afecta increderea consumatorilor, insa
efectul obtinut a fost unul exact opus: s-au acumulat pierderi, credibilitatea in sistemul
bancar s-a diminuat drastic si in scurt timp au aparut falimentele.
"Lipsa de transparenta este principala cauza a crizei", spune Philippe Dessertine,
profesor de finante la Universitatea din Paris.

5. Dogmatismul
"Statul nu este solutia problemei, el este problema insasi", spunea Ronald Reagan
in 1981, deschizand o era de 25 de ani deregularizare.
"Statul este problema" a fost ideea in care au crezut si liderii marilor banci, pana
in ziua in care au fost nevoiti sa bate la usile statului pentru a obtine ajutoare financiare.
Bancherii se vad nevoiti astazi sa renunte la dogmatismul care i-a dominat pana
acum. Statul nu mai este o problema, ci devine solutia acesteia. Cel putin... pana trece
criza.

6. Incompetenta
"Cand valurile marii se retrag, îi putem vedea pe cei care stau dezbracati sub apa".
Aceasta este ilustrarea lui Warren Buffett privind criza. Intr-adevar, criza a reusit sa
descopere faptul ca multi lideri de institutii financiare au dat dovada de incompetenta in
gestionarea operatiunilor.
Cum a putut un simplu trader ca Jerome Kerviel sa traga un tun de 4,9 de miliarde
de euro fara sa fie detectat? Cum au putut mari banci europene sa investeasca in produse
Madoff fara sa-si dea seama ca acestea fac parte dintr-o mare escrocherie?

7. Iresponsabilitatea
Pentru Dick Fuld falimentul Lehman Brothers s-a produs din vina statului
american care, in mod nedrept, a lasat-o sa cada. Evident, statul american il vede vinovat
pe Dick Fuld care nu a incercat sa salveze institutia cand inca mai putea. Niciunul dintre
bancheri nu recunoaste si nu vrea sa isi asume responsabilitatea pentru operatiunile
gestionate prost sau pentru politicile riscante pe care le-a promovat.
Evident, vina crizei financiare nu poate fi aruncata numai in spatele liderilor de
institutii financiare. Vina este si a celor care "le-au dat permisul de a devasta", dupa
expresia economistului John Kenneth Galbraith, dar si a celor care s-au lasat prinsi in
mrejele firave ale creditului usor de obtinut14.
14
http://www.capital.ro/
 2.2.Criza economica - efecte la nivel mondial

2.2.1. Criza economica in SUA

SUA, la fel ca în 1929, este vinovată pentru începerea şi desfăşurarea crizei

economice la nivel mondial. Criza a pornit pe fondul speculaţiilor imobiliare din SUA.
Din cauza preţurilor umflate artificial, cumpărătorii de terenuri erau nevoiţi să apeleze la
bancă pentru a putea achita contravaloarea lor, numai că preţurile terenurilor erau în
continuă creştere şi au fost nevoiţi să se îndatoreze din ce în ce mai mult faţă de bănci.
Criza a început să se desfăşuare încă din februarie 2007,când din ce în ce mai
mulţi clienţi din Statele Unite nu îşi mai achitau creditele de tip “subprime” (credite
ipotecare cu grad ridicat de risc), ceea ce a provoacat primele falimente ale unor instituţii
bancare specializate.

Pierderea locurilor de muncă pe sectoare pentru 2006 - 2008

Toate acestea au fost începutul pentru ce avea să urmeze mai apoi în SUA.
Produsul Intern Brut (PIB) al SUA a scazut cu 6,2% in termeni anuali, in
intervalul octombrie-noiembrie 2008, pana la cel mai scazut nivel din 1982.
Cheltuielile de consum au scazut cu 4,3%, un nivel nemaiatins din 1980.
Economia americana a crescut cu 1,1% in 2008, marcand cel mai incet ritm din
2001.
Investitiile in afaceri s-au diminuat cu o rata de 21,1%, in cadrul celui mai amplu
declin din 1975, comparativ cu estimarile anterioare, de 19,1%.
Investitiile in spatii rezidentiale s-au redus cu 22,2% in trimestrul al patruleadin
2008.
Exporturile au scazut cu 23,6% in al patrulea trimestru din 2008.
Deteriorarea situatiei economice tempereaza presiunile inflationiste, iar indicele
preturilor pentru cheltuielile personale de consum a coborat cu un nivel record de 5%.
 Excluzand costurile alimentelor si ale energiei, preturile au crescut cu 0,8% in
cadrul celui mai slab avans din 1997.15
Piaţa auto din SUA a scăzut cu 36% în decembrie, respectiv cu 22% în 2008 faţă
de 2007, după prăbuşiri accentuate ale vânzărilor Chrysler, Toyota şi Hyundai, iar
analiştii nu sunt optimişti nici pentru 2009. Pe 29 decembrie 2008, Chrysler a încasat un
ajutor de stat de 4 mld. dolari, grupul raportând un declin de 53% al vânzărilor în
decembrie. Vânzările General Motors, care a obţinut , un ajutor de stat similar, au scăzut
în decembrie 2008 cu 31%, în timp ce Toyota a raportat un declin de 37% al numărului
de autoturisme comercializate în SUA în ultima lună a anului trecut, iar vânzările
Hyundai au coborât cu 48%. Aceste cifre au reuşit chiar să se menţină uşor peste cele mai
pesimiste aşteptări. Astfel, vânzările auto au scăzut în SUA cu 22% anul trecut faţă de
2007, de la 16,2 mil. de maşini la 13,2 mil. de unităţi. Totodată, declinul de 3 mil. de
autoturisme este cel mai accentuat din 1974. În pofida condiţiilor economice severe, cu o
creştere accelerată a ratei şomajului, companiile sunt optimiste în ceea ce priveşte
evoluţia vânzărilor în 2009, considerând că situaţia nu se mai poate deteriora decât până
la jumătatea anului.16
Rata somajului a ajuns la începutul anului 2009 în SUA la 7,6%, peste estimarile
analistilor care prevedeau o rata de 7,5 procente. Acesta este cel mai ridicat nivel din
1992.

Rata somajului in SUA 1988- 2008

Preturile imobilelor au scazut chiar si cu 40% in unele parti ale statului si aproape
un milion de case si-au pierdut proprietarii din cauza neplatii ratelor de la inceputul crizei
in august 2007.

2.2.2. Japonia - criza a facut ravagii în economie

15
www.bloombiz.ro
16
http://www.curierulnational.ro
 PIB-ul japonez a inregistrat o scadere de 12,7% in trimestrul al patrulea al anului
trecut, in raport cu perioada similara a anului trecut si cu 3,3% fata de trimestrul anterior,
o cifra mai mult decat ingrijoratoare atat pentru analistii si expertii in economie dar si
pentru liderii politici, atat cei japonezi cat si cei ai altor economii din lume. Contracţia
consemnată de cea de-a doua economie a lumii ca mărime este cea mai ridicată din
ultimii 35 de ani şi este mai gravă decât cea consemnată de SUA sau de Europa.17
Analistii nu s-au ferit sa spuna ca cea de-a doua mare economie a lumii se apropie
de un faliment national confruntandu-se cu cea mai grava recesiune din 1945 incoace.

Problemele Japoniei

Economia japoneza se confrunta cu mai multe probleme ce au contribuit in egala

masura la situatia de acum si care formeaza un adevarat cerc vicios.
1. Exporturile in scadere
Exporturile nipone au scazut cu 14% in ultimul trimestru, data fiind scaderea
cererii de pe piata mondiala. Analistii afirma ca acest lucru a condus la o pierderea
competitivitatii detinuta de companiile japoneze. Mai mult, acest lucru a fost antrenat si
de scaderea investitiile companiilor care au pus in aplicare o serie de planuri de reducere
a costurilor.
2. Aprecierea yenului
Intr-un interval de un an si jumatate, yenul s-a apreciat cu 40%. Cu o rata de
schimb dezavantajoasa, automobilele de la Toyota aproape ca au devenit imposibil de
vandut, in timp ce LCD-urile japoneze sunt concurate direct de preturile coreene.
O solutie ar fi fost devalorizarea controlata a monedei, insa in acest moment
Japonia ar fi atras nemultumirile marilor economii mondiale, care ar fi acuzat-o de
protectionism in timp de criza. Mai mult, si-ar fi pierdut credibilitatea in fata Bancilor
Centrale ale lumii, intrucat nimeni, cu exceptia Japoniei, nu are interesul ca yenul sa se
deprecieze.
3. Datorie de 180% din PIB
Pana la ora actuala au fost adoptate trei planuri de relansare in valoare totala de
600 de miliarde de euro, dintre care 80 de miliarde au fost alocati pietei interne:
sustinerea investitiilor companilor sau distribuirea de tichete pentru consumatorii de rand.
Pentru a reusi sa stimuleze cat de cat economia, guvernul nipon are nevoie de un plan de
relansare cu un echivalent a 5% din PIB, insa Japonia este intr-o situatie extrem de
delicata: datoria sa publica este de 180% din PIB. In anii '90, guvernul a adoptat o serie
de planuri de relansare care nu au avut succesul scontat, iar Japonia plateste in continuare
consecintele.
4. Probleme interne
Mai mult, un plan de relansare de o asemenea anvergura este impiedicat de
disensiunile interne. Guvernul in execitiu nu are decat sprijinul unei singure camere a
Parlamentului, fapt ce impedica adoptarea de masuri masive.
5. Imbatranirea populatiei si scaderea consumului intern

17
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol
 Piata interna japoneza, care vegeteaza de cativa ani din diverse motive precum
imbatranirea populatiei sau stagnarea salariilor, este incapabila sa sustina cresterea
economica.
Vazandu-si stocurile crescand si profiturile in scadere, companiile au redus drastic
investitiile. Victime ale disponibilizarilor masive sau a reducerilor de aslarii, japonezii
sunt inclinati din ce in ce mai mult sa-si reduca nivelul consumului, ceea ce agraveaza si
mai mult situatia economica.
In consecinta, analistii nu privesc cu ochi buni evolutia economica a Japoniei.
"Japonia nu se va putea salva singura", spune Danielle Schweisguth, economist la
OFCE.18

2.2.3. Criza economică în Rusia

În acelaşi timp, de luni de zile pieţele de obligaţiuni sunt pentru marea majoritate
a companiilor ruseşti inactive, şi astfel o sursă de împrumut este în continuare practic
inaccesibilă. Deprecierea rublei a condus la exacerbarea nesiguranţei, la mărirea exodului
de capital şi la o depreciere mai puternică. În contextul scăderii puternice a preţului la
petrol şi gaze naturale Cursul acţiunilor companiilor ruseşti au suferit în ultimele nouă
luni, cu foarte puţine excepţii, deprecieri puternice, a crizei economice mondiale, întreaga
economie rusească se află în primejdie. Previziunile de creştere economică pentru 2009,
potrivit marilor bănci internaţionale şi case de brokeraj, au scăzut dramatic de la 7% în
septembrie la 1% în prezent. Spre deosebire de multe alte ţări, Rusia nu a gândit până
acum un program semnificativ destinat dezvoltării infrastructurii. În schimb, guvernul se
concentrează în special pe stabilizarea sistemului bancar, stimularea creditării interne şi
pe un control al devalorizării rublei (din august 2008, aceasta s-a depreciat cu
aproximativ 40%). Chiar dacă nu poate fi exclusă o altă depreciere a monedei ruseşti, se
pare însă că rubla se stabilizează.
Un astfel de curent ar putea antrena şi acţiunile. Chiar şi în ipoteza unor
randamente semnificativ mai mici, evaluările rămân foarte atractive. Selectivitatea este în
acest context un atu important. În prezent, Raiffeisen Capital Management favorizează în
principal valorile din domeniul petrolier şi al gazelor naturale, deoarece pe termen mediu
şi lung se anticipează un preţ mai bun al materiilor prime. În ceea ce priveşte băncile,
având în vedere pierderile mari, ne pronunţăm pentru prudenţă. Acţiunile din domeniile
utilităţilor şi telecomunicaţiilor sunt în defensivă, dar prezinţă potenţial. În timp ce
exportatorii trebuie să-şi optimizeze costurile în contextul devalorizării rublei, pentru
companiile îndatorate în monede străine urmează vremuri grele. Există toate motivele ca
refinanţarea datoriilor externe pentru companiile ruseşti, cel puţin în acest an, să se facă
aproape exclusiv şi să fie dependentă de stat şi de rezervele sale valutare.
Având în vedere incertitudinea legată de situaţia economică mondială, este dificil
de făcut recomandări specifice privind preţul materiilor prime. Pe termen lung,
potenţialul Rusiei rămâne însă neschimbat.19

18
http://www.capital.ro/
19
http://www.capital.ro
 Ministerul rus al Economiei a revizuit in scadere prognoza de scadere a
Produsului Intern Brut (PIB) pana la minus 2,2% in anul 2009 fata de 2008. Prognoza
anterioara era de -0,2%.20
Vanzarile de autoturisme au scazut în Rusia cu o treime - comparativ cu ianuarie
2008, vanzarile au scazut cu 33%, iar fata de decembrie 2008 – cu 44,5%. Unii specialisti
au catalogat aceste date drept o catastrofa. Piata rusa nu a mai cunoscut o asemenea
scadere din 1999.
In pofida planificatei reduceri a programelor de investitii, Lukoil si-a propus
pentru anul acesta o crestere a productiei de hidrocarburi: de 1,8% petrol si de 5% la gaz
comparative cu cotele de anul trecut. La fel intentioneaza sa procedeze si Rosneft.
Pe ansamblul tarii insa, productia scade. Potrivit datelor oficiale, in 2008,
productia de titei a Lukoil a scazut cu 1,3%, fata de 2007, pana la 90,2 milioane tone. Pe
total, productia de hidrocarburi in 2008 a holdingului a crescut cu 1,3%, pana la 114,6
milioane tone comparative cu anul anterior.
Autoritatile ruse au investit pana in momentul de fata aproximativ 400 miliarde de
ruble ( 11,2 miliarde de dolari) in stabilizarea sistemului financiar.
Scaderile importante ale preturilor pentru petrol si gaze naturale si retragerea
investitorilor de pe piata de capital ruseasca din cauza conflictelor cu Georgia au prabusit
bursa de valori, care a pierdut 65,53% de la inceputul anului.
Economia ruseasca a inregistrat in cel de-al treilea trimestru din 2008 o rata de
crestere de 7%, in timp ce inflatia a urcat la 14,03%.
Impozitul pe profit al companiilor mici va fi coborat la 5%, de la 15%, iar
returnarea mai rapida a taxei pe valoarea adaugata (TVA) va deveni, de asemenea, o
prioritate.
Companiile rusesti fac eforturi sa acceseze finantarea, dupa ce pietele de credit au
fost afectate de incetinirea cresterii economice de pe plan mondial, chiar daca guvernul a
adoptat un pachet de 200 miliarde dolari de sustinere a lichiditatii. 21

2.2.4. Dubai – în ghearele crizei

Se pare că a sosit momentul, în fine, ca şi Dubaiul, oraşul celor mai fanteziste

investiţii din ultimii 20 de ani, să ajungă în ghearele crizei. Scenariul crizei este acelaşi ca
peste tot: construcţiile s-au calmat, creditare e îngheţată, iar guvernul din Emirate îşi pune
problema acum că va veni momentul în care va fi nevoie să salveze băncile.
Ca şi multe alte locuri din lume, piaţa imobiliară din Dubai ajunsese un rai al
speculatorilor de toate felurile. Rezultatul crizei actuale ar putea fi intrarea Emiratelor
într-o nouă paradigmă de afaceri, în care speculaţia şi jocul “la” noroc să fie motoare
economice secundare.
Marii dezvoltatori au început să concedieze personal şi să îngheţe din proiecte, în
timp ce bănci importante precum NBD au luat decizia de a nu mai acorda credite de
consum pentru angajaţii companiilor cu risc ridicat. Cel puţin o bancă a luat decizia de a
nu mai acorda credite deloc. Băncile şi clienţii lor au creat o uriaşă datorie a sectorului

20
http://economie.hotnews.ro
21
http://www.wall-street.ro
privat deoarece împrumuturile din ultimii ani, tot mai exuberante, aveau la bază
încrederea că preţul petrolului va continua să crească.
Datoria non-publică a oraşului Dubai (altfel zis, volumul creditelor acordate
populaţiei şi companiilor) valorează la ora actuală 70 de miliarde de dolari. Acţiunile din
regiune au pierdut echivalentul a 1000 de miliarde de dolari în ultimele 11 luni şi
ministerul de finanţe al Emiratelor a declarat că e pregătit să injecteze 19 miliarde de
dolari în sistemul bancar pentru a menţine lichiditatea sistemului financiar la o cotă de
funcţionare.
Multă lume a sperat până acum ca paradisul celor 6 ţări care formează Consiliul
Golfului să fie ferit de criză, deoarece în ultimii ani balanţa lor comercială a cunoscut
excedente importante ca urmare a exportului de petrol. Emiratele Unite sunt cele mai
sărace în petrol, dar de-a lungul timpului s-au deschis investiţiilor de tot felul: bănci,
mass-media, retail, turism popular şi de lux, toate acestea şi-au găsit un loc în Emirate, şi
în special în Dubai. Specialiştii întrevăd acum un şir de achiziţii şi fuziuni pe pieţele
locale, multe companii fiind obligate să dispară.
Criza imobiliară din Dubai, unde valoarea proprietăţilor a scăzut şi va continua să
mai scadă cu valori de până la 60% conform estimărilor, face neaşteptate victime
colaterale.
Experţii britanici, atraşi în Emirate de mirajul bogăţiei, de slujbele plătite regeşte
şi de posibilităţile de a investi (sau face speculă) în proprietăţi (se pare că majoritatea
locuinţelor îşi schimbau chiar şi de două-trei ori proprietarii înainte de a fi date în
folosinţă) şi care au trăit o viaţă de huzur pe datorie părăsesc în grabă Dubaiul, lăsându-şi
în urmă maşinile foarte scumpe.
Cum numărul şomerilor creşte de la o zi la alta şi oamenii se trezesc în
imposibilitatea de a-şi mai plăti creditele şi cum legea islamică sharia e foarte aspră în
ceea ce-i priveşte pe rău-platnici (emiterea unui cec fără acoperire se pedepseşte cu
închisoarea), tot mai mulţi britanici pleacă în mare grabă, abandonându-şi maşinile (la
care puteau doar să viseze în ţara de baştină) în parcarea aeroportului. Cum majoritatea
băncilor din Emirate nu au legături cu suratele lor din Marea Britanie, ei nu riscă să fie
vânaţi de creditori la întoarcerea în patrie.
Poliţia a descoperit mai bine de 3 000 de astfel de maşini în ultimele luni lângă
aeroportul internaţional din Dubai. Multe aveau cărţi de credit consumate până la limita
maximă în torpedouri sau, lipite pe parbriz, bileţele în care foştii proprietari îşi cereau
scuze pentru gestul lor.
Soarta acestor vehicule de lux va fi scoaterea lor la licitaţie de către companiile de
leasing sau de către băncile care au emis credite pentru achiziţionarea lor. Pe listele
acestora se găsesc numai mărci prestigioase, precum BMW, Porsche şi Mercedes.22

2.2.5. Criza economică în China

China, o mare putere economică actuală, nu putea să fie ocolită de criza

economică care a pus stăpânire în lume.
Exporturile realizate de China in prima luna a anului 2009 au scazut cu 17,5
procente, pana la cel mai mic nivel inregistrat in ultimii 13 ani , fapt care a avut efecte
directe asupra ritmului de crestere economica. In ceea ce priveste importurile, se poate
22
http://www.inius.ro
spune ca acestea aproape s-au prabusit in contextul in care au inregistrat o scadere de
43,1%. Toate aceste rezultate sunt efecte directe ale crizei economice care a determinat
o reducere aproape dramatica a consumului, fapt reflectat si de scaderea cu 57 de
procente a importurilor de petrol ale Chinei in prima luna a anului.23
Economistii chinezi si membrii guvernului sunt ingrijorati din cauza faptului ca
cererea tarilor occidentale pentru produsele "Made in China" a scazut drastic, in timp ce
economia acesteia este dependenta de aceste exporturi.
Economia chineza a inregistrat o crestere de 9% in 2008, acesta fiind insa cel mai
slab ritm de crestere economica din ultimii 6 ani. In 2007, China inregistra o crestere de
13%. Constient de degradarea rapida a economiei, guvernul chinez a anuntat un pachet de
masuri pentru a inversa tendinta, incepand cu un plan de investitii si masuri fiscale. Acest
plan cuprinde nu mai putin de 455 de miliarde de euro.
Astfel, in perioada mentionata, Produsul Intern Brut a crescut cu 6,8% - un nivel
totusi ridicat comparativ cu alte economii puternice care sunt in recesiune sau la limita
recesiunii, dar totusi mai mic fata de ritmul mediu de peste 10 procente inregistrat
constant de catre economia chineza.
Analistii economici estimeaza ca una dintre masurile pe care le vor lua autoritatile
de la Beijing este reducerea ratei dobanzii de politica monetara de la nivelul de 5,31% cat
este in momentaul de fata pana in jurul nivelului de 4,5%.
Cu o valoare de 8,2%, ritmul de crestere a productiei industriale este cel mai mic
din ultimii 7 ani. De asemenea, investitiile straine directe au inceput sa-si piarda din
vigoare.
Un efect alt efect al crizei este dat de faptul că guvernul chinez riscă să se
prăbuşească din cauza efectelor crizei economice, prins între un ajutor pentru clasele
superioare şi riscul unei revolte a celor săraci. Guvernul poate acţiona pentru a ajuta
cetăţenii obişnuiţi (ca în perioada New Deal a preşedintelui american Roosvelt în anii '30)
sau să aleagă clasa birocratică-capitalistă însă nu poate alege ambele tabere.. În opinia
primului ministru chinez, şomajul din China este mult mai mare decât nivelul de 4%
anunţat de autorităţi în zonele urbane, atingând chiar 20%. Pe lîngă stagnarea salariilor,
şomajul mare face ca populaţia să fie tot mai nemulţumită. „Dacă guvernul chinez nu va
avea o abordare de tip New Deal, riscă o revoltă a populaţiei, care l-ar putea alunga de la
putere. Semnele nemulţumirii se intensifică”.
Cresterea economica a tarii a scazut la un minim al ultimilor cinci ani, de 9,74%,
dupa ce exporturile s-au redus din cauza cererii globale in scadere. Aceasta micsorare a
exporturilor a dus la concedieri masive si la o crestere a ratei de somaj de 4%.
Guvernul chinez a aprobat un pachet de stimulare al economiei de 4.000 miliarde
yuani (586 milliarde de dolari) pentru a ajuta industria constructilor, sistemul sanitar si
infrastructura, pachet ce include si reduceri ale taxelor de export. Prin acest pachet de
stimulare se va incerca si restabilirea pietei de capital, Bursa de Valori din Shanghai
pierzand de la inceputul anului circa 65%.
Aproximativ 20 milioane de muncitori chinezi s-au intors in zonele lor de origine,
in general rurale, dupa ce si-au pierdut locurile de munca din fabricile a caror activitate a
fost redusa, ca urmare a scaderii cererii pe pietele internationale, foarte importante pentru
economia bazata pe export a Chinei.

23
http://www.capital.ro
 2.2.6. Brazilia şi criza economică

Brazilia, una dintre cele mai importante economii emergente, a inceput noul an
avand grave probleme din cauza crizei economice, in ciuda sumelor uriase pe care
guvernul le-a deblocat pentru atenuarea efectelor acesteia.
Cele mai afectate de criza au fost moneda nationala, realul, exporturile si, mai
ales, industria si locurile de munca.Din septembrie pana in noiembrie, Brazilia a extras 46
de miliarde de dolari din rezervele de stat pentru a-si ajuta moneda, iar in ianuarie a
injectat 42,5 miliarde de dolari in Banca Nationala de Dezvoltare Economica si Sociala
(BNDES). Ultima masura adoptata de guvernul brazilian a fost cresterea cu 62 de
miliarde de dolari a cheltuielilor din infrasctructura pana in 2010, suma totala ridicandu-
se, acum, la 280 de miliarde.
Insa, cu toate masurile de salvare adoptate, Brazilia a inregistrat, in decembrie, o
prabusire de 12,4% a productiei industriale si o pierdere de peste 500.000 de locuri de
munca. In prima luna a acestui an, prima economie din America Latina a inregistrat si un
deficit lunar de 510 milioane de dolari, iar previziunea de crestere a produsului sau intern
brut (PIB) pentru 2009 este in scadere, de 2%, chiar 1,8%.
Analistii sunt de parere ca deteriorarea brusca a economiei braziliene se datoreaza
prabusirii creditului din ultimul trimestru al lui 2008, situatie ce a dus la o crestere extrem
de mare a cererii interne, aceasta fiind unul din factorii cei mai importanti ai cresterii
economice.
Muncitorii au fost obligati sa intre in concediu, mai ales cei din sectorul auto, iar
unii au fost disponibilizati sau li s-a taiat din salariu. Totusi, guvernul brazilian incearca
din rasputeri sa mentina optimismul in randul populatiei, iar presedintele Lula ii
indeamna pe brazilieni "sa continue sa consume".24
Diminuarea creditării, scăderea preţurilor materiilor prime, în special al petrolului
şi mutarea capitalurilor către locuri mai sigure au fost principalii factori care au propagat
criza financiară în Brazilia.
Institutul de studii pentru dezvoltarea industrială se aşteaptă ca economia ţării să
îşi tempereze ritmul de creştere înregistrat în primele trei trimestre din 2008. Şi băncile
şi-au redus previziunile de creştere pentru anul viitor până la 2,5%, faţă de cele 5,6
procente din 2008. Banca centrală este însă ceva mai optimistă şi mizează pe o creştere a
PIB-ului de 3,2% în 2009.
Scaderea pretului petrolului cu aproape jumatate din maximul atins anul trecut a
lovit puternic companii exportatoare de pret, aurul negru fiind motorul economiei
Braziliei. Bursa de Valori din Brazilia inregistreaza pierderi importante, de peste 44%,
din cauza deprecierii semnificative a actiunilor gigantului petrolier Petrobras.
In acelasi timp, moneda braziliana, realul, a pierdut in fata dolarului 35% din
iulie cand petrolul a ajuns la un nivel maxim record. Inflatia statului este de 5,74% in
conditiile in care dobanzile percepute de banci se afla aproape de 14%.
Intr-o tara cu 190 milioane de cetateni, rata de penetrare a creditelor bancare este
de doar 38%. Rata somajului este de 7,7%, in timp ce cresterea economica este de 5,23%.

2.2.7. Islanda – cea mai afectată ţară de criza economică

24
www.intact.news.com
 Prea mică pentru un război atât de mare - Islanda este în prezent ţara cea mai
afectată de criza financiară mondială, din cauza investiţiilor masive operate pe pieţele
globale de propriile instituţii bancare. Căderea sucursalelor străine înfiinţate de băncile
islandeze a provocat o criză diplomatică între ţările naţionalilor "păgubiţi" şi Islanda, un
stat prea mic ca să gestioneze de unul singur criza masivă de capital a propriilor instituţii
financiare.
Micuţa ţară nordică se confruntă cu un dezechilibru între sistemul bancar,
economia ţării şi abilitatea guvernului de a suporta investiţiile străine în această ţară.
Islanda este una dintre ţările care, în ultimii ani, au progresat foarte mult din
punctul de vedere al sistemului bancar, creându-se un dezechilibru între acesta şi
economia ţării.
Pe fondul acestor probleme, criza din domeniul bancar a adus Islanda la un pas de
faliment: cele trei mari bănci ale statului au intrat în administrarea guvernului, iar o altă
bancă, Northern Rock, se confruntă cu grave probleme financiare.
În luna octombrie, Bursa de Valori din Islanda, care pierduse 45,81% de la
inceputul anului, si banca centrala au intrat in faliment.
Moneda nationala, krona, a pierdut in fata dolarului aproape 50% in ultimele sase
luni, iar inflatia a ajuns la 7,93%.
Fondul Monetar International (FMI) a aprobat Islandei, la inceputul lunii
noiembrie în 2008, un imprumut de 2,1 miliarde de dolari in incercarea de a stabiliza “o
criza bancara de proportii extraordinare”. Imprumutul stand-by, pe doi ani, este
structurat astfel incat Islanda sa poata avea acces imediat la 827 milioane dolari.
Fondurile ramase vor fi date guvernului islandez in opt rate de aproximativ 155 milioane
dolari fiecare. Acestea pot fi revizuite.
Oficialii FMI estimeaza ca economia islandeza va fi grav afectata, iar PIB-ul se va
comprima cu 9,6% in 2009, dupa ce in trimestrul al treilea cresterea economica a fost de
doar 0,3%. De asemenea, rata somajului este asteptata sa creasca la 5,7% în 2009, de la
2,2%, cat este in prezent.
Finlanda, Suedia, Norvegia si Danemarca au anuntat ca vor acorda Islandei un
credit total de 2,5 miliarde dolari.25
Islanda a devenit pe 27 ianuarie prima ţară în care actuala criză economică a dus
la prăbuşirea guvernului, după ce premierul Geir Haarde a anunţat demisia imediată a
executivului pe care îl conduce.
Demisia executivului a venit la o zi după demisia ministrului islandez al
comerţului, Bjorgvin Gudni Sigurdsson, care şi-a asumat responsabilitatea prăbuşirii
sectorului bancar naţional, şi la câteva zile după decizia de organizare de alegeri
anticipate, în luna mai a anului curent. Anunţarea alegerilor anticipate nu a fost însă
suficientă pentru calmarea spiritelor, circa 5.000 de oameni ieşind s pe străzile capitalei
Rejkjavik pentru a cere demisia guvernului, pe fondul crizei economice care a lovit grav
această ţară în ultimele patru luni.
Tot datorită crizei financiare Islanda ar putea să intre în Uniunea Europeană
pentru a se salva de la colapsul financiar. Negocierile, care țin de obicei mulți ani, ar
putea fi accelerate în acest caz, astfel încât Islanda să devină membru în 2011.
"Krona este moartă. Singura opţiune serioasă este euro","Uniunea Europeană
25
http://www.wall-street.ro
preferă ca două țări să adere simultan, mai degrabă decât individual. Dacă Islanda va
depune o cerere curând, iar negocierile vor fi rapide, Croația și Islanda ar putea adera în
paralel", a declarat Olli Rehn, comisarul european pentru extinderea Uniunii Europene.

Capitolul III: Alte ipostaze ale crizei economice

3.1. Milioane de şomeri

Previziunile legate de rata somajului la nivel mondial sunt sumbre pentru 2009,
cand ar putea ramane fara locuri de munca circa 210 milioane de persoane din intreaga
lume. In UE, cea mai afectata este Spania, unde sectorul constructiilor, in care lucrau sute
de mii de romani, s-a prabusit, in timp ce in state precum Olanda, Austria si Cipru,
somajul nu este inca o problema.
In Marea Britanie, tinerii sunt printre cei mai afectati de somaj, care a revenit la
nivelul din 1999. In trimestrul al treilea al anului trecut, numarul somerilor din Marea
Britanie a ajuns la 1,86 milioane. Numarul persoanelor care au solicitat ajutor de somaj a
crescut in noiembrie, cu 75.000, la 1,07 milioane, fata de luna precedenta, cel mai ridicat
nivel din iulie 2000.
Situatia este similara in Suedia, care prevede cea mai dura recesiune din ultimii
30 de ani. In al treilea trimestru al lui 2008, economia suedeza a intrat in recesiune, iar
situatia s-a agravat pana in prezent.
In Spania, numarul somerilor a urcat in 2009, mai ales din cauza
disponibilizarilor angajatilor din sectorul constructiilor si a imigrantilor cu pregatire
slaba. Rata somajului din Spania a crescut puternic in al patrulea trimestru din 2008, la
13,91% din populatia activa, fata de 11,33% in al treilea trimestru. Astfel, 609.100
persoane si-au pierdut locul de munca intre al treilea si al patrulea trimestru. Spania are
acum peste trei milioane de someri, intr-o tara cu o populatie de 46 milioane persoane.
Guvernul spaniol prognoza ca numarul imigrantilor care vor veni in Spania va scadea cu
40% intre 2008 si 2010, in conditiile in care tara trece prin cea mai grava recesiune din
ultimii 50 de ani, insa numai 1.400 de imigranti din Spania au cerut sa beneficieze de
masurile adoptate de Guvern pentru a-i determina sa se intoarca in tarile lor de origine.
Numarul de someri din Germania ar putea creste cu un million in acest an, la
aproximativ patru milioane, a declarat seful Oficiului Federal al Muncii, Frank-Juergen
Weise.
Guvernul norvegian a anuntat un plan de 20 miliarde coroane norvegiene (2,2
miliarde euro) pentru limitarea efectelor crizei financiare si sustinerea pietei muncii in
statele scandinave, amenintate de recesiune. In decembrie, numarul cererilor de angajare
depuse de norvegieni a crescut la aproape 51.000 de persoane (cu 5.000 fata de luna
precedenta), sau 2% din populatia activa.
In Japonia, unde aproximativ o treime din aganajati sunt temporari, cel putin
85.000 persoane, printre care si imigranti din Brazilia, si-au pierdut sau urmeaza sa-si
piarda locul de munca pana in martie. Si in China, aproximativ sase milioane de persoane
s-au intors in provincie dupa ce si-au pierdut locul de munca din oras.
 In Statele Unite, unde 2,6 milioane de persoane si-au pierdut locul de munca in
2008, pentru prima data din 1945, aproximativ doua treimi din disponibilizari au fost
luate in sectorul serviciilor. Angajatorii americani au disponibilizat in decembrie 524.000
de salariati, ceea ce urca rata somajului la un nivel maxim al ultimilor aproape 16 ani.
Departamentul Muncii a anuntat ca rata nationala a somajului a avansat la 7,2% in
decembrie, nivel nemaiatins din ianuarie 1993. In noiembrie, rata somajului fusese de
6,8%.

Persoane care şi-au pierdut locul de muncă 2000 - 2008 (mii) in SUA

Circa 6 milioane de rusi nu aveau un loc de munca in decembrie, fata de 5

milioane in noiembrie, din cauza crizei economice care a lovit tara. Pana in august 2008,
economia Rusiei era catalogata ca fiind "supraincalzita", avand o rata a somajului extrem
de scazuta, la un nivel record de 5%, respectiv 4 milioane de persoane, in iulie-august
2008. De atunci, numarul acestora a crescut constant. Criza a afectat sectorul metalelor,
al constructiilor, vanzarilor cu amanuntul si pe cel bancar, care crescusera in ultimii ani
cu peste 10%, companiile fiind nevoite acum sa disponibilizeze o parte din angajati.
Ucraina va reduce veniturile salariatilor din sectorul public cu cel putin 8% in
2009. Astfel, angajatii sectorului public din regiunea ucraineana Transcarpathia vor primi
numai jumatate din salariul pentru luna ianuarie. Mai mult, acestia nu isi vor primi o
parte din salariul de baza, din sporurile de loialitate si din prime.
In luna noiembrie a anului trecut, cele mai mici rate ale somajului au fost
inregistrate in Olanda (2,7%), Austria (3,8%) si Cipru (3,9%), in timp ce Spania a
inregistrat cea mai mare rata a somajului, de 13,4%. Slovacia se situa pe locul al doilea,
cu o rata de 9,1%, urmata de Letonia, cu 9%.
Rata somajului in Italia a fost de 6,9% in 2008, iar specialistii estimeaza ca
aceasta va fi in 2009 in jurul valorii de 7,8%. Italienii estimeaza insa ca pana in 2011 rata
somajului ar putea ajunge la 11,8%. Recent, grupul italian Fiat a anuntat sindicatele ca va
trimite in somaj tehnic 5.000 de angajati de la uzina Mirafiori din nordul Italiei, pentru
ultima saptamana din februarie si prima jumatate a lunii martie.
Numarul somerilor din Romania va creste in 2009 la 505.000, fata de 403.400 de
persoane fara loc de munca anul trecut.Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de
Munca (ANOFM) estimeaza o crestere cu circa 50.500 a numarului de someri pana in
aprilie, bazandu-se pe notificarile de la firme.La sfarsitul anului trecut, in evidentele
agentiilor judetene de ocupare a fortei de munca figurau 403.441 someri.26

Rata şomajului pe regiuni de dezvoltare în România, 2007

Regiuni de dezvoltare din Rata şomajului BIM pe
România regiuni de dezvoltare, 2007
Nord-Vest 2.90%
Centru 4.80%
Nord-Est 5.10%
Sud-Est 4.40%
Bucureşti-Ilfov 1.70%
Sud-Muntenia 5.10%
Sud-Vest Oltenia 5.10%
Vest 3.30%

Institutul Naţional de Statistică - "Anuarul Statistic al României", 2008

Numarul somerilor ar putea atinge 210 milioane anul acesta in intreaga lume
Numarul de someri din cele 27 de state UE a crescut cu peste 1,1 milioane intr-un
an, ajungand la 17,47 milioane in noiembrie 2008, cei mai multi fiind din zona euro.
Estimarile cele mai recente ale Comisiei prevad pentru 2009 o rata a somajului de 8,7%
in UE si 9,3% in Zona Euro. Anul trecut, aceste cifre erau de 7%, respectiv 7,5%..

Rata şomajului în Europa, 2007 - 2008

Rata şomajului în Rata şomajului în
Ţara 2007 2008

26
www.frontnews.ro/
UE(27 tari) 15.3% 15.5%
UE(25 tari) 15.1% 15.4%
UE(15tari) 14.7% 15.3%
Belgia 18.8% 18.2%
Bulgaria 15.1% 12.3%
Cehia 10.7% 10.2%
Danemarca 7.9% 8.5%
Germania 11.1% 10.0%
Estonia 10.0% 14.2%
Irlanda 9.1% 13.6%
Grecia 22.9% ...
Spania 18.25 24.6%
Franta 19.4% 19.1%
Italia 20.3% ...
Cipru 10.1% 9.7%
Letonia 10.75 12.6%
Lituania 8.2% 13.7%
Luxemburg 15.5% 16.3%
Ungaria 18.0% 20.3%
Malta 13.8% 18.1%
Olanda 5.9% 5.3%
Austria 8.7% 7.5%
Polonia 21.7% 17.3%
Portugalia 16.6% 16.1%
Romania 20.1% ...
Slovenia 10.1% 11.7%
Slovacia 20.3% 19.8%
 Finlanda 16.5% 16.5%
Suedia 19.1% 20.0%

Eurostat

OCDE si Organizatia Internationala a Muncii (OIM) estimeaza ca numarul

somerilor ar putea urca cu pana la 20-25 milioane de persoane in toata lumea, pana in
2010, atingand un record de 210 milioane someri la sfarsitul lui 2009.

3.2. Trei burse pe plus în 2008

Pieţele de capital din Ghana, Tunisia şi Ecuador au avut cel mai bun randament în
2008.

În 2008 doar bursele din trei ţări au crescut, din 83 de state luate în calcul. Mai
precis cea din Ghana, care a avut un randament de 58%, cea din Tunisia, cu 10,65%, şi
Ecuador, cu 5,88%. Islanda, considerată drept cea mai afectată ţară de criza financiară, a
închis anul cu o scădere de peste 90% a indicelui bursier.
Din punctul de vedere al randamentului bursa de la Bucureşti se află printre
ultimele ţări din lume. În urma noastră se află doar Rusia, cu un randament negativ de
72,41%, Dubai, cu 72,42%, Ucraina, cu 74,33%, Bulgaria, cu 79,71% şi Islanda, cu
minus 91,30%.
S-a mişcat mai bine decât BVB bursa de la Budapesta, care a închis anul 2008 cu
un randament negativ de doar 53,34%.
Dacă ne raportăm la bursele mature, observăm că în 2008 căderea cea mai mică a
avut-o bursa din Angila, care a închis anul cu o pierdere de 31,33%, urmată de bursa din
SUA, cu o pierdere de 38,49%, bursa din Germania, cu minus 40,37%, Franţa, cu minus
42,68% şi Austria, cu minus 61,02%. 27

Evoluţia burselor în 2008

Nr. Tara Evoluţie Nr. Ţara Evoluţie

crt crt
1. Ghana 58,00% 43. Abu Dhabi 47,49%
2. Tunisia 10,65% 44. Thailanda 47,56%
3. Ecuador 5,88% 45. Polonia 48,21%
4. Costa Rica - 4,35% 46. Hong Kong 48,27%
5. Bangladesh - 7,35% 47. Filipine 48,29%
27
http://www.cotidianul.ro
Nr. Tara Evoluţie Nr. Ţara Evoluţie
crt crt
6. Venezuela - 7,42% 48. Italia 48,40%
7. Maroc - 13,41% 49. Singapore 49,17%
6. Botswana - 16,46% 50. Portugalia 49,72%
9. Slovacia - 19,41% 51. Argentina 49,82%
10. Liban - 21,54% 52. Indonezia 50,54%
11. Chile - 22,13% 53. Israel 51,14%
12. Mexic - 24,23% 54. Turcia 51,53%
13. Africa de Sud - 25,72% 55. Olanda 52,32%.
14. Jamaica - 25,76% 56. India 52,45%
15 Qatar - 28,12% 57. Cehia 52,72%
16. Columbia - 29,30% 58. Norvegia 52,82%
17. Insulele Bermunde - 30,41% 59. Ungaria 53,34%
18. Anglia - 31,33% 60. Finlanda 53,41%
19. Noua Zeelandă - 32,80% 61. Belgia 53,76%
20. Bahrain - 34,52% 62. Egipt 53,93%
21. Elveţia - 34,77% 63. Letonia - 54,43%
22. Malta - 35,03% 64. Arabia Saudită 56,49%
23. Canada - 35,03% 65. Pakistan 58,34%
24. Kenya - 35,33% 66. Luxemburg 59,15%
25. Puerto Rico - 36,00% 67. Peru 59,78%
26. Kuweit - 38,03% 68. Austria 61,02%
27. SUA - 38,49% 69 Estonia 62,98%
28. Suedia - 38,75% 70. Lituania 65,14%
29. Malaiezia - 39,33% 71. China 65,39%
30. Spania - 39,43% 72. Grecia 65,50%
31. Oman - 39,79% 73. Vietnam 65,95%
32. Namibia - 40,15% 74. Irlanda 66,21%
33. Germania - 40,37% 75. Croaţia 67,13%
34. Coreea de Sud - 40,73% 76. Slovenia 67,49%
35. Sri Lanka - 40,85% 77. Serbia 68,72%
36. Brazilia - 41,22% 78. România 70,17%
37. Australia - 41,29% 79. Rusia 72,41%
38. Japonia - 42,12% 80. Dubai 72,42%
39. Franţa - 42,68% 81. Ucraina 74,33%
40. Nigeria -45,77% 82. Bulgaria 79,71%
41. Taiwan - 46,03% 83. Islanda 91,30%
42. Danemarca - 46,63%
Sursa: Bespoke Investment Group

3.3. Criza auto

 Piata auto din SUA a scazut cu 36% in decembrie, respectiv cu 22% in 2008 fata
de 2007, dupa prabusiri accentuate ale vanzarilor Chrysler, Toyota si Hyundai, care au
incheiat cel mai nefast an pentru industria auto americana din 1992 pana in prezent.
In plus, lunile ianuarie si februarie sunt, de obicei, cele mai slabe din punct de vedere al
vanzarilor, iar analistii nu dau semne de optimism nici pentru restul anului 2009.
Chrysler si General Motors avertizau in prima parte a lunii decembrie ca vor intra
in faliment la inceputul acestui an daca nu primesc finantare urgenta de la guvernul
american. Celalalt mare constructor auto american, Ford, a cerut atunci un credit de noua
miliarde de dolari din fonduri publice, excluzand insa perspectiva falimentului.
Pe 29 decembrie, Chrysler a incasat un ajutor de stat de 4 mld. dolari, grupul raportand
un declin de 53% al vanzarilor in ultima luna a anului trecut.
Vanzarile General Motors, care a obtinut un ajutor de stat similar, au scazut in decembrie
cu 31%.
Toyota, cel mai mare concern auto din lume, a raportat un declin de 37% al
numarului de autoturisme comercializate in SUA in ultima luna a anului trecut, cel mai
slab rezultat al grupului japonez pe aceasta piata din ultimii 28 de ani.
Vanzarile Hyundai au coborat cu 48%, iar compania a decis sa raspunda conditiilor
dificile de pe piata cu o oferta uimitoare, permitand clientilor sa returneze masinile noi
daca intra in somaj.
Prabusirea pietei auto in decembrie fusese anticipata de analisti, iar cifrele oficiale
au reusit chiar sa se mentina usor peste cele mai pesimiste asteptari.
Astfel, vanzarile auto au scazut in SUA cu 22% anul trecut fata de 2007, de la 16,2
milioane de masini la 13,2 milioane de unitati comercializate, cel mai redus nivel din
ultimii 16 ani.
Declinul de trei milioane de autoturisme este cel mai accentuat din 1974, an in
care economia SUA suferea de pe urma primei crize a petrolului.
Compania germana Volkswagen, cel mai mare producator de masini din Europa,
a anuntat ca va renunta la toti cei 16.500 de angajati temporari pe care ii are la nivel
mondial, pe fondul vanzarilor scazute cauzate de recesiune si de criza creditelor.
Pe fondul celei mai grave crize din industria auto din ultimele doua decenii,
producatorul a decis inchiderea temporara a cinci fabrici din Germania in ultima
saptamana, aproape 92.000 de muncitori fiind afectati de aceasta masura. Cea mai mare
fabrica Volkswagen, cea din Wolfsburg, a fost si ea inchisa temporar pentru trei zile.
Compania si-a redus productia dupa ce livrarile au scazut cu 21% in ianuarie, in ciuda
modelelor scoase pe piata care ar fi trebuit sa indeplineasca dorinta clientilor de a avea o
masina mica, ieftina si cu consum redus de combustibil. Vanzarile de autovehicule vor
scadea cu 6,5% in 2009 in Germania.
Producatorul auto german Volkswagen, care a raportat rezultate pozitive pentru
2008, avertizeaza ca in acest an veniturile vor evolua de o maniera negativa, in conditiile
in care si pietele emergente au cedat.
In 2009 Mercedes-Benz va produce cu peste 150.000 de masini mai putin decat
era planificat. Divizia de management a companiei negociaza deja cu reprezentantii
muncitorilor in ceea ce priveste posibilitatea reducerii saptamanii de munca la 30 de ore,
corelata cu o scadere proportionala a salariilor, avand in vedere chiar posibilitatea
introducerii turelor part-time. Producatorul auto ar putea fi nevoit sa opereze reduceri de
personal importante, renuntand la cateva mii de locuri de munca.
 In luna octombrie vanzarile de masini au inregistrat o scadere cu 32% in Statele
Unite si cu aproape 15% in Europa. Vanzarile pe piata de profil sunt reduse si in fostele
tari cu economii in crestere precum India sau Brazilia, in timp ce rata de crestere
economica a Chinei este destul de scazuta.
Criza financiara internationala este mult diferita fata de celelalte crize care au
precedat-o. Opel lupta ca sa supravietuiasca pe piata, deoarece compania care o detine,
General Motors, se afla in pragul falimentului. Administrarea proasta a situatiei cu care
se confrunta Ford si Chrysler a facut ca cele doua companii sa aiba probleme
asemanatoare, iar acest lucru era de asteptat.
Chiar daca Volkswagen, Mercedes-Benz si BMW risca sa se confrunte cu
dificultati grave, cei trei producatori sunt considerati cei mai stabili din industria de profil
in acest moment.

3.4.Alte efecte

3.4.1 Criza modifică clasamentul celor mai mari economii ale

lumii

Criza financiară şi frânarea globală a creşterii economice au modificat

clasamentul celor mai mari economii ale lumii în funcţie de Produsul Intern Brut (PIB)
exprimat în dolari, iar recesiunea va propulsa China pe poziţia a doua în lume până în
2010, în detrimentul Germaniei şi Japoniei.

Statele Unite îşi vor păstra poziţia de cea mai mare economie a lumii, cu un PIB
estimat 14.571 miliarde de dolari în 2009,faţă de 14.334 miliarde de dolari în 2008,
respectiv faţă de 13.808 miliarde de dolari în 2007.
Cele mai notabile modificări semnalate în 2008 în clasamentul celor mai mari
economii sunt trecerea Chinei pe poziţia a treia, Germania coborând pe locul patru, şi
avansul Franţei cu o poziţie, pe locul cinci, în detrimentul Marii Britanii.
Regatul Unit va mai pierde o poziţie şi în 2009 din cauza recesiunii şi a
deprecierii severe a lirei sterline faţă de euro, urmând să fie depăşit de Italia.
“Marea Britanie a depăşit atât Italia, cât şi Franţa în anii ‘90. Această creştere a fost
susţinută, în principal, de o liră sterlină supra-evaluată şi avans generat de creditare şi
îndatorare. În aceste condiţii, trendul se va inversa.
Japonia îşi va păstra poziţia a doua în 2009, cu un PIB estimat la 4.803 miliarde
de dolari, faţă de 4.844 miliarde de dolari în 2008, respectiv 4.382 miliarde de dolari în
2007, însă va fi devansată de China în 2010, care va deveni a doua mare economie a
lumii.
Canada, care se situa în 2007 pe poziţia a noua în lume, cu un PIB de 1.436
miliarde de dolari, a coborât pe 11 în 2008, respectiv pe locul 13 în 2009, din cauza unei
recesiuni accentuate, care va conduce în acest an la un PIB de numai 961 miliarde de
dolari.
În acest context, Brazilia şi India vor urca două poziţii în clasament. Brazilia se
situa în 2007 pe locul zece în lume şi urmează să urce cu o poziţie pe an în 2008 şi 2009,
depăşind Spania ca volum al PIB în dolari, conform sursei citate.28

3.3.2. Aurul - cel mai sigur instrument de investire

Deteriorarea situatiei economice internationale si reducerea accentuata a

dobanzilor la nivel mondial au determinat reorientarea plasarii economiilor in aur, care
pare a deveni in vremuri de criza cel mai sigur instrument de economisire.
Tendinta de scumpire a aurului se manifesta si pe piata interna, gramul de aur sarind
pentru prima data de 100 lei (un milion de lei vechi, pentru o imagine mai exacta).
Pe de alta parte, trebuie spus faptul ca scumpirea aurului pe piata interna este in
directa legatura cu evolutia dolarului american, moneda de referinta pentru aur pe plan
international.
Niveluri record (si) pe pietele externe
Pe piata internationala, pretul unciei de aur se mentine la niveluri record, in jurul
nivelului de 950 de dolari, chiar daca in tranzactii se constata o usoara scadere a
cotatiilor.
Potrivit analistilor, cresterea cotatiilor aurului este determinata in primul rand de
incertitudinea de pe pietele financiare internationale.
Scaderea dobanzilor creste pretul unciei de aur
De asemenea, un alt element care face ca investitiile in aur sa fie considerate mai
sigure il reprezinta scaderea dramatica a dobanzilor la nivel global, care nu mai aduc
astfel aproape niciun castig.
Fie ca vorbim desprre Statele Unite, Japonia sau Marea Britanie, dobanzile de
politica monetara tind catre zero, astfel ca aurul poate reprezenta o solutie.
Fonduri de pensii... si altele
Din cauza deteriorarii pietei creditelor din Statele Unite, investitiile in aur au
crescut in ultima perioada, fondurile de pensii si cele de investitii, precum si alti
investitori, indreptandu-si atentia catre acest gen de investitii.
Investitiile in aur sunt considerate cele mai sigure mai ales in perioade de
instabilitate economica sau politica la nivel global.
Tendintele se mentin
28
mpinteractiv.ro
 La 31 ianuarie 2008, rezerva de aur a Romaniei era, potrivit datelor Bancii
Nationale, de 103,7 tone. "In conditiile evolutiilor preturilor internationale, valoarea
acesteia s-a situat la 2,379 miliarde euro", precizeaza Banca Centrala.29

Cinci motive să investiţi în aur

Expertii in economie au incercat sa prezinte cateva motive pentru care investitiile
in aur ar putea sa fie luate in calcul in aceasta perioada.

1. Mentinerea valorii de-a lungul timpului

Aurul isi mentine valoarea de-a lungul timpului, fata de bani sau alte valori care
se devalorizeaza in timp. Aurul este respectat in lumea intreaga pentru valoarea sa si este
parte integranta a circuitelor economice din toata lumea.

2. Devalorizarea dolarului american

Dolarul american a fost si ramane cea mai importanta moneda din lume. Exista un
proces observat de economisti si care se declanseaza aproape mecanic: cand dolarul se
devalorizeaza, aurul se scumpeste. In perioada 1998-2008, dolarul a cunoscut un proces
de depreciere, in timp ce pretul aurului s-a triplat, atingand 1.000 de dolari pe uncie in
martie 2008.
Astfel, faptul ca Barack Obama pune o mare cantitate de bani pe piata, acest lucru
va devaloriza dolarul, iar in 2009, uncia de aur va ajunge la 1.250 de dolari, apreciaza
analistii.

3. Deflatia si inflatia
Desi deflatia inseamna contractarea preturilor, aceasta nu se aplica si in cazul
aurului, intrucat cererea pentru aur ramane ridicata.
Deflatia nu va afecta interesul oentru aur. De exemplu, scaderea pretului la
imobiliare are acelasi impact ca deprecierea banilor in urma inflatiei. In ambele cazuri,
reactia psihologica aparuta este aceeasi: teama. Ceea ce antreneaza automat cautarea unui
refugiu sigur: aurul este unul dintre castigatori.
Aurul este o protectie excelenta impotriva inflatiei, pentru ca tendinta este ca
pretul sau sa creasca atunci cand nivelul de trai scade. Dupa al Doilea Razboi Mondial,
inflatia in Statele Unite a atins valori de varf in 1946, 1974, 1975, 1979 si 1980. In toti
acesti ani, randamentul real mediu al aurului a fost de 130,4%.

4. Oferta redusa si cerere in crestere

Incepand cu 1990, o mare parte din oferta de aur de pe piata a venit in urma
vanzarii de lingouri de catre bancile centrale mondiale, desi cantitatea este limitata si
astfel de livrari nu au loc in fiecare an.
In 2008, de exemplu, aceste livrari de aur in piata au scazut considerabil. In
acelasi timp, productia de aur s-a diminuat puternic incepand cu 2000. Aici intervine un
mecanism simplu: cand oferta scade, pretul creste.
In paralel, dezvoltarea economiilor emergente a antrenat cererea de aur. Astfel, India este
un mare client cand vine vorba de aur, aproape la fel de mare ca si China.

29
http://www.capital.ro/
5. Diversificarea portofoliului
Aurul are intotdeauna o corelatie inversa cu celelalte instrumente financiare. Istoria
recenta demonstreaza acest lucru: Anii '70 au fost excelenti pentru aur, insa extrem de
slabi pentru celelalte actiuni. Anii '80 si '90 au fost excelenti pentru diferite portofolii,
insa deosebit de slabi pentru aur. Incepand cu 2.000, perioada este favorabila pentru aur
si defavorabila altor actiuni.30
Cererea pentru aur a ajuns la un nivel record in al treilea trimestru al acestui an, pe fondul
cautarii de catre investitori a unui refugiu in fata crizei financiare internationale.

3.4.3. Criza nu afecteaza vanzarea de alcool

Marile companii de bauturi alcoolice au raportat cresteri ale vanzarilor la sfarsitul

anului trecut, in ciuda faptului ca economia mondiala incepea sa se simta coplesita de
recesiune.
Unul dintre gigantii industriei, Pernod Ricard, a anuntat ca, in ultimele sase luni, a
inregistrat o crestere a vanzarilor cu 13%, la 4,2 miliarde de euro.
Grupul a indicat ca se asteapta ca, pana in iunie, profitul net sa creasca cu cel
putin 10%, la peste un miliard de euro pentru prima data.
In ultima jumatate de an, profitul net curent a crescut cu 15%, la 685 milioane de
euro, respectand targetul impus de grup.
Un alt gigant al industriei, Diageo, a anuntat ca vanzarile la produsele alcoolice au
fost mari in a doua jumatate a anului trecut, chiar cand criza incepea sa se faca simtita.
Astfel, vanzarile companiei au crescut cu 18%, iar profitul net, cu 16,6%, in a
doua jumatate a anului trecut31.

3.4.4. Criza nu afecteaza ciocolata elvetiana

Vanzarile de ciocolata elvetiana pe plan intern si international au inregistrat in

timpul crizei economice mondiale o crestere record, iar producatorii estimeaza o
continuare a tendintei ascendente in acest an.

In ciuda incetinirii economiei la nivel mondial,

producatorii elvetieni de ciocolata au inregistrat in 2008 o crestere a volumelor de vanzari
cu 2%, la 184.969 tone, si o majorare a cifrelor de afaceri cu 9,3%, la 1,8 miliarde franci
elvetieni (1,2 miliarde euro), potrivit unui comunicat emis de Chocosuisse.

30
://www.capital.ro/
31
 "Degradarea mediului de consum din Elvetia nu a avut niciun efect negativ asupra
cererii de produse din ciocolata", a precizat Chocosuisse, adaugand ca vremea blanda a
contribuit la cresterea vanzarilor anul trecut.
In cadrul confederatiei, cunoscuta pentru marcile Lindt si Barry Callebaut, cifra
de afaceri a avansat cu 7,8%, la 894 milioane.
Mari consumatori de ciocolata, elvetienii au consumat in 2008 12,4 kilograme
ciocolata per cap de locuitor, in urcare cu 100 grame fata de anul precedent.
Exporturile si-au continuat, de asemenea, cresterea, in ciuda aprecierii francului
elvetian, ce a anulat avantajul competitiv al exporturilor elvetiene.
Vanzarile pe plan international au avansat cu 10,9%, la 924 milioane. Volumul
exporturilor catre Uniunea Europeana, principalul client, a scazut cu 7,2%, din cauza unei
scaderi a cererii din partea Germaniei (-23,7%), cel mai mare consumator de ciocolata
elvetiana. 32
Scaderea a fost partial compensata de majorarea vanzarilor catre Belgia, ce au
crescut cu 51,9% in valoare.

B I B L I O G R FI E

 Milza Pierre, Berstein Serge, Istoria secolului XX. Sfârşitul lumii

europene. 1900-1905. Bucureşti, 1998,

32
http://www.bloombiz.ro
 Saizu I., Tacu Al., Europa economică interbelică. Institutul european, Iaşi,
1997,

 http://www.bloombiz.ro

 www.capital.ro/

 http://www.cotidianul.ro

 www.curierulnational.ro

 http://www.evz.ro/articole/detalii-articol

 http://economie.hotnews.ro

 www.frontnews.ro/

 www.inius.ro

 http://khris.ro

 mpinteractiv.ro

 www.realitatea.net

 www.wall-street.ro