PRELUARI DIN MANAGEMENTUL JAPONEZ IN SUA

Firma americano-japoneza Sony din San Diego reprezinta un exemplu de aplicat a

managementului nipon in SUA. In 1981, uzina din San Diego a produs mai mult de 700.000 de
televizoare color, ceea ce reprezinta 1/3 din productia totala a lui Sony. Realizarea unei productivitati
a muncii similara cu cea dintr-o intreprindere din Japonia se datoreaza si atmosferei create in cadrul
firmei. Astfel, in intreprindere nu exista ierarhie, managerii si muncitorii se apeleaza pe numele mic,
iau masa impreuna, iar o data pe luna un cadru din conducerea superioara se adreseaza lucratorilor
pentru a le expune obiectivele in domeniul vanzarilor si productiei sau pentru a-i incuraja sa-si expuna
dorintele. Intreprinderea organizeaza de patru ori pe an cate o receptie pentru angajati. Atitudinea
lucratorilor americani din cadrul firmei poate fi caracterizata de opinia exprimata de Price, 54 de ani,
care lucreaza la linia de montaj ”…a lucra pentru Sony, este ca si cum ai lucra pentru familia ta”. De
altfel, directorul uzinei, Shiro Yamada, 58 de ani, afirma ca intre muncitorii americani si colegii lor
japonezi exista foarte putine diferente. El sustine ca “americanii sunt la fel de constienti de importanta
calitatii ca si japonezii, trebuie numai da fie motivati”. Shiro Yamada acorda o deosebita atentie
nevoilor muncitorilor. O data pe an muncitorii al caror procent de absenteism este nul, sunt invitati
intr-un restaurant din centrul orasului. Atentie deosebita se acorda si conditiilor de munca si de viata a
lucratorilor. Astfel, daca exista o sesizare despre dimensiunea prea mica a frigiderului necesar mesei,
acesta se va inlocui cu rapiditate. Vicepresedintele Masayoshi Morin pe care toti il striga Mike, a
urmat cursuri de spaniola pentru a putea conversa cu unii lucratori de origine spaniola.Peste tot in
intreprindere sunt instalate telefoane care sa permita comunicarea si inregistrarea anonima a sugestiilor
si revendicarilor lucratorilor. In speranta ca lucratorii vor face proba loialitatii lor, intreprinderea se
straduieste sa creeze legaturi stranse cu acestia. Promovarile vin din interior; majoritatea
supraveghetorilor liniei de montaj sunt absolventi ai scolilor secundare care au promovat datorita
muncii lor si loialitatii lor fata de intreprindere. Cu toate ca in perioada 1973-1975 vanzarile la
televizoare au scazut productia a fost considerabil incetinita, nimeni nu a fost dat afara. Lucratorilor li
s-a cerut sa desfasoare alte munci de intretinere pentru a ramane in continuare in intreprindere. Cand
unul dintre primii lucratori ai uzinei si-a cerut demisia la mai putin de un an de la angajare,
conducatorii japonezi au fost surprinsi de acest fenomen, Richard Crossman, specialistul in relatiile
umane ale uzinei, explica “ …ei au venit sa ma vada si m-au intrebat unde s-au inselat. A trebuit sa le
explic ca in sudul Californiei esto o practica curenta aceea de a parasi slujba” Grija pentru salariatii sai
a dat rezultate excelente pentru firma. Numeroasele tentative care vizau implantarea unui sindicat au
fost respinse intr-o proportie de 3/1. Jean Timmerman, de 22 de ani, membru al unei uniuni sindicale
afirma: “ Salariul pe care-l primeam la sindicat era mult prea mare si avantajele sociale erau probabil
mai bune, dar pana la urma, prefer sa lucrez aici”. Totusi, Sony nu a fortat muncitorii americani sa
lucreze in stil japonez. Folosirea unor salopete galbene pe cae firma le pune la dispozitia muncitorilor
de pe linia de montaj a fost un esec, intrucat acestia preferau sa poarte bluejeans. De asemenea,
intreprinderea a incercat sa prevada o perioada pentru exercitiile fizice cu lucratorii din San Diego, asa
cum exista in Japonia, nu s-a revenit asupra acestei decizii ca urmare a opozitiei acestora. Cel mai
tanar supraveghetor din uzina, Mark Dempsey, 23 de ani, admite ca exista o prapastie culturala intre
japonezi si americani, afirmand:’ ei nu inteleg ca unii dintre noi se gandesc numai la week-end, in
timp ce majoritatea dintre ei nu se gandesc decat cum sa reia lucrul”. Exista si opinii ale muncitorilor
americani potrivit carora sistemul de management japonez bazat pe consens provoaca intarziere, el
demonstrand incapacitatea de a decide. Totusi, majoritatea mucitorilor americani apreciaza acest
sistem de management, iar unii dintre ei nu-l mai considera strain. Semnificativa in acest scop este
afirmatia supraveghetorului Robert Williams:”Cu mult timp in urma, americanii tineau cont si ei de
persoana ca si japonezii, numai ca in timp s-a pierdut aceasta sensibilitate”.
Subiecte de dezbatere:
1. Cum apreciati sistemul de management japonez?
2. Ce tip de probleme considerati ca vor avea de solutionat managerii japonezi in SUA?
3. Cum considerati ca trebuie facut transferul de cunostinte in domeniul
managementului?