Vietnam, mlastina mortii

9 februarie 1965 inceputul razboiului americano-vietnamez

In junglele sud-estului asiatic, America a inregistrat singura sa infrangere mil
itara in peste doua secole de istorie. Razboiul din Vietnam s-a soldat cu milioa
ne de victime (marea majoritate din randurile vietnamezilor), cu mari pagube mat
eriale, dezastre ecologice fara precedent, cu alte sute de mii de destine umane
sfaramate si cu aparitia unei noi maladii in mentalul colectiv: sindromul vietna
mez. Razboiul din Vietnam a fost cel mai ucigator razboi cald din perioada razbo
iului rece.
Razboiul care a adus Vietnamului independenta si unitate sub un guvern comunist,
poate fi impartit in doua mari faze: prima, cunoscuta si ca razboiul din Indochi
na , a durat din 1946 pana in 1954 si a marcat sfarsitul dominatiei franceze in Vi
etnam (divizat in Vietnamul de Sud si Vietnamul de Nord); a doua faza, din 1957
pana in 1975, a insemnat infrangerea regimului anticomunist din Vietnamul de Sud
(sprijinit de interventia directa a SUA) de catre luptatorii din Frontul Nation
al de Eliberare si din Vietnamul de Nord si reunificarea tarii.
Dupa razboiul din Indochina, chestiunea vietnameza isi facuse loc in cadrul razb
oiului rece care opunea Occidentul lumii comuniste. Dupa esecul americanilor de
a-l elimina pe Castro, acestia aveau de refacut imaginea citadelei democratiei m
ondiale. Jungla vietnameza a fost aleasa ca scena pe care comunismul asiatic tre
buia sa fie supus unei infrangeri spectaculoase.
Principiul dominoului
Pentru a impiedica extinderea dominatiei comuniste de la Nord spre Sud, in 1955
SUA au solicitat crearea republicii Vietnamului de Sud sub conducerea anticomuni
stului Ngo Dinh Diem. Din 1957, declansarea unei gherile rurale comuniste, cu sp
rijin nord-vietnamez, impotriva guvernului din Sud a dus la inceperea celei de-a
doua faze a razboiului din Vietnam.
In fata succeselor obtinute de luptatorii vietcong care actionau din 1960 in col
aborare cu Frontul National de Eliberare teama ca o victorie comunista ar fi dus
la pierderea intregii Asii de SE (teoria dominoului ) a determinat SUA sa intervin
a direct, cu forte armate, in sprijinul sud-vietnamezilor. Numarul militarilor a
mericani aflati in Vietnam a crescut de la doar cateva sute de oameni la 15.000
in 1961, 125.000 in 1965, peste 400.000 in 1967 si peste 700.000 dupa 1968. Pana
la sfarsitul razboiului, in Vietnam s-au perindat 2,7 milioane de americani sub
arme.
Americanii incercasera din 1964, prin bombardamente continue si masive, sa impie
dice toate activitatile de productie din Vietnamul de Nord, precum si orice posi
bilitate de ajutor pentru trupele vietcong. In tot acest timp, nord-vietnamezii
si vietcongul au primit continuu arme si sprijin economic din partea Uniunii Sov
ietice si a Chinei comuniste.
Trupele vietcong erau de sapte ori mai putin numeroase decat trupele lui Diem ec
hipate si antrenate de americani insa dispuneau de atuuri importante: ardoarea l
or revolutionara si nationalista, experienta lor in luptele de gherila, ajutorul
pe care-l primeau din partea populatiei satelor si sprijinul Nordului care furn
iza arme si combatanti, dirijati pe un drum care trecea prin Laosul si Cambodgia
vecine, prin asa numita poteca Ho Shi Min .
In august 1964 a avut loc incidentul din golful Tonkin : o nava de razboi americana
, Maddox, a fost mitraliata de vase de patrulare nord-vietnameze. Momentul incep
erii celui mai controversat razboi din istoria Americii nu a fost fixat printr-o
declaratie oficiala de razboi, ci de o rezolutie a Congresului american care pr
eciza ca Statele Unite considera ca mentinerea pacii si a securitatii internation
ale in Asia de Sud-Est sunt esentiale pentru interesele lor nationale si pentru
pacea lumii .
Esecul american
Dupa ce a ordonat raiduri de bombardament ca represalii, Johnson, presedintele S
UA, a cerut Congresului mana libera pentru a actiona. Aprobarea forului legislat
iv a fost cvasiunanima. Urmarea a fost declansarea bombardamentelor sistematice
asupra Vietnamului de Nord si, la 9 februarie 1965, trimiterea in sud a puscasil
or marini cu misiuni de lupta.
Pentru infrangerea comunismului vietnamez, americanii au folosit un arsenal sofi
sticat din cadrul caruia nu au lipsit armele cu napalm, defoliante, bombele anti-
personal si bombele cu aerosol . Sutele de mii de victime nu au reusit sa distruga v
ointa de rezistenta a Hanoiului.
Puterea de la Saigon se dovedea a fi corupta si instabila, iar situatia economic
a precara a Vietnamului de Sud a compromis regimul pana la cote alarmante. Acuza
tiile la adresa presedintelui Johnson, caruia i se reprosa ca a pierdut Vietnamu
l, au inceput sa devina tot mai puternice in societatea americana. In 1968, in V
ietnam, se gaseau peste 700.000 de soldati americani, iar avioanele US Air Force
lansasera mai multe bombe decat trupele aliate in cel de-al doilea razboi mondi
al.
In martie 1972, 120.000 de militari nord-vietnamezi au patruns in Vietnamul de S
ud. Trupele americane si sud-vietnameze au fost luate prin surprindere. Nici bom
bardarea masiva a Vietnamului de Nord, inclusiv a Hanoiului si a portului Haifon
g, nu a mai putut schimba soarta razboiului. Ofensiva de Tet (o sarbatoare din cal
endarul vietnamez) a demonstrat guvernului de la Washington ca o victorie in Vie
tnam ar implica angajamentul Statelor Unite intr-un razboi total.
Pacea in onoare
Convins ca America nu va castiga razboiul impotriva partizanilor din jungla, Nix
on, noul presedinte american, si-a inceput mandatul reducand efectivele militare
si intensificand bombardamentele.
Nixon a promis ca in urmatorii trei ani va obtine o pace in onoare , dar convorbiri
le de pace, demarate la Paris, bateau pasul pe loc. Razboiul din Vietnam a subli
niat si mai puternic dezacordurile existente intre Franta si Statele Unite. De G
aulle a condamnat razboiul si a insistat asupra faptului ca singura cale de rezo
lvare a conflictului trebuie sa fie dialogul.
Tratativele de la Paris, purtate intre Kissinger si Le Duc Tho, pentru incetarea
conflictului n-au dus la o intrerupere a luptelor aeriene si nici la incetarea
rezistentei sud-vietnameze. In cele din urma, prabusirea armatei sud-vietnameze
si ocuparea Saigonului de catre nord-vietnamezi a pus capat razboiului. Nordul s
i Sudul au fost reunificate in Republica Socialista Vietnam.
Trupele Nordului ocupasera deja Sudul in momentul in care pacea era semnata la P
aris, pe un document ce consfiintea acceptarea de catre SUA a conditiilor puse d
e Vietnamul de Nord. Nixon a afirmat ca a obtinut, in sfarsit, pacea in onoare . Ou
r Times, almanahul american al secolului, consemna faptul ca aceasta pace onorabi
la a fost obtinuta la sfarsitul celui mai lung razboi purtat vreodata de american
i, in urma unei infrangeri militare in fata unei tari mici si inapoiata din punc
t de vedere tehnologic.
Impotriva razboiului!
Protestele impotriva interventiei americane s-a amplificat in timp in intreaga l
ume, antrenand forte de stanga, social-democratiile europene, unele segmente ale
lumii catolice si tarile nealiniate. Cele mai mari proteste impotriva razboiulu
i au fost inregistrate in SUA in special dupa ce, pentru a putea sustine efortul
presupus de un razboi care se prelungea, a fost reintrodusa recrutarea obligato
rie, si pierderile de vieti in randurile corpului expeditionar american au incep
ut sa se acumuleze in mod dramatic. Milioane de protestatari au iesit in strada.
In noiembrie 1965, Norman Morison s-a stropit cu benzina si, tinandu-si in brat
e fetita de un an, si-a dat foc chiar in fata ferestrelor biroului lui Robert Mc
Namara, secretar de Stat la Departamentul Apararii. Protestele din interiorul SU
A au ajuns la un moment dat sa scindeze pana la paroxism societatea americana, a
ntrenata intr-o dezbatere pro si contra, si a facut ca presedintele Lyndon B.Joh
nson sa ia decizia de a nu se mai prezenta in alegeri si de a incepe tratativele
de pace de la Paris.
Sindromul vietnamez
In timpul razboiului, moralul militarilor angajati in operatiunile Cauta si distr
uge din jungla vietnameza a scazut in mod dramatic. Veteranii razboiului s-au int
ors cu traume psihice severe, numite de specialisti sindromul vietnamez . Traumele
psihice provocate de razboi au fost inregistrate de catre Organizatia Mondiala a
Sanatatii sub denumirea de stare de stres posttraumatic . Din randurile combatanti
lor americani, 12% au prezentat tulburari psihice imediate sau reactii acute de
lupta.
Raspunsurile comune dupa expunerea la evenimente traumatice includeau: un sentim
ent neobisnuit de a fi provocat; dificultati de a adormi sau de a mentine somnul
; trezirea devreme; cosmaruri sau flashback-uri; dificultati de concentrare a at
entiei; indiferenta in realizarea unor obiective; explozii de iritabilitate sau
manie, uneori fara motive aparente; pierderea credintei religioase si revolta im
potriva divinitatii; conflicte familiale si profesionale frecvente; oboseala neo
bisnuita, impietrire emotionala; anxietate recurenta legata de siguranta persona
la sau de siguranta unor persoane apropiate; sentiment de singuratate; tristete
exagerata si depresie; incapacitatea de a se elibera de imagini mentale; sentime
nte de neajutorare, de vinovatie si autoculpabilizare.
Regresul economiei americane
Razboiul din Vietnam, unul fara victorie, s-a dovedit dezastruos pentru economia
, finantele si chiar coeziunea poporului american. Imaginea Statelor Unite, care
se erijasera in campioane ale pacii si libertatii, a iesit sifonata dupa pierde
rea a 58.000 de militari si retragerea considerata de unii rusinoasa. Costurile
totale ale razboiului au fost estimate la 623 de miliarde de dolari pe an. Pentr
u prima oara, in Statele Unite un razboi nu a avut ca rezultat relansarea econom
ica ci, dimpotriva, un regres al economiei. Cheltuielile militare (de cinci ori
mai mari decat cele sociale) au creat un deficit al bugetului federal. Incepand
cu anul 1968, devalorizarea dolarului s-a ridicat la 8% intr-un singur an.
Saigonul pacificat
Intrarea trupelor nord-vietnameze din divizia 324 in Saigon, la 30 aprilie 1975,
nu a fost urmata de o baie de sange, asa cum se temeau multi. Saigonul si Vietn
amul de sud, nu trebuiau pedepsite, ci reeducate . Numele capitalei a fost schimbat
in Ho Shi Min. Toate ziarele din perioada saigoneza au fost inchise si toate intr
eprinderile nationalizate. Multi au crezut in politica de clementa a presedintelu
i Ho si s-au inregistrat fara nici o teama sub noile autoritati. Noile autoritati
au introdus o severa ordine militara. Localurile de noapte au fost inchise, dar
micile cafenele in care se asculta muzica rock au continuat sa functioneze.
Multi dintre cei care, imediat dupa retragerea americanilor, au vrut sa emigreze
si n-au reusit si-au incercat in continuare norocul. Unii au pierit in apele oc
eanului, caci ambarcatiunile lor precare nu rezistau la un drum lung. Altii, mai
norocosi, au reusit sa acosteze in diferite porturi ale Asiei, unde au ingrosat
randurile compatriotilor lor in lagarele de refugiati.
Peste cateva luni, aproximativ 500.000 de soldati, functionari, medici, avocati,
ziaristi si profesori care sprijinisera fostul regim, aliat americanilor, au fo
st trimisi in centre de reeducare. O parte a supravietuitorilor s-a intors in Sa
igon abia in 1986.
Memorialul american
La Washington, in cartierul rezidential, se afla un monument unic in lume: Memor
ialul inchinat celor 58.000 de militari americani care au cazut, pentru tara lor
, pe un camp de lupta situat la cateva mii de kilometri departare de casa. Monum
entul este unic pentru ca, spre deosebire de toate celelalte, nu se ridica spre
cer, ci se afla construit sub nivelul solului. Este ca o intrare intr-un garaj s
ubteran, care coboara in panta, dar este impresionant si somptuos prin placile d
e marmura neagra pe care sunt inscrise numele militarilor care au platit cu viat
a intr-o batalie dusa in numele lumii libere impotriva expansiunii comuniste.
Ioan BOTIS