Metode generale In terapia tulburarilor de pronuntie sunt doua categorii mari de metode si procedee.

Prima e reprezentata de metode si procedee de ordin general iar a doua sunt metodele si procedeele specifice tulburarii de limbaj. Prima categorie nu corecteaza tulburarea ca atare, insa metodele de aici sunt foarte necesare pentru ca il pregatesc pe individ din punct de vedere organic, functional si psihic pentru aplicarea metodelor si procedeelor specific logopedice. Ele nu doar ca sunt necesare, dar indirect contribuie la corectarea tulburarilor de limbaj. In functie de fiecare caz in parte, aceste metode de ordin general se pot aplica inaintea metodelor si procedeelor specific logopedice sau se pot aplica concomitent cu acestea si, in fine, exista unii practicieni care aplica pe o perioada scurta de timp aceste procedee generale, apoi incep cu metodele specific logopedice si ori de cate ori este necesar, se face apel din nou la cele generale. Dintre metodele si procedeele de ordin general, prima categorie o constituie gimnastica si miogimnastica corpului si a organelor fono-articulatorii. Se considera legatura dintre motricitatea generala, globala, grosiera si motricitatea fina cu producerea limbajului (e vorba de faptul ca intre acestea exista o dependenta in sensul ca pronuntia, ritmicitatea se realizeaza in functie de dezvoltarea motorie si in special de dezvoltarea motorie a organelor fono-articulatorii). Pentru aparatul fono-articulator, se vor forma seturi de exercitii destinate fiecarui element al aparatului. Spre exemplu, pentru gimnastica faciala, vom face niste exercitii de inchidere si deschidere alternativa a gurii. Umflarea si sugerea obrajilor se incadreaza in acelasi context. Tragerea comisurilor labiale in parti este un alt procedeu, ca si tuguierea buzelor. Pentru gimnastica linguala, ridicarea si coborarea limbii in cavitatea bucala, ridicarea si coborarea limbii in afara cavitatii bucale, spre buza inferioara si apoi spre cea superioara, ridicarea si coborarea limbii prin formarea santului lingual, formarea cupei linguale, vibrarea limbii printre dinti, concomitent cu vibrarea buzelor. A doua categorie din metodele generale este educarea respiratiei si a echilibrului dintre expir si inspir. A treia categorie din aceasta sfera este reprezentata de educarea auzului fonematic. A patra categorie este data de educarea si dezvoltarea trasaturilor de personalitate pozitiva, ca si inlaturarea tulburarilor comportamentale. Se foloseste psihoterapia, iar cateva forme ale ei se folosesc mai deosebit cu adaptare la varsta mentala dar si cronologica a subiectului. Spre exemplu, terapia sugestiva cu eficienta crescuta la subiectul normal, dar putin eficienta in cazul deficientului mintal (se imprima subiectului ideea ca el este un om normal si ca poate vorbi corect, ca dificultatea pe care el o are este tranzitorie si ca trebuie sa aiba incredere in fortele sale proprii). Orice forma de psihoterapie a relaxarii este de asemenea eficienta. Psihoterapiile comportamentale si cognitive sunt si ele des folosite, aplicate in special in tulburarile de ritm si fluenta a vorbirii. In folosirea invatarii operante sunt introduse si niste cunostinte, individul trebuind sa cunoasca elemente de continut verbal. Terapiile logopedice specifice Terapia dislaliei Toate metodele specifice trebuie desfasurate sub forma relaxata si sub forma de joc. In aceasta terapie, trebuie sa il invatam pe subiect pozitia corecta a aparatului fono-articulator. Se folosesc oglinizi logopedice, individuale si colective. De obicei, logopedul e bine sa stea in spatele copilului (la varste mici cu atat mai mult). In cazul sunetelor cu voce, trebuie sa folosim palparea corzilor vocale, a obrajilor. Pe principiul de la simplu la complex trebuie sa se mearga, iar cel mai greu se pronunta la sfarsit. Este bine sa se foloseasca aceste cuvinte invatate corect in propozitii, cele mai eficiente fiind cele cu rime. Se foloseste trusa

Cel mai frecvetn se apeleaza la analizatorul tactil-kinestezic pentru ca subiectul sa poata sesiza diferentele de vibratie ale coardelor vocale. precum oglinda sau instrumentele din trusa logopedica. sunetul afectat poae fi derivat din acele sunete care sunt corect pronuntate si care. carora le urmeaza consoanele sonore b. a sunetelor s de s. D. prin introducerea sa in cuvant si in propozitie. Se pot folosi tehnici de imitare a locomotivei. la deficientii de auz. La o anumita varsta. g. Sunt foarte eficiente metodele de derivare din sunetul care se pronunta corect spre cel care nu se pronunta astfel. td. cat si eventualele schimbari ale dentitiei sau nedezvoltarea suficienta a apratului fonoarticulator. Se folosesc de asemenea scheme. gruprile dt. dar ultima categorie are o frecventa mai mare decat prima. M. r de l. la o anumita comanda. N. m. ce va deriva din sunete aropiate ca pronuntie. mai cu seama. pe aceasta cale. n. Sunetul izolat se mai poate obtine prin indicarea pozitiei corecte a aparatului fonoarticulator si exersarea lui in fata oglinzii. a sasaitului de gascan. d. B. de conditiile de viata ale logopatului. rerinerii. l. etc. dar daca subiectul este bine dezvoltat mental nu mai trebuie respectata ordinea de la simplu la complex ci se poate face chiar invers. prin intermediul simbolisticii verbale. de personalitatea logopatului. dupa care urmeaza sigmatismele si parasigmatismele. fonemele din familia lui S ar fi primele care ar putea fi corectate. au fost lasate la urma. si se pipaie pieptul cu o mana si corzile vocale cu alta. prine xecutia lor motrico-kinestezica si auditiva.a gradinitei sau a scolii in procesul de recuperare. . Corectarea sigmatismului si parasigmatismului se poate corecta prin imitarea sasaitului de sarpe. care se pronunta repede si repetat si apoi. ortograme care sugereaza pozitia corecta a fiecarui element in timpul emiterii sunetului respectiv. a sarpelui. de cauzele care a declansat dificultatea. t. Cel mai greu se corecteaza rotacsimele si pararotacismele. Pentru R. sa se treaca la r. dupa care F. Automatizarea pronuntiei corecte se face prin folosirea cuvintelor ce contin sunteul respectiv. apoi ar fi consoanele cu voce P. deoaerce frecventa tulburarii lor este mai rara si se intalnesc. la intrarea copilului in scoala. in pozitie initiala. Vocalele si semivocalele. se poate adopta pozitia sezuta sau in picioare pentru pronuntie. EA. corectarea fonemelor din familia lui s. G.de exemplu. De asemenea se poate imita starea de frig. de existenta unor deficiente ale auzului. OA. anomalii organo-functionale). cat si eptnru perceperea jetului de aer. in primul rand. m de n si invers). Adeseori pentru pronuntarea izolata a sunetelor se folosesc o serie de mijloace ajutatoare. Se impune. se corecteaza consoanele f. p. apoi. trebuie sa se stabileasca daca tulburarea se datoreaza unei alte tulburari de limbaj sau exista in paralel. In aplicarea metodelor si procedeelor de corectare a dislaliei trebuie sa se tina seama de simptomatolgie. de tipul de tulburare sau forma ei. ca urmare a inhibitiei. In cadrul unei categorii de sunete. zumzetului de albina. ale obrajilor si narilor. sunetul r poate fi derivat din d. C. tulburari de personalitate si insuccese scolare repetate. a concentrari sa imprastierii sale. mediana sau finala. Este indicat ca dislalia sa fie tratata din perioada prescolara. primul asupra caruia trebuie sa operam este suentul de baza. Ordinea corectarii sunetelor sa face si aici de la cele simple la cele dificile. de gradul de dezvoltare si asimilare a informatiilor. pentru a evita instalarea uor deprinderi gresite de pronuntie care sa determine. se apropie cel mai mult de el. T si in fine grupurile de sunete de tip FL. diferentierea. de varsta si nivelul de dezvoltare psihica. negativismului Rezultatele cele mai eficace si mai rapide se obtin prin emiterea corecta a sunetului afectat si. a calduri sau uscaciunii in pronuntia sunetelor (de ex. in final. ca si diftongii si unele grupuri de consoane. in diferitele leziuni ale SNC si in palatoschizis. De asemenea. apoi lichidelor r si l. de colaborarea parintilor. c. In general.logopedica numai atunci cand este absolut necesar (de obicei in unele despicaturi. a mersului locomotivei.

practice. in fixarea sunetului se vor folosi si aceste miloace e conumicare. o mare importanta o are folosirea de propozitii si fraze cu rima. dar si asupra stimularii activitatii psihice generale. ludica si sugestiva. la inceput in cuvinte mai usoare. Terapia balbaielii Toate metodele generale se impun categoric in aceasta terapie. Este importanta terapia familiei. corectarea vorbirii nu trebuie sa se opreasca doar la terapie de tipul logoped – subiect. psihocomportamentale. citirea repetata. Pe parcursul activitatilor se pot folosi ca actiuni de sustinere in metodele respective citirea de imagini. 2. Aceste directii terapeutice se concretizeaza in terapia cauzala. apoi in cuvinte mai complexe. Cand balbaiala este asociata cu alte tulburari de vorbire. Sunt cauze pe care nu le putem inlatura. Obiectivele acestei terapii se realizeaza prin: terapia centrata pe functiile afectate. . Directiile terapeutice sunt determinate si de o caracteristica fundamentala si anume ca intreaga terapie are o universalitate mai mare decat in cazul altor tulburari de limbaj. 3. citirea sonora prin unitati sintagmatice. cauze necunoscute uneori si alteori cunoastem una din cauze dar nu si pe celelalte. apoi asocierea scrisului cu vorbirea. emotional – afective. terapia prin invatare in care domina recuperarea functiilor (intelectual – cognitive. Principiul interventiei de la simplu la complex. pe derivarea sunetelor deficitare din alte sunete si prin perceperea tactilkinestezica a miscarilor pe care le executa apratul fono-articulator in timpul pronuntari corecte Daca subiectul stie sa scrie si sa citeasca. La deficientii de vedere. dar mai eficienta este corectarea concomitenta. sau cu mai multe dimensiuni. dar trebuie mai bine inceput cu terapia centrata pe subiect si pe climatul afectiv favorabil. imitarea vizuala a modului de articulare corecta da rezultate pozitive. comunicationale si relational – sociale). mai ales cu rime. pe fond muzical. Scopul final al restabilirii si dezvoltarii consta in a lua in considerare vorbirea ritmica si fluenta. se pune un accent deosebit pe imitarea auditiva a pronuntiei. terapia de tip psihoterapeutic si anume cea comportamentala. motrice. in educarea pronuntiei corecte. motrice si psihomotrice.Dupa obtinerea izolata a sunetelor. Exista consideratii potrivit carora terapeutul care aplica terapia simptomatica nu trebuie sa se intereseze de cauze. peste care trebuie sa se suprapuna unda subiectului. terapia simptomatica si terapia complexa sau cu mai multe dimensiuni. initial. pe fond de relaxare etc. ci trebuie sa aiba in vedere actionarea asupra unor simptome de ordin psihologic. Seeman militeaza pentru terapia complexa. dar si faptul ca reabilitarea. nu se poate trece peste ele. se pot folosi ecrane pe care se vizualizeaza unda pronuntiei corecte. acestea vor fi fixate in cuvinte. etc. Terapia cauzala urmareste in primul rand sa inlature cauzele care ar provoca tulburarea respectiva si abia dupa inlaturarea acestor cauze se poate incepe corectarea. La debilii mintal. de relaxare. povestirea ritmica pe baza de metronom. se poate respecta principiul de mai sus. Psihoterapia este cu precadere centrata pe subiect si familie. La deficienti de auz. recitirea de poezii. Paote fi s o papusa conectata la un calculator care sa bata din palme cand se realizeaza pronuntia corecta. Este foarte importanta asocierea vorbirii cu ritmul respirator. a scolii. Se impun trei recomandari generale pentru terapia balbaielii: 1. Sunetul ce se fixeaza in cuvinte va ocupa pozitii diferite. Pentru a imprima activitatii teta de joc. stand fata in fata. Aceasta terapie complexa are in vedere combinarea terapiilor cauzale si simptomatice. median si final. citirea concomitenta. terapia ocupationala: jocul si actiuni distractive. citirea in cor.

Subiectul trebuie sa ajunga sa-si constientizeze miscarile organelor vocale . terapeutica in balbaiala se face cat de timpuriu. In final. recaderi dupa unele perioade de corectare. logopedul trebuie sa cunoasca posibilitatile subiectului. pedagogice. o treime se agraveaza iar o treime ramane stationara. sa acorde atentie exercitiilor. influente sugestive. Pentru aceasta. sa faca efort. vorbirea independenta. Un copil negativist nu poate fi reeducat vocal. sa se demonstreze pozitiile corecte. vorbire prelungita. fara a exclude pe tot parcursul interventia logopedica. care il stimuleaza pe subiect sa declanseze vorbirea. Logopedul actioneaza in contextul cauzelor functionale. dar in schimb urmareste in mod expres cateva aspecte de reducere a suferintelor subiectului. Este necesara cunoasterea cauzelor pentru a atrage atentia adultilor asupra conditiilor de agravare. Cu toate acestea. pe intelegerea emotiilor. Susanne Borel . Cand constata o serie de afectiuni organice. evaluarea gestului respirator. inainte de a il lasa pe subiect sa isi consolideze vorbirea gresita si mai ales inainte de a ajunge sa constientizeze o trauma. Este necesara adaptarea motorie a organelor care participa in fonatie. In acelasi sens. Inaintea inceperii terapiei. Vorbirea pe sintagme (impartirea textului pe unitati de inteles) este foarte eficienta. asupra fragilitatii laringelui copilului. se fac exercitii de vorbire in care se urmareste introducerea ritmicitatii si fluentei. prin semnele fonice anormale. Unii autori propun pentru situatiile grave si niste metode mai diferite decat cele pe care le cunoastem. De asemenea. Un alt procedeu vehiculat este al practicii negative. sa faca obiectul unui control constant. Folosim in mod deosebit metronomul pe parcurs. Terapia tulburarilor de voce Terapia tulburarilor de voce incepe mai inainte de toate prin evaluarea simptomelor.Maisonny spune ca o treime se vindeca. de exemplu. vorbirea concomitenta si vorbirea reflectata . la citirea in cor. sa se repete cu regularitate exercitiile. precum si vorbirea prelungita. vorbirea in soapta. Un logoped trebuie ca inaintea inceperii corectarii sa stie cum reactioneaza subiectul la tulburarea sa. La toate acestea se adauga si faptul ca se intalnesc reveniri. Avem in vedere ca balbaiala se diminueaza intre 50 – 80% cand balbaitul vorbeste singur si pana la 90% cand vorbeste in cor. Aceasta nu exclude metodele traditionale. Frӧschels arata ca procedeul masticatiei este foarte util. o sensiblitate acustica exersata. se fac exercitii de emitere a sunetelor afectate. logopedul trebuie sa stie sa se impuna cu tact si autoritate. balbaiala este una dintre cele mai rezistente la corectare tulburari de limbaj. Logonevroza este cea care implica cele mai multe dificultati. Sotii Schilling recomanda folosirea vorbirii cat timp se deruleaza pe un ecran anumite actiuni. cunostintele necesare. in literatura de specialitate. In al treilea rand. de a il face pe subiect sa cunoasca si sa inteleaga informatiile vehiculate si de a il face pe subiect sa elaboreze niste raspunsuri pe cat posibil complete si care se bazeaza pe raspunsuri motrice verbale si fiziologice. sa ii trezeasca dorinta de a se corecta.In ultimul timp. Apoi. pe formarea imaginilor mentale asupra comportamentului. interventia corectiva. In concluzie. Logopedul mai trebuie sa asigure cointeresarea persoanelor din anturaj – parintii in special. trebuie sa se stie tulburarile motorii ale organelor fonatoare. cantat. medicale. a calitatilor vocale. Interventia se face din perspective psihologice. imagini placute. In al patrulea rand. trebuie sa fie orientat logopatul spre tratamentul de specialitate. daca este constient de ea.in al cincilea rand. O prima etapa in terapie este a efectuarii exercitiilor de respiratie. un loc mai apropiat de ceea ce urmarim din punct de vedere general la subiect se realizeaza prin terapia comportamental – cognitiva. pe concentrarea atentiei asupra unor actiuni si formarea de opinii. Spre exemplu. de a dezvata unele comportamente. sa aiba calitati psihoterapeutice. Ele pot fi identificate prin examinarea organelor fonatoare de un logoped. daca vrea sa o remedieze.

spatiala-). Tratamentul logopedic are scopul de a reda miscarile corecte si se realizeaza prin exercitii de respiratie si de educare a calitatilor sunetului. Nu se realizeaza exercitii de dictare pana cand logopedul nu este convins ca subiectul cunoaste fiecare litera. trebuie sa fie legate de experienta de viata a subiectului. a intesitatii si a timbrului. Exercitiile de lateralitate – . 4.prin autocontrol in oglinda si / sau sa isi constientizeze emisia vocala in timpul inregistrarii la un aparat. exercitii de lateralitate care urmaresc coordonarea dintre ochi si mana. cuvintele. In corectarea tulburarilor lexico-grafice trebuie sa se realizeze o corelatie permanenta intre scris si citit. Exercitiile sa fie repetate cu regularitate. le pronunta bine si stie sa discrimineze acustic sunetele. 3. Exercitiile de respiratie au un rol important. nu a lexiei. Exercitii pentru educarea motricitatii generale si manuale – ele se fac pentru ca subiectul sa isi dezvolte o anume abilitate. Se pot folosi miscari precum strangerea si deschiderea pumnului. procese si functii psihice de interes – atentia. astfel incat fiecare subiect sa lucreze intotdeauna la viteza care ii convine. Cand tulburarile scris-cititului apar pe fondul tulburarilor limbajului oral. Activitatea de corectare se va organiza intotdeauna incepand de la nivelul la care se afla subiectul. Pe masura ce se obtin progrese se pot face concomitent corectarile – atat exercitii privind exprimarea verbala. 1. Metodele alese de logoped. cat de bine este lateralizat. Sunt exercitii pentru educarea calitatilor sunetului – a inaltimii. Pentru educarea calitatilor. exercitii de orientare si structurare temporala. precum musculatura mainii. exercitiile fiind la inceput scurte pentru a nu ii provoca oboseala. scrisul dictat. cat si exercitii de citire si scriere. Terapia in dislexo-disgrafie Corectarea dislexo-disgrafiei trebuie sa se bazeze pe o serie de principii care au fost subliniate de mai multi autori. Aceste exercitii au legatura cu corectarea grafica. Metodele si procedeele generale sunt cele care se adreseaza cauzelor care au provocat tulburarile. educarea mainii dominante. care sunt utile daca tulburarile sunt mai ales in plan grafic. 7. cum se orienteaza in spatiu si in timp. Aceste date sunt la originea metodelor si procedeelor alese. 2. corectarea se face mai intai la tulburarile limbajului oral. cea mai buna respiratie este cea diafragmala. pana cand se asigura asimilarea si automatizarea achizitiilor urmarite. de clasa ce o frecventeaza. exercitii de orientare si structurare spatiala. memoria -perceptiva. scrisul copiat. Exercitiile specifice se adreseaza manifestarilor constatate. fara a se tine seama de varsta cronologica a acestuia. precum si o serie de tulburari specifice care sunt la originea tulburarilor lexico-grafice (modul cum subiectul este integrat in schema corporala. Activitatea terapeutica per ansamblu se proiecteaza in functie de datele obtinute in urma evaluarii copilului. textele cu care se lucreaza. 5. Intreaga activitate de corectare a tulburarilor lexico-grafice se va organiza pe baza datelor furnizate in urma unei examinari logopedice generale in care se evalueaza limbajul oral. Dintre exercitiile cu caracter general avem in vedere: exercitii pentru educarea motricitatii generale si a celei manuale. deschidera fiecarui deget pe rand etc. memoria. 6. a degetelor. cu motivatie pentru el si materialul ales sa il faca pe subiect sa ajunga la succes. lexia. exercitii de educare a auzului fonematic. sarcina terapeutului este de a il invata sa vorbeasca mentinand la un nivel minim efortul miscarilor corzilor vocale. dupa posibilitatile sale. cu prioritate.

precum si de decodare a semnelor respective. care presupun manipularea cuvintelor per ansamblu. Tot aici avem educarea memoriei spatiale. omit cuvinte.lateralitatea. Ca exemple de exercitii de acest fel avem: transpunerea prin simboluri spatiale a unor structuri temporale (logopedul emite sunete iar subiectul realizeaza un semn grafic pentru fiecare sunet nominalizat anterior si emis de logoped). perceptive – trasarea directiilor. descifrarea semnificatiei lingvistice. In literatura de specialitate se mentioneaza metode grafofonetice care se axeaza pe corespondenta intre fonem. raportul dintre diferite figuri. care este o consecinta a fixarii dominantei cerebrale. intelegerea mesajului transmis prin textul grafic. este omogena pe partea dreapta. Exercitiile de orientare temporala sunt foarte importante. . dictari de orientare. Copiii nu sesizeaza o anume ordine. In functie de lateralitate se realizeaza si orientarea stanga-dreapta. grafem si litera si metode ideografice. Exercitiile de orientare si structurare spatiala presupun ca subiectul sa constientizeze directiile. o succesiune. simptomelor lexico-grafice respective. Vom avea exercitii pentru stabilirea coordonarii ochi-mana. cu repetarea drumului. Metodele specifice se adreseaza direct grafemului. Ea se formeaza in general pana la 6 ani. de diferentiere a sunetelor. de obicei. abilitarea mainii dominante. a cuvintelor care se deosebesc printr-un singur sunet. trasee de ocolire de obstacole ce trebuie depasite. literelor. Alta categorie de procedee generale o reprezinta exercitiile pentru educarea auzului fonematic. pozitiile. Ne referim la dificultatile de a face corespondenta fonem-litera-grafem. multi copii avand dificultati de scriere dupa dictare deoarece le lipseste perceperea corecta a structurilor temporale specifice – timpul intre efectuarea grafemelor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful