Metode generale In terapia tulburarilor de pronuntie sunt doua categorii mari de metode si procedee.

Prima e reprezentata de metode si procedee de ordin general iar a doua sunt metodele si procedeele specifice tulburarii de limbaj. Prima categorie nu corecteaza tulburarea ca atare, insa metodele de aici sunt foarte necesare pentru ca il pregatesc pe individ din punct de vedere organic, functional si psihic pentru aplicarea metodelor si procedeelor specific logopedice. Ele nu doar ca sunt necesare, dar indirect contribuie la corectarea tulburarilor de limbaj. In functie de fiecare caz in parte, aceste metode de ordin general se pot aplica inaintea metodelor si procedeelor specific logopedice sau se pot aplica concomitent cu acestea si, in fine, exista unii practicieni care aplica pe o perioada scurta de timp aceste procedee generale, apoi incep cu metodele specific logopedice si ori de cate ori este necesar, se face apel din nou la cele generale. Dintre metodele si procedeele de ordin general, prima categorie o constituie gimnastica si miogimnastica corpului si a organelor fono-articulatorii. Se considera legatura dintre motricitatea generala, globala, grosiera si motricitatea fina cu producerea limbajului (e vorba de faptul ca intre acestea exista o dependenta in sensul ca pronuntia, ritmicitatea se realizeaza in functie de dezvoltarea motorie si in special de dezvoltarea motorie a organelor fono-articulatorii). Pentru aparatul fono-articulator, se vor forma seturi de exercitii destinate fiecarui element al aparatului. Spre exemplu, pentru gimnastica faciala, vom face niste exercitii de inchidere si deschidere alternativa a gurii. Umflarea si sugerea obrajilor se incadreaza in acelasi context. Tragerea comisurilor labiale in parti este un alt procedeu, ca si tuguierea buzelor. Pentru gimnastica linguala, ridicarea si coborarea limbii in cavitatea bucala, ridicarea si coborarea limbii in afara cavitatii bucale, spre buza inferioara si apoi spre cea superioara, ridicarea si coborarea limbii prin formarea santului lingual, formarea cupei linguale, vibrarea limbii printre dinti, concomitent cu vibrarea buzelor. A doua categorie din metodele generale este educarea respiratiei si a echilibrului dintre expir si inspir. A treia categorie din aceasta sfera este reprezentata de educarea auzului fonematic. A patra categorie este data de educarea si dezvoltarea trasaturilor de personalitate pozitiva, ca si inlaturarea tulburarilor comportamentale. Se foloseste psihoterapia, iar cateva forme ale ei se folosesc mai deosebit cu adaptare la varsta mentala dar si cronologica a subiectului. Spre exemplu, terapia sugestiva cu eficienta crescuta la subiectul normal, dar putin eficienta in cazul deficientului mintal (se imprima subiectului ideea ca el este un om normal si ca poate vorbi corect, ca dificultatea pe care el o are este tranzitorie si ca trebuie sa aiba incredere in fortele sale proprii). Orice forma de psihoterapie a relaxarii este de asemenea eficienta. Psihoterapiile comportamentale si cognitive sunt si ele des folosite, aplicate in special in tulburarile de ritm si fluenta a vorbirii. In folosirea invatarii operante sunt introduse si niste cunostinte, individul trebuind sa cunoasca elemente de continut verbal. Terapiile logopedice specifice Terapia dislaliei Toate metodele specifice trebuie desfasurate sub forma relaxata si sub forma de joc. In aceasta terapie, trebuie sa il invatam pe subiect pozitia corecta a aparatului fono-articulator. Se folosesc oglinizi logopedice, individuale si colective. De obicei, logopedul e bine sa stea in spatele copilului (la varste mici cu atat mai mult). In cazul sunetelor cu voce, trebuie sa folosim palparea corzilor vocale, a obrajilor. Pe principiul de la simplu la complex trebuie sa se mearga, iar cel mai greu se pronunta la sfarsit. Este bine sa se foloseasca aceste cuvinte invatate corect in propozitii, cele mai eficiente fiind cele cu rime. Se foloseste trusa

G. Este indicat ca dislalia sa fie tratata din perioada prescolara. OA. ce va deriva din sunete aropiate ca pronuntie. apoi ar fi consoanele cu voce P. dar ultima categorie are o frecventa mai mare decat prima. zumzetului de albina. l. Cel mai frecvetn se apeleaza la analizatorul tactil-kinestezic pentru ca subiectul sa poata sesiza diferentele de vibratie ale coardelor vocale. Se pot folosi tehnici de imitare a locomotivei. N. a sarpelui. . EA. sunetul afectat poae fi derivat din acele sunete care sunt corect pronuntate si care. negativismului Rezultatele cele mai eficace si mai rapide se obtin prin emiterea corecta a sunetului afectat si. corectarea fonemelor din familia lui s. de tipul de tulburare sau forma ei. T si in fine grupurile de sunete de tip FL. in final. tulburari de personalitate si insuccese scolare repetate. Sunt foarte eficiente metodele de derivare din sunetul care se pronunta corect spre cel care nu se pronunta astfel. ale obrajilor si narilor. Adeseori pentru pronuntarea izolata a sunetelor se folosesc o serie de mijloace ajutatoare. anomalii organo-functionale). B. Corectarea sigmatismului si parasigmatismului se poate corecta prin imitarea sasaitului de sarpe. se poate adopta pozitia sezuta sau in picioare pentru pronuntie. Ordinea corectarii sunetelor sa face si aici de la cele simple la cele dificile. de conditiile de viata ale logopatului. gruprile dt. diferentierea. p.de exemplu. de varsta si nivelul de dezvoltare psihica. prine xecutia lor motrico-kinestezica si auditiva. rerinerii.logopedica numai atunci cand este absolut necesar (de obicei in unele despicaturi. dupa care F. au fost lasate la urma. etc. pe aceasta cale. la intrarea copilului in scoala. ortograme care sugereaza pozitia corecta a fiecarui element in timpul emiterii sunetului respectiv. c. Automatizarea pronuntiei corecte se face prin folosirea cuvintelor ce contin sunteul respectiv. deoaerce frecventa tulburarii lor este mai rara si se intalnesc. M. apoi lichidelor r si l. Cel mai greu se corecteaza rotacsimele si pararotacismele. r de l. De asemenea. in pozitie initiala. t. primul asupra caruia trebuie sa operam este suentul de baza. carora le urmeaza consoanele sonore b. C. Se impune. cat si eptnru perceperea jetului de aer. In general. la o anumita comanda. dupa care urmeaza sigmatismele si parasigmatismele. a sunetelor s de s. ca urmare a inhibitiei. pentru a evita instalarea uor deprinderi gresite de pronuntie care sa determine. In cadrul unei categorii de sunete. de personalitatea logopatului. a concentrari sa imprastierii sale. de cauzele care a declansat dificultatea. in diferitele leziuni ale SNC si in palatoschizis. a calduri sau uscaciunii in pronuntia sunetelor (de ex. care se pronunta repede si repetat si apoi. n. g. apoi. cat si eventualele schimbari ale dentitiei sau nedezvoltarea suficienta a apratului fonoarticulator. la deficientii de auz. m. trebuie sa se stabileasca daca tulburarea se datoreaza unei alte tulburari de limbaj sau exista in paralel. Sunetul izolat se mai poate obtine prin indicarea pozitiei corecte a aparatului fonoarticulator si exersarea lui in fata oglinzii. sunetul r poate fi derivat din d. mai cu seama. prin intermediul simbolisticii verbale. de existenta unor deficiente ale auzului. a mersului locomotivei. fonemele din familia lui S ar fi primele care ar putea fi corectate. De asemenea se poate imita starea de frig. Vocalele si semivocalele.a gradinitei sau a scolii in procesul de recuperare. dar daca subiectul este bine dezvoltat mental nu mai trebuie respectata ordinea de la simplu la complex ci se poate face chiar invers. La o anumita varsta. si se pipaie pieptul cu o mana si corzile vocale cu alta. se corecteaza consoanele f. de colaborarea parintilor. precum oglinda sau instrumentele din trusa logopedica. m de n si invers). td. d. Se folosesc de asemenea scheme. sa se treaca la r. mediana sau finala. prin introducerea sa in cuvant si in propozitie. In aplicarea metodelor si procedeelor de corectare a dislaliei trebuie sa se tina seama de simptomatolgie. se apropie cel mai mult de el. ca si diftongii si unele grupuri de consoane. a sasaitului de gascan. Pentru R. in primul rand. de gradul de dezvoltare si asimilare a informatiilor. D.

sau cu mai multe dimensiuni. citirea repetata. Cand balbaiala este asociata cu alte tulburari de vorbire. terapia prin invatare in care domina recuperarea functiilor (intelectual – cognitive. acestea vor fi fixate in cuvinte. dar trebuie mai bine inceput cu terapia centrata pe subiect si pe climatul afectiv favorabil. Se impun trei recomandari generale pentru terapia balbaielii: 1. La deficientii de vedere. citirea sonora prin unitati sintagmatice. in educarea pronuntiei corecte. terapia simptomatica si terapia complexa sau cu mai multe dimensiuni. se pot folosi ecrane pe care se vizualizeaza unda pronuntiei corecte. emotional – afective. 3. ci trebuie sa aiba in vedere actionarea asupra unor simptome de ordin psihologic. Psihoterapia este cu precadere centrata pe subiect si familie. stand fata in fata.Dupa obtinerea izolata a sunetelor. de relaxare. Terapia balbaielii Toate metodele generale se impun categoric in aceasta terapie. pe fond muzical. in fixarea sunetului se vor folosi si aceste miloace e conumicare. imitarea vizuala a modului de articulare corecta da rezultate pozitive. Principiul interventiei de la simplu la complex. motrice. peste care trebuie sa se suprapuna unda subiectului. Scopul final al restabilirii si dezvoltarii consta in a lua in considerare vorbirea ritmica si fluenta. Pentru a imprima activitatii teta de joc. a scolii. Aceasta terapie complexa are in vedere combinarea terapiilor cauzale si simptomatice. povestirea ritmica pe baza de metronom. 2. etc. Sunt cauze pe care nu le putem inlatura. o mare importanta o are folosirea de propozitii si fraze cu rima. pe derivarea sunetelor deficitare din alte sunete si prin perceperea tactilkinestezica a miscarilor pe care le executa apratul fono-articulator in timpul pronuntari corecte Daca subiectul stie sa scrie si sa citeasca. practice. apoi asocierea scrisului cu vorbirea. median si final. Directiile terapeutice sunt determinate si de o caracteristica fundamentala si anume ca intreaga terapie are o universalitate mai mare decat in cazul altor tulburari de limbaj. apoi in cuvinte mai complexe. Seeman militeaza pentru terapia complexa. Obiectivele acestei terapii se realizeaza prin: terapia centrata pe functiile afectate. La deficienti de auz. initial. terapia ocupationala: jocul si actiuni distractive. dar si asupra stimularii activitatii psihice generale. Este importanta terapia familiei. mai ales cu rime. dar mai eficienta este corectarea concomitenta. ludica si sugestiva. recitirea de poezii. Terapia cauzala urmareste in primul rand sa inlature cauzele care ar provoca tulburarea respectiva si abia dupa inlaturarea acestor cauze se poate incepe corectarea. nu se poate trece peste ele. Paote fi s o papusa conectata la un calculator care sa bata din palme cand se realizeaza pronuntia corecta. comunicationale si relational – sociale). se poate respecta principiul de mai sus. Aceste directii terapeutice se concretizeaza in terapia cauzala. . la inceput in cuvinte mai usoare. Este foarte importanta asocierea vorbirii cu ritmul respirator. Pe parcursul activitatilor se pot folosi ca actiuni de sustinere in metodele respective citirea de imagini. citirea in cor. corectarea vorbirii nu trebuie sa se opreasca doar la terapie de tipul logoped – subiect. terapia de tip psihoterapeutic si anume cea comportamentala. La debilii mintal. pe fond de relaxare etc. dar si faptul ca reabilitarea. Sunetul ce se fixeaza in cuvinte va ocupa pozitii diferite. cauze necunoscute uneori si alteori cunoastem una din cauze dar nu si pe celelalte. psihocomportamentale. citirea concomitenta. se pune un accent deosebit pe imitarea auditiva a pronuntiei. motrice si psihomotrice. Exista consideratii potrivit carora terapeutul care aplica terapia simptomatica nu trebuie sa se intereseze de cauze.

imagini placute. Este necesara cunoasterea cauzelor pentru a atrage atentia adultilor asupra conditiilor de agravare. care il stimuleaza pe subiect sa declanseze vorbirea. In al treilea rand. Logonevroza este cea care implica cele mai multe dificultati. Subiectul trebuie sa ajunga sa-si constientizeze miscarile organelor vocale . Frӧschels arata ca procedeul masticatiei este foarte util. Aceasta nu exclude metodele traditionale. Este necesara adaptarea motorie a organelor care participa in fonatie. Apoi. sa acorde atentie exercitiilor. logopedul trebuie sa stie sa se impuna cu tact si autoritate. Folosim in mod deosebit metronomul pe parcurs. Susanne Borel . Interventia se face din perspective psihologice. influente sugestive. O prima etapa in terapie este a efectuarii exercitiilor de respiratie. fara a exclude pe tot parcursul interventia logopedica. pe formarea imaginilor mentale asupra comportamentului. daca este constient de ea.Maisonny spune ca o treime se vindeca. sa faca efort. In final. de exemplu. pedagogice. sa aiba calitati psihoterapeutice. In al patrulea rand. trebuie sa fie orientat logopatul spre tratamentul de specialitate. inainte de a il lasa pe subiect sa isi consolideze vorbirea gresita si mai ales inainte de a ajunge sa constientizeze o trauma. recaderi dupa unele perioade de corectare. sa se demonstreze pozitiile corecte. prin semnele fonice anormale. o sensiblitate acustica exersata. Logopedul mai trebuie sa asigure cointeresarea persoanelor din anturaj – parintii in special. Un logoped trebuie ca inaintea inceperii corectarii sa stie cum reactioneaza subiectul la tulburarea sa.In ultimul timp. daca vrea sa o remedieze. pe concentrarea atentiei asupra unor actiuni si formarea de opinii. Cu toate acestea. Inaintea inceperii terapiei. dar in schimb urmareste in mod expres cateva aspecte de reducere a suferintelor subiectului. Cand constata o serie de afectiuni organice. o treime se agraveaza iar o treime ramane stationara. Pentru aceasta. cantat.in al cincilea rand. De asemenea. la citirea in cor. vorbirea concomitenta si vorbirea reflectata . a calitatilor vocale. vorbire prelungita. vorbirea in soapta. Un copil negativist nu poate fi reeducat vocal. Logopedul actioneaza in contextul cauzelor functionale. Sotii Schilling recomanda folosirea vorbirii cat timp se deruleaza pe un ecran anumite actiuni. Spre exemplu. asupra fragilitatii laringelui copilului. Un alt procedeu vehiculat este al practicii negative. Avem in vedere ca balbaiala se diminueaza intre 50 – 80% cand balbaitul vorbeste singur si pana la 90% cand vorbeste in cor. logopedul trebuie sa cunoasca posibilitatile subiectului. de a dezvata unele comportamente. sa faca obiectul unui control constant. trebuie sa se stie tulburarile motorii ale organelor fonatoare. Ele pot fi identificate prin examinarea organelor fonatoare de un logoped. In concluzie. In acelasi sens. sa ii trezeasca dorinta de a se corecta. Vorbirea pe sintagme (impartirea textului pe unitati de inteles) este foarte eficienta. vorbirea independenta. Unii autori propun pentru situatiile grave si niste metode mai diferite decat cele pe care le cunoastem. terapeutica in balbaiala se face cat de timpuriu. precum si vorbirea prelungita. pe intelegerea emotiilor. interventia corectiva. de a il face pe subiect sa cunoasca si sa inteleaga informatiile vehiculate si de a il face pe subiect sa elaboreze niste raspunsuri pe cat posibil complete si care se bazeaza pe raspunsuri motrice verbale si fiziologice. in literatura de specialitate. un loc mai apropiat de ceea ce urmarim din punct de vedere general la subiect se realizeaza prin terapia comportamental – cognitiva. La toate acestea se adauga si faptul ca se intalnesc reveniri. sa se repete cu regularitate exercitiile. Terapia tulburarilor de voce Terapia tulburarilor de voce incepe mai inainte de toate prin evaluarea simptomelor. se fac exercitii de emitere a sunetelor afectate. cunostintele necesare. medicale. balbaiala este una dintre cele mai rezistente la corectare tulburari de limbaj. se fac exercitii de vorbire in care se urmareste introducerea ritmicitatii si fluentei. evaluarea gestului respirator.

1. cu motivatie pentru el si materialul ales sa il faca pe subiect sa ajunga la succes. exercitiile fiind la inceput scurte pentru a nu ii provoca oboseala. Se pot folosi miscari precum strangerea si deschiderea pumnului. deschidera fiecarui deget pe rand etc. Aceste date sunt la originea metodelor si procedeelor alese. Exercitiile de lateralitate – . pana cand se asigura asimilarea si automatizarea achizitiilor urmarite. dupa posibilitatile sale. Aceste exercitii au legatura cu corectarea grafica. scrisul copiat. Activitatea de corectare se va organiza intotdeauna incepand de la nivelul la care se afla subiectul. sarcina terapeutului este de a il invata sa vorbeasca mentinand la un nivel minim efortul miscarilor corzilor vocale. Terapia in dislexo-disgrafie Corectarea dislexo-disgrafiei trebuie sa se bazeze pe o serie de principii care au fost subliniate de mai multi autori. corectarea se face mai intai la tulburarile limbajului oral. Exercitiile sa fie repetate cu regularitate. a degetelor. Pe masura ce se obtin progrese se pot face concomitent corectarile – atat exercitii privind exprimarea verbala. astfel incat fiecare subiect sa lucreze intotdeauna la viteza care ii convine. Sunt exercitii pentru educarea calitatilor sunetului – a inaltimii. educarea mainii dominante. Metodele alese de logoped. textele cu care se lucreaza. cat de bine este lateralizat. scrisul dictat. cuvintele. precum si o serie de tulburari specifice care sunt la originea tulburarilor lexico-grafice (modul cum subiectul este integrat in schema corporala. exercitii de lateralitate care urmaresc coordonarea dintre ochi si mana. spatiala-). Intreaga activitate de corectare a tulburarilor lexico-grafice se va organiza pe baza datelor furnizate in urma unei examinari logopedice generale in care se evalueaza limbajul oral. Dintre exercitiile cu caracter general avem in vedere: exercitii pentru educarea motricitatii generale si a celei manuale. a intesitatii si a timbrului. cat si exercitii de citire si scriere. Metodele si procedeele generale sunt cele care se adreseaza cauzelor care au provocat tulburarile. de clasa ce o frecventeaza. exercitii de orientare si structurare spatiala. 4. nu a lexiei. cea mai buna respiratie este cea diafragmala. le pronunta bine si stie sa discrimineze acustic sunetele. precum musculatura mainii. Tratamentul logopedic are scopul de a reda miscarile corecte si se realizeaza prin exercitii de respiratie si de educare a calitatilor sunetului. Cand tulburarile scris-cititului apar pe fondul tulburarilor limbajului oral. lexia. exercitii de educare a auzului fonematic. cu prioritate. 3. memoria. 7. trebuie sa fie legate de experienta de viata a subiectului. exercitii de orientare si structurare temporala. In corectarea tulburarilor lexico-grafice trebuie sa se realizeze o corelatie permanenta intre scris si citit. 6. procese si functii psihice de interes – atentia.prin autocontrol in oglinda si / sau sa isi constientizeze emisia vocala in timpul inregistrarii la un aparat. memoria -perceptiva. Exercitiile de respiratie au un rol important. Nu se realizeaza exercitii de dictare pana cand logopedul nu este convins ca subiectul cunoaste fiecare litera. Exercitiile specifice se adreseaza manifestarilor constatate. Activitatea terapeutica per ansamblu se proiecteaza in functie de datele obtinute in urma evaluarii copilului. 5. Exercitii pentru educarea motricitatii generale si manuale – ele se fac pentru ca subiectul sa isi dezvolte o anume abilitate. Pentru educarea calitatilor. care sunt utile daca tulburarile sunt mai ales in plan grafic. fara a se tine seama de varsta cronologica a acestuia. cum se orienteaza in spatiu si in timp. 2.

descifrarea semnificatiei lingvistice. literelor. care presupun manipularea cuvintelor per ansamblu. Alta categorie de procedee generale o reprezinta exercitiile pentru educarea auzului fonematic. cu repetarea drumului. intelegerea mesajului transmis prin textul grafic. precum si de decodare a semnelor respective. de diferentiere a sunetelor. multi copii avand dificultati de scriere dupa dictare deoarece le lipseste perceperea corecta a structurilor temporale specifice – timpul intre efectuarea grafemelor. perceptive – trasarea directiilor. a cuvintelor care se deosebesc printr-un singur sunet. Tot aici avem educarea memoriei spatiale. dictari de orientare. Ne referim la dificultatile de a face corespondenta fonem-litera-grafem. raportul dintre diferite figuri. omit cuvinte. o succesiune. Metodele specifice se adreseaza direct grafemului. In functie de lateralitate se realizeaza si orientarea stanga-dreapta. Copiii nu sesizeaza o anume ordine. simptomelor lexico-grafice respective. abilitarea mainii dominante. este omogena pe partea dreapta. In literatura de specialitate se mentioneaza metode grafofonetice care se axeaza pe corespondenta intre fonem. care este o consecinta a fixarii dominantei cerebrale. Ea se formeaza in general pana la 6 ani.lateralitatea. trasee de ocolire de obstacole ce trebuie depasite. . de obicei. pozitiile. Exercitiile de orientare si structurare spatiala presupun ca subiectul sa constientizeze directiile. Vom avea exercitii pentru stabilirea coordonarii ochi-mana. Ca exemple de exercitii de acest fel avem: transpunerea prin simboluri spatiale a unor structuri temporale (logopedul emite sunete iar subiectul realizeaza un semn grafic pentru fiecare sunet nominalizat anterior si emis de logoped). Exercitiile de orientare temporala sunt foarte importante. grafem si litera si metode ideografice.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful