P. 1
Terapia Tulburarilor de Limbaj Anul II

Terapia Tulburarilor de Limbaj Anul II

|Views: 173|Likes:
Published by Laura Soare

More info:

Published by: Laura Soare on May 21, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/05/2013

pdf

text

original

Metode generale In terapia tulburarilor de pronuntie sunt doua categorii mari de metode si procedee.

Prima e reprezentata de metode si procedee de ordin general iar a doua sunt metodele si procedeele specifice tulburarii de limbaj. Prima categorie nu corecteaza tulburarea ca atare, insa metodele de aici sunt foarte necesare pentru ca il pregatesc pe individ din punct de vedere organic, functional si psihic pentru aplicarea metodelor si procedeelor specific logopedice. Ele nu doar ca sunt necesare, dar indirect contribuie la corectarea tulburarilor de limbaj. In functie de fiecare caz in parte, aceste metode de ordin general se pot aplica inaintea metodelor si procedeelor specific logopedice sau se pot aplica concomitent cu acestea si, in fine, exista unii practicieni care aplica pe o perioada scurta de timp aceste procedee generale, apoi incep cu metodele specific logopedice si ori de cate ori este necesar, se face apel din nou la cele generale. Dintre metodele si procedeele de ordin general, prima categorie o constituie gimnastica si miogimnastica corpului si a organelor fono-articulatorii. Se considera legatura dintre motricitatea generala, globala, grosiera si motricitatea fina cu producerea limbajului (e vorba de faptul ca intre acestea exista o dependenta in sensul ca pronuntia, ritmicitatea se realizeaza in functie de dezvoltarea motorie si in special de dezvoltarea motorie a organelor fono-articulatorii). Pentru aparatul fono-articulator, se vor forma seturi de exercitii destinate fiecarui element al aparatului. Spre exemplu, pentru gimnastica faciala, vom face niste exercitii de inchidere si deschidere alternativa a gurii. Umflarea si sugerea obrajilor se incadreaza in acelasi context. Tragerea comisurilor labiale in parti este un alt procedeu, ca si tuguierea buzelor. Pentru gimnastica linguala, ridicarea si coborarea limbii in cavitatea bucala, ridicarea si coborarea limbii in afara cavitatii bucale, spre buza inferioara si apoi spre cea superioara, ridicarea si coborarea limbii prin formarea santului lingual, formarea cupei linguale, vibrarea limbii printre dinti, concomitent cu vibrarea buzelor. A doua categorie din metodele generale este educarea respiratiei si a echilibrului dintre expir si inspir. A treia categorie din aceasta sfera este reprezentata de educarea auzului fonematic. A patra categorie este data de educarea si dezvoltarea trasaturilor de personalitate pozitiva, ca si inlaturarea tulburarilor comportamentale. Se foloseste psihoterapia, iar cateva forme ale ei se folosesc mai deosebit cu adaptare la varsta mentala dar si cronologica a subiectului. Spre exemplu, terapia sugestiva cu eficienta crescuta la subiectul normal, dar putin eficienta in cazul deficientului mintal (se imprima subiectului ideea ca el este un om normal si ca poate vorbi corect, ca dificultatea pe care el o are este tranzitorie si ca trebuie sa aiba incredere in fortele sale proprii). Orice forma de psihoterapie a relaxarii este de asemenea eficienta. Psihoterapiile comportamentale si cognitive sunt si ele des folosite, aplicate in special in tulburarile de ritm si fluenta a vorbirii. In folosirea invatarii operante sunt introduse si niste cunostinte, individul trebuind sa cunoasca elemente de continut verbal. Terapiile logopedice specifice Terapia dislaliei Toate metodele specifice trebuie desfasurate sub forma relaxata si sub forma de joc. In aceasta terapie, trebuie sa il invatam pe subiect pozitia corecta a aparatului fono-articulator. Se folosesc oglinizi logopedice, individuale si colective. De obicei, logopedul e bine sa stea in spatele copilului (la varste mici cu atat mai mult). In cazul sunetelor cu voce, trebuie sa folosim palparea corzilor vocale, a obrajilor. Pe principiul de la simplu la complex trebuie sa se mearga, iar cel mai greu se pronunta la sfarsit. Este bine sa se foloseasca aceste cuvinte invatate corect in propozitii, cele mai eficiente fiind cele cu rime. Se foloseste trusa

sunetul r poate fi derivat din d. zumzetului de albina. la intrarea copilului in scoala. p. In aplicarea metodelor si procedeelor de corectare a dislaliei trebuie sa se tina seama de simptomatolgie. Sunt foarte eficiente metodele de derivare din sunetul care se pronunta corect spre cel care nu se pronunta astfel. cat si eventualele schimbari ale dentitiei sau nedezvoltarea suficienta a apratului fonoarticulator. t. a calduri sau uscaciunii in pronuntia sunetelor (de ex. in primul rand. td. Se impune. dupa care urmeaza sigmatismele si parasigmatismele. trebuie sa se stabileasca daca tulburarea se datoreaza unei alte tulburari de limbaj sau exista in paralel. apoi lichidelor r si l. de cauzele care a declansat dificultatea. Se pot folosi tehnici de imitare a locomotivei. Se folosesc de asemenea scheme. de tipul de tulburare sau forma ei. de personalitatea logopatului. se corecteaza consoanele f. a sarpelui. D.logopedica numai atunci cand este absolut necesar (de obicei in unele despicaturi. l. Sunetul izolat se mai poate obtine prin indicarea pozitiei corecte a aparatului fonoarticulator si exersarea lui in fata oglinzii. In general.a gradinitei sau a scolii in procesul de recuperare. a sunetelor s de s. in pozitie initiala. deoaerce frecventa tulburarii lor este mai rara si se intalnesc. la o anumita comanda. mediana sau finala. se apropie cel mai mult de el. a mersului locomotivei. n. r de l. Corectarea sigmatismului si parasigmatismului se poate corecta prin imitarea sasaitului de sarpe. etc. tulburari de personalitate si insuccese scolare repetate. apoi. carora le urmeaza consoanele sonore b. au fost lasate la urma. anomalii organo-functionale). gruprile dt. dupa care F. sunetul afectat poae fi derivat din acele sunete care sunt corect pronuntate si care. prin introducerea sa in cuvant si in propozitie. pe aceasta cale. a sasaitului de gascan. ortograme care sugereaza pozitia corecta a fiecarui element in timpul emiterii sunetului respectiv. T si in fine grupurile de sunete de tip FL. ca urmare a inhibitiei. diferentierea. g. dar ultima categorie are o frecventa mai mare decat prima. dar daca subiectul este bine dezvoltat mental nu mai trebuie respectata ordinea de la simplu la complex ci se poate face chiar invers. OA. Vocalele si semivocalele. C. In cadrul unei categorii de sunete. precum oglinda sau instrumentele din trusa logopedica.de exemplu. primul asupra caruia trebuie sa operam este suentul de baza. corectarea fonemelor din familia lui s. prin intermediul simbolisticii verbale. Adeseori pentru pronuntarea izolata a sunetelor se folosesc o serie de mijloace ajutatoare. in diferitele leziuni ale SNC si in palatoschizis. B. . m de n si invers). de gradul de dezvoltare si asimilare a informatiilor. apoi ar fi consoanele cu voce P. c. EA. de colaborarea parintilor. G. de conditiile de viata ale logopatului. d. Cel mai frecvetn se apeleaza la analizatorul tactil-kinestezic pentru ca subiectul sa poata sesiza diferentele de vibratie ale coardelor vocale. sa se treaca la r. Ordinea corectarii sunetelor sa face si aici de la cele simple la cele dificile. fonemele din familia lui S ar fi primele care ar putea fi corectate. ca si diftongii si unele grupuri de consoane. in final. a concentrari sa imprastierii sale. se poate adopta pozitia sezuta sau in picioare pentru pronuntie. La o anumita varsta. M. De asemenea se poate imita starea de frig. ce va deriva din sunete aropiate ca pronuntie. mai cu seama. rerinerii. ale obrajilor si narilor. prine xecutia lor motrico-kinestezica si auditiva. Cel mai greu se corecteaza rotacsimele si pararotacismele. la deficientii de auz. Pentru R. De asemenea. cat si eptnru perceperea jetului de aer. m. negativismului Rezultatele cele mai eficace si mai rapide se obtin prin emiterea corecta a sunetului afectat si. pentru a evita instalarea uor deprinderi gresite de pronuntie care sa determine. de varsta si nivelul de dezvoltare psihica. Automatizarea pronuntiei corecte se face prin folosirea cuvintelor ce contin sunteul respectiv. si se pipaie pieptul cu o mana si corzile vocale cu alta. Este indicat ca dislalia sa fie tratata din perioada prescolara. N. care se pronunta repede si repetat si apoi. de existenta unor deficiente ale auzului.

pe derivarea sunetelor deficitare din alte sunete si prin perceperea tactilkinestezica a miscarilor pe care le executa apratul fono-articulator in timpul pronuntari corecte Daca subiectul stie sa scrie si sa citeasca. apoi in cuvinte mai complexe. mai ales cu rime. povestirea ritmica pe baza de metronom. Scopul final al restabilirii si dezvoltarii consta in a lua in considerare vorbirea ritmica si fluenta. pe fond muzical. terapia simptomatica si terapia complexa sau cu mai multe dimensiuni. sau cu mai multe dimensiuni. Sunt cauze pe care nu le putem inlatura. pe fond de relaxare etc. dar trebuie mai bine inceput cu terapia centrata pe subiect si pe climatul afectiv favorabil. la inceput in cuvinte mai usoare. a scolii. citirea in cor. Aceasta terapie complexa are in vedere combinarea terapiilor cauzale si simptomatice. La deficientii de vedere. citirea concomitenta. de relaxare. dar si faptul ca reabilitarea. Principiul interventiei de la simplu la complex. imitarea vizuala a modului de articulare corecta da rezultate pozitive. Paote fi s o papusa conectata la un calculator care sa bata din palme cand se realizeaza pronuntia corecta. cauze necunoscute uneori si alteori cunoastem una din cauze dar nu si pe celelalte. La deficienti de auz. La debilii mintal. dar mai eficienta este corectarea concomitenta. ludica si sugestiva. median si final. terapia ocupationala: jocul si actiuni distractive. Exista consideratii potrivit carora terapeutul care aplica terapia simptomatica nu trebuie sa se intereseze de cauze. . se pot folosi ecrane pe care se vizualizeaza unda pronuntiei corecte. Psihoterapia este cu precadere centrata pe subiect si familie. 2. Se impun trei recomandari generale pentru terapia balbaielii: 1. citirea repetata. terapia prin invatare in care domina recuperarea functiilor (intelectual – cognitive. Este importanta terapia familiei. apoi asocierea scrisului cu vorbirea. comunicationale si relational – sociale). ci trebuie sa aiba in vedere actionarea asupra unor simptome de ordin psihologic. initial. Terapia balbaielii Toate metodele generale se impun categoric in aceasta terapie. Cand balbaiala este asociata cu alte tulburari de vorbire. etc. motrice si psihomotrice. nu se poate trece peste ele. se poate respecta principiul de mai sus. o mare importanta o are folosirea de propozitii si fraze cu rima. citirea sonora prin unitati sintagmatice. Obiectivele acestei terapii se realizeaza prin: terapia centrata pe functiile afectate. terapia de tip psihoterapeutic si anume cea comportamentala. Aceste directii terapeutice se concretizeaza in terapia cauzala. emotional – afective. Pentru a imprima activitatii teta de joc. in educarea pronuntiei corecte. Terapia cauzala urmareste in primul rand sa inlature cauzele care ar provoca tulburarea respectiva si abia dupa inlaturarea acestor cauze se poate incepe corectarea. Seeman militeaza pentru terapia complexa. practice. Directiile terapeutice sunt determinate si de o caracteristica fundamentala si anume ca intreaga terapie are o universalitate mai mare decat in cazul altor tulburari de limbaj. recitirea de poezii. Este foarte importanta asocierea vorbirii cu ritmul respirator. stand fata in fata. acestea vor fi fixate in cuvinte. peste care trebuie sa se suprapuna unda subiectului. 3. Pe parcursul activitatilor se pot folosi ca actiuni de sustinere in metodele respective citirea de imagini. corectarea vorbirii nu trebuie sa se opreasca doar la terapie de tipul logoped – subiect.Dupa obtinerea izolata a sunetelor. psihocomportamentale. dar si asupra stimularii activitatii psihice generale. se pune un accent deosebit pe imitarea auditiva a pronuntiei. motrice. Sunetul ce se fixeaza in cuvinte va ocupa pozitii diferite. in fixarea sunetului se vor folosi si aceste miloace e conumicare.

de a il face pe subiect sa cunoasca si sa inteleaga informatiile vehiculate si de a il face pe subiect sa elaboreze niste raspunsuri pe cat posibil complete si care se bazeaza pe raspunsuri motrice verbale si fiziologice. O prima etapa in terapie este a efectuarii exercitiilor de respiratie. evaluarea gestului respirator. inainte de a il lasa pe subiect sa isi consolideze vorbirea gresita si mai ales inainte de a ajunge sa constientizeze o trauma. Logopedul actioneaza in contextul cauzelor functionale.Maisonny spune ca o treime se vindeca. vorbire prelungita. care il stimuleaza pe subiect sa declanseze vorbirea. Este necesara cunoasterea cauzelor pentru a atrage atentia adultilor asupra conditiilor de agravare. vorbirea concomitenta si vorbirea reflectata . imagini placute. sa ii trezeasca dorinta de a se corecta. Un logoped trebuie ca inaintea inceperii corectarii sa stie cum reactioneaza subiectul la tulburarea sa. un loc mai apropiat de ceea ce urmarim din punct de vedere general la subiect se realizeaza prin terapia comportamental – cognitiva. Susanne Borel . a calitatilor vocale. La toate acestea se adauga si faptul ca se intalnesc reveniri. o sensiblitate acustica exersata. recaderi dupa unele perioade de corectare. Logopedul mai trebuie sa asigure cointeresarea persoanelor din anturaj – parintii in special. precum si vorbirea prelungita. de exemplu. dar in schimb urmareste in mod expres cateva aspecte de reducere a suferintelor subiectului. Un copil negativist nu poate fi reeducat vocal. pe formarea imaginilor mentale asupra comportamentului. influente sugestive. sa se demonstreze pozitiile corecte. Un alt procedeu vehiculat este al practicii negative. Interventia se face din perspective psihologice. in literatura de specialitate. Unii autori propun pentru situatiile grave si niste metode mai diferite decat cele pe care le cunoastem. In acelasi sens. sa faca efort.in al cincilea rand. trebuie sa se stie tulburarile motorii ale organelor fonatoare. interventia corectiva. sa se repete cu regularitate exercitiile. sa aiba calitati psihoterapeutice. se fac exercitii de emitere a sunetelor afectate. daca este constient de ea. In al patrulea rand. Vorbirea pe sintagme (impartirea textului pe unitati de inteles) este foarte eficienta. De asemenea. Sotii Schilling recomanda folosirea vorbirii cat timp se deruleaza pe un ecran anumite actiuni. se fac exercitii de vorbire in care se urmareste introducerea ritmicitatii si fluentei. Avem in vedere ca balbaiala se diminueaza intre 50 – 80% cand balbaitul vorbeste singur si pana la 90% cand vorbeste in cor. pe concentrarea atentiei asupra unor actiuni si formarea de opinii. vorbirea in soapta. In al treilea rand. pedagogice. balbaiala este una dintre cele mai rezistente la corectare tulburari de limbaj. de a dezvata unele comportamente. Logonevroza este cea care implica cele mai multe dificultati. Apoi. logopedul trebuie sa cunoasca posibilitatile subiectului. trebuie sa fie orientat logopatul spre tratamentul de specialitate. prin semnele fonice anormale. Spre exemplu. medicale. Aceasta nu exclude metodele traditionale. cunostintele necesare. Pentru aceasta. Folosim in mod deosebit metronomul pe parcurs. Cand constata o serie de afectiuni organice. Ele pot fi identificate prin examinarea organelor fonatoare de un logoped. terapeutica in balbaiala se face cat de timpuriu. In concluzie. sa faca obiectul unui control constant. fara a exclude pe tot parcursul interventia logopedica. pe intelegerea emotiilor. Inaintea inceperii terapiei. In final. Subiectul trebuie sa ajunga sa-si constientizeze miscarile organelor vocale . Este necesara adaptarea motorie a organelor care participa in fonatie. Frӧschels arata ca procedeul masticatiei este foarte util.In ultimul timp. la citirea in cor. Cu toate acestea. logopedul trebuie sa stie sa se impuna cu tact si autoritate. daca vrea sa o remedieze. Terapia tulburarilor de voce Terapia tulburarilor de voce incepe mai inainte de toate prin evaluarea simptomelor. sa acorde atentie exercitiilor. asupra fragilitatii laringelui copilului. o treime se agraveaza iar o treime ramane stationara. cantat. vorbirea independenta.

In corectarea tulburarilor lexico-grafice trebuie sa se realizeze o corelatie permanenta intre scris si citit. 4. Terapia in dislexo-disgrafie Corectarea dislexo-disgrafiei trebuie sa se bazeze pe o serie de principii care au fost subliniate de mai multi autori. fara a se tine seama de varsta cronologica a acestuia.prin autocontrol in oglinda si / sau sa isi constientizeze emisia vocala in timpul inregistrarii la un aparat. Tratamentul logopedic are scopul de a reda miscarile corecte si se realizeaza prin exercitii de respiratie si de educare a calitatilor sunetului. Dintre exercitiile cu caracter general avem in vedere: exercitii pentru educarea motricitatii generale si a celei manuale. scrisul copiat. cat de bine este lateralizat. exercitii de orientare si structurare temporala. Aceste date sunt la originea metodelor si procedeelor alese. care sunt utile daca tulburarile sunt mai ales in plan grafic. Activitatea terapeutica per ansamblu se proiecteaza in functie de datele obtinute in urma evaluarii copilului. exercitii de lateralitate care urmaresc coordonarea dintre ochi si mana. memoria. exercitiile fiind la inceput scurte pentru a nu ii provoca oboseala. procese si functii psihice de interes – atentia. 7. Intreaga activitate de corectare a tulburarilor lexico-grafice se va organiza pe baza datelor furnizate in urma unei examinari logopedice generale in care se evalueaza limbajul oral. pana cand se asigura asimilarea si automatizarea achizitiilor urmarite. Exercitiile de lateralitate – . cu motivatie pentru el si materialul ales sa il faca pe subiect sa ajunga la succes. sarcina terapeutului este de a il invata sa vorbeasca mentinand la un nivel minim efortul miscarilor corzilor vocale. de clasa ce o frecventeaza. 6. astfel incat fiecare subiect sa lucreze intotdeauna la viteza care ii convine. exercitii de orientare si structurare spatiala. Metodele si procedeele generale sunt cele care se adreseaza cauzelor care au provocat tulburarile. 2. memoria -perceptiva. spatiala-). precum si o serie de tulburari specifice care sunt la originea tulburarilor lexico-grafice (modul cum subiectul este integrat in schema corporala. dupa posibilitatile sale. Exercitii pentru educarea motricitatii generale si manuale – ele se fac pentru ca subiectul sa isi dezvolte o anume abilitate. cum se orienteaza in spatiu si in timp. 5. Activitatea de corectare se va organiza intotdeauna incepand de la nivelul la care se afla subiectul. deschidera fiecarui deget pe rand etc. cuvintele. a intesitatii si a timbrului. Exercitiile sa fie repetate cu regularitate. exercitii de educare a auzului fonematic. cu prioritate. cat si exercitii de citire si scriere. precum musculatura mainii. 3. trebuie sa fie legate de experienta de viata a subiectului. le pronunta bine si stie sa discrimineze acustic sunetele. Cand tulburarile scris-cititului apar pe fondul tulburarilor limbajului oral. Se pot folosi miscari precum strangerea si deschiderea pumnului. scrisul dictat. Pentru educarea calitatilor. 1. textele cu care se lucreaza. Exercitiile specifice se adreseaza manifestarilor constatate. Metodele alese de logoped. Aceste exercitii au legatura cu corectarea grafica. Sunt exercitii pentru educarea calitatilor sunetului – a inaltimii. Nu se realizeaza exercitii de dictare pana cand logopedul nu este convins ca subiectul cunoaste fiecare litera. lexia. Exercitiile de respiratie au un rol important. educarea mainii dominante. nu a lexiei. corectarea se face mai intai la tulburarile limbajului oral. Pe masura ce se obtin progrese se pot face concomitent corectarile – atat exercitii privind exprimarea verbala. a degetelor. cea mai buna respiratie este cea diafragmala.

. literelor. dictari de orientare. Exercitiile de orientare temporala sunt foarte importante.lateralitatea. o succesiune. care presupun manipularea cuvintelor per ansamblu. Copiii nu sesizeaza o anume ordine. trasee de ocolire de obstacole ce trebuie depasite. a cuvintelor care se deosebesc printr-un singur sunet. de obicei. Tot aici avem educarea memoriei spatiale. descifrarea semnificatiei lingvistice. pozitiile. multi copii avand dificultati de scriere dupa dictare deoarece le lipseste perceperea corecta a structurilor temporale specifice – timpul intre efectuarea grafemelor. Metodele specifice se adreseaza direct grafemului. Exercitiile de orientare si structurare spatiala presupun ca subiectul sa constientizeze directiile. raportul dintre diferite figuri. Alta categorie de procedee generale o reprezinta exercitiile pentru educarea auzului fonematic. perceptive – trasarea directiilor. de diferentiere a sunetelor. In literatura de specialitate se mentioneaza metode grafofonetice care se axeaza pe corespondenta intre fonem. grafem si litera si metode ideografice. intelegerea mesajului transmis prin textul grafic. abilitarea mainii dominante. Ca exemple de exercitii de acest fel avem: transpunerea prin simboluri spatiale a unor structuri temporale (logopedul emite sunete iar subiectul realizeaza un semn grafic pentru fiecare sunet nominalizat anterior si emis de logoped). cu repetarea drumului. Ea se formeaza in general pana la 6 ani. este omogena pe partea dreapta. In functie de lateralitate se realizeaza si orientarea stanga-dreapta. Vom avea exercitii pentru stabilirea coordonarii ochi-mana. precum si de decodare a semnelor respective. simptomelor lexico-grafice respective. care este o consecinta a fixarii dominantei cerebrale. omit cuvinte. Ne referim la dificultatile de a face corespondenta fonem-litera-grafem.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->