Metode generale In terapia tulburarilor de pronuntie sunt doua categorii mari de metode si procedee.

Prima e reprezentata de metode si procedee de ordin general iar a doua sunt metodele si procedeele specifice tulburarii de limbaj. Prima categorie nu corecteaza tulburarea ca atare, insa metodele de aici sunt foarte necesare pentru ca il pregatesc pe individ din punct de vedere organic, functional si psihic pentru aplicarea metodelor si procedeelor specific logopedice. Ele nu doar ca sunt necesare, dar indirect contribuie la corectarea tulburarilor de limbaj. In functie de fiecare caz in parte, aceste metode de ordin general se pot aplica inaintea metodelor si procedeelor specific logopedice sau se pot aplica concomitent cu acestea si, in fine, exista unii practicieni care aplica pe o perioada scurta de timp aceste procedee generale, apoi incep cu metodele specific logopedice si ori de cate ori este necesar, se face apel din nou la cele generale. Dintre metodele si procedeele de ordin general, prima categorie o constituie gimnastica si miogimnastica corpului si a organelor fono-articulatorii. Se considera legatura dintre motricitatea generala, globala, grosiera si motricitatea fina cu producerea limbajului (e vorba de faptul ca intre acestea exista o dependenta in sensul ca pronuntia, ritmicitatea se realizeaza in functie de dezvoltarea motorie si in special de dezvoltarea motorie a organelor fono-articulatorii). Pentru aparatul fono-articulator, se vor forma seturi de exercitii destinate fiecarui element al aparatului. Spre exemplu, pentru gimnastica faciala, vom face niste exercitii de inchidere si deschidere alternativa a gurii. Umflarea si sugerea obrajilor se incadreaza in acelasi context. Tragerea comisurilor labiale in parti este un alt procedeu, ca si tuguierea buzelor. Pentru gimnastica linguala, ridicarea si coborarea limbii in cavitatea bucala, ridicarea si coborarea limbii in afara cavitatii bucale, spre buza inferioara si apoi spre cea superioara, ridicarea si coborarea limbii prin formarea santului lingual, formarea cupei linguale, vibrarea limbii printre dinti, concomitent cu vibrarea buzelor. A doua categorie din metodele generale este educarea respiratiei si a echilibrului dintre expir si inspir. A treia categorie din aceasta sfera este reprezentata de educarea auzului fonematic. A patra categorie este data de educarea si dezvoltarea trasaturilor de personalitate pozitiva, ca si inlaturarea tulburarilor comportamentale. Se foloseste psihoterapia, iar cateva forme ale ei se folosesc mai deosebit cu adaptare la varsta mentala dar si cronologica a subiectului. Spre exemplu, terapia sugestiva cu eficienta crescuta la subiectul normal, dar putin eficienta in cazul deficientului mintal (se imprima subiectului ideea ca el este un om normal si ca poate vorbi corect, ca dificultatea pe care el o are este tranzitorie si ca trebuie sa aiba incredere in fortele sale proprii). Orice forma de psihoterapie a relaxarii este de asemenea eficienta. Psihoterapiile comportamentale si cognitive sunt si ele des folosite, aplicate in special in tulburarile de ritm si fluenta a vorbirii. In folosirea invatarii operante sunt introduse si niste cunostinte, individul trebuind sa cunoasca elemente de continut verbal. Terapiile logopedice specifice Terapia dislaliei Toate metodele specifice trebuie desfasurate sub forma relaxata si sub forma de joc. In aceasta terapie, trebuie sa il invatam pe subiect pozitia corecta a aparatului fono-articulator. Se folosesc oglinizi logopedice, individuale si colective. De obicei, logopedul e bine sa stea in spatele copilului (la varste mici cu atat mai mult). In cazul sunetelor cu voce, trebuie sa folosim palparea corzilor vocale, a obrajilor. Pe principiul de la simplu la complex trebuie sa se mearga, iar cel mai greu se pronunta la sfarsit. Este bine sa se foloseasca aceste cuvinte invatate corect in propozitii, cele mai eficiente fiind cele cu rime. Se foloseste trusa

sa se treaca la r. carora le urmeaza consoanele sonore b. mai cu seama. Vocalele si semivocalele. diferentierea. T si in fine grupurile de sunete de tip FL. trebuie sa se stabileasca daca tulburarea se datoreaza unei alte tulburari de limbaj sau exista in paralel. prin introducerea sa in cuvant si in propozitie. d. t. r de l. Este indicat ca dislalia sa fie tratata din perioada prescolara. Corectarea sigmatismului si parasigmatismului se poate corecta prin imitarea sasaitului de sarpe. M. de conditiile de viata ale logopatului. La o anumita varsta. Sunt foarte eficiente metodele de derivare din sunetul care se pronunta corect spre cel care nu se pronunta astfel. EA. l. primul asupra caruia trebuie sa operam este suentul de baza. in diferitele leziuni ale SNC si in palatoschizis. prine xecutia lor motrico-kinestezica si auditiva. se poate adopta pozitia sezuta sau in picioare pentru pronuntie. precum oglinda sau instrumentele din trusa logopedica. ale obrajilor si narilor. deoaerce frecventa tulburarii lor este mai rara si se intalnesc. In cadrul unei categorii de sunete. gruprile dt.de exemplu. Se folosesc de asemenea scheme. in final.logopedica numai atunci cand este absolut necesar (de obicei in unele despicaturi. . in primul rand. pentru a evita instalarea uor deprinderi gresite de pronuntie care sa determine. de colaborarea parintilor. N. G. de existenta unor deficiente ale auzului. ca si diftongii si unele grupuri de consoane. apoi ar fi consoanele cu voce P. de gradul de dezvoltare si asimilare a informatiilor. Cel mai greu se corecteaza rotacsimele si pararotacismele. mediana sau finala. apoi. de tipul de tulburare sau forma ei. C. si se pipaie pieptul cu o mana si corzile vocale cu alta. m. De asemenea se poate imita starea de frig. la intrarea copilului in scoala. Adeseori pentru pronuntarea izolata a sunetelor se folosesc o serie de mijloace ajutatoare. tulburari de personalitate si insuccese scolare repetate. negativismului Rezultatele cele mai eficace si mai rapide se obtin prin emiterea corecta a sunetului afectat si. se apropie cel mai mult de el. a sarpelui. au fost lasate la urma. apoi lichidelor r si l. Se impune. ca urmare a inhibitiei.a gradinitei sau a scolii in procesul de recuperare. In aplicarea metodelor si procedeelor de corectare a dislaliei trebuie sa se tina seama de simptomatolgie. B. la deficientii de auz. sunetul afectat poae fi derivat din acele sunete care sunt corect pronuntate si care. Sunetul izolat se mai poate obtine prin indicarea pozitiei corecte a aparatului fonoarticulator si exersarea lui in fata oglinzii. c. fonemele din familia lui S ar fi primele care ar putea fi corectate. ce va deriva din sunete aropiate ca pronuntie. anomalii organo-functionale). td. p. n. se corecteaza consoanele f. In general. rerinerii. Automatizarea pronuntiei corecte se face prin folosirea cuvintelor ce contin sunteul respectiv. OA. m de n si invers). la o anumita comanda. de varsta si nivelul de dezvoltare psihica. De asemenea. Se pot folosi tehnici de imitare a locomotivei. de cauzele care a declansat dificultatea. ortograme care sugereaza pozitia corecta a fiecarui element in timpul emiterii sunetului respectiv. g. etc. corectarea fonemelor din familia lui s. in pozitie initiala. dupa care F. a concentrari sa imprastierii sale. a sasaitului de gascan. Ordinea corectarii sunetelor sa face si aici de la cele simple la cele dificile. de personalitatea logopatului. cat si eptnru perceperea jetului de aer. a sunetelor s de s. D. pe aceasta cale. dupa care urmeaza sigmatismele si parasigmatismele. zumzetului de albina. prin intermediul simbolisticii verbale. cat si eventualele schimbari ale dentitiei sau nedezvoltarea suficienta a apratului fonoarticulator. a mersului locomotivei. dar daca subiectul este bine dezvoltat mental nu mai trebuie respectata ordinea de la simplu la complex ci se poate face chiar invers. care se pronunta repede si repetat si apoi. dar ultima categorie are o frecventa mai mare decat prima. sunetul r poate fi derivat din d. Cel mai frecvetn se apeleaza la analizatorul tactil-kinestezic pentru ca subiectul sa poata sesiza diferentele de vibratie ale coardelor vocale. a calduri sau uscaciunii in pronuntia sunetelor (de ex. Pentru R.

se pune un accent deosebit pe imitarea auditiva a pronuntiei. Scopul final al restabilirii si dezvoltarii consta in a lua in considerare vorbirea ritmica si fluenta. Aceste directii terapeutice se concretizeaza in terapia cauzala. apoi in cuvinte mai complexe. se poate respecta principiul de mai sus. corectarea vorbirii nu trebuie sa se opreasca doar la terapie de tipul logoped – subiect. recitirea de poezii. dar mai eficienta este corectarea concomitenta. de relaxare. la inceput in cuvinte mai usoare. Este foarte importanta asocierea vorbirii cu ritmul respirator. povestirea ritmica pe baza de metronom. 2. Seeman militeaza pentru terapia complexa. nu se poate trece peste ele. . citirea concomitenta. pe derivarea sunetelor deficitare din alte sunete si prin perceperea tactilkinestezica a miscarilor pe care le executa apratul fono-articulator in timpul pronuntari corecte Daca subiectul stie sa scrie si sa citeasca. dar si faptul ca reabilitarea. initial. peste care trebuie sa se suprapuna unda subiectului. imitarea vizuala a modului de articulare corecta da rezultate pozitive. citirea repetata. Exista consideratii potrivit carora terapeutul care aplica terapia simptomatica nu trebuie sa se intereseze de cauze. dar trebuie mai bine inceput cu terapia centrata pe subiect si pe climatul afectiv favorabil. pe fond de relaxare etc. La deficientii de vedere. Se impun trei recomandari generale pentru terapia balbaielii: 1. practice. median si final. citirea in cor. apoi asocierea scrisului cu vorbirea. La deficienti de auz. Cand balbaiala este asociata cu alte tulburari de vorbire. Aceasta terapie complexa are in vedere combinarea terapiilor cauzale si simptomatice. etc. in educarea pronuntiei corecte. acestea vor fi fixate in cuvinte. Terapia balbaielii Toate metodele generale se impun categoric in aceasta terapie. Psihoterapia este cu precadere centrata pe subiect si familie. in fixarea sunetului se vor folosi si aceste miloace e conumicare. stand fata in fata. se pot folosi ecrane pe care se vizualizeaza unda pronuntiei corecte. Obiectivele acestei terapii se realizeaza prin: terapia centrata pe functiile afectate. Terapia cauzala urmareste in primul rand sa inlature cauzele care ar provoca tulburarea respectiva si abia dupa inlaturarea acestor cauze se poate incepe corectarea. Pe parcursul activitatilor se pot folosi ca actiuni de sustinere in metodele respective citirea de imagini. terapia de tip psihoterapeutic si anume cea comportamentala. terapia simptomatica si terapia complexa sau cu mai multe dimensiuni. 3. citirea sonora prin unitati sintagmatice. emotional – afective. Sunetul ce se fixeaza in cuvinte va ocupa pozitii diferite. Paote fi s o papusa conectata la un calculator care sa bata din palme cand se realizeaza pronuntia corecta. psihocomportamentale. Sunt cauze pe care nu le putem inlatura. pe fond muzical. Directiile terapeutice sunt determinate si de o caracteristica fundamentala si anume ca intreaga terapie are o universalitate mai mare decat in cazul altor tulburari de limbaj. Este importanta terapia familiei. sau cu mai multe dimensiuni. La debilii mintal. cauze necunoscute uneori si alteori cunoastem una din cauze dar nu si pe celelalte. ludica si sugestiva.Dupa obtinerea izolata a sunetelor. terapia prin invatare in care domina recuperarea functiilor (intelectual – cognitive. motrice. a scolii. mai ales cu rime. motrice si psihomotrice. o mare importanta o are folosirea de propozitii si fraze cu rima. comunicationale si relational – sociale). terapia ocupationala: jocul si actiuni distractive. Principiul interventiei de la simplu la complex. ci trebuie sa aiba in vedere actionarea asupra unor simptome de ordin psihologic. dar si asupra stimularii activitatii psihice generale. Pentru a imprima activitatii teta de joc.

logopedul trebuie sa cunoasca posibilitatile subiectului. Logopedul mai trebuie sa asigure cointeresarea persoanelor din anturaj – parintii in special. se fac exercitii de emitere a sunetelor afectate. asupra fragilitatii laringelui copilului. de a il face pe subiect sa cunoasca si sa inteleaga informatiile vehiculate si de a il face pe subiect sa elaboreze niste raspunsuri pe cat posibil complete si care se bazeaza pe raspunsuri motrice verbale si fiziologice. Cand constata o serie de afectiuni organice. Vorbirea pe sintagme (impartirea textului pe unitati de inteles) este foarte eficienta. cunostintele necesare. daca este constient de ea. imagini placute. de exemplu. Aceasta nu exclude metodele traditionale. Logonevroza este cea care implica cele mai multe dificultati. Sotii Schilling recomanda folosirea vorbirii cat timp se deruleaza pe un ecran anumite actiuni. terapeutica in balbaiala se face cat de timpuriu. O prima etapa in terapie este a efectuarii exercitiilor de respiratie. Interventia se face din perspective psihologice. In acelasi sens. La toate acestea se adauga si faptul ca se intalnesc reveniri. interventia corectiva. In al treilea rand. balbaiala este una dintre cele mai rezistente la corectare tulburari de limbaj. trebuie sa fie orientat logopatul spre tratamentul de specialitate. Un alt procedeu vehiculat este al practicii negative. Logopedul actioneaza in contextul cauzelor functionale. pe formarea imaginilor mentale asupra comportamentului. sa se repete cu regularitate exercitiile. In al patrulea rand. Inaintea inceperii terapiei. Spre exemplu. inainte de a il lasa pe subiect sa isi consolideze vorbirea gresita si mai ales inainte de a ajunge sa constientizeze o trauma. Terapia tulburarilor de voce Terapia tulburarilor de voce incepe mai inainte de toate prin evaluarea simptomelor. vorbirea independenta. medicale. In final. Frӧschels arata ca procedeul masticatiei este foarte util.In ultimul timp. prin semnele fonice anormale. pe intelegerea emotiilor. daca vrea sa o remedieze. vorbire prelungita. a calitatilor vocale. Un copil negativist nu poate fi reeducat vocal. logopedul trebuie sa stie sa se impuna cu tact si autoritate. care il stimuleaza pe subiect sa declanseze vorbirea. vorbirea in soapta. sa acorde atentie exercitiilor. pe concentrarea atentiei asupra unor actiuni si formarea de opinii. Avem in vedere ca balbaiala se diminueaza intre 50 – 80% cand balbaitul vorbeste singur si pana la 90% cand vorbeste in cor. De asemenea. la citirea in cor. in literatura de specialitate. de a dezvata unele comportamente. sa se demonstreze pozitiile corecte. Susanne Borel . o sensiblitate acustica exersata. trebuie sa se stie tulburarile motorii ale organelor fonatoare.in al cincilea rand. Pentru aceasta. Cu toate acestea. fara a exclude pe tot parcursul interventia logopedica. evaluarea gestului respirator. sa ii trezeasca dorinta de a se corecta. se fac exercitii de vorbire in care se urmareste introducerea ritmicitatii si fluentei. un loc mai apropiat de ceea ce urmarim din punct de vedere general la subiect se realizeaza prin terapia comportamental – cognitiva. influente sugestive. Subiectul trebuie sa ajunga sa-si constientizeze miscarile organelor vocale . vorbirea concomitenta si vorbirea reflectata . Ele pot fi identificate prin examinarea organelor fonatoare de un logoped. Este necesara adaptarea motorie a organelor care participa in fonatie. sa faca efort. dar in schimb urmareste in mod expres cateva aspecte de reducere a suferintelor subiectului. o treime se agraveaza iar o treime ramane stationara. Folosim in mod deosebit metronomul pe parcurs. pedagogice. Apoi.Maisonny spune ca o treime se vindeca. In concluzie. sa faca obiectul unui control constant. precum si vorbirea prelungita. Este necesara cunoasterea cauzelor pentru a atrage atentia adultilor asupra conditiilor de agravare. Un logoped trebuie ca inaintea inceperii corectarii sa stie cum reactioneaza subiectul la tulburarea sa. sa aiba calitati psihoterapeutice. cantat. Unii autori propun pentru situatiile grave si niste metode mai diferite decat cele pe care le cunoastem. recaderi dupa unele perioade de corectare.

spatiala-). memoria. pana cand se asigura asimilarea si automatizarea achizitiilor urmarite. 3. Metodele si procedeele generale sunt cele care se adreseaza cauzelor care au provocat tulburarile. Pe masura ce se obtin progrese se pot face concomitent corectarile – atat exercitii privind exprimarea verbala. Sunt exercitii pentru educarea calitatilor sunetului – a inaltimii. Exercitiile specifice se adreseaza manifestarilor constatate. Activitatea terapeutica per ansamblu se proiecteaza in functie de datele obtinute in urma evaluarii copilului. scrisul dictat. Activitatea de corectare se va organiza intotdeauna incepand de la nivelul la care se afla subiectul. 4. Dintre exercitiile cu caracter general avem in vedere: exercitii pentru educarea motricitatii generale si a celei manuale. Se pot folosi miscari precum strangerea si deschiderea pumnului. de clasa ce o frecventeaza. Nu se realizeaza exercitii de dictare pana cand logopedul nu este convins ca subiectul cunoaste fiecare litera. trebuie sa fie legate de experienta de viata a subiectului. fara a se tine seama de varsta cronologica a acestuia. exercitii de lateralitate care urmaresc coordonarea dintre ochi si mana. scrisul copiat. cu motivatie pentru el si materialul ales sa il faca pe subiect sa ajunga la succes. 1. Exercitiile de lateralitate – . 5. lexia. nu a lexiei. sarcina terapeutului este de a il invata sa vorbeasca mentinand la un nivel minim efortul miscarilor corzilor vocale. astfel incat fiecare subiect sa lucreze intotdeauna la viteza care ii convine. In corectarea tulburarilor lexico-grafice trebuie sa se realizeze o corelatie permanenta intre scris si citit. le pronunta bine si stie sa discrimineze acustic sunetele. Tratamentul logopedic are scopul de a reda miscarile corecte si se realizeaza prin exercitii de respiratie si de educare a calitatilor sunetului. precum musculatura mainii. precum si o serie de tulburari specifice care sunt la originea tulburarilor lexico-grafice (modul cum subiectul este integrat in schema corporala. memoria -perceptiva. educarea mainii dominante. cum se orienteaza in spatiu si in timp. Cand tulburarile scris-cititului apar pe fondul tulburarilor limbajului oral. cea mai buna respiratie este cea diafragmala. 2. Aceste date sunt la originea metodelor si procedeelor alese. a degetelor. cuvintele. textele cu care se lucreaza. Exercitii pentru educarea motricitatii generale si manuale – ele se fac pentru ca subiectul sa isi dezvolte o anume abilitate. Intreaga activitate de corectare a tulburarilor lexico-grafice se va organiza pe baza datelor furnizate in urma unei examinari logopedice generale in care se evalueaza limbajul oral. exercitiile fiind la inceput scurte pentru a nu ii provoca oboseala. cu prioritate. procese si functii psihice de interes – atentia. 7. corectarea se face mai intai la tulburarile limbajului oral. exercitii de orientare si structurare spatiala. exercitii de educare a auzului fonematic.prin autocontrol in oglinda si / sau sa isi constientizeze emisia vocala in timpul inregistrarii la un aparat. a intesitatii si a timbrului. Pentru educarea calitatilor. deschidera fiecarui deget pe rand etc. Exercitiile sa fie repetate cu regularitate. dupa posibilitatile sale. Metodele alese de logoped. cat si exercitii de citire si scriere. Aceste exercitii au legatura cu corectarea grafica. 6. exercitii de orientare si structurare temporala. care sunt utile daca tulburarile sunt mai ales in plan grafic. Terapia in dislexo-disgrafie Corectarea dislexo-disgrafiei trebuie sa se bazeze pe o serie de principii care au fost subliniate de mai multi autori. Exercitiile de respiratie au un rol important. cat de bine este lateralizat.

Ca exemple de exercitii de acest fel avem: transpunerea prin simboluri spatiale a unor structuri temporale (logopedul emite sunete iar subiectul realizeaza un semn grafic pentru fiecare sunet nominalizat anterior si emis de logoped). cu repetarea drumului. abilitarea mainii dominante. Ne referim la dificultatile de a face corespondenta fonem-litera-grafem. omit cuvinte. dictari de orientare. . Tot aici avem educarea memoriei spatiale. Ea se formeaza in general pana la 6 ani. grafem si litera si metode ideografice. de diferentiere a sunetelor. literelor. de obicei. Metodele specifice se adreseaza direct grafemului. trasee de ocolire de obstacole ce trebuie depasite. care presupun manipularea cuvintelor per ansamblu. precum si de decodare a semnelor respective. Copiii nu sesizeaza o anume ordine. care este o consecinta a fixarii dominantei cerebrale. este omogena pe partea dreapta. pozitiile. a cuvintelor care se deosebesc printr-un singur sunet. perceptive – trasarea directiilor. Exercitiile de orientare temporala sunt foarte importante. In literatura de specialitate se mentioneaza metode grafofonetice care se axeaza pe corespondenta intre fonem. multi copii avand dificultati de scriere dupa dictare deoarece le lipseste perceperea corecta a structurilor temporale specifice – timpul intre efectuarea grafemelor.lateralitatea. Alta categorie de procedee generale o reprezinta exercitiile pentru educarea auzului fonematic. intelegerea mesajului transmis prin textul grafic. Exercitiile de orientare si structurare spatiala presupun ca subiectul sa constientizeze directiile. descifrarea semnificatiei lingvistice. raportul dintre diferite figuri. simptomelor lexico-grafice respective. In functie de lateralitate se realizeaza si orientarea stanga-dreapta. o succesiune. Vom avea exercitii pentru stabilirea coordonarii ochi-mana.