Metode generale In terapia tulburarilor de pronuntie sunt doua categorii mari de metode si procedee.

Prima e reprezentata de metode si procedee de ordin general iar a doua sunt metodele si procedeele specifice tulburarii de limbaj. Prima categorie nu corecteaza tulburarea ca atare, insa metodele de aici sunt foarte necesare pentru ca il pregatesc pe individ din punct de vedere organic, functional si psihic pentru aplicarea metodelor si procedeelor specific logopedice. Ele nu doar ca sunt necesare, dar indirect contribuie la corectarea tulburarilor de limbaj. In functie de fiecare caz in parte, aceste metode de ordin general se pot aplica inaintea metodelor si procedeelor specific logopedice sau se pot aplica concomitent cu acestea si, in fine, exista unii practicieni care aplica pe o perioada scurta de timp aceste procedee generale, apoi incep cu metodele specific logopedice si ori de cate ori este necesar, se face apel din nou la cele generale. Dintre metodele si procedeele de ordin general, prima categorie o constituie gimnastica si miogimnastica corpului si a organelor fono-articulatorii. Se considera legatura dintre motricitatea generala, globala, grosiera si motricitatea fina cu producerea limbajului (e vorba de faptul ca intre acestea exista o dependenta in sensul ca pronuntia, ritmicitatea se realizeaza in functie de dezvoltarea motorie si in special de dezvoltarea motorie a organelor fono-articulatorii). Pentru aparatul fono-articulator, se vor forma seturi de exercitii destinate fiecarui element al aparatului. Spre exemplu, pentru gimnastica faciala, vom face niste exercitii de inchidere si deschidere alternativa a gurii. Umflarea si sugerea obrajilor se incadreaza in acelasi context. Tragerea comisurilor labiale in parti este un alt procedeu, ca si tuguierea buzelor. Pentru gimnastica linguala, ridicarea si coborarea limbii in cavitatea bucala, ridicarea si coborarea limbii in afara cavitatii bucale, spre buza inferioara si apoi spre cea superioara, ridicarea si coborarea limbii prin formarea santului lingual, formarea cupei linguale, vibrarea limbii printre dinti, concomitent cu vibrarea buzelor. A doua categorie din metodele generale este educarea respiratiei si a echilibrului dintre expir si inspir. A treia categorie din aceasta sfera este reprezentata de educarea auzului fonematic. A patra categorie este data de educarea si dezvoltarea trasaturilor de personalitate pozitiva, ca si inlaturarea tulburarilor comportamentale. Se foloseste psihoterapia, iar cateva forme ale ei se folosesc mai deosebit cu adaptare la varsta mentala dar si cronologica a subiectului. Spre exemplu, terapia sugestiva cu eficienta crescuta la subiectul normal, dar putin eficienta in cazul deficientului mintal (se imprima subiectului ideea ca el este un om normal si ca poate vorbi corect, ca dificultatea pe care el o are este tranzitorie si ca trebuie sa aiba incredere in fortele sale proprii). Orice forma de psihoterapie a relaxarii este de asemenea eficienta. Psihoterapiile comportamentale si cognitive sunt si ele des folosite, aplicate in special in tulburarile de ritm si fluenta a vorbirii. In folosirea invatarii operante sunt introduse si niste cunostinte, individul trebuind sa cunoasca elemente de continut verbal. Terapiile logopedice specifice Terapia dislaliei Toate metodele specifice trebuie desfasurate sub forma relaxata si sub forma de joc. In aceasta terapie, trebuie sa il invatam pe subiect pozitia corecta a aparatului fono-articulator. Se folosesc oglinizi logopedice, individuale si colective. De obicei, logopedul e bine sa stea in spatele copilului (la varste mici cu atat mai mult). In cazul sunetelor cu voce, trebuie sa folosim palparea corzilor vocale, a obrajilor. Pe principiul de la simplu la complex trebuie sa se mearga, iar cel mai greu se pronunta la sfarsit. Este bine sa se foloseasca aceste cuvinte invatate corect in propozitii, cele mai eficiente fiind cele cu rime. Se foloseste trusa

de varsta si nivelul de dezvoltare psihica. sunetul r poate fi derivat din d. negativismului Rezultatele cele mai eficace si mai rapide se obtin prin emiterea corecta a sunetului afectat si. cat si eventualele schimbari ale dentitiei sau nedezvoltarea suficienta a apratului fonoarticulator. la o anumita comanda. tulburari de personalitate si insuccese scolare repetate. Vocalele si semivocalele. . Corectarea sigmatismului si parasigmatismului se poate corecta prin imitarea sasaitului de sarpe. t. la deficientii de auz. OA. de cauzele care a declansat dificultatea. td. ortograme care sugereaza pozitia corecta a fiecarui element in timpul emiterii sunetului respectiv. etc. d. c. dupa care F.logopedica numai atunci cand este absolut necesar (de obicei in unele despicaturi. in primul rand. anomalii organo-functionale). sunetul afectat poae fi derivat din acele sunete care sunt corect pronuntate si care. prine xecutia lor motrico-kinestezica si auditiva. a calduri sau uscaciunii in pronuntia sunetelor (de ex. a sasaitului de gascan. de existenta unor deficiente ale auzului. G. se poate adopta pozitia sezuta sau in picioare pentru pronuntie. In general. pe aceasta cale.de exemplu. n. T si in fine grupurile de sunete de tip FL. in pozitie initiala. deoaerce frecventa tulburarii lor este mai rara si se intalnesc. Ordinea corectarii sunetelor sa face si aici de la cele simple la cele dificile. trebuie sa se stabileasca daca tulburarea se datoreaza unei alte tulburari de limbaj sau exista in paralel. prin intermediul simbolisticii verbale. ca urmare a inhibitiei. si se pipaie pieptul cu o mana si corzile vocale cu alta. dupa care urmeaza sigmatismele si parasigmatismele. fonemele din familia lui S ar fi primele care ar putea fi corectate. In cadrul unei categorii de sunete. rerinerii. ce va deriva din sunete aropiate ca pronuntie. se corecteaza consoanele f. m de n si invers). apoi lichidelor r si l. a sarpelui. la intrarea copilului in scoala. mai cu seama. de tipul de tulburare sau forma ei. g. Sunt foarte eficiente metodele de derivare din sunetul care se pronunta corect spre cel care nu se pronunta astfel. N. de conditiile de viata ale logopatului. prin introducerea sa in cuvant si in propozitie. r de l. a mersului locomotivei. corectarea fonemelor din familia lui s. De asemenea se poate imita starea de frig. de gradul de dezvoltare si asimilare a informatiilor. Cel mai frecvetn se apeleaza la analizatorul tactil-kinestezic pentru ca subiectul sa poata sesiza diferentele de vibratie ale coardelor vocale. Cel mai greu se corecteaza rotacsimele si pararotacismele. Automatizarea pronuntiei corecte se face prin folosirea cuvintelor ce contin sunteul respectiv. Se impune. Se folosesc de asemenea scheme. Sunetul izolat se mai poate obtine prin indicarea pozitiei corecte a aparatului fonoarticulator si exersarea lui in fata oglinzii. B. Este indicat ca dislalia sa fie tratata din perioada prescolara. a sunetelor s de s. de colaborarea parintilor. a concentrari sa imprastierii sale. D. de personalitatea logopatului. La o anumita varsta. precum oglinda sau instrumentele din trusa logopedica. Adeseori pentru pronuntarea izolata a sunetelor se folosesc o serie de mijloace ajutatoare. Se pot folosi tehnici de imitare a locomotivei. In aplicarea metodelor si procedeelor de corectare a dislaliei trebuie sa se tina seama de simptomatolgie. primul asupra caruia trebuie sa operam este suentul de baza. p. carora le urmeaza consoanele sonore b.a gradinitei sau a scolii in procesul de recuperare. care se pronunta repede si repetat si apoi. apoi. se apropie cel mai mult de el. ca si diftongii si unele grupuri de consoane. au fost lasate la urma. sa se treaca la r. cat si eptnru perceperea jetului de aer. zumzetului de albina. apoi ar fi consoanele cu voce P. mediana sau finala. in diferitele leziuni ale SNC si in palatoschizis. m. C. l. dar daca subiectul este bine dezvoltat mental nu mai trebuie respectata ordinea de la simplu la complex ci se poate face chiar invers. Pentru R. pentru a evita instalarea uor deprinderi gresite de pronuntie care sa determine. gruprile dt. ale obrajilor si narilor. diferentierea. EA. De asemenea. M. dar ultima categorie are o frecventa mai mare decat prima. in final.

motrice si psihomotrice. dar si asupra stimularii activitatii psihice generale. la inceput in cuvinte mai usoare. citirea repetata. Scopul final al restabilirii si dezvoltarii consta in a lua in considerare vorbirea ritmica si fluenta. 3. Terapia balbaielii Toate metodele generale se impun categoric in aceasta terapie. pe fond de relaxare etc. Cand balbaiala este asociata cu alte tulburari de vorbire. psihocomportamentale. acestea vor fi fixate in cuvinte. citirea concomitenta. se pune un accent deosebit pe imitarea auditiva a pronuntiei. in fixarea sunetului se vor folosi si aceste miloace e conumicare. emotional – afective. Aceasta terapie complexa are in vedere combinarea terapiilor cauzale si simptomatice. median si final. terapia de tip psihoterapeutic si anume cea comportamentala. La deficientii de vedere. Terapia cauzala urmareste in primul rand sa inlature cauzele care ar provoca tulburarea respectiva si abia dupa inlaturarea acestor cauze se poate incepe corectarea. apoi in cuvinte mai complexe. in educarea pronuntiei corecte. terapia ocupationala: jocul si actiuni distractive. Obiectivele acestei terapii se realizeaza prin: terapia centrata pe functiile afectate. se pot folosi ecrane pe care se vizualizeaza unda pronuntiei corecte. Pe parcursul activitatilor se pot folosi ca actiuni de sustinere in metodele respective citirea de imagini. . stand fata in fata. Seeman militeaza pentru terapia complexa. recitirea de poezii. Pentru a imprima activitatii teta de joc. Este foarte importanta asocierea vorbirii cu ritmul respirator. terapia prin invatare in care domina recuperarea functiilor (intelectual – cognitive.Dupa obtinerea izolata a sunetelor. ludica si sugestiva. practice. Paote fi s o papusa conectata la un calculator care sa bata din palme cand se realizeaza pronuntia corecta. ci trebuie sa aiba in vedere actionarea asupra unor simptome de ordin psihologic. nu se poate trece peste ele. dar mai eficienta este corectarea concomitenta. Sunetul ce se fixeaza in cuvinte va ocupa pozitii diferite. terapia simptomatica si terapia complexa sau cu mai multe dimensiuni. comunicationale si relational – sociale). Este importanta terapia familiei. Aceste directii terapeutice se concretizeaza in terapia cauzala. a scolii. La debilii mintal. Principiul interventiei de la simplu la complex. Directiile terapeutice sunt determinate si de o caracteristica fundamentala si anume ca intreaga terapie are o universalitate mai mare decat in cazul altor tulburari de limbaj. cauze necunoscute uneori si alteori cunoastem una din cauze dar nu si pe celelalte. se poate respecta principiul de mai sus. Sunt cauze pe care nu le putem inlatura. etc. dar si faptul ca reabilitarea. citirea in cor. de relaxare. mai ales cu rime. sau cu mai multe dimensiuni. initial. corectarea vorbirii nu trebuie sa se opreasca doar la terapie de tipul logoped – subiect. peste care trebuie sa se suprapuna unda subiectului. Se impun trei recomandari generale pentru terapia balbaielii: 1. imitarea vizuala a modului de articulare corecta da rezultate pozitive. citirea sonora prin unitati sintagmatice. Exista consideratii potrivit carora terapeutul care aplica terapia simptomatica nu trebuie sa se intereseze de cauze. dar trebuie mai bine inceput cu terapia centrata pe subiect si pe climatul afectiv favorabil. La deficienti de auz. pe fond muzical. motrice. povestirea ritmica pe baza de metronom. 2. apoi asocierea scrisului cu vorbirea. o mare importanta o are folosirea de propozitii si fraze cu rima. Psihoterapia este cu precadere centrata pe subiect si familie. pe derivarea sunetelor deficitare din alte sunete si prin perceperea tactilkinestezica a miscarilor pe care le executa apratul fono-articulator in timpul pronuntari corecte Daca subiectul stie sa scrie si sa citeasca.

Spre exemplu. Un copil negativist nu poate fi reeducat vocal. Aceasta nu exclude metodele traditionale. pedagogice. De asemenea. a calitatilor vocale. Pentru aceasta. imagini placute. de a il face pe subiect sa cunoasca si sa inteleaga informatiile vehiculate si de a il face pe subiect sa elaboreze niste raspunsuri pe cat posibil complete si care se bazeaza pe raspunsuri motrice verbale si fiziologice. interventia corectiva. sa acorde atentie exercitiilor. terapeutica in balbaiala se face cat de timpuriu. daca vrea sa o remedieze. Un alt procedeu vehiculat este al practicii negative. Este necesara adaptarea motorie a organelor care participa in fonatie. Un logoped trebuie ca inaintea inceperii corectarii sa stie cum reactioneaza subiectul la tulburarea sa. daca este constient de ea. medicale. balbaiala este una dintre cele mai rezistente la corectare tulburari de limbaj. fara a exclude pe tot parcursul interventia logopedica. de exemplu. Cand constata o serie de afectiuni organice. de a dezvata unele comportamente. Logopedul actioneaza in contextul cauzelor functionale. Sotii Schilling recomanda folosirea vorbirii cat timp se deruleaza pe un ecran anumite actiuni. sa aiba calitati psihoterapeutice. sa faca efort. inainte de a il lasa pe subiect sa isi consolideze vorbirea gresita si mai ales inainte de a ajunge sa constientizeze o trauma. sa se repete cu regularitate exercitiile. se fac exercitii de emitere a sunetelor afectate. Este necesara cunoasterea cauzelor pentru a atrage atentia adultilor asupra conditiilor de agravare. prin semnele fonice anormale. dar in schimb urmareste in mod expres cateva aspecte de reducere a suferintelor subiectului. o treime se agraveaza iar o treime ramane stationara. La toate acestea se adauga si faptul ca se intalnesc reveniri. sa ii trezeasca dorinta de a se corecta. cantat. trebuie sa se stie tulburarile motorii ale organelor fonatoare. Logopedul mai trebuie sa asigure cointeresarea persoanelor din anturaj – parintii in special.in al cincilea rand. Frӧschels arata ca procedeul masticatiei este foarte util. vorbirea concomitenta si vorbirea reflectata . In acelasi sens. Interventia se face din perspective psihologice. logopedul trebuie sa cunoasca posibilitatile subiectului.Maisonny spune ca o treime se vindeca.In ultimul timp. precum si vorbirea prelungita. un loc mai apropiat de ceea ce urmarim din punct de vedere general la subiect se realizeaza prin terapia comportamental – cognitiva. se fac exercitii de vorbire in care se urmareste introducerea ritmicitatii si fluentei. o sensiblitate acustica exersata. In al treilea rand. la citirea in cor. sa faca obiectul unui control constant. care il stimuleaza pe subiect sa declanseze vorbirea. Unii autori propun pentru situatiile grave si niste metode mai diferite decat cele pe care le cunoastem. Avem in vedere ca balbaiala se diminueaza intre 50 – 80% cand balbaitul vorbeste singur si pana la 90% cand vorbeste in cor. Susanne Borel . Ele pot fi identificate prin examinarea organelor fonatoare de un logoped. asupra fragilitatii laringelui copilului. in literatura de specialitate. recaderi dupa unele perioade de corectare. Vorbirea pe sintagme (impartirea textului pe unitati de inteles) este foarte eficienta. pe concentrarea atentiei asupra unor actiuni si formarea de opinii. O prima etapa in terapie este a efectuarii exercitiilor de respiratie. vorbirea independenta. trebuie sa fie orientat logopatul spre tratamentul de specialitate. Cu toate acestea. In al patrulea rand. In concluzie. pe intelegerea emotiilor. Terapia tulburarilor de voce Terapia tulburarilor de voce incepe mai inainte de toate prin evaluarea simptomelor. sa se demonstreze pozitiile corecte. Subiectul trebuie sa ajunga sa-si constientizeze miscarile organelor vocale . cunostintele necesare. Logonevroza este cea care implica cele mai multe dificultati. vorbirea in soapta. logopedul trebuie sa stie sa se impuna cu tact si autoritate. pe formarea imaginilor mentale asupra comportamentului. influente sugestive. vorbire prelungita. Inaintea inceperii terapiei. In final. Apoi. Folosim in mod deosebit metronomul pe parcurs. evaluarea gestului respirator.

Exercitii pentru educarea motricitatii generale si manuale – ele se fac pentru ca subiectul sa isi dezvolte o anume abilitate. 4. cum se orienteaza in spatiu si in timp. a intesitatii si a timbrului. Pentru educarea calitatilor. pana cand se asigura asimilarea si automatizarea achizitiilor urmarite. Activitatea de corectare se va organiza intotdeauna incepand de la nivelul la care se afla subiectul. exercitii de educare a auzului fonematic. precum si o serie de tulburari specifice care sunt la originea tulburarilor lexico-grafice (modul cum subiectul este integrat in schema corporala. Pe masura ce se obtin progrese se pot face concomitent corectarile – atat exercitii privind exprimarea verbala. trebuie sa fie legate de experienta de viata a subiectului. textele cu care se lucreaza. 1. exercitii de lateralitate care urmaresc coordonarea dintre ochi si mana. exercitiile fiind la inceput scurte pentru a nu ii provoca oboseala. cea mai buna respiratie este cea diafragmala. Terapia in dislexo-disgrafie Corectarea dislexo-disgrafiei trebuie sa se bazeze pe o serie de principii care au fost subliniate de mai multi autori. Exercitiile sa fie repetate cu regularitate. cat si exercitii de citire si scriere. cu prioritate. exercitii de orientare si structurare temporala. Exercitiile de lateralitate – . corectarea se face mai intai la tulburarile limbajului oral. 6. cuvintele. 7. Nu se realizeaza exercitii de dictare pana cand logopedul nu este convins ca subiectul cunoaste fiecare litera. care sunt utile daca tulburarile sunt mai ales in plan grafic. Exercitiile de respiratie au un rol important. 3. Metodele si procedeele generale sunt cele care se adreseaza cauzelor care au provocat tulburarile. In corectarea tulburarilor lexico-grafice trebuie sa se realizeze o corelatie permanenta intre scris si citit. deschidera fiecarui deget pe rand etc. 2. de clasa ce o frecventeaza. cu motivatie pentru el si materialul ales sa il faca pe subiect sa ajunga la succes. Activitatea terapeutica per ansamblu se proiecteaza in functie de datele obtinute in urma evaluarii copilului. sarcina terapeutului este de a il invata sa vorbeasca mentinand la un nivel minim efortul miscarilor corzilor vocale. Metodele alese de logoped. procese si functii psihice de interes – atentia. educarea mainii dominante. Exercitiile specifice se adreseaza manifestarilor constatate. memoria -perceptiva. memoria. precum musculatura mainii. le pronunta bine si stie sa discrimineze acustic sunetele. fara a se tine seama de varsta cronologica a acestuia.prin autocontrol in oglinda si / sau sa isi constientizeze emisia vocala in timpul inregistrarii la un aparat. Sunt exercitii pentru educarea calitatilor sunetului – a inaltimii. Tratamentul logopedic are scopul de a reda miscarile corecte si se realizeaza prin exercitii de respiratie si de educare a calitatilor sunetului. dupa posibilitatile sale. nu a lexiei. lexia. Dintre exercitiile cu caracter general avem in vedere: exercitii pentru educarea motricitatii generale si a celei manuale. cat de bine este lateralizat. scrisul copiat. Se pot folosi miscari precum strangerea si deschiderea pumnului. scrisul dictat. exercitii de orientare si structurare spatiala. Aceste date sunt la originea metodelor si procedeelor alese. Aceste exercitii au legatura cu corectarea grafica. Intreaga activitate de corectare a tulburarilor lexico-grafice se va organiza pe baza datelor furnizate in urma unei examinari logopedice generale in care se evalueaza limbajul oral. a degetelor. spatiala-). 5. Cand tulburarile scris-cititului apar pe fondul tulburarilor limbajului oral. astfel incat fiecare subiect sa lucreze intotdeauna la viteza care ii convine.

o succesiune. In literatura de specialitate se mentioneaza metode grafofonetice care se axeaza pe corespondenta intre fonem. Exercitiile de orientare temporala sunt foarte importante. grafem si litera si metode ideografice. literelor. precum si de decodare a semnelor respective. Copiii nu sesizeaza o anume ordine. Tot aici avem educarea memoriei spatiale. . Ne referim la dificultatile de a face corespondenta fonem-litera-grafem. descifrarea semnificatiei lingvistice. omit cuvinte. Ea se formeaza in general pana la 6 ani. intelegerea mesajului transmis prin textul grafic. a cuvintelor care se deosebesc printr-un singur sunet. pozitiile.lateralitatea. care este o consecinta a fixarii dominantei cerebrale. Metodele specifice se adreseaza direct grafemului. care presupun manipularea cuvintelor per ansamblu. este omogena pe partea dreapta. Exercitiile de orientare si structurare spatiala presupun ca subiectul sa constientizeze directiile. trasee de ocolire de obstacole ce trebuie depasite. Alta categorie de procedee generale o reprezinta exercitiile pentru educarea auzului fonematic. perceptive – trasarea directiilor. raportul dintre diferite figuri. Ca exemple de exercitii de acest fel avem: transpunerea prin simboluri spatiale a unor structuri temporale (logopedul emite sunete iar subiectul realizeaza un semn grafic pentru fiecare sunet nominalizat anterior si emis de logoped). cu repetarea drumului. abilitarea mainii dominante. simptomelor lexico-grafice respective. In functie de lateralitate se realizeaza si orientarea stanga-dreapta. de obicei. de diferentiere a sunetelor. Vom avea exercitii pentru stabilirea coordonarii ochi-mana. multi copii avand dificultati de scriere dupa dictare deoarece le lipseste perceperea corecta a structurilor temporale specifice – timpul intre efectuarea grafemelor. dictari de orientare.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful