Metode generale In terapia tulburarilor de pronuntie sunt doua categorii mari de metode si procedee.

Prima e reprezentata de metode si procedee de ordin general iar a doua sunt metodele si procedeele specifice tulburarii de limbaj. Prima categorie nu corecteaza tulburarea ca atare, insa metodele de aici sunt foarte necesare pentru ca il pregatesc pe individ din punct de vedere organic, functional si psihic pentru aplicarea metodelor si procedeelor specific logopedice. Ele nu doar ca sunt necesare, dar indirect contribuie la corectarea tulburarilor de limbaj. In functie de fiecare caz in parte, aceste metode de ordin general se pot aplica inaintea metodelor si procedeelor specific logopedice sau se pot aplica concomitent cu acestea si, in fine, exista unii practicieni care aplica pe o perioada scurta de timp aceste procedee generale, apoi incep cu metodele specific logopedice si ori de cate ori este necesar, se face apel din nou la cele generale. Dintre metodele si procedeele de ordin general, prima categorie o constituie gimnastica si miogimnastica corpului si a organelor fono-articulatorii. Se considera legatura dintre motricitatea generala, globala, grosiera si motricitatea fina cu producerea limbajului (e vorba de faptul ca intre acestea exista o dependenta in sensul ca pronuntia, ritmicitatea se realizeaza in functie de dezvoltarea motorie si in special de dezvoltarea motorie a organelor fono-articulatorii). Pentru aparatul fono-articulator, se vor forma seturi de exercitii destinate fiecarui element al aparatului. Spre exemplu, pentru gimnastica faciala, vom face niste exercitii de inchidere si deschidere alternativa a gurii. Umflarea si sugerea obrajilor se incadreaza in acelasi context. Tragerea comisurilor labiale in parti este un alt procedeu, ca si tuguierea buzelor. Pentru gimnastica linguala, ridicarea si coborarea limbii in cavitatea bucala, ridicarea si coborarea limbii in afara cavitatii bucale, spre buza inferioara si apoi spre cea superioara, ridicarea si coborarea limbii prin formarea santului lingual, formarea cupei linguale, vibrarea limbii printre dinti, concomitent cu vibrarea buzelor. A doua categorie din metodele generale este educarea respiratiei si a echilibrului dintre expir si inspir. A treia categorie din aceasta sfera este reprezentata de educarea auzului fonematic. A patra categorie este data de educarea si dezvoltarea trasaturilor de personalitate pozitiva, ca si inlaturarea tulburarilor comportamentale. Se foloseste psihoterapia, iar cateva forme ale ei se folosesc mai deosebit cu adaptare la varsta mentala dar si cronologica a subiectului. Spre exemplu, terapia sugestiva cu eficienta crescuta la subiectul normal, dar putin eficienta in cazul deficientului mintal (se imprima subiectului ideea ca el este un om normal si ca poate vorbi corect, ca dificultatea pe care el o are este tranzitorie si ca trebuie sa aiba incredere in fortele sale proprii). Orice forma de psihoterapie a relaxarii este de asemenea eficienta. Psihoterapiile comportamentale si cognitive sunt si ele des folosite, aplicate in special in tulburarile de ritm si fluenta a vorbirii. In folosirea invatarii operante sunt introduse si niste cunostinte, individul trebuind sa cunoasca elemente de continut verbal. Terapiile logopedice specifice Terapia dislaliei Toate metodele specifice trebuie desfasurate sub forma relaxata si sub forma de joc. In aceasta terapie, trebuie sa il invatam pe subiect pozitia corecta a aparatului fono-articulator. Se folosesc oglinizi logopedice, individuale si colective. De obicei, logopedul e bine sa stea in spatele copilului (la varste mici cu atat mai mult). In cazul sunetelor cu voce, trebuie sa folosim palparea corzilor vocale, a obrajilor. Pe principiul de la simplu la complex trebuie sa se mearga, iar cel mai greu se pronunta la sfarsit. Este bine sa se foloseasca aceste cuvinte invatate corect in propozitii, cele mai eficiente fiind cele cu rime. Se foloseste trusa

deoaerce frecventa tulburarii lor este mai rara si se intalnesc. prin introducerea sa in cuvant si in propozitie. Corectarea sigmatismului si parasigmatismului se poate corecta prin imitarea sasaitului de sarpe. De asemenea se poate imita starea de frig.de exemplu. se corecteaza consoanele f. de gradul de dezvoltare si asimilare a informatiilor. Se folosesc de asemenea scheme. p. In aplicarea metodelor si procedeelor de corectare a dislaliei trebuie sa se tina seama de simptomatolgie. se apropie cel mai mult de el. Se impune. dar daca subiectul este bine dezvoltat mental nu mai trebuie respectata ordinea de la simplu la complex ci se poate face chiar invers. ale obrajilor si narilor. precum oglinda sau instrumentele din trusa logopedica. in pozitie initiala. d. td. mediana sau finala. de existenta unor deficiente ale auzului. Adeseori pentru pronuntarea izolata a sunetelor se folosesc o serie de mijloace ajutatoare. Cel mai greu se corecteaza rotacsimele si pararotacismele. pe aceasta cale. EA. a mersului locomotivei. D. de conditiile de viata ale logopatului. si se pipaie pieptul cu o mana si corzile vocale cu alta. cat si eventualele schimbari ale dentitiei sau nedezvoltarea suficienta a apratului fonoarticulator. negativismului Rezultatele cele mai eficace si mai rapide se obtin prin emiterea corecta a sunetului afectat si. de personalitatea logopatului. sunetul afectat poae fi derivat din acele sunete care sunt corect pronuntate si care.logopedica numai atunci cand este absolut necesar (de obicei in unele despicaturi. ca si diftongii si unele grupuri de consoane. mai cu seama. zumzetului de albina. Ordinea corectarii sunetelor sa face si aici de la cele simple la cele dificile. De asemenea. In cadrul unei categorii de sunete. In general. a calduri sau uscaciunii in pronuntia sunetelor (de ex. Sunt foarte eficiente metodele de derivare din sunetul care se pronunta corect spre cel care nu se pronunta astfel. a sarpelui. carora le urmeaza consoanele sonore b. in diferitele leziuni ale SNC si in palatoschizis. n. m. de colaborarea parintilor. Pentru R. l. la deficientii de auz. t. sa se treaca la r. m de n si invers). dupa care urmeaza sigmatismele si parasigmatismele. G. N. a concentrari sa imprastierii sale. M. fonemele din familia lui S ar fi primele care ar putea fi corectate. prin intermediul simbolisticii verbale. ce va deriva din sunete aropiate ca pronuntie. corectarea fonemelor din familia lui s. primul asupra caruia trebuie sa operam este suentul de baza. Vocalele si semivocalele. T si in fine grupurile de sunete de tip FL. in primul rand. de varsta si nivelul de dezvoltare psihica. anomalii organo-functionale). care se pronunta repede si repetat si apoi. apoi. trebuie sa se stabileasca daca tulburarea se datoreaza unei alte tulburari de limbaj sau exista in paralel. B. etc. apoi lichidelor r si l. a sasaitului de gascan. Este indicat ca dislalia sa fie tratata din perioada prescolara. ca urmare a inhibitiei. au fost lasate la urma. se poate adopta pozitia sezuta sau in picioare pentru pronuntie. dupa care F. gruprile dt. in final. OA. la intrarea copilului in scoala. diferentierea.a gradinitei sau a scolii in procesul de recuperare. de tipul de tulburare sau forma ei. rerinerii. prine xecutia lor motrico-kinestezica si auditiva. Automatizarea pronuntiei corecte se face prin folosirea cuvintelor ce contin sunteul respectiv. dar ultima categorie are o frecventa mai mare decat prima. cat si eptnru perceperea jetului de aer. c. C. r de l. sunetul r poate fi derivat din d. de cauzele care a declansat dificultatea. La o anumita varsta. pentru a evita instalarea uor deprinderi gresite de pronuntie care sa determine. Cel mai frecvetn se apeleaza la analizatorul tactil-kinestezic pentru ca subiectul sa poata sesiza diferentele de vibratie ale coardelor vocale. apoi ar fi consoanele cu voce P. . Sunetul izolat se mai poate obtine prin indicarea pozitiei corecte a aparatului fonoarticulator si exersarea lui in fata oglinzii. tulburari de personalitate si insuccese scolare repetate. ortograme care sugereaza pozitia corecta a fiecarui element in timpul emiterii sunetului respectiv. a sunetelor s de s. Se pot folosi tehnici de imitare a locomotivei. g. la o anumita comanda.

Aceasta terapie complexa are in vedere combinarea terapiilor cauzale si simptomatice. pe fond muzical. Seeman militeaza pentru terapia complexa. a scolii. terapia prin invatare in care domina recuperarea functiilor (intelectual – cognitive. pe derivarea sunetelor deficitare din alte sunete si prin perceperea tactilkinestezica a miscarilor pe care le executa apratul fono-articulator in timpul pronuntari corecte Daca subiectul stie sa scrie si sa citeasca. de relaxare. imitarea vizuala a modului de articulare corecta da rezultate pozitive. Paote fi s o papusa conectata la un calculator care sa bata din palme cand se realizeaza pronuntia corecta. Psihoterapia este cu precadere centrata pe subiect si familie. dar trebuie mai bine inceput cu terapia centrata pe subiect si pe climatul afectiv favorabil. dar si asupra stimularii activitatii psihice generale. se pune un accent deosebit pe imitarea auditiva a pronuntiei. la inceput in cuvinte mai usoare. pe fond de relaxare etc. Este foarte importanta asocierea vorbirii cu ritmul respirator. corectarea vorbirii nu trebuie sa se opreasca doar la terapie de tipul logoped – subiect. sau cu mai multe dimensiuni. terapia simptomatica si terapia complexa sau cu mai multe dimensiuni. terapia de tip psihoterapeutic si anume cea comportamentala. Exista consideratii potrivit carora terapeutul care aplica terapia simptomatica nu trebuie sa se intereseze de cauze. Terapia cauzala urmareste in primul rand sa inlature cauzele care ar provoca tulburarea respectiva si abia dupa inlaturarea acestor cauze se poate incepe corectarea. povestirea ritmica pe baza de metronom. . motrice. Obiectivele acestei terapii se realizeaza prin: terapia centrata pe functiile afectate. motrice si psihomotrice. 3. stand fata in fata. se pot folosi ecrane pe care se vizualizeaza unda pronuntiei corecte. Sunetul ce se fixeaza in cuvinte va ocupa pozitii diferite. apoi in cuvinte mai complexe. median si final. citirea concomitenta. Aceste directii terapeutice se concretizeaza in terapia cauzala. dar si faptul ca reabilitarea. o mare importanta o are folosirea de propozitii si fraze cu rima.Dupa obtinerea izolata a sunetelor. terapia ocupationala: jocul si actiuni distractive. emotional – afective. in fixarea sunetului se vor folosi si aceste miloace e conumicare. La deficienti de auz. cauze necunoscute uneori si alteori cunoastem una din cauze dar nu si pe celelalte. initial. Sunt cauze pe care nu le putem inlatura. ludica si sugestiva. nu se poate trece peste ele. Cand balbaiala este asociata cu alte tulburari de vorbire. dar mai eficienta este corectarea concomitenta. citirea repetata. Este importanta terapia familiei. citirea in cor. La deficientii de vedere. Pe parcursul activitatilor se pot folosi ca actiuni de sustinere in metodele respective citirea de imagini. recitirea de poezii. acestea vor fi fixate in cuvinte. practice. psihocomportamentale. in educarea pronuntiei corecte. comunicationale si relational – sociale). Principiul interventiei de la simplu la complex. Se impun trei recomandari generale pentru terapia balbaielii: 1. ci trebuie sa aiba in vedere actionarea asupra unor simptome de ordin psihologic. La debilii mintal. Pentru a imprima activitatii teta de joc. peste care trebuie sa se suprapuna unda subiectului. mai ales cu rime. Scopul final al restabilirii si dezvoltarii consta in a lua in considerare vorbirea ritmica si fluenta. se poate respecta principiul de mai sus. 2. Directiile terapeutice sunt determinate si de o caracteristica fundamentala si anume ca intreaga terapie are o universalitate mai mare decat in cazul altor tulburari de limbaj. citirea sonora prin unitati sintagmatice. Terapia balbaielii Toate metodele generale se impun categoric in aceasta terapie. apoi asocierea scrisului cu vorbirea. etc.

Ele pot fi identificate prin examinarea organelor fonatoare de un logoped. logopedul trebuie sa stie sa se impuna cu tact si autoritate. Un copil negativist nu poate fi reeducat vocal. pe concentrarea atentiei asupra unor actiuni si formarea de opinii. Unii autori propun pentru situatiile grave si niste metode mai diferite decat cele pe care le cunoastem. vorbirea in soapta. Aceasta nu exclude metodele traditionale. Inaintea inceperii terapiei. care il stimuleaza pe subiect sa declanseze vorbirea. trebuie sa se stie tulburarile motorii ale organelor fonatoare. Avem in vedere ca balbaiala se diminueaza intre 50 – 80% cand balbaitul vorbeste singur si pana la 90% cand vorbeste in cor. pedagogice. Sotii Schilling recomanda folosirea vorbirii cat timp se deruleaza pe un ecran anumite actiuni. vorbirea independenta. la citirea in cor. In al treilea rand. In al patrulea rand. evaluarea gestului respirator. In concluzie. sa ii trezeasca dorinta de a se corecta. O prima etapa in terapie este a efectuarii exercitiilor de respiratie.In ultimul timp. De asemenea. sa faca efort. Este necesara cunoasterea cauzelor pentru a atrage atentia adultilor asupra conditiilor de agravare. prin semnele fonice anormale. sa faca obiectul unui control constant. un loc mai apropiat de ceea ce urmarim din punct de vedere general la subiect se realizeaza prin terapia comportamental – cognitiva. interventia corectiva. terapeutica in balbaiala se face cat de timpuriu. de exemplu. pe formarea imaginilor mentale asupra comportamentului. cunostintele necesare. medicale. Logopedul mai trebuie sa asigure cointeresarea persoanelor din anturaj – parintii in special. o treime se agraveaza iar o treime ramane stationara. inainte de a il lasa pe subiect sa isi consolideze vorbirea gresita si mai ales inainte de a ajunge sa constientizeze o trauma. Logonevroza este cea care implica cele mai multe dificultati. sa aiba calitati psihoterapeutice. trebuie sa fie orientat logopatul spre tratamentul de specialitate. Cand constata o serie de afectiuni organice. sa se repete cu regularitate exercitiile. Subiectul trebuie sa ajunga sa-si constientizeze miscarile organelor vocale . In acelasi sens. precum si vorbirea prelungita. Apoi. pe intelegerea emotiilor. fara a exclude pe tot parcursul interventia logopedica. imagini placute. a calitatilor vocale. Susanne Borel . vorbire prelungita. Folosim in mod deosebit metronomul pe parcurs. Vorbirea pe sintagme (impartirea textului pe unitati de inteles) este foarte eficienta. cantat. balbaiala este una dintre cele mai rezistente la corectare tulburari de limbaj. Frӧschels arata ca procedeul masticatiei este foarte util. influente sugestive. asupra fragilitatii laringelui copilului. recaderi dupa unele perioade de corectare. Cu toate acestea. logopedul trebuie sa cunoasca posibilitatile subiectului. Este necesara adaptarea motorie a organelor care participa in fonatie. de a il face pe subiect sa cunoasca si sa inteleaga informatiile vehiculate si de a il face pe subiect sa elaboreze niste raspunsuri pe cat posibil complete si care se bazeaza pe raspunsuri motrice verbale si fiziologice. Spre exemplu. Un alt procedeu vehiculat este al practicii negative. Pentru aceasta.Maisonny spune ca o treime se vindeca. Interventia se face din perspective psihologice. se fac exercitii de vorbire in care se urmareste introducerea ritmicitatii si fluentei. se fac exercitii de emitere a sunetelor afectate. In final. vorbirea concomitenta si vorbirea reflectata . o sensiblitate acustica exersata. Terapia tulburarilor de voce Terapia tulburarilor de voce incepe mai inainte de toate prin evaluarea simptomelor. sa se demonstreze pozitiile corecte. dar in schimb urmareste in mod expres cateva aspecte de reducere a suferintelor subiectului. Logopedul actioneaza in contextul cauzelor functionale. sa acorde atentie exercitiilor. Un logoped trebuie ca inaintea inceperii corectarii sa stie cum reactioneaza subiectul la tulburarea sa. daca este constient de ea.in al cincilea rand. daca vrea sa o remedieze. in literatura de specialitate. de a dezvata unele comportamente. La toate acestea se adauga si faptul ca se intalnesc reveniri.

Nu se realizeaza exercitii de dictare pana cand logopedul nu este convins ca subiectul cunoaste fiecare litera. exercitii de educare a auzului fonematic. dupa posibilitatile sale. Activitatea terapeutica per ansamblu se proiecteaza in functie de datele obtinute in urma evaluarii copilului. memoria -perceptiva. de clasa ce o frecventeaza. a intesitatii si a timbrului. cat si exercitii de citire si scriere. educarea mainii dominante. Intreaga activitate de corectare a tulburarilor lexico-grafice se va organiza pe baza datelor furnizate in urma unei examinari logopedice generale in care se evalueaza limbajul oral. exercitii de orientare si structurare spatiala. spatiala-). le pronunta bine si stie sa discrimineze acustic sunetele. astfel incat fiecare subiect sa lucreze intotdeauna la viteza care ii convine. 5. precum si o serie de tulburari specifice care sunt la originea tulburarilor lexico-grafice (modul cum subiectul este integrat in schema corporala. textele cu care se lucreaza. pana cand se asigura asimilarea si automatizarea achizitiilor urmarite. 1. Se pot folosi miscari precum strangerea si deschiderea pumnului. Exercitiile de respiratie au un rol important. Sunt exercitii pentru educarea calitatilor sunetului – a inaltimii. trebuie sa fie legate de experienta de viata a subiectului. Exercitiile specifice se adreseaza manifestarilor constatate. precum musculatura mainii. Pe masura ce se obtin progrese se pot face concomitent corectarile – atat exercitii privind exprimarea verbala. Pentru educarea calitatilor. lexia. corectarea se face mai intai la tulburarile limbajului oral. memoria. 2. cuvintele. cu motivatie pentru el si materialul ales sa il faca pe subiect sa ajunga la succes. Dintre exercitiile cu caracter general avem in vedere: exercitii pentru educarea motricitatii generale si a celei manuale. fara a se tine seama de varsta cronologica a acestuia. Aceste date sunt la originea metodelor si procedeelor alese. cea mai buna respiratie este cea diafragmala. Cand tulburarile scris-cititului apar pe fondul tulburarilor limbajului oral. care sunt utile daca tulburarile sunt mai ales in plan grafic. 6. exercitii de orientare si structurare temporala. nu a lexiei. exercitiile fiind la inceput scurte pentru a nu ii provoca oboseala. Metodele si procedeele generale sunt cele care se adreseaza cauzelor care au provocat tulburarile. cum se orienteaza in spatiu si in timp. 7. cu prioritate. scrisul dictat. deschidera fiecarui deget pe rand etc. exercitii de lateralitate care urmaresc coordonarea dintre ochi si mana. Exercitii pentru educarea motricitatii generale si manuale – ele se fac pentru ca subiectul sa isi dezvolte o anume abilitate. Aceste exercitii au legatura cu corectarea grafica. Terapia in dislexo-disgrafie Corectarea dislexo-disgrafiei trebuie sa se bazeze pe o serie de principii care au fost subliniate de mai multi autori. sarcina terapeutului este de a il invata sa vorbeasca mentinand la un nivel minim efortul miscarilor corzilor vocale. procese si functii psihice de interes – atentia. a degetelor. Activitatea de corectare se va organiza intotdeauna incepand de la nivelul la care se afla subiectul. Metodele alese de logoped. cat de bine este lateralizat. Exercitiile de lateralitate – . In corectarea tulburarilor lexico-grafice trebuie sa se realizeze o corelatie permanenta intre scris si citit. 4. scrisul copiat. Exercitiile sa fie repetate cu regularitate. Tratamentul logopedic are scopul de a reda miscarile corecte si se realizeaza prin exercitii de respiratie si de educare a calitatilor sunetului. 3.prin autocontrol in oglinda si / sau sa isi constientizeze emisia vocala in timpul inregistrarii la un aparat.

o succesiune. Alta categorie de procedee generale o reprezinta exercitiile pentru educarea auzului fonematic. descifrarea semnificatiei lingvistice. Exercitiile de orientare si structurare spatiala presupun ca subiectul sa constientizeze directiile. omit cuvinte. Ea se formeaza in general pana la 6 ani. In functie de lateralitate se realizeaza si orientarea stanga-dreapta. Ne referim la dificultatile de a face corespondenta fonem-litera-grafem. perceptive – trasarea directiilor. pozitiile. precum si de decodare a semnelor respective. Exercitiile de orientare temporala sunt foarte importante. Copiii nu sesizeaza o anume ordine. Metodele specifice se adreseaza direct grafemului. grafem si litera si metode ideografice.lateralitatea. abilitarea mainii dominante. . a cuvintelor care se deosebesc printr-un singur sunet. Ca exemple de exercitii de acest fel avem: transpunerea prin simboluri spatiale a unor structuri temporale (logopedul emite sunete iar subiectul realizeaza un semn grafic pentru fiecare sunet nominalizat anterior si emis de logoped). dictari de orientare. Tot aici avem educarea memoriei spatiale. intelegerea mesajului transmis prin textul grafic. raportul dintre diferite figuri. In literatura de specialitate se mentioneaza metode grafofonetice care se axeaza pe corespondenta intre fonem. care presupun manipularea cuvintelor per ansamblu. cu repetarea drumului. de obicei. de diferentiere a sunetelor. Vom avea exercitii pentru stabilirea coordonarii ochi-mana. simptomelor lexico-grafice respective. trasee de ocolire de obstacole ce trebuie depasite. este omogena pe partea dreapta. care este o consecinta a fixarii dominantei cerebrale. multi copii avand dificultati de scriere dupa dictare deoarece le lipseste perceperea corecta a structurilor temporale specifice – timpul intre efectuarea grafemelor. literelor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful