Tema jocului reflectată in textele studiate

Jocul este o activitate umană,complexa.El este principala preocupare a copiilor,care le

oferă o sumă de impresii ce contribuie la îmbogaţirea cunoştinţelor despre lume şi viaţa,măreste
capacitatea de reţinere,stimulând memoria,capacitatea de concentrare şi de supunere la anumite
reguli,capacitatea de a lua decizii rapide şi de a rezolva situaţii .Într-un cuvânt ,jocul dezvoltă
creativitatea.Făra el ,realitatea ar fi mai greu de suportat,pentru că nu doar copii se joaca,ci toţi
oamenii,ba chiar si animalele .
Jocul este o temă frecventa in literatură,el fiind abordat din perspective ficţionale şi
nonficţionale de o serie de autori cunoscuţi .Ca reprezentanţi ai textelor literare in proza sunt :
Ion Creanga în " Amintiri din copilarie " ;Mark Twain în "Aventurile lui Tom Sawyer şi
Huckleberyfin" ,J.K.Rowling in fascinantele sale cărţi despre "Harry Potter" şi in versuri :
Tudor Arghezi in "Tablouri Biblice " ; Ion Barbu in poemul "După melci ",iar ca reprezentanţi ai
textelor nonficţionale cei mai cunoscuţi scriitori sunt : Johan Huizinga şi Roger Callois .
Astfel,Tudor Arghezi abordeaza tema jocului in "Tablouri Biblice",inspirându - se din
Vechiul Testament şi oferind cititorului o viziune personală asupra modului cum au fost creaţi
primii oameni ,cum au săvârşit păcatul şi cum au fost ei pedepsiţi de către Dumnezeu.Autorul
păstreaza coordonatele textului biblic ,folosindu - le ca suport pentru crearea unui univers
diferit ,conform viziunii sale ludice.
Tudor Arghezi afirmă că jocul a stat la baza creaţiei şi că Dumnezeu a creat lumea
jucăndu - se.Acest lucru îl regăsim în poezia "Adam şi Eva" ,unde autorul ne spune că Adam a
fost creat din "praf şi niţeluş scuipat " şi că acesta a ieşit "cam somnoros " din pricina aluatului
,care era greşit .Tot din necesitatea de a se juca o zamisleşte şi pe Eva ,însă la facerea acesteia
păstrează viziunea biblică .Alături de cei doi ,Domnul nu se mai poate plictisi şi cutreieră
impreună toată grădina Raiului .
Existenta fericită pe care prima pereche umană o duce in paradis este evidenţiată in poezia
"Porunca".Aceasta se datorează faptului că "nici taţi,nici mame,nici dădace " nu îi cicăleau pe cei
doi,singura lor preocupare fiind aceea de a aştepta " doar pomii să se coacă. ".Însă într-o zi
,Domnul "se arata incins in curcubeu " ,începând să îşi ia adevratele sale atribuţii şi stabileşte prin
întâile sale porunci o interdicţie : Adam şi Eva nu se pot atinge de roadele pomului pentru că vor
fi pedepsiţi.
Ca toţi copiii,ei doi încalcă cuvântul părintesc şi pleacă să guste din acel pom " plin de
must " ,cum ne spune şi poezia "Porunca" .Datorită faptului că Dumnezeu este omniprezent,sunt
prinşi asupra faptului .Comportându-se din nou ca nişte copii,aruncă vina unul pe celălalt şi din
această cauză Domnul se mânie . Aşa cum le-a promis ,le aplică o "pedeapsă crâncenă şi dreaptă
" : "Din Raiul dulce şi din tihna buna , / Domnul i-a dat afară ,in furtună " .
Tot din perspectivă nonficţională ,Ion Barbu abordează tema jocului in poemul "Dupa
melci ",ilustrând consecinţele jocului nevinovat ale unui copil.Intenţia autorului este de a
sensibiliza şi emoţiona cititorul ,adresându - se afectivităţii şi de aceea el foloseşte un limbaj
figurat : "o mogâldeaţă ","ghem vărgat şi ferecat " etc.
Întâmplarea se petrece in timpul postului Paştelui ,într-o zi când un grup de copii pleacă in
căutare de "ierburi noi ,crăiţe,melci ".Ei caută si găsesc un melc cu care un copil vrea să se
joace .De aceea ,el ii spune un descântec pentru a - l determina sa iasă din cochilie.Descântecul
îşi face efectul iar peste pădure se lasă seara.Copilul se sperie de intuneric şi fuge acasă,părăsind
melcul.Acesta este cuprins de frig şi moare .A doua zi ,copilul se întoarce in pădure ,sperând ca
melcul să fi supravieţuit ,dar găseşte urmele unei tragedii.El incearcă sa învie melcul ,dar totul
este zadarnic ,pentru că acesta este mort şi îngheţat .
Acest joc are efecte tragice pentru melc,deoarece acesta moare şi grave pentru copil
deoarece este cuprins de remuşcari ,jocul fiind totodată o experienţă de cunoaştere,care-i
marchează inocenţa.
Dintr-o cu totul altă perspectivă este abordată tema jocului de către Johan Huizinga in
eseul "Homo ludens " .Prin acest eseu ,Johan Huizinga ,are ca scop informarea cititorului cu
noţiuni despre joc :ce este jocul,de cât timp există,cui îi este specific etc.Acest text se adresează
obiectivăţii şi de aceea figurile de stil lipsesc din acest text ,apelându -se la un limbaj riguros .
Eseul "Homo ludens " este un text argumentativ .Johan Huizinga pleacă de la premisa că
jocul este "mai vechi decât cultura ",il pune in relaţie cu alte teme şi demonstreză că jocul nu este
specific doar oamenilor ,ci şi animalelor .Autorul ajunge la concluzia jocul este o formă a
realităţii cu elementele ei specifice ,legate de vârsta şi de tipurile de joc .
Într-un final,putem spune că jocul are urmări pozitive şi negative asupra dezvoltării
umane şi indiferent cum este abordat,ajungem la concluzia că el este important pentru fiecare
om ,indiferent de vârsta,cât şi pentru animale,care se joacă întocmai ca şi oamenii .

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate