Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
_________________________________________________________________________________
Capitolul II
EDUCABILITATEA
INTERDEPENDENŢA DINTRE EREDITATE, MEDIU
ŞI EDUCAŢIE ÎN FORMAREA ŞI DEZVOLTAREA
PERSONALITĂŢII INDIVIDULUI
Asistent univ. drd. RAMONA PACHEF
OBIECTIVE CONCEPTE-CHEIE
DEFINIREA CONCEPTULUI
de cultură, care, în cursul unei generaţii, o face să sară peste câteva zeci
de mii de ani."
Cazul "copiilor sălbatici", studiat temeinic de L. Malson (1964) a
impresionat şi mai mult unele spirite. Este vorba de copii abandonaţi,
fie îndată după naştere, fie ceva mai târziu, care au fost hrăniţi de
animale (leoparzi, gazele, lupi...) şi care au crescut singuri ; aşa este
"sălbaticul din Aveyron" care a fost obiectul unor încercări educative
ale lui Jean Itard. În Lituania s-a găsit un băiat care trăise mai mulţi ani
printre urşi şi care umbla în patru labe şi scotea sunete asemănătoare
mormăielilor de urs. În India s-au găsit două fetiţe care trăiseră printre
maimuţe. S-au mai găsit copii sălbatici în Belgia, Ungaria, Germania,
Olanda, Irlanda şi în ţara noastră.
A fost adeseori descrisă starea de înapoiere mintală, mergând
până la idiotism şi de inadaptare la viaţa noastră socială a acestor copii.
Cum să nu fie ea atribuită absenţei unor contacte umane?
Cum s-ar putea să nu vedem aici o demonstraţie a rolului
determinant al acestor contacte?”
Relaţia dintre factorii biologici şi cei social-cultural educativi este
evidenţiată şi de către alţi autori [1]:
- ”Valoarea limitată a factorului ereditar în condiţiile în care
forţele social-educative nu-şi pot exercita influenţa, este pusă în
evidenţă în cazul aşa-zişilor copii "sălbatici". Este vorba de copiii care,
încă din faza sugară, cresc şi se dezvoltă fără grija ocrotitoare a
societăţii. Un copil "sălbatic" găsit în ţara noastră a fost descris de
scriitorul sas M.T. Fronius. Iată o parte din acest text: "S-a întâmplat în
anul 1781, în cel de-al 17-lea an al vieţii mele, în patria mea, la Braşov.
Un valah, locuitor al periferiei oraşului, nu ştiu din ce motiv, a plecat în
marea pădure dintre Braşov şi Valahia; şi cum pătrunse adânc în
pădure, a zărit un animal foarte ciudat, căţărat pe un copac. La început
credea că este un urs şi multă vreme n-a cutezat să se apropie de el;
apoi, prinzând curaj, a văzut că ceea ce al socotise drept urs, este ceva
6 Educabilitatea. Interdependenta ereditate-mediu si educatie
_________________________________________________________________________________
ce semăna a fi om. I-a grăit, dar n-a primit răspuns, ci, mai mult, a
văzut că animalul cel necunoscut se căţăra tot mai sus printre crengile
copacului. Valahul îl privi uimit multă vreme şi s-a mirat că această
fiinţă necunoscută, pe care începuse s-o socotească drept om, mănâncă
frunzele copacului. Privirea lui îndelungată, precum şi frica pe care
acest animal o arăta faţă de valah, în cele din urmă l-au făcut pe acesta
să se suie în copac după el şi cu frânghia pe care din fericire o adusese
în traistă, să-l lege. Aşa a şi făcut, l-a ajuns pe acela în vârful copacului
şi, legându-l de picioare, l-a tras la pământ. Aşa a fost mai uşor să-l
lege de mâini. Apoi i-a dezlegat picioarele şi s-a îndreptat spre Braşov
şi îl conduse din casă în casă si-l arătă pentru bani. Aşa am ajuns şi eu
să-l privesc. El era de talie mijlocie ca mărime, avea privirea sălbatică,
iar ochii înfundaţi în orbite se învârteau repede; fruntea lui nu era
bombată, ci mai mult concavă, îngustă şi păroasă; avea părul de culoare
cenuşie, sprâncene ţepoase ce-i cădeau peste ochi, avea nasul cârn şi
teşit, ţinea gura căscată şi prin ea nu trăgea, ci sorbea aerul; gâtul îl
avea umflat şi în jurul gâtlejului avea o guşă, limba i se învârtea greu,
gura îi era proeminentă, faţa mai mult teşită decât rotundă şi, la fel ca
toată figura lui de o culoare galbenă murdară. O singură privire (asupra
lui) arăta că acesta nu poate fi chipul unui animal înzestrat cu un creier
deştept, întratâta se degaja din el sălbăticia; iar pe mine m-a întărit în
credinţa, formată încă mai înainte, şi pe care apoi am văzut-o
adeverindu-se şi în casele de nebuni, că deşteptăciunea, posedarea
raţiunii îşi imprimă semnele vădite de pe chipurile noastre. Corpul său,
îndeosebi pe spate şi pe piept, era păros, braţele şi picioareale lui erau
mai muşchiuloase şi mai cărnoase decât sunt ele în mod obişnuit la alţi
oameni, pielea lui era tot aşa de zbârcită şi de urât gălbuie ca pe obrajii
lui; pe palmă pielea era foarte groasă, iar unghiile erau deosebit de
lungi. Pe coate, precum şi pe genunchi, avea pielea mult mai groasă
decât au alţii de obicei. Deşi umbla în două picioare, adică ridicat, el
avea paşii leneşi, molatici şi se împingea pe sine de pe un picior pe
Educabilitatea. Interdependenta ereditate-mediu si educatie 7
_________________________________________________________________________________
prea sărac din punct de vedere cultural iar altul, mediocru înzestrat,
însă beneficiind de condiţii educative mai bune, îşi va atinge plafonul şi
va putea chiar "să facă impresie". [4]
1
"În cazul grupelor sangvine, setul ereditar este singurul care îşi impune legea.
Astfel, un tată din grupa AB (gene A şi B) şi o mamă din grupa 0 (gene 0 şi 0), nu pot
avea avea decât copii din grupa A (gene A şi 0) sau grupa B (gene B şi 0). Un copil
care a primit de la tatăl său gena A şi de la mama sa gena 0, va fi în mod obligatoriu
din grupa A, oricare ar fi vicisitudinile existenţei sale". [4].
Educabilitatea. Interdependenta ereditate-mediu si educatie 15
_________________________________________________________________________________
Educaţia –
factor determinant al formării şi dezvoltării personalităţii
CONCLUZIE
A P L I C A Ţ.I.I
BIBLIOGRAFIE