P. 1
Rolul Literaturii in Perioada Pasoptista

Rolul Literaturii in Perioada Pasoptista

5.0

|Views: 11,208|Likes:

More info:

Published by: cristina_Ştefania_7 on May 21, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/21/2014

pdf

text

original

Perioada paşoptistă

Perioada paşoptistă (aprox. 1830-1860) are ca nucleu Revoluţia de la 1848. Paşoptismul este mişcarea politică şi culturală ale cărei obiective socialpolitice sunt modernizarea societăţii româneşti şi emanciparea naţională: independenţa politică, libertatea naţională, unirea provinciilor româneşti. Aceste obiective sunt puse în practică de oameni de cultură şi scriitori care se implică activ în viaţa socială (mulţi participă la revoluţie) şi culturală, iar în acelaşi timp, alcătuiesc prima generaţie a literaturii noastre moderne. Paşoptismul este şi o ideologie literară niciodată sintetizată într-un program particular, dar supusă unor comandamente exterioare: spirit critic, deschidere spre Occident şi lupta pentru impunerea unui specific naţional, conştiinţă civică şi patriotică. Epoca paşoptistă marchează începutul literaturii noastre moderne. Scriitorii paşoptişti provin din clasele de sus, sunt educaţi în Apus, mai ales în Franţa, şi devin promotorii renaşterii naţionale atât prin mesajul creaţiei literare, cât şi prin implicarea lor activă în viaţa politică. Plini de elan, ei încearcă pentru prima dată o sincronizare cu Europa Occidentală. Această epocă înţeleasă în sens larg se poate împarţii în trei perioade: • Prima perioadă: Prepaşoptismul 1830-1840 • A doua periadă: Paşoptismul 1840-1860 • A treia periadă: Postpaşoptismul 1860-1870 Două personalităţi au avut rolul de îndrumător al fenomenului cultural-literar şi astfel au contribuit, în etape distincte, la modernizarea literaturii noastre paşoptiste. Într-o primă etapă, de efervescenţă creatoare, corespunzătoare primei generaţii paşoptiste, acest rol îi revine lui Ion Heliade-Rădulescu prin articolele din ziarul Curierul românesc, apărut la Bucureşti, începând cu 1829, căruia îi adaugă din 1837 suplimentul literar Curierul de ambe sexe. Este faza entuziastă şi oarecum „naivă" a romantismului paşoptist, când distincţia între opera originală şi prelucrarea unui model străin aproape că nu se făcea. Datorită îndemnurilor adresate tinerilor scriitori: ,Nu e vreme de critică, copii; e vreme de scris; să scrieţi cât veţi putea şi cum veţi putea", a fost posibil debutul unei întregi generaţii, între 1830 şi 1840: Vasile Cârlova, Gr. Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Bolliac ş.a. Prin promovarea literaturii, fie traduceri, fie scrieri originale, presa îndeplineşte o funcţie culturală în toate provinciile române (Gheorghe Asachi editează la laşi Albina românească, în 1829, cu suplimentul cultural şi literar Alăuta românească, iar George Bariţiu editează la Braşov Gazeta

" • Combaterea imitaţiilor şi a traducerilor mediocre: „Dorul imitaţiei s-a făcut la noi o manie primejdioasă.fie Dacia literară [. s-ar îndeletnici numai cu literatura naţională.de Transilvania. Dacia literară. El este redactorul primei reviste exclusiv literare.. Vasile Alecsandri. zic.a.] Traducţiile însă nu fac o literatură. Negruzzi. La începutul articolului axat pe evidenţierea necesităţii unei literaturi originale şi naţionale. fără să avem pentru aceasta trebuinţă să ne împrumutăm de la alte naţii. O asemenea foaie ne vom sili ca să . revista adresându-se scriitorilor români de pretutindeni pentru a publica scrieri originale: „O foaie dar. obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi de poetice pentru ca să putem găsi şi la noi sujeturi de scris. Grigore Alexandrescu ş. În această etapă se creează climatul cultural necesar pentru formarea unei literaturi şi a unei limbi comune pentru toţi românii." • Afirmarea idealului de realizare a unităţii limbii şi a literaturii române: „ţălul nostru este realizarea dorinţii ca românii să aibă o limbă şi o literatură comună pentru toţi. cu suplimentul Foaie pentru minte. această foaie.. numai să fie bune. făcând abnegaţie de loc. Kogălniceanu prezintă activitatea gazetelor româneşti apărute anterior. Constituirea deplină a romantismului paşoptist a fost marcată de programul teoretic Introducţie.. redactat de Mihail Kogălniceanu şi publicat în primul număr al revistei. în 1840. vom critica cartea. iar nu persoana." • Promovarea unei literaturi originale. [. sugerat şi de titlul revistei.). în 1837. inimă şi literatură). şi prin urmare s-ar îndeletnici cu producţiile româneşti. iar direcţia imprimată se reflectă în toată literatura epocii. Se respinge coloratura locală şi amestecul politicului." . frumoasele noastre ţări sunt destul de mari. ar împlini o mare lipsă în literatura noastră. fie din orice parte a Daciei. faţă de care Dacia literară urmăreşte să aducă un suflu nou. Aşadar foaia noastră va fi un repertoriu general al literaturei româneşti. care. părăsind politica. ar fi numai o foaie românească. în cele trei numere apărute. se publică opere ale celor mai valoroşi scriitori ai vremii (C. de la Iaşi. foaie care. pentru că omoară în noi duhul naţional.].. prin indicarea unor surse de inspiraţie în conformitate cu specificul naţional şi cu estetica romantică: Istoria noastră are destule fapte eroice. Această manie este mai ales covârşitoare în literatură. de aşezare a fenomenului literar. În a doua etapă. Mihail Kogălniceanu impune spiritul critic." Cele patru puncte ale articolului-program sunt: • întemeierea spiritului critic în literatura română pe principiul estetic: „Critica noastră va fi nepărtinitoare. deziderat formulat clar la 1840 de Mihail Kogălniceanu.

mormintele. în special francezi. e de remarcat concordanţa dintre manifestul romantismului francez (Prefaţa la drama Cromwell. comedia) coexistă cu cele romantice (meditaţia. Scriitorii români ai epocii asimilează rapid manifestul romantismului francez şi aplică principiile acestuia. motive. publicat de Kogălniceanu în 1840. poemul eroic. Specii clasice (fabula. de Victor Hugo. Ideile enunţate în articolul-program şi promovate de revistă se reflectă în literatura română de la mijlocul secolului al XlX-lea. în scrieri din toate provinciile româneşti. descrierile de natură. elegia. pentru că literatura noastră nu a avut un clasicism individualizat. Tematica literaturii de la 1848 cuprinde. Literatura paşoptistă Literatura paşoptistă se dezvoltă sub semnul romantismului european şi parcurge un drum sinuos. antifeudale). imnul. îmbogăţirea limbii literare prin termeni populari. folclorul. arhaici sau regionali). refugiul în trecutul istoric. apariţia dramei). avându-l ca principal animator pe Mihail Kogălniceanu. în variate ipostaze. nuvela istorică şi fantastică. Aceste idealuri sunt ilustrate în tematica şi mesajul creaţiilor literare ale scriitorilor care sunt participanţi sau simpatizanţi ai Revoluţiei de la 1848 şi pun arta în slujba ţelurilor politice ale epocii. dar şi prin diversele trimiteri spre trăsăturile romantismului (aspiraţia spre originalitate. iar paşoptismul a recuperat simultan experienţe literare manifestate succesiv în alte literaturi. nestatornicia soartei). libertatea socială (în contextul revoluţiei burgheze-democratice. Fondul romantic (teme.Primii noştri scriitori moderni se afirmă în cadrul curentului naţional de la Dacia literară. istoria (trecutul glorios. satira. a temelor literare în ultimul punct al articolului. Revista a fost interzisă de cenzură. Prin precizarea surselor de inspiraţie. Poezia paşoptistă . acesta devine un manifest literar al romantismului românesc. cu particularităţile curentului naţional-popular de la revista Dacia literară. oda. uneori în opera aceluiaşi scriitor sau chiar în acelaşi text. aprecierea valorilor naţionale şi a folclorului. dar spiritul ei a fost continuat de revistele Arhiva românească şi Propăşirea. epistola. care abundă în traduceri şi adaptări după autori străini. Marile idealuri ale momentului erau: libertatea şi unitatea naţională. ruinele. în 1827) şi articolul-program Introducţie. atitudini) este uneori turnat în tipare ale secolului precedent. poemul filozofic. După literatura anilor 1825-1830.

Înserarea) au o notă elegiacă în maniera poeziei pastorale:Încet-încet şi luna. ceea ce sintetizează şi atitudinea estetică a scriitorului: „un elegiac de tipul romantic şi în acelaşi timp un moralist la modul clasic". Mihai. satira. Tematica se lărgeşte enorm faţă de epoca premodernă."./Se urcă pe-orizon câmpiile albind. în 1842. poezia Un răsunet a devenit un adevărat imn la 1848. Debutează la Curierul românesc al lui I.. La Cozia. unirea provinciilor româneşti: priviţi. ai voştri strănepoţi. strigă toţi!". de care se detaşează prin „reflexivitatea sa autentică. prin sensibilitate. are ca titlu enumerarea unor specii romantice şi clasice. organică. fiind pusă pe note de Anton Pann. satire şi fabule (1863). Bolintineanu. Se cultivă specii clasice: epistola. Cele cinci poezii publicate anunţă. Poezia ilustrează romantismul. D. Poezia Umbra lui Mircea. profundă”. D.(G. Rădulescu. Mureşanu). imnul (Gh. Bolintineanu). Poeziile erotice (Păstorul întristat. balada (Ion Heliade-Rădulescu. Retorismul versurilor ample. Din lirica sa patriotică. ziduri întristate! O. Alexandrescu). elegia (D. A. la mănăstirile din Oltenia. având o ./ Cu braţele armate.. Ultimul. cu exclamaţii şi invocaţii. publicată în 1844. cu focul vostru-n vine./ «Viaţă-n libertate. Alexandrescu). libertatea naţională. Meditaţii. evocă în manieră preromantică trecutul eroic în opoziţie cu prezentul lipsit de glorie şi inaugurează la noi motivul ruinelor. poezia a dăinuit prin vigoarea patriotismului. Gr. În Ruinurile Tărgoviştei. Călinescu) Motivul ruinelor şi meditaţia de tip romantic asupra istoriei neamului îl apropie de Vasile Cârlova.H. ori moarte!». române. oda. melancolia adancă .. epistole. ca vestigii ale slavei strămoşilor: „O. Corvine Româna naţiune. prin nota meditativă şi eroică. Grigore Alexandrescu (18107-1885) este unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai ideologiei şi ai literaturii paşoptiste în Muntenia. vremelnică stăpână. prin tonul puternic mobilizator al chemării la luptă. măreţe umbre. Andrei Mureşanu (1816-1863) a participat activ la Revoluţia de la 1848 din Transilvania şi a propagat în presa vremii idei social-politice avansate. legenda cultă (D. Bolliac. în revista Propăşirea. Vasile Alecsandri). având accente revoluţionare în acord cu idealurile epocii. monument slăvit!/În ce mărire naltă şi voi aţi strălucit. exprimă direct idealurile revoluţiei democrate.". fabula (Gr. C. Ştefan. A scris un volum de poezii. elegii. Bolintineanu. Vasile Cârlova (1809-1831) este primul poet român modern. specii romantice: meditaţia (Vasile Cârlova. traduce din literatura franceză şi publică mai multe volume de poezii.. a fost inspirată de impresiile dintr-o călătorie făcută cu prietenul său. Denumită ulterior Deşteaptă-te. Bolintineanu). de emancipare naţională: independenţa politică. După anul 1830. generaţia de la 1848. Ion Ghica.Poezia paşoptistă pune bazele liricii moderne romaneşti. va învălui versurile tuturor poeţilor. Asachi.

Ion Heliade-Rădulescu şi-a adunat opera literară în volumul Culegeri din scrierile lui I. publicarea de gazete. Capodopera sa este poemul Zburătorul (1844). „Evocarea are drept scop să trezească din amorţire contemporaneitatea prin exaltarea vechilor virtuţi"(Al. cum privim vechea armură/ Ce un uriaş odată în războaie a purtat/ [. „Istoria literaturii române de la origini până azi”). valoarea estetică şi înălţarea impersonală (katharsis): „eu sunt din numărul acelora care cred că poezia.. al zidurilor. condiţie a existenţei sale. participând la redactarea Proclamaţiei de la Islaz. încurajează şi publică primele creaţii ale unor scriitori mai tineri. prima gazetă românească. Împreună cu Dinicu Golescu înfiinţează Societatea literară (1827). gradarea. crearea unui teatru naţional. în 1829.”. nocturnul. tipăreşte un număr impresionant de opere din literatura universală. sonete. filolog şi îndrumător literar. autorul îşi mărturiseşte convingerile literare.]/ Ne-ndoim dac-aşa oameni întru adevăr au stat". rolul educativ al poeziei. meditaţii şi ode care pornesc de la motive romantice. Are o contribuţie importantă la dezvoltarea literaturii române moderne: înfiinţează reviste (Curierul românesc. urmată de Curierul de ambe sexe.. care promovează ideile iluministe: dezvoltarea şcolii româneşti. motivele preromantice (al umbrelor. particularităţile stilului retoric (invocaţia şi exclamaţia retorică. multe traduse chiar de el. A fost implicat în evenimentele de la 1848. de traduceri şi de opere originale. Ion Heliade-Rădulescu (1802-1872) . antiteza trecut-prezent. de odă şi de pastel). prin valoarea de model pentru tânăra generaţie a domnitorului Mircea cel Bătrân (figură exemplară şi pentru Mihai Eminescu în Scrisoarea III): „Noi citim luptele voastre. Eliad de proze şi de poezie. Gazeta Teatrului Naţional etc). Ion Heliade-Rădulescu a fost o personalitate enciclopedică. Este autor de elegii.serie de trăsături specifice evoluţiei acestui curent în literatura română: tema istorică.Scriitor. al mormintelor. hiperbola). Piru. fiind considerat un deschizător de drumuri în cultura română. „Descoperirea" folclorului este datorată scriitorilor romantici în Europa şi constituie una dintre sursele literaturii cu specific naţional din paşoptism. Îndrumă teatrul şi participă la înfiinţarea Societăţii filarmonice (1833).. prima expresie artistică reuşită în literatura noastră a acestui mit folcloric. fantoma). este datoare să exprime trebuinţele societăţii şi să deştepte sinţiminte frumoase şi nobile care înalţă sufletul prin idei morale şi divine.. . îmbinarea diferitelor specii lirice (meditaţie cu elemente de elegie. publică propriile lucrări literare sau de teorie şi critică literară. În Prefaţa volumului din 1847. pe lângă neapărata condiţie de a plăcea.

La sfîrşitul secolului al XVIII-lea. cler. respectiv 27. Ion Heliade-Rădulescu iniţiază această modificare a semnificaţiei mitului. reducând numărul de slove întâi la 28. iar mai târziu la 27. El susţine necesitatea îmbogăţirii limbii prin împrumuturi. excluzând neologismele. Nici problema neologismelor nu a fost neglijată. combătând principiul etimologic: "Aşadară. este rezultatul lecţiilor ţinute de Heliade la "Sf. Neologismele trebuie adaptate la spiritul limbii române.) Autorul se declară partizanul ortografiei fonetice. zburătorul este o apariţie onirică şi malefică. iar nu pentru cei morţi?". ocazie. . În privinţa aceasta. cliros. îi lasă aşa cum erau în aceste limbi. libertate.] în plină agresiune.. Greşesc acei care. lenăchiţă Văcărescu propune reducerea alfabetului chirilic de la 43 la 33 de litere. (Vechile noastre texte româneşti sunt scrise cu alfabet chirilic. dar îl valorizează pozitiv ca făptură miraculoasă. explicabilă mitologic şi curabilă magic" . introducând treptat. alcătuit din 43 de litere. ocazion. latineşti. în loc de patriotism. căutau să le înlocuiască prin termeni creaţi ad-hoc (cuvintelnic = dicţionar. dar "trebuie să luăm numai acelea ce ne trebuie şi de acolo de unde trebuie. unde preda între altele şi acest obiect.. privileghium. Gramatica românească Gramatica românească. apărută la Sibiu în 1828. şi cum trebuie". privilegiu. în Observaţii sau băgări dă seamă asupra regulelor şi or induielelor gramaticii rumâneşti (1787). părerea lui era că putem lua cu îndrăzneală din limba latină şi din limbile romanice: "de la maica noastră . Heliade propune simplificarea alfabetului chirilic. Literatura romantică îi păstrează semnificaţia erotică. şi de la surorile noastre". Ca specie literară Zburătorul este o baladă cultă. cînd scrim pentru cei carii trăiesc.In concepţie populară. care înfăţişează apariţia primilor fiori ai dragostei: „invaziunea misterioasă a dragostei [. Alfabetul chirilic a fost înlocuit oficial cu cel latin în 1860. Ion Heliade Rădulescu îl reduce la 28. superioară. În paginile prefeţei. în publicaţiile sale. Heliade ridiculizează pe filologii care. Sava" . literele latine în locul celor chirilice.. provocând suferinţa tinerelor fete. Fata în criză de pubertate e doborâtă de o boală necunoscută. introducând termeni greceşti. liberta. neîmpărţit = atom). Prefaţa gramaticii este interesantă prin ideile înaintate cu privire la scrierea şi pronunţarea limbii române. venită din altă lume la tânăra care tânjeşte (ca în Călin . franţuzeşti sau italieneşti.file din poveste sau Luceafărul). pentru ce să nu scrim după cum pronunţiem. scriind: patriotismos..

creaţia sa se orientează spre lirica socială cu . şi poemul de dimensiuni mari epico-liric. ştiinţifici. prin elementele care conferă sonoritate şi ritmicitate. Reforma etc. Dâmboviţa./ Geme pământul. El a introdus şi a consacrat în literatura română o serie de specii noi. Rădulescu în Curierul de ambe sexe.1872) debutează în literatură cu elegia „O fată tânără pe patul morţii”. Un rol important a avut D. Bolintineanu în dezvoltarea simţului muzical în poezie. prin care urmărea să trezească patriotismul contemporanilor. Naţionalul. participant entuziast la Revoluţia de la 1848 şi diplomat. susţinător al Unirii Principatelor şi al reformei agrare din 1864. calul său tropotă. drame istorice. a călătorit mult şi a avut numeroase funcţii culturale. autorul Gramaticii româneşti introduce termenii actuali de singular şi plural.1872) Poet. cum sunt legenda istorică (de exemplu: Muma lui Ştefan cel Mare. romane./ Sună pădurile. Astfel. Opera lui întinsă. om politic. publicist. cu valorificarea efectelor trecerii de la amfibrah la iamb şi la dactil. vizual. „un tumult de monştri"./ Luna dispare". după modelul romanticului francez Lamartine.H. debutează cu un volum de Meditaţii. sunetele limbii române sunt împărţite în vocale şi consonante. promotor al studiilor arheologice. literatură de călătorie. a colaborat cu publicaţii precum: Românul. satire. În literatură. pe baza unui motiv folcloric (pactul cu diavolul). Romanele de tip sentimental Manoil şi Elena sunt dintre primele opere reprezentative pentru această specie în literatura română. fâşâie frunzele./ Fuge ca vântul. „o sarabandă de duhuri" (G. când literatura avea funcţie militantă. în loc de singurit şi înmulţit. prozator. Lirica sa reprezintă imaginea fidelă a începuturilor romantismului românesc şi a formelor lui în paşoptism. Ulterior. nu în glasniee şi neglasniee. Cezar Bolliac(1813-1881) Poet. Cea de pe urmă noapte a lui Mihai cel Mare). Dimitrie Bolintineanu (1825/1819? . atingând virtuozitatea onomatopeică: „Mihnea încalecă. în 1842. Dimitrie Bolintineanu(1825/1819? . Atmosfera macabră. cât şi auditiv.Heliade înlocuieşte termenii gramaticali învechiţi./ Fug legioanele. dar inegală ca valoare se compune din legende istorice. publicată de I. zbor cu cavalele. publicist. Cezar Bolliac (1813-1881) este unul dintre fruntaşii Revoluţiei de la 1848 (secretarul guvernului provizoriu). necorespunzători. biografii romanţate etc. elegii. prin tehnica sa prozodică. Poemul Mihnea şi baba este o baladă fantastică cu accente romantice. balade fantastice. Călinescu) se realizează atât plastic. cu termeni moderni. De asemenea.

Voievod Viteazul (publicată postum. Istoric erudit. în care autorul vede specificul spiritualităţii româneşti. a întemeiat societatea secretă Frăţia (1843). dar şi două piese de teatru care nu ni s-au păstrat. Vasile Alecsandri.. alături de Mihail Kogălniceanu. ceea ce îl integrează în galeria maeştrilor prozei româneşti. Poezia. Importante sunt şi articolele sale de teorie literară: Către scriitorii noştri. în 1878). Astfel. Ion Ghica) sau romane propriu-zise (Dimitrie Bolintineanu. este. Nicolae Bălcescu (1819-1852). Alecu Russo (1819-1859) scrie în limba română şi în limba franceză Amintiri . Principala sa operă. întemeietor al istoriografiei naţionale moderne. un amplu poem în proză. economice. Negruzzi). Negruzzi). Opera sa capitală. iar în străinătate a pledat pentru obţinerea recunoaşterii internaţionale a drepturilor românilor. istoric şi prozator. Nicolae Filimon). istoria noastră şi exprimă ideea demnităţii naţionale. Iaşii şi locuitorii lui în 1840. În 1845. Românii supt Mihai. Negruzzi. fiind influenţat de istoricii romantici francezi (J. scrieri memorialistice (C. Cântarea României -poem în proză. politice. Cântarea României. încercări de roman (Mihail Kogălniceanu. întrun stil retoric cu accente profetice. realizează o lărgire a orizontului de studiu.Bolliac cânta iobagul ş-a lui lanţuri de aramă" . apoi Piatra teiului şi Stânca corbului . Răspuns la articolul „Poezie". dar şi o sinteză a ştiinţei cu sensibilitatea artistică. Negruzzi. Din cauza mesajului revoluţionar al teatrului său este surghiunit la Mănăstirea Soveja. Nicolae Bălcescu. ceea ce face să fie revendicat în egală măsură de istoria literară.reflectă militantismul liricii sale sau tema socială a unor poezii precum Clăcaşul. Alecu Russo). Gr.. Ion Ghica (1816-1897) . Gr.puternice accente mesianice. îmbină documentarea riguroasă a istoricului cu expresia înflăcărată. fiind unul dintre principalii organizatori ai Revoluţiei de la 1848 în Ţara Românească. prin care se afiliază la doctrina romanticilor francezi.pagini de călătorie în care inserează două legende populare. unde descoperă balada populară Mioriţa. însemnări de călătorie (Vasile Alecsandri. Versul eminescian din Epigonii . Proza Proza vremii cuprinde scrierile de inspiraţie istorică (C. el a susţinut cu consecvenţă revendicările democratice ale mişcării.. împreună cu Ion Ghica şi Christian Tell. Ion Ghica. nuvele romantice (C. aduce în atenţie mitul dacic. C.volum autobiografic. fiziologia satirică (Ion Heliade-Rădulescu. editează prima revistă istorică românească: Magazin istoric pentru Dacia. Alexandrescu). Poemul evocă. Alexandrescu).Michelet).. Membru al guvernului provizoriu. înglobând istoria instituţiilor sociale.

a reuşit C. sunt incluse texte inspirate din cronici: poemul epic Aprodul Purice. ca şi M. deznodământ dramatic şi scene melodramatice. amintiri. proză de inspiraţie istorică. Ion Ghica rămâne cel mai valoros reprezentant al scrierilor memorialistice din epocă. Costache Negruzzi Ceea ce a realizat Gr. Fiind scrisă într-o perioadă de efervescenţă revoluţionară. în domeniul lingvistic respinge exagerările şi susţine unificarea limbii literare. dacă avem în vedere combinaţia pe care acesta o realizează între ştiinţă şi ficţiune.. apare în primul număr al revistei Dacia literară. prima nuvelă istorică din literatura română nu aduce în faţa contemporanilor un model de patriotism şi nu idealizează trecutul. se implică în apariţia revistei Propăşirea. Sobieski şi românii. Kogălniceanu participă la organizarea Teatrului Naţional din Iaşi şi la realizarea unui repertoriu naţional (Muza de la Burdujeni. organizat în patru cicluri. nuvela istorică Alexandru Lăpuşneanul. conflict . Împreună cu V. adevărate tablouri care surprind eterogenitatea societăţii noastre de la mijlocul secolului al XlX-lea. Capodopera sa. Este profesor la Academia Mihăileană din Iaşi.. pe care îl iustrează. În 1857. Negruzzi pe tărâmul prozei: el depăşeşte faza traducerilor. ci ilustrează o poziţie antifeudală şi o opţiune politică (caracterul militant al literaturii). care continuă programul Daciei literare. Alecsandri şi M. Teoretician al specificului naţional („fieştecare ţară are cântecele sale. alături de articolul-program Introducţie (1840). prin specie. Kogălniceanu. personalităţi ale epocii (portrete). membru fondator al societăţii Frăţia. a căror muzică şi poezie sunt potrivite cu firea pământului său şi caracterul locuitorilor ei"). Ion Ghica (1816-1897) s-a format la şcoala franceză. Fără a fi un spirit revoluţionar.factura prozei lui Ghica este cât se poate de tipică pentru romantismul Biedermeier. într-o atmosferă pitorească. În Scrisori către V. Alecsandri sunt prezentate cu un talent deosebit. istorie şi biografism". Sava" din Bucureşti. Alexandru Lăpuşneanul este şi o nuvelă de factură romantică prin respectarea principiului enunţat în Introducţie la Dacia literară — inspiraţia din istoria naţională (Evul Mediu). a pus în practică ideile culturale şi literare ale epocii. îşi adună principalele scrieri literare în volumul Păcatele tinereţelor. cu puternice conflicte. Este preocupat de folclor. temă. dialoguri. simplificarea ortografiei. fiind întemeietorul prozei româneşti moderne printr-o operă durabilă. Criticul Nicolae Manolescu consideră că: „. într-un stil familiar. precum Alexandru Lăpuşneanul. anecdote. Alexandrescu în domeniul poeziei. În ciclul Fragmente istorice. Ciclul Amintiri de juneţe cuprinde proză memorialistică şi nuvelele romantice Zoe şi O alergare de cai.Ca mai toţi scriitorii din epoca paşoptistă. după ce a studiat în ţară la Liceul „Sf. Cârlanii). personaje antitetice.

antiteza angelic-demonic. culoarea epocii. culoarea locală. intenţia de a instrui. cât şi teatru cu subiect istoric (Gh. prin tehnica detaliului semnificativ. iar eforturile lor au vizat mai multe direcţii: înfiinţarea de şcoli pentru pregătirea artiştilor dramatici (la Iaşi şi Bucureşti). personaje excepţionale în situaţii excepţionale. Interesul romantic pentru specificul naţional şi culoarea locală deschide drumul observaţiei realiste. dar mulţi"). prin prezentarea în manieră balzaciană a unor portrete şi tablouri de moravuri. fiind un deschizător de drumuri pentru diferite specii şi genuri literare. dar şi în construcţia operei dramatice şi a limbajului specific.. Realizează „fiziologii".în Scrisoarea XII (Păcală şi Tândală) -. Vasile Alecsandri. traduceri şi adaptări în limba română. Alecsandri şi C. intriga liniară şi previzibilă.. denotă.. B. . Alecu Russo. publicarea unor reviste şi articole despre teatru. de critică a moravurilor (Costache Facà.P. Asachi. Costache Caragiali. „liniaritate psihologică în construcţia personajelor. specie care aparţine clasicismului. caracterul aforistic al unor replici („proşti. C. atitudinea de moralist. cultivarea ironiei. Elemente clasice sunt: rigoarea şi echilibrul compoziţiei (patru capitole cu mottouri semnificative). Negruzzi. (Nicolae Manolescu) Coexistenţa elementelor romantice cu elemente clasice în aceeaşi operă literară este o trăsătură a literaturii paşoptiste. a unor tipuri sociale: Scrisoarea II (Reţetă). prin caracterul pictural al unor scene. atât din filonul comic al satirei sociale. Scrisoarea IX (Fiziologia provinţia/ului) ş. personajul principal alcătuit din contraste. Arta compoziţiei sobre. prin surprinderea psihologiei mulţimii. Matei Millo. Negruzzi introduce în literatura noastră scrisoarea literară în proză. Vasile Alecsandri Ataşat idealurilor paşoptiste. care stimulează crearea unui repertoriu naţional cu piese de teatru variate. obiectivitatea naratorului. surprinderea unor valori general-umane ţin de clasicism. Haşdeu). sub directoratul lui Kogălniceanu. al replicilor şi al scenelor. preocuparea pentru folclor .(lupta pentru putere). credibil al faptelor. înfiinţarea Teatrului Naţional de la Iaşi (1840). dar se regăsesc aici şi elemente romantice: evocările istorice.a. Vasile Alecsandri a fost liderul mişcării literare a epocii. aspectul verosimil. Prin cele treizeci de scrisori din ciclul intitulat Negru pe alb. Teatru Paşoptiştii au văzut în teatru un mijloc de propagare a ideilor politice şi culturale.. întâmplări impresionante. Vasile Alecsandri). Contribuţia sa la formarea şi dezvoltarea teatrului naţional a fost hotărâtoare în crearea unui repertoriu românesc. spectaculosul gesturilor. artificialitate".

proza lui V. Spre apusul creaţiei. vodeviluri. Leonaş. Unele piese de teatru abordează teme folclorice. Mai redusă în raport cu poezia şi cu teatrul. subiectivitate. Alecsandri cuprinde jurnale sau memorii de călătorie (O primblare la munţi. înlesnire orientală de povestitor". imitarea cu orice preţ a modei occidentale.a.Despot-vodă (1879) şi de inspiraţie clasică . Iaşii în carnaval. de o virulenţă polemică. pentru pitoresc şi exotic. în 2 acte". împotriva stării pe loc. . Alecsandri realizează un surprinzător reviriment spre drama istorică în versuri . Ovidiu (1884). snobismul şi parvenitismul: Iorgu de la Sadagura. De asemenea. conflictul dramatic opune concepţia conservatoare reprezentată de Bârzoi. cosmopolitismul.Mare parte din piesele lui Alecsandri (comedii. gustul pentru senzaţional şi anecdotă. În 1863 se retrage din arena politică. un tânăr isteţ şi cinstit. În Chiriţa în provinţie. feeria Sânziana şi Pepelea. adică a onestităţii şi a sentimentelor sincere. Leonaş devine ispravnic în locul acestuia şi se căsătoreşte cu Luluţa. Alecsandri este apreciată de G. ridicol prin contrastul între ceea ce este şi ceea ce vrea să pară. „cântecele comice") au caracter satiric şi critic împotriva moravurilor sociale şi politice ale vremii. „comedie cu cântice. dar şi a falsului progres. dar au şi note de critică socială: Crai nou. Proza lui V. snobismul. Chiriţa este un personaj feminin comic reprezentativ pentru epoca de după 1848. personaje zugrăvite caricatural. snobismul şi corupţia. scrisori (Vasile Porojan) şi proză de ficţiune cu un punct de plecare memorialistic (nuvela romantică Buchetiera de la Florenţa. parvenitismul. Călinescu drept „cea mai durabilă parte a operei" lui. pictură. criticul observă că „în substanţă toate naraţiunile sale sunt jurnale de călătorie".Fântâna Blanduziei (1883). Demascând corupţia lui Bârzoi. îndrăgostit de Luluţa. ciclul Chiriţelor ş. farse. Comportamentul Chiriţei ocazionează critica unor moravuri din epocă: falsa cultură. progresiste. Balta-Albă. reprezentată de Chiriţa. Dezgustul cauzat de pervertirea idealului se reflectă în drame cu tematică socială. negarea tradiţiei. sau de fals progres. Peatra din casă. Lipitorile satului. prozele realiste Borsec. începutul de roman Dridri etc). ridiculizând demagogia. gen la modă pe atunci. reprezentate de Leonaş. în care îşi revarsă „toate darurile: umor. reprezentată pe scenă în 1852. Iaşii în 1844. asupra moravurilor satirizate: parvenitismul. şi ideile noi. Deznodământul aduce victoria reprezentantului ideilor noi. precum Zgârcitul risipitor. Călătorie în Africa).

o face Alecsandri în spiritualul tablou al civilizaţiei române.. întâlnită în diverse opere ale lui Vasile Alecsandri şi ale scriitorilor paşoptişti. Călinescu) Dacă din perspectiva cititorului de azi. el a fost pe bună dreptate numit „cap al poeziei noastre''' (Titu Maiorescu).. care manifestă deplin acord „între a voi şi a putea."(G. . poetul dă adevărata măsură a talentului său prin ciclul Pasteluri şi prin Legende cu un conţinut variat: de inspiraţie folclorică. istorice (Dumbrava Roşie. din punct de vedere istoric al dezvoltării genului. aşa cum o vede un francez la Balta-Albă.În povestirea Balta-Albă (publicată în 1848). se întoarce spre clasicism prin viziunea asupra naturii. calităţi pentru care sunt admiraţi de Mihai Eminescu în poezia Epigonii: „ Voi credeaţi în scrisul vostru. în etapa Junimii." (Titu Maiorescu. între idealism avântat şi vizionarism profetic”. Paul Cornea). Vasile Alecsandri îşi desfăşoară activitatea literară timp de o jumătate de veac. expresie (renunţă la complicaţiile prozodice.) şi orientale. între proiecţia sensibilităţii în exterioritatea lumii şi înregistrarea obiectivă a universului. publicat în 1868-1869. Diferenţa faţă de precursori în abordarea temei naturii reflectă diferenţa între romantism şi clasicism. prin impersonalitate şi optimism cosmic. Dan. Prin ciclul Pasteluri. căpitan de plai ş. tema civilizaţiei hibride.a. După 1863. Poeţi şi critici) Concluzie Scriitorii paşoptişti formează prima generaţie a literaturii noastre moderne. Militant activ al vieţii sociale şi politice din perioada paşoptistă şi postpaşoptistă. cu armoniile. între anii 1840-1890. ritmurile şi dinamismul lui. este realizată magistral: „Sinteza între Occident şi Orient. Vasile Alecsandri impune o nouă specie în literatura română şi realizează o operă de maturitate artistică. lirismul lui Vasile Alecsandri nu şi-a păstrat prospeţimea.". utilizează troheul lung) şi echilibru compoziţional (alternanţa static-dinamic în cele patru catrene). ce forma însăşi structura intimă a fiinţei sale. Opera este legată de epoca sa pentru că se află la întretăierea romantismului cu clasicismul şi oglindeşte artistic principalele evenimente sociale. Cu aceste „poezii ale senzorialităţii şi ale relaţiei nemijlocite cu natura”(Paul Cornea). în revista Convorbiri literare. „In ce stă valoarea unică a lui Alecsandri? In această totalitate a acţiunii sale literare. oamenii începutului de drum (cf.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->