Perioada paşoptistă

Perioada paşoptistă (aprox. 1830-1860) are ca nucleu Revoluţia de la 1848. Paşoptismul este mişcarea politică şi culturală ale cărei obiective socialpolitice sunt modernizarea societăţii româneşti şi emanciparea naţională: independenţa politică, libertatea naţională, unirea provinciilor româneşti. Aceste obiective sunt puse în practică de oameni de cultură şi scriitori care se implică activ în viaţa socială (mulţi participă la revoluţie) şi culturală, iar în acelaşi timp, alcătuiesc prima generaţie a literaturii noastre moderne. Paşoptismul este şi o ideologie literară niciodată sintetizată într-un program particular, dar supusă unor comandamente exterioare: spirit critic, deschidere spre Occident şi lupta pentru impunerea unui specific naţional, conştiinţă civică şi patriotică. Epoca paşoptistă marchează începutul literaturii noastre moderne. Scriitorii paşoptişti provin din clasele de sus, sunt educaţi în Apus, mai ales în Franţa, şi devin promotorii renaşterii naţionale atât prin mesajul creaţiei literare, cât şi prin implicarea lor activă în viaţa politică. Plini de elan, ei încearcă pentru prima dată o sincronizare cu Europa Occidentală. Această epocă înţeleasă în sens larg se poate împarţii în trei perioade: • Prima perioadă: Prepaşoptismul 1830-1840 • A doua periadă: Paşoptismul 1840-1860 • A treia periadă: Postpaşoptismul 1860-1870 Două personalităţi au avut rolul de îndrumător al fenomenului cultural-literar şi astfel au contribuit, în etape distincte, la modernizarea literaturii noastre paşoptiste. Într-o primă etapă, de efervescenţă creatoare, corespunzătoare primei generaţii paşoptiste, acest rol îi revine lui Ion Heliade-Rădulescu prin articolele din ziarul Curierul românesc, apărut la Bucureşti, începând cu 1829, căruia îi adaugă din 1837 suplimentul literar Curierul de ambe sexe. Este faza entuziastă şi oarecum „naivă" a romantismului paşoptist, când distincţia între opera originală şi prelucrarea unui model străin aproape că nu se făcea. Datorită îndemnurilor adresate tinerilor scriitori: ,Nu e vreme de critică, copii; e vreme de scris; să scrieţi cât veţi putea şi cum veţi putea", a fost posibil debutul unei întregi generaţii, între 1830 şi 1840: Vasile Cârlova, Gr. Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Bolliac ş.a. Prin promovarea literaturii, fie traduceri, fie scrieri originale, presa îndeplineşte o funcţie culturală în toate provinciile române (Gheorghe Asachi editează la laşi Albina românească, în 1829, cu suplimentul cultural şi literar Alăuta românească, iar George Bariţiu editează la Braşov Gazeta

] Traducţiile însă nu fac o literatură. Dacia literară. revista adresându-se scriitorilor români de pretutindeni pentru a publica scrieri originale: „O foaie dar.de Transilvania. Mihail Kogălniceanu impune spiritul critic. redactat de Mihail Kogălniceanu şi publicat în primul număr al revistei. [. foaie care." • Combaterea imitaţiilor şi a traducerilor mediocre: „Dorul imitaţiei s-a făcut la noi o manie primejdioasă." • Promovarea unei literaturi originale.. faţă de care Dacia literară urmăreşte să aducă un suflu nou. Kogălniceanu prezintă activitatea gazetelor româneşti apărute anterior. O asemenea foaie ne vom sili ca să ." • Afirmarea idealului de realizare a unităţii limbii şi a literaturii române: „ţălul nostru este realizarea dorinţii ca românii să aibă o limbă şi o literatură comună pentru toţi. care. s-ar îndeletnici numai cu literatura naţională. obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi de poetice pentru ca să putem găsi şi la noi sujeturi de scris. El este redactorul primei reviste exclusiv literare. părăsind politica. La începutul articolului axat pe evidenţierea necesităţii unei literaturi originale şi naţionale. de la Iaşi.. deziderat formulat clar la 1840 de Mihail Kogălniceanu. În a doua etapă. zic. Constituirea deplină a romantismului paşoptist a fost marcată de programul teoretic Introducţie. Negruzzi.. ar împlini o mare lipsă în literatura noastră. pentru că omoară în noi duhul naţional.). făcând abnegaţie de loc. se publică opere ale celor mai valoroşi scriitori ai vremii (C. ar fi numai o foaie românească. numai să fie bune. Grigore Alexandrescu ş. cu suplimentul Foaie pentru minte. Aşadar foaia noastră va fi un repertoriu general al literaturei româneşti. şi prin urmare s-ar îndeletnici cu producţiile româneşti. în 1840." . de aşezare a fenomenului literar. fie din orice parte a Daciei. vom critica cartea. în cele trei numere apărute. fără să avem pentru aceasta trebuinţă să ne împrumutăm de la alte naţii. prin indicarea unor surse de inspiraţie în conformitate cu specificul naţional şi cu estetica romantică: Istoria noastră are destule fapte eroice. sugerat şi de titlul revistei.]. iar nu persoana. frumoasele noastre ţări sunt destul de mari. Se respinge coloratura locală şi amestecul politicului.. Această manie este mai ales covârşitoare în literatură. iar direcţia imprimată se reflectă în toată literatura epocii. În această etapă se creează climatul cultural necesar pentru formarea unei literaturi şi a unei limbi comune pentru toţi românii.fie Dacia literară [. inimă şi literatură).a. Vasile Alecsandri." Cele patru puncte ale articolului-program sunt: • întemeierea spiritului critic în literatura română pe principiul estetic: „Critica noastră va fi nepărtinitoare. această foaie. în 1837.

arhaici sau regionali). libertatea socială (în contextul revoluţiei burgheze-democratice. descrierile de natură. satira. Revista a fost interzisă de cenzură. Ideile enunţate în articolul-program şi promovate de revistă se reflectă în literatura română de la mijlocul secolului al XlX-lea. în variate ipostaze. Scriitorii români ai epocii asimilează rapid manifestul romantismului francez şi aplică principiile acestuia. Fondul romantic (teme. folclorul. dar şi prin diversele trimiteri spre trăsăturile romantismului (aspiraţia spre originalitate. Specii clasice (fabula. oda. istoria (trecutul glorios. dar spiritul ei a fost continuat de revistele Arhiva românească şi Propăşirea. a temelor literare în ultimul punct al articolului. în scrieri din toate provinciile româneşti. îmbogăţirea limbii literare prin termeni populari. acesta devine un manifest literar al romantismului românesc. motive. iar paşoptismul a recuperat simultan experienţe literare manifestate succesiv în alte literaturi. poemul eroic. pentru că literatura noastră nu a avut un clasicism individualizat. Aceste idealuri sunt ilustrate în tematica şi mesajul creaţiilor literare ale scriitorilor care sunt participanţi sau simpatizanţi ai Revoluţiei de la 1848 şi pun arta în slujba ţelurilor politice ale epocii. aprecierea valorilor naţionale şi a folclorului. refugiul în trecutul istoric. poemul filozofic. atitudini) este uneori turnat în tipare ale secolului precedent. apariţia dramei). ruinele. Prin precizarea surselor de inspiraţie. nestatornicia soartei). nuvela istorică şi fantastică. antifeudale). avându-l ca principal animator pe Mihail Kogălniceanu. Marile idealuri ale momentului erau: libertatea şi unitatea naţională. Tematica literaturii de la 1848 cuprinde. elegia.Primii noştri scriitori moderni se afirmă în cadrul curentului naţional de la Dacia literară. Poezia paşoptistă . imnul. de Victor Hugo. care abundă în traduceri şi adaptări după autori străini. uneori în opera aceluiaşi scriitor sau chiar în acelaşi text. Literatura paşoptistă Literatura paşoptistă se dezvoltă sub semnul romantismului european şi parcurge un drum sinuos. După literatura anilor 1825-1830. în special francezi. cu particularităţile curentului naţional-popular de la revista Dacia literară. mormintele. e de remarcat concordanţa dintre manifestul romantismului francez (Prefaţa la drama Cromwell. publicat de Kogălniceanu în 1840. epistola. în 1827) şi articolul-program Introducţie. comedia) coexistă cu cele romantice (meditaţia.

Andrei Mureşanu (1816-1863) a participat activ la Revoluţia de la 1848 din Transilvania şi a propagat în presa vremii idei social-politice avansate. Călinescu) Motivul ruinelor şi meditaţia de tip romantic asupra istoriei neamului îl apropie de Vasile Cârlova. imnul (Gh. oda. Asachi. Meditaţii. la mănăstirile din Oltenia. Debutează la Curierul românesc al lui I. ceea ce sintetizează şi atitudinea estetică a scriitorului: „un elegiac de tipul romantic şi în acelaşi timp un moralist la modul clasic". profundă”.(G./ «Viaţă-n libertate. satire şi fabule (1863). Vasile Cârlova (1809-1831) este primul poet român modern. D. libertatea naţională. prin nota meditativă şi eroică. legenda cultă (D. Ultimul. Se cultivă specii clasice: epistola. în revista Propăşirea. fabula (Gr. balada (Ion Heliade-Rădulescu. La Cozia. măreţe umbre. melancolia adancă . cu focul vostru-n vine. strigă toţi!". prin tonul puternic mobilizator al chemării la luptă. După anul 1830. A scris un volum de poezii. Mihai. În Ruinurile Tărgoviştei. satira. având o . în 1842. Poezia Umbra lui Mircea. Retorismul versurilor ample. organică. traduce din literatura franceză şi publică mai multe volume de poezii. va învălui versurile tuturor poeţilor. având accente revoluţionare în acord cu idealurile epocii./ Cu braţele armate.. Înserarea) au o notă elegiacă în maniera poeziei pastorale:Încet-încet şi luna. C. Poeziile erotice (Păstorul întristat. de emancipare naţională: independenţa politică. Alexandrescu). exprimă direct idealurile revoluţiei democrate. cu exclamaţii şi invocaţii. elegia (D. Din lirica sa patriotică. ziduri întristate! O.. Corvine Româna naţiune./Se urcă pe-orizon câmpiile albind. Vasile Alecsandri). are ca titlu enumerarea unor specii romantice şi clasice. publicată în 1844. Alexandrescu). epistole.Poezia paşoptistă pune bazele liricii moderne romaneşti. ai voştri strănepoţi. generaţia de la 1848. Cele cinci poezii publicate anunţă. Bolintineanu). a fost inspirată de impresiile dintr-o călătorie făcută cu prietenul său. D.. A. Mureşanu). Poezia ilustrează romantismul. Bolintineanu). Bolliac. Rădulescu. ori moarte!». Bolintineanu. ca vestigii ale slavei strămoşilor: „O. poezia a dăinuit prin vigoarea patriotismului.". monument slăvit!/În ce mărire naltă şi voi aţi strălucit. Denumită ulterior Deşteaptă-te. Ştefan. Grigore Alexandrescu (18107-1885) este unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai ideologiei şi ai literaturii paşoptiste în Muntenia. vremelnică stăpână. Bolintineanu. poezia Un răsunet a devenit un adevărat imn la 1848. unirea provinciilor româneşti: priviţi. Tematica se lărgeşte enorm faţă de epoca premodernă. de care se detaşează prin „reflexivitatea sa autentică. elegii. române. Ion Ghica.H.". specii romantice: meditaţia (Vasile Cârlova. Gr. prin sensibilitate.. fiind pusă pe note de Anton Pann. evocă în manieră preromantică trecutul eroic în opoziţie cu prezentul lipsit de glorie şi inaugurează la noi motivul ruinelor.

Capodopera sa este poemul Zburătorul (1844).]/ Ne-ndoim dac-aşa oameni întru adevăr au stat". Eliad de proze şi de poezie.. antiteza trecut-prezent. „Descoperirea" folclorului este datorată scriitorilor romantici în Europa şi constituie una dintre sursele literaturii cu specific naţional din paşoptism. Ion Heliade-Rădulescu şi-a adunat opera literară în volumul Culegeri din scrierile lui I. fiind considerat un deschizător de drumuri în cultura română.serie de trăsături specifice evoluţiei acestui curent în literatura română: tema istorică. multe traduse chiar de el. Ion Heliade-Rădulescu a fost o personalitate enciclopedică. nocturnul. gradarea. În Prefaţa volumului din 1847. autorul îşi mărturiseşte convingerile literare. tipăreşte un număr impresionant de opere din literatura universală. meditaţii şi ode care pornesc de la motive romantice. fantoma). prima gazetă românească. este datoare să exprime trebuinţele societăţii şi să deştepte sinţiminte frumoase şi nobile care înalţă sufletul prin idei morale şi divine. condiţie a existenţei sale.”. pe lângă neapărata condiţie de a plăcea. care promovează ideile iluministe: dezvoltarea şcolii româneşti. Gazeta Teatrului Naţional etc). filolog şi îndrumător literar. . Ion Heliade-Rădulescu (1802-1872) . „Evocarea are drept scop să trezească din amorţire contemporaneitatea prin exaltarea vechilor virtuţi"(Al. crearea unui teatru naţional. Este autor de elegii. Împreună cu Dinicu Golescu înfiinţează Societatea literară (1827). cum privim vechea armură/ Ce un uriaş odată în războaie a purtat/ [. publică propriile lucrări literare sau de teorie şi critică literară. participând la redactarea Proclamaţiei de la Islaz. prima expresie artistică reuşită în literatura noastră a acestui mit folcloric.Scriitor. Îndrumă teatrul şi participă la înfiinţarea Societăţii filarmonice (1833). în 1829. motivele preromantice (al umbrelor. Piru. hiperbola). particularităţile stilului retoric (invocaţia şi exclamaţia retorică. sonete... îmbinarea diferitelor specii lirice (meditaţie cu elemente de elegie. de traduceri şi de opere originale. încurajează şi publică primele creaţii ale unor scriitori mai tineri. prin valoarea de model pentru tânăra generaţie a domnitorului Mircea cel Bătrân (figură exemplară şi pentru Mihai Eminescu în Scrisoarea III): „Noi citim luptele voastre. de odă şi de pastel). al mormintelor.. al zidurilor. rolul educativ al poeziei. urmată de Curierul de ambe sexe. publicarea de gazete. „Istoria literaturii române de la origini până azi”). valoarea estetică şi înălţarea impersonală (katharsis): „eu sunt din numărul acelora care cred că poezia. Are o contribuţie importantă la dezvoltarea literaturii române moderne: înfiinţează reviste (Curierul românesc. A fost implicat în evenimentele de la 1848.

apărută la Sibiu în 1828.. iar nu pentru cei morţi?". (Vechile noastre texte româneşti sunt scrise cu alfabet chirilic. scriind: patriotismos. venită din altă lume la tânăra care tânjeşte (ca în Călin . Ion Heliade Rădulescu îl reduce la 28. Fata în criză de pubertate e doborâtă de o boală necunoscută. Ion Heliade-Rădulescu iniţiază această modificare a semnificaţiei mitului. lenăchiţă Văcărescu propune reducerea alfabetului chirilic de la 43 la 33 de litere. Alfabetul chirilic a fost înlocuit oficial cu cel latin în 1860. cînd scrim pentru cei carii trăiesc. dar îl valorizează pozitiv ca făptură miraculoasă. iar mai târziu la 27. superioară. părerea lui era că putem lua cu îndrăzneală din limba latină şi din limbile romanice: "de la maica noastră . zburătorul este o apariţie onirică şi malefică. care înfăţişează apariţia primilor fiori ai dragostei: „invaziunea misterioasă a dragostei [. cliros.) Autorul se declară partizanul ortografiei fonetice. unde preda între altele şi acest obiect. introducând treptat.. Heliade propune simplificarea alfabetului chirilic. Ca specie literară Zburătorul este o baladă cultă. cler.In concepţie populară. combătând principiul etimologic: "Aşadară. respectiv 27. pentru ce să nu scrim după cum pronunţiem. privileghium. La sfîrşitul secolului al XVIII-lea. în Observaţii sau băgări dă seamă asupra regulelor şi or induielelor gramaticii rumâneşti (1787). Nici problema neologismelor nu a fost neglijată. şi cum trebuie". căutau să le înlocuiască prin termeni creaţi ad-hoc (cuvintelnic = dicţionar. Sava" . este rezultatul lecţiilor ţinute de Heliade la "Sf. Heliade ridiculizează pe filologii care. Greşesc acei care.file din poveste sau Luceafărul). provocând suferinţa tinerelor fete. Gramatica românească Gramatica românească. . literele latine în locul celor chirilice. neîmpărţit = atom). reducând numărul de slove întâi la 28. privilegiu. Neologismele trebuie adaptate la spiritul limbii române. latineşti. dar "trebuie să luăm numai acelea ce ne trebuie şi de acolo de unde trebuie. şi de la surorile noastre". excluzând neologismele. Prefaţa gramaticii este interesantă prin ideile înaintate cu privire la scrierea şi pronunţarea limbii române. Literatura romantică îi păstrează semnificaţia erotică. În paginile prefeţei. ocazie. în loc de patriotism.. În privinţa aceasta.] în plină agresiune. în publicaţiile sale. explicabilă mitologic şi curabilă magic" . alcătuit din 43 de litere. introducând termeni greceşti. ocazion. franţuzeşti sau italieneşti. libertate.. liberta. El susţine necesitatea îmbogăţirii limbii prin împrumuturi. îi lasă aşa cum erau în aceste limbi.

om politic. Cezar Bolliac(1813-1881) Poet. creaţia sa se orientează spre lirica socială cu . balade fantastice. De asemenea. vizual. Atmosfera macabră. Astfel. Poemul Mihnea şi baba este o baladă fantastică cu accente romantice. dar inegală ca valoare se compune din legende istorice. „un tumult de monştri". Bolintineanu în dezvoltarea simţului muzical în poezie./ Fuge ca vântul. Romanele de tip sentimental Manoil şi Elena sunt dintre primele opere reprezentative pentru această specie în literatura română. Dimitrie Bolintineanu(1825/1819? . prozator. publicist. ştiinţifici. după modelul romanticului francez Lamartine. zbor cu cavalele. cu termeni moderni. Ulterior. biografii romanţate etc. cum sunt legenda istorică (de exemplu: Muma lui Ştefan cel Mare. şi poemul de dimensiuni mari epico-liric. Rădulescu în Curierul de ambe sexe. fâşâie frunzele. prin tehnica sa prozodică. Călinescu) se realizează atât plastic. atingând virtuozitatea onomatopeică: „Mihnea încalecă. În literatură. cu valorificarea efectelor trecerii de la amfibrah la iamb şi la dactil. calul său tropotă. a călătorit mult şi a avut numeroase funcţii culturale. Un rol important a avut D. a colaborat cu publicaţii precum: Românul. drame istorice. romane. susţinător al Unirii Principatelor şi al reformei agrare din 1864. satire. publicist./ Luna dispare". nu în glasniee şi neglasniee. debutează cu un volum de Meditaţii.H. autorul Gramaticii româneşti introduce termenii actuali de singular şi plural. Lirica sa reprezintă imaginea fidelă a începuturilor romantismului românesc şi a formelor lui în paşoptism. necorespunzători. prin care urmărea să trezească patriotismul contemporanilor. Reforma etc. publicată de I. Cezar Bolliac (1813-1881) este unul dintre fruntaşii Revoluţiei de la 1848 (secretarul guvernului provizoriu). Dâmboviţa. în loc de singurit şi înmulţit. Opera lui întinsă.1872) debutează în literatură cu elegia „O fată tânără pe patul morţii”.Heliade înlocuieşte termenii gramaticali învechiţi. elegii. sunetele limbii române sunt împărţite în vocale şi consonante./ Geme pământul. pe baza unui motiv folcloric (pactul cu diavolul). când literatura avea funcţie militantă. literatură de călătorie./ Fug legioanele. cât şi auditiv. Naţionalul. prin elementele care conferă sonoritate şi ritmicitate. promotor al studiilor arheologice.1872) Poet. în 1842. participant entuziast la Revoluţia de la 1848 şi diplomat./ Sună pădurile. El a introdus şi a consacrat în literatura română o serie de specii noi. Dimitrie Bolintineanu (1825/1819? . Cea de pe urmă noapte a lui Mihai cel Mare). „o sarabandă de duhuri" (G.

.pagini de călătorie în care inserează două legende populare. Alecu Russo). Răspuns la articolul „Poezie". editează prima revistă istorică românească: Magazin istoric pentru Dacia. nuvele romantice (C. Din cauza mesajului revoluţionar al teatrului său este surghiunit la Mănăstirea Soveja. Negruzzi.reflectă militantismul liricii sale sau tema socială a unor poezii precum Clăcaşul. Istoric erudit. întrun stil retoric cu accente profetice. În 1845. înglobând istoria instituţiilor sociale. Românii supt Mihai. Vasile Alecsandri. Ion Ghica. istoria noastră şi exprimă ideea demnităţii naţionale. Principala sa operă.. C. în 1878).puternice accente mesianice. politice. apoi Piatra teiului şi Stânca corbului . Nicolae Bălcescu (1819-1852). ceea ce face să fie revendicat în egală măsură de istoria literară. scrieri memorialistice (C.volum autobiografic. Opera sa capitală.Voievod Viteazul (publicată postum. a întemeiat societatea secretă Frăţia (1843). Ion Ghica (1816-1897) . este. prin care se afiliază la doctrina romanticilor francezi. Membru al guvernului provizoriu. Nicolae Bălcescu. Cântarea României -poem în proză. dar şi două piese de teatru care nu ni s-au păstrat. Poemul evocă. Alexandrescu). Gr. Proza Proza vremii cuprinde scrierile de inspiraţie istorică (C. Astfel. istoric şi prozator. Alexandrescu). fiind unul dintre principalii organizatori ai Revoluţiei de la 1848 în Ţara Românească. împreună cu Ion Ghica şi Christian Tell. însemnări de călătorie (Vasile Alecsandri. fiind influenţat de istoricii romantici francezi (J. fiziologia satirică (Ion Heliade-Rădulescu.. el a susţinut cu consecvenţă revendicările democratice ale mişcării. un amplu poem în proză. realizează o lărgire a orizontului de studiu. Poezia. Negruzzi).Michelet). Iaşii şi locuitorii lui în 1840.Bolliac cânta iobagul ş-a lui lanţuri de aramă" . Ion Ghica) sau romane propriu-zise (Dimitrie Bolintineanu. încercări de roman (Mihail Kogălniceanu. Alecu Russo (1819-1859) scrie în limba română şi în limba franceză Amintiri . iar în străinătate a pledat pentru obţinerea recunoaşterii internaţionale a drepturilor românilor. dar şi o sinteză a ştiinţei cu sensibilitatea artistică. Nicolae Filimon). Versul eminescian din Epigonii . Cântarea României. întemeietor al istoriografiei naţionale moderne. aduce în atenţie mitul dacic. economice. Importante sunt şi articolele sale de teorie literară: Către scriitorii noştri. în care autorul vede specificul spiritualităţii româneşti.. îmbină documentarea riguroasă a istoricului cu expresia înflăcărată. Negruzzi. Gr. ceea ce îl integrează în galeria maeştrilor prozei româneşti. unde descoperă balada populară Mioriţa. Negruzzi). alături de Mihail Kogălniceanu.

apare în primul număr al revistei Dacia literară. deznodământ dramatic şi scene melodramatice.. fiind întemeietorul prozei româneşti moderne printr-o operă durabilă. Alecsandri şi M. personaje antitetice. Kogălniceanu. Teoretician al specificului naţional („fieştecare ţară are cântecele sale. Kogălniceanu participă la organizarea Teatrului Naţional din Iaşi şi la realizarea unui repertoriu naţional (Muza de la Burdujeni. Sava" din Bucureşti. Ion Ghica (1816-1897) s-a format la şcoala franceză. îşi adună principalele scrieri literare în volumul Păcatele tinereţelor. Alexandru Lăpuşneanul este şi o nuvelă de factură romantică prin respectarea principiului enunţat în Introducţie la Dacia literară — inspiraţia din istoria naţională (Evul Mediu). Este profesor la Academia Mihăileană din Iaşi. personalităţi ale epocii (portrete). Costache Negruzzi Ceea ce a realizat Gr. Fără a fi un spirit revoluţionar. într-un stil familiar. În 1857. amintiri. Alecsandri sunt prezentate cu un talent deosebit. a pus în practică ideile culturale şi literare ale epocii. Criticul Nicolae Manolescu consideră că: „. se implică în apariţia revistei Propăşirea. prima nuvelă istorică din literatura română nu aduce în faţa contemporanilor un model de patriotism şi nu idealizează trecutul. sunt incluse texte inspirate din cronici: poemul epic Aprodul Purice. într-o atmosferă pitorească. pe care îl iustrează. Alexandrescu în domeniul poeziei. dialoguri. În ciclul Fragmente istorice. după ce a studiat în ţară la Liceul „Sf. ca şi M. temă.. cu puternice conflicte.factura prozei lui Ghica este cât se poate de tipică pentru romantismul Biedermeier. Capodopera sa. alături de articolul-program Introducţie (1840). conflict . Este preocupat de folclor. Împreună cu V. Cârlanii). Negruzzi pe tărâmul prozei: el depăşeşte faza traducerilor. Ion Ghica rămâne cel mai valoros reprezentant al scrierilor memorialistice din epocă. prin specie. organizat în patru cicluri. Sobieski şi românii. a căror muzică şi poezie sunt potrivite cu firea pământului său şi caracterul locuitorilor ei"). adevărate tablouri care surprind eterogenitatea societăţii noastre de la mijlocul secolului al XlX-lea. În Scrisori către V. precum Alexandru Lăpuşneanul. ci ilustrează o poziţie antifeudală şi o opţiune politică (caracterul militant al literaturii). a reuşit C. Fiind scrisă într-o perioadă de efervescenţă revoluţionară. istorie şi biografism". proză de inspiraţie istorică. nuvela istorică Alexandru Lăpuşneanul. simplificarea ortografiei. dacă avem în vedere combinaţia pe care acesta o realizează între ştiinţă şi ficţiune. anecdote. membru fondator al societăţii Frăţia.Ca mai toţi scriitorii din epoca paşoptistă. care continuă programul Daciei literare. în domeniul lingvistic respinge exagerările şi susţine unificarea limbii literare. Ciclul Amintiri de juneţe cuprinde proză memorialistică şi nuvelele romantice Zoe şi O alergare de cai.

Elemente clasice sunt: rigoarea şi echilibrul compoziţiei (patru capitole cu mottouri semnificative). personaje excepţionale în situaţii excepţionale. Vasile Alecsandri Ataşat idealurilor paşoptiste.P. dar şi în construcţia operei dramatice şi a limbajului specific. prin caracterul pictural al unor scene. dar mulţi"). atitudinea de moralist.(lupta pentru putere). caracterul aforistic al unor replici („proşti. Alecsandri şi C. culoarea epocii. întâmplări impresionante.în Scrisoarea XII (Păcală şi Tândală) -. Matei Millo. dar se regăsesc aici şi elemente romantice: evocările istorice. Contribuţia sa la formarea şi dezvoltarea teatrului naţional a fost hotărâtoare în crearea unui repertoriu românesc. de critică a moravurilor (Costache Facà. prin prezentarea în manieră balzaciană a unor portrete şi tablouri de moravuri.a. Prin cele treizeci de scrisori din ciclul intitulat Negru pe alb. (Nicolae Manolescu) Coexistenţa elementelor romantice cu elemente clasice în aceeaşi operă literară este o trăsătură a literaturii paşoptiste. preocuparea pentru folclor . Negruzzi introduce în literatura noastră scrisoarea literară în proză. publicarea unor reviste şi articole despre teatru. denotă. intriga liniară şi previzibilă. Arta compoziţiei sobre. prin surprinderea psihologiei mulţimii. antiteza angelic-demonic. traduceri şi adaptări în limba română. Teatru Paşoptiştii au văzut în teatru un mijloc de propagare a ideilor politice şi culturale. Interesul romantic pentru specificul naţional şi culoarea locală deschide drumul observaţiei realiste.. înfiinţarea Teatrului Naţional de la Iaşi (1840). Negruzzi. al replicilor şi al scenelor.. B. Vasile Alecsandri a fost liderul mişcării literare a epocii. cultivarea ironiei. Asachi. care stimulează crearea unui repertoriu naţional cu piese de teatru variate. sub directoratul lui Kogălniceanu. credibil al faptelor. personajul principal alcătuit din contraste. specie care aparţine clasicismului. Scrisoarea IX (Fiziologia provinţia/ului) ş. Realizează „fiziologii".. artificialitate". C. . a unor tipuri sociale: Scrisoarea II (Reţetă). Vasile Alecsandri. Vasile Alecsandri). Costache Caragiali. atât din filonul comic al satirei sociale. iar eforturile lor au vizat mai multe direcţii: înfiinţarea de şcoli pentru pregătirea artiştilor dramatici (la Iaşi şi Bucureşti). aspectul verosimil. spectaculosul gesturilor. Haşdeu). Alecu Russo. surprinderea unor valori general-umane ţin de clasicism.. obiectivitatea naratorului. cât şi teatru cu subiect istoric (Gh. culoarea locală. „liniaritate psihologică în construcţia personajelor. prin tehnica detaliului semnificativ. fiind un deschizător de drumuri pentru diferite specii şi genuri literare. intenţia de a instrui.

Balta-Albă. farse. Alecsandri realizează un surprinzător reviriment spre drama istorică în versuri . Spre apusul creaţiei. personaje zugrăvite caricatural. criticul observă că „în substanţă toate naraţiunile sale sunt jurnale de călătorie". În Chiriţa în provinţie. adică a onestităţii şi a sentimentelor sincere. conflictul dramatic opune concepţia conservatoare reprezentată de Bârzoi. ridicol prin contrastul între ceea ce este şi ceea ce vrea să pară. îndrăgostit de Luluţa. reprezentate de Leonaş. înlesnire orientală de povestitor". Mai redusă în raport cu poezia şi cu teatrul. Iaşii în carnaval. parvenitismul. cosmopolitismul. începutul de roman Dridri etc). gustul pentru senzaţional şi anecdotă. De asemenea. Iaşii în 1844. Chiriţa este un personaj feminin comic reprezentativ pentru epoca de după 1848. ridiculizând demagogia. şi ideile noi. Lipitorile satului. Peatra din casă. Demascând corupţia lui Bârzoi. Unele piese de teatru abordează teme folclorice. Călinescu drept „cea mai durabilă parte a operei" lui. progresiste. gen la modă pe atunci. scrisori (Vasile Porojan) şi proză de ficţiune cu un punct de plecare memorialistic (nuvela romantică Buchetiera de la Florenţa. Dezgustul cauzat de pervertirea idealului se reflectă în drame cu tematică socială. asupra moravurilor satirizate: parvenitismul. de o virulenţă polemică. vodeviluri. în care îşi revarsă „toate darurile: umor. Ovidiu (1884). negarea tradiţiei. „cântecele comice") au caracter satiric şi critic împotriva moravurilor sociale şi politice ale vremii. snobismul şi corupţia. Deznodământul aduce victoria reprezentantului ideilor noi. precum Zgârcitul risipitor. Comportamentul Chiriţei ocazionează critica unor moravuri din epocă: falsa cultură. ciclul Chiriţelor ş. Alecsandri cuprinde jurnale sau memorii de călătorie (O primblare la munţi.Mare parte din piesele lui Alecsandri (comedii. snobismul. feeria Sânziana şi Pepelea. prozele realiste Borsec.Fântâna Blanduziei (1883). snobismul şi parvenitismul: Iorgu de la Sadagura. Călătorie în Africa). în 2 acte". dar au şi note de critică socială: Crai nou. Leonaş devine ispravnic în locul acestuia şi se căsătoreşte cu Luluţa.Despot-vodă (1879) şi de inspiraţie clasică . sau de fals progres. pentru pitoresc şi exotic. reprezentată pe scenă în 1852. împotriva stării pe loc. proza lui V. Leonaş. „comedie cu cântice. dar şi a falsului progres. Proza lui V. imitarea cu orice preţ a modei occidentale. subiectivitate. Alecsandri este apreciată de G.a. pictură. În 1863 se retrage din arena politică. . un tânăr isteţ şi cinstit. reprezentată de Chiriţa.

După 1863. Dan. cu armoniile. Vasile Alecsandri îşi desfăşoară activitatea literară timp de o jumătate de veac. el a fost pe bună dreptate numit „cap al poeziei noastre''' (Titu Maiorescu). Cu aceste „poezii ale senzorialităţii şi ale relaţiei nemijlocite cu natura”(Paul Cornea). se întoarce spre clasicism prin viziunea asupra naturii. Diferenţa faţă de precursori în abordarea temei naturii reflectă diferenţa între romantism şi clasicism. o face Alecsandri în spiritualul tablou al civilizaţiei române. expresie (renunţă la complicaţiile prozodice. Paul Cornea). între anii 1840-1890. din punct de vedere istoric al dezvoltării genului. ritmurile şi dinamismul lui. Vasile Alecsandri impune o nouă specie în literatura română şi realizează o operă de maturitate artistică. Militant activ al vieţii sociale şi politice din perioada paşoptistă şi postpaşoptistă. este realizată magistral: „Sinteza între Occident şi Orient.) şi orientale. prin impersonalitate şi optimism cosmic.În povestirea Balta-Albă (publicată în 1848). căpitan de plai ş. poetul dă adevărata măsură a talentului său prin ciclul Pasteluri şi prin Legende cu un conţinut variat: de inspiraţie folclorică.. calităţi pentru care sunt admiraţi de Mihai Eminescu în poezia Epigonii: „ Voi credeaţi în scrisul vostru. Prin ciclul Pasteluri. tema civilizaţiei hibride. publicat în 1868-1869. istorice (Dumbrava Roşie." (Titu Maiorescu. în etapa Junimii. între proiecţia sensibilităţii în exterioritatea lumii şi înregistrarea obiectivă a universului. oamenii începutului de drum (cf. ce forma însăşi structura intimă a fiinţei sale."(G. Poeţi şi critici) Concluzie Scriitorii paşoptişti formează prima generaţie a literaturii noastre moderne. care manifestă deplin acord „între a voi şi a putea. în revista Convorbiri literare.a. utilizează troheul lung) şi echilibru compoziţional (alternanţa static-dinamic în cele patru catrene). . întâlnită în diverse opere ale lui Vasile Alecsandri şi ale scriitorilor paşoptişti.". Călinescu) Dacă din perspectiva cititorului de azi. Opera este legată de epoca sa pentru că se află la întretăierea romantismului cu clasicismul şi oglindeşte artistic principalele evenimente sociale.. lirismul lui Vasile Alecsandri nu şi-a păstrat prospeţimea. între idealism avântat şi vizionarism profetic”. „In ce stă valoarea unică a lui Alecsandri? In această totalitate a acţiunii sale literare. aşa cum o vede un francez la Balta-Albă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful