Perioada paşoptistă

Perioada paşoptistă (aprox. 1830-1860) are ca nucleu Revoluţia de la 1848. Paşoptismul este mişcarea politică şi culturală ale cărei obiective socialpolitice sunt modernizarea societăţii româneşti şi emanciparea naţională: independenţa politică, libertatea naţională, unirea provinciilor româneşti. Aceste obiective sunt puse în practică de oameni de cultură şi scriitori care se implică activ în viaţa socială (mulţi participă la revoluţie) şi culturală, iar în acelaşi timp, alcătuiesc prima generaţie a literaturii noastre moderne. Paşoptismul este şi o ideologie literară niciodată sintetizată într-un program particular, dar supusă unor comandamente exterioare: spirit critic, deschidere spre Occident şi lupta pentru impunerea unui specific naţional, conştiinţă civică şi patriotică. Epoca paşoptistă marchează începutul literaturii noastre moderne. Scriitorii paşoptişti provin din clasele de sus, sunt educaţi în Apus, mai ales în Franţa, şi devin promotorii renaşterii naţionale atât prin mesajul creaţiei literare, cât şi prin implicarea lor activă în viaţa politică. Plini de elan, ei încearcă pentru prima dată o sincronizare cu Europa Occidentală. Această epocă înţeleasă în sens larg se poate împarţii în trei perioade: • Prima perioadă: Prepaşoptismul 1830-1840 • A doua periadă: Paşoptismul 1840-1860 • A treia periadă: Postpaşoptismul 1860-1870 Două personalităţi au avut rolul de îndrumător al fenomenului cultural-literar şi astfel au contribuit, în etape distincte, la modernizarea literaturii noastre paşoptiste. Într-o primă etapă, de efervescenţă creatoare, corespunzătoare primei generaţii paşoptiste, acest rol îi revine lui Ion Heliade-Rădulescu prin articolele din ziarul Curierul românesc, apărut la Bucureşti, începând cu 1829, căruia îi adaugă din 1837 suplimentul literar Curierul de ambe sexe. Este faza entuziastă şi oarecum „naivă" a romantismului paşoptist, când distincţia între opera originală şi prelucrarea unui model străin aproape că nu se făcea. Datorită îndemnurilor adresate tinerilor scriitori: ,Nu e vreme de critică, copii; e vreme de scris; să scrieţi cât veţi putea şi cum veţi putea", a fost posibil debutul unei întregi generaţii, între 1830 şi 1840: Vasile Cârlova, Gr. Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Bolliac ş.a. Prin promovarea literaturii, fie traduceri, fie scrieri originale, presa îndeplineşte o funcţie culturală în toate provinciile române (Gheorghe Asachi editează la laşi Albina românească, în 1829, cu suplimentul cultural şi literar Alăuta românească, iar George Bariţiu editează la Braşov Gazeta

" Cele patru puncte ale articolului-program sunt: • întemeierea spiritului critic în literatura română pe principiul estetic: „Critica noastră va fi nepărtinitoare. pentru că omoară în noi duhul naţional. ar fi numai o foaie românească." • Combaterea imitaţiilor şi a traducerilor mediocre: „Dorul imitaţiei s-a făcut la noi o manie primejdioasă. foaie care. La începutul articolului axat pe evidenţierea necesităţii unei literaturi originale şi naţionale.].." • Afirmarea idealului de realizare a unităţii limbii şi a literaturii române: „ţălul nostru este realizarea dorinţii ca românii să aibă o limbă şi o literatură comună pentru toţi." . O asemenea foaie ne vom sili ca să . sugerat şi de titlul revistei.). Grigore Alexandrescu ş." • Promovarea unei literaturi originale. cu suplimentul Foaie pentru minte. Vasile Alecsandri.fie Dacia literară [. inimă şi literatură). Mihail Kogălniceanu impune spiritul critic. faţă de care Dacia literară urmăreşte să aducă un suflu nou. Negruzzi. Dacia literară. părăsind politica. numai să fie bune. această foaie. El este redactorul primei reviste exclusiv literare. ar împlini o mare lipsă în literatura noastră.. zic. Se respinge coloratura locală şi amestecul politicului. obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi de poetice pentru ca să putem găsi şi la noi sujeturi de scris. vom critica cartea. Această manie este mai ales covârşitoare în literatură. în cele trei numere apărute. în 1837.. revista adresându-se scriitorilor români de pretutindeni pentru a publica scrieri originale: „O foaie dar. [. În această etapă se creează climatul cultural necesar pentru formarea unei literaturi şi a unei limbi comune pentru toţi românii. iar nu persoana. Kogălniceanu prezintă activitatea gazetelor româneşti apărute anterior.. făcând abnegaţie de loc. se publică opere ale celor mai valoroşi scriitori ai vremii (C.] Traducţiile însă nu fac o literatură. iar direcţia imprimată se reflectă în toată literatura epocii. fără să avem pentru aceasta trebuinţă să ne împrumutăm de la alte naţii. de la Iaşi. În a doua etapă. deziderat formulat clar la 1840 de Mihail Kogălniceanu. redactat de Mihail Kogălniceanu şi publicat în primul număr al revistei. care. de aşezare a fenomenului literar. în 1840. Aşadar foaia noastră va fi un repertoriu general al literaturei româneşti. prin indicarea unor surse de inspiraţie în conformitate cu specificul naţional şi cu estetica romantică: Istoria noastră are destule fapte eroice.de Transilvania. şi prin urmare s-ar îndeletnici cu producţiile româneşti.a. fie din orice parte a Daciei. frumoasele noastre ţări sunt destul de mari. Constituirea deplină a romantismului paşoptist a fost marcată de programul teoretic Introducţie. s-ar îndeletnici numai cu literatura naţională.

în scrieri din toate provinciile româneşti. motive. de Victor Hugo. în special francezi. cu particularităţile curentului naţional-popular de la revista Dacia literară. poemul filozofic. acesta devine un manifest literar al romantismului românesc. refugiul în trecutul istoric. arhaici sau regionali). avându-l ca principal animator pe Mihail Kogălniceanu.Primii noştri scriitori moderni se afirmă în cadrul curentului naţional de la Dacia literară. oda. e de remarcat concordanţa dintre manifestul romantismului francez (Prefaţa la drama Cromwell. După literatura anilor 1825-1830. Ideile enunţate în articolul-program şi promovate de revistă se reflectă în literatura română de la mijlocul secolului al XlX-lea. libertatea socială (în contextul revoluţiei burgheze-democratice. poemul eroic. Revista a fost interzisă de cenzură. epistola. comedia) coexistă cu cele romantice (meditaţia. nuvela istorică şi fantastică. publicat de Kogălniceanu în 1840. ruinele. Specii clasice (fabula. istoria (trecutul glorios. Marile idealuri ale momentului erau: libertatea şi unitatea naţională. în 1827) şi articolul-program Introducţie. elegia. folclorul. satira. în variate ipostaze. a temelor literare în ultimul punct al articolului. îmbogăţirea limbii literare prin termeni populari. Tematica literaturii de la 1848 cuprinde. Aceste idealuri sunt ilustrate în tematica şi mesajul creaţiilor literare ale scriitorilor care sunt participanţi sau simpatizanţi ai Revoluţiei de la 1848 şi pun arta în slujba ţelurilor politice ale epocii. Scriitorii români ai epocii asimilează rapid manifestul romantismului francez şi aplică principiile acestuia. nestatornicia soartei). Poezia paşoptistă . aprecierea valorilor naţionale şi a folclorului. dar spiritul ei a fost continuat de revistele Arhiva românească şi Propăşirea. uneori în opera aceluiaşi scriitor sau chiar în acelaşi text. descrierile de natură. atitudini) este uneori turnat în tipare ale secolului precedent. pentru că literatura noastră nu a avut un clasicism individualizat. mormintele. antifeudale). Fondul romantic (teme. Literatura paşoptistă Literatura paşoptistă se dezvoltă sub semnul romantismului european şi parcurge un drum sinuos. apariţia dramei). iar paşoptismul a recuperat simultan experienţe literare manifestate succesiv în alte literaturi. care abundă în traduceri şi adaptări după autori străini. imnul. dar şi prin diversele trimiteri spre trăsăturile romantismului (aspiraţia spre originalitate. Prin precizarea surselor de inspiraţie.

Ştefan. elegii. ca vestigii ale slavei strămoşilor: „O. va învălui versurile tuturor poeţilor. Andrei Mureşanu (1816-1863) a participat activ la Revoluţia de la 1848 din Transilvania şi a propagat în presa vremii idei social-politice avansate. Bolintineanu. libertatea naţională. traduce din literatura franceză şi publică mai multe volume de poezii. la mănăstirile din Oltenia. Poeziile erotice (Păstorul întristat.H. În Ruinurile Tărgoviştei. române. Se cultivă specii clasice: epistola. Retorismul versurilor ample.. Mihai. Gr. generaţia de la 1848. Bolintineanu). La Cozia. elegia (D. prin nota meditativă şi eroică.(G. satire şi fabule (1863). Vasile Alecsandri).. cu focul vostru-n vine. cu exclamaţii şi invocaţii. Bolintineanu). specii romantice: meditaţia (Vasile Cârlova. legenda cultă (D. Ion Ghica. Tematica se lărgeşte enorm faţă de epoca premodernă. poezia Un răsunet a devenit un adevărat imn la 1848. în revista Propăşirea. satira. de emancipare naţională: independenţa politică. prin tonul puternic mobilizator al chemării la luptă.". Rădulescu. fiind pusă pe note de Anton Pann. ori moarte!». Călinescu) Motivul ruinelor şi meditaţia de tip romantic asupra istoriei neamului îl apropie de Vasile Cârlova.". Poezia Umbra lui Mircea. D. Cele cinci poezii publicate anunţă. Poezia ilustrează romantismul. Bolliac. imnul (Gh./ Cu braţele armate. Înserarea) au o notă elegiacă în maniera poeziei pastorale:Încet-încet şi luna. A scris un volum de poezii. epistole. ceea ce sintetizează şi atitudinea estetică a scriitorului: „un elegiac de tipul romantic şi în acelaşi timp un moralist la modul clasic". balada (Ion Heliade-Rădulescu. vremelnică stăpână. Denumită ulterior Deşteaptă-te. Din lirica sa patriotică. strigă toţi!". melancolia adancă . organică. Meditaţii. Debutează la Curierul românesc al lui I. poezia a dăinuit prin vigoarea patriotismului. monument slăvit!/În ce mărire naltă şi voi aţi strălucit.. Grigore Alexandrescu (18107-1885) este unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai ideologiei şi ai literaturii paşoptiste în Muntenia. publicată în 1844. Corvine Româna naţiune. Alexandrescu). ai voştri strănepoţi. are ca titlu enumerarea unor specii romantice şi clasice.. de care se detaşează prin „reflexivitatea sa autentică. evocă în manieră preromantică trecutul eroic în opoziţie cu prezentul lipsit de glorie şi inaugurează la noi motivul ruinelor. A. profundă”. Asachi. prin sensibilitate. măreţe umbre. Alexandrescu). în 1842. oda.Poezia paşoptistă pune bazele liricii moderne romaneşti. Ultimul. C. a fost inspirată de impresiile dintr-o călătorie făcută cu prietenul său. fabula (Gr. D. unirea provinciilor româneşti: priviţi. După anul 1830. având o . Bolintineanu./Se urcă pe-orizon câmpiile albind. având accente revoluţionare în acord cu idealurile epocii./ «Viaţă-n libertate. Mureşanu). ziduri întristate! O. Vasile Cârlova (1809-1831) este primul poet român modern. exprimă direct idealurile revoluţiei democrate.

. rolul educativ al poeziei. prima gazetă românească. condiţie a existenţei sale. Gazeta Teatrului Naţional etc). încurajează şi publică primele creaţii ale unor scriitori mai tineri. filolog şi îndrumător literar. Este autor de elegii. fiind considerat un deschizător de drumuri în cultura română. al mormintelor. pe lângă neapărata condiţie de a plăcea. În Prefaţa volumului din 1847. crearea unui teatru naţional. autorul îşi mărturiseşte convingerile literare. este datoare să exprime trebuinţele societăţii şi să deştepte sinţiminte frumoase şi nobile care înalţă sufletul prin idei morale şi divine.]/ Ne-ndoim dac-aşa oameni întru adevăr au stat". Eliad de proze şi de poezie. Îndrumă teatrul şi participă la înfiinţarea Societăţii filarmonice (1833). Piru. participând la redactarea Proclamaţiei de la Islaz.. „Descoperirea" folclorului este datorată scriitorilor romantici în Europa şi constituie una dintre sursele literaturii cu specific naţional din paşoptism. „Evocarea are drept scop să trezească din amorţire contemporaneitatea prin exaltarea vechilor virtuţi"(Al. meditaţii şi ode care pornesc de la motive romantice. motivele preromantice (al umbrelor. nocturnul. sonete.. prin valoarea de model pentru tânăra generaţie a domnitorului Mircea cel Bătrân (figură exemplară şi pentru Mihai Eminescu în Scrisoarea III): „Noi citim luptele voastre. prima expresie artistică reuşită în literatura noastră a acestui mit folcloric. de traduceri şi de opere originale. antiteza trecut-prezent. Ion Heliade-Rădulescu şi-a adunat opera literară în volumul Culegeri din scrierile lui I. Împreună cu Dinicu Golescu înfiinţează Societatea literară (1827). îmbinarea diferitelor specii lirice (meditaţie cu elemente de elegie.serie de trăsături specifice evoluţiei acestui curent în literatura română: tema istorică. cum privim vechea armură/ Ce un uriaş odată în războaie a purtat/ [. Are o contribuţie importantă la dezvoltarea literaturii române moderne: înfiinţează reviste (Curierul românesc. tipăreşte un număr impresionant de opere din literatura universală. care promovează ideile iluministe: dezvoltarea şcolii româneşti. de odă şi de pastel). fantoma). Ion Heliade-Rădulescu a fost o personalitate enciclopedică. gradarea. . „Istoria literaturii române de la origini până azi”). valoarea estetică şi înălţarea impersonală (katharsis): „eu sunt din numărul acelora care cred că poezia. în 1829. Capodopera sa este poemul Zburătorul (1844). publică propriile lucrări literare sau de teorie şi critică literară.. publicarea de gazete. urmată de Curierul de ambe sexe. multe traduse chiar de el.”.Scriitor. particularităţile stilului retoric (invocaţia şi exclamaţia retorică. hiperbola). al zidurilor. A fost implicat în evenimentele de la 1848. Ion Heliade-Rădulescu (1802-1872) .

Neologismele trebuie adaptate la spiritul limbii române. introducând termeni greceşti.file din poveste sau Luceafărul).In concepţie populară. franţuzeşti sau italieneşti. cliros. Fata în criză de pubertate e doborâtă de o boală necunoscută.] în plină agresiune. ocazion. Alfabetul chirilic a fost înlocuit oficial cu cel latin în 1860. în publicaţiile sale. .. reducând numărul de slove întâi la 28. iar mai târziu la 27. Prefaţa gramaticii este interesantă prin ideile înaintate cu privire la scrierea şi pronunţarea limbii române. şi de la surorile noastre". Heliade propune simplificarea alfabetului chirilic. privileghium. combătând principiul etimologic: "Aşadară. explicabilă mitologic şi curabilă magic" . Nici problema neologismelor nu a fost neglijată. Heliade ridiculizează pe filologii care. Greşesc acei care. care înfăţişează apariţia primilor fiori ai dragostei: „invaziunea misterioasă a dragostei [. pentru ce să nu scrim după cum pronunţiem. căutau să le înlocuiască prin termeni creaţi ad-hoc (cuvintelnic = dicţionar. apărută la Sibiu în 1828. literele latine în locul celor chirilice. În paginile prefeţei. unde preda între altele şi acest obiect. dar îl valorizează pozitiv ca făptură miraculoasă. În privinţa aceasta. Sava" . părerea lui era că putem lua cu îndrăzneală din limba latină şi din limbile romanice: "de la maica noastră . Literatura romantică îi păstrează semnificaţia erotică. Ca specie literară Zburătorul este o baladă cultă.) Autorul se declară partizanul ortografiei fonetice. Gramatica românească Gramatica românească. cler. respectiv 27. El susţine necesitatea îmbogăţirii limbii prin împrumuturi. scriind: patriotismos. (Vechile noastre texte româneşti sunt scrise cu alfabet chirilic. în loc de patriotism. provocând suferinţa tinerelor fete. este rezultatul lecţiilor ţinute de Heliade la "Sf. ocazie. cînd scrim pentru cei carii trăiesc. Ion Heliade Rădulescu îl reduce la 28. privilegiu. introducând treptat. în Observaţii sau băgări dă seamă asupra regulelor şi or induielelor gramaticii rumâneşti (1787). şi cum trebuie".. liberta. alcătuit din 43 de litere. venită din altă lume la tânăra care tânjeşte (ca în Călin . La sfîrşitul secolului al XVIII-lea. neîmpărţit = atom). iar nu pentru cei morţi?".. superioară. libertate. îi lasă aşa cum erau în aceste limbi. dar "trebuie să luăm numai acelea ce ne trebuie şi de acolo de unde trebuie. latineşti. lenăchiţă Văcărescu propune reducerea alfabetului chirilic de la 43 la 33 de litere. zburătorul este o apariţie onirică şi malefică.. Ion Heliade-Rădulescu iniţiază această modificare a semnificaţiei mitului. excluzând neologismele.

1872) debutează în literatură cu elegia „O fată tânără pe patul morţii”. prin elementele care conferă sonoritate şi ritmicitate. Un rol important a avut D. vizual. prozator. Naţionalul. Ulterior. De asemenea. Bolintineanu în dezvoltarea simţului muzical în poezie. susţinător al Unirii Principatelor şi al reformei agrare din 1864.1872) Poet. cum sunt legenda istorică (de exemplu: Muma lui Ştefan cel Mare. prin tehnica sa prozodică. satire. a colaborat cu publicaţii precum: Românul. biografii romanţate etc. cu valorificarea efectelor trecerii de la amfibrah la iamb şi la dactil. Poemul Mihnea şi baba este o baladă fantastică cu accente romantice. şi poemul de dimensiuni mari epico-liric. publicist. Dâmboviţa. cât şi auditiv. om politic. fâşâie frunzele. a călătorit mult şi a avut numeroase funcţii culturale. elegii. Cea de pe urmă noapte a lui Mihai cel Mare)./ Sună pădurile. autorul Gramaticii româneşti introduce termenii actuali de singular şi plural. balade fantastice. calul său tropotă. Rădulescu în Curierul de ambe sexe. Opera lui întinsă. Atmosfera macabră. Lirica sa reprezintă imaginea fidelă a începuturilor romantismului românesc şi a formelor lui în paşoptism. El a introdus şi a consacrat în literatura română o serie de specii noi./ Luna dispare". romane. Romanele de tip sentimental Manoil şi Elena sunt dintre primele opere reprezentative pentru această specie în literatura română. literatură de călătorie. Reforma etc. „un tumult de monştri". În literatură. ştiinţifici. când literatura avea funcţie militantă. promotor al studiilor arheologice. dar inegală ca valoare se compune din legende istorice. Cezar Bolliac(1813-1881) Poet. atingând virtuozitatea onomatopeică: „Mihnea încalecă. participant entuziast la Revoluţia de la 1848 şi diplomat. Astfel./ Fug legioanele./ Fuge ca vântul. nu în glasniee şi neglasniee. publicist.H. necorespunzători. zbor cu cavalele. „o sarabandă de duhuri" (G. Călinescu) se realizează atât plastic. Dimitrie Bolintineanu (1825/1819? . pe baza unui motiv folcloric (pactul cu diavolul). cu termeni moderni. în loc de singurit şi înmulţit. debutează cu un volum de Meditaţii. drame istorice.Heliade înlocuieşte termenii gramaticali învechiţi. Cezar Bolliac (1813-1881) este unul dintre fruntaşii Revoluţiei de la 1848 (secretarul guvernului provizoriu)./ Geme pământul. Dimitrie Bolintineanu(1825/1819? . în 1842. sunetele limbii române sunt împărţite în vocale şi consonante. prin care urmărea să trezească patriotismul contemporanilor. publicată de I. creaţia sa se orientează spre lirica socială cu . după modelul romanticului francez Lamartine.

În 1845. Cântarea României. Opera sa capitală. Alecu Russo). dar şi două piese de teatru care nu ni s-au păstrat.reflectă militantismul liricii sale sau tema socială a unor poezii precum Clăcaşul. aduce în atenţie mitul dacic. Negruzzi). istoria noastră şi exprimă ideea demnităţii naţionale. Negruzzi. Proza Proza vremii cuprinde scrierile de inspiraţie istorică (C. întemeietor al istoriografiei naţionale moderne. Răspuns la articolul „Poezie". Importante sunt şi articolele sale de teorie literară: Către scriitorii noştri. în care autorul vede specificul spiritualităţii româneşti.Bolliac cânta iobagul ş-a lui lanţuri de aramă" .puternice accente mesianice. Nicolae Bălcescu. scrieri memorialistice (C.Michelet).pagini de călătorie în care inserează două legende populare.. unde descoperă balada populară Mioriţa. C. Nicolae Bălcescu (1819-1852). Gr. Negruzzi). Astfel. Poezia. Din cauza mesajului revoluţionar al teatrului său este surghiunit la Mănăstirea Soveja. fiind influenţat de istoricii romantici francezi (J. ceea ce face să fie revendicat în egală măsură de istoria literară. Istoric erudit. Membru al guvernului provizoriu. editează prima revistă istorică românească: Magazin istoric pentru Dacia. Ion Ghica. el a susţinut cu consecvenţă revendicările democratice ale mişcării. Alexandrescu). Principala sa operă. Nicolae Filimon). alături de Mihail Kogălniceanu. ceea ce îl integrează în galeria maeştrilor prozei româneşti.. iar în străinătate a pledat pentru obţinerea recunoaşterii internaţionale a drepturilor românilor. Românii supt Mihai. dar şi o sinteză a ştiinţei cu sensibilitatea artistică. Vasile Alecsandri. politice. Cântarea României -poem în proză..Voievod Viteazul (publicată postum. Versul eminescian din Epigonii . Alecu Russo (1819-1859) scrie în limba română şi în limba franceză Amintiri . apoi Piatra teiului şi Stânca corbului . Ion Ghica (1816-1897) . Iaşii şi locuitorii lui în 1840. nuvele romantice (C. prin care se afiliază la doctrina romanticilor francezi. istoric şi prozator. înglobând istoria instituţiilor sociale. Gr. împreună cu Ion Ghica şi Christian Tell.volum autobiografic. a întemeiat societatea secretă Frăţia (1843). în 1878). economice. încercări de roman (Mihail Kogălniceanu. Poemul evocă. Alexandrescu). Negruzzi. Ion Ghica) sau romane propriu-zise (Dimitrie Bolintineanu. însemnări de călătorie (Vasile Alecsandri. întrun stil retoric cu accente profetice. este. îmbină documentarea riguroasă a istoricului cu expresia înflăcărată. fiziologia satirică (Ion Heliade-Rădulescu. fiind unul dintre principalii organizatori ai Revoluţiei de la 1848 în Ţara Românească. realizează o lărgire a orizontului de studiu.. un amplu poem în proză.

sunt incluse texte inspirate din cronici: poemul epic Aprodul Purice.. conflict . a căror muzică şi poezie sunt potrivite cu firea pământului său şi caracterul locuitorilor ei"). fiind întemeietorul prozei româneşti moderne printr-o operă durabilă. ca şi M. Criticul Nicolae Manolescu consideră că: „.. Kogălniceanu. Alexandrescu în domeniul poeziei. Alecsandri şi M. în domeniul lingvistic respinge exagerările şi susţine unificarea limbii literare. Fără a fi un spirit revoluţionar. În ciclul Fragmente istorice. ci ilustrează o poziţie antifeudală şi o opţiune politică (caracterul militant al literaturii). deznodământ dramatic şi scene melodramatice. care continuă programul Daciei literare. Cârlanii). În 1857. Sobieski şi românii. dacă avem în vedere combinaţia pe care acesta o realizează între ştiinţă şi ficţiune. Alexandru Lăpuşneanul este şi o nuvelă de factură romantică prin respectarea principiului enunţat în Introducţie la Dacia literară — inspiraţia din istoria naţională (Evul Mediu). nuvela istorică Alexandru Lăpuşneanul. adevărate tablouri care surprind eterogenitatea societăţii noastre de la mijlocul secolului al XlX-lea. simplificarea ortografiei. dialoguri. într-o atmosferă pitorească.Ca mai toţi scriitorii din epoca paşoptistă. Kogălniceanu participă la organizarea Teatrului Naţional din Iaşi şi la realizarea unui repertoriu naţional (Muza de la Burdujeni. precum Alexandru Lăpuşneanul. Teoretician al specificului naţional („fieştecare ţară are cântecele sale. personaje antitetice. Ciclul Amintiri de juneţe cuprinde proză memorialistică şi nuvelele romantice Zoe şi O alergare de cai. anecdote. a reuşit C. organizat în patru cicluri. prima nuvelă istorică din literatura română nu aduce în faţa contemporanilor un model de patriotism şi nu idealizează trecutul. Negruzzi pe tărâmul prozei: el depăşeşte faza traducerilor. a pus în practică ideile culturale şi literare ale epocii. apare în primul număr al revistei Dacia literară. alături de articolul-program Introducţie (1840). într-un stil familiar. se implică în apariţia revistei Propăşirea. Capodopera sa. Ion Ghica (1816-1897) s-a format la şcoala franceză. Este profesor la Academia Mihăileană din Iaşi. istorie şi biografism". personalităţi ale epocii (portrete). În Scrisori către V.factura prozei lui Ghica este cât se poate de tipică pentru romantismul Biedermeier. Costache Negruzzi Ceea ce a realizat Gr. amintiri. Sava" din Bucureşti. cu puternice conflicte. Ion Ghica rămâne cel mai valoros reprezentant al scrierilor memorialistice din epocă. Fiind scrisă într-o perioadă de efervescenţă revoluţionară. prin specie. după ce a studiat în ţară la Liceul „Sf. membru fondator al societăţii Frăţia. proză de inspiraţie istorică. temă. îşi adună principalele scrieri literare în volumul Păcatele tinereţelor. Împreună cu V. pe care îl iustrează. Alecsandri sunt prezentate cu un talent deosebit. Este preocupat de folclor.

Prin cele treizeci de scrisori din ciclul intitulat Negru pe alb. Vasile Alecsandri Ataşat idealurilor paşoptiste. Costache Caragiali.P. atât din filonul comic al satirei sociale.. intenţia de a instrui. de critică a moravurilor (Costache Facà. a unor tipuri sociale: Scrisoarea II (Reţetă). antiteza angelic-demonic. caracterul aforistic al unor replici („proşti. cultivarea ironiei.. traduceri şi adaptări în limba română. iar eforturile lor au vizat mai multe direcţii: înfiinţarea de şcoli pentru pregătirea artiştilor dramatici (la Iaşi şi Bucureşti). fiind un deschizător de drumuri pentru diferite specii şi genuri literare.(lupta pentru putere). spectaculosul gesturilor. Elemente clasice sunt: rigoarea şi echilibrul compoziţiei (patru capitole cu mottouri semnificative). culoarea locală.a. denotă. artificialitate". Negruzzi introduce în literatura noastră scrisoarea literară în proză. dar se regăsesc aici şi elemente romantice: evocările istorice. Alecsandri şi C. personaje excepţionale în situaţii excepţionale. publicarea unor reviste şi articole despre teatru. Scrisoarea IX (Fiziologia provinţia/ului) ş. Vasile Alecsandri. Teatru Paşoptiştii au văzut în teatru un mijloc de propagare a ideilor politice şi culturale. aspectul verosimil. sub directoratul lui Kogălniceanu. (Nicolae Manolescu) Coexistenţa elementelor romantice cu elemente clasice în aceeaşi operă literară este o trăsătură a literaturii paşoptiste. Interesul romantic pentru specificul naţional şi culoarea locală deschide drumul observaţiei realiste. culoarea epocii. atitudinea de moralist. Arta compoziţiei sobre. dar mulţi"). credibil al faptelor. „liniaritate psihologică în construcţia personajelor. prin surprinderea psihologiei mulţimii. cât şi teatru cu subiect istoric (Gh. prin tehnica detaliului semnificativ. care stimulează crearea unui repertoriu naţional cu piese de teatru variate. preocuparea pentru folclor . Matei Millo. Contribuţia sa la formarea şi dezvoltarea teatrului naţional a fost hotărâtoare în crearea unui repertoriu românesc. Haşdeu). Asachi. personajul principal alcătuit din contraste. intriga liniară şi previzibilă. al replicilor şi al scenelor. prin caracterul pictural al unor scene. B. Vasile Alecsandri). surprinderea unor valori general-umane ţin de clasicism. înfiinţarea Teatrului Naţional de la Iaşi (1840). C.în Scrisoarea XII (Păcală şi Tândală) -. specie care aparţine clasicismului.. Realizează „fiziologii". obiectivitatea naratorului. Negruzzi. prin prezentarea în manieră balzaciană a unor portrete şi tablouri de moravuri. întâmplări impresionante. Vasile Alecsandri a fost liderul mişcării literare a epocii. Alecu Russo.. dar şi în construcţia operei dramatice şi a limbajului specific. .

sau de fals progres. Deznodământul aduce victoria reprezentantului ideilor noi. adică a onestităţii şi a sentimentelor sincere. cosmopolitismul. Balta-Albă. Unele piese de teatru abordează teme folclorice. subiectivitate. Demascând corupţia lui Bârzoi. snobismul şi parvenitismul: Iorgu de la Sadagura.a. proza lui V. ciclul Chiriţelor ş. Lipitorile satului. criticul observă că „în substanţă toate naraţiunile sale sunt jurnale de călătorie". Leonaş devine ispravnic în locul acestuia şi se căsătoreşte cu Luluţa. vodeviluri. „cântecele comice") au caracter satiric şi critic împotriva moravurilor sociale şi politice ale vremii. farse. dar au şi note de critică socială: Crai nou. Ovidiu (1884). Proza lui V. Peatra din casă. Iaşii în carnaval. împotriva stării pe loc. ridiculizând demagogia. gustul pentru senzaţional şi anecdotă. progresiste. pictură. De asemenea. Chiriţa este un personaj feminin comic reprezentativ pentru epoca de după 1848. pentru pitoresc şi exotic. . şi ideile noi. un tânăr isteţ şi cinstit. În 1863 se retrage din arena politică. snobismul. Iaşii în 1844. Călinescu drept „cea mai durabilă parte a operei" lui.Mare parte din piesele lui Alecsandri (comedii. scrisori (Vasile Porojan) şi proză de ficţiune cu un punct de plecare memorialistic (nuvela romantică Buchetiera de la Florenţa. de o virulenţă polemică. personaje zugrăvite caricatural. Leonaş. snobismul şi corupţia. În Chiriţa în provinţie. Spre apusul creaţiei. reprezentate de Leonaş. asupra moravurilor satirizate: parvenitismul. „comedie cu cântice. înlesnire orientală de povestitor". Călătorie în Africa). feeria Sânziana şi Pepelea. Mai redusă în raport cu poezia şi cu teatrul. imitarea cu orice preţ a modei occidentale.Fântâna Blanduziei (1883). în 2 acte". conflictul dramatic opune concepţia conservatoare reprezentată de Bârzoi. ridicol prin contrastul între ceea ce este şi ceea ce vrea să pară.Despot-vodă (1879) şi de inspiraţie clasică . negarea tradiţiei. gen la modă pe atunci. prozele realiste Borsec. Dezgustul cauzat de pervertirea idealului se reflectă în drame cu tematică socială. îndrăgostit de Luluţa. dar şi a falsului progres. Alecsandri cuprinde jurnale sau memorii de călătorie (O primblare la munţi. în care îşi revarsă „toate darurile: umor. Comportamentul Chiriţei ocazionează critica unor moravuri din epocă: falsa cultură. parvenitismul. Alecsandri realizează un surprinzător reviriment spre drama istorică în versuri . Alecsandri este apreciată de G. începutul de roman Dridri etc). precum Zgârcitul risipitor. reprezentată de Chiriţa. reprezentată pe scenă în 1852.

expresie (renunţă la complicaţiile prozodice. din punct de vedere istoric al dezvoltării genului. Poeţi şi critici) Concluzie Scriitorii paşoptişti formează prima generaţie a literaturii noastre moderne. utilizează troheul lung) şi echilibru compoziţional (alternanţa static-dinamic în cele patru catrene). ce forma însăşi structura intimă a fiinţei sale. După 1863. el a fost pe bună dreptate numit „cap al poeziei noastre''' (Titu Maiorescu). Cu aceste „poezii ale senzorialităţii şi ale relaţiei nemijlocite cu natura”(Paul Cornea). în revista Convorbiri literare. tema civilizaţiei hibride.". o face Alecsandri în spiritualul tablou al civilizaţiei române. Paul Cornea).) şi orientale. . cu armoniile. Militant activ al vieţii sociale şi politice din perioada paşoptistă şi postpaşoptistă.. Diferenţa faţă de precursori în abordarea temei naturii reflectă diferenţa între romantism şi clasicism."(G. întâlnită în diverse opere ale lui Vasile Alecsandri şi ale scriitorilor paşoptişti. aşa cum o vede un francez la Balta-Albă. calităţi pentru care sunt admiraţi de Mihai Eminescu în poezia Epigonii: „ Voi credeaţi în scrisul vostru. în etapa Junimii. între idealism avântat şi vizionarism profetic”. Dan. prin impersonalitate şi optimism cosmic. lirismul lui Vasile Alecsandri nu şi-a păstrat prospeţimea. poetul dă adevărata măsură a talentului său prin ciclul Pasteluri şi prin Legende cu un conţinut variat: de inspiraţie folclorică. „In ce stă valoarea unică a lui Alecsandri? In această totalitate a acţiunii sale literare.În povestirea Balta-Albă (publicată în 1848). care manifestă deplin acord „între a voi şi a putea. oamenii începutului de drum (cf. căpitan de plai ş. Prin ciclul Pasteluri.a. între proiecţia sensibilităţii în exterioritatea lumii şi înregistrarea obiectivă a universului. Opera este legată de epoca sa pentru că se află la întretăierea romantismului cu clasicismul şi oglindeşte artistic principalele evenimente sociale.. Călinescu) Dacă din perspectiva cititorului de azi. publicat în 1868-1869. se întoarce spre clasicism prin viziunea asupra naturii. Vasile Alecsandri impune o nouă specie în literatura română şi realizează o operă de maturitate artistică. este realizată magistral: „Sinteza între Occident şi Orient. Vasile Alecsandri îşi desfăşoară activitatea literară timp de o jumătate de veac." (Titu Maiorescu. ritmurile şi dinamismul lui. între anii 1840-1890. istorice (Dumbrava Roşie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful