Perioada paşoptistă

Perioada paşoptistă (aprox. 1830-1860) are ca nucleu Revoluţia de la 1848. Paşoptismul este mişcarea politică şi culturală ale cărei obiective socialpolitice sunt modernizarea societăţii româneşti şi emanciparea naţională: independenţa politică, libertatea naţională, unirea provinciilor româneşti. Aceste obiective sunt puse în practică de oameni de cultură şi scriitori care se implică activ în viaţa socială (mulţi participă la revoluţie) şi culturală, iar în acelaşi timp, alcătuiesc prima generaţie a literaturii noastre moderne. Paşoptismul este şi o ideologie literară niciodată sintetizată într-un program particular, dar supusă unor comandamente exterioare: spirit critic, deschidere spre Occident şi lupta pentru impunerea unui specific naţional, conştiinţă civică şi patriotică. Epoca paşoptistă marchează începutul literaturii noastre moderne. Scriitorii paşoptişti provin din clasele de sus, sunt educaţi în Apus, mai ales în Franţa, şi devin promotorii renaşterii naţionale atât prin mesajul creaţiei literare, cât şi prin implicarea lor activă în viaţa politică. Plini de elan, ei încearcă pentru prima dată o sincronizare cu Europa Occidentală. Această epocă înţeleasă în sens larg se poate împarţii în trei perioade: • Prima perioadă: Prepaşoptismul 1830-1840 • A doua periadă: Paşoptismul 1840-1860 • A treia periadă: Postpaşoptismul 1860-1870 Două personalităţi au avut rolul de îndrumător al fenomenului cultural-literar şi astfel au contribuit, în etape distincte, la modernizarea literaturii noastre paşoptiste. Într-o primă etapă, de efervescenţă creatoare, corespunzătoare primei generaţii paşoptiste, acest rol îi revine lui Ion Heliade-Rădulescu prin articolele din ziarul Curierul românesc, apărut la Bucureşti, începând cu 1829, căruia îi adaugă din 1837 suplimentul literar Curierul de ambe sexe. Este faza entuziastă şi oarecum „naivă" a romantismului paşoptist, când distincţia între opera originală şi prelucrarea unui model străin aproape că nu se făcea. Datorită îndemnurilor adresate tinerilor scriitori: ,Nu e vreme de critică, copii; e vreme de scris; să scrieţi cât veţi putea şi cum veţi putea", a fost posibil debutul unei întregi generaţii, între 1830 şi 1840: Vasile Cârlova, Gr. Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Bolliac ş.a. Prin promovarea literaturii, fie traduceri, fie scrieri originale, presa îndeplineşte o funcţie culturală în toate provinciile române (Gheorghe Asachi editează la laşi Albina românească, în 1829, cu suplimentul cultural şi literar Alăuta românească, iar George Bariţiu editează la Braşov Gazeta

" . revista adresându-se scriitorilor români de pretutindeni pentru a publica scrieri originale: „O foaie dar. [. ar împlini o mare lipsă în literatura noastră. La începutul articolului axat pe evidenţierea necesităţii unei literaturi originale şi naţionale." • Afirmarea idealului de realizare a unităţii limbii şi a literaturii române: „ţălul nostru este realizarea dorinţii ca românii să aibă o limbă şi o literatură comună pentru toţi. Vasile Alecsandri. pentru că omoară în noi duhul naţional.). fără să avem pentru aceasta trebuinţă să ne împrumutăm de la alte naţii. părăsind politica. în cele trei numere apărute.a. în 1837. În această etapă se creează climatul cultural necesar pentru formarea unei literaturi şi a unei limbi comune pentru toţi românii. iar nu persoana. făcând abnegaţie de loc. s-ar îndeletnici numai cu literatura naţională. Aşadar foaia noastră va fi un repertoriu general al literaturei româneşti. această foaie. frumoasele noastre ţări sunt destul de mari. Această manie este mai ales covârşitoare în literatură. inimă şi literatură).de Transilvania. Se respinge coloratura locală şi amestecul politicului. de aşezare a fenomenului literar. prin indicarea unor surse de inspiraţie în conformitate cu specificul naţional şi cu estetica romantică: Istoria noastră are destule fapte eroice.]. O asemenea foaie ne vom sili ca să . vom critica cartea. faţă de care Dacia literară urmăreşte să aducă un suflu nou. deziderat formulat clar la 1840 de Mihail Kogălniceanu.. Kogălniceanu prezintă activitatea gazetelor româneşti apărute anterior. sugerat şi de titlul revistei. redactat de Mihail Kogălniceanu şi publicat în primul număr al revistei. zic. se publică opere ale celor mai valoroşi scriitori ai vremii (C. foaie care." Cele patru puncte ale articolului-program sunt: • întemeierea spiritului critic în literatura română pe principiul estetic: „Critica noastră va fi nepărtinitoare. iar direcţia imprimată se reflectă în toată literatura epocii. ar fi numai o foaie românească.] Traducţiile însă nu fac o literatură. Mihail Kogălniceanu impune spiritul critic." • Promovarea unei literaturi originale. numai să fie bune. în 1840. fie din orice parte a Daciei. Negruzzi. El este redactorul primei reviste exclusiv literare. care.. Constituirea deplină a romantismului paşoptist a fost marcată de programul teoretic Introducţie.. şi prin urmare s-ar îndeletnici cu producţiile româneşti. de la Iaşi. Dacia literară. obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi de poetice pentru ca să putem găsi şi la noi sujeturi de scris.fie Dacia literară [. cu suplimentul Foaie pentru minte.." • Combaterea imitaţiilor şi a traducerilor mediocre: „Dorul imitaţiei s-a făcut la noi o manie primejdioasă. În a doua etapă. Grigore Alexandrescu ş.

pentru că literatura noastră nu a avut un clasicism individualizat. elegia. folclorul. libertatea socială (în contextul revoluţiei burgheze-democratice. Scriitorii români ai epocii asimilează rapid manifestul romantismului francez şi aplică principiile acestuia. Marile idealuri ale momentului erau: libertatea şi unitatea naţională. motive. epistola. descrierile de natură. Aceste idealuri sunt ilustrate în tematica şi mesajul creaţiilor literare ale scriitorilor care sunt participanţi sau simpatizanţi ai Revoluţiei de la 1848 şi pun arta în slujba ţelurilor politice ale epocii. apariţia dramei). de Victor Hugo. dar şi prin diversele trimiteri spre trăsăturile romantismului (aspiraţia spre originalitate. Poezia paşoptistă . acesta devine un manifest literar al romantismului românesc. După literatura anilor 1825-1830. nuvela istorică şi fantastică. istoria (trecutul glorios. mormintele. aprecierea valorilor naţionale şi a folclorului. Ideile enunţate în articolul-program şi promovate de revistă se reflectă în literatura română de la mijlocul secolului al XlX-lea. satira. antifeudale). în variate ipostaze. oda.Primii noştri scriitori moderni se afirmă în cadrul curentului naţional de la Dacia literară. îmbogăţirea limbii literare prin termeni populari. uneori în opera aceluiaşi scriitor sau chiar în acelaşi text. imnul. publicat de Kogălniceanu în 1840. e de remarcat concordanţa dintre manifestul romantismului francez (Prefaţa la drama Cromwell. Tematica literaturii de la 1848 cuprinde. Revista a fost interzisă de cenzură. cu particularităţile curentului naţional-popular de la revista Dacia literară. care abundă în traduceri şi adaptări după autori străini. a temelor literare în ultimul punct al articolului. iar paşoptismul a recuperat simultan experienţe literare manifestate succesiv în alte literaturi. în special francezi. refugiul în trecutul istoric. Specii clasice (fabula. comedia) coexistă cu cele romantice (meditaţia. poemul eroic. nestatornicia soartei). Fondul romantic (teme. atitudini) este uneori turnat în tipare ale secolului precedent. în scrieri din toate provinciile româneşti. ruinele. poemul filozofic. dar spiritul ei a fost continuat de revistele Arhiva românească şi Propăşirea. Prin precizarea surselor de inspiraţie. arhaici sau regionali). Literatura paşoptistă Literatura paşoptistă se dezvoltă sub semnul romantismului european şi parcurge un drum sinuos. avându-l ca principal animator pe Mihail Kogălniceanu. în 1827) şi articolul-program Introducţie.

/ «Viaţă-n libertate. ai voştri strănepoţi. Din lirica sa patriotică. Mihai. Se cultivă specii clasice: epistola.. de care se detaşează prin „reflexivitatea sa autentică. Ştefan.H. are ca titlu enumerarea unor specii romantice şi clasice. Debutează la Curierul românesc al lui I. satira. Poezia Umbra lui Mircea. Bolintineanu. în 1842. imnul (Gh. la mănăstirile din Oltenia. unirea provinciilor româneşti: priviţi. strigă toţi!". Poeziile erotice (Păstorul întristat. evocă în manieră preromantică trecutul eroic în opoziţie cu prezentul lipsit de glorie şi inaugurează la noi motivul ruinelor. oda. organică. va învălui versurile tuturor poeţilor. măreţe umbre. Bolintineanu./ Cu braţele armate. D.. Alexandrescu). având o . ca vestigii ale slavei strămoşilor: „O. în revista Propăşirea. prin tonul puternic mobilizator al chemării la luptă.". Andrei Mureşanu (1816-1863) a participat activ la Revoluţia de la 1848 din Transilvania şi a propagat în presa vremii idei social-politice avansate. având accente revoluţionare în acord cu idealurile epocii. fiind pusă pe note de Anton Pann. Ultimul. publicată în 1844. elegii. Retorismul versurilor ample. prin sensibilitate. La Cozia. Asachi. fabula (Gr. Gr. Alexandrescu). a fost inspirată de impresiile dintr-o călătorie făcută cu prietenul său. exprimă direct idealurile revoluţiei democrate. Mureşanu). ori moarte!».".. Înserarea) au o notă elegiacă în maniera poeziei pastorale:Încet-încet şi luna. Meditaţii. balada (Ion Heliade-Rădulescu. Bolintineanu). generaţia de la 1848. Bolintineanu).(G. epistole. D. profundă”. legenda cultă (D. ceea ce sintetizează şi atitudinea estetică a scriitorului: „un elegiac de tipul romantic şi în acelaşi timp un moralist la modul clasic". După anul 1830. Grigore Alexandrescu (18107-1885) este unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai ideologiei şi ai literaturii paşoptiste în Muntenia.. Tematica se lărgeşte enorm faţă de epoca premodernă. Bolliac.Poezia paşoptistă pune bazele liricii moderne romaneşti. ziduri întristate! O. Poezia ilustrează romantismul. Călinescu) Motivul ruinelor şi meditaţia de tip romantic asupra istoriei neamului îl apropie de Vasile Cârlova./Se urcă pe-orizon câmpiile albind. prin nota meditativă şi eroică. specii romantice: meditaţia (Vasile Cârlova. cu focul vostru-n vine. melancolia adancă . cu exclamaţii şi invocaţii. libertatea naţională. A scris un volum de poezii. Vasile Alecsandri). Rădulescu. poezia Un răsunet a devenit un adevărat imn la 1848. Vasile Cârlova (1809-1831) este primul poet român modern. de emancipare naţională: independenţa politică. A. Ion Ghica. poezia a dăinuit prin vigoarea patriotismului. elegia (D. Cele cinci poezii publicate anunţă. monument slăvit!/În ce mărire naltă şi voi aţi strălucit. satire şi fabule (1863). Denumită ulterior Deşteaptă-te. C. În Ruinurile Tărgoviştei. române. Corvine Româna naţiune. vremelnică stăpână. traduce din literatura franceză şi publică mai multe volume de poezii.

Ion Heliade-Rădulescu a fost o personalitate enciclopedică.]/ Ne-ndoim dac-aşa oameni întru adevăr au stat". al zidurilor. A fost implicat în evenimentele de la 1848. tipăreşte un număr impresionant de opere din literatura universală. de odă şi de pastel).Scriitor. „Istoria literaturii române de la origini până azi”). Capodopera sa este poemul Zburătorul (1844).”.. publică propriile lucrări literare sau de teorie şi critică literară.. valoarea estetică şi înălţarea impersonală (katharsis): „eu sunt din numărul acelora care cred că poezia. Gazeta Teatrului Naţional etc). care promovează ideile iluministe: dezvoltarea şcolii româneşti. filolog şi îndrumător literar. Eliad de proze şi de poezie. gradarea. în 1829. multe traduse chiar de el. particularităţile stilului retoric (invocaţia şi exclamaţia retorică. Are o contribuţie importantă la dezvoltarea literaturii române moderne: înfiinţează reviste (Curierul românesc.. sonete. hiperbola). nocturnul. autorul îşi mărturiseşte convingerile literare.. meditaţii şi ode care pornesc de la motive romantice.serie de trăsături specifice evoluţiei acestui curent în literatura română: tema istorică. participând la redactarea Proclamaţiei de la Islaz. rolul educativ al poeziei. Ion Heliade-Rădulescu (1802-1872) . Împreună cu Dinicu Golescu înfiinţează Societatea literară (1827). „Descoperirea" folclorului este datorată scriitorilor romantici în Europa şi constituie una dintre sursele literaturii cu specific naţional din paşoptism. Îndrumă teatrul şi participă la înfiinţarea Societăţii filarmonice (1833). prin valoarea de model pentru tânăra generaţie a domnitorului Mircea cel Bătrân (figură exemplară şi pentru Mihai Eminescu în Scrisoarea III): „Noi citim luptele voastre. motivele preromantice (al umbrelor. crearea unui teatru naţional. „Evocarea are drept scop să trezească din amorţire contemporaneitatea prin exaltarea vechilor virtuţi"(Al. prima expresie artistică reuşită în literatura noastră a acestui mit folcloric. prima gazetă românească. antiteza trecut-prezent. publicarea de gazete. condiţie a existenţei sale. . Ion Heliade-Rădulescu şi-a adunat opera literară în volumul Culegeri din scrierile lui I. Este autor de elegii. pe lângă neapărata condiţie de a plăcea. cum privim vechea armură/ Ce un uriaş odată în războaie a purtat/ [. fantoma). de traduceri şi de opere originale. îmbinarea diferitelor specii lirice (meditaţie cu elemente de elegie. urmată de Curierul de ambe sexe. Piru. al mormintelor. fiind considerat un deschizător de drumuri în cultura română. încurajează şi publică primele creaţii ale unor scriitori mai tineri. este datoare să exprime trebuinţele societăţii şi să deştepte sinţiminte frumoase şi nobile care înalţă sufletul prin idei morale şi divine. În Prefaţa volumului din 1847.

Heliade ridiculizează pe filologii care. provocând suferinţa tinerelor fete. libertate. îi lasă aşa cum erau în aceste limbi. Ion Heliade Rădulescu îl reduce la 28. latineşti. Ion Heliade-Rădulescu iniţiază această modificare a semnificaţiei mitului. combătând principiul etimologic: "Aşadară. În paginile prefeţei. pentru ce să nu scrim după cum pronunţiem. (Vechile noastre texte româneşti sunt scrise cu alfabet chirilic. Nici problema neologismelor nu a fost neglijată.) Autorul se declară partizanul ortografiei fonetice.. neîmpărţit = atom). Literatura romantică îi păstrează semnificaţia erotică.In concepţie populară. cler. literele latine în locul celor chirilice. superioară. introducând treptat. Sava" . şi cum trebuie". privilegiu. dar "trebuie să luăm numai acelea ce ne trebuie şi de acolo de unde trebuie.file din poveste sau Luceafărul). Heliade propune simplificarea alfabetului chirilic. Prefaţa gramaticii este interesantă prin ideile înaintate cu privire la scrierea şi pronunţarea limbii române. La sfîrşitul secolului al XVIII-lea. venită din altă lume la tânăra care tânjeşte (ca în Călin . ocazie. în publicaţiile sale. în loc de patriotism. El susţine necesitatea îmbogăţirii limbii prin împrumuturi. alcătuit din 43 de litere. Ca specie literară Zburătorul este o baladă cultă. căutau să le înlocuiască prin termeni creaţi ad-hoc (cuvintelnic = dicţionar. reducând numărul de slove întâi la 28. în Observaţii sau băgări dă seamă asupra regulelor şi or induielelor gramaticii rumâneşti (1787). . Neologismele trebuie adaptate la spiritul limbii române. zburătorul este o apariţie onirică şi malefică. Greşesc acei care.] în plină agresiune. În privinţa aceasta. Alfabetul chirilic a fost înlocuit oficial cu cel latin în 1860. este rezultatul lecţiilor ţinute de Heliade la "Sf. scriind: patriotismos.. introducând termeni greceşti. lenăchiţă Văcărescu propune reducerea alfabetului chirilic de la 43 la 33 de litere. ocazion. dar îl valorizează pozitiv ca făptură miraculoasă. iar mai târziu la 27. părerea lui era că putem lua cu îndrăzneală din limba latină şi din limbile romanice: "de la maica noastră . excluzând neologismele. unde preda între altele şi acest obiect. privileghium. cliros... şi de la surorile noastre". apărută la Sibiu în 1828. Fata în criză de pubertate e doborâtă de o boală necunoscută. Gramatica românească Gramatica românească. iar nu pentru cei morţi?". explicabilă mitologic şi curabilă magic" . liberta. respectiv 27. care înfăţişează apariţia primilor fiori ai dragostei: „invaziunea misterioasă a dragostei [. franţuzeşti sau italieneşti. cînd scrim pentru cei carii trăiesc.

Ulterior. om politic. publicist. Dimitrie Bolintineanu(1825/1819? ./ Sună pădurile.1872) debutează în literatură cu elegia „O fată tânără pe patul morţii”. dar inegală ca valoare se compune din legende istorice. cum sunt legenda istorică (de exemplu: Muma lui Ştefan cel Mare. promotor al studiilor arheologice. necorespunzători. Opera lui întinsă. romane. a călătorit mult şi a avut numeroase funcţii culturale./ Luna dispare". Cezar Bolliac(1813-1881) Poet. autorul Gramaticii româneşti introduce termenii actuali de singular şi plural. El a introdus şi a consacrat în literatura română o serie de specii noi.H. Reforma etc. „un tumult de monştri". Un rol important a avut D. calul său tropotă. publicată de I. şi poemul de dimensiuni mari epico-liric. prozator. Naţionalul. Lirica sa reprezintă imaginea fidelă a începuturilor romantismului românesc şi a formelor lui în paşoptism. prin tehnica sa prozodică. Astfel. Dimitrie Bolintineanu (1825/1819? . „o sarabandă de duhuri" (G. drame istorice. prin elementele care conferă sonoritate şi ritmicitate./ Geme pământul.Heliade înlocuieşte termenii gramaticali învechiţi. sunetele limbii române sunt împărţite în vocale şi consonante. participant entuziast la Revoluţia de la 1848 şi diplomat. Dâmboviţa. când literatura avea funcţie militantă. cu valorificarea efectelor trecerii de la amfibrah la iamb şi la dactil. Poemul Mihnea şi baba este o baladă fantastică cu accente romantice. Călinescu) se realizează atât plastic. biografii romanţate etc. balade fantastice./ Fuge ca vântul. după modelul romanticului francez Lamartine. satire. prin care urmărea să trezească patriotismul contemporanilor. De asemenea. creaţia sa se orientează spre lirica socială cu . susţinător al Unirii Principatelor şi al reformei agrare din 1864. cu termeni moderni./ Fug legioanele. pe baza unui motiv folcloric (pactul cu diavolul). elegii. Cezar Bolliac (1813-1881) este unul dintre fruntaşii Revoluţiei de la 1848 (secretarul guvernului provizoriu). cât şi auditiv. în loc de singurit şi înmulţit. ştiinţifici. Romanele de tip sentimental Manoil şi Elena sunt dintre primele opere reprezentative pentru această specie în literatura română.1872) Poet. publicist. Cea de pe urmă noapte a lui Mihai cel Mare). fâşâie frunzele. zbor cu cavalele. Rădulescu în Curierul de ambe sexe. în 1842. Atmosfera macabră. a colaborat cu publicaţii precum: Românul. literatură de călătorie. atingând virtuozitatea onomatopeică: „Mihnea încalecă. debutează cu un volum de Meditaţii. vizual. În literatură. nu în glasniee şi neglasniee. Bolintineanu în dezvoltarea simţului muzical în poezie.

înglobând istoria instituţiilor sociale. Alexandrescu). dar şi două piese de teatru care nu ni s-au păstrat. Cântarea României -poem în proză.Bolliac cânta iobagul ş-a lui lanţuri de aramă" . C..puternice accente mesianice. Iaşii şi locuitorii lui în 1840. împreună cu Ion Ghica şi Christian Tell.. îmbină documentarea riguroasă a istoricului cu expresia înflăcărată.Michelet). încercări de roman (Mihail Kogălniceanu. Vasile Alecsandri.. prin care se afiliază la doctrina romanticilor francezi. un amplu poem în proză. ceea ce îl integrează în galeria maeştrilor prozei româneşti. istoric şi prozator. Principala sa operă.pagini de călătorie în care inserează două legende populare. Istoric erudit. Importante sunt şi articolele sale de teorie literară: Către scriitorii noştri. Negruzzi. aduce în atenţie mitul dacic.Voievod Viteazul (publicată postum. Gr. Ion Ghica. în 1878). Membru al guvernului provizoriu. Opera sa capitală. fiziologia satirică (Ion Heliade-Rădulescu. iar în străinătate a pledat pentru obţinerea recunoaşterii internaţionale a drepturilor românilor. În 1845. Nicolae Filimon). Românii supt Mihai. Cântarea României. istoria noastră şi exprimă ideea demnităţii naţionale. Ion Ghica) sau romane propriu-zise (Dimitrie Bolintineanu. fiind unul dintre principalii organizatori ai Revoluţiei de la 1848 în Ţara Românească.reflectă militantismul liricii sale sau tema socială a unor poezii precum Clăcaşul. Poemul evocă. întrun stil retoric cu accente profetice. Alexandrescu). Nicolae Bălcescu (1819-1852). editează prima revistă istorică românească: Magazin istoric pentru Dacia. întemeietor al istoriografiei naţionale moderne. alături de Mihail Kogălniceanu. economice. Alecu Russo). Negruzzi). Proza Proza vremii cuprinde scrierile de inspiraţie istorică (C. Gr.volum autobiografic. politice. unde descoperă balada populară Mioriţa. apoi Piatra teiului şi Stânca corbului . Răspuns la articolul „Poezie". Din cauza mesajului revoluţionar al teatrului său este surghiunit la Mănăstirea Soveja. dar şi o sinteză a ştiinţei cu sensibilitatea artistică. Astfel. el a susţinut cu consecvenţă revendicările democratice ale mişcării. Poezia. însemnări de călătorie (Vasile Alecsandri. Negruzzi). în care autorul vede specificul spiritualităţii româneşti. Versul eminescian din Epigonii . Ion Ghica (1816-1897) . Negruzzi. realizează o lărgire a orizontului de studiu.. fiind influenţat de istoricii romantici francezi (J. ceea ce face să fie revendicat în egală măsură de istoria literară. scrieri memorialistice (C. nuvele romantice (C. a întemeiat societatea secretă Frăţia (1843). este. Nicolae Bălcescu. Alecu Russo (1819-1859) scrie în limba română şi în limba franceză Amintiri .

Cârlanii). prin specie. ci ilustrează o poziţie antifeudală şi o opţiune politică (caracterul militant al literaturii). cu puternice conflicte. Este profesor la Academia Mihăileană din Iaşi. a căror muzică şi poezie sunt potrivite cu firea pământului său şi caracterul locuitorilor ei"). Criticul Nicolae Manolescu consideră că: „. după ce a studiat în ţară la Liceul „Sf. În ciclul Fragmente istorice. membru fondator al societăţii Frăţia. temă. Costache Negruzzi Ceea ce a realizat Gr. pe care îl iustrează. personaje antitetice. nuvela istorică Alexandru Lăpuşneanul. în domeniul lingvistic respinge exagerările şi susţine unificarea limbii literare.factura prozei lui Ghica este cât se poate de tipică pentru romantismul Biedermeier. Capodopera sa. istorie şi biografism". În 1857. Alecsandri şi M. Împreună cu V. fiind întemeietorul prozei româneşti moderne printr-o operă durabilă. care continuă programul Daciei literare. dacă avem în vedere combinaţia pe care acesta o realizează între ştiinţă şi ficţiune. precum Alexandru Lăpuşneanul. conflict . deznodământ dramatic şi scene melodramatice. simplificarea ortografiei. apare în primul număr al revistei Dacia literară. într-o atmosferă pitorească. organizat în patru cicluri. anecdote.Ca mai toţi scriitorii din epoca paşoptistă. într-un stil familiar. Sobieski şi românii. proză de inspiraţie istorică. amintiri. Fiind scrisă într-o perioadă de efervescenţă revoluţionară. Kogălniceanu participă la organizarea Teatrului Naţional din Iaşi şi la realizarea unui repertoriu naţional (Muza de la Burdujeni. Alexandrescu în domeniul poeziei. a reuşit C.. se implică în apariţia revistei Propăşirea. a pus în practică ideile culturale şi literare ale epocii. Alexandru Lăpuşneanul este şi o nuvelă de factură romantică prin respectarea principiului enunţat în Introducţie la Dacia literară — inspiraţia din istoria naţională (Evul Mediu). personalităţi ale epocii (portrete). dialoguri. Este preocupat de folclor. Negruzzi pe tărâmul prozei: el depăşeşte faza traducerilor. Kogălniceanu. prima nuvelă istorică din literatura română nu aduce în faţa contemporanilor un model de patriotism şi nu idealizează trecutul. alături de articolul-program Introducţie (1840). ca şi M. În Scrisori către V.. Ion Ghica (1816-1897) s-a format la şcoala franceză. Sava" din Bucureşti. Teoretician al specificului naţional („fieştecare ţară are cântecele sale. adevărate tablouri care surprind eterogenitatea societăţii noastre de la mijlocul secolului al XlX-lea. sunt incluse texte inspirate din cronici: poemul epic Aprodul Purice. îşi adună principalele scrieri literare în volumul Păcatele tinereţelor. Fără a fi un spirit revoluţionar. Alecsandri sunt prezentate cu un talent deosebit. Ion Ghica rămâne cel mai valoros reprezentant al scrierilor memorialistice din epocă. Ciclul Amintiri de juneţe cuprinde proză memorialistică şi nuvelele romantice Zoe şi O alergare de cai.

credibil al faptelor. „liniaritate psihologică în construcţia personajelor.(lupta pentru putere). (Nicolae Manolescu) Coexistenţa elementelor romantice cu elemente clasice în aceeaşi operă literară este o trăsătură a literaturii paşoptiste. aspectul verosimil. preocuparea pentru folclor . dar şi în construcţia operei dramatice şi a limbajului specific. care stimulează crearea unui repertoriu naţional cu piese de teatru variate. Interesul romantic pentru specificul naţional şi culoarea locală deschide drumul observaţiei realiste. publicarea unor reviste şi articole despre teatru. denotă. obiectivitatea naratorului. C. Matei Millo.în Scrisoarea XII (Păcală şi Tândală) -. traduceri şi adaptări în limba română. caracterul aforistic al unor replici („proşti. Prin cele treizeci de scrisori din ciclul intitulat Negru pe alb. Alecu Russo. dar se regăsesc aici şi elemente romantice: evocările istorice. Arta compoziţiei sobre. înfiinţarea Teatrului Naţional de la Iaşi (1840). .. surprinderea unor valori general-umane ţin de clasicism. de critică a moravurilor (Costache Facà. B.P. cultivarea ironiei. întâmplări impresionante. personaje excepţionale în situaţii excepţionale. prin caracterul pictural al unor scene. Asachi. atitudinea de moralist. Contribuţia sa la formarea şi dezvoltarea teatrului naţional a fost hotărâtoare în crearea unui repertoriu românesc. Alecsandri şi C. prin tehnica detaliului semnificativ. Realizează „fiziologii". artificialitate". cât şi teatru cu subiect istoric (Gh. Vasile Alecsandri). culoarea locală. fiind un deschizător de drumuri pentru diferite specii şi genuri literare. Vasile Alecsandri Ataşat idealurilor paşoptiste. Elemente clasice sunt: rigoarea şi echilibrul compoziţiei (patru capitole cu mottouri semnificative). Costache Caragiali. prin surprinderea psihologiei mulţimii. Vasile Alecsandri. Haşdeu). a unor tipuri sociale: Scrisoarea II (Reţetă).. Negruzzi. intenţia de a instrui. iar eforturile lor au vizat mai multe direcţii: înfiinţarea de şcoli pentru pregătirea artiştilor dramatici (la Iaşi şi Bucureşti).a.. culoarea epocii. spectaculosul gesturilor. Teatru Paşoptiştii au văzut în teatru un mijloc de propagare a ideilor politice şi culturale. personajul principal alcătuit din contraste. dar mulţi"). specie care aparţine clasicismului. atât din filonul comic al satirei sociale. Scrisoarea IX (Fiziologia provinţia/ului) ş. intriga liniară şi previzibilă. Negruzzi introduce în literatura noastră scrisoarea literară în proză. antiteza angelic-demonic. al replicilor şi al scenelor. prin prezentarea în manieră balzaciană a unor portrete şi tablouri de moravuri. Vasile Alecsandri a fost liderul mişcării literare a epocii.. sub directoratul lui Kogălniceanu.

gen la modă pe atunci. dar au şi note de critică socială: Crai nou. un tânăr isteţ şi cinstit. reprezentată de Chiriţa.Despot-vodă (1879) şi de inspiraţie clasică . reprezentată pe scenă în 1852. Proza lui V. Peatra din casă. cosmopolitismul. gustul pentru senzaţional şi anecdotă. Leonaş. Călinescu drept „cea mai durabilă parte a operei" lui. Demascând corupţia lui Bârzoi. personaje zugrăvite caricatural. progresiste. reprezentate de Leonaş. Lipitorile satului. Chiriţa este un personaj feminin comic reprezentativ pentru epoca de după 1848. Călătorie în Africa). adică a onestităţii şi a sentimentelor sincere. Leonaş devine ispravnic în locul acestuia şi se căsătoreşte cu Luluţa. Balta-Albă. snobismul şi corupţia. ridicol prin contrastul între ceea ce este şi ceea ce vrea să pară. ciclul Chiriţelor ş. începutul de roman Dridri etc). vodeviluri. precum Zgârcitul risipitor. snobismul. asupra moravurilor satirizate: parvenitismul.Mare parte din piesele lui Alecsandri (comedii. „cântecele comice") au caracter satiric şi critic împotriva moravurilor sociale şi politice ale vremii. În 1863 se retrage din arena politică. pentru pitoresc şi exotic. scrisori (Vasile Porojan) şi proză de ficţiune cu un punct de plecare memorialistic (nuvela romantică Buchetiera de la Florenţa. Spre apusul creaţiei. de o virulenţă polemică. farse. „comedie cu cântice. Mai redusă în raport cu poezia şi cu teatrul. imitarea cu orice preţ a modei occidentale. Unele piese de teatru abordează teme folclorice. Alecsandri este apreciată de G. subiectivitate. În Chiriţa în provinţie. . criticul observă că „în substanţă toate naraţiunile sale sunt jurnale de călătorie". conflictul dramatic opune concepţia conservatoare reprezentată de Bârzoi. Iaşii în 1844. feeria Sânziana şi Pepelea. Ovidiu (1884). pictură. Deznodământul aduce victoria reprezentantului ideilor noi. şi ideile noi. împotriva stării pe loc.Fântâna Blanduziei (1883). Iaşii în carnaval. proza lui V. negarea tradiţiei. snobismul şi parvenitismul: Iorgu de la Sadagura. dar şi a falsului progres.a. ridiculizând demagogia. în care îşi revarsă „toate darurile: umor. sau de fals progres. îndrăgostit de Luluţa. parvenitismul. în 2 acte". înlesnire orientală de povestitor". Alecsandri cuprinde jurnale sau memorii de călătorie (O primblare la munţi. De asemenea. Dezgustul cauzat de pervertirea idealului se reflectă în drame cu tematică socială. Alecsandri realizează un surprinzător reviriment spre drama istorică în versuri . Comportamentul Chiriţei ocazionează critica unor moravuri din epocă: falsa cultură. prozele realiste Borsec.

Cu aceste „poezii ale senzorialităţii şi ale relaţiei nemijlocite cu natura”(Paul Cornea). Dan. utilizează troheul lung) şi echilibru compoziţional (alternanţa static-dinamic în cele patru catrene). oamenii începutului de drum (cf. „In ce stă valoarea unică a lui Alecsandri? In această totalitate a acţiunii sale literare. lirismul lui Vasile Alecsandri nu şi-a păstrat prospeţimea. este realizată magistral: „Sinteza între Occident şi Orient. Prin ciclul Pasteluri. aşa cum o vede un francez la Balta-Albă. calităţi pentru care sunt admiraţi de Mihai Eminescu în poezia Epigonii: „ Voi credeaţi în scrisul vostru. între anii 1840-1890. istorice (Dumbrava Roşie.În povestirea Balta-Albă (publicată în 1848). se întoarce spre clasicism prin viziunea asupra naturii. în revista Convorbiri literare.". întâlnită în diverse opere ale lui Vasile Alecsandri şi ale scriitorilor paşoptişti. ritmurile şi dinamismul lui. care manifestă deplin acord „între a voi şi a putea. Paul Cornea). Călinescu) Dacă din perspectiva cititorului de azi. cu armoniile. Opera este legată de epoca sa pentru că se află la întretăierea romantismului cu clasicismul şi oglindeşte artistic principalele evenimente sociale. ce forma însăşi structura intimă a fiinţei sale. Vasile Alecsandri îşi desfăşoară activitatea literară timp de o jumătate de veac. . o face Alecsandri în spiritualul tablou al civilizaţiei române. din punct de vedere istoric al dezvoltării genului. în etapa Junimii." (Titu Maiorescu.) şi orientale. Militant activ al vieţii sociale şi politice din perioada paşoptistă şi postpaşoptistă."(G. el a fost pe bună dreptate numit „cap al poeziei noastre''' (Titu Maiorescu). între idealism avântat şi vizionarism profetic”.a. prin impersonalitate şi optimism cosmic. poetul dă adevărata măsură a talentului său prin ciclul Pasteluri şi prin Legende cu un conţinut variat: de inspiraţie folclorică. tema civilizaţiei hibride. După 1863.. Poeţi şi critici) Concluzie Scriitorii paşoptişti formează prima generaţie a literaturii noastre moderne.. Diferenţa faţă de precursori în abordarea temei naturii reflectă diferenţa între romantism şi clasicism. căpitan de plai ş. expresie (renunţă la complicaţiile prozodice. Vasile Alecsandri impune o nouă specie în literatura română şi realizează o operă de maturitate artistică. publicat în 1868-1869. între proiecţia sensibilităţii în exterioritatea lumii şi înregistrarea obiectivă a universului.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful