PSIHOLOGIA DIFERENłELOR INDIVIDUALE

Lector universitar dr. GraŃiela Sion

OBIECTIVE:

Cursul işi propune să ofere studentilor o introducere in domeniul vast al

diferenŃelor între indivizii umani ca răspuns la problematica variaŃiilor pe
dimensiunea inteligenŃei si personalităŃii, oferind o perspectivă
comprehensivă ce uneşte în analiză abordarea cercetării empirice cu cea
conceptuală.
La finalul parcurgerii cursului studenŃii vor fi capabili :

• Să cunoască preocuparile contemporane asupra investigării stiintifice a

principalelor teorii si acceptiuni despre inteligenŃă si personalitate din
perspectiva diferenŃelor individuale
• să evalueze in mod critic şi să compare perspectivele majore teoretice
privind inteligenŃa si personalitatea
• să aprecieze si să identifice contribuŃiile precum şi limitele cercetăriilor
derulate in domeniul diferenŃelor individuale

CONłINUT:

Tema 1. Fundamentele ştiinŃifice şi empirice ale psihologiei diferenŃiale.

Argumentele metodologice în investigarea diferenŃelor
individuale.
RelaŃia cu psihologia generală.
Tema 2. Explicarea diferenŃelor individuale:
• factori ereditari
• factori de mediu
• sociali.
Prezentarea studiilor si cercetarilor care au pus in evidenta diferentele
individuale legate de influneta factorilor genetici si ambientali asupra
trasaturilor de personalitate si inteligentei .

2.1.Investigarea influentelor genetice si ambientale asupra inteligentei.

• Studiile despre gemeni

1
 Studiile despre gemeni se confruntă cu încercarea de a afla raspunsul la
intrebarea daca fondul genetic comun in proportie mai mare de 50%
conduce la punctaje ale trăsaturilor de personalitate si a coeficientului de
inteligenŃă mult mai apropiate.

2.2.Studiile privind influneta factorilor genetici asupra personalitatii si

comportamentului uman

Tema3. Investigarea factorilor sociali in explicarea diferentelor

individuale.
3.1.Dezvoltarea personalitatii din perspectiva sociopsihologica
• Sociopsihologia trasaturilor de personalitate.
• Personalitate si comportament social.
• Perspectiva constructivismului social. Modele sociocognitive de
cercetare a personalitatii.

3.2.Teoria atasamentului si dezvoltarea personalitatii.

Tema 4. DiferenŃele individuale ca mod de structurare a personalităŃii în

raport cu dezvoltarea pe vârste, starea de sănătate fizica si gen.

4.1.Personalitatea de-a lungul vietii.

• Principalele teorii cu privire la geneza si dezvoltarea personalitatii
• Prezentarea elementelor de formarea personalitatii la varstele mici cu
accent asupra influentelor care conduc la diferentieri; influente
genetice, de mediu, sociale si culturale.
4.2.Stabilitate, continuitate si schimbare – transformare in perioada
adulta.

Tema 5. Trasaturile de personalitate si starea de sanatate. Modele de boli

psihosomatice.
• Investigarea modelelor de asociere intre personalitate si starea de
sanatate. Personalitatea si longevitatea.
• Longevitatea

Tematica lucrarilor aplicative şi de seminar:

• Aplicatii in evaluarea personalitatii.

2
 • Aplicatii in psihologia educatiei.
• Aplicatii in psihologia organizationala.
• Alegerea profesiei.
• Dezvoltarea carierei si schimbarea ei.
• Inteligenta emotionala si aplicatii in psihologia organizationala.

LecŃia 1

1.1 Fundamentele ştiinŃifice şi empirice ale psihologiei diferenŃiale.

• Argumentele metodologice în investigarea diferenŃelor individuale.
• RelaŃia cu psihologia generală.

Psihologia diferenŃială s-a dezvoltat ca o replică faŃă de individualizarea

descriptivă nenuanŃată a psihologiei generale si se afla in legatura cu psihologia
personaltăŃii si psihodiagnoza diferenŃială, domenii pe care le-a alimentat şi
implicat ca suport de validare şi impulsionare.
Psihologia diferenŃială procură si implică folosirea activă a unei imense cantităŃi
de informaŃie conŃinută de studii psihologice efectuate prin nenumăratele
investigaŃii moderne.
Studiile si cercetările aferente au ca prioritate studiul varietatii naturii umane. La
toate acestea se adaugă interese legate de biogeneza umană şi efectele ei de
diversitate.

2. Explicarea diferenŃelor individuale:

• factori ereditari
• factori de mediu

3
 • sociali.
Prezentarea studiilor si cercetarilor care au pus in evidenta diferentele
individuale legate de influneta factorilor genetici si ambientali asupra
trasaturilor de personalitate si inteligentei .

2.1.Investigarea influentelor genetice si ambientale asupra inteligentei.

• Studiile despre gemeni

Studiile despre gemeni se confruntă cu încercarea de a afla raspunsul la
intrebarea daca fondul genetic comun in proportie mai mare de 50%
conduce la punctaje ale trăsaturilor de personalitate si a coeficientului de
inteligenŃă mult mai apropiate.

PotenŃialul ereditar al unei persoane este transmis prin intermediul

cormozomilor si genelor si influenteaza caracteristicile sale fizice si psihice.
Gnenele sunt segmente ale moleculelor de ADN care stocheaza informatia
genetica, unele sunt dominante, altele sunt recesive iar altele sunt purtătoare
ale caracteristicilor sexuale. Cele mai multe din caracterisiticile umane sunt
poligenice, adică sunt determinate de actiunea mai multor gene.
Pentru studierea influenŃelor exercitate de ereditate in condiŃii exeprimentale si
de laborator , in cadrul studiilor pe animale, se foloseste încrucişarea selectivă.

Istoria timpurie a studiilor privitoare la ereditate:

• 1809 Lamarck în „Philosophie zoologique” a explicat diferentele de viaŃã prin
variatia conditiilor de mediu
• Lamarck susŃinea ideea că schimbările necesare spre a da seamă de evoluŃia
de la o specie la alta se datorau moştenirii caracteristicilor dobîndite
• 1859 Ch.Darwin a emis teoria selectiei naturale si a luptei pentru existentã
• 1863 Gregor Mendel a publicat rezultatele sale prin care contureaza ideea
transmiterii ereditare prin cromozomi

Din 1869 incepand cu studiile lui Francis Galton asupra efectelor ereditatii a
existat o problematica controversata in psihologie, respectiv caruia dintre
factori, genetici sau de mediu ii revine cea mai importanta influenta in
dezvoltarea unor trasaturi diferentiale.

In a doua parte a secolului XX, este identificat codul genetic. Este recunoscut
ca selectia naturala este principalul mecanism al evolutiei, insa sunt identificate
si altele care il completeaza, creîndu-se o imagine mult mai complexa decat cea
prezentata de Darwin.

4
 Împartirea umanitatii in rase si aplicarea principiului supravieŃuirii celui mai
bine adaptat ( 1862 -Herbert Spencer – evolutia socială) , ideile eugeniei
(1930) ca si curent de idei ce propunea interventia asupra evolutiei umane ,idei
ce constituie baza pseudo-stiintifica a rasismului nazist, ofereau justificari
ideilor rasite si imperialismului.
Dupa descoperirea ADN-ului însă, este recunoscut ca populatiile umane sunt,
din punct de vedere genetic, aproape identice si deci nu pot fi unele
"superioare" altora.
Există însă multe discuŃii cu privire la rolul evoluŃiei în comportamentul uman.
Sunt unii cercetatori care susŃin că omul este ceea ce evoluŃia l-a programat să
fie, explicand comportamentul uman în funcŃie de genele care le are un individ;
alŃii însă susŃin că omul are capacitatea de a invăŃa din experientă atat de mare,
încat aceasta anuleaza majoritatea instinctelor "programate" în gene de
evolutie.

Această controversă a fost depasită prin aceea ca trăsăturile difentenŃiale ale

inteligenŃei si personalitătii sunt considerate un rezultat al interacŃiunii
dintre ereditate si mediu ( A.Birch, S.Hayward, 1999, p.41).
Datorită faptului ca studiile privitoare la ereditatea umană nu pot fi realizate
direct pe subiecti umani din considerente etice, metoda studiului transmiterii
genetice a anumitor caracterisitii este cea pe subiectzi între care exista anumite
grade de rudenie de preferintă gemeni.

Gemenii sunt de 2 tipuri : monozigoŃi (sau identici) sau diziogŃi (fraternali).

Gemenii dizigoŃzi se formează din două ovule fertilizate separat, asemanandu-
se genetic la fel ca si copii cu parinŃi comuni, iar gemenii monozigoti se
dezvolta dintr-un singur ovul fertilizat, având o zestre genetică identică.

• Studiile privind influneŃa factorilor genetici asupra inteligenŃei

- indicatori ai coeficienŃilor de corelaŃie a nivelului de inteligenŃă în cadrul

familiei (dupa A.Birch, S.Hayward, 1999, p.42)

Tip de relaŃie studiul

familială
Newman Shields Burt Bouchardi&
1937 1962 1966 McGue

5
 1981
Gemeni monozigoŃi 0.91 0.76 0.94 0.86
• crescuŃi
impreună
• crescuŃi 0.67 0.77 0.77 0.72
separat
Gemeni dizigoŃi 064 0.51 0.55 0.60
• crescuŃi
impreună
FraŃi cu aceeaşi 0.47
parinti
• crescuŃi
impreună
• crescuti 0.24
separat
Frati cu un singur
parinte comun
• crescuti 0.42
impreuna
• crescuti 0.22
separat
Veri 0.15

Concluziile studiilor despre inteligenŃă – argumente in favoarea bazei

genetice a inteligentei

• cu cât gradul de rudenie este mai apropiat cu atât coeficientul mediu de

corelaŃie a nivelului de inteligenŃă este mai înalt.
• coeficienŃii de corelaŃie crec odată cu similaritatea condiŃiilor de mediu
• cei mai inalŃi coefcienti de corelaŃie se întalnesc în cazul gemenilor
monozigoŃi ( atribuindu-se similaritaŃii genetice)
• gemenii monozigoti crescuti separat au coeficenti de inteligenta mai
apropiati decat gemenii dizigoti crescuti impreuna

Limitele studiilor si critici aduse in favoarea bazei genetice a inteligentei

6
 • studiile utilizeaza instrumente diferite si validitatea comparatiei este
puternic chestionata
• gemenii monozigoti crescuti separat au beneficiat de de familii
asemanatoare sau au fost crescuti de membrii aceleiasi familii – sunt
presupuse influnete de mediu similare cu ref. La studiul Kamin, 1974
• studiul Newman contine referinta la gemeni monozigoti crescuti in
medii total diferite care au inregistrat diferente la teste de pana la 24
de puncte
• loturile de subiecti pe care s-au desfasurat primele studii de acest gen
au fost inexacte, datorita metodelor imprecise in identificarea
gemenilor monozigoti
Herman (1984) a remarcat ca familiile care au gemeni nu sunt
reprezentative la nivelul populatiei generale si ca urmare nu se pot face
generalizari pornind de la studiile

• Studiile legate de adoptii.

Proiectele experimentale despre adoptie si felul in care ele urmaresc sa

stabileasca masura in care copii adoptati dezvolta personalitati apropiate
de parintii biologici sau cei adoptivi.

Prin comparatia coeficientilor de inteligenta ai copiilor adoptati cu cei ai parintilor

adoptivi si cu cei ai parintilor naturali se incearca testarea ipotezei care afirma ca:
• daca ereditatea are o influenta majora, atunci coeficientii de inteligenta ai
copiilor se coreleaza mai puternic cu cei ai parintilor naturali decat cu cei ai
parintilor adoptivi.
• primele studii (Burks, 1928, Leahy, 1935) indica corelatii foarte scazute
(0.13/0.18) intre coeficientii de inteligenta ai copiilor si cei ai parintilor
adoptivi. Corelatia intre copii si parintii naturali, care locuiesc impreua, este
de 0.5. Aceste date releva faptul ca este un element important pentur
dezvoltarea inteligentei, dar intr-o proportie mai mica decat ereditatea.
Argumentatia sustinatorilor prevalentei mediului se concentreaza asupra
temeliei stiintifice a acuratetei metodelor studiilor ce au relevat
primordialitatea mostenirii genetice, un exemplu il constituie plasamentul
selectiv“ practicat de agentiile de adoptie.
• studiile asupra “plasamentului selectiv” practicat de agentiile de adoptie
prin care se intzelege plasarea copiilor in familii cât mai asemănătoare
familiilor naturale conduce al situatia in care copii unor mame cu CI ridicat
sunt incredintati unor familii cu CI ridicat si copiii unor mame cu CI scazut
vor fi incredintati unor familii cu un nivel asemanator. Plasamentul selectiv

7
 pune in evidenta similaritatea dintre coeficientii de inteligenta ai copiilor
adoptati si cei ai parintilor ai parintilor naturali chiar daca nu locuiesc
impreuna ( A.Birch, S.Hayward, 1999).

Studiile recente au incercat sa evite problemele intalnite anterior. Acestea s-au

concentrat asupra parintilor care ai crescut atat copii naturali cat si copii adoptati (
Scarr and Weinberg,1977 si Horn, 1979). Ambele studii au pus in evidenta:
• corelatia coeficientilor de inteligenta ai mamelor si copiilor naturali fost
foarte apropiatde cel din cazul maelor si copiilor adoptati ( diferente de 0.02
pentur studiul lui Scarr)
Aceste studii si concluziile lor nu confirma ipoteza transmiterii genetice a
inteligentei prin aceea ca trasaturile difententiale ale inteligentei si personalitatii
sunt considerate un rezultat al interactiunii dintre ereditate si mediu.

Întrebari de autoevaluare:

1.Ce se înŃelege prin plasament selectiv:

a) plasarea copiilor spre adopŃie în funcŃie de afinitatea între copii si adulŃi
b) fenomen care descrie practicile agenŃiilor de plasament prin care se înŃelege
plasarea copiilor în familii cât mai asemănătoare familiilor naturale
c) plasarea copiilor in familii adoptive în funcŃie de posibilităŃile acestora de a le
oferi copiilor un mediu corespunzător de creştere si dezvoltare

2.Diferentele individuale sunt cercetate pe dimensiunea :

a) factori ereditari
b) factori de mediu
c) factori sociali

cuvinte cheie:

• gene dominante • caracteristici • gemeni

• gene recesive poligenice monozigoti/dizi
• ereditate goti

Lectia 2

8
 Studiile privind influneŃa factorilor genetici asupra personalităŃii si
comportamentului uman

• Studiile Minnesota sunt studiile de referinta cele mai uzitate privind

influneta factorilor genetici asupra comportamentului uman.

PrticipanŃii la studiul Minnesotaau fost evaluaŃi sub aspectul unor aptitudini şi

dimensiuni ale personalităŃii.Au fost realizate interviuri extinse cuprinzând
experienŃe din copilărie, temeri , pasiuni, preferinŃe muzicale, atitudini sociale
si preferinŃe sexuale.
(Introducere in psihologie, RL.Atkinson, RC. Atkinson, EE. Smith, DJ.Bem,
Ed. Tehnica,Bucuresti, 2002, p.578).

• Sunt prin aceasta confirmate si rezultatele altor studii care relevă faptul că
un procent de 50% din variabilitatea de la nivel de individ, din punctul de
vedere al multor trasaturi de personalitate, poate fi atribuit diferenŃelor
genetice.
• Eritabilitatea unei trasaturi se refera la diferentele dintre indivizii unei
populatii si nu la propotia unei trasaturi la un individ (RL.Atkinson, RC.
Atkinson, EE. Smith, DJ.Bem, 2002).
• In general cea mai mare eritabilitae se inregistreaza la nivelul aptitudinilor,
abilitatilor si inteligentei
• In ordine descrescatoare este punctata eritabilitatea trasaturilor de
personalitate cu referire specifica la sociabilitate si stabilitate emotionala
(RL.Atkinson, RC. Atkinson, EE. Smith, DJ.Bem, 2002).
• Daca studiile legate de eritabilitatea trasaturilor stablieste un procent de
50% de care sunt responsabli factorii genetici, ramane un procent similar de
care este raspunzator mediul, ambientul.
• Analiza pe aceasta directie se contureaza deschizand campul investigatiilor
care se refera la interactiunea intre genotip si mediu

• Cercetarile arata ca pe langa faptul ca se coreleaza cu mediul, genotipul

copilului modeleaza mediul (Plomin, DeFries, Lohelin, 1977, Scarr, 1988)

• Au fost identificate 3 forme de interactiune prin care mediul devine o

functie a personalitatii initiale a copilului:
InteracŃiunea reactivă se referă la diferenŃele individuale de filtrare şi interpretare
a stimulilor ambientali, controlate de structuri cognitive de tipul schemei sinelui.
La copii se pot dezvolta stiluri caracteristice de autocunoaştere şi de cunoaştere a
lumii exterioare;

9
InteracŃiunea evocativă se referă la buclele de feed-back care leagă
comporamentul copiilor de reacŃiile celorlalŃi. De exemplu daca un copil agresiv
se asteaptă ca persoanele din jur să fie ostile el poate manifesta în interacŃiunile cu
ceilalŃi suspiciune şi agresivitate, favorizând, astfel ostilitatea aşteptată şi generând
o predicŃie care se împlineşte;
InteracŃiunea proactivă se referă la alegerea activă şi la construirea mediului
înconjurător. Principiul de autoverificare al lui Swan (1997) sugerează că oamenii
tind să modeleze interacŃiunea în conformitate cu concepŃiile despre sine, ceea ce
favorizează stabilitatea temporală a concepŃiei despre sine şi în consecinŃă
stabilitatea comportamentului. Oamenii ar putea fi motivaŃi să construiască în jurul
lor medii care să le confirme credinŃele despre sine, chiar dacă acestea sunt
negative. (Gerald Matthews, Ian J.Deary, Martha Whiteman, 2005, p.233)

Întrebari de autoevaluare:

1.Care sunt formele de interacŃiune prin care mediul devine o funcŃie a

personalităŃii iniŃiale a copilului:

A) InteracŃiunea reactivă
B) InteracŃiunea proactivă
C) InteracŃiunea evocativă
D) InteracŃiunea stimulativă

Cuvinte cheie:
• fenotip • genotip
• interactiune interactiune • interactiune
reactiva proactiva evocativa

• eritabilitate

Lectia 3

Tema 3. Investigarea factorilor sociali in explicarea diferenŃelor individuale.

• Sociopsihologia trăsăturilor de personalitate.

10
 • Personalitate si comportament social.
• Perspectiva constructivismului social. Modele sociocognitive de
cercetare a personalităŃii.

3.1.Dezvoltarea personalităŃii din perspectivă sociopsihologică.

O influenŃă majoră asupra studiilor de dezvoltare social cognitivă au lucrările lui

Piaget. Deşi cea mai cunoscută contribuŃie a lui Piaget este cea referitoare la
dezvoltarea cognitivă o mică parte a lucrărilor sale tratează gândirea socială şi
comportamentul social al copiilor.
J.Piaget credea că egocentrismul - incapacitatea de a diferenŃia între perspectiva
personală şi cea a altora - este cea mai importantă trăsătură vinovată de
imaturitatea gândirii copiilor mici atât în domeniul social cât şi în domeniul social.
Deşi preşcolarii nu sunt atât de egocentrişti după cum credea Piaget, capacitatea
lor de a privi prin perspectiva altuia se îmbunătăŃeşte substanŃial în perioada
şcolarităŃii şi adolescenŃei.
Chiar dacă ideile lui Piaget despre egocentrism s-au dovedit a fi incorecte, acestea
stau la baza unor noi teorii care privesc abilităŃile copiilor de a privi din
perspectiva altuia, şi de a înŃelege relaŃiile sociale cum ar fi prietenia şi autoritatea
în care această capacitate are un rol predominant ( Cooney & Selman, 1978,
Damon,1977, Selman,1980 Youniss& Volpe 1978).
În spiritul tradiŃiei piagetiene toate aceste teorii cuprind un număr de etape pe care
le traversează copilul, trecând de la forme mai puŃin mature către forme din ce în
ce mai mature de înŃelegere socială.
J.Piaget şi-a pus amprenta şi asupra metodelor de investigaŃie (cercetare) a
cunoaşterii sociale a copiilor prin diverse interviuri clinice flexibile, cu final
deschis, care reprezintă cea mai cunoscută tehnică de cercetare. Punctul forte al
acestor interviuri clinice este că permit copilului să prezinte ceea ce cunosc în
termeni care seamănă foarte mult cu propriile lor gânduri despre experienŃele
sociale din viaŃa de zi cu zi . Metoda are şi limite pentru că poate duce la
subestimarea capacităŃilor unui copil care are dificultăŃi de a exprima gândurile
sau care nu sunt suficient de maturi pentru a face acest lucru. ( Berndt &
Heller,1985) ca urmare s-au găsit şi alte metode ca să completeze tehnica de mai
sus cum ar fi observaŃiile directe ale interacŃiunii sociale ale copiilor din care se
extrag abilităŃile cognitiv sociale ale acestora precum şi chestionare structurate şi
scale de măsură care reduc solicitările verbale ale copilului.
O altă perspectivă teoretică influentă este teoria atribuirii (vezi fig.1)din domeniul
psihologiei sociale academice. De exemplu Heider, 1958, Kelley, 1973, Weiner,
1987) atribuŃiile sunt speculaŃii obişnuite, zilnice privind cauzele
comportamentului, respectiv, răspunsurile care se dau la întrebarea “ de ce el sau
ea a făcut acel lucru“. Răspunsuri care dau sens comportamentului şi îl fac uşor de
înŃeles.

11
AdulŃii grupează cauzele comportamentului propriu şi al comportamentului
celorlalŃi în două categorii generale: externe – cauze de mediu şi interne – cauze
psihologice. Apoi categoria cauzelor psihologice este subdivizată în abilitate (ceea
ce este în stare să facă o persoană) şi efort (ceea ce încearcă să facă o persoană).
Ca să explice comportamentul adulŃii aplică acea cauză care este cel mai aproape
de acŃiunile oamenilor. De exemplu: dacă un anume comportament apare la un
mare număr de oameni dar numai într-o singură situaŃie (de exemplu toată clasa
obŃine nota maximă la testul de franceză) atunci acest comportament este
comportament este generat de situaŃie (test uşor). Totuşi dacă un individ prezintă
un anume comportament în anume situaŃii ( de exemplu un elev ia nota maximă la
testul de franceză) este considerat generat de un aspect al persoanei (abilitate,
efort, sau ambele).

Fig.1
Teoria atribuirii
Atribuir ea - proces d e esti mare a ca uz elor
comportament ul ui propriu şi a l c elorlal Ńi

Fac tori interni/ cauze Fac tori ex terni / cauz e

dispozi Ńion ale (ale pe rso anei ) circu msta nŃial e

Motiv aŃia pers oanei SituaŃia

Pres iunea s oc ială

Atribuir e internă Atrib uire ex ternă

Acest ultim exemplu arată că teoria atribuirii se aplică cel mai des când este vorba
de înŃelegerea de către copii a reuşitelor şi eşecurilor proprii în situaŃii de învăŃare.
Interesează aici când şi cum apar la copii atribuŃiile legate de învăŃare precum şi
modul în care acestea le afectează comportamentul în situaŃii de învăŃare (Dweck
& Elliott1983). Ca şi alte subiecte social cognitive cercetarea atribuŃiilor la copii
depinde în cea mai mare măsură pe interviurile cu final deschis deşi uneori s-au
mai folosit şi tehnici de cercetare structurată.
O altă influenŃă este cea a lui Erikson prin teoria sa psihanalitică mai ales în ceea
ce priveşte formarea identităŃii adolescentului. Pentru a verifica şi îmbunătăŃi
ideile lui Erikson s-au folosit metode tipice de cercetare social cognitive.

12
Întrebari de autoevaluare:

Limitele interviurilor flexibile cu final deschis in cercetarea dezvoltării

social cognitive a copiilor sunt legate de :
a) subestimarea capacităŃilor unui copil care are dificultăŃi de a exprima
gândurile
b) faptul ca nu sunt suficient de maturi pentru a exprima gândurile

cuvinte cheie :
• dezvoltare social cognitivă
• teoria atribuirii

Lectia 4

3.2.Teoria atasamentului si dezvoltarea personalitatii.

Ataşamentul este legătura afectivă puternică simŃită pentru persoane speciale din
viaŃa noastră care ne conduce la un sentiment de plăcere atunci când interacŃionăm
cu acestea şi la o senzaŃie de confort când acestea sunt aproape de noi în situaŃii de
stres.
Prima manifestare de ataşament se observă în tendinŃa copiilor mici de a trimite
semnale emoŃionale pozitive şi de a căuta apropiere fizică faŃă de prima persoană
care are grijă de copil( în general mama) , preferând-o pe aceasta altor indivizi-
comportament evidenŃiat în a 2a jumătate a primului an de viaŃă.
IniŃial Freud a sugerat că legătura emoŃională a copilului faŃă de mama sa serveşte
drept prototip pentru toate relaŃiile sociale de mai târziu şi continuă să exercite o
influenŃă pe tot parcursul vieŃii.
Astăzi cercetările asupra dezvoltării copiilor lipsiŃi de o legătură afectivă timpurie
demonstrează că ideea lui Freud privind ataşamentul este corectă. Cu toate acestea
ataşamentul face obiectul unor dezbateri ce durează de zeci de ani.
Teoriile behavioriste şi psihanalitice oferă primele puncte de vedere
interconectându-se pentru a explica în ce mod ataşamentul se dezvoltă şi ce
importanŃă are .

13
 • Teoria etologică a lui Bowlby
Astăzi aceasta easte cea mai acceptată viziune asupra relaŃiei de ataşament.
InfluenŃa etologiei asupra teoriei ataşamentului s-a inspirat iniŃial din studiile lui
Lorenz de “imprinting“ , adică comportament timpuriu de imitare al puilor unor
unor anumite specii de păsări care se manifestă într-o perioadă limitată a
dezvoltării acestora dar care odată imprimat este foarte greu de schimbat. Punctul
de vedere a lui Lorenz în ce priveşte imprimarea ca şi comportament adaptiv care
ajută la asigurarea supravieŃuirii l-a influenŃat pe John Bowlby (1969), iniŃial
psihanalist, să formuleze o abordare a ataşamentului uman conform căreia legătura
emoŃională a copilului cu mama este văzută în termeni de adaptare şi evoluŃie.
În dezvoltarea acestei teorii Bowlby actualizează perspectiva psihanalitică,
accentuând faptul că un copil mic este din punct de vedere biologic pregătit să
contribuie activ într-o relaŃie de ataşament chiar de la început.
În acelaşi timp utilizează câteva idei psihanalitice ca de exemplu importanŃa
ataşamentului în asigurarea suportului emoŃional pentru explorarea mediului şi
rolul vital al dezvoltării cognitive în apariŃia şi dezvoltarea unei relaŃii de
ataşament mature.
Mary Ainsworth a dezvoltat un procedeu de laborator pentru evaluarea
ataşamentului copiilor cu vârste cuprinse între 12 şi 18 luni; procedeul se numeşte
situaŃia străină şi implică următoarea succesiune de etape:
Pasul 1. o femeie străină intră în cameră, se aşează tăcută un minut, apoi vorbeşte
cu mama tot atât, după care încearcă sa angajeze copilul într-un joc.
Pasul 2. mama părăseşte camera neobservată. Dacă copilul nu este supărat, străina
se întoarce la locul ei şi rămâne tăcută. Dacă copilul este supărat, femeia încearcă
sa-l liniştească.
Pasul 3. mama se întoarce şi se angajează în joc alături de copil, femeia străină
iese neobservată.
Pasul 4. mama părăseştedin nou camera, lăsând copilul singur
Pasul 5. străina se întoarce . Dacă copilul este supărat, femeia încearcă sa-l
liniştească.
Pasul 6. mama se întoarce şi străina iese.

M. Ainsworth identifică 3 tipare comportamentale diferite care descriu

diferenŃele individuale în ceea ce priveşte calitatea ataşamentului.
• Comportamentul de evitare
• Comportament ambivalent
• Comportamentul de siguranŃă
Două dintre acestea – comportamentul de evitare şi ambivalent – sunt modele
nesigure în timp ce al 3 lea profilează un ataşament de siguranŃă.

14
Întrebari de autoevaluare:

1. M. Ainsworth identifică tipare comportamentale diferite care descriu diferenŃele

individuale în ce priveşte calitatea ataşamentului :
A) comportamentul de evitare
B) comportamentul ambivalent
C) comportamentul congruent
D) comportamentul de siguranŃă

2. Între comportamentele care descriu diferenŃele individuale în ce priveşte

calitatea ataşamentului, comportamentele ce descriu modele nesigure sunt :
a) comportamentul de evitare
b) comportamentul ambivalent
c) comportamentul congruent

cuvinte cheie :

• Teoria ataşamentului
• Imprinting
• SituaŃie străină
• Comportament de evitare
• Comportament de siguranŃă

15
Lectia 5
Tema 4.
DiferenŃele individuale ca mod de structurare a personalităŃii
în raport cu :
1. dezvoltarea pe vârste
2. starea de sănătate fizica
3. gen

4.1.Personalitatea de-a lungul vietii.

• Principalele teorii cu privire la geneza si dezvoltarea personalitatii
• Prezentarea elementelor de formarea personalitatii la varstele mici cu
accent asupra influentelor care conduc la diferentieri; influente
genetice, de mediu, sociale si culturale.
• Stabilitate, continuitate si schimbare – transformare in perioada
adulta.

Pentru a urmarii geneza personalităŃii avem nevoie mai intai de cateva repere
privind raspunsul la intrebarea “ce este personalitatea”?
“Personalitatea este organizarea dinamică în cadrul individului a acelor
sisteme psihofizice care determină gândirea şi comportamentul său
caracteristic." G. W. Allport , definiŃie în lucrarea “Structura şi dezvoltarea
personalităŃii”
Norbert Sillamy defineste personalitatea astfel: “(...) element stabil al
conduitei unei persoane; ceea ce o caracterizează şi o diferenŃiază de o altă
persoană”

Principalele teorii cu privire la geneza si dezvoltarea personalitatii

1. Teoria dezvoltării psihosexuale a lui Sigmund Freud
Viziunea psihanalitică a dezvoltării are la bază principiul libidoului, “iar întreaga
dezvoltare a individului este o succesiune de etape ale apariŃiei, dezvoltării şi
regresiunii libidinale” (Constantin Enăchescu ,1998, pag.36)

16
 Etapele dezvoltarii psihosexuale

Etapa Vârsta Caracteristici

aproximativă
Orală 0-8 luni Sursele de plăcere sunt suptul, muşcatul,
înghiŃitul şi joaca cu buzele
Preocupare pentru gratificarea imediată a
impulsurilor
ID-ul este dominant
Anală 8-18 luni Sursele de gratificare sexuală cuprind
eliminarea fecalelor şi urinei precum şi
reŃinerea lor
ID şi EGO
Falică 18 luni – 6 Copilul devine interesat de organele
ani genitale, sursa plăcerii sexuale implică
manipularea organelor genitale – perioada
complexului Oedip sau Electra
ID,EGO, SUPEREGO

Latent 6 – 11 ani Pierde interesul în gratificare sexuală.

ă Identificarea cu părintele de acelaşi sex.
ID,EGO, SUPEREGO

Genital După 11 ani Interes faŃă de modelul de plăcere sexuală ,

ă respingerea fixaŃiilor sau regresiilor
*după Guy R. Lefrancois, 1983

ConsecinŃe asupra dezvoltării în perioada adultă

• Personalitatea orală
• Personalitatea anală

2.Teoria dezvoltării psihosociale - Erick Erikson

Cele opt stadii ale vieŃii după Erikson se identifică cu o criză majoră ce trebuie
rezolvată pentru a întruni condiŃiile unei personalităŃi sănătoase. Ultimele trei
stadii descriu maturitatea pentru că aşa cum am arătat, Erikson spre deosebire de
alŃi teoreticieni nu consideră că dezvoltarea se încheie cu adolescenŃa iar individul
trebuie să parcurgă şi ultimele trei stadii pentru a progresa . Cu fiecare stadiu
parcurs şi prin obŃinerea unei rezolvări, individul capătă o dimensiune a
competenŃei sale ( Gratiela Sion, Psihologia varstelor, 2003).

17
• Stadiile dezvoltării după Erikson

Vârsta caracterisitici
1 de la
construirea încrederii versus pierderea încrederii
naştere la
relaŃia de tip “a lua” - “ a da în schimb”
18 luni
2 18 luni la
autonomie versus îndoială sau teamă
3 ani
relaŃia cu părinŃii

“a păstra “ şi “a lăsa să plece“, a elibera

conflictul dintre dorinŃa de a fi protejat şi nevoia de a fi liber
3 3 ani la 6
iniŃiativă versus sentimentul de vină
ani
RelaŃiile cu familia in general

explorarea posibilităŃilor sinelui sau restrângerea lor
4 6 la 12
nevoia de a produce construi lucruri versus

sentimentul de inferioritate sau credinŃa în incapacitate

RelaŃiile ce determină soluŃionarea crizei sunt cele legate de mediul
şcolar

Succesul aduce cu sine un sentiment de încredere în forŃele proprii
iar eşecul construieşte o imagine de sine negativă un sentiment de
inadecvare şi de incapacitate care determină comportementul ulterior
de învăŃare
5 12 la 18
corespunde confictului între construierea identităŃii şi confuzia
ani la nivelul asumării rolurilor

RelaŃiile determinante sunt cele dezvoltate la nivelul grupului de
prieteni

Descrierea psihologică se constituie în baza alegerii de tipul - a fi
sau a nu fi tu însuŃi
6 perioada
intimitate versus izolare
tinereŃii
RelaŃiile determinante sunt legate de experienŃe privind competiŃia,
cooperarea, prietenia, sexualitatea

Axa psihologică este aceea a descoperirii şi pierderii sinelui în
celălalt
7 perioada
reproducere versus autoconstrucŃie
de viaŃă
RelaŃiile determinante sunt cele cu partenerul şi relaŃiile de muncă
adultă
Axa psihologică este oferită de sintagma “a avea grijă de“ / “a se
ocupa de“

8 perioada
criza generată de pendularea între integritate şi disperare

bătrâneŃii
axa psihologică fiind descrisă de capacitatea de a face faŃă ideii de a
nu mai fi, de a muri

18
 • consecinŃele traversării incomplete a crizelor asupra dezvoltării în
perioada adultă

Lectia 6

• Construirea identitatii. Adolescenta si principalele aspecte ale

dezvoltarii personalitatii in aceasta etapa a dezvoltarii.

• Identitatea de sine include mai multe componente printre care:

identitatea fizică, psihosexuală, vocaŃională, moral-spirituală, toate
acestea exprimându-se prin caracteristici psihologice şi
comportamente care afirmă şi întăresc sinele, personalitatea
individului (I. Mitrofan, C. Ciupercă, 2002). Autorii citaŃi arată că
identitatea de sine în perioada adolescenŃei se poate contura în trei
maniere: pozitivă, negativă şi incertă respectiv - criza de identitate,
criteriul fiind autopercepŃia, felul în care se percep tinerii în raport
cu societatea, mediul familial şi grupul de prieteni.
AutopercepŃia şi autoanaliza începe cu realitatea fizică, cu înfăŃişarea exterioară
conducând la formarea unei imagini mai mult sau mai puŃin subiectivă, mai mult
sau mai puŃin completă despre eu-l corporal - fizic.
AutopercepŃia se asociază cu anumite judecăŃi de valoare conducând la judecăŃi de
tip pozitiv sau negativ. În al doilea rând se percepe ca realitate psihosocială sub
aspectul posibilităŃilor, capacităŃilor, aptitudinilor şi trăsăturilor caracteriale
formându-şi o imagine mai mult sau mai puŃin fidelă despre eu-l său psihic,
spiritual, despre status-ul social asociată de asemenea cu judecăŃi de valoare (M.
Golu, 1993 pag. 198).
• Imaginea de sine este rezultatul dezvoltării ontogenetice structurând de
asemenea cele două componente de bază ale acesteia şi anume : imaginea
eu-lui fizic şi imaginea eu-lui spiritual, psihic şi psihosocial. În consecinŃă,
autorul citat subliniază asupra faptului că imaginea de sine este un factor
principal mediator între stările interne de necesitate şi situaŃiile şi
solicitările externe. Imaginea de sine comportă mai multe dimensiuni :
percepŃia şi aprecierea subiectului al un anumit moment, felul în care
subiectul ar dori să fie sau să pară că este şi felul în care subiectul consideră
că este apreciat de ceilalŃi. Prima dimensiune este cea care structurează
comportamentul situaŃional curent, celorlalte două

19
revenindu-le un rol reglator de auto-modelare şi autoperfecŃionare. Unitatea celor
trei faŃete ale imaginii de sine realizează funcŃia de obŃinere şi menŃinere a
identităŃii.
• Problematica stimei de sine (self-esteem) în cadrul studiilor asupra
dezvoltării sunt importante pentru un număr foarte mare de cercetători chiar
dacă această tematică nu este explicită în lucrările lor fie că nu folosesc
acelaşi limbaj. Lucrările lui Erikson (1968) sunt cele mai explicite privind
importanŃa identităŃii în procesul dezvoltării. Dezvoltarea sensului
identităŃii, apreciază Erikson, aduce cu sine victoria asupra problemelor
copilăriei şi o pregătire autentică în a face faŃă provocărilor lumii adulte.
Doar un sens al încrederii era cândva necesar copilului să se extindă către
următoarea etapă a copilăriei, acum, la fel de importantă este achiziŃia
sensului identităŃii pentru a compune deciziile perioadei adulte cum ar fi
alegerea profesiunii sau alegerea partenerului de viaŃă. Nu este întâmplător
că Erikson se opreşte asupra identităŃii mai mult decât asupra oricărei alte
achiziŃii de dezvoltare, reamintindu-ne că în contemporaneitate spre
deosebire de perioada în care Freud şi-a dezvoltat teoriile, ne confruntăm
peste tot în lume cu probleme de identitate, de rasă, naŃionalitate, persoană,
profesiune, etc. Adolescentul capătă acum un sens al identităŃii, precum şi
un copleşitor sentiment al dispersării identităŃii, fapt ce reprezintă
polaritatea acestei faze de dezvoltare. La un capăt există lupta cu privire la
integrarea tendinŃelor interne şi externe iar la capătul celălalt există
dispersia, legată de un sens al instabilităŃii în mijlocul unor solicitări
externe şi interne confuze. Această polaritate trebuie rezolvată între limitele
perioadei adolescenŃei pentru a fi prevenite tulburări trecătoare sau de
durată ale perioadei adulte. SiguranŃa sinelui plasată în trecut sau în viitor
asigură individului o încredere imediată şi superioritatea sa faŃă de fazele
anterioare de dezvoltare.
Aşa cum copilul se maturizează psihic devenind adult, el experimentează creşteri
corporale rapide cu importanŃă pentru schimbările anatomice şi psihologice.
Încrederea sa anterioară în corpul său şi victoria asupra funcŃiilor sale este deodată
zguduită şi trebuie recâştigată treptat printr-o reevaluare a sinelui. El caută
confirmări din partea colegilor care sunt de asemenea într-o perioadă de schimbări
şi mai ales caută aprobare. Ritualurile de pubertate şi confirmare religioasă servesc
adesea ca şi schimb cultural între noul statut al individului înăuntrul dezvoltării
sale continue.
RezoluŃia crizei adolescentine poate lua o mare varietate de forme cea mai comună
fiind cea în care identitatea selectată este conformă cu normele societăŃii şi
aşteptările individului de la el însuşi. Erikson mai arată printre altele şi faptul că o
funcŃie majoră a adolescenŃei prelungite este aceea că oferă un interludiu în care
adolescenŃii pot experimenta cu multitudine de roluri în căutarea propriei identităŃi
( Gratiela Sion, 2003).

20
Cercetări axate pe respectul de sine (self-esteem) relevă interesante corelaŃii între
succesul profesional şi respectul de sine, sociabilitate, gradul de conformism,
creativitate. Alte studii arată legături între prezenŃa şi absenŃa tatălui în mediul
familial şi gradul respectului de sine pe care îl afirmă adolescenŃii băieŃi
(Rosenberg, 1965). Coopersmith (1967) găseşte puternice corelaŃii între modele de
creştere al copiilor în familie, caracteristicile parentale şi nivelul stimei de sine.
De exemplu părinŃi cu respect de sine înalt tind să formeze la copiii lor aceleaşi
cote înalte ale respectului de sine. De asemenea mamele cu băieŃi ce dovedesc
înaltă stimă de sine au relaŃii mai apropiate, mai încărcate de afectivitate cu fii lor.
BăieŃii care au o stimă de sine mai înaltă tind să fie mai puŃin în dezacord cu
familiile lor iar raporturile cu familia sunt mai strânse.
• Cristalizarea identităŃii sexuale este un alt moment important al
adolescenŃei. Identitatea sexuală se construieşte şi se dezvoltă în general pe
prototipul primelor relaŃii erotice (I. Mitrofan , N. Mitrofan, 1994, pag 31).
Prima şi cea mai dificilă cucerire a adolescentului este accesul la propriul
său corp, acceptarea identităŃii sale sexule nou conştientizată. Trezirea
fiinŃei sexuale îl poate perturba emoŃional şi chiar psihosomatic. În unele
cazuri un adolescent cu o mare fragilitate psihică, mai labil şi mai puŃin
informat, sau crescut într-o atmosferă puritană şi restrictivă, poate
manifesta frică sau chiar repulsie, ură faŃă de acest nou corp care îi
semnalează că există şi altfel decât până acum. El începe să sesizeze
tendinŃe, impulsuri uneori imperioase, dorinŃe, nevoi mai puŃin familiare şi
oarecum inedite, un amestec de atracŃie, de surpriză şi de reprimare,
pendulând între tentaŃia autonomiei şi auto-constrângere (I. Mitorofan , N.
Mitrofan, 1994, pag 31). AdolescenŃa este perioada de auto-conştientizare a
identităŃii sexuale, perioada în care mai abrupt sau mai lin tânărul se
acomodează cu propriul corp şi noile sale trebuinŃe. Imaginea de sine are la
bază imaginea corporală. Adolescentul se descoperă şi îşi descoperă corpul
în toiul unor mai transformări. Felul în care se cristalizează imaginea
corporală afectează şi autopercepŃia din punct de vedere sexual. Modul în
care adolescenŃii îşi percep corpul şi consideră că sunt percepuŃi de ceilalŃi,
structurează calitatea şi abilitatea interrelaŃionării dar mai ales formarea
unei identităŃi sexuale detaşate, necomplexate (C. Ciupercă, 2000, pag.183).
• Identitatea sexuală se dezvoltă şi este influenŃată de modelele parentale
fiind la început difuz subintegrată în subidentitatea familiei (U. Şchiopu, E.
Verza, 1997 pag. 223). Privitor la adoptarea rolurilor feminine şi masculine
autorii citaŃi arată că un model parental cu masculinitate redusă conduce
adolescenŃii băieŃi la dificultăŃi de identificare. Cei care au un model
puternic conturat ca masculinitate sunt mai siguri pe ei, mai încrezători,
protectori, relaxaŃi, exuberanŃi, calmi şi chiar fericiŃi. Modele de rol feminin
pot fi: tradiŃionale, de tranziŃie, moderne. Fetele cu o identificare feminină
tradiŃională sunt mai încărcate de conflicte. Dacă modelul matern este
tradiŃional, identificarea este mai pasională şi facilă, dacă modelul matern

21
 este modern, tinerele cu identificare tradiŃională au dificultăŃi de
identificare şi identitate mai mari.
(Psihologia vârstelor, Gratiela Sion, Ed. Fundatiei Romania de Maine,
Bucuresti, 2003.

4.2.Stabilitatea trasaturilor de personalitate

• Prezentarea principalelor studii si cercetari privind stabilitatea

trasaturilor de personalitate. Studii longitudinale, elemente de
continuitate si discontinuitate in dezvoltarea personalitatii.

Cuvinte cheie:
 Imagine de sine
 Stima de sine
 Identitate
 Identitate sexuala

Lectia 7
Tema 5. Trasaturile de personalitate si starea de sanatate. Modele de boli
psihosomatice.
• Investigarea modelelor de asociere intre personalitate si starea de
sanatate. Personalitatea si longevitatea.
• Longevitatea
PopulaŃia vârstnică este în creştere aproape peste tot în lume.
Privitor la creşterea populaŃiei vârstnice, un studiu de teren realizat de Duke
University a constatat că procentul de persoane în vârstă în America cu o sănătate
bună este în creştere faŃă de procentul celor cu probleme de sănătate. Aceasta este
o constatare care sprijină idea creşterii procentului populaŃiei vârstnice. PredicŃiile
din 1997 ale US Centers for Disease Control and Prevention privitoare la durata
medie a vieŃii americanilor era de 76,1 în 1996.
• În România populaŃia vârstnică este de asemenea în creştere. Institutul
NaŃional de Statistică în comunicatul de presă nr. 38 /2000 arată că:
“structura pe vârstă a populaŃiei României reflecta un proces lent, dar
continuu, de îmbătrânire demografică, determinat în principal de scăderea
natalităŃii, care a dus la reducerea absolută si relativă a populaŃiei tinere şi
la creşterea relativă a populaŃiei vârstnice. Studii demografice arata ca
efectele procesului de îmbătrânire demografică asupra desfăşurării vieŃii
economice si sociale şi asupra evoluŃiilor demografice viitoare se resimt
după anul 2005, când în populaŃia în vârstă aptă de muncă intra generaŃiile

22
 reduse numeric născute după 1989. La fel ca şi majoritatea Ńărilor europene,
România se confruntă deja cu consecinŃele economice şi sociale complexe
ale unei populaŃii aflate într-un proces lent, dar continuu, de îmbătrânire
demografică. În mai puŃin de două decenii, fiecare al 5-lea locuitor al
României va intra în categoria “vârstnicilor”.
PopulaŃia “vârstei a treia” (4,2 milioane), în continuă creştere numerică, este o
categorie socială vulnerabilă, cu probleme specifice faŃă de celelalte segmente
sociale. Asigurarea necesităŃilor populaŃiei vârstnice pentru un trai decent, trebuie
să acopere o gamă largă de preocupări, nu numai în plan economic, dar şi social şi
psiho-social“.
În România privitor la speranŃa de viaŃă, conform aceleaşi surse din anul 2000 se
arată că : “nivelul mortalităŃii, deosebit de ridicat în primul an de viaŃă şi la
vârstele adulte masculine, se reflectă în valorile speranŃei de viaŃă la naştere.
Creşterea mortalităŃii după anul 1991, în special la vârstele adulte, a făcut ca
speranŃa de viaŃă la naştere să scadă continuu în perioada 1990-1996. În perioada
1997-1999 durata medie a vieŃii a fost de 69,7 ani, în uşoară creştere faŃă de
perioada 1996-1998 (69,2 ani). PopulaŃia feminină a avut în perioada 1997-1999 o
durată medie de viaŃă (73,7 ani) mai mare cu 7,6 ani decât cea masculină (66,1
ani)“.

5.1.Imbatranirea si personalitatea

Perioada bătrâneŃii aducând cu sine numeroase probleme de sănătate centrează

adultul în vârstă pe propriul corp şi disfuncŃiile asociate îmbătrânirii. Ei au o listă
lungă de plângeri privind sănătatea. Această reacŃie este foarte frecventă dar
preocuparea excesivă privind sănătatea conduce la instalarea reacŃiilor
ipohondrice.
BătrâneŃea este perioada în care memoria este real şi sever afectată. Deseori se
asociază cu boli de tipul Parkinson, Alzheimer, arterioscleroza cerebrală (B.H
Shulman şi R. Berman, 1988).
Procesul îmbătrânirii include transformări fiziologice biochimice şi
comportamentale, declinul psihic fiind condiŃionat de o serie de factori de natură
subiectivă, de natură fiziologică precum şi de condiŃiile de mediu, de moştenirea
genetică şi de rezistenŃa SNC, în concluzie, îmbătrânirea se desfăşoară gradual şi
diferă de la o persoană la alta ( Gratiela Sion, 2003).
Longevitatea sau marea bătrâneŃe este caracterizată de restructurări ale
personalităŃii şi o modificare de stare a diferitelor funcŃii psihice, a conştiinŃei şi
dinamicii vieŃii interioare.
În funcŃie de gradul de participare la viaŃa socială se poate stabili şi o “vârstă
socială“ sau biosocială ce înglobează sintetic caracteristicile vârstelor biologice,
psihologice şi sociale (U. Şchiopu, E. Verza, 1997).

23
 • Pensionarea este încheierea perioadei de oficiale de muncă şi un moment
major în viaŃa tuturor indivizilor. Aceasta este văzută de cei mai mulŃi
autori drept o perioadă de ajustări cruciale. Pentru cei mai mulŃi adulŃi aflaŃi
la vârsta pensionării profesia era cea care oferea cele mai multe ancore
pentru existenŃă şi cele mai multe scopuri pentru viaŃă. ViaŃa individului
pentru decade întregi era organizată în funcŃie de orarul de lucru.
Retragerea din viaŃa activă este momentul în care adulŃii se văd confruntaŃi
cu problema organizării personale şi independente a programului.
Este mult mai uşor pentru aceia care au obişnuinŃa activităŃilor comunitare sau
a activităŃilor de timp liber, dar pentru acei care nu au dezvoltat interese în
afara profesiunii, pensionarea poate fi întâmpinată cu mare dificultate. De
asemenea pentru femeile care au fost casnice poate fi dificilă retragerea din
activitate a soŃului căci el se va afla acasă, adică în “spaŃiul de lucru“ al femeii
şi aceasta necesită de asemenea unele adaptări. O altă problemă a pensionării
este dificultatea legată de micşorarea venitului cu implicaŃii asupra planurilor
de viaŃă, a organizării de zi cu zi a activităŃilor.
(Psihologia vârstelor, Gratiela Sion, Ed. Fundatiei Romania de Maine,
Bucuresti, 2003).

Întrebări de autoevaluare:

1. Procesul îmbătrânirii pe lângă transformări fiziologice şi biochimice

include şi:
a) transformări comportamentale
b) transformări temperamentale

2. Longevitatea sau marea bătrâneŃe este caracterizată de :

a) restructurări ale personalităŃii
b) modificarea de stare a diferitelor funcŃii psihice,
c) a conştiinŃei
d) dinamicii vieŃii interioare.

Cuvinte cheie:
• longevitate
• mortalitate

24
 Lectia 8
• Stresul si asocierea cu diverse maladii. Investigatii si programe pentru
amortizarea stresului

• EmoŃiile ca factor de contibuŃie la sănătatea fizică.

Dezvoltarea fizică este o dovadă clară care arată că emoŃile afectează sănătatea
fizică. Trăite pe perioade de timp lung se consideră că, emoŃiile negative cum ar fi
depresia, anxietatea şi mânia, afectează sistemul imunologic al organismului
slăbind rezistenŃa la infecŃii. De asemenea aceste emoŃii negative asociate cu
schimbări prelungite la nivelul sistemului nervos autonom pot să afecteze
semnificativ sănătatea fizică. (stres emoŃional care afectează sănătatea fizică)
În sprijinul susŃinerii legăturii dintre starea emoŃională de bine şi sănătatea fizică
se află studiul realizat pe 100 absolvenŃi ai Universitatii Harvard care a demonstrat
că aproape jumătate din cei care nu s-au putut adapta în timpul studiilor s-au
îmbolnăvit grav sau au murit în primii ani după vârsta de 50 de ani, în timp ce
dintre cei care s-au adaptat numai 2 s-au îmbolnăvit sau au murit în jurul aceleaşi
vârste (Valliant 1977) .
Încă din anii 1940 psihanalistul Rene Spitz demonstrează relaŃia dintre starea
emoŃională de bine şi sănătatea fizică la copii foarte mici.
Studiind copii instituŃionalozaŃi, Spitz a constatat că acei copii separaŃi de mamele
lor în primul an de viaŃi nu numai că au ajuns plângăcioşi, retraşi şi depresivi, ci au
slăbit, erau vulnerabili la infecŃii în ciuda faptuluică beneficiau de o îngrijire fizică
adecvată.
Cercetările recente arată că anumite stări emoŃioanle care formează baza
capacităŃii de anduraŃă a personalităŃii pot contribui la apariŃia şi evoluŃia unor boli
cardiovasculare şi a cancerului. Personalitatea de tip A este una dintre cele mai
larg studiate tipuri de personalitate ce prezintă predispoziŃie către bolile
cardiovasculare.
După cum reiese din prezentatea personalităŃii de tip A la copil psihologii care se
ocupă de dezvoltare studiază în prezent originile acestei predispozoiŃii în perioada
copilăriei pentru a putea preveni consecinŃele ulterioare ca intervenŃie cât mai
timpurie.

• Bolile psihosomatice.
Spre sfârşitul anilor ”50 Friedman şi Rosenman (1959) au prezentat pentru prima

25
oa ră dovada prin care persoanlitateade tip A este predispusă unui risc sporit faŃă
de bolile cardiovasculare la vârsta adultă. Atunci când se află în faŃa unei situaŃii
de concurenŃă şi examane, adulŃii de tip A prezintă o conştientizare excesivă a
timpului, nerăbdare, nelinişte, furie şi spirit de competiŃie. CorelaŃiile psihologie
cale acestor reacŃii cuprind un nivel crescut al colesterolului din sânge (Glass
1980) precum şi o tensiune arterială foarte mare în timpul sarcinilor solicitante (
Dembrovski 1979), factori care măresc şansa de arteroscleroză. Statisticile arată că
incidenŃa bolilor cardiologice este de două ori mai mare pentru tip A comparativ
cu indivizi de tip B. Recent cercetătorii au început să analizeze dacă modelul
comportamental de tip A şi implicaŃiile cardiovasculare aferente acestuia nu se
manifestă evident în anii copilăriei.
Cercetătorii în general disting copii de tip A de cei de tip B cerând profesorilor
să-i grupeze pe aceştia în funcŃie de comportamentele asociate cu personalitatea
de tipA ( de exe acest copil are spirit de competiŃie, dacă acest copil trebuie să
aştepte pe alŃii devine nerăbdător), apoi copii sunt supuşi unor sarcini menite să
separe reacŃiile de tip A. Mattheus şi Angulo 1980, prin experimantul făcut au
descoperit că copii de tip A de la clasa a douaa la clasa a şasea, comparativ cu cei
de tip B sunt mai agresivi în jocuri chiar fără să aibă o experienŃă încurajatoare
anterioară, au câştigat detaşat o cursă de maşini la concurenŃă cu un adult,
manifestau comportamente de merăbdare mai evidente (suspine, frecatul mâinilor,
al buzelor ) în timpul unor sarcini de desen frustrante. Un alt studiu s-a făcut pe
copii de tip A şi B cu vârste între 2 şi 5 ani grupaŃi pe perechi şi antrenaŃi într-un
joc competitiv. Cei de tip A câştigau aproape totdeauna. Mai mult, obervaŃi în
contextul general ai clasei, aceştia îii întrerupeau frecvent pe colegii lor, exprimau
uimire şi prezentau o acctivitate motorie alertă decât colegii de tip B.(Vega-Lahr
& Field 1986). Toat aceste constatări conduc la ideea că originile manifestărilor de
tip A pot fi scoase la suprafaŃă chiar de la vârste preşcolare. Până acum există cel
puŃin 2 investigaŃii care dovedesc că copii de tip A prezintă o responsivitate
psihologică crescută în situaŃii de concurenŃă. Lundberg 1983 a descoperit că copii
preşcolaroi de topA au o tensiune arterială mai ridicată decât cei de tip B atunci
când sunt provocaŃi la întrecere de genul “cine aleargă cel mai repede pe coridorul
şcolii“. Studiind copii de 11 , 12 ani cercetătoarea Lawler 1981, a remarcat nu
numai o creştere a tensiunii arteriale dar şi puls accelerat şi reacŃie galvanică mai
accentuată, pentru cei de tip A în condiŃii de competiŃie.
AplicaŃii
Constatările de mai sus aduc dovezi convingătoare că tip A de comportament şi
caracteristicile psihologice, există deja chiar din copilărie. Nu se ştie încă dacă
răspunsurile celor de tip A pot fi elemente previzibile pentru bolile cardiologice
aşa cum acestea sunt la vârsta adultă deşi se presupune că este corect, mai ales că
există anumite dovezi care demonstrează că patologia arterială coronariană poate
începe din prima sau a doua decadă a vieŃii (Friedman 1969). Cercetările efectuate
pe copii de tip A se află încă la început iar psihoilogii urmează să descopere mult
mai multe lucruri privind fundamentele de mediu şi de constituŃie fizică, asupra

26
acestui tip de personalitate. Cu cât se va şti mai mult despre factorii care
contribuie la apariŃia şi dezvoltarea unor comportamente de tip A stabile cu atât se
vor putea concepe programe de intervenŃie timpurie pentru a preveni aceste acuze
ale bolilor cardiovasculare

Întrebări de autoevaluare:

1.Spre sfârşitul anilor ”50 Friedman şi Rosenman (1959) au prezentat pentru prima
oară dovada prin care persoanlitatea predispusă unui risc sporit faŃă de bolile
cardiovasculare la vârsta adultă este:

a) persoanlitatea de tip A
b) persoanlitatea de tip B
c) persoanlitatea de tip C
Cuvinte cheie:
• boli psihosomatice
• personalitatea de tip A

Lectia 9
5.2. DiferenŃele interindividuale si apartenenta la gen.

• Teoria evolutiei si atractia

Teoria similaritatii genetice propune (Rushton,1989 ;Rushton,Russell &

Wells,1984):

• esti mult mai atras de strainii care iti seamana decit cei care nu iti
seamana
• conduce catre descendenti care nu au doar genele tale ci si propriile
gene
• cercetarile lui Rushton arata ca oamenii sunt mult mai atrasi de oameni
genetic similari

27
 • oamenii care tind sa aiba copii impreuna sunt mai asemănători decât
ceilalti.
Atractia nu este limitata la sexul opus. Dintr-o perspectiva evolutiva exista
tindinta sa fim prieteni cu oameni care ne sunt similari genetic.

• Teoria evolutiei si selectia partenerului

Dintr-o perspectivă evolutivă barbaŃii si femeile caută acelaşi lucru, respectiv

cea mai mare probabilitate a împerecherii cu cineva cu care vor avea urmaşi.
Masculul cauta femele fertile, ei sunt atrasi de elementele care indică acele
femele cu o buna capacitate reproduciva (acele care se prezinta tinere si
frumoase).Barbatii cauta partenere mai tinere.
Femlele caută securitate economica pentru posibilii lor urmasi, ele sunt atrase
de replicile care indica disponibilitatea de resurse, dominanŃa (exprimat in
modalitati pozitive social), si status inalt.
Femelele cauta parteneri mai in vârstă.
BarbaŃii caută « obiecte sexuale » şi femeile caută « obiecte de succes » din
punct de vedere al acestei perspective.
Constatarile crossculturale arata ca masculii si femelele folosesc strategii
comportamentale diferite pentru a-şi găsi parteneri. Femelele işi accentuează
fertilitatea (exe.tinerete,frumusete) si masculii accentuează securitatea
(exe.dominanŃa, finanŃe, ambiŃie).
David Buss (1989) a examinat preferintele parteneriale in 37 de culturi in jurul
lumii si a gasit surprinzator de putine diferenŃe fapt ce confirmă studiile
anterioare.
Alt gen de constatari consecvente cu perspectiva evolutivă :
 Masculii sunt mai :
• interesati de sex ocazional
• relaxati pe criteriul partenerului lor de-o noapte
• rapid excitat de erotismul vizual
• deranjat de ginduri referitoare la infidelitatea sexuala a femeii (in timp
ce femeile sunt deranjate de infidelitatea emotionala masculina)

O cercetare a plecat de la ipoteza ca barbatii si femeile abordeaza gelozia

sexuală diferit. In studiul efectuat de Buss, Larsen, Westen si Semmelroth
(1992) barbatii si femeile au fost rugaŃi sa raspundă la urmatoarele întrebări:
• te rog gândeşte-te la o relaŃie serioasă pe care ai avut-o în trecut pe care
o ai in prezent sau pe care ai dori sa o ai
• imagineaza-Ńi că persoana cu care te-ai implicat profund a devenit
interesată de altcineva.
• ce te-ar deranja sau supara mai tare ?

28
 A. imagineaza-ti partenerul tau formand un atasament profund cu acea
persoana sau
B. imagineaza-ti partenerul savurind un act sexual pasional cu acea persoana
 femeile 82% au optat pentru varianta A si 18 % pentru varianta B
 bărbaŃii 40% au optat pentru varianta A si 60% pentru varianta B
Dintr-o perspectivă revolutionară femeile se îngrijorează mai mult pentru
infidelitatea emotională deoarece ele sunt preocupate de pierderea suportului
pentru ea si pentru copilul ei iar partenerul va împărtaşi resursele cu altcineva.
BarbaŃii se îngrijorează de infidelitatea sexuală în acelaşi timp fiind preocupati
de faptul ca urmaşii ar putea sa nu le aparŃină.
Alte studii centrate pe investigarea relatiilor între sexe si relaŃia cu zestrea
moştenită pun întrebarea de ce anumite femei preferă barbatii care sunt
instabili si care nu le trateaza bine ?
Dintr-un punct de vedere revolutionar aceasta pare sa nu aiba sens sau are.
Conform cu ipoteza « Fiului Sexy » propusa de Gangestad (1989) acesti
barbati le-ar putea parasi,m dar daca ei ar produce un baiat, el va fi un « baiat
sexy » si va lasa in urma numerosi urmasi (care vor fi nepotii mamei).
Aceste constatări ar putea accentua diferenŃe de gen însă sunt si multe
similarităŃi în ceea ce caută ambele genuri în parteneri.
Conform studiilor amintite ambele genuri caută :
• simtul dezvoltat al umorului
• personalitate placuta
• agreabilitate
• stabilitate emotionala
• blandete
• tandrete

Întrebări de autoevaluare:

1.Teoria similaritatii genetice(Rushton,1989 ;Rushton,Russell & Wells,1984)

propune:

a) esti mult mai atras de strainii care iti seamana decit cei care nu iti
seamana
b) oamenii sunt mult mai atrasi de persoane genetic similare
c) oamenii care tind sa aiba copii impreuna sunt mai asemănători decât
ceilalti.

Cuvinte cheie:
 teoria evoluŃionistă
 teoria similarităŃii genetice

29
Tematica lucrarilor aplicative:

 Aplicatii in evaluarea personalitatii.

 Aplicatii in psihologia educatiei.

 Aplicatii in psihologia organizationala.

 Alegerea profesiei.

 Dezvoltarea carierei si schimbarea ei.

 Inteligenta emotionala si aplicatii in psihologia

organizationala.

30
Bibliografie:
1. Diferente interindividuale, Ann Birch, Sheila Hayward, Ed. Tehnica,
1999.
2. Psihologia personalităŃii. Trasaturi, cauze, consecinte, Gerald Matthews·
Ian J. Deary· Martha C. Whiteman, Ed. Polirom, Iasi, 2005
3. Introducere in psihologie, RL.Atkinson, RC. Atkinson, EE. Smith,
DJ.Bem, Ed. Tehnica,Bucuresti, 2002.
4. Psihologia personalităŃii, Mihaela Corina Tutu, Ed. Fundatiei Romania de
Maine, Bucuresti, 2005.
5. Psihologia vârstelor, Gratiela Sion, Ed. Fundatiei Romania de Maine,
Bucuresti, 2003.
6. Personalitatea Metode calitative de abordare, Ion Dafinoiu, Ed. Polirom,
Iasi, 2002
7. Structura şi dezvoltarea personalităŃii, Allport, Gordon, W., , EDP,
Bucureşti,1991
8. Dinamica personalităŃii , Golu, Mihai, Ed. Geneze, 1993
Facultativ:
9. Psihologie şi pedagogie Piaget, J., EDP. 1972
10. Le developement de la Personne, Rogers, R.Carl, , Ed. Dunod, Paris, 1998

31