Capitolul 1: 

AI FACUT TOATE ACESTEA PENTRU MINE?

 
El merita compasiunea noastra. Cand il vedeti, sa nu radeti. Sa nu va bateti joc. Nu
intoarceti privirile si nu clatinati din cap. Conduceti-l doar cu blandete pana la cea
mai apropiata banca si ajutati-l sa se aseze.
 
Fie-va mila de acest om. Este atat de temator, cu ochii lui larg deschisi. E un pui de
caprioara ratacind pe strazile din Manhattan. Un Tarzan plimbandu-se prin jungla de
asfalt a orasului. E o balena naufragiata pe tarm, intrebandu-se cum a ajuns aici si
cum va putea scapa.
 
Cine e aceasta faptura oropsita? Acest orfan cu chipul cenusiu? El este -- va rog sa
va scoateti palariile in semn de respect -- el este barbatul ajuns la raionul de femei.
Cel care cutreiera magazinele in cautarea unui cadou.
 
Poate fi perioada de dinaintea Craciunului. Poate fi o alta ocazie, ziua ei de nastere
sau aniversarea casatoriei lor. Oricare ar fi motivul, omul nostru a iesit din
ascunzatoarea lui. Lasand in urma mediul lui familiar alcatuit din magazine cu
articole sportive, restaurante pe terenul de sport si ecranele mari de televizor din
raioanele cu aparatura, s-a aventurat in lumea necunoscuta a produselor pentru
femei. Il poti detecta cu mare usurinta. E cel ce sta nemiscat pe interval. Daca n-ar fi
cercurile de transpiratie de la subsuoara, ai crede ca e un simplu manechin.
 
Dar nu e. E un barbat intr-o lume a femeilor, si n-a vazut in viata lui atata lenjerie de
dama. La Wal-Mart, de unde isi cumpara el lenjeria, totul e ambalat si incape pe un
singur raft. Iata-l insa aici, intr-o padure de dantele. Tatal lui l-a avertizat in privinta
acestor locuri. Desi pe panoul de la intrare scrie "lingeri-ie", el stie prea bine ca nu e
bine sa zabovesti mult in astfel de locuri ( "lingeri-ie", joc de cuvinte intraductibil:
lingerie (lenjerie) si linger on, adica, a zabovi, in engleza – n.tr.).
 
Asa ca, merge mai departe, dar nu stie incotro s-o apuce. Vedeti, nu orice om a fost
pregatit pentru astfel de momente asa cum am fost eu. Tatal meu a vazut
provocarea de a face cumparaturi pentru femei ca un ritual al migrarii, cu pasari si
albine si cravate obligatorii. El ne-a invatat pe mine si pe fratele meu cum sa ne
tinem pe pozitie cand mergem la cumparaturi. Imi aduc aminte ziua cand ne-a
asezat in fata lui si ne-a invatat doua cuvinte. Ca sa te descurci intr-o tara straina,
trebuie sa cunosti limba, iar tatal meu ne-a invatat limba care se vorbeste la
raioanele pentru femei.
 
"Va veni o vreme", ne-a spus el grav, "cand un vanzator se va oferi sa va ajute. In
clipa aceea, trageti aer adanc in piept si rostiti aceasta expresie: "Es-tee Lau-der". La
toate ocaziile in care se oferea un cadou, mama mea primea trei daruri de la cei trei
barbati importanti din viata ei: Estee Lauder, Estee Lauder si Estee Lauder ( o
renumita marca de produse cosmetice – n.tr).
 
Frica mea de raionul pentru femei disparuse. Apoi am intalnit-o pe Denalyn. Numai
ca ei nu-i plac produsele Estee Lauder. Desi i-am spus ca parfumul acela o facea sa
miroase ca o mamica, n-am reusit s-o fac sa se razgandeasca. De atunci sunt obligat
sa invat mereu.
 
Anul asta, de ziua ei, m-am gandit sa-i cumpar o rochie. Cand vanzatoarea m-a
intrebat ce marime poarta Denalyn, i-am spus ca nu stiu. Zau ca nu stiu. Stiu ca pot
s-o cuprind cu bratul si ca mana ei incape perfect in mana mea. Dar ce marime
poarta la rochie, ei bine, asta n-am intrebat-o niciodata. Sunt anumite intrebari pe
care un barbat pur si simplu nu le pune.
 
Doamna de la magazin a incercat sa-mi dea o mana de ajutor. "Cum este sotia
dumneavoastra comparativ cu mine?" In ce ma priveste, am fost educat sa fiu
politicos cu femeile, dar de data asta n-am reusit si am raspuns la intrebare.
Raspunsul era unul singur: "E mai slaba."
 
Mi-am pironit privirile spre varfurile pantofilor, asteptand replica ei. In definitiv,
meseria mea e scrisul. Cu siguranta, puteam gasi cele mai potrivite cuvinte.
 
Era prea direct sa spun: "Nu e nici pe jumatate cat dumneavoastra."
 
Sau prea lingusitor: "Sunteti o femeie strasnica in comparatie cu ea."
 
Poate o aluzie era suficienta: "Am auzit ca magazinul are marimi mai mici."
 
In cele din urma am inghitit in sec si am spus singurul lucru pe care-l stiam: "Estee
Lauder."
 
Mi-a aratat spre raionul de parfumerie, dar n-am intrat. Am vrut sa incerc la posete.
Imi ziceam ca n-o fi chiar atat de complicat. Ce mare scofala sa alegi un articol in
care se tin cardurile si banii! Eu am folosit acelasi portmoneu timp de opt ani. De ce
sa fie atat de greu sa cumperi o poseta?
 
O, sarman naiv! Spune-i vanzatorului de la raionul pentru barbati ca vrei un portofel,
si te va indruma la o mica tejghea langa casa. Singura alegere care-ti sta la
indemana e intre negru si maro. Spune-i vanzatoarei de la raionul de femei ca vrei o
poseta si te conduce spre o camera in toata regula. O incapere plina cu rafturi.
Rafturi cu posete. Posete avand eticheta cu pretul. Etichete mici, dar cu preturi
mari… atat de mari incat, dintr-o data simti ca nu mai ai nevoie de nici o poseta, nu-i
asa?
 
In vreme ce ma framantam cu gandul asta, vanzatoarea mi-a pus cateva intrebari.
Intrebari la care nu aveam nici un raspuns. "Ce poseta i-ar placea sotiei
dumneavoastra?" Dupa privirea mea inexpresiva se vedea ca n-aveam nici cea mai
vaga idee, asa ca mi-a enumerat cateva optiuni: "O geanta de mana? Cu toarta? O
geanta pentru manusi? Gen rucsac? De purtat pe umar? O poseta pentru maruntis?"
 
Ametit de atatea sortimente, a trebuit sa ma asez si sa-mi tin capul intre genunchi
altfel simteam ca lesin. Sa nu credeti cumva ca asta a oprit-o. S-a aplecat spre mine
si a continuat cu insiruirea: "Borseta? Sacosa? Portvizit? Gen sac?"
 
"Sac?" Am ciulit urechile la auzul unui cuvant cunoscut ( satchel, in engleza – n.tr.).
Satchel Paige a fost unul dintre cei mai mari jucatori de baseball. Asta trebuia sa fie
raspunsul. Mi-am indreptat umerii si-am spus plin de mandrie: "Sac."
 
Dupa toate aparentele, nu i-a placut raspunsul meu. A inceput sa ma injure intr-o
limba straina. Iertati-ma ca fac referire la vulgaritatea ei, dar a fost tare cruda cu
mine. N-am inteles tot ce-a spus, dar stiu sigur ca m-a facut "pasaroi scotian" si m-a
amenintat ca ma "altoieste" cu o cazma care ii apartinea cuiva cu numele de Kate.
Cand a pretins "banii nostri", am pus mana pe portmoneul din buzunarul de la sold si
am indraznit s-o infrunt: "Ba nu, sunt banii mei!" Imi era pana peste cap. Am sters-o
de-acolo cat am putut de repede. In timp ce paraseam incaperea cu pricina, am mai
apucat sa-i arunc o replica la fel de acida ca a ei. "Estee Lauder!", am strigat si m-
am indepartat in cea mai mare viteza.
 
O, cum ne mai dam peste cap sa le oferim cadouri celor pe care-i iubim!
 
Dar nu ne deranjeaza catusi de putin, nu-i asa? Am fi in stare sa luam totul de la
capat. Realitatea este ca o luam iar de la capat. La fiecare Craciun, la fiecare zi de
nastere, atat de des, ne pomenim pe un teritoriu complet strain. Adultii sunt in
magazinele de jucarii. Tatii sunt in magazinele pentru adolescenti. Nevestele, la
raftul cu articole de vanatoare, iar barbatii, la cel cu posete.
 
Nu numai ca patrundem in locuri neobisnuite, dar facem si lucruri neobisnuite.
Montam piesele bicicletei la miezul noptii. Ascundem cauciucurile noi ale scuterului
sub scara. Am auzit de un tip care a inchiriat o sala de cinema pentru ca el si sotia
lui sa vada filmul de la nunta lor la o aniversare a casatoriei.
 
Si am fi in stare sa luam totul de la capat. Am zdrobit in teasc strugurii slujirii, si
acum bem vinul cel mai dulce -- vinul generozitatii. Traim cea mai minunata stare
atunci cand daruim. De fapt, suntem mai aproape de chipul lui Dumnezeu cand
daruim.
 
V-ati intrebat vreodata de ce daruieste Dumnezeu atat de mult? Am putea trai cu
mult mai putin. Ar fi putut lasa lumea searbada si cenusie; si nu ne-am fi dat seama
de diferenta. Ei bine, n-a facut-o.
 
A revarsat portocaliu in rasarit de soare.
Pe cer belsug de-albastru-a risipit.
Iar stolul gastelor de vrei sa-l vezi,
Inalta doar privirile in zare.
 
Dator era sa-i dea coada stufoasa veveritei?
Sau pasarilor trilul sa le lase?
Si puilor nauci un umblet saltaret
Sau tunetelor sunetul maret?
 
De ce sa dea florii parfum,
Bucatelor alese, gust?
Sa fie oare bucuria
De-a ne citi pe fata incantarea?
 
Daca noi facem daruri pentru a ne arata dragostea, oare El nu le va face cu atat mai
mult pentru acelasi motiv? Daca noi -- cei pervertiti de atatea metehne si de lacomie
-- facem daruri cu atata drag, oare Dumnezeu, Dumnezeul curat si desavarsit, nu ne
face cu atat mai mult drag daruri noua? Isus a spus: "Deci, daca voi, care sunteti rai,
stiti sa dati daruri bune copiilor vostri, cu cat mai mult Tatal vostru, care este in
ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!" (Mat. 7:11).
 
Darurile lui Dumnezeu arunca o lumina asupra inimii lui Dumnezeu, inima buna si
generoasa a lui Dumnezeu. Fratele lui Isus, Iacov, ne spune: "Orice ni se da bun si
orice dar desavarsit este de sus, pogorandu-se de la Tatal luminilor" (Iacov 1: 17).
Orice dar dezvaluie dragostea lui Dumnezeu... insa nici un dar nu dezvaluie mai mult
dragostea Lui ca darurile crucii. Pe acestea nu le-am primit intr-un ambalaj de
staniol, ci de pasiune. Nu sub bradul de Craciun, ci pe o cruce. Nu impodobite cu
panglici, ci stropite cu sange.
Darurile crucii.
 
S-au spus multe despre darul crucii insasi, dar cum ramane cu celelalte daruri? Cum
ramane cu piroanele, cu coroana de spini? Cu hainele trase la sorti de soldati. Cu
vesmantul pentru ingropare. V-ati facut timp sa despachetati aceste daruri?
 
In fond, El nu era obligat sa ni le dea. Singurul act cerut pentru mantuirea noastra a
fost varsarea sangelui, dar El a facut mult mai mult. Cu mult mai mult. Cercetati
scena crucii. Ce gasiti la locul ei?
Un burete inmuiat in vin.
 
O inscriptie deasupra capului Sau.
 
Doua cruci alaturi de crucea lui Hristos.
 
Daruri divine menite sa faca mai rascolitor acel moment, acea fractiune de secunda
cand chipul se lumineaza, ochii se deschid larg, iar Dumnezeu aude soapta ta: "Ai
facut toate acestea pentru mine?"
 
Diadema durerii
Ce Ti-a crestat chipul bland,
Trei piroane strapungand carnea si lemnul
Ca sa Te tintuiasca.
 
Nevoia sangelui varsat o inteleg.
Si jertfa ti-o primesc cu drag.
Dar buretele amar si lancea ascutita,
Scuipatul de pe-obrazul Tau?
Pe-o cruce trebuia sa mori?
 
Oare nu era o moarte mai blanda
De-ai stat sase ceasuri atarnat intre viata si moarte,
Si toate la indemnul unui sarut de tradator?
 
"O, Tata", rostesti ingandurat,
cu inima-ti oprita de ce-ar putea veni,
"Ma iarta ca Te-ntreb, dar vreau sa stiu,
Daca toate acestea, pentru mine le-ai facut?"
 
Am indrazni sa rostim o asemenea rugaciune? Am cuteza sa avem astfel de ganduri?
E oare cu putinta ca dealul Capatanii sa fie atat de bogat in daruri divine? Sa le luam
rand pe rand, ce ziceti? Sa despachetam aceste daruri ale harului ca si cum ar fi --
sau, poate, chiar este -- prima oara. Si, pe masura ce le vom atinge, pe masura ce
vom pipai lemnul crucii si vom simti impletitura coroanei si vom atinge cu varful
degetului pironul ascutit -- sa ne oprim si sa ascultam. S-ar putea sa-L auzim
soptind: "Am facut totul doar pentru tine."