Testul familiei

Desenele copiilor ne pot spune foarte multe despre felul ĩn care aceştia
gândesc, imaginea de sine, despre emoţiile lor, despre felul ĩn care percep
mediul ĩnconjurător, dar şi despre relaţiile lor interpersonale. Testele care
utilizează tehnica desenului se numesc teste proiective.

Secvenţa I
Instructajul testului este simplu: “Desenează o familie, o familie pe care
ţi-o imaginezi tu, o familie din mintea ta . Ideea ĩnlocuirii familiei reale cu o
familie imaginară permite o mai bună exprimare ĩn desen a tendinţelor
inconştiente, pentru că nefiind vorba de familia lui deci nefiind constrâns de
principiul realităţii, copilul ĩşi poate da frâu liber fanteziei şi odată cu aceasta
dorintelor pe care ĩn mod normal nu le poate exprima deschis. Ĩi vom da
copilului o foaie de hârtie şi mai multe creioane colorate, nu un singur creion,
deoarece el va pune accent pe detalii, acestea dându-ne indicii despre modul ĩn
care membrii familiei sunt percepuţi de copil.
Este important să surprindem diverse aspecte precum:
 Apariţia inhibiţiei marcată prin ĩntreruperi, mai ales dacă aceasta

apare ĩnainte desenării unui anumit personaj;

 Timpul necesar desenării fiecărui personaj, grija pentru detalii;

 Ordinea personajelor.
După ĩncheierea desenului vom pune ĩntrebări cu scopul de a obţine cât mai
multe informaţii referitoare la personajele desenate:
 Cine este cel mai bun din familie? De ce?
 Cine este cel mai rău / cel mai puţin drăguţ din familie? De ce?
 Cine este cel mai fericit din familie ? De ce?

 Cine este cel mai puţin fericit din familie? De ce?

 Pe cine preferi din această familie? De ce?
Presupunem că faci şi tu parte din această familie. Cine ai fi tu? De ce?
Deasemenea, copilul poate fi ĩntrebat dacă este mulţumit de desenul său. Ce ar
face dacă ar trebui să facă alt desen? Ar schimba ceva?

Secvenţa II
Cerem copiilor să deseneze două aranjări posibile ale familiei la masă, ĩn
aceste două situaţii:
1. O zi obişnuită de duminică

mama tata

2.Cu ocazia sărbătoririi unuia dintre părinţi (cel ales va fi

marcat cu x)

mama tata

Interpretare
Vom lua ĩn considerare următoarele:
 Forţa trăsăturii: se referă la gradul de ĩnnegrire, urma lăsată de creion pe

foaie. Trăsătura puternică exprimă ĩndrăzneală, violenţă, eliberarea

instinctelor. Trăsătura slabă indică blândeţe, timiditate.
 Desenul foarte mic – lipsa expansiunii, inhibiţia instinctelor.
Forţa mare a trăsăturilor indică pulsiuni brutale ĩn raport cu sentimentul de a fi
neputincios.
Forţa foarte redusă exprimă timiditate, neputinţa de a se afirma.
 Ritmul trăsăturii – un ritm prea accentuat poate indica pierderea unei

părţi din spontaneitate sub constrângerea regulilor.

 Zona paginii ocupată de desen:
- Jumătatea inferioară este zona preferată a celor astenici, obosiţi,
deprimaţi;
- Jumătatea superioară este caracteristică celor idealişti.
- Jumătatea stângă – relaţie strânsă cu trecutul;
- Jumătatea dreaptă – orientare către viitor;
De obicei, copilul se va reprezenta ĩn centrul familiei, ĩnconjurat de
membrii acesteia simbolizând faptul că se simte protejat ĩn sânul familiei. Dacă
reprezentarea copilului ĩn desen va fi făcută la o anumită distanţă de ceilalţi
membri putem deduce că acesta nu se simte integrat ĩn propria familie.
Dacă desenează membrii familiei ĩn mărimi diferite vom interpreta acest
lucru prin faptul că unii sunt mai importanţi pentru el decât ceilalţi.
De regulă, primul este fie cel faţă de care copilul este mai ataşat, fie cel cu
care se identifică, fie şi una şi cealaltă.
Foarte importantă este şi distanţa ĩntre personajele reprezentate. O distanţă
prea mare ĩntre doi sau mai mulţi membri poate simboliza o familie dezbinată.
Dacă ĩşi va desena părinţii şi fraţii/surorile ţinându-se de mână - acest lucru va
reprezenta o familie unită.
De o importanţa majoră sunt şi detaliile pe care copilul le desenează la un
anumit personaj. Ele simbolizează apropierea afectivă şi importanţa pe care
copilul o acordă membrului respectiv. O reprezentare simplă, fără prea multe
detalii, evidenţiază depărtarea pe care copilul o resimte faţă de personajul
respectiv.
 Bibliografie:
Chivulescu L; Rădoi I.; Bauer R.; Rădoi G., ” Consiliere şi orientare
educaţională. Ghidul ĩnvăţătorului”, Editura Coresi, Bucureşti, 2006.
Munteanu A., “Psihologia copilului şi adolescentului”, Editura Augusta,
Timişoara, 1998.