1.

Finanţele publice şi finanţele firmei

Evoluţia ştiinţelor economice a condus la delimitarea clară a 2 discipline:

- finanţele publice;
- finanţele firmei.

A. Finanţele publice
- se întâlnesc la nivel:
= macroeconomic (economia naţională în ansamblu);
= mezoeconomic (unităţi administrativ-teritoriale).
- funcţiile lor sunt îndeplinite de:
= Ministerul Finanţelor Publice, la nivel macroeconomic;
= Direcţiile Judeţele ale Finanţelor Publice, la nivel mezoeconomic.
- studiază fluxurile băneşti organizate în scopul:
= procurării resurselor statului (veniturile publice) sub forma
impozitelor, taxelor şi cotizaţiilor sociale plătite de persoane juridice
(firme) şi persoane fizice;
= utilizării resurselor statului sub forma cheltuielilor publice în scopul
satisfacerii unor nevoi generale ale societăţii (educaţie, sănătate,
asigurări sociale, ordine publică, apărare etc.), dar şi pentru dezvoltarea
economică prioritară a unor ramuri (investiţii publice).
- gestiunea finanţelor publice este supusă normelor dreptului administrativ şi
dreptului constituţional, având în vedere că se utilizează “ bani publici”;
- finanţele publice au ca scop satisfacerea nevoilor generale ale societăţii în
condiţiile asigurării echilibrului bugetului public naţional (sau a bugetului
general consolidat al statului), principalul instrument utilizat;
- de obicei, bugetul public naţional se încheie cu deficit bugetar (DB),
deoarece de regulă:
cheltuielile publice > veniturile publice
- principalul indicator utilizat este ponderea deficitului bugetar în produsul
intern brut (PIB):
DB
d= ⋅100
PIB

B. Finanţele firmei
- se întâlnesc la nivel microeconomic (la nivelul firmelor);
- studiază ansamblul relaţiilor economice băneşti prin care:
= se constituie şi se utilizează capitaluriel firmei;
= în scopul obţinerii şi repartizării rezultatului final (profitul).
- gestiunea finanţelor firmei este supusă normelor dreptului comercial, astfel
că aceasta funcţionează pe baza:
= deciziilor luate în cadrul Consiliilor de Administraţie şi ale Adunării
Generale a Acţionarilor;
= contractelor economice şi financiare încheiate cu terţii.
* singurele ingerinţe ale statului în activitatea unei firme sunt:
- reglementările fiscale;
- reglementările privind concurenţa şi mediul de afaceri;
Page 1 of 4
 - eventualele subvenţii.

- finanţele firmei au ca scop principal maximizarea valorii firmei, în condiţii

de rentabilitate şi echilibru financiar;
În concluzie:
a. Finanţele firmei reprezintă ramura ştiinţei economice care studiază:
- alocarea optimală de resurse financiare limitate spre utilizări multiple;
- în scopul realizării de profit şi, implicit, al creşterii valorii firmei;
- având în vedere 2 elemente:
♦ riscul, urmare a faptului că rezultatele viitoare aşteptate au un
anumit grad probabil de realizare;
♦ decizia, urmare a faptului că este necesară selectarea dintre
nevoile şi utilizările multiple a acelora care să asigure optimizarea
alocărilor.
b. Finanţele firmei reprezintă veriga de bază (primară) a întregului sistem
financiar şi de credit, ca urmare a faptului că majoritatea fondurilor băneşti ce se
formează la diferite niveluri îşi au izvorul în veniturile create la nivelul firmelor.

2. Funcţiile finanţelor firmei

2 funcţii esenţiale:

A. Funcţia de repartiţie a resurselor financiare prin care se realizează:

- repartiţia unor acumulări anterioare în procesul formării capitalului firmei,

prin:
= constituirea capitalurilor iniţiale din diferite surse;
= majorarea capitalurilor şi modificarea proporţiei acestora prin:
resurse interne ce se degajă din capacitatea de
autofinanţare;
resurse externe ce se obţin din:
• aporturi noi de capital ale acţionarilor;
• împrumuturi (credite).

- utilizarea capitalurilor firmei (achiziţii materiale, servicii, f.m) în scopul

derulării activităţii proprii;

- repartizarea rezultatelor (profitului) firmei prin:

= autofinanţare, care conduce la formarea:
fondului surselor proprii de dezvoltare;
fondului participării salariaţilor la profit;
fondului pentru finanţarea unor activităţi sociale.
= dividende, care revin acţionarilor;
= formarea resurselor bugetare centrale şi locale prin plata impozitelor,
taxelor şi cotizaţiilor sociale.

Page 2 of 4
= > Funcţia de repartiţie a finanţelor firmei constă într-un proces de distribuire a
valorii create între factorii angajaţi în mecanismul economic:
- proprietarii capitalului (acţionari şi asociaţi);
- producători (salariaţi şi administratori);
- consumatori şi furnizori;
- societate (stat);
- mediu.

B. Funcţia de control

- are ca scop prevenirea şi înlăturarea aspectelor negative ale activităţii în

procesul utilizării capitalului şi al repartizării rezultatelor:
• respectarea legislaţiei economice, financiare şi fiscale;
• apărarea integrităţii şi utilizării raţionale a activelor;
• eficienţa formării capitalului sub raportul costului finanţării;
• creşterea eficienţei şi rentabilităţii activităţii;
• încadrarea în prevederile bugetului de venituri şi cheltuieli;
• prevenirea abaterilor;
• identificarea şi mobilizarea resurselor interne;
• recuperarea pagubelor de la cei vinovaţi.
- controlul se exercită sub 3 forme:
= preventiv (control anterior efectuării operaţiunii);
= concomitent (control simultan efectuării operaţiunii);
= ulterior (control după efectuarea operaţiunii).
- controlul poate fi:
= control intern (control efectuat de managerul general, şefii de
compartimente şi de întreg personalul);
= control extern, prin care activitatea firmei este controlată de alte
instituţii:
 bănci, în vederea acordării creditelor prin stabilirea
bonităţii firmei;
 organe financiare centrale şi locale (Ministerul
Finanţelor Publice prin Agenţia Naţională de Administrare
Fiscală şi prin direcţiile judeţene, Garda Financiară etc.);
 instituiţii specializate, prin Corpul Experţilor
Contabili şi Contabililor Autorizaţi şi Corpul Auditorilor
Financiari.
- fac obiectul controlului toţi indicatorii economico – financiari prevăzuţi în
programele economice şi în bugetele de venituri şi cheltuieli, motiv pentru
care se impune organizarea:
unei evidenţe tehnico-operative, statistice şi contabile,
corecte şi reale;
unor previziuni fundamentate.

Page 3 of 4
3. Sistemul informaţional economico-financiar
Orice decizie:
- tehnică (de producţie, de dezvoltare);
- organizatorică;
- comercială (de marketing);
- de personal;
necesită:
- existenţa informaţiei privind mediul intern şi extern firmei;
- fundamentarea deciziei respective din punct de vedere financiar-monetar

 Decizia financiara este implicată în fundamentarea şi realizarea tuturor celorlalte

decizii (politici) ale firmei, rezultând dimensiunea financiară a activităţii
economice.
Elaborarea unor decizii corecte, oportune, care să corespundă realităţii şi să
contribuie la rezolvarea multiplelor şi complexelor probleme ale activităţii
economice, presupune existenţa unui sistem informaţional economico-financiar care
să furnizeze informaţiile necesare, din punct de vedere cantitativ şi calitativ.
Aceste informaţii le putem regăsi la 3 niveluri:

A. Evidenţa curentă a firmei, prin cele 3 componente:

- evidenţa operativă;
- evidenţa contabilă;
- evidenţa statistică.
Aceste documente analitice (conturi, balanţe, registre, rapoarte, documente
primare etc.) sunt de regulă necesare compartimentelor de specialitate.

B. Situaţiile financiare sintetice, care cuprind:

- bilanţul contabil;
- contul de profit şi pierdere;
- situaţia fluxurilor de trezorerie.
Aceste documente de sinteză:
• permit cunoaşterea situaţiei financiare a firmei din punct de vedere al
echilibrului financiar şi al rentabilităţii;
• necesită cunoaşterea şi înţelegerea prealabilă a conţinutului informaţiilor,
pentru a le putea utiliza şi interpreta.

C. Tabloul de bord este instrumentul care sintetizează informaţia necesară

actului conducerii, conceput ca un centralizator de informaţii prezentate într-o formă
sistematică, sinoptică, referitoare la starea şi evoluţia fenomenelor economice ce
caracterizează activitatea firmei.
Tabloul de bord cuprinde:
- un sistem de indicatori care focalizează atenţia responsabililor asupra
punctelor cheie (de alertă, de avertizare) de urmărit în vederea îndeplinirii
obiectivelor fixate;
- date complete, certe, obţinute sistematic şi oportun, comparabile în timp şi
spaţiu, privind procesul financiar microeconomic.
Page 4 of 4