Academia de Studii Economice Bucureşti

Facultatea de Economie Agroalimentară si a Mediului

Sesiunea Ştiintifică de Comunicari 2009

IMPACTUL
ECONOMICO - SOCIAL
AL MONEDEI VIRTUALE

Studenti: Prof. Coordonator:

Viorel Preda Cosmin Mosora
Livia Radu
Raluca Saramet
CUPRINS:
 CAPITOLUL I

Delimitari Conceptuale ale Banilor

Moneda este unitate de masură a valorii, adică este

folosită pentru compararea din punct de vedere valoric a
bunurilor şi serviciilor.

Formele banilor
De la apariţia banilor ca o categorie economică,
aceştia progresează permanent. Acest progres se manifestă
prin înlocuirea formelor vechi cu altele noi, modificarea
condiţiilor de utilizare şi creşterea rolului lor în economie.
Precursorii banilor au fost anumite mărfuri selectate în calitate
de echivalent în tranzacţii de schimb (animale, blănuri etc.).

A.Banul-marfă.

Intensificarea schimbului a determinat alegerea anumitor bunuri în calitate de

echivalent general. Specificul acestei forme a banilor este că ei se foloseau atât în calitate de
etalon şi mijloc de plată, cât şi în calitate de marfă, adică materialul din care erau
confecţionaţi avea întrebuinţare directă (de aici denumirea de „bani-marfă”). Mai precis,
valoarea de schimb a banilor-marfă se stabilea ca fiind egală cu valoarea de întrebuinţare.
Formele iniţiale ale banilor-marfă variază foarte mult de la un popor la altul -- de
exemplu, animale, sare, mirodenii, etc.Alegerea metalelor preţioase, în primul rând aurului,
ca bază materială a banilor se explică prin faptul că ele corespundeau cerinţelor de raritate,
omogenitate, divizibilitate şi durabilitate.
Avantajul banilor metalici, pe lângă durabilitate ca material şi stabilitate ca etalon,
este uşurinţa de gestionare a masei monetare -- ei uşor trec din sfera de circulaţie (mijloc de
plată) în sfera de tezaurizare (mijloc de acumulare) şi invers.
Dezavantajele includ cheltuieli mari de confecţionare (batere) a monedelor, extragerea
limitată a minereului de aur etc.
În perioada de trecere de la bani corporali la banii-semn s-au folosit bancnotele de
hârtie cu „acoperire” în metal preţios -- aşa numiţi bani de credit. Pe lângă avantajele banilor
corporali, banii semn ofereau un grad mai mare de divizibilitate şi portabilitate.

B. Banul-semn.

Refuzul statelor-emitenţi de a schimba bancnotele emise pe metal preţios a marcat

apariţia banilor-semn. Specificul acestei forme a banilor este că materialul din care sunt
confecţionaţi nu are întrebuinţare directă, sau întrebuinţarea directă a lui este neglijabilă, iar
valoarea de schimb este garantată de către emitent.
 Forma pură a banului-semn include, în primul rând, bancnotele şi monedele emise de
către autorităţile de stat:

• monedele metalice;
• hârtie -- bancnote, cecuri, cambii;
• banii scripturali,carduri electronice -- carduri de debit, de credit;
• sisteme electronice de plată -- de ex. prin Internet

Situaţia actuală internaţională şi în România

Perioada dificilă prin care trece economia mondială face ca disponibilităţile în

numerar să capete o importanţă foarte mare pentru cei care nu vor ca afacerile lor sa fie
afectate de criză generală de lichidităţi şi de greutatea cu care acordă băncile credite în
prezent. În actualul context internaţional, expresia ,,numerarul este rege” capătă noi
semnificaţii, iar monitorizarea atenta a fluxurilor de numerar este mai importantă ca
niciodată.
Criza internaţională a afectat întreg mediul de afaceri, atât în multe dintre ţările
europene, cât şi în ţări precum Statele Unite ale Americii şi Japonia. În consecinţă, multe
afaceri se confruntă deja cu comenzi mai mici si cu o frecventă mai redusă venite din partea
clienţilor.
Mai mult decât atât, anticipările specialiştilor legate de evoluţia economiei mondiale
în următoarele luni alimentează incertitudinea ce planează asupra capacitaţii agenţilor
economici de a-şi vinde mai departe produsele.
Situaţia în care se îndreaptă economia România este una de normalitate. Se va ajunge
la situaţia în care va fi un deficit structural de lichiditate, iar băncile ce vor întampina
probleme se vor vedea nevoite sa împrumute bani de la BNR.

Sistemul bancar

Sistemul bancar reprezintă ansamblul de bănci diferit organizat in jurul şi sub

conducerea băncii centrale în vederea coordonării operaţiunilor de scont si re-scont de
credite, de plasamente si de administrare a depozitelor bancare.
Sistemul bancar include banca centrală, toate băncile comerciale, băncile de afaceri,
de depozit, de credit, industriale, agricole si alte instituţii de credit existente într-o ţară,
diferenţiate prin atribuţiile şi particularităţile funcţionarii lor prin prerogativele conferite prin
lege.
Sistemul bancar din România s-a constituit odată cu înfiinţarea Băncii Naţionale a
României (1880). Apoi au apărut bănci mari si mijlocii având capitaluri importante si
posibilităţile de obţinere a creditelor, atât de la B.N.R, cât şi de la mari bănci din străinătate.
Delimitări între conceptul de monedă şi bani

În limbaj curent şi în literatura de specialitate se utilizeaz atât termenul de ,,bani" cât şi

cel de ,,monedă".
Termenul de monedă, folosit în special în limbajul poporului francez, englez, italian
desemnează, potrivit definţiiei dat de dicţionarul Larousse, ,,o piesă de metal, emis de
autoritatea suverană, pentru a servi ca mijloc de schimb". Potrivit aceleeaşi definiii, termenul
de monedă este de origine latin şi provine de la numele zeiţei Junon Moneta, în templul
căreia romanii băteau monede.
În limbajul altor popoare: român, rus, german se utilizează cu aproximativ acelaşi sens,
termenul ,,bani". Potrivit dicţionarului explicativ al limbii române, prin bani se înţelege
,,echivalentul general al valorii mărfurilor; monedă de metal sau de hârtie recunoscut ca
mijloc de schimb şi de plată". Etimologic, termenul de bani are provenienţă necunoscută.
Din definiţii rezultă că între cele două noţiuni există diferenţe cantitative şi calitative,
astfel:
• noţiunea de bani este mai cuprinzătoare şi mai veche decât cea de monedă,
întrucât cuprinde toate mijloacele de schimb;
• noţiunea de monedă este denumirea generică acordată pieselor metalice.
Din această abordare rezultă că noţiunea de monedă nu se identifică cu banii, aceasta
reprezentând doar o parte a masei băneşti.

Clasificarea monedei

Forma de existenţă a monedei este un prim criteriu de clasificare, în funcţie de care se

distinge: moneda materială (A) şi moneda scripturala (B).

A. Moneda materială cunoaşte două forme, în funcţie de calitatea materialului din care
este confecţionată: moneda din metal şi moneda din hârtie.
Moneda metalică, cunoscută încă din antichitate, este alcătuită din metale comune,
obişnuite sau din metale preţioase.
Apare, astfel, moneda de hârtie, care îmbracă la rândul său două forme:
1. moneda de hârtie reprezentativă (biletul de bancă sau bancnota)
2. moneda conventională (emisă de stat)

B. Crearea monedei, conduce la o altă formă de existenţă a monedei, şi anume moneda

scripturală (de cont). Aceasta reprezintă o formă a bancnotei, bazată pe încredere (moneda
fiduciară) şi care cunoaşte importante modificări din punct de vedere al formei de prezentare.
Cecurile şi viramentele constituie forme actuale ale monedei fiduciare, emisiunea lor
având la bază deschiderea unui cont la bancă de către agenţii.
Moneda creată de către bănci cuprinde atât moneda creată de către banca centrală cât
şi moneda creată de către băncile comerciale.
Moneda scripturală creată de către băncile comerciale apare sub forma soldurilor
creditoare înregistrate la nivelul întregului sistem bancar, si se regăseşte în economie sub
forma creditelor acordate.
 Moneda creată de banca centrală se regăseşte, în circulaţie sub forma numerarului
(monedă metalică şi bancnote) aflat la deţinătorii nebancari.
Moneda creată prin procesul creaţiei monetare se regăseşte în pasivul bilanţului la
nivelul băncii centrale şi al băncilor comerciale.

Definirea şi tipologia cardurilor

Definiţie
Cartea de plată sau cardul bancar reprezintă un instrument de decontare, care:
• asigură posesorului autorizat achiziţionarea de bunuri sau servicii, fără prezenţa
efectivă a numerarului;
• permite legătura financiară dintre comercianţi şi consumatori (prin acces într-un cont
bancar);
Totodată, cardul are caracteristicile unui instrument de plată, permiţând retragerea de
numerar de la ghişeele automate bancare.

După funcţiile îndeplinite (respectiv, modul de acoperire a cheltuielilor) se disting:

- debit carduri;
- credit carduri.

Debit cardurile sau cardurile de debit prezintă următoarele caracteristici:

• asigură utilizatorului achiziţia de bunuri şi servicii, sau retrageri de numerar, fără

prezenţa efectivă a însemnelor monetare;
• condiţia esenială a acestor carduri este existena unor fonduri într-un cont de card,
şi efectuarea de cheltuieli în limita soldului disponibil;
• în cazul depăşirii soldului, băncile acord credite la dobânzi ridicate ceea ce
constituie o modalitate profitabilă a băncilor de oferire a unor produse şi servicii
către populaţie;
• cardurile de debit conin o band magnetic i necesit introducerea unui numr
• personal de identificare (PIN) în terminalul electronic înainte de accesarea
serviciului;
• cele mai multe carduri de debit au dou funcii principale: · retragerea de numerar
din distribuitoarele automate de numerar sau din ghieele automate de banc
• efectuarea plilor la punctele de vânzare, situaie în care plata este cunoscut sub
denumirea de transfer electronic de fonduri la punctele de vânzare.

Credit cardurile sau cardurile de credit

• prezintă ca trăsături definitorie realizarea plăţilor dintr-o linie de credit care i-a
fost deschis posesorului de card; acest tip de card permite deţintorului să
achiziţioneze bunuri şi servicii şi să retragă numerar în limita unui plafon
prestabilt
 Monedă şi credit
• un card de credit combină două funcţii principale: instrument de plată şi facilitate
de credit pe termen scurt;
• în funcţie de credibilitatea bancară a utilizatorului, credit cardurile îmbracâ două
forme:
- dacă utilizatorul nu prezintă o bună credibilitate bancară, cardul de credit este de
tip ,,charge", situaţie în care posesorul este obligat, ca în decursul unei perioade de maxim o
lună, să acopere depăşirea de sold înregistrat sau creditul temporar acordat (credit cunoscut
sub denumirea de overdraft);
- dacă utilizatorul are un punctaj rezonabil, atunci banca pune la dispoziţia
utilizatorului un card cu funcţiuni depline, caz în care cheltuielile sunt acoperite dintr-un
plafon sau linie de împrumut negociat anterior.

Distribuitoarele automate de numerar realizează operaţiile direct şi imediat, iar în

funcţie de serviciile prestate se disting două tipuri de dispozitive:

• distribuitorul automat de numerar denumit bancomat sau cash dispenser, care

permite utilizatorului retragerea de numerar din contul său (sub formă de
bancnote şi monede metalice);
• ghişeul automat de bancă denumit ATM (Automated Teller Machines)
reprezintă, ca şi tipul precedent de distribuitoare, un dispozitiv electromagnetic,
care permite utilizatorului atât retragerea de numerar cât şi accesul la servicii de
informare cu privire la situaţia din conturi şi la transferul de fonduri.

Avantajele utilizrii cardurilor

După tipul cardului (debit card sau credit card) pot fi identificate avantajele utilizrii
acestora, care se regsesc la nivelul utilizatorului, al comerciantului cât şi al băncii emitente.
a) Pentru posesorii şi utilizatorii de carduri, pot fi evidenţiate următoarele
avantaje:
· dacă utilizatorul deţine un credit card, are avantajul de a alege momentul cumpărării
bunurilor sau al serviciilor; are posibilitatea de a achita datoria faţă de bancă, fie integral la
primirea situaţiei soldului, fie în rate lunare; comparativ cu plata prin CEC sau numerar,
cardul prezintă un grad ridicat de securitate;
· dacă utilizatorul deţine un debit card, avantajele pot fi enumerate astfel: se elimină
riscurile de furt aferente numerarului; valoarea tranzacţiilor nu este limitată (comparativ cu
cecurile) şi nu se completează nici un document; tranzacţia se realizează imediat.
b) Pentru comercianţi
· Prin utilizarea credit cardului comerciantul are garanţia plăţii, în sensul că se
creditează imediat contul acestuia cu valoarea mărfurilor şi serviciilor vândute prin card, pe
baza documentelor care atestă vânzările; aceşti comercianţi atrag un număr mai mare de
clienţi; sunt eliminate riscurile pe care le antrenează utilizarea numerarului;
· Debit cardul conduce la decontarea mai rapidă decât în cazul cecului; prin
nelimitarea sumelor ce pot fi cheltuite de către clienţi, comercianţii îi sporesc volumul
vânzărilor.

c) Pentru bănci avantajele utilizării credit şi debit cardurilor rezultă din

următoarele:
 · Credit cardurile generează pentru bancă dobânzi al căror nivel este mai mare decât
dobânda la alte credite; comisioanele percepute de la comercianţii care acceptă achitarea
mărfurilor şi serviciilor cu carduri sunt importante surse de venituri; volumul operaţiilor
manuale, la nivelul băncii, se reduce considerabil; plăţile sunt garantate;
· Debit cardurile conduc la reducerea cheltuielilor bancare legate de activitatea de la
ghişee; există un grad ridicat de control asupra tranzacţiilor clientului în raport cu
disponibilităţile din cont; costurile bancare pentru operarea debit cardurilor sunt reduse
comparativ cu cele aferente utilizării cecurilor sau numerarului.

Capitolul II

BANII ELECTRONICI
În anul 1993, când dezvoltarea de noi modalități de plată era doar la început, Banca
Centrală Europeană a analizat o nouă metodă, numită în prezent "bani electronici" (BE), și
anume bani electronici stocați pe carduri cu chip (portofele electronice).
Moneda electronic este un sistem de plata electronic, prin reteaua Internet - cyber-cash
(via e-mail).Este o retea de tip holding, prin intermediul careia se deruleaza tranzactii online
si include institutii financiare, magazine aderente la sistemul de plata prin card, companii care
efectueaza comert prin Internet, alti clienti web, sisteme de autentificare si de securizare a
tranzactiilor web, de verificare a identitatii, criptare s.a.Pentru un utilizator, moneda
electronica reprezinta ansamblul de servicii asociate detinerii unui card de plastic - emis de o
institutie financiara.

1. Definiție și scop

Într-o accepțiune generală, banii electronici (BE) sunt definiți ca stocare electronică a
valorii monetare pe un suport tehnic, care poate fi utilizată pe scară largă pentru efectuarea de
plăti spre firme, altele decât ale emitentului, fără a implica obligatoriu conturi bancare în
acest proces, dar acționând ca un instrument la purtător pre-plătit.

În cadrul noului concept de "sat global" (global village), dezvoltarea unor activități
comerciale între participanți situați la mari distanțe geografice unii de alții nu poate fi
concepută fără folosirea unor sisteme electronice de plăți. Aceste noi mijloace de plată permit
transferarea comodă, sigură și foarte rapidă a banilor între partenerii de afaceri. De asemenea,
înlocuirea monedelor și bancnotelor (actualele forme tradiționale de numerar) prin ceea ce
denumim bani electronici conduce, pe lângă reducerea costurilor de emitere și menținere în
circulație a numerarului, și la o sporire a flexibilității și securității sistemelor de plăti.
În domeniul mijloacelor electronice de plată, cercetările sunt în plină desfășurare. Există
numeroase sisteme în curs de experimentare, altele abia au fost cercetate și supuse analizei.
Este normal ca prudența și securitatea să fie cuvintele cheie ale acestor demersuri.
 BE diferă în multe aspecte față de alte tipuri de bani existenți. În comparație cu cash-ul,
care folosește doar elemente de securitate fizică, produsele BE utilizează criptografia pentru
autentificarea tranzacțiilor, protejarea confidențialității și pentru integritatea datelor. Pentru
că nu necesită schimbul fizic ca în cazul bancnotelor și al monezilor, BE pot fi utilizați mai
facil pentru plățile la distanță. În plus, spre deosebire de cash, în cele mai multe aranjamente
disponibile în prezent, BE primiți de către beneficiar nu pot fi utilizați din nou. Produsele
bazate pe stocarea valorii sunt, în general, instrumente de plată preplătite în care o
înregistrare de fonduri deținute sau la dispoziția clientului, este stocată pe un dispozitiv
electronic aflat în posesia acestuia. Cantitatea valorii stocate este sporită sau micșorată,
corespunzător, ori de câte ori clientul folosește dispozitivul pentru a face o achiziție sau altă
tranzacție, fără a implica în mod obligatoriu un cont bancar. Dimpotrivă, produsele "de
acces" implică de obicei un telefon sau un computer personal (cu softul necesar), care permit
clienților să acceseze conturile lor de depozit și să transfere aceste depozite via rețele de
computere, de genul Internet sau legături de telecomunicații.
Odată cu începuturile Internetului un nou tip de afacere s-a profilat din ce în ce mai
pronunţat pe plan internaţional: comerţul online. Au apărut nenumărate site-uri şi firme care
se ocupă cu vânzările en-gros de produse prin Internet, cu organizarea de lictitatii online, cu
furnizarea accesului contracost la pagini cu informaţii, într-un cuvânt abordează o formă sau
alta de comerţ electronic, un domeniu aflat în plină expansiune. Avantajul comerţului online
este evident: piaţa pe Internet creşte exponenţial de la un an la altul. Un site bine lucrat,
cunoscut şi care oferă produse de calitate la preţuri bune va avea mai mulţi vizitatori, mai
motivaţi şi mai înzestraţi financiar decât "Consignaţia" din colţul străzii.

" Comerţ electronic sau comerţ on-line înseamnă, în accepţiune "tradiţională",

utilizarea în reţele cu valoare adăugată a unor aplicaţii de tipul transferului electronic de
documente (EDI), a comunicatilor fax, codurilor de bare, transferului de fişiere şi a poştei
electronice. Extraordinara dezvoltare a interconectivitatii calculatoarelor în Internet, în toate
segmentele societăţii, a condus la o tendinţa tot mai evidenta a companiilor de a folosi aceste
reţele în aria unui nou tip de comerţ, comerţul electronic în Internet, care să apeleze - pe
lângă vechile servicii amintite - şi altele noi.
Este vorba, de exemplu, de posibilitatea de a se efectua cumpărături prin reţea,
consultând cataloage electronice "on" pe Web sau cataloage "off" pe CD-ROM şi plătind prin
intermediul cărţilor de credit sau a unor portmonee electronice.
Comerţul electronic este demersul de cumpărare sau vânzare prin intermediul
transmiterii de date la distanţă, demers specific politicii expansive a marketingului
companiilor comerciale. Prin intermediul Internetului se dezvoltă o relaţie de servicii şi
schimb de mărfuri între
ofertant şi viitorul cumparător.
B2B (business-to-business)

Este un model de comerţ electronic în care toţi participanţii sunt companii sau alte
organizaţii. În România domeniul B2B este o afacere foarte promiţătoare, datorită penetrării
Internetului în firme la nivel înalt. Studii recente arată că în România există mai mult de 1,1
milioane de utilizatori care intră pe Internet de la locul lor de muncă (inclusiv şcoli şi
universităţi), şi peste 42.000 de domenii de nivel înalt sunt înregistrate.

B2C (business-to-consumer)

Model de comerţ electronic în care companiile vând la cumpăratori individuali –

persoane fizice.

În România, piaţa electronică B2C se află încă într-un stadiu de formare.

Consumatorii încă experimentează online, dar sunt încă multe obstacole ce trebuie să fie
învinse înainte de a se schimba comportamentul clienţilor; aceste probleme sunt legate de
crearea securităţii transacţiilor, asigurarea protecţiei clienţilor, mărirea vitezei de transfer în
reţea sau chiar asigurarea accesului la Internet.

Majoritatea utilizatorilor Internet particulari au acces la Internet prin intermediul

locului lor de muncă, şi numai circa 200.000 de oameni dispun de un acces personal. Office
of National Statistics din Marea Britanie susţine că vânzările B2C pe glob au depăşit 10
miliarde de dolari în 2001, piaţa fiind în plină expansiune.

C2B (consumer-to-business)

Acest model de comerţ electronic se referă la persoanele fizice (consumatori) care

utilizează Internetul pentru a-şi vinde produsele sau serviciile firmelor şi pentru a căuta
vânzători care să liciteze pentru produsele sau serviciile de care au nevoie.

C2C (consumer-to-consumer)

Acest model se referă la consumatorii care vând direct la alţi consumatori. Un

exemplu din acest domeniu care are un 10rocedu enorm în întreaga lume este sistemul eBay.

Un magazin virtual, ca orice afacere care se respectă, încearcă să atragă cât mai mulţi
clienţi cărora să le vândă produsele. Problemă care apare pentru un român care vrea să
cumpere ceva dintr-un magazin virtual din afară ţării este modalitatea de plată. Cum
sistemele de plată moderne precum Paypal, E-Gold şi multe altele nu sunt accesibile şi pentru
România, singura variantă viabilă rămâne plata cu ajutorul cardurilor. Reputaţia pe care însă
au căpătat-o românii atunci când vine vorba de scopurile şi etica utilizării Internetului (tot
felul de indivizi atacă diferite servere, se cumpără produse care nu se plătesc, se folosesc cărţi
de credit false, se scot la licitaţie obiecte inexistente, se sparg şi se golesc conturi bancare,
etc.) a făcut din România o piaţă mult prea periculoasă pentru un comerciant online. Astfel,
până nu demult, singurii români ce-şi permiteau să cumpere prin intermediul Internetului erau
aceia care puteau stoca pe card sume de până la mii de dolari reprezentând un fel de garanţie
pentru onestitate.
 Comerţul electronic din România înregistrează un ritm de dezvoltare deosebit de
dinamic. La nivelul anului 2009 este de aşteptat ca cifra tranzacţiilor să depăşească valoarea
de 90 de milioane de euro.Cauzele acestei evoluţii pozitive nu sunt greu de identificat,
avantajele comerţului on-line, fie că e vorba de cumpărător sau de vânzător, fiind clare.

Pe lîngă eliminarea stresului cauzat de aglomeraţie şi lipsa timpului, clientul

magazinelor virtuale are posibilitatea de a alege dintr-o mare varietate de produse la preţuri
similare celor practicate în market-urile clasice.

“Amenajarea” unui magazin virtual este mai puţin costisitoare, programul este non-stop,
costurile de întreţinere sunt mult mai reduse iar aria de acoperire este practic nelimitată,
livrarea produselor făcându-se prin intermediul serviciilor de curierat.

În acest moment în România există peste 700 de magazine virtuale, însă numai o treime
din ele acceptă plata cu carduri bancare.

De o bună bucată de vreme, DotCommerce se străduieşte fără succes să-i convingă pe

cei de la ebay să intre cu sistemul Paypal în România. Paypal a fost fondat în 1998, cu scopul
de a le permite comercianţilor şi cumpărătorilor, deţinători de adrese de e-mail, să facă şi să
primească plăti online, în sistem asemănător escrow (cumpărătorul virează banii în contul
vânzătorului, dar acesta nu are acces la suma respectivă până nu livrează produsul). În
prezent, Paypal are 64 de milioane de clienţi din 45 de ţări. Având un cont deschis la Paypal
(www.paypal.com), utilizatorii pot vinde şi cumpăra online simplu, de pildă de pe
www.ebay.com, cel mai mare site de licitaţii. De fapt, ebay a achiziţionat Paypal în 2002.

Plăţi electronice – noţiuni elementare

Una din principalele provocări cu care se

confruntă comercianţii detailişti (retail) atunci când
doresc să implementeze un sistem de comerţ electronic
este furnizarea unui mecanism de plată comod,
perceput ca suficient de sigur şi uşor de integrat într-un
sistem de tranzacţii comerciale on-line. Multe soluţii
pentru această problemă au fost propuse sau chiar sunt
utilizate astăzi. Însă nici una nu a dobândit larga
acceptare de care se mai bucură încă bancnota de hârtie
sau moneda de metal. Comerţul electronic va putea
evolua dincolo de un anumit nivel doar atunci când
consumatorii obişnuiţi vor percepe un mecanism de
plată electronică ca fiind la fel de sigur ca plata cu
banii jos (“cash”) de astăzi.

Plata prin Internet.

De îndată ce a pus în exploatare un sistem de vânzări on-line, comerciantul va putea

vinde 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămâna şi asta peste tot în lume; pe unde a ajuns Internet-
ul, desigur. Mai mult, cumpărătorii şi potenţialii clienţi vor avea acces la informaţii de ultima
oră referitoare la produse, servicii, preţuri sau disponibilitatea acestora. Ca acest scenariu să
devină cu adevărat realitate, comerciantul va trebui să se asigure că sistemul informatic pe
care-l implementează va fi disponibil non-stop şi în tot acest timp el va opera: gestiunea
comenzilor, facturarea, procesarea plăţilor şi remiterea banilor.

Soluţii de plată în timp real.

Cu excepţia cazului în care comerciantul îşi desfăşoară activitatea pe principiul “banii

jos” sau foloseşte alte metode de plată off-line, obţinerea banilor rezultaţi în urma unei
vânzări on-line presupune o serie de procese de interacţiune cu bănci sau alte instituţii
financiare.

În 12rocedu, plăţile cu ajutorul cărţilor de credit (credit card), banilor 12rocedure12 (e-
cash), cecurilor electronice sau al cardurilor inteligente (smart card) sunt principalele metode
de plată folosite în comerţul electronic. Din punct de vedere 12rocedure1212e12, metodele de
plată pot fi integrate la nivelul “comerciantului” – în sistemul 12rocedure1212 al acestuia, sau
oferite în regim outsource de un furnizor de servicii de comerţ (CSP – Commerce Service
Provider) care va gestiona/intermedia plăţile de la terţi.

Credit card.

În ciuda unor campanii promoţionale de anvergură derulate în occident, cu excepţia

cărţilor de credit nici una din noile metode de plată promovate nu a atins masa 12roced. De
fapt, previziunile unor consultanţi de specialitate din domeniu prognozează că până în 2002
cărţile de credit vor rămâne mijlocul de plată preferat pentru 99% din cumpărăturile on-line.
Tranzacţiile on-line care folosesc plată cu carduri sunt protejate criptografic, iar modalitatea
concretă de criptare asigură faptul că numai banca sau furnizorul de servicii pentru carduri de
credit va putea vedea numărul cărţii de credit, nu şi comerciantul. Cu doar câţiva ani în urmă
scepticii susţineau că foarte puţini clienţi vor fi dispuşi să ofere on-line informaţii referitoare
la propriul card de credit (numărul acestuia). Realitatea de astăzi, când multe din cele mai
populare situri de comerţ electronic 12roced doar plata cu card de credit, vine să ne arate că
aceştia s-au înşelat.

Exemple de servicii folosind banii electronic:

Fiecare dintre noi a putut observa usurinta pe care tranzactiile electronice ne-o ofera in
viata noastra de zi cu zi.Astfel aceasta ramura s-a extins pana la satisfacerea nevoilor noastre
primare:
-atunci cand mergem la un magazine sau supermarket,plata produselor se poate face cu
usurinta prin intermediul cardului;
-putem achita facturi si taxe direct din fata ATM-ului virand banii din contul nostrum in
contul dorit;astfel evitam cozile interminabile din fata ghiseelor de plata si stresul;
-ultima metoda in materie de plati electronice se refera la achizitionarea de bunuri si servicii
cu ajutorului internetului prin intermediul platformelor on-line/magazine ca eBAY si eMAg.
-o metoda foarte populara de trimitere a banilor dintr-un colt al lumii in celalalt rapid si fara
mari batai de cap o reprezinta Western Union.

eBay Inc. se citeşte aproximativ ‘i-bei şi este o companie americană de comerţ online
care deţine diverse situri web şi face afaceri pe Internet, aparţinând deci de branşa E-
commerce. La ora 13roced (anul 2008) eBay este cea mai mare firmă din lume axată pe
licitaţii online. Pe parcursul anilor afacerea firmei, se poate spune şi piaţa afectată, care la
început a fost “de la persoană 13rocedure13 la persoană 13rocedure13” (“Consumer-To-
Consumer”), a devenit din ce în ce mai mult o 13rocedur “de la comerciant la persoană
13rocedure13” (“Business-to-Consumer”), altfel spus, a evoluat de la talcioc la prăvălie,
deoarece, pe lângă persoanele particulare, care de obicei vând obiecte mai mult sau mai puţin
folosite, acum mai există şi foarte mulţi comercianţi profesionişti cu articole în stare nouă cu
garanţie.

Felul cum decurge o licitaţie online la eBay diferă destul de mult de licitaţiile tradiţionale.
Două exemple de diferenţe:

• Ofertantul trebuie întotdeauna să stabilească sfârşitul licitaţiei sale pentru o anumită

zi, oră, minut şi secundă;
• Afişajul nivelului 13rocedu la care s-a ajuns diferă de ultima ofertă făcută. Regulile
exacte ale afişajului sunt însă publicate pe sit.

În eBay există însă şi vânzări la un preţ fix, precum şi alte variante de comerţ.

În eBay se scot zilnic la licitaţie şi deci se vând/cumpără global milioane de obiecte, noi sau
utilizate, cum ar fi: obiecte pentru colecţionari, decoraţiuni, aparate casnice, aparate
electronice, unelte, mobilă, autoturisme şi piese de schimb, bijuterii, îmbrăcăminte, CD-uri cu
muzică sau software, cărţi şi multe, multe altele. Începând din 2005 se vând şi obiecte
13rocedure13 şi comerciale. Unele obiecte 13rocedure1313e de mare valoare, altele însă se
pot arunca la gunoi. În general se pot scoate la licitaţie orice fel de obiecte, cu condiţia să nu
fie ilegale (cum ar fi piei de animale ocrotite, droguri, marfă de 13rocedure13, bani falşi ş.a.)
şi să nu contravină regulilor interne stabilite de eBay. Vânzătorul este totdeauna obligat să
livreze un obiect care corespunde exact cu descrierea făcută chiar de el (răspunde pentru
corectitudinea descrierii articolului). De asemenea, se pot scoate la licitaţie şi servicii.

Ocazional apar totuşi în eBay şi obiecte controversate, ca de ex. Organe umane pentru
transplant; marfă contrafăcută şi falsificată; imitaţii de obiecte de marcă bună, 13rocedur în
mod mincinos drept marfă 13rocedur; copii ilegale de medii; articole de scandal oferite de
cineva cu scopul intenţionat de a-şi face reclamă ş.a. Uneori un cumpărător amator nou nu-şi
poate da seama exact de situaţie şi poate cădea în capcană. Totuşi în eBay există şi unele
13rocedure de împăciuire între vânzător şi cumpărător.

Western Union

Transferuri în Lei sau valută:

- poţi ridica banii trimişi de rudele sau prietenii tăi aflaţi în străinătate sau în România în
EUR, USD sau Lei;
- poţi trimite bani celor dragi aflaţi în străinătate sau în România în Lei, EUR sau USD;
Sigur: fiecare transfer este protejat de un sistem de siguranţă şi poate fi identificat cu un
număr de control (MTCN), asigurându-se astfel plata banilor trimişi de tine rapid, numai
persoanei desemnate.
Rapid: Banii sunt disponibili pentru ridicare doar la câteva minute după ce au fost trimişi.
 Capitolul III
Banii Virtuali

Un concept lansat zilele trecute de Primaria din Lausanne vine sa deblocheze in mod
extrem de interesant, consumul. S-a pornit de la ideea ca in vreme de criza, banii de care
dispun oamenii, sunt putini. Cu toate acestea, ei trebuie sa consume bunuri si servicii, pentru
ca altfel economia se blocheaza.Conceptul lansat de elvetieni se numeste easyswap si aduce
oarecum cu trocul, dar intr-o forma mult mai originala. Practic, schimbul de bunuri si/sau
servicii, se masoara prin intermediul unei monede virtuale, denumita « swap », a carei
paritate a fost stabilita la un franc elvetian.

Cumfunctioneaza?
Presupunem ca vrei sa vinzi un obiect sau sa
prestezi un serviciu (vrei sa vinzi ceva sau sa speli
masina cuiva pentru 100 de swapi). Intri pe site-ul
pus la dispozitie de autorii acestei idei si iti postezi
oferta,sau cererea, dupa caz. Daca un alt « swapper »
este interesat, va intalniti , fixati pretul afacerii, iar la
finalul tranzactiei ti se vireaza swapii in
cont.Primaria ofera pentru inceput fiecaruia care se
inscrie in acest « joc », 40 de swapi si pentru fiecare
membru nou adus, alti 30 de swapi. Cu banii astfel
obtinuti, iti cumperi un alt serviciu de care ai nevoie.
Angajezi de pilda o menajera care sa faca curat la
tine acasa si care are nevoie de swapi pentru a-si
cumpara la randul ei un frigider, de la un alt swapper.
Astfel, schimbul are loc, iar serviciile isi gasesc o
piata fara intermediul banilor reali.

Banii virtuali sunt acei bani care exista in lumile virtuale,jocuri.Prin vanzarea de
bani reali,in functie de moneda nationala,se obtin acesti bani virtuali,in functie de o rata
de schimb.

Dacă ar exista o lume în care ai putea fi oricine şi ai putea face orice? O lume în care să
te bucuri de libertate totală? Ei, bine, acea lume există, se numeşte "Second Life" şi are
aproape 1,8 milioane de rezidenţi. Este un întreg continent digital, cu propria economie, piaţă
liberă şi monedă convertibilă în dolari americani adevăraţi. Potrivit site-ului propriu, este "o
lume virtuală construită şi deţinută în totalitate de rezidenţii săi". Noii membri sunt invitaţi
să-şi creeze propriul avatar, adică o persoană virtuală, cu care se pot plimba în lumea digitală,
pot zbura, interacţiona cu ceilalţi sau dezvolta afaceri. Second Life are o economie proprie si
o moneda numita Linder Dollar. Cei de la Linden Labs au declarat ca, in septembrie
2005,activitatea economica din Second Life a generat nu mai putin de 3,5 milioane USD.
Linder Dollars pot fi convertiti in USD Dollar si invers.Valoarea monedei fluctueaza zilnic,
dar valoarea medie este: 250 Linder Dollars= 1 USD.
Partea interesanta este ca se pot castiga bani reali dintr-o economie virtuala. Un
exemplu in acest sens este o chinezoaica care a fost prima persoana devenita milionara in
dolari in urma economiei din Second Life după doi ani în care a vandut şi cumpărat
proprietăţi virtuale, sub numele şi avatarul "Anshe Chung".
Lui Moopf Murray, de pildă, i-au trebuit 40 de ore ca să creeze rolele Skoopf, care se
vand acum la 60 de dolari perechea. Iar în doi ani, el a vandut nu mai puţin de 60.000 de
perechi. Dar printre cele mai bine vandute creaţii ale talentatului tanăr designer se mai
regăsesc patine şi automate pentru vanzarea unor produse.
Singura problemă ar putea fi aceea că Moopf, în realitate, nu există. Dar nu acelaşi
lucru se poate spune şi despre banii pe care el îi caştigă din brandul propriu în lumea virtuală
Second Life. Moopf este un avatar, în spatele căruia se ascunde, de fapt, un softist din
Derbyshire, Anglia. Gareth Lancaster are 33 de ani şi caştigă anual în jur de 20.000-30.000
de dolari din vanzarea rolelor şi patinelor sale virtuale din Second Life, relatează "The
Times".

In SL sunt prezente un numar mare de companii reale. De exemplu:

Studioul Aimee Weber este cea mai importanta companie care creeaza continut
educativ, publicitarsau de marketing exclusiv
pentru Second Life, facand legaturi intre lumea reala si cea virtuala
Toyota a oferit o copie virtuala a masinii Scion xB special pentru SL, Lichtenstein
Creative Media este prima companie de productie publica radio/TV care a emis in Second
Life, avand un centru de emisie, birouri, studio de inregistrari, camere de vizionare si
amfiteatre, toate in mediul virtual!
Philips a sponsorizat prima petrecere braziliana de Revelion în Second Life pe 1
Ianuarie 2007.Petrecerea a fost un mare succes si a oferit artificii interactive
Alte mari companii intrate in Second Life sunt: Leo Burnett worldwide, General Motors,
Dell, Adidas, Starwood's Aloft, Global Kids, Major League Baseball, Warner Bros.Records,
Reuters, Text 100, Vivox.

Există însă şi alternative la Paypal. DotCommerce a lansat propria soluţie de tip

Paypal. S-a lansat sistemul securizat de plăti online LeuVirtual, pe site-ul www.leuvirtual.ro.
LeuVirtuala„ce este disponibil în orice ţară din lume, dar rădăcina sa este în România,
creatorul sistemului fiind Great Gurov LTD, firmă cu sediul în St. Vincent & The Grenadines
- o insulă paradis-fiscal din arhipelagul Caraibelor.
LeuVirtual îşi propune să ofere oricărui utilizator de Internet un cont gratuit, prin
intermediul căruia să poată depozita, transfera sau cheltui orice sumă. Leul virtual este un E-
CURRENCY (unitate electronică), folosit numai în operaţiuni de troc electronic. Paritatea
monedei naţionale din România (ROL) cu unitatea LeuVirtual este 1.
Nu se percepe taxa de înscriere în sistemul LeuVirtual, ci doar anumite comisioane la
efectuarea tranzacţiilor. Sistemul LeuVirtual poate fi folosit atât de vânzători şi cumpărători
persoane fizice, cât şi de persoanele juridice. Condiţia efectuării tranzacţiilor este ca atât
vânzătorul, cât şi cumpărătorul să aibă un cont LeuVirtual.
Cumpărătorii pot trimite fonduri în contul vânzătorului fie direct, din contul lor de
LeuVirtual, fie folosind interfaţă de plata a sistemului. Fondurile LeuVirtual pot fi vândute
utilizând Western Union, transferul bancar, mandatul poştal sau retrase/cheltuite cu ajutorul
unui card de debit LeuVirtual, de la orice ATM bancar/la POS-urile din magazine.

În cele şapte săptămâni scurse de la lansare, LeuVirtuala„¢ a adunat mai bine de 1.500
de clienţi, care au efectuat peste 3.000 de tranzacţii. Se scontează pe 7.000 de clienţi până la
sfârşitul anului.

Bibliografie
1.Moneda si Credit,Nicolae Dardac,Editura ASE,2002
2. www.wikipedia.com
3.Moneda si Credit,Vasile Turliuc,Editura Economica,2005
4.Financiarul, 26/11/2008-Banii lichizi
5.Comert Electronic,Publicatie, Facultatea E.C.T.S, Universitatea Lucian Blaga – Sibiu