Sunteți pe pagina 1din 3

Temele si viziunea despre lume in “Moromeţii”

Primul roman al lui Marin Preda,”Moromeţii”, este romanul reprezentativ al perioadei


postbelice(înainte de 1980).”Morometii” este un roman realist-social, cu o valoare de
exceptie, data de densitatea epica, profunzimea psihologica si problemática satului romanesc,
surprins la raspantia dintre doua grupari sociale.Desi romanul este alcatuit din doua volume,
publicate la distanta de 12 ani unul fata de celalalt(primal in anul 1955, iar al doilea in anul
1967), ele continua viata aceleiasi familia de taran, Moromete, inainte si dupa cel de-Al
Doilea Razboi Mundial. Cu un carácter rural, romanul urmareste destinul unor grupuri umane
traditionale.
La Marin Preda, viziunea despre lume este evidentiata din perspectiva observatorului, Ilie
Moromete, si a relatiei acestuia cu timpul.Taranul intelege rostul vietii, iar vaaloarea lui este
data de principiile solide la care tine si de care un se dezlipeste nici macar atunci cand
societatea il forteaza sa accepte noutatea sociala si istorica. Desi un se numara printre cei mai
bogati din sat, Ilie Moromete isi creeaza o autoritate neimpusa celor din jur, si recunoscuta ca
pastratoare a ganirii consacrate.Dezamagireaa pe care o siete, si care il macina constant dupa
plecarea celor trei fii la Bucuresti, un este datorata pierderii pamantului sau neputintei de a
ajunge la o scara financiara superioara, ci izvoraste din perceperea neputintei de a transmite
mai departe valorile satesti traditionale si anularea unor principii morale. Tot viziunea asupra
lumii ii determina si drama.
Perspectiva narativa se exprima prin naratiunea la persoana a IIIa(obiectiva), ca principala
modalitate de expunere a evenimentelor. Naratorul, fiind omniscient,prezinta o lume aflata
sub puterea valorii umane, care o dubleaza pe cea reala.Personajele au unitate, fiind vazute
din exterior.Marin Preda construieste realist o perioada careia apartine Ilie Moromete, inspirat
din lumea satului.
“Morometii” reprezinta unitatea familiala, evolutia si destramarea acesteia, in relatie cu
conditiile realitatii istorice. Tema operei este evidentiata inca din titlu, aceasta familie fiind
sombol al transformarii vietii satului romanesc, din acea vreme. Tema centrala, a familiei, este
intregita pe parcursul operei de alte teme complementare: criza de comunicare instalata intre
Ilie Moromete si bogata lui familie, timpul nerabdator si tema sociala. Actiunea romanului
este ampla si urmareste atent conflictele, punctate de scene semnificative, ce confera
compozitiei un echilibru desavarsit. Toate conflictele existente in familie se datoreaza faptului
ca nu toti copiii provin din aceeasi casatorie(in momentul casatoriei, Ilie Moromete venise cu
trei baieti:Nila, Achim si Paraschiv), la care din relatia cu Catrina se mai adauga doua
fete(Tita si Ilinca), si inca un baiat(Nila, mezinul familiei), iar in familie se nasc dimensiuni,
ce duc incet la destramare.
In primul volum, imaginea timpului rabdator defineste perioada de tihna si bunastare din
perioada interbelica. Spatiul si timpul de desfasurare a evenimentelor sunt concentrate pe
parcursul verii, cu trei ani inaintea celui de-Al Doilea Razboi Mondial, intr-un sat din Campia
Dunarii, Siliştea-Gumeşti, cand “timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare”. Relatiile
temporale reprezinte trei parti.Prima parte ilustreaza viata satului, de sambata seara pana
duminica noaptea. Partea a doua se desfasoarape o perioada de doua saptamani, incepand cu
plecarea lui Achim la Bucuresti, iar cea de-a treia cuprinde secerisul, sfarsitul verii si fuga
baietilor.
Nemultumirile din familia numeroara a Morometilor vor genera conflicte. Primul se isca
intre Ilie Moromete si fiii sai din prima casatorie, care fug la Bucuresti cu oile si caii, lasand
familia fara mijloacele cu care isi castiga existenta. Cel de-al doilea conflict al volumului
apare intre Ilie Moromete si Catrina, actuala sotie, care, nemultumita ca acesta nu trece casa si
pe numele ei, se refugiaza in religie. Acest conflict se solutioneaza in volumul al doilea, cand
Catrina il paraseste pe Ilie, dupa ce afla de propunerea facuta fiilor plecati in capitala.
Conflictul al treilea se isca intre Ilie Moromete si sora lui, Guica, plina de ura pentru ca fratele
ei se recasatorise si , astfel, nu mai putea beneficia de averea lui. Un conflict secundat exista
intre Ilie Moromete si fiul cel mic, Niculae, pe care nu vrea sa-l sustina financiar pentru a
putea face scoala.
Secventele narative , de o profunzime intensa, reprezentative pntru imaginea familiei
Moromete si importante in decursul conflictelor sunt scenele cinei, a secerisului si cea a taierii
salcamului. Scena cinei cuprinde un moment din existenta familiei traditionale, condusa de un
tata autoritar. Ilie Moromete pare a domina o familie formata din copii proveniti din doua
casnicii, ce se dusmanesc din cauza averii. Asezarea la masa sugereaza evolutia conflictelor si
pare sa anticipeze destramarea familiei(“Cei trei frati vitregi, Paraschiv, Nila si Achim,
stateau spre partea dreapta dinafara a tindei, ca si cand ar fi gata in orice clipa sa se scoale
de la masa si sa plece afara.”).Pozitia lui Ilie Moromete este sugestiva, reprezentand o iluzie
a autoritatii, el “statea parca deasupra tuturor”.
In primul volum al romanului, Ilie Moromete apare ca un om respectat in comunitatea
sateasca.Este pasionat de politica(are abonament la ziar), iar discutiile politice din poiana lui
Iocan nu incep decat in prezenta lui. El isi traieste viata intr-un spirit independent, privind
lumea intr-un mod deosebit.Pentru Ilie, ca proprietar, pamantul nu inseamna demnitate sociala
si umana, ci reprezinta liniste, libertate si independenta. In bani nu vede avere, ci o inlaturare
a valorilor traditionale si crede ca “lumea ar putea trai fara bani”.
In relatia cu familia lui, Ilie este increzator ca nu trebuie sa le dea acestora explicatii. El
pretuieste unitatea familiala, ii iubeste pe copii, dar isi calculeaza orice manifestare de
dragoste fata de ei. Accesul de figuri pe care-l are Niculae la serbarea festiva ii produce
personajului o adevarata si puternica emotie.Criza de comunicare a lui cu familia duce la
adevarata destramare a acesteia,odata cu cea a societatii taranesti traditionale. In noul context
istoric si social, puterea banului o inlocuieste pe cea a pamantului, ceea ce schimba si relatia
dintre membrii familiei. Prabusirea morala a tatalui se produce in momentul in care este
parasit de familie, iar viata interioara se schimba.
Volumul II continua destinul, procesul rapid de dezmembrare a Morometilor. Desi si-a
refacut averea, Ilie Moromete ia hotarari care il coboara in ochii membrilor familiei:ii
interzice lui Niculae sa mai mearga la scoala, pentru ca “nui aduce niciun beneficiu”, continua
sa nu treaca locuinta pe numele Catrinei, dar merge la Bucuresti sa le propuna celor trei fii
plecati sa se intoarca acasa. Ilie pleaca la Bucuresti, incercand sa se impace cu fiii sai si sa-i
aduca acasa, dar acestia refuza, printr-o tacere care-l infurie si-l determina sa-i
renege.Neputand sa-l readuca acasa, Ilie Moromete se insingureaza , iar drama sa este
accentuata si de transformarile brutale prin care trece satul.
Catrina il paraseste pe Moromete si merge la fiica ei din prima casatorie. Autoritatea lui Ilie
Moromete in sat scade, prietenii lui vechi au murit sau l-au parasit, iar personajele noi par
mediocre. Apar schimbari definitive in sat, instalarea comunismului facandu-si vizibile
efectele.
In cel de-al doilea volum, Moromete se schimba foarte mult, insa refuza in continuare cu
inversunare sa-l lase pe Niculae la scoala, astfel continuandu-se conflictul secundar.Discutiile
dintre Ilie Moromete si Niculae demonstreaza ca cei doi sunt oameni ce reprezinta doua
conceptii de viata diferite, doua generatii distincte.
Reprezentativa pentru conceptia lui despre lume si despre familie este scena in care Ilie
Moromete sapa un sant si are o conversatie cu un personaj imaginar, Bâznae, dezvaluindu-se
adevaratul taran-filozof.
In ultimele capitole, Ilie Moromete dispare aproape in totalitate ca personaj.Ajuns la o
varsta inaintata, la aproape 80 de ani, Ilie traieste in liniste si singuratate, avand o moarte
lenta, iar ultimele lui cuvinte exprima conceptia despre viata pe care a trait-o : ‘’Domnule (...)
eu totdeauna am dus o viata independenta !’’
Ilie Moromete este personajul central al romanului, axul familiei in cadrul careia este
reprezentativ, aflandu-se la varsta la care “numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba
firea cuiva”. Avand o adevarata filozofie de viata, Ilie este considerat singurul taran-filozof
din literatura romana, si, totodata, “cel din urma taran”.