Contribuţiile lui Stephen A. Kent şi Benjamin D.

Zablocki la dezvoltarea teoriei spălări

i creierului în cadrul noilor mişcări religioase
Prep. drd. Constantin-Iulian Damian Apărut în contextul Războiului Rece, conceptul de „s
pălare a creierului” (SC) a trecut prin trei stadii succesive.1 Cel dintâi stadiu, car
e a durat din anii ’40 până la începutul anilor ’70, a fost creaţia CIA-ului, SC constituin
subiect a numeroase experimente de laborator. Totodată, a devenit şi instrument de
propagandă anticomunistă, termenul de „SC”, insuficient explicat, pătrunzând rapid în cultu
populară prin intermediul mass-media şi al câtorva cărţi şi articole. La sfârşitul acestui
stadiu, cercetările lui Robert J. Lifton2 şi Edgar H. Schein3 au adus conceptul în dez
baterea şi uzul ştiinţelor sociale. În anii ’70, SC a intrat în cel de al doilea stadiu, co
ceptul fiind preluat şi folosit de către asociaţiile anticult4 din SUA. Prin intermedi
ul acestuia se încerca explicarea convertirilor aparent lipsite de motivaţie ale tin
erilor din clasa de mijloc la religiile bizare care începuseră să prolifereze de pe la
jumătatea anilor ’60
Pentru istoricul şi evoluţia conceptului şi teoriilor a se vedea mai pe larg: D. Antho
ny, M. Introvigne, Spălarea creierului: mit sau realitate?, trad. de Alina Tudorică,
Ed. Conştiinţă şi Libertate, Bucureşti, 2006, p. 60-135; D. Anthony, Th. Robbins, „Convers
on and «Brainwashing» in New Religious Movements”, în: J.R. Lewis (ed.), The Oxford Hand
book of New Religious Movements, Oxford University Press, Oxford, 2004, p. 245-2
50; D. Anthony, „Tactical Ambiguity and Brainwashing Formulations: Science or Pseu
do Science”, în: B. Zablocki (ed.), Th. Robbins (ed.), Misunderstanding Cults: Searc
hing for Objectivity in a Controversial Field, University of Toronto Press, Toro
nto, 2001, p. 224-225. 2 R.J. Lifton, Thought Reform and the Psychology of Total
ism: A Study of “Brainwashing” in China, W.W. Norton, New York, 1961. 3 E.H. Schein,
I. Schneier, C.H. Barker, Coercive Persuasion: A Sociopsychological Analysis of
the „Brainwashing” of American Civilian Prisoners by the Chinese Communists, W.W. N
orton, New York, 1961. 4 Termenul cult are, în limba engleză, sensul peiorativ pe ca
re termenul de sectă îl are în limba română. Prin urmare, ar fi corectă şi traducerea prin
iaţii anti-secte”, însă, având în vedere că secta, ca şi termen sociologic, are un sens dif
de cel comun, preponderent peiorativ, pentru evitarea confuziei preferăm termenul
de cult.
1
42
Prep.drd. Constantin-Iulian Damian
şi care mai târziu aveau să fie numite noi mişcări religioase. Tot prin SC erau explicate ş
schimbările surprinzătoare survenite în credinţele, atitudinile şi comportamentul acestor
tineri, o dată cu convertirea.5 Această perspectivă a oficializat o nouă abordare a ade
pţilor noilor mişcări religioase, anume deprogramarea coercitivă a lor, a instituit o no
uă „meserie”, aceea de deprogramator, şi a adus în tribunale atât grupările religioase, cât
ciaţiile anti-cult, într-un interminabil şir de acuzaţii reciproce şi procese. Cel de al t
reilea stadiu, în desfăşurare în prezent, a debutat la sfârşitul anilor ’80 şi începutul an
ca rezultat al respingerii practice şi academice a teoriei SC în noile mişcări religioa
se. În acest stadiu, teoria cunoaşte numeroase versiuni, numeroşi sociologi şi psihologi
ai religiilor reevaluând-o, aducând noi argumente sau propunând noi teorii. Atitudine
a faţă de SC a împărţit cercetătorii din domenii precum ştiinţele sociale, psihiatria, psih
a, antropologia şi teologia în două tabere. În timp ce unii acceptă realitatea acestei teh
nici şi o identifică în unele noi mişcări religioase, alţii o contestă, argumentând lipsa d
iditate ştiinţifică a datelor şi argumentelor, precum şi pericolul care ar decurge din acc
eptarea SC, anume cel al limitării libertăţii religioase. Multitudinea teoriilor, argu
mentelor şi a luărilor de poziţii, precum şi conflictul nu întotdeauna academic dintre exp
onenţii celor două tabere au condus la o uzare a conceptului, astfel încât, unii cercetăto
ri, pentru a evita atacurile unei tabere sau ale celeilalte, au preferat să-l aban
doneze. În acest context, Stephen A. Kent şi Benjamin D. Zablocki readuc în atenţie şi rev
alorizează teoria SC în cadrul noilor mişcări religioase, reuşind să reaprindă vechea dispu
noi argumente şi ipoteze, pe care le vom prezenta pe larg în cele ce urmează. Deşi ambi
i se situează în tabăra celor care susţin că este folosită SC în cadrul noilor mişcări reli
modul în care se raportează la aceasta, argumentele pe care le aduc şi poziţiile adopta
te sunt diferite. S. Kent, profesor la Catedra de sociologie a Universităţii Alberta
, Canada, activează de mulţi ani în rândul grupărilor anti-cult de pe continentul nord-ame
rican şi s-a remarcat printr-o campanie susţinută împotriva Scientologiei. Expertiza şi lu
crările sale au fost folosite şi au
A se vedea mai pe larg: L.L. Dawson, Comprehending Cults: The Sociology of New R
eligious Movements, Oxford University Press, Oxford, 2006, p. 95-97.
5
Contribuţiile lui Stephen A. Kent şi Benjamin D. Zablocki …
43
influenţat atitudinea unor ţări europene, precum Germania şi Franţa, faţă de noile mişcări
ase, în general, şi faţă de Scientologie, în special. Sociologul canadian nu propune o nouă
teorie a SC, contribuţia sa rezumându-se la două aspecte: în primul rând, arată că SC nu es
folosită pentru a atrage adepţi, ci pentru a-i păstra; în al doilea rând, aduce dovezi pri
vind existenţa privării de libertate şi a coerciţiei în cadrul unor noi mişcări religioase
cum Scientologia şi Familia, fapt care denotă, în opinia sa, că aceste grupări practică SC.
rest, S. Kent rămâne fidel teoriei SC aşa cum a fost aceasta vehiculată de către grupările
anti-cult. B. Zablocki, profesor de Sociologie la Universitatea Rutgers, SUA, cu
o experienţă de peste trei decenii în domeniul noilor mişcări religioase, dar fără a fi un
tivist anti-cult, propune o abordare în noi termeni a teoriei clasice, elaborate d
e Lifton şi Schein, contribuţia sa constând într-o serie de precizări, nuanţări şi introduc
e noi concepte, cu rolul de a demonstra că SC există în unele noi mişcări religioase, doar
că a fost eronat înţeleasă atât de partizanii, cât şi de critici ei. În cele ce urmează, a
ere spaţiul limitat, vom recurge doar la o prezentare a principalelor contribuţii al
e celor doi cercetători, contribuţii care se constituie într-un element de noutate în ra
port cu vechile teorii. 1. S. Kent şi dovezile privind spălarea creierului în cadrul S
cientologiei şi Familiei S. Kent porneşte de la prezumţia – frecvent invocată ca argument î
potriva existenţei SC în cadrul noilor mişcări religioase – că SC poate avea loc numai în c
ul unui mediu coercitiv privativ de libertate. Sociologul canadian încearcă să demonst
reze că, în anumite mişcări, există coerciţie, ceea ce confirmă faptul că acestea practică
rma chestionării foştilor adepţi, descoperă că, în cadrul Rehabilitation Project Force (RPF
, cu varianta Rehabilitation Project Force’s Rehabilitation Project Force (RPF’s RPF
), în cazul Scientologiei, şi Proiectului Victor, în cazul Familiei (fostă Copiii Domnul
ui), sunt folosite o serie de tehnici, precum: (1) privarea de libertate, (2) ma
ltratarea fizică, (3) degradarea socială, (4) studierea intensă a ideologiei, (5) conf
esiunile obligatorii şi
S.A. Kent, „Brainwashing Programs in the Family/Children of God and Scientology”, în:
B. Zablocki (ed.), Th. Robbins (ed.), op. cit., p. 349.
6
44
Prep.drd. Constantin-Iulian Damian
(6) poveştile de succes, care confirmă prezenţa SC, aşa cum a fost acesta descrisă de către
R.J. Lifton.7 1.1. Spălarea creierului în cadrul Scientologiei prin intermediul Reha
bilitation Project Force Rehabilitation Project Force (RPF) a debutat în ianuarie
1974, pe vasul al cărui căpitan era L. Ron Hubbard. Acest program avusese câteva antec
edente, anume metode prin care erau pedepsiţi membrii nesupuşi, cărora li se impunea o
pregătire mai intensă sau erau obligaţi să muncească în folosul grupării, însă, prin RPF,
cestea luau o formă organizată. După stabilirea cartierului general în Clearwater, Flori
da, locaţiile RPF-ului s-au mutat pe uscat. Acest program îi viza acum pe cei care d
ivulgau secretele auditing-ului şi ale e-meter-ului, pe cei care în timpul auditing-
ului dezvăluiau gânduri sau intenţii socotite ca potenţial periculoase pentru lideri sau
Scientologie, ori pe cei care nu-şi îndeplineau bine sarcinile trasate, arătau dubii
ori ostilitate faţă de superiori sau încălcau disciplina.8 RPF’s RPF a apărut câteva luni m
târziu, în aprilie 1974, când un participant la RPF nu a răspuns pozitiv programului. Sp
re deosebire de RPF, acest al doilea program însemna un regim mult mai dur, respec
tiv izolare, separare de ceilalţi membri, neplată pentru munca prestată, interzicerea
auditing-ului, reducerea perioadei de somn şi pedepse întreite pentru orice abatere.
9 Participanţii la RPF sau RPF’s RPF erau membri ai Sea Org, elita Scientologiei, şi a
vuseseră de ales: fie să părăsească mişcarea, fie să se înroleze „voluntar”.10 Din numeroas
i ale unor foşti membri şi participanţi la acest program, adunate şi prezentate de S. Ke
nt, înrolarea în RPF nu era întotdeauna benevolă, uneori fiind făcută sub ameninţare,
Ibidem, p. 350. Ibidem, p. 353-354; cf. idem, „Brainwashing in Scientology’s Rehabil
itation Project Force”, comunicare prezentată în cadrul lucrărilor Society for the Scien
tific Study of Religion, Decembrie 1997, California, şi disponibilă în format electron
ic la http://rickross.com/reference/scientology/Scien101.html (accesat la data d
e 20.12.2008). 9 Idem, „Brainwashing Programs…”, p. 354. 10 Idem, „Brainwashing in Scien
tology’s…”; cf. documentul intern Church of Scientology International, 1996, apud S.A.
Kent, „Brainwashing Programs…”, p. 369370.
8 7
Contribuţiile lui Stephen A. Kent şi Benjamin D. Zablocki …
45
iar timpul petrecut acolo semăna mai mult cu privarea de libertate, lucru demonstr
at, în opinia sociologului canadian, de faptul că unii membri, înşelând vigilenţa gărzilor
ate ce păzeau locaţiile în care se desfăşura „reabilitarea”, au reuşit să evadeze.11 În pri
or tratamente sau a maltratărilor fizice aplicate în acest program, S. Kent arată că efo
rtul şi exerciţiile fizice erau impuse tuturor, mergând de la gimnastică intensivă, alerga
t – orice deplasare trebuia să se facă în pas alergător, iar unele mărturii arată că, în ce
cientologic din Happy Valley, alergau şi 12 ore pe zi, cu câteva scurte pauze –, muncă f
izică extenuantă, mai ales în construcţii, participanţii la acest program contribuind ca mâ
de lucru necalificată la ridicarea centrelor scientologice din Los Angeles, Califo
rnia, Anglia, Danemarca ş.a., sau mentenanţă, uneori pentru 13 ore în continuu, urmate d
e trei ore de somn.12 Dar, de regulă, programul zilnic consta în şapte ore alocate odi
hnei, cinci ore studiului, 30 de minute pentru fiecare masă şi zece ore pentru muncă f
izică. Acestui program istovitor i se adăugau alimentaţia deficitară, neglijarea problem
elor de sănătate provocate de efort sau temperaturile ridicate în care îşi desfăşurau activ
tea, cazarea în condiţii precare ş.a.13 Degradarea socială se materializa în impunerea unu
i contact cât mai redus cu familia, restricţii de comunicare cu ceilalţi membri şi inter
zicerea oricărui acces la informaţii din exterior (radio, TV etc.). În plus, cei aflaţi în
RPF primeau o costumaţie specială, menită să-i diferenţieze de ceilalţi membri. Studiul do
trinei ocupa un loc destul de important, cinci ore pe zi fiind alocate acestei a
ctivităţi, plus alte sute de ore, pe tot parcursul derulării programului, studiului învăţăt
lor lui Hubbard.14 Un loc aparte îl ocupau „confesiunile obligatorii”. Pentru acest sc
op, participanţii erau grupaţi câte doi şi fiecare răspundea de „evoluţia” partenerului său
tând confesiunea celuilalt în lungi şedinţe de auditing. Ceea ce se încerca era inducerea,
în rândul participanţilor, a ideii că au căzut de la „calea către libertatea deplină”, iar
rile lor şi RPF-ul au menirea de a-i readuce pe drumul cel bun. În acest context coe
rcitiv şi stresant, unii ajungeau să mărturisească în cadrul
11 12
Idem, „Brainwashing Programs…”, p. 356-357. Ibidem, p. 359. 13 Idem, „Brainwashing in Sc
ientology’s…”. 14 Idem, „Brainwashing Programs…”, p. 361-362.
46
Prep.drd. Constantin-Iulian Damian
auditing-ului chiar şi crime imaginare, comise în vieţile anterioare.15 Practica poveşti
lor de succes consta în invocarea mărturiilor unor foşti participanţi la RPF, mărturii car
e descriau beneficiile şi succesul acestui program, precum şi modul cum le-a schimba
t viaţa. Acestea aveau rolul de a fi exemple şi, totodată, încurajări pentru cei din RPF.1
6 1.2. Programul Victor şi „victoria asupra păcatului” Programul Victor17 a apărut în cadru
Familiei la jumătatea anilor ’80, o dată cu adolescenţa copiilor născuţi în cadrul mişcări
eprezentat modul în care gruparea a reacţionat la criza celei de a doua generaţii.18 P
rogramul a constat în organizarea de centre de instruire în diferite părţi ale lumii (Ma
cao, Filipine, Japonia, Brazilia, Anglia, Ungaria, Elveţia ş.a.), centre unde erau a
duşi copiii – în marea lor majoritate cu vârste cuprinse între 10 şi 13 ani – care nu se su
eau regulilor impuse de mişcare sau manifestau îndoieli asupra doctrinei, practicilo
r sau conducătorilor acesteia. Tinerii erau trimişi de proprii părinţi în locuri care le e
rau prezentate ca tabere, doar că aceste tabere erau păzite de gardieni înarmaţi, iar pa
rticipanţii erau supuşi unui program epuizant.19 La terminarea programului, unii tin
eri nici nu se mai întorceau acasă; consideraţi deja maturi şi suficient pregătiţi, erau tr
mişi în scop misionar în comunităţile pe care le întemeiase Familia în diferite părţi ale l
În aceste tabere, maltratările fizice constau, la fel ca şi în cazul RPF-ului scientolo
gic, în exerciţii fizice şi muncă până la epuizare, la care
Ibidem, p. 364. A se vedea mai pe larg idem, „Brainwashing in Scientology’s…”. 17 Numele
„Victor” sugera speranţa că cei care vor intra în program vor obţine „victoria” asupra pro
lor personale şi se vor întoarce mai supuşi şi mai motivaţi. G. Shapherd, L. Liliston, „Fie
d Observations of Young People s Experience and Role in The Family”, în: J.R. Lewis
(ed.), J.G. Melton (ed.), Sex, Slander, and Salvation. Investigating The Family/
Children of God, Center for Academic Publication, Stanford, 1994, p. 63, apud S.
A. Kent, Deana Hall, „Brainwashing and Re-Indoctrination Programs in the Children
of God/The Family”, în Cultic Studies Journal, vol. 17, 2000, p. 61. 18 A se vedea m
ai pe larg: S.A. Kent, Deana Hall, op. cit., p. 58. 19 S.A. Kent, „Brainwashing Pr
ograms…”, p. 352, 355, 357-358. 20 David E. Van Zandt, Living with the Children of G
od, Princeton University Press, Princeton, 1991, p. 171-172, apud S.A. Kent, Dea
na Hall, op. cit., p. 62.
16
15
Contribuţiile lui Stephen A. Kent şi Benjamin D. Zablocki …
47
se adăuga, însă, şi bătaia publică aplicată celor nesupuşi.21 Din punct de vedere al izolăr
ale, tinerii pedepsiţi fie erau izolaţi propriu-zis, pentru perioade ce mergeau de l
a trei zile la şase luni22, fie purtau legate de gât tăbliţe inscripţionate cu „Nu vorbi cu
mine. Nu am voie să vorbesc!” sau, uneori, o mască ce le acoperea gura. De asemenea, c
ontactul cu familiile era foarte redus sau lipsea cu desăvârşire. În ceea ce priveşte stud
iul doctrinei, acesta nu avea o durată determinată, precum în cazul RPF-ului scientolo
gic, ci se încheia în momentul în care conducătorii taberei considerau că adeptul a învăţat
internalizat doctrina.23 Confesiunile silite se desfăşurau numai în faţa liderilor, iar
prin intermediul acestora se urmărea mai curând testarea modului în care a fost asimil
ată doctrina. Acestea continuau până când tânărul ajungea la „victorie”, adică realiza că e
păcătos care are nevoie de Familie pentru a se mântui.24 Deşi cercetarea sa se referă doa
r la aceste două mişcări, S. Kent identifică tehnici similare şi la alte grupări religioase
Astfel, Synanon, Ecclesia Athletic Association, Colonia Dignitad sau Templul Po
poarelor au acţionat identic sau asemănător în anumite momente ale existenţei lor.25 1.3.
Scopul spălării creierului: păstrarea adepţilor, nu convertirea lor Cea de a doua contri
buţie substanţială a sociologului canadian se referă la momentul când intervine SC şi la sc
pul acesteia. Opinia generală vehiculată în cadrul grupărilor anti-cult este aceea că SC r
eprezintă o tehnică cvasi-magică pe care unele noi mişcări religioase o folosesc pentru a-ş
câştiga adepţi. Privită din această perspectivă, teoria se constituie într-o încercare de
care raţională a convertirii tinerilor la (pseudo)religii ciudate, cu doctrine stran
ii şi practici nocive. Însă, în urma cercetărilor privind Programul Victor din cadrul Fami
liei şi RPF-ul
Privind activităţile tinerilor în Programul Victor, a se vedea mai pe larg: S.A. Kent,
Deana Hall, op. cit., p. 67-69, 71-72. 22 Ibidem, p. 68, 72. 23 S.A. Kent, „Brain
washing Programs…”, p. 362. 24 Ibidem, p. 363-364. 25 Ibidem, p. 366-367.
21
48
Prep.drd. Constantin-Iulian Damian
scientologic, S. Kent concluzionează că SC este folosită pentru a-i păstra pe adepţi, nu p
entru a-i converti.26 Astfel, SC intervine după procesul convertirii, proces care
poate fi determinat de o multitudine de tehnici, în funcţie de fiecare mişcare, sau mo
tivaţii personale ale potenţialului adept, dar nu de SC. Această perspectivă determină o r
evizuire a teoriei clasice. În primul rând, SC îşi pierde aura de tehnică magică infailibil
prin care sunt subjugate minţile tinerilor şi care are drept rezultat adeziunea imed
iată a acestora la mişcarea ce a recurs la ea. În al doilea rând, este explicată şi accepta
ea coerciţiei de către adepţii deja convertiţi, aceştia fiind convinşi că tratamentul la ca
sunt supuşi, deşi le provoacă suferinţă, le este sau le va fi benefic. În ultimul rând, teo
clasică a SC, care presupunea un mediu coercitiv şi privativ de libertate pentru ca
aceasta să poată fi efectuată, se confirmă şi în cazul adepţilor noilor mişcări religioase
ar al prizonierilor sau al celor încarceraţi. 2. B. Zablocki şi reevaluarea teoriei spălăr
ii creierului în cadrul noilor mişcări religioase 2.1. Necesitatea reevaluării conceptul
ui de „spălare a creierului” B. Zablocki consideră că sociologii religiilor au pierdut opo
rtunitatea de a cerceta obiectiv noile mişcări religioase care au proliferat începând cu
anii ’60 ai secolului trecut datorită faptului că s-au lăsat prinşi într-o dispută excesiv
structivă şi inutilă, determinată de existenţa sau nu a SC în cadrul acestor mişcări. Aceas
ută a dus, într-un final, la împărţirea cercetătorilor în două tabere: cea majoritară, care
ge conceptul şi teoriile legate de acesta în mod pripit şi fără a-l fi studiat suficient, ş
cea minoritară, a celor care abuzează de el, aplicându-l la toate experienţele umane şi l
a majoritatea organizaţiilor
S.A. Kent, „Compelling Evidence: A Rejoinder to Lorne Dawson’s Chapter”, în: B. Zablocki
(ed.), Th. Robbins (ed.), op. cit., p. 401; cf. idem, „Brainwashing in Scientolog
y’s…”. Această poziţie va fi preluată şi de B. Zablocki, în reformularea pe care o face teo
SC. Cf. B. Zablocki, „The Blacklisting of a Concept: The Strange History of the Br
ainwashing Conjecture in the Sociology of Religion”, în Nova Religio, nr. 1, 1997, p
. 100; cf. idem, „Exit Cost Analysis: A New Approach to the Scientific Study of Br
ainwashing”, în Nova Religio, nr. 2, vol. I, 1998, p. 218.
26
Contribuţiile lui Stephen A. Kent şi Benjamin D. Zablocki …
49
religioase. Această dihotomie a cercetătorilor, consideră sociologul american, porneşte
de la o înţelegere greşită a adevăratei naturi a SC.27 În acest context conflictual, B. Zab
ocki propune o nouă poziţie, moderată28, considerând că există cel puţin două motive care s
nă. În primul rând, în peste 30 de ani de experienţă, acesta a vizitat numeroase comunităţi
religioase şi intervievat peste 1000 de membri şi foşti membri, observând că majoritatea a
u relatat experienţa în cadrul mişcării religioase din care fac sau au făcut parte într-un
od care seamănă izbitor cu modelul SC, aşa cum este acesta descris în literatura de spec
ialitate. Autorul recunoaşte că este posibil ca unii să fi minţit, să fi fost afiliaţi vreu
ei asociaţii anti-cult sau să fi avut vechi poliţe de plătit, însă este imposibil ca toţi s
uleze. În al doilea rând, în convorbirile cu cei care avuseseră posturi de conducere sau
fuseseră lideri ai unor asemenea grupări, aceştia au admis cu nonşalanţă că proceduri de S
rau constant şi deliberat folosite pentru a-i împiedica pe membri să se retragă.29 Din a
ceste motive, B. Zablocki apreciază că este necesar conceptul de SC, obedienţa faţă de lid
erii charismatici ai anumitor grupări neputând fi explicată altfel. Nu doar suiciduril
e, care, de altfel, reprezintă şi obedienţa dusă la extrem, ci actele criminale, abuzuri
le asupra copiilor, comportamentul sexual deviant ş.a. reprezintă consecinţe ale acest
ei obedienţe care nu poate fi explicată decât prin SC.30 Prin urmare, B.
27
B. Zablocki, „Exit cost…”, p. 217; idem, „The Blacklisting of a Concept…”, p.
97.
Acesta afirmă „Între aceste două tabere [cea a susţinătorilor şi cea a celor care resping c
eptul] zgomotoase şi contradictorii, găsim cercetătorul curios, dar obiectiv, care dor
eşte să afle dacă există SC şi care va fi mulţumit în egală măsură dacă răspunsul va fi unu
unul negativ. Cred că poate exista şi ar trebui să existe o poziţie moderată asupra subie
ctului. O asemenea poziţie ar evita absurditatea respingerii tuturor experienţelor p
e care susţin că le-au trăit foştii membri ai cultelor […]. În acelaşi timp, ar evita noţiu
istică a unei forţe irezistibile şi zdrobitoare, care a fost dezvoltată de aripa extremi
stă a mişcării anti-cult.” B. Zablocki, „Towards a Demystified and Disinterested Scientifi
c Theory of Brainwashing”, în: B. Zablocki (ed.), Th. Robbins (ed.), op. cit., p. 16
7. 29 Idem, „The Blacklisting of a Concept…”, p. 98-99; cf. idem, „Exit cost…”, p. 230-231.
30 Idem, „Towards a Demystified…”, p. 160-161. Referitor la termenul în sine, atât de demo
nizat şi mistificat, B. Zablocki consideră că este necesară folosirea unui alt
28
50
Prep.drd. Constantin-Iulian Damian
Zablocki propune revalorizarea conceptului de SC, scopul său declarat fiind acela
de a-l „salva” de mistificare sau tendenţiozitate şi de a-i conferi imparţialitate şi obiec
ivitate, astfel încât să revină şi să poată fi folosit în ştiinţele sociale.31 În privinţa
ine de „SC”, încă din 1993, când publica studiul „Rational Models of Charismatic Influence”
. Zablocki recunoştea necesitatea unui nou vocabular, termenul, prin imprecizia de
finirii sale şi prin folosirea abuzivă de către asociaţiile anti-cult, stârnind repulsie în
rândul multor cercetători şi făcând foarte dificil dialogul academic dintre diferitele opi
nii.32 Cu toate acestea, ceva mai târziu, atrage atenţia că nu termenul în sine este pro
blema – pe care îl şi foloseşte, deşi are la dispoziţie o multitudine de alţi termeni consi
aţi sinonimi cu SC –, ci conceptul care se află în spatele cuvântului. Respingerea concept
ului fără o studiere temeinică a acestuia doar pentru că termenul a fost utilizat în mod a
buziv o consideră nemeritată, motiv pentru care şi foloseşte în teoria sa acest termen „def
nct din punct de vedere ştiinţific”33, readucându-l în atenţie şi reanimând vechea dispută.
Teoria spălării creierului în versiunea lui B. Zablocki Pentru a-şi susţine poziţia modera
B. Zablocki argumentează că, de multe ori, s-a pornit de la premise greşite, atât în susţi
erea teoriei SC, cât şi în respingerea ei. Prezentăm mai jos principalele sale contraarg
umente35:
termen, însă fără a propune unul, deşi menţionează că „reforma gândirii” sau „persuasiunea
st folosiţi ca sinonime pentru „SC”. Ibidem, p. 165. 31 Idem, „Exit Cost…”, p. 217; cf. ide
, „Towards a Demystified …”, p. 162. 32 Idem, „Rational Models of Charismatic Influence”, î
: A. B. Sørensen (ed.), S. Spilerman (ed.), Social Theory and Social Policy: Essay
s in Honor of James C. Coleman, Praeger, Westport, 1993, p. 87; cf. idem, „The Bla
cklisting of a Concept…”, p. 99; cf. idem, „Towards a Demystified …”, p. 166-167. 33 J.T.
Richarson, B. Kilbourne, „Classical and Contemporary Applications of Brainwashing
Models: A Comparison and Critique”, în: D.G. Bromley (ed.), J.T. Richardson (ed.), T
he Brainwashing/Deprogramming Controversy: Sociological, Psychological, Legal, a
nd Historical Perspectives, Edwin Mellen, New York, 1983, p. 31, apud B. Zablock
i, „The Blacklisting of a Concept…”, p. 105. 34 B. Zablocki, „The Blacklisting of a Conc
ept…”, p. 106. 35 Cf. idem, „Exit Cost...”, p. 227-229, 231.
Contribuţiile lui Stephen A. Kent şi Benjamin D. Zablocki …
51
-
-
-
-
-
Cercetările empirice care s-au realizat au fost fără relevanţă şi pe eşantioane prea mici.
ultatele obţinute în cadrul numeroaselor cercetări care infirmă SC nu sunt lipsite de er
ori şi este de presupus că nu toţi membrii acestor mişcări au fost supuşi SC, precum şi că
tă tehnică nu reuşeşte în toate cazurile, ceea ce determină ca eşantionarea să fie foarte d
lă. Mărturiile „apostaţilor”, deşi unele s-au dovedit false, în general au o mare consisten
ncidenţă. Prin urmare, acestea au fost descalificate pe nedrept, fiind surse credibi
le şi valoroase de informaţii privind noile mişcări religioase. Rata mare a celor care s
e retrag din unele noi mişcări religioase, atât de frecvent invocată de cei care nu împărtă
această teorie, în opinia lui Zablocki nu spune nimic privind prezenţa sau absenţa SC, d
in datele statistice fiind imposibil de sesizat care din asemenea grupări impun „cos
turi de ieşire” şi care nu. Pe de altă parte, acest argument al invalidării teoriei prin r
ata mare a „apostaţilor” face confuzie între eficacitatea şi eficienţa SC. Un alt aspect es
e acela al rezultatului procesului de SC. Pentru un timp, s-a considerat că cei ca
re au fost supuşi acestui proces devin nişte marionete, rupţi de realitatea înconjurătoare
, iar absenţa acestor manifestări a dus la concluzia pripită că nu există SC. Însă, nici o
pare, religioasă sau nu, nu urmăreşte să facă din adepţii săi nişte zombi, izolaţi de lume,
nţi operativi, care activează conştient în folosul mişcării. S-a considerat că, întotdeauna
presupune şi recurgerea la violenţă fizică sau constrângere, după modelul teoriilor lui R.J
Lifton şi E. Schein. Prin urmare, dacă cercetările nu au descoperit nici o urmă de viol
enţă fizică, concluzia clară a fost că nu există SC. Zablocki aduce următorul contraargumen
nici într-o familie nu se poate explica de ce o soţie maltratată de soţ nu îl părăseşte, di
ent ce, aparent, ar putea face oricând acest lucru. De aceea, consideră că, la un mome
nt dat, intervine un proces ce constă în manipularea psihologică şi sociologică a mediului
şi care îl determină pe adept să rămână
52
Prep.drd. Constantin-Iulian Damian
pe mai departe fidel grupării din care face parte, în ciuda faptului că această apartene
nţă îi este nocivă. Acest proces are legătură cu maximizarea „costurilor de ieşire” pe care
re părăseşte gruparea trebuie să le suporte. Având în vedere aceste premise, B. Zablocki co
sideră că procesul de SC nu are nimic în comun cu ideea populară că ar exista tehnici mist
erioase, cunoscute numai de unii „iniţiaţi”, prin intermediul cărora îi subjugă pe oameni,
este un proces care, la rândul său, implică alte procese, cunoscute, de influenţă socială,
rchestrate într-un anume mod şi cu o anumită intensitate.36 Astfel, „SC este practicată un
eori, de către unele grupări, asupra unor membri şi cu un anumit grad de succes” (s.n.).
Prin urmare, nu este o tehnică magică, ci, în opinia sociologului american, un proces
perfect explicabil, care nu se regăseşte în toate grupările considerate „culte”, nu este a
licat tuturor adepţilor şi nici nu este infailibil.37 În elaborarea propriei teorii (i
nspirată din cele ale lui R.J. Lifton, E. Schein şi W. Sargant şi recomandată drept revi
zuită, nu nouă)38, Zablocki porneşte de la trei premize: în primul rând, îşi limitează teor
ar la contextul religios, respectiv la SC în cadrul noilor mişcări religioase; în al doi
lea rând, în ceea ce priveşte charisma, B. Zablocki îşi limitează cercetarea la cazurile în
re charisma funcţionează direct, cazurile cele mai simple şi în care este mai facilă sesiz
area rolului acesteia; în ultimul rând, acesta consideră SC, inspirându-se de la S. Kent
, „o tehnică de a păstra membrii, nu de a-i câştiga”39 În această ultimă privinţă, Zablocki
unele grupări folosesc tehnici manipulative de a atrage noi adepţi, precum love-bomb
ing-ul sau privarea de somn, tehnici care doar seamănă cu SC, nu sunt SC. Ceea ce ar
putea fi considerată propriu-zis SC intervine după convertire şi are scopul de a-i ţine
pe credincioşi legaţi de grupare şi după ce procesul intensiv de resocializare încetează.4
SC este definită de sociologul american ca „un set de tranzacţii între o comunitate con
dusă de un lider charismatic şi un agent izolat al
36 37
Idem, „Towards a Demystified …”, p. 163, 173. Ibidem, p. 164. 38 Ibidem, p. 169, 181.
39 Idem, „Exit Cost…”, p. 218. 40 A se vedea mai pe larg: idem, „Towards a Demystified …”,
. 174-176.
Contribuţiile lui Stephen A. Kent şi Benjamin D. Zablocki …
53
comunităţii, cu scopul de a-l transforma pe acesta din urmă într-un agent operativ”41; însă
ubliniază B. Zablocki, aceasta, fiind un rezultat al influenţelor psiho-sociale, nu
poate fi definită decât prin menţionarea condiţiilor structurale necesare, a procesului
de interacţiune şi a efectelor pe care această influenţă le are asupra individului şi colec
ivităţii, asupra cărora ne vom opri pe scurt în cele ce urmează. a) Premizele structurale.
B. Zablocki preia de la R.J. Lifton teoria ideologiei totalitare, pe care o con
sideră mediul propice de funcţionare a SC. În opinia sa, cele opt caracteristici ale i
deologiei totalitare descrise de Lifton42 pot fi prezente în diferite grade, iar c
u cât gradul de prezenţă al acestora va fi mai mare, cu atât va fi mai uşoară SC. b) Proces
l interacţional. Acesta constă într-o succesiune de evenimente orchestrate, care impli
că: alternarea pentru o lungă perioadă de timp a asaltului psihologic cu toleranţa sau b
lândeţea; cicluri periodice de mărturisire, respingere a mărturisirii şi, din nou, mărturis
re; recitări ritualizate şi activităţi taboo care au rolul de a-l desensibiliza pe subie
ct. Zablocki preia de la Lifton şi cele trei etape prin care trece subiectul în cadr
ul acestui proces43, subliniind că fiecare dintre aceste etape are o serie de cons
ecinţe în plan cognitiv şi emoţional. (1) Procesul de „golire”, în care vechile preferinţe
eme de valori sunt şterse, acesta creând vulnerabilitate. În plan cognitiv, scopul pro
cesului de „golire” este ştergerea credinţelor şi convingerilor anterioare; în plan emoţion
acesta induce nevoia de ataşare la grupare. (2) Identificarea, etapă în care subiectu
l încearcă să fie asemenea celorlalţi membri, acum petrecându-se schimbările de la nivelul
himiei creierului. Din punct de vedere cognitiv, scopul identificării este de a cr
ea o nevoie de convertire şi credinţă şi de a eroda „necredinţa” anterioară, iar în plan em
de a induce nevoia de a acţiona în sensul obţinerii afilierii la grupare. (3) Moartea
simbolică şi renaşterea, în care subiectul internalizează noile structuri şi valori. Din pu
ct de vedere cognitiv, celui „renăscut” i se induce mândria de a fi posesorul Doctrinei,
iar din punct de vedere emoţional, sentimentul că
41 42
Idem, „Exit Cost...”, p. 221. A se vedea: R.J. Lifton, op. cit., p. 419-437. 43 Ibid
em, p. 65-85.
54
Prep.drd. Constantin-Iulian Damian
toate experienţele anterioare convertirii sunt ne-valide, iar viaţa nu are sens decât în
cadrul grupării.44 c) Efectele. Principalul efect este acela că se obţine un agent op
erativ, scopul SC fiind astfel atins.45 2.3. Context charismatic, agent operativ
, costuri de ieşire Dacă, după cum am afirmat mai sus, B. Zablocki menţionează că teoria sa
este o revizuire a celei anterioare, acesta o îmbunătăţeşte cu o serie de noi concepte, pr
ecum charisma, agent operativ şi costuri de ieşire, asupra cărora ne vom opri în cele ce
urmează. 2.3.1. Charisma B. Zablocki consideră că SC poate exista numai în contextul te
oriei charismei, ceea ce nu înseamnă că acolo unde este prezentă charisma este prezentă în
od necesar şi SC. Pornind de la teoria lui Max Weber privind charisma, sociologul
american consideră că aceasta trebuie înţeleasă dintr-o perspectivă relaţională, constând î
rul autorităţii fiecărui membru asupra propriilor sale acţiuni către liderul charismatic,
care ia decizii în numele tuturor membrilor grupului, ceea ce face ca respectivul
grup să acţioneze ca un întreg unitar. Însă această relaţie este una fragilă, în orice mome
are dintre membri putându-şi revoca împuternicirea acordată liderului charismatic. De ac
eea, pentru ca o comunitate charismatică (aşa cum sunt multe dintre noile mişcări religi
oase) să fie stabilă, este necesar ca membrii acesteia – sau cel puţin o parte din ei – să
evină agenţi operativi. Pe de o parte, aceştia îi permit liderului să-şi atingă ţelurile şi
să-şi confirme charisma; pe de altă parte, nici nu-i periclitează autoritatea prin amen
inţarea retragerii împuternicirii.46 Această legătură care se stabileşte între membrul unei
i mişcări religioase şi liderul ei charismatic este întotdeauna – din perspectiva adeptulu
i – una de natură individuală, personală, asemănătoare legăturii
B. Zablocki, „Rational Models…”, p. 84-85; idem, „Exit Cost...”, p. 223, 244; cf. idem, „To
ards a Demystified …”, p. 183-184. 45 Idem, „Exit Cost...”, p. 244. 46 Idem, „Rational Mod
els…”, p. 76; idem, „Exit Cost...”, p. 241-243; idem, „Towards a Demystified…”, p. 182.
44
Contribuţiile lui Stephen A. Kent şi Benjamin D. Zablocki …
55
care există între mamă şi copil: liderul îl „hrăneşte” spiritual pe adept, în timp ce acest
aşteaptă ca, în urma investirii liderului cu autoritate asupra propriilor sale decizii
şi acţiuni, să primească „hrană” spirituală de la acesta. Numai pe baza acestui climat de
re poate fi implementată SC.47 2.3.2. Agentul operativ În teoria sa, B. Zablocki con
sideră că există trei niveluri de afiliere: recrutul, care simpatizează gruparea şi ia în c
lcul posibilitatea de a adera la aceasta, uneori fiind curtat în acest sens; agent
ul, cel care a decis să devină membru şi a acceptat doctrina şi obiectivele grupului; ag
entul operativ, persoana care şi-a internalizat într-o măsură atât de mare obiectivele gru
pului, încât va acţiona în sensul îndeplinirii lor chiar şi atunci când nu se află sub dire
raveghere sau când acestea contravin intereselor sale personale48 SC, după cum am arăt
at şi mai sus, nu explică modul cum recruţii sunt transformaţi în agenţi (membri ordinari a
grupului), ci modul cum un agent este transformat într-un agent operativ. Aceasta
nu înseamnă eliminarea libertăţii individului, aşa cum eronat s-a crezut, ci modificarea
structurii preferinţelor pe care se fundamentează posibilitatea sa de a alege. Indiv
idul cu creierul spălat rămâne capabil de a alege raţional şi de a acţiona, dar ambele sunt
fundamentate pe un substrat de valori şi preferinţe modificate în aşa manieră, încât să coi
u ideologia grupării.49 B. Zablocki mai subliniază şi faptul că, întotdeauna, ţinta SC este
individul singur. Chiar şi în cazul cuplurilor, procesul de SC îi separă pe cei doi, dacă
nu fizic, atunci psihologic. Astfel se şi explică de ce nu se poate vorbi de SC „în masă”,
eea ce face ca şi cercetările sociologice asupra acestui proces să fie destul de dific
ile, fiind necesară mai întâi identificarea acelor agenţi operativi care au trecut prin
acest proces. De asemenea, mai subliniază sociologul american, unele persoane sunt
mai
Idem, „Exit Cost...”, p. 241-243. Ibidem, p. 221; cf. idem, „Rational Choice…”, p. 76. 49
Idem, „Rational Models…”, p. 85-86; idem, „The Blacklisting of a Concept…”, p. 102.
48
47
56
Prep.drd. Constantin-Iulian Damian
susceptibile decât altele la SC, iar o anumită persoană poate fi mai expusă în anumite mom
ente ale vieţii.50 2.3.3. Costurile de ieşire „Costurile de ieşire” constau în „preţul” – e
biectiv de adept – pe care acesta trebuie să îl plătească dacă părăseşte o asociaţie volunt
o nouă mişcare religioasă. Desigur, există mai multe tipuri de costuri, de la cele finan
ciare la cele relaţionale – ruperea legăturii cu coreligionarii – şi la cele de natură cogn
tivă şi emoţională. Costurile de ieşire nu se ocupă de procesul de părăsire a unei grupări,
situaţia paradoxală a adeptului care se simte prizonierul unei asociaţii voluntare. În v
iziunea lui B. Zablocki, întrebarea care se pune nu este „De ce pleacă adepţii?”, căci este
firesc acest lucru, ci „De ce nu pleacă?”. Grupul din care adeptul face parte se const
ituie într-un fel de închisoare sociopsihologică, fără ziduri sau gardieni, dar, totuşi, fo
rte eficientă. În mod firesc, cu cât acesta va avea impresia că preţul spiritual sau emoţio
al este mai mare, cu atât mai reticent va fi la ideea plecării.51 SC determină tocmai
ca acest preţ să pară foarte mare, reuşind astfel să-l determine pe adept ca nici măcar să
ia în calcul posibilitatea plecării. 2.4. Teme pentru viitoare cercetări Spre deosebir
e de S. Kent, B. Zablocki nu-şi argumentează teoria cu cercetări sau exemple concrete.
Acesta propune doar o serie de ipoteze care urmează să fie confirmate sau infirmate
de cercetări ulterioare. În studiul „Towards a Demystified and Disinterested Scientif
ic Theory of Brainwashing”, Zablocki schiţează un cadru metodologic care să permită sesiza
rea obiectivă a fenomenului de SC. După ce propune opt „definiţii”52 – charisma, totalitari
mul ideologic, supravegherea strictă, agentul operativ, SC, hiper-credulitatea, de
finirea individului numai în raport cu grupul şi costurile de ieşire sau părăsire a grupări
– , acesta propune 12 ipoteze a căror prezenţă demonstrată empiric poate determina dacă în
o nouă mişcare religioasă este practicată SC. Aceste ipoteze
Idem, „Exis cost…”, p. 222. Ibidem, p. 219; cf. idem, „The Blacklisting of a Concept…”, p.
01; idem, „Towards a Demystified…”, p. 184. 52 Idem, „Towards a Demystified …”, p. 181-185.
51 50
Contribuţiile lui Stephen A. Kent şi Benjamin D. Zablocki …
57
sunt: prezenţa totalitarismului ideologic, natura procesului de resocializare pe c
are îl parcurg adepţii, instalarea în rândul adepţilor a hipercredulităţii şi a renunţării
e convingeri, natura procesului interacţional din cadrul grupului, prezenţa procesul
ui „golirii” de vechea identitate, a identificării şi a morţii şi învierii simbolice, augme
rea costurilor de ieşire şi instalarea obedienţei ideologice, existenţa agenţilor operativ
i, abilitatea comunităţii de a se baza pe obedienţă fără a mai exista vreun control din par
ea manipulatorilor şi, în fine, reducerea costurilor prin reducerea supravegherii, a
ceasta nemaifiind necesară în cazul agenţilor operativi.53 Din păcate, sociologul americ
an nu spune nimic despre modul cum trebuie testate aceste ipoteze, lăsând acest lucr
u în seama altor cercetători. 3. Scurtă evaluare Ambele teorii au atras criticile cerc
etătorilor situaţi de cealaltă parte a baricadei în această controversă desfăşurată în juru
i sau nu a SC în noile mişcări religioase.54 În ciuda criticilor care li se aduc, S. Ken
t şi B. Zablocki contribuie, într-o oarecare măsură, la o mai bună înţelegere a modului cum
ncţionează unele dintre noile mişcări religioase, cum îşi racolează, dar şi păstrează adepţ
ismelor de constrângere şi manipulare folosite, precum şi a motivelor pentru care unii
adepţi nu părăsesc asemenea grupări. Aceste contribuţii sunt importante nu doar pentru do
meniul sociologiei religiei, în sfera căruia au fost elaborate, ci şi pentru conturare
a unei atitudini misionare, pastorale şi apologetice corecte a Bisericii faţă de adepţii
unor astfel de grupări şi faţă de noile mişcări religioase în ansamblul lor. Aceasta nu pr
pune în mod necesar o împărtăşire a teoriei SC în totalitatea sa, dar, din aceasta, se pot
bţine o serie de informaţii foarte valoroase. De pildă, „costurile de ieşire” pot explica d
ce un adept al unei asemenea mişcări (iar în spaţiul nostru, şi al unei secte) nu părăseşt
parea, deşi uneori acceptă că se află în
A se vedea mai pe larg: ibidem, p. 185-193. A se vedea în acest sens: D. Antony, „Ta
ctical Ambiguity and Brainwashing Formulations: Science or Pseudo Science”, în: B. Z
ablocki (ed.), Th. Robbind (ed.), op. cit., p. 215-317; D. Bromley, „A Tale of Two
Theories: Brainwashing and Conversion as Competing Political Narratives”, în: B. Za
blocki (ed.), Th. Robbind (ed.), op. cit., p. 318-348; D. Anthony, Th. Robbins,
op. cit., p. 270-282; D. Anthony, M. Introvigne, op. cit., p. 169-175; L.L. Daws
on, op. cit., p. 379-400.
54 53
58
Prep.drd. Constantin-Iulian Damian
rătăcire; prin intermediul charismei se poate explica ataşamentul şi supunerea extremă faţă
liderul unei astfel de grupări; prin procesul identificării se poate explica schimb
area radicală a vieţii şi a modului de a gândi a adeptului etc. O dată înţelese, toate aces
pot conduce la conturarea unor atitudini misionare şi pastorale diferenţiate şi nuanţat
e ale Bisericii, cu rezultate pe termen scurt, mediu şi lung.
Stephen A. Kent’s and Benjamin D. Zablocki’s Contributions to the Development of the
Theory of Brainwashing in New Religious Movements Abstract Brainwashing theory
developed in three stages. In this study the author deals with the S. Kent’s and B
. Zablocki’s contributions to the development of the third stage of this theory. T
he study points out the original elements that were brought forward by these two
sociologists. S. Kent’s contribution is an important one because the researcher t
ries to argument the existence of brainwashing in some new religious movements b
y identifying coercion inside them. S. Kent exemplifies it by presenting the sci
entologist Rehabilitation Project Force and the Victor Programme inside The Fami
ly (former The Children of God). His second contribution consists in sustaining
that brainwashing interferes in retaining its members, not converting them. B. Z
ablocki’s contribution is to develop J.R. Lifton’s theory. He tries to explain brain
washing by making use of the concepts of charisma, deployable agent and exit cos
ts. B. Zablocki’s critique is that he does not sustain his theory with empirical d
ata, although he recommends to other researchers to do this. In the end, the aut
hor of the study points out the importance of these theories for a more efficien
t attitude regarding new religious movements and their adherents. Keywords: new
religious movements, brainwashing, S.A. Kent, B.D. Zablocki, charisma