CURS

CURS 22

Dr. Gheorghe JENAR

Potenţiale de membrană şi
potenţiale de acţiune
 1. Introducere

Potentialele de actiune sunt unde de

depolarizare care se deplaseaza de-a lungul
membranei unei celule. Acestea sunt o trasatura
esentiala a vietii in regnul animal(dar uneori si
vegetal), prin prisma faptului ca transmit informatii in
mod rapid intre tesuturi. In cea mai mare parte,
potentialele de actiune sunt utilizate de sistemul
nervos, insa ele pot aparea in majoritatea celulelor.
Investigarea acestora este legata de acordarea
in 1963 a premiului Nobel pentru Medicina sau
Fiziologie cercetatorilor britanici Alan Hodgkin si
Andrew Huxley datorita studiilor intreprinse de acestia
asupra electrofiziologiei potentialelor de actiune
folosind axoni “gigant” de Loligo Paelei.
 2. Notiuni de baza. Potentialul de repaus
La utilizarea a doi electrozi legati la un voltmetru, in cazul unei
celule vii, se constata ca daca ii plasam de o parte, respectiv de
cealalta a membranei, aparatul de masura ar inregistra o diferenta de
potential.
Aceasta diferenta de potential este cauzata de o distributie
asimetrica a unor ioni pe cele doua fete ale membranei si de
permeabilitatea acesteia pentru ei.
Cei mai importanti ioni in stabilirea acestei diferente de potential sunt
ionii de Na+ si de K+.
Exista canale ionice care permit
doar trecerea K+ in stare de repaus(K+ leak
channels). Acestea pastreaza potentialul
membranar in limite constante, lasand o
parte din ionii de K+ din interior sa “scape”
in exterior, insa doar atat cat sa
compenseze lipsa de Na+. Membrana
ajunge la un echilibru dinamic prin
intermediul acestor fluxuri de ioni, moment
in care diferenta de potential atinge o
valoare fixa(fluxurile dau o diferenta de
potential de aproximativ -86mV).
 Mai exista o contributie din partea pompei de
Na+/K+, care prin consum energetic mentine gradientele
de concentratie. Ea scoate permanent in spatial
extracelular cate 3 ioni de Na+, introducand in acelasi
timp 2 ioni de K+. Aceasta ATP-aza are astfel si un rol
electrogen, ducand diferenta de potential membranar la
aproximativ -90mV. Valoarea constanta reprezinta
potentialul de repaus, care insa poate varia in functie de
specie si de tipul celular.
 3. Potentialul de actiune
In nervi, informatia este transmisa extrem de rapid prin
intermediul potentialelor de actiune.
actiune
Etapele generarii potentialului de actiune:
Repaus  membrana este polarizata (-90mV)
Depolarizare  membrana devine brusc permeabila pentru ionii de
Na+ care intra masiv in interiorul axonului.
Repolarizare  dupa un timp foarte scurt canalele de Na+ incep sa
se inchida, iar ionii de K+ din celula ies in mediul extraelular prin
difuzie, potentialul revenind la starea de repaus.
Canalele de Na+ voltaj-dependente.
Canalele de K+ voltaj-dependente.
Contracţia muşchiului
scheletic

8
 1. Anatomia fiziologică a muşchiului scheletic

 ORGANIZAREA MORFOFUNCŢIONALĂ A FIBREI MUSCULARE

SCHELETICE

 FIZIOLOGIA PLĂCII MOTORII

 CUPLAREA EXCITAŢIE-CONTRACŢIE ÎN FIBRA MUSCULARĂ

SCHELETICĂ

 MECANISMUL CONTRACŢIEI ÎN FIBRA MUSCULARĂ

SCHELETICĂ

 UNITATEA MOTORIE

 TIPURI DE CONTRACŢII ALE FIBREI MUSCULARE SCHELETICE

 ORGANIZAREA MORFOFUNCŢIONALĂ A
FIBREI MUSCULARE SCHELETICE

• formă cvasicilindrică
 diametrul = 25-100 m
 lungimea = 1- 300 mm
• multinucleată
• membrana celulară = sarcolema
 structură specifică – sistemul sarcotubular
• citoplasma = sarcoplasma
contractilă (inoplasma)  aparatul contractil  miofibrilele
necontractilă  organite celulare comune
 structuri specifice  mioglobină
 sistemul sarcotubular
 MIOFIBRILELE

- organite speciale contractile

- grosime 0,2 - 2 m
- dispuse pe întreaga lungime a fibrei musculare 80% din vol. fibrei
 STRUCTURA
 miofibrilele miofilamente contractile  proteine musculare
 ORGANIZAREA – succesiune de benzi (discuri):
clare, izotrope (discurile I) conţin actină
împărţite în 2 hemidiscuri de banda Z
întunecate, anizotrope (discurile A)
 conţin miozină şi parţial actină
 central banda H, bisectată de linia M
Micrografie electronică a miofibrinelor musculare, arătând
organizarea detaliată a filamentelor de actină şi miozină.
 SARCOMERUL

 unitatea morfofuncţională a miofibrilei

 delimitat de două membrane Z succesive

 format dintr-un disc întunecat şi 2 hemidiscuri clare

 lungime de 2,5 m în repaus

 se scurtează în timpul contracţiei prin glisarea

filamentelor de actină printre cele de miozină
apropierea membranelor Z
STRUCTURA SARCOMERULUI

Sarcomere
(2 m)
Actin
Myosin H-Zone Myosin

Myosin

Myosin Myosin

Myosin
Crossbridge

Myosin A Band Myosin

I Band Z-Line
Reticulul sarcoplasmatic înconjurând miofibrilele formând
sistemul longitudinal, paralel cu miofibrilele. În secţiunea
transversală se observă tubii în T (săgeţile) care conduc
la exteriorul membranei fibrei şi care conţin lichid
extracelular.
 MIOFILAMENTELE CONTRACTILE

 MIOFILAMENTE GROASE
 constituite din miozină
 diametrul = 10 nm
 lungimea = 2m
 MIOFILAMENTE SUBŢIRI
 constituite din actină
 diametrul = 5 nm
 lungimea = 2m
 RAPORTURILE ÎNTRE MIOFILAMENTE
 1 miofilament de miozină/6 miofilamente de actină
 1 miofilament de actină/3 miofilamente de miozină
 STRUCTURA
 proteine contractile  actina şi miozina
 proteine reglatoare  troponina şi tropomiozina (numai în
struct. miofilamentelor subţiri)
 Miozina
– fracţiune proteică majoră,complexă, asimetrică
 STRUCTURA – 2 lanţuri grele şi 4 lanţuri uşoare:
light meromiozina (LMM)  constituie axul filamentului de miozină
 2 lanţuri grele cu o conformaţie alfa-helix
înfăşurate unul în jurul celuilalt
heavy meromiozina (HMM)
 capul miozinei şi gâtul sau braţul lanţurile grele
 lanţurile uşoare
 Capul miozinic

 orientare faţă de axul filamentului - 90° în condiţii de repaus

- 45°în timpul contracţiei

 afinitate var. pt. actină  prez. Ca++  activit. ATP-azei miozinice

 afinitate redusă  legături acto-miozinice slabe  relaxare musc.
 situsul nucleotidic fixează ATP
 afinitate mare
 legături acto-miozinice puternice  contracţie musc.

 hidroliza ATP generează ADP + Pi + E

 situsul nucleotidic elimină prod. de hidrol. ai ATP-ului

 energia este utilizată pentru flexia capului pe braţ

 Actina

 2 forme de actină:
 actina globulară (actina G)  monomerică
 actina fibrilară (actina F)  polimerică
 conţine 340-380 monomeri de actină G
 proprietăţile actinei
 capacitate de polimerizare
 interacţiunea cu miozina

Troponin-I
Troponin-C
Tropomyosin
Troponin-T

F-Actin [
G-Actin monomer
 Tropomiozina

– dispusă sub formă de bastonaşe de-a lungul

miofilamentului de actină
 RAPORTURI:
 1 moleculă de tropomiozină/7 monomeri de actină G
 50 molecule de tropomiozină/filament de actină
 ROL:
 se interpune între filamentul de actină şi cel de miozină
 împiedică interacţiunea actomiozinică în condiţii de repaus
 când Ca++ citosolic  (10-5) se deplasează lateral 
formarea punţilor transversale actomiozinice  iniţierea
contracţiei
 când Ca++ citosolic  (10-7) revine în poziţia iniţială 
relaxarea prin decuplarea contracţiei
 Troponina

 este ataşată de unul din capetele moleculei de

tropomiozină
 complex de molecule reglatorii :
 Troponina C  fix. Ca++ din citosol  modif.
conformaţională a Tn.
 deplasarea tropomiozinei cuplarea acto-
miozinică
 Troponina T  leagă complexul troponinic de
tropomizină
 Troponina I
 leagă complexul troponinic
de actină
 menţine tropomiozina în
poziţie de blocare a interacţiunii
 inhibă activitatea ATP-azică a
apului miozinic
 Sistemul sarcotubular

 TUBULII T (TRANSVERSALI)
 continuare intracelulară a sarcolemei la
nivelul joncţiunii dintre discul clar şi
întunecat
 prezintă canale lente de Ca++ voltaj
dependente activate de PA

 TUBULII L (LONGITUDINALI)
 reţea dispusă în jurul miofibrilelor  RS
cu dilataţii laterale, bogate în Ca++ 
cisterne terminale
 prezintă canale lente de Ca++ voltaj
dependente cuplate cu canalele tubilor T TRIADA SARCOPLASMATICĂ
  Ca++ citosolic  CONTRACTIE
•1 tubul T şi 2 cisterne terminale
 prezintă pompă de Ca++  reintroduce 2
Ca++/1 ATP  Ca++  RELAXARE •2 triade /sarcomer
 conţine o proteină – calsechestrina 
fixează Ca++ în depozite •asigură cuplarea excitaţiei cu
contracţia
 Mioglobina

 CARACTERISTICI
– heteroproteină care conţine Fe2+
– structură asemănătoare unei unităţi de hemoglobină
– constituie un rezervor temporar de oxigen

 CLASIFICAREA FIBRELOR MUSCULARE

(în funcţie de cantitatea de mioglobină):
-         fibre musculare roşii de tip I (oxidativ)
- bogate în mioglobină
- metabolism predominent aerob
-         fibre musculare albe de tip II (glicolitic)
- sărace în mioglobină
- metabolism predominent anaerob
 PLACA MOTORIE
(JONCŢIUNEA NEURO-MUSCULARĂ)
 STRUCTURA
 componenta presinaptică - terminaţia butonată a motoneuronului
 fanta sinaptică
 componenta postsinaptică - sarcolema fibrei musculare
 SECVENŢA TRANSMITERII IMPULSULUI
ÎN PLACA MOTORIE
 eliberarea acetilcolinei în fanta sinaptică
 declanşată de propagarea potenţ. de acţ. în butonul terminal
 prin exocitoză
 mediată de Ca++
 difuziunea acetilcolinei în fanta sinaptică spre sarcolemă
 BLOCAREA TRANSMITERII SINAPTICE
PRIN PLACA MOTORIE
- timpul de întârziere al transm. sinaptice prin placa motorie = 0,5–1 msec
 blocantele plăcii motorii:
 blocante ale receptorului acetilcolinic
 subst. de tip curara
 scad amplitudinea şi durata potenţialului postsinaptic
propagat progres. pe măsura accentuării curarizării
 blocaj complet (curarizare totală) amplit. a  cu 1/3
 blocante ce produc o inexcitabilitate neuromusculară
 subst. de tipul decametoniu, succinilcolina
 menţin depolarizată placa motorie
 imp. blocantelor  medicaţie adjuvantă în anestezie pt. interv. chirurgicale
 permit obţ. relax. musc.
 combat spasmele şi convulsiile
 anticurarizantele  ezerina, prostigmina
 inhibă acetilcolinesteraza  acumularea acetilcolinei la
niv. plăcii motorii  atingerea pragului de declanşare a
unui potenţ. de acţ. propagat
 CUPLAREA EXCITAŢIE-CONTRACŢIE ÎN
FIBRA MUSCULARĂ SCHELETICĂ

 RELAXAREA MUSCULARĂ

– sub acţ. Ca++ ATP-azei  Ca++ este pompat activ în reticolul

sarcoplasmatic stocat de o proteină =calsechestrina

  Ca++ citosolic (10-5M – 10-7M ) stoparea contracţiei relaxare prin:

 revenirea complexului troponină-tropomiozină în
poziţia iniţială
 blocarea interacţiunii dintre actină şi miozină
 MECANISMUL CONTRACŢIEI ÎN
FIBRA MUSCULARĂ SCHELETICĂ

 are la bază alunecarea (glisarea) miofilamentelor de actină printre

cele de miozină
 pătrund mai adânc spre centrul sarcomerului  apropierea
membranelor Z şi scurtarea sarcomerului  hemidiscurile clare se
micşorează, iar discul întunecat rămâne nemodificat
 punţile actomiozinice se formează şi se desfac ciclic
=“ciclul punţilor”  se repetă cât conc. Ca2+ citosolic este 10-5 M
 încetează când conc. Ca2+ citosolic  la 10-7 M
 nu toate ciclurile punţilor se desfăşoară simultan  o parte trebuie
să menţină „ancorate” filamentele de actină deja glisate spre
interiorul sarcomerului
 în timpul desfăşurării unui ciclu  capul miozinic îşi schimbă
afinitatea faţă de filamentul de actină = substratul molecular al
contracţiei musculare.
 MECANISMUL CONTRACŢIEI ÎN
FIBRA MUSCULARĂ SCHELETICĂ
1. afinitatea capului miozinic este scăzută  legăturile actomiozinice sunt slabe dacă
la nivelul situsului nucleotidic se află fixat ATP
- odată cu activarea ATP-azei miozinice  produşii de hidroliză - ADP şi Pi
 între capul miozinic şi axul filam. de miozină există un unghi de 90

2. afinitatea capului miozinic creşte  legăturile actomiozinice devin puternice

când prod. finali de hidrol. ai ATP-ului (Pi) sunt eliminaţi compl. de la nivelul
situsului nucleotidic
- energia rezultată în urma hidrolizei ATP-ului este utilizată pentru micşorarea
unghiul dintre capul miozinic şi axul filamentului, de la 90 la 45  “flexia”
capului pe braţul miozinic  glisarea filamentului de actină spre centrul
sarcomerului, pe o dist. egală cu mărimea unei molec. de actină-G (5-10 nm)

3. desfacerea legăturii transversale  reluarea unui nou ciclu contractil

 fixarea unei noi molecule de ATP pe situsul nucleotidic  se restabilesc
legăturile slabe şi capul revine la poziţia iniţială (90)
 la reluarea ciclului punţii  capul mioz. se leagă de următoarea actină-G
 în lipsa ATP-ului punţile actomiozinice rămân ataşate şi ciclurile sunt blocate
 rigiditateai cadaverică (‘rigor mortis’) manif. la câteva ore de la deces
Step 1: Release of Ca2+-dependent regulatory mechanisms
allows binding of myosin head to the actin filament.

Resting muscle Step 1

Ca2+
ADP+Pi [Ca2+]i
Rest ~10-7 M
Stim ~10-5 M

A + M  ADP  Pi
High actin affinity *
ADP+Pi

Binding of myosin head

to actin filament A -M  ADP  Pi
Step 2:
Release of ATP
hydrolysis products Ca2+
ADP+Pi
causes a change in
myosin head
A + M  ADP  Pi *
conformation that Resting muscle ADP+Pi
results in the power
stroke and generation of A -M  ADP  Pi
increased tension. Binding of myosin head
to actin filament

Power Stroke
* Step 2
Pi
A-M ADP
 Step 3:
Binding of ATP to
myosin head stimulates Ca2+
the release of myosin ADP+Pi

from actin filament.

A + M  ADP  Pi *
ADP+Pi
*
A-M  ADP  Pi

ATP

A-M  ATP
Low actin affinity Pi
*

ADP
Step 3 ATP A-M
 Ca2+
Step 4 A + M  ADP  Pi
ADP+Pi

*
High actin affinity
ADP+Pi

Step 4: A-M  ADP  Pi

* Rapid hydrolysis of ATP
ATP causes change in myosin
head conformation to
A-M ATP return to high actin
Low actin affinity affinity state.
Pi
*

ADP

ATP A-M
 Cycle stops here
in relaxed living
muscle (due to Resting muscle
removal of Ca2+
myoplasmic ADP+Pi
calcium)
A + M  ADP  Pi
*
High actin affinity
ADP+Pi

A-M  ADP  Pi
*

ATP

A-M ATP
Low actin affinity Pi
*

ADP
Cycle stops here in
ATP A-M
Rigor Complex
absence of ATP
(rigor mortis)
 UNITATEA MOTORIE

 STRUCTURA
- motoneuron
- prelungirea axonică a motoneuronului (nervul motor periferic)
- totalitatea fibrelor musc. striate care stabilesc sinapse cu nervul
motor
-
 CARACTERISTICI
 muşchiul scheletic + nervul său = ansamblu de unităţi motorii
 raportul dintre numărul de fibre musculare scheletice deservite de un
sing. axon dep. de poz. anatomică şi funcţională a muşchilor
 unitatea motorie  unitate contractilă  toate cel. musc. din unit.
motorie se contr. simultan
 tonusul muscular o parte din unit. motorii de activ. alternativ în
cond. de repaus musc.
 UNITATEA MOTORIE
 CLASIFICARE UNITĂŢILOR MOTORII
- unităţi motorii mici (de tip I)
- în muşchii implicaţi în controlul unor mişcări fine
- în muşchii extrinseci ai globilor oculari raportul este 3/1 - 6/1
- unităţi motorii mari (de tip II)
- în muşchii implic. în execut. unor mişc. grosiere  forţă de contr. 
- în muşchii centurii pelvine şi ai coapsei raportul este 100/1
 TIPURI DE CONTRACŢII ALE
FIBREI MUSCULARE SCHELETICE

 SECUSA

 TETANOSUL
 Secusa
 DEFINIŢII
 secusa = contracţia musculară obţinută sub acţ. unui singur stimul
 miograma = înreg. grafică a secusei Period of
Period of
Latent relaxation
period
contraction
 PERIOADE
 de latenţă = 0,01 sec

Tension (g)
 de contracţie = 0,04 sec
 de relaxare = 0,05 sec

 EXEMPLE
 secuse care însoţesc frisonul
 secuse care însoţesc unele 0 20 40 60 80 100 120 140
reflexe proprioceptive (miotatic) Time (ms)

 CLASIFICAREA MUŞCHILOR (în fcţ. de durata secusei)

 muşchi rapizi - conţin predominant fibre rapide (albe)
- au metabolism predominant glicolitic
 muşchi lenţi - conţin predominant fibre lente (roşii)
- au metabolism predominant oxidativ
 muşchi  amestec de fibre musculare rapide şi lente, în proporţii var.
 TPURI DE CONTRACŢII MUSCULARE

 CONTRACŢIA IZOMETRICĂ
 muşchiul se contractă dezvoltă forţa maximă
 nu se scurtează
 întreaga cantitate de energie se transformă în
căldură
 rol: participă la menţinerea posturii travaliu static

 CONTRACŢIA IZOTONICĂ
 muşchiul se contractă dezvoltă o forţă constantă
 se scurtează
 efectuează un lucru mecanic
 rol: deplasează segmente ale corpului  asigură
diferite forme de mişcare  travaliu dinamic
 SUMAŢIA SECUSELOR

 SUMAŢIA SPAŢIALĂ
 creşterea în intensitate a excitantului  recrutarea de noi unităţi
motorii creşte forţa de contracţie
 unităţile motorii mici  primele recrutate
 rezistenţă mare la oboseală
 rămân active pe tot parcursul contracţiei
 unităţile motorii mari  recrutate când intensitatea excitaţiei creşte

 SUMAŢIA TEMPORALĂ
 creşterea frecv. de stimulare  creşte Ca++ citosolic creşte forţa
de contracţie
 scurtarea perioadei de relaxare  scăderea restocării Ca++ în RS
 se manif. sub forma tetanosului
 TETANOSUL

 CAUZA
 impulsuri nervoase rapide, repetate, succesive şi de durată, care cad în perioada
excitabilă a muşchiului
 DEFINIŢIE  contracţie musculară prelungită
 CLASIFICARE
1. Tetanos incomplet - cu platou striat
- frecvenţa de stimulare permite relaxarea parţială a muşchiului
2. Tetanos complet - cu platou neted
- frecvenţa de stimulare nu permite relaxarea muşchiului
 OBOSEALA MUSCULARĂ

 DEFINIŢIE
 scăderea temporară a forţei de contracţie şi creşterea duratei
necesare relaxării, ca urmare a unei activităţi contractile prelungite
 MECANISMUL
 epuizarea rezervelor musculare de ATP, creatin-fosfat şi glucoză
 acumulare de acid lactic
 FIZIOLOGIA FIBREI MUSCULARE NETEDE

 PARTICULARITĂŢI MORFOFUNCŢIONALE

 CUPLAREA EXCITAŢIE-CONTRACŢIE

 MECANISMUL CONTRACŢIEI

 MECANISME DE REGLARE A CONTRACŢIEI

 CLASIFICAREA FUNCŢIONALĂ A FIBRELOR

MUSCULARE NETEDE
 PARTICULARITĂŢI MORFOFUNCŢIONALE
ALE FIBREOR MUSCULARE NETEDE

 FORMA
 fusiformă  viscerele cavitare
 ramificată media arterelor mari

 STRUCTURĂ
 nucleu  unic, plasat central
 sarcolema  nu prezintă tubi T
 pompe de Ca++Na+/K+
 canale de Ca++, Na+, K+
 PARTICULARITĂŢI MORFOFUNCŢIONALE
ALE FIBREOR MUSCULARE NETEDE
 SARCOLEMA
 3 zone de specializare morfofuncţ.:

1. Caveolele
 microinvaginaţii ale sarcolemei 
comunică liber cu sp. extracel.

2. Ariile dense (corpii denşi)

 fixaţi pe faţa int. a plasmalemei
 dispuşi liberi în citoplasmă
 reprez. locul de ataşare al
miofilamentelor de actină

3. Joncţiunile intercelulare
rol în cuplarea electrică şi
metabolică
 PARTICULARITĂŢI MORFOFUNCŢIONALE
ALE FIBREOR MUSCULARE NETEDE
- nu există benzi Z
- nu există organizare sub formă de sarcomere
- raportul cantitativ miozină/actină = 1/8 –1/15 (1/2 la fibra striata)

 PROTEINELE CONTRACTILE
1. miofilamente de miozină
 printre filamentele de actină
 activitate ATP-azică mai redusă
 interacţ. cu actina  MLCK = miozin-light-chain-kinaza
(kinaza lanţului uşor al miozinei)
2. miofilamente de actină
 ataşate de corpii denşi
 au ataşate mai multe tipuri de proteine reglatorii:
 Tropomiozina  identică cu cea din musculatura striată
 Caldesmona  combină prop. troponinei I şi T
 1 molec. caldesmonă/4 molec. tropomiozină/28
molec. de actină
 Calmodulina  rolul troponinei C
 fixează 4 Ca++ într-un complex Ca++ -calmodulină
 CUPLAREA EXCITAŢIE-CONTRACŢIE ÎN
FIBRA MUSCULARĂ NETEDĂ
 CREŞTEREA Ca++ INTRACELULAR 10-5 M
 canale ionice voltaj-depend. membr.
- deschise în momentul depol. fibrei
 canale ionice de Ca++ din RS
- deschise de mesageri secundari (IP3 )

 FIXAREA Ca++ PE CALMODULINĂ

 complex 4Ca++ - calmodulină

 ACTIVAREA KINAZEI LANŢULUI UŞOR

MIOZINIC (MLCK)
 fosforilarea lanţului uşor al miozinei
 creşte afinitatea miozinei faţă de actină
 activează ATP-aza miozinică
 CONTRACŢIA
 RELAXAREA FIBREI MUSCULARE
NETEDE

 SCĂDEREA [Ca++] CITOSOLIC (10-7 M)

 Ca++ ATP-aza din membrana reticolului sarcoplasmatic
 Ca++ ATP-aza sarcolemală  eficacitate  în comparaţie cu cea
din membrana reticolului sarcoplasmatic

 DISOCIEREA COMPLEXULUI 4Ca++ -CALMODULINĂ

 inactivarea MLCK

 DEFOSFORILAREA MIOZINEI
 MLCP (miozin light chain phosphatase)
 MECANISMUL CONTRACŢIEI ÎN FIBRA
MUSCULARĂ NETEDĂ

 interacţiunea filamentelor de actină şi miozină  prin intermediul

punţilor transversale

 ciclurile de formare a punţilor transversale

 identice cu cele din muşchiul striat
 se desfăşoară cu viteză mult mai redusă

 forţa de contracţie mai mică număr mai mic de punţi transversale

 viteza de contracţie este mai mică  activităţi ATP-azice mai 

 capacitatea de scurtare este mult mai mare (sub 50% din lungimea
iniţială)  absenţei benzilor Z.
 MECANISME DE REGLARE A CONTRACŢIEI
 CLASIFICARE
– mecanisme membranare depolarizante sau hiperpolarizante
 includ potenţiale de membr. specifice tipului de fibră musc. netedă
– mecanisme umoral-hormonale
 implică acţiunea directă a unor factori metabolici locali (CO2, O2, acid
lactic, K+) şi a unor hormoni circulanţi sau locali (noradrenalină, adrenalină,
histamină, ocitocină, etc) asupra receptorilor membranari specifici
Contracţia fibrei musculare netede  indusă de creşterea Ca2+ citosolic prin:
- activarea canalelor de Ca2+ voltaj-dependente
- activarea canalelor operate de ligand
- deschiderea canalelor activate prin intermediul proteinei Gq  activarea
fosfolipazei C  generarea de IP3 şi DAG
 IP3 induce eliberarea de Ca2+ din reticulul sarcoplasmatic
 formarea complexului Ca2+-calmodulină  contracţia
 DAG  activează proteinkinaza C membranară  susţine contracţia
Relaxarea fibrei musculare netede
 creşterea - AMPc (căi respiratorii)
- GMPc (vase)
 scad nivelul Ca2+ (stimularea recaptării în RS)
 CLASIFICAREA FUNCŢIONALĂ A
FIBRELOR MUSCULARE NETEDE

 MUŞCHI NETEZI DE TIP UNITAR

 MUŞCHI NETEZI DE TIP MULTIUNITAR

 MUŞCHI NETEZI DE TIP UNITAR
(VISCERAL)
 LOCALIZARE
 intră în struct. tubului digestiv, uretere, uter

 CARACTERISTICI STRUCTURAL-FUNCŢIONALE
 funcţionează ca sinciţii (masă citoplasmatică, având mai mulţi nuclei,
rezultată prin fuziunea mai multor celule între care mai rămân
punţi intercelulare)
prez. gap jonction fluxuri ionice intercel. propag. PA contracţia
 nu au inervaţie proprie
 fibrele nervoase vegetative  varicozităţi cu med.chimic  fibre
musculare
 potenţialul de repaus = - 50 mV, - 60 mV
 activ. el. spontană  unde lente de depolarizare  pragul detonant
(aprox. 35 mV) potenţial de acţ. propagat
 automatismul funcţ. (fibre cu rol de pacemaker)
 MUŞCHI NETEZI DE TIP UNITAR (VISCERAL)

 POTENŢIALUL DE ACŢIUNE
 amplitudine mică
 durată mare (canale de Ca++ dense constanta de deschidere mai mare)
 clasificare - potenţiale de acţiune tipice – vârf (spike)
- potenţiale de acţiune cu platou
 MUŞCHII NETEZI DE TIP UNITAR (VISCERAL)

 MODIFICAREA POTENŢIALULUI TRANSMEMBRANAR

1. Sub acţ. acetilcolinei (excitaţie parasimpatică) 
membrana se depol. (- 50 mV  - 40 mV)  creşte
tonusul muscular
2. Dacă depolarizarea este mai pronunţată  undele lente
ating pragul detonant  la vf. undei lente apar potenţ. de
acţ. propagate de tip spike  contracţia lentă a fibrei
musc.
3. La stimulări foarte puternice  depolarizare totală 
spikurile dispar  tonusul musc. atinge val. max.
4. Sub acţ. noradrenalinei (excitaţie simpatică)  membr.
se hiperpolarizează (- 50 mV - 70 mV)  scade tonusul
muscular relaxarea muşchiului
 MUŞCHII NETEZI DE TIP MULTIUNITAR

 LOCALIZARE
 struct. irisului, a muşch. ciliari, muşch. horipilatori şi în unele
vase sangvine
 CARACTERISTICI
 nu prezintă automatism funcţional
 nu conduc stimuli de la o fibră la alta
 se contractă numai în prezenţa excitaţiei nervoase extrinseci
(fiecare având o terminaţie nervoasă motorie proprie)
 elib. mediatorului  varicozităţi  joncţiuni de contact
 impulsul nervos  depolarizează membrana muşchiului neted
până la pragul detonant (35 mV)  contracţia
 organele  se contracta fin şi gradat, prop. cu intensitatea
excitaţiei
 nu sunt sub control voluntar