Sunteți pe pagina 1din 1

12 aprilie 1997.

1
Dragă Jurnalule,

Trebuie să-ţi împărtăşesc impresiile cu care m-am întors din Peru, mai
exact de la Sanctuarul incaşilor- Machu Picchu.

Ora 11:00
…după o lunga, dar obositoare călătorie am aterizat pe aeroportul din
Lima, capitala frumosului stat Peru… ce plăcute erau razele soarelui care-
mi mângâiau faţa!! şi ce aer curat se revărsa asupra mea. Şi pentru că
ştiu că eşti curios ce vom face mai încolo, te anunţ că in aproximativ 10
minute plecăm spre Mchu Picchu – în sanctuarul incaşilor. Nu pot sa
descriu sentimentele care mă învăluie: abia aştept să ajung acolo, ştiu
doar că este un loc plin de mister... un sanctuar...

Ora 14:00
Vai!! Ce obositor e!! Şi totuşi nu pot pune geană pe geană la ce minunăţii
mă înconjoară. Suntem în autocar, nu de mult am trecut de Ayacucho...! Mai
avem puţin şi ajungem la destinaţie, sunt atât de nerăbdătoare, nu îmi
vine să cred că în sfârşit voi vedea oraşul „dispărut” al incaşilor,
tremur de emoţie!!

Ora 16:00
Am ajuns!! Incredibil, am ajuns!! Nu am cuvinte să-ţi exprim ce simt,
aerul misterios mă învăluie... ce minunăţie... mă simt aşa mică şi
neînsemnată pe lângă aceste opere ale naturii, ce n-aş da să poţi vedea şi
tu asta! Cu siguranţă mi-ai împărtăşi sentimentul. În curând va veni şi
ghidul nostru, până atunci însă, voi servi împreună cu ceilalţi prânzul,
aici pe vârful muntelui, nici nu ne-am dat seama ce foame ne era.

Ora 21:00
Încep sa simt oboseala dupa o asemenea zi... cred că nici nu mai am
puterea de a-ţi povesti ce-am văzut!! Dar... totuşi... dacă mă gândesc mai
bine nu pot să te las să aştepţi până mâine. Ghidul ne-a spus că Machu
Picchu a fost întemeiat în prejma anului 1450 şi că este una dintre cele
mai vechi aşezări din zonă. Trebuia să vezi marile blocuri de piatră
folosite de incaşi în construcţii, cât de perfect sunt potrivite având în
vedere că întregul complex a fost construit fără ajutorul uneltelor de
metal, al animalelor sau al roţilor... e cu adevărat o minune a lumii!!
Ne-am plimbat câteva ore fără să simţim oboseală, privirile ne-au fost
furate de peisajele mirifice! Apusul a fost probabil unul dintre cele mai
frumoase pe care leţam vazut, razele aurii se îndreaptă spre necunoscut
prevestind o noapte lungă. E o bucurie imensă să fiu aici şi pot impărtăşi
această bucurie, cu tine, dragul meu jurnal. Acum te las, vom pleca în
câteva momente spre locul de odihnă.