Sunteți pe pagina 1din 1

Structura interna a inimii

Inima este un organ musculos ai cărui pereți au trei părți:

• miocardul,
• endocardul,
• epicardul.

Miocardul este peretele muscular al inimii, fiind partea cea mai groasă a peretelui cardic,
format din țesut muscular. În structura miocardului se disting două varietăți de țesut
muscular: țesutul cardiac și țesutul nodal.

Țesutul cardiac

Țesutul cardiac formează cea mai mare parte a miocardului. Este format din fibre striate
cardiace, alcătuind așa-zisul miocard adult. În atrii fibrele sunt dispuse circular iar în
ventricule sunt dispuse oblic-spiralat, spre vârful inimii, formând vârtejul inimii. Nu
există continuitate între miocardul atriilor și cel al ventriculelor, separatia fiind făcută
printr-o pătură conjunctivo–fibroasă, legătura anatomică și funcțională fiind realizată de
țesutul nodal, alcătuit dintr-o musculatură specifică, ce păstrează caracterele embrionare.

Țesutul nodal

Țesutul nodal este denumit și miocardul embrionar sau aparatul de conducere al inimii.
Este format din fibre musculare cu multă sarcoplasmă, în care se acumuleaza glicogen,
dar cu puține miofibrile, care sunt dispuse în toate sensurile. Acest țesut formează
aglomerări de fibre numite noduli. În inima adultă exista doi noduli: nodulul sinoatrial, în
atriul drept, în vecinătatea vărsării venei cave superioare și nodulul atrioventricular, care
pleacă din nodulul atrioventricular și se împarte în două ramuri, una stângă și alta
dreaptă, care coboară în ventricule. Cele două ramuri se divid, formând în pereții
ventriculari rețeaua subendocardică. Purkinje.