Tea Modificarilor Patrimoniale - Curs

Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca
Centrul de Formare Continuă şi Învăţământ la Distanţă
Facultatea de Business
Specializarea: Administrarea Afacerilor
SUPORT DE CURS
CONTABILITATEA
MODIFICĂRILOR PATRIMONIALE
ANUL I
Semestrul I
Cluj-Napoca
2008
Informaţii generale
Date de identificare a cursului:
Date de contact – titular curs Date de identificare curs şi contact tutori
Nume: Prof. univ. dr. Partenie Dumbravă Denumire curs: CONTABILITATEA
Birou: Facultatea de Business, str. Horea, MODIFICĂRILOR PATRIMONIALE
nr. 7, birou 104 Codul disciplinei: WAA1104
An , semestrul : Anul I, semestrul I
Telefon: 0264-599170 Număr credite: 7
Fax: 0264-599110 Tip curs: obligatoriu
E-mail: dumbravă@tbs.ubbcluj.ro Pagină web: www.tbs.ubbcluj.ro
Consultaţii: luni 15-16, miercuri 15-16 Tutori:
Prof. univ. dr. Partenie Dumbravă,
dumbravă@tbs.ubbcluj.ro
Asist. univ. dr. Ramona Răchişan
ramona.rachisan@tbs.ubbcluj.ro
Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite:

Pentru a parcurge această disciplină, studenţii trebuie să aibă o serie de cunoştinţe minime,
dobândite în cadrul disciplinei CONTABILITATE FINANCIARĂ. Pentru cei care nu dispun
de aceste cunoştinţe, există o serie de lucrări în acest domeniu disponibile pentru consultare şi
împrumut la Biblioteca Centrală Lucian Blaga din Cluj-Napoca, biblioteca Facultăţii de
Business, cât şi Biblioteca Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor, astfel încât
să poată să fie parcurse de toţi acei studenţi care trebuie să atingă acest prag minim de
cunoştinţe.
Descrierea cursului:
Disciplina CONTABILITATEA MODIFICĂRILOR PATRIMONIALE are drept obiectiv
familiarizarea studenţilor masteranzi cu problematica constituirii, majorării şi micşorării
capitalurilor proprii ale entităţii.
De asemenea, prin această disciplină se asigură cunoaşterea, înţelegerea şi reflectarea
contabilă a aspectelor generate de excluderea şi retragerea asociaţilor/acţionarilor din cadrul
entităţilor economice, a situaţiilor de dizolvare, fuziune şi divizare, precum şi lichidare a
societăţilor comerciale.
Totodată, se asigură prin problematica abordată cunoaşterea, înţelegerea şi aplicarea
aspectelor generate de operaţiunile de leasing, precum şi informaţii despre conturile
consolidate.
În urma parcurgerii problematicii cursului, studenţii vor fi în măsură să:
• Stăpânească şi să rezolve problemele legate de constituirea, majorarea şi/micşorarea
patrimoniului unei entităţi economice sau a capitalurilor proprii;
• Soluţioneze competent aspectele ocazionate de retragerea asociaţilor/acţionarilor din
cadrul societăţii;
• Soluţioneze problemele ridicate de operaţiunile de fuziune, divizare, dizolvare şi
lichidare ale societăţilor comerciale;
• Stăpânească şi să poată reflecta corect în contabilitate operaţiunile de leasing şi a
celor privind conturile consolidate.
Organizarea temelor în cadrul cursului:

Cursul cuprinde toate aspectele privind modificarea capitalurilor societăţilor comerciale cu
motivaţia efectuării acestor operaţiuni, precum şi a derulării unor operaţiuni de fuziune,
divizare, cu precizarea argumentelor economice, fiscale şi financiare, a poziţiei pe piaţă,
inclusiv a etapelor de derulare. Totodată sunt abordate şi operaţiunile de dizolvare şi lichidare,
cu precizarea organismelor implicate şi a impactului fiscal, inclusiv modul de reflectare a lor
în contabilitate.
În cadrul cursului sunt explicate şi exemplificate şi operaţiunile de leasing operaţional şi
financiar, şi sublinierea efectelor benefice la locatar şi locator.
De asemenea, o altă problemă abordată este cea a consolidării conturilor, care doreşte să
clarifice modalitatea de consolidare a conturilor şi importanţa lor pentru utilizatorii de
informaţii financiar-contabile.
Formatul şi tipul activităţilor implicate, metodele utilizate în cazul predării:

În predarea disciplinei CONTABILITATEA MODIFICĂRILOR PATRIMONIALE se va
promova acţiunea de mobilizare a studenţilor masteranzi la exprimarea opiniilor şi
valorificarea cunoştinţelor dobândite la alte discipline, susţinerea conceptelor, categoriilor
specifice disciplinei, se va insista pe dialogul interactiv dintre cadrul didactic şi/sau dialogul
dintre studenţii masteranzi, fructificându-se informaţiile deţinute de aceştia din activitatea
practică.
Materiale bibliografice obligatorii:
Principalele surse bibliografice sunt:
• Dumbravă P., Modificări patrimoniale, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca,
2004
• Matiş D., Contabilitatea operaţiunilor speciale, Ed. Intelcredo, Deva, 2003
• Tiron Tudor A., Consolidarea conturilor, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 2000
• ***, Legea nr. 441 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale republicată şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului,
republicată, M. Of. nr. 955/28.11.2006, partea I
• ***, Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, M. Of. nr. 359/21.04.2006
• ***, Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, M. Of. nr. 48/14.01.2005
• ***, OMFP nr. 1.376/2004 cuprinzând Normele metodologice privind reflectarea în
contabilitate a principalelor operaţiuni de fuziune, divizare, dizolvare şi lichidare a
societăţilor comerciale, precum şi retragerea sau excluderea unor asociaţi din cadrul
societăţilor comerciale şi tratamentul fiscal al acestora, M. Of. nr. 1012 bis/03.11.2004
Materiale folosite în cadrul procesului educaţional specific discipline:

În procesul educaţional, pentru prezentarea şi discutarea problemelor vizate de această
disciplină se va utiliza computerul, retroproiectorul, videoproiectorul, iar studenţii pe lângă
materialele puse la dispoziţie pe CD şi/sau în formă tipărită, vor lucra mult cu informaţii
disponibile (în mod gratuit) pe internet, precum şi cu studii de caz puse la dispoziţie de cadrul
didactic sau procurate de fiecare de la entităţile economice.
Calendarul cursului:
În derularea acestei discipline sunt programate 4 întâlniri (faţă în faţă) cu studenţii masteranzi
înscrişi. În cadrul primei întâlniri se vor parcurge modulele I şi II; pentru a doua întâlnire este
programată parcurgerea modulului III şi IV, în următoarea întâlnire se vor parcurge modulele
V şi VI, iar ultima întâlnire este destinată modulelor VII şi VIII.
Pentru ca aceste întâlniri să devină cu adevărat interactive şi pentru a se putea focaliza pe
aspectele importante, dar şi a detaliilor necesare, studenţilor li se recomandă să parcurgă
suportul de curs pus la dispoziţie la începutul semestrului, precum şi parcurgerea
capitolelor corespunzătoare temelor abordate la fiecare întâlnire din cel puţin una dintre
sursele bibliografice indicate; ulterior întâlnirii se recomandă rezolvarea sarcinilor indicate.
Tematica cursurilor predate în cadrul acestei discipline cuprinde:

Tematica cursului: Cadrul general privind constituirea şi funcţionarea societăţilor comerciale
Implicarea studenţilor: studierea bibliografiei indicate, documentare practică cu privire la
aspectele abordate
Referinţe bibliografice:
Dumbravă P., Modificări patrimoniale, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2004
Matiş D., Contabilitatea operaţiunilor speciale, Ed. Intelcredo, Deva, 2003
Tiron Tudor A., Consolidarea conturilor, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 2000
Tematica cursului: Majorările şi micşorările de capital social la entităţile economice

aspectele abordate şi motivarea studiilor de caz alese
Tematica cursului: Problematica excluderii şi/sau retragerii din societate a

asociaţilor/acţionarilor
aspectele abordate, obţinerea de cazuri de excludere şi retragere a acţionarilor/asociaţilor.
Tematica cursului: Restructurarea şi gruparea entităţilor economice

Implicarea studenţilor: studierea bibliografiei indicate şi informarea şi prezentarea de cazuri
de fuziune din viaţa practică.
Tematica cursului: Problematica divizării societăţilor comerciale în contextul cadrului

legislativ din România
Implicarea studenţilor: studierea bibliografiei indicate şi informarea şi prezentarea de cazuri
de divizare din viaţa practică.
Tematica cursului: Problematica dizolvării şi lichidării entităţilor economice

Implicarea studenţilor: studierea bibliografiei indicate şi documentarea cu privire la diverse
situaţii specifice procedurii insolvenţei.
Tematica cursului: Atribuţii şi responsabilităţi ale subiecţilor implicaţi în operaţiuni de

fuziune, divizare, dizolvare, lichidare şi excludere din entităţile economice
Implicarea studenţilor: studierea materialului bibliografic indicat. Sintetizarea atribuţiilor şi
responsabilităţilor subiecţilor implicaţi în restructurare în diferite etape ale acestor procese.
Tematica cursului: Cadrul general al operaţiunilor de leasing în România

Implicarea studenţilor: studierea materialului bibliografic indicat şi documentarea practică
cu privire la derularea operaţiunilor de leasing.
Tematica cursului: Operaţiuni de leasing operaţional

Implicarea studenţilor: studierea materialului bibliografic indicat şi documentarea practică la
entităţi economice.
Tematica cursului: Operaţiuni de leasing financiar

Implicarea studenţilor: studierea materialului bibliografic indicat şi documentarea practică la
entităţi economice.
Tematica cursului: Conturile consolidate

Implicarea studenţilor: studierea bibliografiei indicate şi documentare la societăţile de grup.
Tematica cursului: Sfera de aplicare a consolidării conturilor

Tematica cursului: Metode şi tehnici de consolidare

Tematica cursului: Situaţii financiare anuale ale conturilor consolidate

Implicarea studenţilor: Completarea situaţiilor financiare consolidate.
Politica de evaluare şi notare:

Nota finală va fi compusă din:
Stabilirea notei finale
Componenta Ponderea/punctaj
- verificare pe parcurs 40%
- examen scris în sesiune 60%
Total 100%
Elemente de deontologie academică:

Prezenţa la cursuri şi seminarii nu este obligatorie. Prezenţa la examen nu este condiţionată de
un număr minim de prezenţe la curs sau la seminar. Lucrările elaborate de masteranzi trebuie
să aibă, obligatoriu, un caracter original şi să se bazeze pe cazuri concrete din practică.
În cazul în care se constată frauda la examen, procesul de examinare va fi sistat imediat şi
lucrarea va fi anulată.
Rezultatele procesului de examinare vor fi puse la dispoziţia studenţilor pe platforma dedicată
acestora, utilizând ca identificare numărul matricol. Contestaţiile trebuie să fie depuse în
maxim 24 ore de la afişarea rezultatelor, iar răspunsul la contestaţii se va da în maxim 48 ore.
Studenţii cu dizabilităţi:
Metodele de transmitere a informaţiilor cu privire la această disciplină se pot adapta în funcţie
de tipul de dizabilităţii întâlnite în rândul cursanţilor. Accesul egal la informaţie şi la
activităţile didactice pentru cursanţi se va asigura prin toate măsurile (rezonabile) cu putinţă.
Strategii de studiu recomandate:

Este recomandată parcurgerea sistematică a modulelor (structurate pe cele 14 unităţi de curs);
se pune accentul pe pregătirea individuală continuă, prin acumulare constantă a cunoştinţelor,
precum şi pe evaluările formative pe parcursul semestrului.
Numărul de ore necesare parcurgerii şi însuşirii cunoştinţelor necesare promovării acestei
discipline este, în funcţie de capacităţile fiecăruia, între 55şi 60 ore. Documentarea şi
elaborarea proiectelor necesită un interval de 25-35 de ore. Aceste ore vor fi alocate, pe
parcursul semestrului, de fiecare masterand, în funcţie de preferinţele individuale.
SUPORTUL DE CURS
MODULUL I
CONSTITUIREA ŞI FUNCŢIONAREA SOCIETĂŢILOR
COMERCIALE. MODIFICAREA CAPITALULUI SOCIAL
Unitatea de curs 1 - Cadrul general privind constituirea şi

funcţionarea societăţilor comerciale
Scop şi obiective:
Acest modul urmăreşte să familiarizeze studenţii cu modul de constituire şi
funcţionarea a societăţilor comerciale din România, dar totodată vizează şi
discutarea şi comentarea tipurilor de societăţi comerciale, documentaţia
necesară , responsabilităţi.
Obiective cursului vizează înţelegerea următoarelor probleme:
• constituirea societăţilor comerciale;
• funcţionarea societăţilor comerciale;
• documentele cerute de reglementările legale privind constituirea şi
funcţionarea societăţilor comerciale, inclusiv prezentarea avantajelor
acordate în cazul înfiinţării unei societăţi comerciale de către studenţi.
Concepte de bază: act constitutiv, capital social, asociat/acţionar, sistem
dualist
Unitatea de curs 1 –
Cadrul general privind constituirea şi funcţionarea societăţilor comerciale
Sinteză
În vederea efectuării de acte sau fapte de comerţ persoanele fizice sau juridice
se pot asocia şi pot forma societăţi comerciale, cu respectarea prevederilor
reglementarilor legale.
Societăţile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române care
se pot constitui în una din următoarele forme:
1. Societate în nume colectiv (SNC) reprezentată de acea societate comercială
în care obligaţiile societăţii sunt garantate cu patrimoniul social şi cu
răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor .
2. Societatea în comandită simplă (SCS) este acea societate comercială în
care obligaţiile societăţii sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea
nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi, asociaţii comanditari răspund
numai până la concurenţa aportului lor.
3. Societăţi comerciale în comandită pe acţiuni (SCA) care au capitalul
social divizat în acţiuni, iar obligaţiile sociale sunt garantate .cu patrimoniul
social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a acţionarilor comanditaţi, iar
asociaţii comanditari răspund numai până la concurenţa valorii acţiunilor lor.
4. Societate comerciali cu răspundere limitată (SRL) care are capitalul
social divizat în părţi sociale, iar obligaţiile sociale sunt garantate cu
patrimoniul social, asociaţii fiind obligaţi numai la plata părţilor sociale, iar în
caz de faliment sau lichidare voluntară valoarea acestor părţi sociale va servi la
plata pasivului.
5. Societatea pe acţiuni (SA) care are capitalul social divizat în acţiuni, iar
obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, acţionarii fiind obligaţi
la plata acţiunilor lor.
Actele constitutive ale societăţilor comerciale diferă în funcţie de felul acestora
şi anume:
• Societăţile în nume colectiv sau în comandită simplă se constituie prin
contract de societate, iar societăţile pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni sau
cu răspundere limitată se constituie prin contract de societate şi statut.
• Societatea cu răspundere limitată se poate constitui şi prin actul de voinţă
a unei singure persoane, situaţie în care se întocmeşte numai statutul.
Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate sub forma unui înscris unic,
denumit act constitutiv, care se semnează de toţi asociaţii, iar în caz de
subscripţie publică de membri fondatori, încheindu-se sub forma autentică.
Societatea comercială este persoană juridică de la data înmatriculării în
registrul comerţului. Pentru societăţile comerciale în nume colectiv, în
comandită simplă nu se precizează prin lege o anumită mărime a capitalului
social.
Bunurile constituite ca aport în societatea comercială devin proprietatea
acesteia din momentul înmatriculării societăţii la registrul comerţului.
Cota parte din beneficii ce se va plăti fiecărui asociat constituie dividende,
aceasta fiind proporţională cu cota de participare la capitalul social vărsat,
permiţându-se distribuirea lor numai din beneficii reale, iar cele distribuite
contrar dispoziţiilor legale se restituie, termenul de prescriere fiind de 3 ani.
Administratorii societăţii comerciale pot efectua toate operaţiunile pentru
îndeplinirea obiectului de activitate al societăţii, fiind obligaţi să ia parte la
toate adunările generale ale societăţii, la consiliile de administraţie şi la
organele de conducere similare acestora. Ei reprezintă societatea şi sunt
solidar răspunzători faţă de societate pentru:
• realitatea vărsămintelor efectuate de asociaţi;
• existenţa reală a dividendelor plătite;
• existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere;
• exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale;
• stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impune.
Atribuţiile şi competenţele administratorilor sunt stabilite prin Legea
societăţilor comerciale, diferenţiindu-se în funcţie de forma juridică a
societăţilor comerciale.
Forul suprem de conducere a societăţii comerciale este adunarea generală care
poate fi: ordinară şi extraordinară:
• Cea ordinară se întruneşte cel puţin o dată pe an şi dezbate problemele
ordinare ale ordinei de zi şi obligatoriu:
a) discutarea, aprobarea şi modificarea situaţiilor financiare, după ascultarea
raportului administratorilor şi cenzorilor sau auditorului financiar, fixând şi
dividendul;
b) să aleagă pe administratori şi cenzori sau pe auditorii financiari;
c) să fixeze remuneraţia cuvenită pentru anul în curs administratorilor şi
cenzorilor sau auditorilor financiari, dacă nu a fost stabilită prin actul
constitutiv;
d) să se pronunţe asupra gestiunii administratorilor;
e) să stabilească bugetul de venituri şi cheltuieli, şi după caz, programul de
activitate, pentru exerciţiul financiar următor;
f) să hotărască gajarea, închirierea sau desfiinţarea uneia sau a mai multor
unităţi ale societăţii.
• Cea extraordinară se întruneşte ori de câte ori este necesar a lua o hotărâre
pentru:
a) schimbarea formei juridice a societăţii;
b) mutarea sediului societăţii;
c) schimbarea obiectului de activitate a societăţii;
d) prelungirea duratei societăţii;
e) majorarea capitalului social;
f) reducerea capitalului sau reîntregirea lui prin emisiuni de noi acţiuni;
g) fuziunea cu alte societăţi sau divizarea societăţii;
h) dizolvarea anticipată a societăţii;
i) conversia acţiunilor dintr-o categorie în alta;
j) conversia unei categorii de obligaţiuni în altă categorie sau în acţiuni;
k) emisiuni de obligaţiuni;
l) orice altă modificare a actului constitutiv sau orice altă hotărâre pentru care
este cerută aprobarea adunării generale extraordinare.
Hotărârile în adunările generale ale asociaţilor sau acţionarilor se pot lua cu
majoritate simplă; majoritate absolută; majoritate calificată.
• Majoritatea simplă reprezentată de cel mai mare număr de voturi
din numărul total de voturi exprimate de o adunare generală asupra unui proiect
de hotărâre, dacă legea prevedere o majoritate simplă. Exemplu: din 100 voturi
48 voturi pentru, 40 voturi contra şi 12 abţineri.
• Majoritate absolută, conform căreia numărul de voturi reprezintă
jumătate plus 1 din voturile valabil exprimate. Exemplu: din 100 voturi
valabile, 51 voturi pentru, dacă legea impune o astfel de majoritate.
• Majoritate calificată, conform căreia numărul de voturi pentru
luarea hotărârii trebuie să fie mai mare decât pentru majoritatea absolută, dacă
legea impune o astfel de majoritate. Exemplu: 2/3 sau 3/4 din voturile
exprimate.
Pe lângă evidenţele prevăzute de lege, societăţile comerciale trebuie să ţină sub
directa responsabilitate a administratorilor şi următoarele registre:
a) un registrul al acţionarilor pentru acţiunile nominative. Pentru acţiunile
emise sub formă dematerializate şi tranzacţionate pe o piaţă organizată
evidenţa se conduce cu un registru independent privat al acţionarilor,
conform reglementărilor legale.
b) un registru al şedinţelor şi deliberărilor adunării generale;
c) un registru al şedinţelor şi deliberărilor consiliului de administraţie;
d) un registru al şedinţelor şi deliberărilor comitetul de direcţie;
e) un registru al deliberărilor şi constatărilor făcute de cenzori sau de
auditorii financiari în exercitarea mandatului lor;
f) un registru al obligaţiunilor.
Nu au fost avute în vedere registrele contabile care sunt reglementate prin legea
contabilităţii nr. 82/1991, republicată şi constau din: Registrul jurnal,
Registrul Cartea Mare şi Registrul Inventar.
VERIFICAREA CUNOŞTINŢETELOR:
1. Justificaţi şi motivaţi existenţa diferitelor tipuri de entităţi

economice.
2. Precizaţi şi comentaţi atribuţiile adunărilor generale ordinare
şi extraordinare.
3. Precizaţi care sunt registrele obligatorii care trebuie conduse
de o entitate economică şi cui îi revine responsabilitatea
existenţei acestora.
Unitatea de curs 2: Majorările şi micşorările de capital social la
entităţile economice
Scop şi obiective:
Scopul acestei unităţi de curs este ca în urma dobândirii cunoştinţelor teoretice,
studenţii să fie capabili să rezole cazuri practice cu privire la majorarea şi
diminuarea capitalului social.
Obiective cursului vizează:
• modalităţile de majorare a capitalului social şi documentaţia necesară;
• modalităţile de micşorare a capitalului social şi documentele justificative;
• tratamentul fiscal al majorării şi micşorării capitalului social la entităţile
din România.
Concepte de bază: capital social, majorare capital, micşorare capital
Unitatea de curs 2
Majorările şi micşorările de capital social la entităţile economice
Sinteză
În funcţie de momentul în care are loc emisiunea şi de tipul societăţii emitente,
emisiunile de acţiuni pot fi clasificate ca fiind corespunzătoare:
înfiinţării societăţilor comerciale închise sau deschise;
majorării capitalului social;
transformării societăţilor închise în societăţi deschise;
la societăţile deschise cu ocazia ofertelor publice primare.
Emisiunea acţiunilor, ca act complex, ce defineşte procesul de procurare a
resurselor financiare, îşi pune amprenta asupra organizării contabilităţii prin
prisma următorilor factori:
natura emitentului;
obiectivele emisiunii acţiunilor;
mecanismul de emisiune şi plasare a acţiunilor pe piaţă;
stadiul sau segmentul pieţei de capital în care se găseşte sau operează
emitentul.
Emisiunea acţiunilor la înfiinţarea societăţilor închise sau deschise vizează
formarea capitalului social, respectiv a capitalului propriu nominalizat.
Capitalul propriu nominalizat este reprezentat de „capitalul social subscris şi
vărsat care se înregistrează distinct în contabilitate, pe baza actelor de
constituire a persoanei juridice şi a documentelor justificative privind
vărsămintele de capital”.
Capitalul social exprimă valoarea totală a aporturilor subscrise de acţionari sau
asociaţi iniţial la constituirea societăţii, majorată ulterior prin noi aporturi în
natură sau numerar, prin încorporarea rezervelor şi a profiturilor sau diminuată
datorită retragerii unor asociaţi sau acţionari, acoperirii pierderilor din anii
precedenţi sau a redimensionării capitalului social în funcţie de volumul
activităţii. Ca mărime, capitalul social este egal cu valoarea nominală a
acţiunilor sau părţilor sociale deţinute de acţionari sau asociaţi. De asemenea,
contabilitatea analitică a capitalului social se ţine pe acţionari sau asociaţi,
cuprinzând numărul şi valoarea nominală a acţiunilor sau a părţilor sociale
subscrise şi vărsate.
Constituirea capitalului social este o operaţie simultană cu înfiinţarea
societăţii comerciale.
Prin Legea 31/1990 republicată privind societăţile comerciale se precizează că
la înfiinţare în funcţie de tipul de societate este necesară respectarea anumitor
condiţii privind mărimea şi natura aportului.
Majorarea capitalului social se poate realiza în vederea depăşirii unor dificultăţi
financiare sau în vederea dezvoltării, extinderii activităţii. În ambele cazuri
societatea are nevoi sporite de active imobilizate sau circulante, nevoi pe care
le poate acoperi prin:
subscrierea şi emisiunea de noi aporturi în natură sau numerar, cu sau
fără primă de emisiune;
conversia unor datorii ale societăţi în acţiuni;
fuziunea cu alte societăţi;
încorporarea de rezerve (cu excepţia rezervelor legale), prime de capital
sau profit.
Primele trei modalităţi sunt considerate externe, având în vedere faptul că
produc o creştere a valorii capitalurilor proprii datorate terţilor asociaţi sau
acţionari, iar a patra modalitate este considerată internă deoarece nu produce
modificări asupra valorii capitalurilor proprii, ci numai modificări de structură
a capitalurilor proprii, fără intervenţii ale terţilor.
Principala problemă ce apare la majorarea capitalului social prin emisiunea de
acţiuni este stabilirea preţului de vânzare a noilor acţiuni, astfel încât nici un
acţionar să nu fie lezat financiar.
a. Majorarea capitalului social prin emisiunea de acţiuni fără primă
Majorarea capitalului social poate fi realizată prin emiterea de acţiuni la
valoarea nominală a vechilor acţiuni. În acest caz distribuirea noilor acţiuni are
loc numai către vechii acţionari şi se realizează proporţional cu numărul de
acţiuni deţinute anterior. După majorarea capitalului social, pe această cale, se
va modifica doar valoarea contabilă a acţiunilor.
Creşterea capitalului poate fi:
externă prin aporturi în numerar sau bunuri aduse de acţionari;
internă prin încorporarea altor elemente de capitaluri proprii în capitalul
social deci fără un aport.
În primul caz în schimbul aportului adus acţionarii primesc noi acţiuni ale
societăţii iar în al doilea caz acţionarii primesc gratuit acţiuni proporţional cu
cota lor de participare la capitalul social.
Raportul dintre vechile şi noile acţiuni emise se numeşte raport de paritate şi
dacă un acţionar posedă un număr de acţiuni care nu se împarte exact la
numitorul raportului de paritate, trebuie fie să-şi vândă numărul de acţiuni
inferioare numitorului raportului de paritate, fie să cumpere diferenţa
numărului de acţiuni disponibilizate de alţi acţionari.
b. Majorarea capitalului social prin emisiunea de acţiuni cu primă de
capital
Primele legate de capital reprezintă diferenţa dintre valoarea de emisiune şi
valoarea nominală a acţiunilor sau a părţilor sociale.
În funcţie de modul de constituire, primele legate de capital pot lua forma:
primelor de emisiune
primelor de fuziune
primelor de aport
primelor de conversie
Pentru reflectarea în contabilitate a operaţiilor economice ce vizează primele
legate de capital se utilizează contul 104 „Prime legate de capital”.
Prima de emisiune apare în cazul unor noi emisiuni de acţiuni sau părţi
sociale şi se determină ca diferenţă între preţul de emisiune al noilor acţiuni sau
părţi sociale şi valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale atribuite.
Din punct de vedere economic, prima de emisiune este corelată cu rezerva de
capital existentă la data lansării noilor acţiuni sau părţi sociale, având menirea
de a asigura condiţii de egalitate la obţinerea viitoarelor dividende, atât pentru
acţionarii noi cât şi pentru cei vechi, respectiv de a-i proteja pe vechi acţionari.
Rolul primelor de emisiune este acela de a:
acoperi cheltuielile cu emisiunea de acţiuni sau părţi sociale;
asigura egalizarea drepturilor acţionarilor noi cu cele ale vechilor
acţionari la viitoarele distribuiri de dividende.
Determinarea primei de emisiune presupune parcurgerea următorilor paşi:
Valoarea de emisiune (V.E.) = Capitaluri proprii
Număr de acţiuni
Valoarea de emisiune totală = V.E. x Numărul de acţiuni care se emit
Prima de emisiune (P.E.) = Valoarea de emisiune – Valoarea nominală
Prima de emisiune totală = P.E. x Numărul de acţiuni care se emit
În cazul emisiunii de acţiuni cu primă preţul de vânzare al unei acţiuni noi este
egal cu valoarea contabilă a unei acţiuni vechi, diferenţa dintre preţul de
vânzare şi valoarea nominală fiind prima de emisiune.
Prima de aport apare la creşterea capitalului prin aport în natură. Se
calculează ca diferenţă între valoarea bunurilor primite ca aport în natură de la
acţionari sau asociaţi şi suma cu care a crescut capitalul social, astfel încât
aportanţii bunurilor aduse să beneficieze de aceleaşi drepturi ca şi ceilalţi
deţinători de acţiuni.
În cazul creşterii capitalului prin aporturi în natură nu se pune problema
protecţiei financiare a vechilor acţionari, acţiunile noi emiţându-se la un preţ
teoretic apropiat de valoarea nominală a titlului, diferenţa dintre valoarea de
emisiune şi valoarea nominală a noilor acţiuni înregistrându-se ca primă de
aport.
Prima de aport se determină astfel:
Prima de aport = Valoarea de aport – Suma cu care creşte capitalul social
Prima de fuziune este o formă de creştere a capitalului social realizată cu
ocazia unei fuziuni, ceea ce presupune emisiunea de noi acţiuni sau părţi
sociale. Fuziunea societăţilor comerciale poate avea loc prin absorbţie sau prin
reuniune, dar indiferent de aceasta, prima de fuziune se calculează ca diferenţă
între valoarea bunurilor primite prin fuziune şi suma cu care a crescut capitalul
social al societăţii absorbante.
Determinarea primei de fuziune presupune parcurgerea următorilor paşi:
Valoarea matematică a unei acţiuni(V.M.) = Activ net aportat
Număr de acţiuni emise
Raport de paritate (R) = VM a unei acţiuni la societatea absorbită (m)
VM a unei acţiuni la societatea absorbantă (M)
Nr. acţiuni care se emit de M pentru aportul lui m (Nr. a) = Nr. acţiuni m x R
sau = Activ net aportat de m
VM a unei acţiuni la M
Prima de fuziune (P.F.) = Nr.a.x (VM a acţiunii M – V nom. a acţ. M) sau
= Activ net aportat de m – (Nr. a x V nominală a acţiunii M)
Prima de conversie a obligaţiunilor în acţiuni apare în cazul în care are loc
conversia obligaţiunilor în acţiuni şi există o astfel de clauză în prospectul de
emisiune a obligaţiunilor. Creşterea de capital este inferioară ca valoare
diminuării datoriei.
Diminuarea capitalului social poate fi necesară în situaţii cum ar fi
supradimensionarea capitalului social în raport cu activitatea desfăşurată,
retragerea unor acţionari sau asociaţi, acoperirea pierderilor contabile din anii
precedenţi, divizarea societăţii. Conform Legii nr. 31/1990 art. 202, capitalul
social poate fi redus prin:
reducerea numărului de acţiuni sau părţi sociale;
diminuarea valorii nominale a acestora;
răscumpărarea acţiunilor şi anularea lor.
VERIFICAREA CUNOŞTINŢELEOR:
1. Enumeraţi şi motivaţi necesitatea majorării capitalului
social al unei entităţi economice.
2. Enumeraţi şi motivaţi cazurile de micşorare a
capitalului social la o entitate economică.
3. Precizaţi şi comentaţi structura capitalurilor proprii a
unei entităţi economice.
Unitatea de curs 3: Problematica excluderii şi/sau retragerii din
societate a asociaţilor/acţionarilor
Scop şi obiective:
Scopul cursului este rezolvarea cazurilor practice de excludere sau retragere a
asociaţilor/acţionarilor din societatea comercială.
Obiectivele cursului sunt:
• prezentarea cadrului general al excluderii asociaţilor din societăţile
comerciale;
• analizarea cazurilor de retragere a asociaţilor/acţionarilor din societăţile
comerciale;
• discutarea implicaţiilor fiscale generate de excluderea sau retragerea
asociaţilor/acţionarilor;
• problematica reflectării în contabilitate a operaţiunilor generate de
excluderea sau retragerea asociaţilor/acţionarilor.
Concepte de bază: retragere, excludere
Unitatea de curs 3
Problematica excluderii şi/sau retragerii din societate a
asociaţilor/acţionarilor
Sinteză
Aspecte generale
Bunurile economice aduse de acţionari sau asociaţi ca aport la capitalul social
devin proprietatea societăţii, constituind patrimoniul societăţii, independent de
acela al acţionarilor sau asociaţilor. Acţionarii sau asociaţii nu mai au un drept
real asupra patrimoniului societăţii, 1ci eventual un drept de creanţă în calitatea
lor de acţionari sau asociaţi. În cazul lichidării societăţii ei nu mai pot
revendica în natură bunurile aduse ca aport ci numi o sumă proporţională cu
aportul în natură.
Actele de conducere, de administrare, de gestionare sunt îndeplinite de
reprezentanţii legali ai societăţii comerciale şi nu de asociaţi sau acţionari.
Acţionând în numele societăţii comerciale, aceşti reprezentanţi nu-şi angajează
patrimoniul propriu, ci pe cel al societăţii, răspunderea materială revenind
acesteia.
Activitatea societăţii, prin reprezentanţii legali ai acesteia, generează drepturi şi
obligaţii care pot conduce fie la dezvoltarea, fie la diminuarea capitalurilor
proprii. Profitul se repartizează între acţionari sau asociaţi iar pierderea se
suportă de aceştia.
Cadrul juridic al excluderii şi retragerii asociaţilor
• Excluderea
Conform Legii societăţilor comerciale nr. 31/1990, republicată şi modificată,
poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu
răspundere limitată:
a) asociatul care pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;
b) asociatul cu răspundere nelimitată în stare de faliment sau care a devenit
legalmente incapabil;
c) asociatul cu răspundere nelimitată care se amestecă fără drept în
administraţie ori asociatul care, fără consimţământul scris al celorlalţi
asociaţi, întrebuinţează capitalul, bunurile sau creditul societăţii în folosul
său sau în acela al unei alte persoane, este asociat într-o altă societate cu
răspundere nelimitată concurentă sau având acelaşi obiect de activitate;
d) asociatul care face operaţiuni în contul lui sau al altora, în acelaşi fel de
comerţ sau într-unul asemănător, fără consimţământul celorlalţi asociaţi;
e) asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăţii sau se
serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al
altora.
Excluderea se pronunţă prin hotărâre judecătorească la cererea societăţii sau a
oricărui asociat. Când excluderea se cere de către un asociat, se va cita
societatea şi asociatul pârât.
Asociatul exclus nu are dreptul la o parte proporţională din patrimoniul social,
ci numai la o sumă de bani care să reprezinte valoarea patrimoniului social
cuvenit. El rămâne obligat faţă de terţi pentru operaţiunile efectuate de
societate, până în ziua rămânerii definitive a hotărârii de excludere. Asociatul
exclus este obligat să suporte şi consecinţele operaţiunilor în curs de executare.
• Retragerea
În cazul societăţilor în nume colectiv, în comandită simplă sau în societăţile cu
răspundere limitată, asociatul se poate retrage din societate în următoarele
situaţii:
a) în cazurile prevăzute în actul constitutiv;
b) cu acordul tuturor celorlalţi asociaţi;
c) în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul
unanim asociatul se poate retrage pentru motive economice, în baza unei
hotărâri a tribunalului, supusă recursului, în termen de 15 zile de la
comunicare.
Drepturile cuvenite asociatului retras pentru părţile sale sociale, se stabilesc
prin acordul asociaţilor ori de un expert desemnat de aceştia sau, în caz de
neînţelegere, de tribunal.
Operaţiuni efectuate cu ocazia excluderii sau retragerii asociaţilor dintr-o
societate comercială
Cu prilejul excluderii sau retragerii asociaţilor din cadrul societăţilor
comerciale, se efectuează următoarele operaţiuni:
1. Stabilirea valorii imobilizărilor, a stocurilor (care nu poate fi mai mică
decât valoarea rămasă nearmonizată, respectiv valoarea de înregistrare), a
creanţelor şi datoriilor care se preiau de asociatul retras conform hotărârii
adunării generale a asociaţilor, actului adiţional autentificat şi hotărârii
judecătoreşti;
2. Determinarea activului net pe baza bilanţului contabil întocmit sau pe baza
balanţei de verificare;
3. Efectuarea partajului activului net al societăţii comerciale, în vederea
stabilirii părţii ce se cuvine asociaţilor care se retrag. Acest partaj se face în
funcţie de:
a) prevederile statutului sau ale contractului de societate;
b) hotărârea adunării generale a asociaţilor;
c) cotele de participare la capitalul social.
CAZ PRACTIC - REZOLVAT privind retragerea din societate
I. Societatea are doi asociaţi care au adus, în mod egal, capitalul social
de 3.000.000 lei.
II. Unul dintre cei doi asociaţi se retrage din societatea comercială.
În contractul de partaj s-a prevăzut ca asociatul care se retrage
cesionează aportul la capital, depus în numerar.
III. Determinarea activului net
1. TOTAL ACTIV 43.023.173
Se scad obligaţiile:
a) creditori diverşi (cont 462) 40.639
b) furnizori (cont 401) 421.138
c) personal – remuneraţii datorate (cont 421) 1.997
d) impozit pe profit (cont 441) 1.750.124
e) dividende (cont 457) 1.571.217
2. TOTAL OBLIGAŢII 4.150.873
3. ACTIV NET (rd. 1 – 2) 38.872.300
Compus din:
1. capital social (1012) 3.000.000
2. rezerve legale (1061) 60.000
3. rezerve statutare (1062) 24.498.280
4. alte rezerve (1068) 9.970.637
5. profit nerepartizat (121) 1.343.383
TOTAL 38.872.300
IV. Determinarea partajului activului net pentru asociatul care se
retrage
Total Din care 50 %

1. capital social (1012) 3.000.000 -
2. rezerve legale (1061) 60.000 30.000
3. rezerve statutare (1063) 24.498.280 12.249.140
4. alte rezerve (1068) 9.970.637 4.985.318
5. profit nerepartizat (121) 1.343.383 672.692
38.872.300 17.937.150
V. Înregistrări contabile
a) înregistrarea activului net partajat
% = 456 17.937.150
1061 30.000
1062 12.249.140
1068 4.985.318
121 672.692
b) înregistrarea impozitului pe profitul datorat pentru rezervele legale:

(30.000 lei x 25 % = 7.500 lei)
456 = 441 7.500
c) virarea impozitului pe profit:
441 = 5121 7.500
d) înregistrarea impozitului pe dividende:

((17.937.150 lei – 7.500 lei) x 5/100 = 896.482)
456 = 446 896.482
e) virarea impozitului pe dividende:
446 = 5121 896.482
f) înregistrarea depunerii sumei de către celălalt asociat, reprezentând

capitalul social care i-a fost cesionat de asociatul care se retrage:
5311 = 456 1.500.000

g) înregistrarea plăţii către asociatul care s-a retras sumei privind a capitalului
social cesionat:
456 = 5311 1.500.000
h) achitarea cotei-părţi din activul net cuvenit, diminuat cu impozitul pe profit

şi cu cel pe dividende, calculate şi vărsate:
(17.937.150 lei – 7.500 lei – 896.482 lei = 17.033.168 lei)
456 = 5121 17.033.168

sau 5311
i) situaţia contului 456 se prezintă astfel:

D Cont 456 C
(b) 7.500 17.937.150 (a)
(d) 896.482 1.500.000 (f)
(g) 1.500.000
(h) 17.033.168
19.437.150 19.437.150
4) Precizăm că începând cu anul 2005 s-a propus un procent de 10% drept
impozit pe dividende pentru persoane fizice şi de 15% pentru persoane juridice.
CAZ PRACTIC - REZOLVAT - de excludere din societate
I. Societatea are 3 asociaţi care au adus capital social astfel:

Suma %
din capitalul social
Asociatul “A” 1.400.000 40
Asociatul “B”
875.000 25
Asociatul “C”
1.225.000 35
TOTAL
3.500.000 100
Asociatul C este exclus din societate, în contractul de partaj, prevăzându-se

că acestuia urmează să i se achite numerar cota-parte ce i se cuvine din
activul net, iar aportul la capitalul social să fie cesionat asociatului A.
III. Determinarea activului net al societăţii:
1. TOTAL ACTIV 45.437.430
Se scad obligaţiile:
a) furnizori (cont 401)
485.750
b) furnizori de imobilizări (cont 404)
2.820.380
c) impozitul pe salarii (cont 444)
125.525
d) împrumut pe termen scurt (cont 519)
4.875.775
2. TOTAL OBLIGAŢII 8.307.430
3. ACTIV NET (rd. 1 – 2) 37.130.000

Compus din:
1. capital social (1012)
3.500.000
2. rezerve legale (1061)
600.000
3. alte rezerve reprezentând diferenţa din reevaluarea
1.200.000
disponibilităţilor în valută (1068)
4. rezultatul reportat reprezentând profitul nerepartizat (1171)
6.560.000
5. rezerve statutare sau contractuale (1063) 25.270.000
TOTAL ACTIV NET: 37.130.000

IV. Determinarea partajului activului net cuvenit asociatului C
care a fost exclus din societate:
Total Din care 35 %

1. capital social (1012) 3.500.000 -
2. rezerve legale (1061) 600.000 210.000
3. alte rezerve (1068) 1.200.000 420.000
4. profit nerepartizat (121) 6.560.000 2.296.000
5. rezerve statutare sau contractuale (163) 25.270.000 8.844.500
37.130.000 11.770.500
V. Înregistrări contabile:
a) înregistrarea depunerii de către asociatul A a sumei reprezentând

capitalul social care i-a fost cesionat de către asociatul C:
5311 = 456 1.225.000
b) înregistrarea plăţii către asociatul C a capitalului social cesionat:
456 = 5311 1.225.000
c) înregistrarea activului net cuvenit asociatului C:
% = 456 11.770.500
1061 210.000
1068 420.000
1171 2.296.000
1063 8.844.500
d) înregistrarea impozitului pe profit datorat pentru rezerve legale:

(210.000 lei x 16 % = 33.600 lei)
456 = 441 33.600
e) virarea impozitului pe profit:
441 = 5121 33.600
f) înregistrarea impozitului pe dividende:

(11.770.500 lei – 33.600 lei) x 16 % = 1.877.904 lei)
456 = 446 1.877.904
g) virarea impozitului pe dividende:
446 = 5121 1.877.904
h) achitarea cotei-părţi din activul net cuvenit, diminuat cu impozitul pe

profit şi cu cel pe dividende, calculate şi vărsate:
(11.770.500 lei – (33.600 lei + 1.877.904 lei) = 9.858.996 lei)
456 = 5121 9.858.996
i) situaţia contului 456 se prezintă astfel:
D Cont 456 C
1.225.000 1.225.000
33.600 11.770.500
1.877.904
9.858.996
12.995.500 12.995.500
VERIFICAREA CUNOŞTINŢELEOR:
1. Precizaţi şi comentaţi cazurile de excludere din
entitatea economică a asociaţilor.
2. Care sunt implicaţiile financiare-contabile generate de
excluderea din entitatea economică a asociaţilor?
3. Precizaţi situaţiile în care este posibilă retragerea din
entitate a acţionarilor.
4. Care sunt raporturile financiare şi fiscale ocazionate de
excluderea/retragerea din entitate a asociaţilor şi
acţionarilor.
Bibliografia modulului:
• Dumbravă P., Modificări patrimoniale, Ed. Presa Universitară Clujeană,
Cluj-Napoca, 2004, pag. 1-14, 107-115
• Matiş D., Contabilitatea operaţiunilor speciale, Ed. Intelcredo, Deva,
2003, pag. 228-250
• ***, Legea nr. 441 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990
privind societăţile comerciale republicată şi a Legii nr. 26/1990 privind
registrul comerţului, republicată, M. Of. nr. 955/28.11.2006, partea I
• ***, Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, M. Of. nr.
359/21.04.2006
• ***, Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, M. Of. nr.
48/14.01.2005
• OMFP nr. 1.376/2004 cuprinzând Normele metodologice privind
reflectarea în contabilitate a principalelor operaţiuni de fuziune, divizare,
dizolvare şi lichidare a societăţilor comerciale, precum şi retragerea sau
excluderea unor asociaţi din cadrul societăţilor comerciale şi tratamentul
fiscal al acestora, M. Of. nr. 1012 bis/03.11.2004
TEME DE CONTROL:
1. O entitate economică a realizat în anul 2004 un profit net nesupus

repartizării de 80.000 lei, iar în anul 2007 un profit net de 90.000 lei. La
adunarea generală extraordinară se hotărăşte majorarea capitalului social pe
seama profitului net. Care sunt înregistrările de efectuat ţinând seama de
prevederile legale din perioadele menţionate.
2. Se constituie o societate comercială în comandită simplă cu un
capital social de 10.000 lei subscris, vărsându-se în numerar, înainte de
înmatriculare 8.000 lei, iar pentru 2.000 lei se aportează drepturi de creanţe
care se şi încasează după o lună de la înmatriculare, conform extrasului de
cont. Ce înregistrări sunt posibile în contabilitate?
3. Un activ necorporal trebuie măsurat la intrare:
a) la costul său, mai puţin orice amortizare acumulată şi orice
pierdere din depreciere acumulată;
b) la costul său;
c) la oricare dintre mărimile prezentate la punctele a) şi b), în
funcţie de natura activului necorporal.
4. Firma ALFA achiziţionează integral firma BETA la începutul
exerciţiului încheiat la 31 decembrie an N. Valoarea justă a activelor nete ale
societăţii BETA la achiziţie a fost de 1.200.000 euro. Preţul plătit la achiziţie
de ALFA a fost 1.500.000 euro. Fondul comercial este amortizat prin metoda
liniară pe parcursul duratei maxime permise de reglementările legale.
Fondul comercial ce trebuie reflectat în situaţiile financiare ulterior
trecerii duratei de 3 ani va trebui să aibă următoarea valoare:
a) 255.000 euro b) 205.000 euro c) 155.000 euro d) 355.000 euro
5. Care este relaţia de calcul privind valoarea financiară a unei acţiuni
(VF):
a) VF = capital social / nr. de acţiuni;
b) VF = capital propriu / nr. de acţiuni;
c) VF = profit bilanţier / nr. de acţiuni;
d) VF = dividend distribuit pe acţiune / rata medie a dobânzii
e) VF = capital permanent / nr. de acţiuni.
6. La o societate comercială, capitalul social este de 15.000.000 lei,
rezervele, 3.000.000 lei, nr. de acţiuni, 6.000; valoarea nominală a unei acţiuni,
2.500 lei. Se hotărăşte reducerea capitalului social cu 20%, prin reducerea
valorii nominale a acţiunilor. Care este suma atribuită acţionarilor pentru o
acţiune deţinută şi cum se înregistrează micşorarea capitalului social şi plata
sumelor atribuite acţionarilor:
a) 500; 1012 = 5121 3.000.000
b) 500; 456 = 5121 3.000.000
c) 500; 1012 = 456 3.000.000
d) 500; 1012 = 456 3.000.000
456 = 5121 3.000.000
e) 500. 5121 = 456 3.000.000
456 = 1012 3.000.000
7. Adunarea generală extraordinară a unei societăţi pe acţiuni hotărăşte
emisiunea a 5.000 acţiuni, în valoarea nominală de 500 lei pe acţiune pentru
compensarea unei datorii exigibile faţă de un constructor. Soluţionaţi această
problemă din punct de vedere contabil.
MODULUL II
OPERAŢII DE FUZIUNE, DIVIZARE, DIZOLVARE ŞI
LICHIDARE
Unitatea de curs 4: Restructurarea şi gruparea entităţilor

economice
Scop şi obiective:
Scopului cursului este rezolvarea cazurilor practice de fuziune în condiţiile
evaluării globale şi în condiţiile aplicării metodei valorii nete contabile.
Obiectivele cursului vizează:
• prezentarea cadrului general privind restructurarea şi gruparea entităţilor
economice;
• prezentarea modalităţilor de derulare a operaţiilor de fuziune a entităţilor
economice: fuziunea entităţilor economice în condiţiile evaluării globale;
fuziunea entităţilor economice în condiţiile aplicării metodei valorii nete
contabile;
• discutarea implicaţiilor fiscale generate de fuziunea entităţilor
economice;
• reflectarea în contabilitate a operaţiunilor de fuziune.
Concepte de bază: fuziune, evaluare globală, metoda valorii nete contabile,
primă de fuziune
Unitatea de curs 4
Restructurarea şi gruparea entităţilor economice
Sinteză
Contabilitatea operaţiunilor de fuziune. Consideraţii generale
Pentru a face faţă concurenţei, societăţile comerciale sunt obligate să-şi
lărgească activitatea. Creşterea este de două feluri: internă şi externă.
Creşterea internă constă în achiziţionarea unor noi active, finanţate din
profiturile nedistribuite acţionarilor sau asociaţilor şi din resurse externe. De
regulă, ea nu conduce la modificarea capitalului social.
Creşterea externă presupune achiziţionarea unei alte societăţi. Ea se realizează
în contextul restructurărilor de întreprinderi.
Fuziunea este operaţia prin care două sau mai multe societăţi comerciale decid
reunirea patrimoniilor lor şi desfăşurarea comună a activităţii lor.
Felurile fuziunii
a) În funcţie de modalitatea juridică de realizare deosebim:
1) fuziune prin reunire sau prin contopire (fuziune creare): două sau mai
multe societăţi fuzionează formând o nouă societate (societăţile care
fuzionează îşi pierd personalitatea juridică);
2) fuziune prin absorbţie: o societate preia una sau mai multe alte societăţi
(care-şi pierd personalitatea juridică);
3) fuziune mijloc de restructurare internă: în cazul grupurilor de societăţi
pentru reducerea numărului de societăţi componente, pentru eliminarea
celor cu pierderi etc.
b) În funcţie de structura unităţilor, distingem:
1) fuziune orizontală, realizată între societăţi concurente, ce produc acelaşi
produs;
2) fuziune verticală, realizată între parteneri comerciali: client – furnizor. De
exemplu: o societate de morărit şi o societate de panificaţie;
3) fuziune congenerică, realizată între societăţi comerciale din aceeaşi ramură.
Societăţile respective nu realizează acelaşi produs şi nu au relaţii comerciale
între ele. Prin obiectul lor de activitate sunt complementare.
4) fuziune conglomerat, realizată între societăţi din ramuri de activitate
diferite. Ele urmăresc diversificarea activităţii cu riscuri minime.
c) După motivaţiile care stau la baza fuziunilor, deosebim:
1) fuziune dezvoltare, urmăreşte raţiuni economice. Aceste fuziuni pot avea loc
între societăţi din aceeaşi ramură sau din ramuri de activitate diferite;
2) fuziune salvare bazată pe motive juridice sau financiare. Se are în vedere
faptul că prin acest tip de fuziune se evită falimentul şi lichidarea unor societăţi
gestionate defectuos dar care dispun de o tehnologie avansată şi au o dotare
superioară;
3) fuziune realizată din motive cu caracter social. Acest tip de fuziune sare ca
scop evitarea şomajului sau sprijinirea unor sectoare economice aflate în criză.
Abordarea fuziunii
Fuziunea poate fi abordată sub următoarele aspecte: economic, juridic, fiscal şi
financiar-contabil.
¾ Abordarea economică
Fuziunea reprezintă operaţia de transmitere a patrimoniului uneia sau mai
multor societăţi fie către o societate existentă (fuziune absorbţie), fie unei
societăţi noi (fuziune creare).
¾ Abordarea juridică
Fuziunea are ca efect (Legea nr. 31/1990):
- încetarea personalităţii juridice a unei societăţi;
- dizolvarea fără lichidare a societăţii care îşi încetează existenţa;
- transmiterea universală a patrimoniului său către societatea absorbantă sau
nou constituită;
- atribuirea de acţiuni sau părţi sociale ale societăţii absorbante sau nou-
create către asociaţii societăţii care îşi încetează activitatea;
- majorarea capitalului social al societăţii absorbante ori constituirea
capitalului social al societăţii nou înfiinţate.
¾ Abordarea fiscală
Fuziunea ridică unele probleme legate de aplicarea legislaţiei fiscale referitoare
la: impozitul pe profit, TVA, alte impozite şi taxe. De regulă, dacă societăţile
participante îndeplinesc anumite condiţii, beneficiază de anumite facilităţi
fiscale.
¾ Abordarea financiar-contabilă
Operaţiile de fuziune sunt abordate din punct de vedere financiar-contabil de
către normalizatorii români prin Ordinul ministrului finanţelor nr. 1376/2004
privind reflectarea în contabilitate a principalelor operaţiuni privind fuziunea,
dizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale, precum şi retragerea şi/sau
excluderea unor asociaţi din cadrul societăţilor comerciale.
Contabilizarea operaţiilor de fuziune nu comportă deosebiri în funcţie de forma
fuziunii.
Etapele fuziunii
Conform Precizărilor privind reflectarea în contabilitate a principalelor
operaţiuni privind fuziunea, dizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale,
precum şi retragerea şi/sau excluderea unor asociaţi din cadrul societăţilor
comerciale aprobate prin Ordinul 1376/2004, operaţiunile care se efectuează cu
ocazia fuziunii prin absorbţie sunt:
1) Inventarierea patrimoniului şi evaluarea elementelor patrimoniale ale
societăţilor comerciale care fuzionează în conformitate cu Regulamentul
de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/1991 şi cu Normele privind
organizarea şi efectuarea inventarierii;
2) Întocmirea bilanţului de fuziune al societăţilor comerciale;
3) Determinarea activului net (capitalurilor proprii) pe baza bilanţului de
fuziune;
4) Determinarea raportului de schimb al acţiunilor sau al părţilor sociale,
pentru a acoperi capitalul societăţilor comerciale absorbite.
Operaţiunile care se efectuează cu ocazia fuziunii prin contopire sunt:
1) Inventarierea, evaluarea, întocmirea bilanţului de fuziune şi determinarea
activului net;
2) Constituirea noii societăţi comerciale pe baza activului net al societăţilor
comerciale care fuzionează şi determinarea numărului de acţiuni, prin
raportarea activului net la valoarea nominală a unei acţiuni sau a unei
părţi sociale;
3) Reflectarea în contabilitatea societăţii comerciale nou-înfiinţate a
capitalurilor sociale aportate, a drepturilor şi obligaţiilor societăţilor
comerciale care îşi încetează existenţa;
4) Reflectarea în contabilitatea societăţilor comerciale care s-au dizolvat a
activului net şi a elementelor patrimoniale transmise noii societăţi
comerciale.
Evaluarea aportului de fuziune
Evaluarea aportului de fuziune constă în determinarea valorii totale a activelor
şi pasivelor ce se transmit, prin operaţia de fuziune între societăţile implicate.
Societăţile comerciale care sunt absorbite se dizolvă şi îşi pierd personalitatea
juridică, iar acţiunile sau părţile sociale ale acestora sunt înlocuite cu acţiuni
sau părţi sociale ale noii societăţi comerciale.
Stabilirea raportului de schimb
În cadrul acestei etape a fuziunii prin absorbţie se efectuează următoarele
operaţiuni:
a) determinarea valorii contabile a acţiunilor sau părţilor sociale ale
societăţilor comerciale care fuzionează, prin raportarea activului net la numărul
de acţiuni sau de părţi sociale emise;
b) determinarea valorii nominale a acţiunilor sau a părţilor sociale ale
societăţilor comerciale care fuzionează prin raportarea capitalului social la
numărul de acţiuni, care trebuie să corespundă cu valoarea prevăzută în statutul
societăţilor comerciale;
c) determinarea numărului de acţiuni sau de părţi sociale ce trebuie
emise de societatea comercială care absoarbe (absorbantă), prin raportarea
activului net al societăţii comerciale absorbite la valoarea contabilă a unei
acţiuni sau părţi sociale a societăţii comerciale care absoarbe;
d) stabilirea raportului de schimb al acţiunilor sau al părţilor sociale ale
societăţilor comerciale absorbite pentru acţiunile sau părţile sociale ale
societăţii comerciale care absoarbe;
e) determinarea majorării capitalului social la societatea comercială
care absoarbe, prin înmulţirea numărului de acţiuni care trebuie emise de
societatea comercială care absoarbe cu valoarea nominală a unei acţiuni sau a
unei părţi sociale de la această societate comercială;
f) calcularea primei de fuziune, ca diferenţă între valoarea contabilă a
acţiunilor sau a părţilor sociale şi valoarea nominală a acestora.
Raportul de schimb dintre societăţile care fuzionează se determină
matematic, conform următoarei scheme:
Operaţii financiare Societatea Societatea Observaţii
absorbantă absorbită
A 100 % B 100 %
- Stabilirea valorii economice a A b
societăţilor care fuzionează
- Stabilirea valorii economice pe a b Na – nr. de acţiuni
acţiune a societăţilor Na Nb înainte de
fuziune;
Nb – nr. acţiuni
înainte de
fuziune
- Determinarea raportului de b Rs = raport de
Nb
schimb Rs = schimb
a
Na
- Calculul numărului de titluri N e = N b .R s

de emis de societatea sau
absorbantă A b
Ne =
a
Na
- Calculul ponderii celor două x % = 100 % - y %

societăţi în capitalul societăţii
A (x %, y %) Ne
y%= .100
Na + Ne
Raportul de schimb dintre cele două societăţi se determină matematic în

cazul fuziunii prin contopire (fuziune-creare) după următoarea schemă:
1) Metoda comparării unor valori absolute (metoda evaluării
aporturilor)
C :100 %
a b
A : x% = .100 B : y% = .100
a+b a+b
unde:
A, B - societăţile care fuzionează;
C - societatea care se creează;
a, b - valoarea societăţii A, respectiv B determinată prin
metode de evaluare identice;
x %, y % - ponderea societăţii A, respectiv B în capitalul noii societăţi C.
2) Metoda comparării unui anumit număr de criterii (Această metodă
se mai numeşte şi metoda pe bază de negocieri)
C : 100%
A:x% B:y%
Criterii de evaluare:
x1 - activ net contabil corectat – y1
x2 - curs bursier – y2
x3 - profit – y3
x4 - fluxuri de trezorerie – y4
n n
∑ xi ∑ yi
x% = i =1 .100 y%= i =1 .100
n n n n
∑ xi + ∑ y i ∑ xi + ∑ y i
i =1 i =1 i =1 i =1
unde:
x1, x2, x3, x4 - valorile criteriului calculate pentru societatea A;
y1, y2, y3, y4 - valorile criteriului calculate pentru societatea B;
i - criteriul ales;
n - numărul de criterii.
CAZ PRACTIC privind fuziunea societăţilor comerciale -
rezolvat
Societatea comercială „MOLDOVA” S.A. deţine filiala „OLTENIA” 8.000

acţiuni. Societăţile decid regruparea activităţii lor, prin absorbţia societăţii
„OLTENIA”. Evaluarea patrimoniului celor două societăţi s-a făcut la 31.12.
an „N”, prezentându-se astfel:
S.C. „MOLDOVA” S.A.
Elemente patrimoniale de ACTIV Elemente patrimoniale de PASIV
1. Cheltuieli de înfiinţare 165 1. Capital social
2. Imobilizări corporale 13.860 100.000 acţiuni 10.000
3. titluri de participare 800 2. Rezerve 3.252
4. Stocuri 4.400 3. Profit 1.093
5. Creanţe 4.800 4. Furnizori 10.200
din care „OLTENIA” 160 5. Alte datorii 204
6. Disponibilităţi 724
TOTAL ACTIV 24.749 TOTAL PASIV 24.749
S.C. „OLTENIA” S.A.
Elemente patrimoniale de ACTIV Elemente patrimoniale de PASIV
1. Cheltuieli de înfiinţare 4 1. Capital social
2. Construcţii 800 24.000 acţiuni 2.400
3. Echipamente 1.400 2. Rezerve 628
4. Alte mijloace fixe 100 3. Pierdere -166
5. Stocuri 640 4. Provizioane pentru riscuri 54
6. Creanţe 830 5. Furnizori 800
7. Disponibilităţi 122 din care S.C. „MOLDOVA” 160
8. Cheltuieli anticipate 16 6. Alte datorii 196
Prin proiectul de fuziune se prevede:
a) fuziune prin absorbţie;
b) raportul de schimb se calculează luând în considerare valoarea activului
net corectat al celor două societăţi,
c) valorile de aport al societăţii absorbite în funcţie de care se calculează
activul net corectat sunt:
1. Fondul comercial 300 lei
2. Construcţii 1.060 lei
3. Instalaţii tehnice 1.400 lei
4. Alte imobilizări corporale 120 lei
5. Deprecierea stocurilor este de 5 % faţă de
valoarea contabilă
6. Creanţe 800 lei
d) S.C. „MOLDOVA” S.A. preia în totalitate obligaţiile S.C. „OLTENIA”
S.A., precum şi provizioanele pentru riscuri constituite;
e) La S.C. „MOLDOVA”, fondul comercial este evaluat la 1.000 lei, iar
imobilizările corporale la 14.360 lei.
Se cere:
a) să se determine raportul de schimb pentru fuziunea prin absorbţie;
b) să se determine numărul de acţiuni ce se vor emite de S.C.
„MOLDOVA” S.A. pentru S.C. „OLTENIA” S.A.;
c) să se calculeze şi înregistreze prima de fuziune;
d) să se contabilizeze operaţiunile din fuziune la cele două societăţi;
e) să se întocmească Bilanţul S.C. „MOLDOVA” S.A. după
operaţiunea de fuziune şi să se comenteze:
a) Determinarea raportului de schimb
a1) calculul activului net corectat la S.C. „OLTENIA” S.A.
• Capitalul social 2.400 lei
• Rezerve 628 lei
• Rezultat -166 lei
• Active fictive:
o Cheltuieli înfiinţare -4 lei
o Cheltuieli anticipate -16 lei
• Plusvaloarea la fond comercial 300 lei
• Plusvaloarea la construcţii 260 lei
• Plusvaloarea la imobilizări corporale 20 lei
• Diferenţe din reevaluare stoc -32 lei
• Diferenţe din reevaluarea creanţelor -30 lei
---------------------
TOTAL ACTIV NET CORIJAT 3.360 lei
--------------------
a2) calculul valorii matematice (Vm) a unei acţiuni S.C. „OLTENIA”
S.A.
3.360 lei
Vm = = 0,14 lei/acţiune
24.000
a3) Calculul activului net corectat la S.C. „MOLDOVA” S.A.
• Capitalul social 10.000 lei
• Rezerve 3.252 lei
• Rezultat (profit) 1.093 lei
• Active fictive- Cheltuieli înfiinţare -165 lei
• Plusvaloarea fondului comercial 1.000 lei
• Plusvaloarea imobilizărilor corporale 500 lei
• Plusvaloarea la acţiunile deţinute la
S.C. „CRISTAL” S.A. 320 lei
(8.000 acţiuni x (0,14 lei/acţiune – 0,1 lei/ acţiune = 320 lei)
---------------------
TOTAL ACTIV NET CORIJAT 16.000 lei
---------------------
a4) Calculul valorii matematice (VM) a unei acţiuni a S.C.
„MOLDOVA” S.A.
16.000 lei
Vm = = 0,16 lei/acţiune
100.000
a5) Calculul raportului de schimb (Rs)
Valoarea matematică (Vm) a acţcţiun OLTENIA
Rs =
Valoarea matematică (Vm) a acţcţiun MOLDOVA
0,14 lei 7
Rs = = 0,875 sau
0,16 lei 8
Comentariu:
• O acţiune S.C. „OLTENIA” S.A. se va schimba cu 0,875 sau
7/8 acţiuni S.C. „MOLDOVA” S.A.
b) Determinarea numărului de acţiuni ce se emit de S.C.
„MOLDOVA” S.A. pentru acţionarii societăţii S.C.
„OLTENIA” S.A.
b1)
Număum de Număum de acţcţiu Număumde acţcţiu
= - x Rs
acţcţiu de emis de SC " OLTENIA" SA de SC " MOLDOVA " SA
Nr.de acţiuni de emis = (24.000 - 8.000) x 7/8 = 14.000 acţiuni

sau
b2) Număr de acţiuni = Valoarea aportului societăţii absorbite

de emis Valoarea matematică a unei acţiuni a
societăţii absorbante
= 3.360 lei/0,16 lei = 21.000 acţiuni
8.000 acţiuni x 7/8 = 7.000 acţiuni
21.000 acţiuni – 7.000 acţiuni = 14.000 acţiuni
c) Determinarea sumei cu care va fi majorat capitalul social şi
mărimea primei de fuziune
c1) calculul sumei cu care se majorează capitalul social:
Suma cu care creşre Număum de Valoarea nominală

capitalul = acţcţiu × a unei acţcţiu a
social al S.C. " MOLDOVA" SA de emis SC " MOLDOVA" SA
=
14.000 acţiuni x 0,1 lei/acţiune = 1.400
c2) Prima de fuziune se compune din: c2.1) boni de fuziune şi c2.2)
prima de emisiune
1) boni de fuziune, ar reprezenta:
- Fracţiunea de aport aparţinând S.C. “MOLDOVA” S.A., respectiv:
3.360 x 33,33 % (8.000 acţiuni/24.000 acţiuni) = 1.119,888 lei
- Valoarea nominală a participaţiei, respectiv:
8.000 acţiuni x 0,1 lei/acţiune = 800 lei
- Boni de fuziune = 1.119,888 lei – 800 lei = 319,888 lei
sau
2) boni de fuziune =
Valoarea matematică
Număum
de acţcţiu
× a unei acţcţiu SC " OLTENIA =
deţeţinu la SC " OLTENIA" SA
" SA
8.000 acţiuni x 0,14 lei/acţiune = 1.120 lei

Număum de acţcţiu Valoarea nominală
× =
deţeţinu la SC " OLTENIA" SA a unei acţcţiu
8.000 acţiuni x 0,1 lei/acţiune = 800lei
------------------------------
Boni de fuziune = 320 lei
3) prima de emisiune – reprezintă fracţiunea de aport ce trebuie
remunerată şi se calculează:
Ponderea deţinută
Valoarea de aport net al
= în capitalul social
SC „OLTENIA” SA
100-33,33=66,66
3.360 lei x 66,66 % = 2.239,776 lei
Diminuarea cu aportul de capital social
14.000 acţiuni x 0,1 = 1.400 lei
---------------------------
Prime de emisiune = 839,776 lei
sau
(24.000 – 8.000) x 0,14 = 2.240
14.000 acţiuni x 0,1 lei = 1.400
-------------------------
Prima de emisiune = 840

d) Contabilizarea operaţiunilor de fuziune:
d1) La societatea comercială absorbită S.C. „OLTENIA” S.A.
1. Transmiterea capitalurilor proprii
-------------------- x ------------------
% = 456 3.360.lei
1012 2.400.lei
1068 628 lei
121 -166 lei
105 498 lei
-------------------- x ------------------
2. Transmiterea soldurilor conturilor de activ:
--------------------------- X -----------------------------
892 = % 4.410
Imobilizări corporale 2.580
Fondul comercial 300
Stocuri 608
Creanţe 800
Disponibilităţi 122
--------------------------- X -----------------------------
3. Transmiterea soldurilor conturilor de pasiv:
--------------------------- x ---------------------
% = 892 4.410
Furnizori 800
Alte datorii 196
Provizioane 54
Decontări cu asociaţii 3.360
privind operaţiile de capital
--------------------------- x ---------------------
d2) la S.C. „MOLDOVA” S.A. - absorbantă
1. Majorarea capitalului social:
--------------------------- X -----------------------------
456 = % 3.360
1012 1.400
261 800
1042 1.160
--------------------------- X -----------------------------
2. Preluat activele de la S.C. „OLTENIA” S.A. :
---------------------------------- x ---------------------
% = 456 4.410
Imobilizări corporale (212 2.580
Fondul comercial (207) 300
Stocuri (301) 608
Creanţe (4111) 800
Disponibilităţi (5121) 122
---------------------------------- x ----------------------
3. Preluarea pasivelor de la S.C. „OLTENIA” S.A.:
---------------------- x -----------------------------
456 = % 1.050
Furnizori (401) 800
Provizioane pentru riscuri şi 54
cheltuieli (151)
Alte datorii 196
---------------------- x -----------------------------
4. Contabilizat compensarea datoriilor şi creanţelor reciproce în cele două
societăţi care au fuzionat:
--------------------------- x -----------------------------
401 = 4111 800
--------------------------- x -----------------------------
e) Întocmirea Bilanţului S.C. „MOLDOVA” S.A. după fuziune:
BILANŢUL
S.C. „MOLDOVA” S.A. după fuziune
ACTIVUL PATRIMONIAL PASIVUL PATRIMONIAL

1. Fondul comercial 1.300 1. Capital social 11.400
2. Imobilizări corporale 16.940 2. Prime 1.160
3. Stocuri 5.008 3. Rezerve 3.252
4. Creanţe 5.600 4. Diferenţe din reevaluare 1.335
5. Disponibilităţi 846 5. Profit 1.093
6. Furnizori 11.196
7. Provizioane 54
5. Alte datorii 204
TOTAL ACTIV 29.694 TOTAL PASIV 29.694.000
VERIFICAREA CUNOŞTINŢELOR:
1. Precizaţi şi justificaţi tipurile de fuziuni operante în

restructurarea entităţilor economice.
2. Ce este raportul de schimb şi cum se determină acesta?
3. Precizaţi şi redaţi modelele relaţionale de determinate a
primei de fuziune.
Unitatea de curs 5: Problematica divizării societăţilor
comerciale în contextul cadrului legislativ din România
Scop şi obiective
Scopul principal al cursului este rezolvarea cazurilor practice de divizare în
condiţiile evaluării globale şi în condiţiile aplicării metodei valorii nete
contabile.
Obiectivele vizate de curs sunt:
• prezentarea cadrul general privind divizarea entităţilor din economia
românească;
• analizarea tipurilor şi mecanismelor de divizare a entităţilor economice:
divizarea entităţilor economice în condiţiile evaluării globale; evaluarea
entităţilor economice în condiţiile aplicării metodei valorii nete contabile;
• analizarea implicaţiilor fiscale ocazionate de operaţiunile de divizare;
• reflectarea în contabilitate a operaţiilor de divizare a entităţilor din
economie
Concepte de bază: divizare, primă de divizare
Unitatea de curs 5
Problematica divizării societăţilor comerciale în contextul cadrului
legislativ din România
Sinteză
Contabilitatea operaţiunilor de divizare a societăţilor comerciale. Cadrul
juridic al operaţiunilor de divizare
Divizarea societăţilor comerciale este reglementată în ţara noastră de Legea nr.
31 din 1990, modificată şi republicată.
Divizarea se face prin împărţirea întregului patrimoniu al unei societăţi care îşi
încetează existenţa între două sau mai multe societăţi existente sau care iau
astfel fiinţă.
Societatea nu îşi încetează existenţa, în cazul în care o parte din patrimoniul ei
se desprinde şi se transmite către una sau mai multe societăţi existente sau care
se înfiinţează.
Divizarea are ca efect dizolvarea fără lichidare, a societăţii care îşi încetează
existenţa şi transmiterea universală a patrimoniului sau către societăţile
beneficiare, în starea în care se găseşte la data divizării, în schimbul atribuirii
de acţiuni sau de părţi sociale ale acestora către asociaţii societăţii care
încetează.
Societatea comercială care se divizează se află în aceeaşi situaţie cu societatea
absorbită în cazul fuziunii, cu diferenţa că ea aportează activele şi datoriile nu
numai la o singură societate, ci la mai multe societăţi, preexistente sau nou
înfiinţate. Societăţile beneficiare se găsesc în situaţia societăţii absorbante sau a
societăţii noi. Ele vor emite titluri pentru majorarea capitalului sau constituirea
acestuia.
Divizarea societăţilor comerciale este inversul fuziunii şi este reglementată prin
Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată şi prin Directiva a
6-a publicată în 17 decembrie 1982. Divizarea poate avea loc prin absorbţie
sau prin constituirea de noi societăţi.
Divizarea prin absorbţie constă în totalitatea operaţiunilor de transfer a
ansamblului patrimoniului sau la mai multe societăţi, acţionarii săi primind
acţiuni sau părţi sociale ale societăţilor beneficiare şi eventual o sumă de bani,
numită sultă, şi care nu poate depăşi 10 % din valoarea nominală sau din
valoarea contabilă.
Divizarea prin constituirea de noi societăţi constă din ansamblul
operaţiunilor prin care o societate comercială transferă la mai multe societăţi
nou constituite patrimoniul său, acţionarii săi primind în schimb acţiuni sau
părţi sociale ale societăţilor nou înfiinţate şi eventual o sumă de bani numită
sultă şi care nu trebuie să depăşească 10 % din valoarea nominală sau contabilă
a unei acţiuni sau părţi sociale.
Directiva a 6-a europeană referitoare la diviziunea societăţilor comerciale face
referire la: Proiectul de divizare, elaborat de societăţile participante în
operaţiunea de divizare; Repartizarea patrimoniului; Participaţii reciproce.
Faţă de aceste prevederi, pe plan naţional divizarea societăţilor comerciale este
reglementată prin art. 233 - 245 din Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Conform acestei reglementări se defineşte şi divizarea care se face prin
împărţirea întregului patrimoniu al unei societăţi, care îşi încetează existenţa,
între două sau mai multe societăţi existente sau care iau astfel fiinţă.
În cazul în care o parte din patrimoniul unei societăţi se desprinde şi se
transmite uneia sau mai multor societăţi, aceasta îşi încetează existenţa.
La baza operaţiunii de divizare stau hotărârile adunărilor generale din fiecare
societate comercială care participă la divizare, întocmindu-se de către
administratorii acestora. Proiectul de divizare. Acesta se depune la Oficiul
Registrului Comerţului, unde este înmatriculată fiecare societate comercială.
Proiectul de divizare estre însoţit de o Declaraţie a societăţii comerciale care îşi
încetează existenţa în urma divizării şi cu explicaţiile privind stingerea
pasivului. După avizarea Proiectului de divizare de judecătorul delegat, acesta
se publică în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a.
Pentru aprobarea divizării societăţilor comerciale administratorii acestora pun
obligatoriu la dispoziţia acţionarilor sau asociaţilor: proiectul de divizare; darea
de seamă sau un raport al administratorilor; raportul cenzorilor sau auditorilor
financiari; bilanţul de divizare; evidenţa contractelor cu valoare de peste 5
milioane lei; raportul unuia sau a mai multor experţi numiţi de judecătorul
delegat.
Societăţile comerciale care dobândesc bunuri prin efectul divizării răspund faţă
de creditori pentru obligaţiile societăţii care şi-au încetat existenţa ca urmare a
diviziunii, iar în cazul în care nu se poate stabili responsabilitatea pentru
fiecare societate, ele răspund solidar.
Juridic divizarea societăţilor comerciale se caracterizează prin:
a) dizolvarea fără lichidarea societăţii comerciale;
b) transmiterea universală a patrimoniului societăţii divizate;
c) schimbarea de drepturi sociale.
Cu ocazia asigurării societăţilor comerciale sunt obligatorii următoarele
operaţiuni:
a) întocmirea situaţiilor financiare ale tuturor societăţilor comerciale
care participă la operaţiunea de divizare;
b) auditarea situaţiilor financiare;
c) evaluarea tuturor elementelor patrimoniale ale societăţilor comerciale
care participă la operaţiunea de divizare;
d) determinarea primei de divizare.
Elemente de fiscalitate ale operaţiunilor de divizare. Bunurile primite prin
divizare se înregistrează la valoarea de aport supunându-se amortizării în
funcţie de acesta baza.
Societăţile comerciale ce îşi încetează activitatea ca urmare a divizării depun
obligatoriu Declaraţie de impunere şi de plată a impozitului pe profit cu 10 zile
înainte de data consemnării încetării existenţei la Registrul Comerţului.
Schimbarea destinaţiei rezervelor şi a fondurilor care sau bucurat de
deductibilitate prin distribuire către acţionari sau asociaţi se supun impozitului
pe profit şi impozitului pe dividende. Sumele rezultate din evaluarea în cazul
divizării unor contribuabili se reflectă în conturile de rezerve şi nu pot fi
folosite pentru majorarea capitalului social, în caz contrar se supun impozitului
pe profit.
Referitor la pierderile fiscale înregistrate de societăţile comerciale care îşi
încetează activitatea prin fuziune, divizare, dizolvare sau lichidare se
precizează că acesta nu se recuperează. Dacă se desprinde o parte din
patrimoniul unei societăţi comerciale în urma operaţiunii de divizare, se poate
recupera o parte din pierderea fiscală înregistrată înainte de momentul divizării
proporţional cu drepturile şi obligaţiile menţionate de respectiva societate
comercială.
Transferul total sau parţial al patrimoniului unei societăţi comerciale ca urmare
a diviziunii sau fuziunii nu se consideră livrare de bunuri şi nu se TVA-tizează.
CAZ PRACTIC DE DIVIZARE REZOLVAT
Societatea comercială „ALFA” se divizează în urma Hotărârii Adunării
Generale a acţionarilor cedând patrimoniul societăţii comerciale existente,
respectiv S.C. „BETA” şi S.C. „GAMA”. Se cunosc următoarele date privind
S.C. „ALFA”
Bilanţul S.C. „ALFA” S.C.
ACTIV PASIV
1. Imobilizări 2.100 Capital social 3.000
2. Stocuri 1.500 Rezerve 600
3. Creanţe 1.200 Datorii 1.200
TOTAL 4.800 TOTAL 4.800
În urma evaluării s-a stabilit pentru imobilizări o diferenţă în plus de 300 lei.
Prin procesul de divizare s-a convenit ca S.C. „BETA” să preia activele
imobilizate, iar S.C. „GAMA” să preia activele de exploatare şi datoriile.
Activul net corectat al S.C. „ALFA” este de 3.900 lei, determinat prin metoda
aditivă, astfel: Activul net contabil = 4.800 lei – 1.200 lei = 3.600 lei.
Activul net corectat este egal cu activul net la care se adiţionează diferenţa din
reevaluare, şi anume: 3.600 lei + 300 lei = 3.900 lei.
De asemenea, activul net corectat se poate determina şi prin metode
substitutive, scăzându-se din totalul activului net corectat mărimea datoriilor,
respectiv: 5.100.000 lei – 1.200 lei = 3.900 lei.
În baza celor prevăzute în proiectul de divizare se procedează la repartizarea
patrimoniului societăţii comerciale „ALFA” între societăţile comerciale
„BETA” şi „GAMA” şi anume:
„BETA” – preia imobilizările în suma de 2.400 lei.
„GAMA” preia activele de exploatare şi datoriile, respectiv: 1.500 lei + 1.200
lei – 1.200 lei = 1.500 lei.
Rezultă următoare repartizare a patrimoniului SC „ALFA”, între S.C. „BETA”
şi S.C. „GAMA”:
S.C. „BETA” – imobilizări 2.400 lei 61,5 %
S.C. „GAMA” – active de exploatare şi datorii 1.500 lei 38,5 %
----------------------------------
TOTAL 3.900 lei 100 %
Ca urmare a divizării societăţii comerciale „ALFA”, acţionării acesteia

vor primi acţiuni de la S.C. „BETA” pentru 2.400 lei şi de la S.C. „GAMA”
pentru 1.500 lei.
Reflectarea în contabilitate a patrimoniului societăţii comerciale
divizate:
a) Transmiterea aportului patrimonial către societatea comercială
„BETA”:
------------------- x ----------------
456 = 212 2.400
456 BETA
------------------- x ----------------
b) Transmiterea aportului patrimonial către societatea comercială

GAMA:
-------------------- x ------------------
456 = % 2.700
456 GAMA 301 1.500
4111 1.200
-------------------- x ------------------
c) Transmiterea datoriilor către societatea comercială „GAMA”, se

face:
------------------ x ------------------
401 = 462 1.200
462/ GAMA
------------------- x ------------------
Reflectarea în contabilitate a aportului la societăţile comerciale înfiinţate:

d) Preluarea aporturilor la societatea comercială BETA:
------------------ x ------------------
456 = 1012 2.400
456/ ALFA
------------------- x ------------------
e) Preluarea aporturilor la societatea comercială GAMA:
------------------ x ------------------
456 = 1012 1.500
456/ ALFA
------------------- x ------------------
f) Primirea imobilizărilor la societatea comercială BETA:

------------------ x ------------------
212 = 456 2.400
456 ALFA
------------------- x ------------------
g) primirea activelor circulante la societatea comercială GAMA:
------------------ x ------------------
% = 456 2.700
301 456/ ALFA 1.500
4411 1.200
------------------- x ------------------
h) preluarea obligaţiilor la societatea comercială „GAMA”
------------------ x ------------------
456 = 401 1.200
456/ ALFA
------------------- x ------------------
1. Precizaţi şi comentaţi care sunt principale operaţii ce se
impun cu ocazia divizării entităţilor economice.
2. Precizaţi etapele de lucru şi organismele implicate în
divizarea entităţilor economice.
Unitatea de curs 6: Problematica dizolvării şi lichidării
entităţilor economice
Scop şi obiective:
Scopul cursului vizează rezolvarea cazurilor practice privind lichidarea
entităţilor economice.
Obiectivele cursului vizează prezentarea şi discutarea:
• cadrului general al dizolvării şi lichidării entităţilor economice;
• problematicii dizolvării entităţilor economice;
• problematicii lichidării entităţilor economice;
• implicaţiilor fiscale ale lichidării entităţilor economice;
• modului de reflectare în contabilitate a principalelor operaţiuni generate
de lichidarea entităţilor economice.
Concepte de bază: dizolvare, lichidare, radiere
Unitatea de curs 6
Problematica dizolvării şi lichidării entităţilor economice
Sinteză
Cadrul general privind dizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale
Dizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale sunt noţiuni care se referă la
acelaşi proces economic, respectiv la încetarea activităţii acesteia.
Dizolvarea societăţii comerciale înseamnă desfiinţarea juridică a acesteia, care
se finalizează cu radierea societăţii din registrul comerţului.
Lichidarea unei societăţi comerciale reprezintă „ansamblu de operaţii care,
după dizolvarea societăţii, au ca obiect realizarea elementelor de activ
(transformarea activului în bani) şi plata creditorilor, în vederea partajului
activului net rămas între asociaţi”.
Din această definiţie rezultă că lichidarea unei societăţi comerciale este
precedată de dizolvarea ei. Juridic dizolvarea şi lichidarea societăţilor
comerciale este reglementată prin Legea nr. 31/1990, privind societăţile
comerciale, republicată; prin Legea nr. 85/2005 privind procedura insolvenţei,
M.O. nr. 359/21.04.2006.
Dizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale pot fi de două feluri: dizolvare
şi lichidare benevolă; dizolvare şi lichidare forţată.
Contabilitatea operaţiilor de lichidare a societăţilor comerciale
Potrivit părerii unor specialişti operaţiile efectuate de către lichidator pot fi
repartizare în trei etape: deschiderea lichidării; operaţii de lichidare; operaţii de
partaj.
1. Deschiderea lichidării cuprinde:
a) inventarierea patrimoniului;
b) întocmirea bilanţului de pornire a lichidării.
a) Inventarierea patrimoniului se face în conformitate cu Legea contabilităţii
nr. 82/1991 şi Ordinul ministrului finanţelor nr. 2.388/ 1995 pentru aprobarea
Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii patrimoniului.
Inventarierea urmăreşte să pună de acord contabilitatea cu realitatea faptică. Se
realizează prin inventarierea fizică a activelor şi constatarea valorică a
existenţei creanţelor şi datoriilor întreprinderii.
Inventarul trebuie să indice valoarea aproximativă a bunurilor din patrimoniul
societăţii comerciale. Se poate numi un expert, pe cheltuiala averii debitorului,
pentru a realiza evaluarea bunurilor.
b) Întocmirea bilanţului de pornire a lichidării
Se realizează pe baza ultimului bilanţ întocmit de către societatea comercială
căruia i se aplică următoarele corecţii:
- se înregistrează rezultatele inventarierii, concretizate în plusuri sau
minusuri la inventar;
- se anulează imobilizările necorporale considerate a nu avea valoare
economică, prin trecerea pe cheltuială. Printre imobilizări necorporale amintim:
cheltuielile de constituire neamortizate integral, cheltuielile de dezvoltare
pentru care nu există cumpărători şi fondul comercial când s-a decis vânzarea
separată a activelor;
- se anulează activele de regularizare ce privesc exerciţiile următoare,
unitatea fiind în lichidare nu îşi mai continuă activitatea. Este cazul
cheltuielilor înregistrate în avans şi care vor fi decontate la cheltuielile
ultimului exerciţiu.
2. Operaţiile de lichidare constau în vânzarea activelor, încasarea creanţelor şi
plata datoriilor.
• Vânzarea activelor
Activele se valorifică la valoarea de lichidare, care, de regulă, este mai scăzută
decât valoarea de piaţă (actuală). Bunurile care, în condiţii normale
(continuitatea activităţii) au o valoare actuală (de piaţă), în cazul lichidării
întreprinderii valoarea acestora suportă o reducere sensibilă, deoarece pot să nu
aibă aceeaşi utilitate pentru cei care le achiziţionează sau datorită faptului că
vânzarea lor antrenează cheltuieli suplimentare.
• Încasarea creanţelor se face având în vedere lista acestora întocmită de
către evaluator în faza de deschidere a lichidării şi ţinând seama de eventualele
sconturi acordate clienţilor şi debitorilor societăţii.
• Transferul la venituri a subvenţiilor pentru investiţii nevirate încă la
rezultate şi a
provizioanelor pentru deprecierea activelor, a provizioanelor pentru riscuri şi
cheltuieli existente la data respectivă.
• Achitarea datoriilor societăţii în ordinea de prioritate stabilită conform
listei creditorilor şi situaţiei acestora – garantate sau negarantate.
• Achitarea datoriilor legate de operaţiile de lichidare
Lichidarea unei societăţi comerciale generează unele datorii cum ar fi:
penalităţi din rezilierea (ruperea) contractelor încheiate, chirii plătite anticipat
pentru contractele de închiriere, onorariul lichidatorului, indemnizaţii de
concediere a personalului etc.
• Stabilirea rezultatului din operaţiile de lichidare
Efectuarea operaţiilor de lichidare constând din vânzarea activelor, încasarea
creanţelor, plata datoriilor, înregistrarea cheltuielilor de lichidare, stabilirea
rezultatului nu ridică probleme deosebite în ceea ce priveşte contabilizarea lor,
faţă de înregistrările efectuate în cursul vieţii normale a societăţii comerciale.
• Întocmirea bilanţului de lichidare final
Bilanţul de lichidare final se întocmeşte la sfârşitul operaţiilor de lichidare.
Acesta cuprinde:
- ca active, disponibilităţile băneşti aflate în cont şi în mod excepţional,
eventuale bunuri, atunci când în contractul de societate şi prin regulile de
lichidare s-a prevăzut ca anumite bunuri aduse ca aport la capitalul social să nu
facă obiectul vânzării prin licitaţie publică.
- ca pasive, capitalurile proprii şi rezultatul obţinut din operaţiile de lichidare.
3. Operaţiile de partaj
Aceste operaţii constau în restituirea (rambursarea) capitalului social, plata
activului net către asociaţi sau acţionari şi împărţirea câştigului din operaţiile
de lichidare. Capitalul social de rambursat fiecărui acţionar sau asociat
corespunde cu valoarea nominală neamortizată a acţiunilor sau părţilor sociale
deţinute de aceştia.
Câştigul din operaţiile de lichidare se repartizează în conformitate cu
menţiunile din statutul societăţii sau în funcţie de cota de participare la
capitalul social.
Operaţiile de lichidare se pot finaliza cu profit sau cu pierdere. Având în vedere
aceste situaţii, operaţiile de partaj se prezintă astfel:
a) Rezultatul obţinut din operaţiile de lichidare este un câştig (pozitiv).
Noţiunea de „câştig” din lichidare nu se referă strict la soldul contului 121
„Profit şi pierdere”, analiticul distinct, care reflectă profitul obţinut din
operaţiile de lichidare. Această noţiune are un caracter mai cuprinzător,
incluzând rezervele societăţii.
În această situaţie partajul se face astfel:
- capitalul social se va distribui la valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor
sociale;
- rezervele legale se vor distribui diminuate cu impozitul pe profit şi impozitul
pe dividende;
- celelalte elemente ale capitalurilor proprii, inclusiv rezultatul lichidării, se
vor distribui diminuate cu impozitul pe dividende.
b) Rezultatul lichidării este negativ. Operaţiile de lichidare propriu-zise s-au
finalizat cu o pierdere care poate fi acoperită din capitalurile proprii,
proporţional cu contribuţia la capitalul social. Asociaţilor sau acţionarilor li se
restituie capitalul social şi restul din capitalurile proprii rămase după acoperirea
pierderii din operaţiile de lichidare.
c) Rezultatul lichidării este negativ iar pierderea nu poate fi acoperită din
capitalurile proprii. În funcţie de forma de organizare juridică a societăţii
lichidate se procedează astfel:
- în cazul societăţilor comerciale cu răspundere limitată şi pe acţiuni în
cadrul cărora asociaţii, respectiv acţionarii răspund doar până la limita
capitalului social, datoriile rămase neacoperite se anulează. În această situaţie
nu se mai restituie capitalul social.
în cazul societăţilor comerciale în nume colectiv, în comandită simplă şi în
comandită pe acţiuni, unde acţionarii, respectiv asociaţii răspund nelimitat şi
solidar, datoriile rămase neacoperite sunt suportate de cel puţin unul dintre
asociaţi sau acţionari prin executarea silită a averii personale (în cazul lichidării
judiciare).
1. Precizaţi etapele procedurii de lichidare a

entităţilor economice.
2. Precizaţi deosebirile dintre lichidarea judiciară şi
cea benevolă.
3. Precizaţi deosebirile dintre procedura de lichidare
şi dizolvare a unei entităţi economice.
Unitatea de curs 7: Atribuţii şi responsabilităţi ale subiecţilor
implicaţi în operaţiuni de fuziune, divizare, dizolvare, lichidare
şi excludere din entităţile economice
Scop şi obiective
Scopul cursului este ca studenţii să înţeleagă mecanismul operaţiilor de
fuziune, divizare, dizolvare şi lichidare, iar pe baza cunoştinţelor dobândite să
reuşească să elaboreze referate de sinteză cu privire la subiecţii implicaţi în
operaţiuni de restructurare economică.
Obiective:
• Atribuţiile subiecţilor implicaţi în operaţiuni de restructurare;
• Responsabilităţile subiecţilor interveniţi în operaţiunile de restructurare
economică.
Concepte de bază: restructurare, restructurare economică
Unitatea de curs 7
Atribuţii şi responsabilităţi ale subiecţilor implicaţi în operaţiuni de
fuziune, divizare, dizolvare, lichidare şi excludere din entităţile economice
Sinteză
Organele care aplică procedura de lichidare
Sunt diferite în funcţie de tipul lichidării.
În cazul lichidării judiciare sunt implicate următoarele organe: instanţa de
judecată, judecătorul sindic, lichidatorul, creditorii.
În cazul lichidării benevole organele care aplică procedura de lichidare sunt:
lichidatorul numit de adunarea generală, organul financiar ce verifică şi
calculează impozitele şi taxele datorate de societatea comercială supusă
lichidării şi instanţa de judecată.
Etapele procedurii de lichidare judiciară
Procedura de lichidare judiciară cuprinde următoarele operaţii.
a) Înlocuirea administratorilor societăţii
b) Predarea gestiunii
c) Restrângerea activităţii şi lichidarea societăţii
d) Întocmirea bilanţului final de lichidare şi a proiectului de repartizare a
activului net între asociaţi
e) Radierea societăţii comerciale
1. Enumeraţi şi comentaţi rolul organismelor implicate în

lichidarea judiciară şi benevolă a entităţilor economice.
2. Precizaţi şi comentaţi rolul şi atribuţiile organismelor
implicate în divizarea entităţilor economice.
3. Precizaţi şi comentaţi rolul şi atribuţiile subiecţilor
implicaţi în fuziunea entităţilor economice.
Cluj-Napoca, 2004, pag. 15-114
2003, pag. 105-228
• ***, Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, M. Of. nr.
359/21.04.2006
48/14.01.2005
• OMFP nr. 1.376/2004 cuprinzând Normele metodologice privind
reflectarea în contabilitate a principalelor operaţiuni de fuziune, divizare,
dizolvare şi lichidare a societăţilor comerciale, precum şi retragerea sau
excluderea unor asociaţi din cadrul societăţilor comerciale şi tratamentul
fiscal al acestora, M. Of. nr. 1012 bis/03.11.2004
TEME DE CONTROL:
1. Situaţia patrimoniului conform bilanţului de fuziune al societăţilor
comerciale care fuzionează, respectiv, societatea “M”, în calitate de societate
absorbantă şi societatea “N” în calitate de societate absorbită, se prezintă astfel:
BILANŢUL
Societăţii comerciale “M”
ACTIVUL PATRIMONIAL SUME PASIVUL PATRIMONIAL SUME
1. Imobilizări corporale 5.375 1. Capital subscris vărsat (1012) 2.000
(212÷214) - 281 (200 acţiuni x 10 lei)
(8.300 – 2.925) 1.000 2. Alte rezerve (1068) 2.875
2. Mărfuri (371 – 397) 3. Furnizori de imobilizări (404) 3.875
(1.100 – 100) 2.125
3. Clienţi (4111 – 491)
(2.200 – 75) 250
4. Conturi la bănci in lei (5121)
BILANŢUL
Societăţii comerciale N
ACTIVUL PATRIMONIAL SUME PASIVUL PATRIMONIAL SUME
1. Imobilizări corporale 1.150 1. Capital subscris vărsat (1012) 1.250
(212÷214) - 281 (125 acţiuni x 10 lei)
(2.125 – 975) 825 2. Alte rezerve (1068) 1.150
2. Materii prime (301) 1.600 3. Clienţi - creditori (419) 1.225
3. Clienţi (4111 – 491)
(1.875 – 275) 50
4. Conturi la bănci în lei (5121)
Imobilizările ale celor două societăţi au fost evaluate astfel:
• Pentru societatea M, la 8.500 lei faţă de valoarea rămasă de 5.375 lei
• Pentru societatea N, la 2.500 lei faţă de valoarea rămasă de 1.150 lei
Se cere:
A. Să se determine şi să se contabilizeze diferenţa din evaluarea imobilizărilor.
B. Să se determine activul net al celor două societăţi care fuzionează.
C. Să se compare activul net al celor două societăţi.
1. Să se determine valoarea contabilă a activelor celor două societăţi care
fuzionează:
• pentru societatea comercială “M”;
• pentru societatea comercială “N”;
2. Să se determine raportul de schimb al acţiunilor:
• să se calculeze raportul de schimb şi să se comenteze;
• să se determine numărul de acţiuni ce se vor emite de către
societatea absorbantă “M”;
3. Să se determine capitalul social şi prima de fuziune la societatea
absorbantă “M”:
a) determinarea capitalului social
94 acţiuni x 10 lei/valoarea nominală a acţiunii societăţii absorbante = 940 lei
b) determinarea primei de fuziune
4. Operaţiuni contabile ca urmare a fuziunii prin absorbţie:
4.1. La societatea absorbită “N”
4.1.1. Înregistrarea activului net transferat la societatea absorbită “N”
4.1.2. Transmiterea posturilor de activ
4.1.3. Transmiterea posturilor de pasiv
4.2. La societatea “M”
4.2.1. Preluarea capitalului social şi a primei de fuziune
4.2.2. Preluarea posturilor de pasiv la societatea “M”
4.2.3. Preluarea posturilor de activ de la societatea “N”
4.3. Întocmirea bilanţului la societatea absorbantă “M”
2. S.C. „X” S.A. prezintă următorul Bilanţ la 30 septembrie N

ACTIV PASIV
1. Imobilizări 150 1. Capital social 300
2. Stocuri 375 (30 acţiuni x 10)
3. Creanţe 1.050 2. Rezerve 975
4. Disponibilităţi 75 3. Profit 150
4. Datorii 225
Se cunosc următoarele informaţii:
• S.C. „X” S.A. se divide în două noi societăţi comerciale S.C. „Y” S.A.
şi S.C. „Z” S.A.
• În adunarea generală a acţionarilor S.C. „X” S.A. s-a hotărât ca
divizarea să se facă în proporţie de 65 % pentru S.C. „Y” S.A. şi 35 %
pentru S.C. „Z” S.A.
Etapele de lucru pentru operaţiunea de divizare:
1. Inventarierea întregului patrimoniu al S.C. „X” S.A.

2. Evaluarea tuturor elementelor patrimoniale de activ şi pasiv ale
SC. „X” S.A.
3. Divizarea şi înregistrarea a operaţiunii de divizare, cunoscându-se
elementele mai sus menţionate şi faptul că în urma evaluării
elementelor patrimoniale ale S.C. „X” S.A. se prezintă astfel:
ACTIV PASIV
1. Fondul comercial 1.800 1. Capital social 300
2. Imobilizări 405 2. Rezerve 975
3. Stocuri 345 3. Profit 150
4. Creanţe 1.275 4. Rezerve din reevaluare 2.250
5. Disponibilităţi 75 5. Datorii 275
3. În această situaţie acţionarii sau asociaţii vor depune sume de bani pentru
achitarea obligaţiilor. Se presupune cazul unei societăţi comerciale (SNC)
care prezintă următorul bilanţ înaintea începerii lichidării:
ACTIV PASIV
POSTURI DE BILANŢ SUME POSTURI DE BILANŢ SUME
1. Imobilizări corporale 10.000 1. Capital subscris vărsat 2.000
(212 ÷ 214) – (2812 ÷ 2814) cont 1012
12.000 – 2.000
2. Mărfuri 600 2. Rezerve legale 100
cont 371 – cont 378 cont 1061
1.000.000 – 400.000
3. Conturi la bănci în lei 1.600 3. Alte rezerve 2.000
cont 5121 cont 1068
4. Cheltuieli în avans 800 4. Rezultatul reportat - 600
cont 471 cont 1171
5. Furnizori – cont 401 9.000
6. Venituri în avans – cont 472 900
Se cunoaşte faptul că aportul la capitalul social a fost realizat de către cei

doi asociaţi, în numerar, în sumă de 1.600 lei, după cum urmează:
• Asociatul A 1.200 lei (60 %)
• Asociatul B – 800 lei (40 %)
Judecătorul sindic şi lichidatorul au procedat la derularea următoarelor
operaţiuni:
• Cesionarea imobilizărilor corporale la 5.000 lei, faţă de 10.000 lei (valoarea
rămasă neamortizată);
• Vânzarea mărfurilor la 1.000 lei, faţă de 600 lei;
• Încasarea chiriei achitată în avans în sumă de 800 lei;
• Plata chiriei încasată anticipat în valoare de 900 lei;
• Identificarea sumelor de acoperit de către cei doi asociaţi în vederea plăţii
furnizorilor;
• Achitarea furnizorilor;
În cazul în care rezultatul lichidării este negativ:
• Valorificarea imobilizărilor corporale;
• Valorificarea mărfurilor;
• Regularizarea şi plata TVA – ului;
• Încasarea chiriei achitate în avans;
• Restituirea chiriei încasate anticipat;
• Închiderea conturilor de cheltuielii venituri:
- Închiderea conturilor de cheltuieli
- Închiderea conturilor de venituri
• Situaţia conturilor 121 “Profit şi pierdere” şi 5121 “Conturi la bănci în lei”
înainte de efectuarea partajului se prezintă astfel:
C 121 “Profit şi pierdere” C 5121 “Conturi la bănci în lei”

D D
• Bilanţul de lichidare înainte de efectuarea partajului activului net se

prezintă astfel:
BILANŢ
ACTIV PASIV
POSTURI DE BILANŢ SUME POSTURI DE BILANŢ SUME
1. Conturi la bănci în lei 1. Capital subscris vărsat
cont 5121 cont 1012
2. Rezerve legale
cont 1061
3. Alte rezerve
cont 1068
4. Pierdere din exerciţiul curent -
cont 121
5. Pierdere din lichidare
cont 121
6. Furnizori – cont 401
TOTAL ACTIV TOTAL PASIV
• Determinarea activului net: AN =

Rezultă din calcul că, pentru achitarea furnizorilor este nevoie de o sumă de
___________ lei, activul net nu este suficient. Conform prevederilor legale,
în situaţia în care toate bunurile care alcătuiesc averea SNC – ului sunt
insuficiente pentru plata datoriilor, judecătorul sindic va proceda la
executarea silită împotriva asociaţilor cu răspundere nelimitată. Astfel, se
procedează ulterior la calcularea şi vărsarea impozitului pe profit şi al celui
pe dividende:
• Determinarea şi înregistrarea impozitului pe profit şi a celui aferent
rezervelor legale;
• Plata impozitului pe dividende;
• Situaţia partajului activului net şi a datoriilor pe asociaţi este următoarea:
Pierderi Pierderi
Capital Rezerve Alte
din ex. din Furnizori Total Diferenţe
social legale rezerve
curent lichidare
Notă: A – asociatul A; B – asociatul B; T – total

• Operaţiunile de partaj al activului net şi al sumelor depuse de asociaţi
pentru plata furnizorilor:
- Înregistrarea capitalului social restituit asociaţilor;
- Înregistrarea pierderii curente şi a celei din lichidare;
- Înregistrarea depunerii de către asociaţi a sumelor necesare plăţii
furnizorilor;
- Înregistrarea achitării furnizorilor prin bancă conform extrasului de
cont.
• Situaţia conturilor 456 “Decontări cu asociaţii privind capitalul” şi 5121
“Conturi la bănci în lei” după derularea operaţiunilor de lichidare se
prezintă astfel:
456 “Decontări cu asociaţii

C 5121 “Conturi la bănci în lei” D
privind capitalul”
MODULUL III
CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR DE LEASING
Scop şi obiective
Scop: Contabilitatea operaţiunilor de leasing cuprinde aspecte referitoare la
operaţiunile de leasing, cum ar fi de exemplu definirea conceptului de leasing,
istoria operaţiunilor de leasing, principalele criterii de clasificare (din care cel
mai important împarte leasingul în leasing financiar şi leasing operaţional),
aspecte referitoare la contractul de leasing precum şi exemple de contabilizare
a operaţiunilor de leasing financiar respectiv operaţional.
Obiective:
• Definirea conceptului de leasing
• Prezentarea principalelor aspecte ale operaţiunilor de leasing
• Reflectarea în contabilitate a operaţiunilor de leasing financiar şi
leasing operaţional
Concepte de bază: Leasing financiar, leasing operaţional, leaseback
Unitatea de curs 8: Cadrul general al operaţiunilor de leasing în

România
Scop şi obiective:
Scop: Discutarea şi comentarea problemelor referitoare la operaţiunile de
leasing.
Obiective:
• Leasingul operaţie comercială;
• Cadrul legislativ privind leasingul în România;
• Conţinutul şi formele leasingului în România.
• Avantajele operaţiunilor de leasing.
Concepte de bază: leasing, locatar, locator
Unitatea de curs 8
Cadrul general al operaţiunilor de leasing în România
Sinteză
Aspecte generale privind operaţiunile de leasing. Delimitări conceptuale
Leasingul este o operaţie prin care o parte, denumită locator/finanţator,
transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun al
cărui proprietar este celeilalte părţi, denumită utilizator, la solicitarea acesteia,
contra unei plăţi periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârşitul perioadei
de leasing, locatorul/finanţatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al
utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a
înceta raporturile contractuale.
Potrivit IAS 17 “Leasingul este un acord prin care locatorul transmite
locatarului, în schimbul unei plăţi sau serii de plăţi, dreptul de a utiliza un bun
pentru o perioadă convenită de timp.”
Leasingul îşi are obârşia în diferite activităţi economice desfăşurate în obştile
săteşti din Rusia şi ţările din Europa Răsăriteană, însă în forma modernă a
apărut în SUA în anii ’50.
În anul 1952 omul de afaceri californian Schoenfeld împreună cu D.P. Booth
au fondat prima societate specializată în operaţiuni de leasing: U.S. Leasing
Corporation. Ei au găsit soluţia de a împrumuta utilajele necesare pentru a
executa o comandă avantajoasă.
În Europa, leasingul a pătruns mai târziu prin Marea Britanie, pentru ca apoi să
se răspândească în ţările occidentale.
Principalele criterii utilizate la clasificarea operaţiunilor de leasing
1. După poziţia furnizorului în contractul de leasing, se disting leasingul direct
şi leasingul indirect.
a) Leasingul direct (leasingul furnizor) se realizează prin încheierea
contractului de leasing între producător şi utilizatorul bunului ce face obiectul
acestui contract, finanţarea fiind asigurată de către furnizor.
b) Leasingul indirect presupune existenţa unor societăţi specializate de leasing,
care preiau funcţia de creditare (finanţare), de prestare de servicii şi de asumare
a riscurilor ce decurg din aceste operaţiuni.
2. În funcţie de modul de transferare a riscurilor şi avantajelor inerente
proprietăţii bunului se disting: leasingul financiar şi leasingul operaţional.
a. Leasingul financiar (finance lease) reprezintă contractul care are ca efect
transferarea la locatar a cvasitotalităţii riscurilor şi avantajelor inerente
proprietăţii bunului. La sfârşitul contractului, poate să intervină sau nu
transferul de proprietate.
Leasingul financiar este operaţiunea de leasing care îndeplineşte una sau mai
multe din următoarele condiţii:
1. riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra
utilizatorului din momentul încheierii contractului de leasing;
2. părţile au prevăzut expres că la expirarea contractului de leasing se
transferă utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului;
3. utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar preţul de cumpărare
va reprezenta cel mult 50 % din valoarea de intrare (de piaţă) pe care acesta
o are la data la care opţiunea poate fi exprimată;
4. perioada de folosire a bunului în sistem de leasing acoperă cel puţin 75 %
din durata normată (normală n.n.) de utilizare a bunului, chiar dacă, în
final, dreptul de proprietate nu este transferat.
b. Leasingul operaţional sau funcţional (operating lease), potrivit legislaţiei
româneşti, este operaţiunea de leasing care nu îndeplineşte nici una din cele 4
condiţii pentru a fi încadrată în categoria leasingului financiar.
3. În funcţie de costurile care stau la baza calculării ratelor de leasing întâlnim:
leasingul brut şi leasingul net.
a) Leasingul brut (full service leasing) cuprinde în ratele de leasing pe lângă
preţul de vânzare a bunului şi cheltuielile de întreţinere, service şi reparaţii.
b) Leasingul net se caracterizează prin particularitatea calculării ratelor de
leasing în funcţie de preţul de vânzare al bunului şi beneficiul, fără a include
costul întreţinerii sau reparaţiilor.
4. În funcţie de durata contractului distingem:
- leasing pe termen scurt (durată medie 6 luni – 1 an);
- leasing pe termen mediu (durată medie 2 – 3 ani);
- leasing pe termen lung (durată medie peste 4 ani).
5. După locul de desfăşurare leasingul poate fi: leasing intern şi leasing extern.
a) Leasingul intern este leasingul la care partenerii sunt din aceeaşi ţară.
b) Leasingul extern reprezintă leasingul la care finanţatorul (locatorul) şi
utilizatorul (locatarul) sunt din ţări diferite.
6. Ţinând seama de particularităţile tehnicii de realizare se disting următoarele
forme de leasing: lease-back, time-sharing, leasingul experimental, master-
leasing etc.
Lease-back sau mai complet sell and lease-back (vinde şi închiriază) cuprinde
operaţiunile prin care proprietarul, având dificultăţi financiare vinde
întreprinderea (bunul) şi simultan o (îl) închiriază de la cumpărător.
Cumpărătorul poate fi o firmă de asigurări, o bancă comercială, o societate de
leasing sau un investitor particular. Acest tip de operaţiuni se utilizează, de
regulă, pentru bunuri imobiliare şi permite o finanţare pe termen lung în
condiţii mai simple decât procedeele tradiţionale (emisiunile de valori
mobiliare, împrumuturile ipotecare etc.). După expirarea perioadei primare,
timp în care cumpărătorul reintră în posesia fondurilor investite, proprietarul
iniţial are dreptul să răscumpere întreprinderea la un preţ destul de scăzut, preţ
dinainte stabilit.
Avantajele şi limitele operaţiunilor de leasing
Pentru utilizator operaţiunile de leasing prezintă următoarele avantaje:
- plata de leasing constituie un avantaj prin economisirea în faza iniţială a
capitalului propriu, plata unui avans nefiind obligatorie;
- mărimea constantă a chiriei facilitează programarea mai riguroasă a
cheltuielilor;
- durata contractului poate fi astfel stabilită încât întreprinderea să fie dotată
permanent cu maşinile cele mai moderne şi cu cel mai bun randament;
- se poate conveni cu furnizorul să înlocuiască utilajul ce constituie obiectul
contractului, cu altul mai modern, utilizatorul fiind astfel ferit de efectele uzurii
morale;
- furnizorii pot permite folosirea în continuare şi după încheierea perioadei
contractuale a bunurilor cu perceperea unei taxe mai reduse.
Pentru furnizor, care poate fi producătorul direct ori proprietarul bunurilor
cumpărate pentru a fi distribuite prin operaţiunile de leasing, acesta prezintă
următoarele avantaje:
- contribuie la promovarea şi dezvoltarea exporturilor, furnizorul având
posibilitatea să realizeze pe lângă exportul tradiţional şi pe cel în leasing, a
cărui mecanism contribuie efectiv la extinderea cererii pentru o serie de
bunuri de valoare ridicată;
- permite atragerea de noi beneficiari care nu pot plăti întregul preţ, în cazul
vânzărilor cash, sau avansul în cazul vânzărilor pe credit;
- câştigarea de noi clienţi şi ca atare rolul promoţional al leasingului se
realizează, de asemenea, prin faptul că un anumit echipament este mai întâi
închiriat, pentru a-l convinge pe client de randamentul său, iar în cazul unui
rezultat pozitiv, acesta poate achiziţiona echipamentul (leasingul
experimental);
- asigură obţinerea unor câştiguri suplimentare din revânzarea sau
reînchirierea maşinilor şi utilajelor care au fost returnate după expirarea
contractului de leasing.
Printre limitele pe care leasingul le prezintă pentru utilizator menţionăm:
- este eficient numai în condiţiile în care se poate exploata obiectul
contractului de leasing pe toată perioada de derulare;
- adeseori este mai costisitor decât cumpărările pe credit, iar opţiunea pentru
o astfel de operaţie se justifică numai dacă sumele eliberate pot fi investite
în alte domenii rentabile.
Pentru furnizor leasingul comportă anumite riscuri:
- înstrăinează numai folosinţa, conservând proprietatea; uneori bunurile pot
fi deteriorate prin utilizarea necorespunzătoare de către beneficiar, iar
cauzele sunt greu de stabilit;
- după prima închiriere este posibil ca bunul să nu-şi mai găsească alţi
utilizatori.
Contractul de leasing
Contractul de leasing trebuie să cuprindă următoarele elemente:
a) părţile în contractul de leasing: locatorul/finanţatorul; utilizatorul.
b) descrierea exactă a bunului ce face obiectul contractului de leasing;
c) valoarea totală a contractului de leasing.
d) valoarea ratelor de leasing şi termenul de plată a acestora;
Ratele de leasing reprezintă:
- în cazul leasingului financiar, cota-parte din valoarea de intrare a bunului şi a
dobânzilor de leasing. Dobânda de leasing reprezintă rata medie a dobânzii
bancare pe piaţa românească;
- în cazul leasingului operaţional, cota de amortizare calculată în conformitate
cu actele normative în vigoare şi un beneficiu stabilit de către părţile
contractante;
e) perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului;
f) clauza privind obligaţia asigurării bunului.
Pe lângă aceste elemente, contractul de leasing financiar trebuie să mai
cuprindă:
a) valoarea iniţială a bunului;
b) clauza privind dreptul de opţiune al utilizatorului cu privire la cumpărarea
bunului şi la condiţiile în care acesta poate fi exercitat.
1. Precizaţi diferenţele dintre leasingul financiar şi

operaţional.
2. Comentaţi operaţiile de leasing ca modalitate de
creditare a locatarului.
3. Prezentaţi avantajele şi limitele leasingului
Unitatea de curs 9-10 : Operaţiuni de leasing operaţional.
Operaţiuni de leasing financiar
Scop şi obiective
Scopul cursurilor: Rezolvarea cazurilor practice operaţiunilor de leasing
operaţional şi financiar
Obiective:
• Conţinutul leasingului operaţional şi financiar
• Subiecţii interveniţi în leasingul operaţional şi financiar
• Reflectarea în contabilitate a operaţiunilor de leasing operaţional şi
financiar.
Cuvinte cheie: leasing operaţional, leasing financiar, locator, furnizor
. Unitatea de curs 9-10

Operaţiuni de leasing
Sinteză
Contabilitatea operaţiunilor de leasing
Societatea DELTA S.A. Cluj-Napoca, preia în leasing financiar un autoturism
FORD FOCUS 18 TDCI de la LEASING S.A. Bucureşti. Furnizorul
autoturismului este NICOSIA AUTO LTD din Cipru.
Calculul şi eşalonarea plăţilor se prezintă astfel:
1. Valoarea de intrare (preţ auto, condiţii de
livrare CIP) 16.240.,00 EUR
2. Valoarea reziduală 20 % 3.248,00 EUR
3. Rata 1, nefinanţată 20 % 3.248,00 EUR
4. Valoarea finanţată 12.992,00 EUR
5. Dobândă 12 % 3.136,20 EUR
6. Comision de analiza-administrare* 1% 162,40 EUR
7. Cheltuieli de import, omologare, înmatriculare*260,00 EUR
8. Servicii asigurare 2.376,00EUR
9. Perioada contractului: 36 luni
10. Nr. rate: 13
11. Rate /an 4
Rata nr. Val. rata* Dobânda Asigurare Total de Total de
plată fără plată cu TVA
TVA
1 2 3 4 5=2+3+4 6
Comision de analiză-administrare* 162,40 193,26
Cheltuieli de import, omologare, înmatriculare* 260,00 309,40
Rata 1 3.248,00 198,00 3.446.00 4.063,12
Rata 2 683,59 389,76 198.00 1.271,35 1.401,23
Rata 3 704,19 369,16 198,00 1.271,35 1.405,14
Rata 4 725,22 348,13 198,00 1.271,35 1.409,14
Rata 5 746,98 326,37 198,00 1.271,35 1.413,28
Rata 6 769,39 303,96 198,00 1.271,35 1.417,53
Rata 7 792,47 280,88 198,00 1.271,35 1.421,92
Rata 8 816,24 257,11 198,00 1.271,35 1.426.44
Rata 9 840,73 232,62 198,00 1.271,35 1.431,09
Rata 10 865,95 207,40 198,00 1.271,35 1.435,88
Rata 11 891,93 181,42 198,00 1.271,35 1.440,82
Rata 12 918,69 154,66 198,00 1.271,35 1.445,90
Rata 13 988,62 84,73 1.073,35 1.261,19
Val. reziduală 3.248,00 3.248 3.865,12
Total val. 16.240,00 3.136,20 2.376,00 22.174,6 25.340,46

* Purtătoare de TVA
În cazul exprimării de către utilizator a opţiunii de cumpărare, transferul de
proprietate se va face la valoarea reziduală la care se adaugă taxele de import.
Derularea prezentului contract se efectuează conform condiţiilor contractuale.
Comisionul de analiză-administrare reprezintă contravaloarea serviciilor
prestate de LOCATOR în vederea acordării finanţării şi nu poate face obiectul
nici unei pretenţii de restituire.
Asigurarea prin efectul legii – RCA este în sarcina utilizatorului.
Cheltuielile de import, omologare înmatriculare sunt în sarcina clientului şi se
achită împreună cu rata 1.
A) În contabilitatea locatarului (S.C. DELTA S.A. Cluj - Napoca)
1. Se înregistrează primirea autoturismului:
16.240 EUR x 3,3922 lei/EUR
2133 “Mijloace de transport” = 167 “Alte împrumuturi şi 55.089,33
datorii asimilate”
2. Se evidenţiază operaţia de leasing cu ajutorul unui cont extrabilanţier:

D 8036 “Redevenţe, locaţii de =
gestiune, chirii şi alte – 65.727,95
3. Se primeşte factura pentru:

- avans 3.248 EUR x 3,3922 lei/EUR = 11.017,87 lei
- TVA 11.017,87 x 19 % = 2.093,40 lei
% = 404 “Furnizori de imobilizări” 13.111,27
167 “Alte împrumuturi şi datorii 11.017,87
asimilate”
4426 “TVA deductibilă” 2.093,40
4. Se înregistrează factura pentru comisionul de analiză-adminsitrare, cheltuieli
de import, omologare, înmatriculare:
% = 404 “Furnizori de imobilizări” 1.705,11
628 “Alte cheltuieli cu serviciile 1.432,87
executate de terţi”
4426 “TVA deductibilă” 272,24
5. Se înregistrează primele de asigurare facturate de locator utilizatorului:
613 “Cheltuieli cu primele = 404 “Furnizori de imobilizări” 671,66
de asigurare”
6. Se achită facturile locatorului:
404 “Furnizori de imobilizări” = 5121 “Conturi la bănci în lei” 15.488,04
7. Se reflectă în contul extrabilanţier achitarea avansului:
– = C 8036 “Redevenţe, locaţii de
gestiune, chirii şi alte 11.017,87
8. Se primeşte factura pentru rata 2, la un curs de 3,4500 lei/EUR:
% = 404 “Furnizori de 4.151,17
167 “Alte împrumuturi şi datorii imobilizări” 2.318,88
asimilate”
666 „Cheltuieli cu dobânzile” 1.322,14
665 “Cheltuieli din diferenţe de curs
valutar” 620,46
4426 “TVA deductibilă”
448,09
Notă: Locatorul va factura ratele de leasing indexate în funcţie de cursul de
schimb, diferenţele fiind cuprinse pe un rând distinct, întitulat “Diferenţe de preţ”.
9. Se achită factura, la acelaşi curs valutar /34.500 lei/EUR):
404 “Furnizori de = 5121 “Conturi la bănci în lei” 4.151,17
imobilizări”
Notă: În situaţia în care cursul variază între data facturării şi data plăţii
efective apare o nouă diferenţă de curs. Aceasta se va reflecta cu ajutorul conturilor
668 “Alte cheltuieli financiare” sau 768 “Alte venituri financiare”, după caz.
10. Se înregistrează factura pentru primele de asigurare (198 EUR x 3,4500
lei/EUR):
613 “Cheltuieli cu primele de = 404 “Furnizori de imobilizări” 683,1
asigurare”
Notă: Pentru comisionul de analiză-administrare, cheltuielile de import,
omologare, înmatriculare, primele de asigurare se poate folosi în locul contului
404 “Furnizori de imobilizări” contul 401 “Furnizori”.
11. Se achită factura pentru primele de asigurare:
404 “Furnizori de imobilizări” = 5121 “Conturi la bănci în lei” 683,1
12. Se reflectă în contul extrabilanţier 8036 “Redevenţe, locaţii de gestiune,
chirii şi alte datorii asimilate” plata ratei 2 (1.073,35 EUR x 3,3922 lei/EUR):
= C 8036 “Redevenţe, locaţii de
– gestiune, chirii şi alte 3,641,02
13. Se înregistrează amortizarea lunară pentru mijlocul de transport
(autoturism): 55.089,33 : 60 = 918,16 lei:
6811 “Cheltuieli de exploatare = 2813 “Amortizarea instalaţiilor, 918,16
privind amortizarea mijloacelor de transport,
imobilizărilor” animalelor şi plantaţiilor”
Înregistrările se repetă până la expirarea contractului.
14. Locatarul (utilizatorul) îşi exprimă opţiunea de cumpărare a
autoturismului, la expirarea contractului, la valoarea reziduală de 3.248 EUR. Se
primeşte factura la un curs de 4,0000 lei/EUR:
% = 404 “Furnizori de 15.460,48
167 “Alte împrumuturi şi datorii imobilizări” 11.017,87
asimilate”
6588 “Alte cheltuieli de exploatare” 1.974,13
4426 “TVA deductibilă” 2.468,48
15. Se achită locatorului valoarea reziduală:
404 “Furnizori de imobilizări” = 5121 “Conturi la bănci în lei” 15.460,48
16. Se înregistrează taxele vamale de 5 % la valoarea reziduală:
3.248 EUR x 5 % = 162,4 EUR
162,4 EUR x 4,00 lei/EUR = 649,60 lei
2133 “Mijloace de transport” = 446 “Alte impozite, taxe şi 649,60
vărsăminte asimilate”
17. Se achită taxa pe valoarea adăugată aferentă taxelor vamale şi taxele
vamale datorate pe valoarea reziduală:
- TVA: 162,4 x 4,00 x 19 % = 123,42 lei
% = 5121 “Conturi la bănci în lei” 773,02
446 “Alte impozite, taxe şi 649,60
vărsăminte asimilate”
4426 “TVA deductibilă” 123,42
18. Se reflectă scăderea valorii reziduale din contul extrabilanţier:
= C 8036 “Redevenţe, locaţii de
– gestiune, chirii şi alte datorii 11.017,87
asimilate”
B. În contabilitatea locatorului (S.C. LEASING S.A. Bucureşti)
1. Se achiziţionează autoturismul de la un furnizor extern: 16.240 EUR x
3,3500 lei/EUR:
2133 “Mijloace de transport” = 404 “Furnizori de imobilizări” 54.404
2. se achită datoria furnizorului extern la un curs de 3,3800 lei/EUR:
% = 5124 “Conturi la bănci în 54.891,2
404 “Furnizori de imobilizări” valută” 54.404
665 “Cheltuieli din diferenţe de 487,2
curs valutar”
3. La încheierea contractului de leasing financiar şi la predarea
autoturismului către locatar (cursul de schimb 3,3922 lei/EUR):
2675 “Împrumuturi acordate pe = 2133 “Mijloace de transport” 55.089,33
termen lung”
4. Se reflectă operaţia de leasing cu ajutorul unui cont extrabilanţier:
D 8038 “Alte valori în afara =
bilanţului” – 55.089,33
analitic: “Bunuri predate în
leasing financiar”
5. Emiterea facturii pentru avans, 3.248 EUR, TVA 19 %, cursul de schimb
3,3922 lei/EUR:
4111 “Clienţi” = % 13.111,27
706 “Venituri din redevenţe, 11.017,87
locaţii de gestiune şi chirii”
4427 “TVA colectată” 2.093,40
6. Se facturează comisionul de analiză-administrare, cheltuielile de import,
omologare, înmatriculare: 422,4 EUR la 3,3922 lei/EUR, TVA 19 %:
4111 “Clienţi” = % 1.705,11
704 “Venituri din lucrări executate 1.432,87
şi servicii prestate”
4427 “TVA colectată” 272,24
7. Achitarea primelor de asigurare de către locator:
613 “Cheltuieli cu primele de = 5121 “Conturi la bănci în lei” 671,66
asigurare”
8. Refacturarea primelor de asigurare către utilizator:
4111 “Clienţi” = 7588 “Alte venituri din exploatare” 671,66
9. Se încasează de la utilizator facturile pentru avans, comisioane şi primele de
asigurare:
5121 “Conturi la bănci în = 4111 “Clienţi” 15.488,04
lei”
10. Se diminuează creanţa faţă de utilizator cu avansul încasat:
– = C 8038 “Alte valori în afara bilanţului” 11.017,87
11. Se înregistrează factura pentru rata 2, cursul de schimb 3,4500 lei/EUR:

4111 “Clienţi” = % 4.151,17
2675 “Împrumuturi acordate pe 2.318,88
termen lung”
766 „Venituri din dobânzi” 1.322,14
7588 “Alte venituri din exploatare”
4427 “TVA colectată” 620,46
448,09
12. Se achită prime de asigurare: 198 EUR x 3,4500 lei/EUR:
613 “Cheltuieli cu primele de = 5121 “Conturi la bănci în lei” 683,1
asigurare”
13. Se refacturează primele de asigurare:
4111 “Clienţi” = 7588 “Alte venituri din 683,1
exploatare”
14. Se încasează de la utilizator factura pentru rata 2:
5121 “Conturi la bănci în lei” = 4111 “Clienţi” 4.834,27
15. Se diminuează creanţa faţă de utilizator cu rata 2:
= C 8038 “Alte valori în afara
– bilanţului” 3.641,02
Înregistrările se repetă şi pentru următoarele rate.
16. Se emite factura pentru valoarea reziduală. Cursul de schimb este 40.000
lei/EUR şi nu s-a efectuat aducerea creanţei la cursul de la sfârşitul fiecărui exerciţiu:
4111 “Clienţi” = % 15.460,48
706 “Venituri din redevenţe, locaţii 11.017,87
de gestiune şi chirii”
7588 “Alte venituri din exploatare”
4427 “TVA colectată” 1.974,13
2.468,48
17. Se încasează valoarea reziduală a bunului predat în leasing financiar:
5121 “Conturi la bănci în = 4111 “Clienţi” 15.460,48
lei”
18. Se diminuează creanţa cu valoarea reziduală:
= C 8038 “Alte valori în afara
– bilanţului” analitic: “Bunuri 11.017,87
predate în leasing financiar”
1. Precizaţi deosebirile privind reflectarea contabilă a

operaţiunilor de leasing financiar şi operaţional la
locator.
2. Precizaţi deosebirile privind reflectarea contabilă a
operaţiunilor de leasing financiar şi operaţional la
locatar.
Cluj-Napoca, 2004, pag. 115-145.
2003, pag. 250-299.
48/14.01.2005
TEME DE CONTROL:
I. Leasing operaţional
O societate de leasing (locator) încheie cu un utilizator (/locatar) un
contract de leasing pentru un mijloc de transport, după ce utilizatorul şi-a ales
furnizorul şi şi-a depus dosarul la societatea de leasing, din care rezultă
bonitatea acestuia, respectiv: solvabilitatea patrimonială mai mare de 30 %;
lichiditatea globală mai mare de 100 %; fondul de rulment pozitiv şi faptul că
societatea a înregistrat profit în ultimii trei ani.
Valoarea mijlocului de transport conform facturii furnizorului este de

240.000.000 lei, TVA 19 %, perioada contractului de leasing 36 luni. Durata
normată de funcţionare 6 ani, iar valoarea reziduală la expirarea contractului
48.000.000 lei, TVA 19 %.
Redevenţa lunară 6.666.667 lei (240.000.000 lei: 36 luni = 6.66.667
lei), iar marja de profit negociată cu utilizatorul este sub nivelul dobânzii
interbancare şi are în vedere faptul că achitarea furnizorului se face de
societatea de leasing dintr-un credit acordat prin contul comun de plăţi în
cadrul limitei de creditare.
Mărimea ratelor de leasing (redevenţa) şi a marjei de profit a societăţii
de leasing este redată în Anexa la contractul de leasing şi care se prezintă
astfel:
ANEXA Nr. _____________ din _______________
La contractul de leasing nr. ______________ din ________________
I. Valoarea totală a produsului contractat în LEASING

Conform facturii furnizorului este de 240.000.000 lei
II. Valoarea totală a LEASINGULUI este de: 349.000.000 lei
Din care AVANS/GARANŢIE achitată la semnarea contractului este: 0 lei
III. Suma rămasă se eşalonează în 36 rate de leasing, după cum urmează:
Specificaţie Redevenţa Marja de profit Valoare
Rata 1 6.666.667 4.000.000 10.666.667
Rata 2 6.666.667 3.944.444 10.611.111
Rata 3 6.666.667 3.888.891 10.555.558
Rata 4 6.666.667 3.833.333 10.500.000
Rata 5 6.666.667 3.777.777 10.444.444
Rata 6 6.666.667 3.722.222 10.388.889
Rata 7 6.666.667 3.666.666 10.333.333
Rata 8 6.666.667 3.611.111 10.277.778
Rata 9 6.666.667 3.555.555 10.222.222
Rata 10 6.666.667 3.500.000 10.166.667
Rata 11 6.666.667 3.444.444 10.111.111
Rata 12 6.666.667 3.388.889 10.055.556
Rata 13 6.666.667 3.333.333 10.000.000
Rata 14 6.666.667 3.277.777 9.944.444
Rata 15 6.666.667 3.222.222 9.888.889
Rata 16 6.666.667 3.166.666 9.833.333
Rata 17 6.666.667 3.111.111 9.777.778
Rata 18 6.666.667 3.055.555 9.722.222
Rata 19 6.666.667 3.000.000 9.666.667
Rata 20 6.666.667 2.944.444 9.611.111
Rata 21 6.666.667 2.888.889 9.555.556
Rata 22 6.666.667 2.833.333 9.500.000
Rata 23 6.666.667 2.777.777 9.444.444
Rata 24 6.666.667 2.722.222 9.388.889
Rata 25 6.666.667 2.666.666 9.333.333
Rata 26 6.666.667 2.611.111 9.277.778
Rata 27 6.666.667 2.555.555 9.222.222
Rata 28 6.666.667 2.500.000 9.166.667
Rata 29 6.666.667 2.444.444 9.111.111
Rata 30 6.666.667 2.388.889 9.055.556
Rata 31 6.666.667 2.333.333 9.000.000
Rata 32 6.666.667 2.277.777 8.944.444
Rata 33 6.666.667 2.222.222 8.888.889
Rata 34 6.666.667 2.166.666 8.833.333
Rata 35 6.666.667 2.111.111 8.777.778
Rata 36 6.666.667 2.055.555 8.722.222
TOTAL 240.000.000 109.000.000 349.000.000
IV. Valoarea reziduală este de 20 % din valoarea totală a produsului, adică

48.000.000 lei.
Sumele nu include TVA. Facem precizarea că în marja de profit a
locatorului pretinsă lunar de la locatar 2.000.000 lei reprezintă comisionul
acestuia, iar diferenţa o reprezintă dobânda pretinsă de bancă care a acordat
împrumutul la cererea locatorului, în cadrul limitei de creditare. La expirarea
contractului de leasing locatarul îşi exprimă opţiunea pentru cumpărarea
mijlocului de transport.
Se cere:
Să se facă înregistrările contabile în contabilitatea societăţii de leasing
(locator) şi în cea a utilizatorului (locatar).
II. Leasing financiar

O societate de leasing încheie un contract cu o societate comercială pentru un
utilaj tehnologic, după ce aceasta din urmă şi-a ales furnizorul şi a depus
dosarul pentru analiza bonităţii la societatea de leasing.
Valoarea utilajului tehnologic este de 120.000 lei, iar TVA 19 %. Perioada
contractului de leasing 10 ani, cu o redevenţă de 1.000 lei pe lună şi o dobândă
stabilită prin negociere la nivelul celei interbancare de 40 %, respectiv 400 lei
pe lună.
Se cere: Să se facă toate înregistrările în contabilitatea locatorului şi
locatarului.
MODULUL IV
CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR DE CONSOLIDARE
A CONTURILOR
Scop şi obiective
Scopul modulului: Consolidarea conturilor începe prin a prezenta noţiunile
generale legate de grupurile de societăţi, continuă cu prezentarea metodelor
(integrare globală, integrare proporţională şi punere în echivalenţă) şi a
procedeelor (consolidarea directă, consolidarea pe paliere şi consolidarea
modulară) şi se finalizează cu prezentarea şi descrierea etapelor şi operaţiilor
necesare consolidării conturilor, respectiv cu conţinutul şi prezentarea
conturilor consolidate.
Obiective:
• Prezentarea etapelor şi operaţiilor necesare consolidării conturilor
• Enunţarea metodelor de consolidare a conturilor
• Enunţarea procedeelor de consolidare a conturilor.
Concepte de bază: Grupuri de societăţi, consolidarea conturilor.
Unitatea de curs 11: Conturile consolidate

Scop şi obiective
Obiectivul cursului vizează discutarea şi înţelegerea rolului şi semnificaţiei
conturilor consolidate.
Obiective:
• Cadrul general privind conturile consolidate;
• Apariţia grupurilor de societăţi;
• Interpretarea noţiunii de grup de societăţi.
Concepte de bază: cont consolidat, grup de societăţi
Unitatea de curs 11
Conturile consolidate
Sinteză
Aspecte generale privind consolidarea conturilor. Noţiuni generale privind
grupurile de societăţi
Dezvoltarea externă presupune preluarea controlului asupra altor societăţi.
Apariţia grupurilor de societăţi a fost generată, în principal, de următoarele
cauze: concentrarea economică; dezvoltarea economică în ţările industrializate;
existenţa şi dezvoltarea pieţelor financiare; condiţiile de acces la piaţa
internaţională.
Grupul reprezintă o entitate economică formată dintr-un ansamblu de societăţi,
fiecare cu personalitate juridică proprie, unite între ele prin diverse legături, în
virtutea cărora una dintre ele deţine unitatea deciziei şi exercită o influenţă sau
un control asupra celorlalte, dominându-le. În limbajul contabil internaţional se
operează cu următoarele definiţii:
Un grup (a group) reprezintă ansamblul constituit din societatea-mamă şi
filialele sale. Grupul este un ansamblu de societăţi, fiecare având personalitate
juridică proprie, dar cu un centru unic de decizie, numit societate-mamă.
O societate-mamă (a parent) este o societate care are una sau mai multe filiale.
Societatea-mamă deţine puterea şi unicitatea deciziei în vederea realizării
strategiei de dezvoltare comune pentru grup, ea are un rol major în atingerea
obiectivelor grupului.
O filială (a subsidiary) este o întreprindere controlată de o altă întreprindere
(denumită societate-mamă).
Celelalte societăţi din cadrul grupului, considerate consolidate, pot fi:
- societăţi dependente sau filiale, în care societatea-mamă exercită direct sau
indirect un control exclusiv;
- societăţi controlate concomitent sau conjugat, aflate sub controlul unui
număr limitat de asociaţi sau acţionari, respectiv mai multe societăţi din
care una este reprezentată de societatea-mamă consolidantă;
- societăţi ataşate grupului, asupra cărora societatea-mamă exercită o
influenţă notabilă.
Întreprinderea asociată reprezintă o întreprindere în care investitorul are o
influenţă semnificativă şi care nu este nici filială, nici afiliată. În mod normal
aceasta este evidenţiată prin deţinerea de către investitor a 20 până la 50 % din
acţiunile cu drept de vot ale întreprinderii asociate.
Între societăţile unui grup se pot regăsi următoarele tipuri de legături: legături
directe, legături indirecte, legături radiale, legături circulare, legături reciproce.
• Legăturile directe apar sub forma participaţiilor directe ale unei societăţi M
la capitalul social al altei societăţi F din cadrul aceluiaşi grup. Societatea M are
o legătură directă cu societatea F.
• Legăturile indirecte denumite şi piramidale
O societate dominantă M deţine participaţii într-o societate A care la rândul ei
deţine participaţii într-o altă societate B. În acest caz, societatea M are o
legătură indirectă cu B.
• Legăturile radiale apar atunci când o societate este înconjurată de filiale,
iar unele filiale au subfiliale:
• Legăturile circulare apar atunci când o societate deţine participaţii ale unei
filiale iar aceasta la rândul ei deţine participaţii ale altei filiale, iar ultima filială
din lanţ deţine participaţii la prima societate.
• Legăturile reciproce sau încrucişate pot fi de două tipuri: legături reciproce
ale societăţii-mamă cu o filială, când ambele deţin participaţii în cealaltă şi
legături reciproce între filialele unui grup
Necesitatea şi obiectivul consolidării conturilor
Necesitatea conturilor consolidate este evidentă, ele dau o imagine mai
cuprinzătoare a situaţiei reale a unui grup, imagine pe care nu o poate da
ansamblul bilanţurilor societăţilor componente, ele permit exprimarea într-o
manieră globală a situaţiei financiare şi a rezultatului grupului.
Printre cauzele apariţiei necesităţii consolidării conturilor, mai întâi, în Statele
Unite ale Americii amintim: dezvoltarea economică puternică a societăţilor
americane şi expansiunea puternică a acestora; concentrarea economică şi
tendinţele de regrupare a întreprinderilor; existenţa şi dezvoltarea pieţei
financiare şi finanţarea dominantă a societăţilor prin intermediul instituţiilor
financiare; creşterea cerinţelor utilizatorilor şi presiunea acestora pentru
informaţii suplimentare pe care situaţiile financiare obţinute pe baza
contabilităţii financiare nu le puteau oferi; existenţa unei profesii contabile
liberale şi a unei cercetări contabile preocupate să răspundă reflectării imaginii
fidele şi nevoilor utilizatorilor.
Prin Ordinul ministrului finanţelor nr. 772/ 2 iunie 2000 s-au aprobat Normele
privind consolidarea conturilor. Aceste norme se aplică grupurilor a căror
societate consolidantă este persoană juridică română începând cu exerciţiul
financiar al anului 2000. Grupurile trebuie să elaboreze conturi consolidate,
indiferent de mărimea lor, în cazul în care una sau mai multe societăţi ale
grupului sunt:
a) o societate ale cărei valori mobiliare au fost admise la cota oficială a
Bursei de valori din România sau dintr-un stat membru al Uniunii
Europene;
b) o instituţie autorizată prin legea bancară;
c) o societate care desfăşoară activitate de asigurare.
Obiectivul consolidării conturilor este de a prezenta poziţia financiară,
performanţele şi evoluţia poziţiei financiare referitoare la unităţile cuprinse în
grupul de societăţi, ca şi cum ar fi vorba despre o singură societate. Subiectul
consolidării îl constituie societăţile din cadrul grupului iar obiectul consolidării
situaţiile lor financiare anuale.
Conturile consolidate asigură agregarea activelor, datoriilor şi capitalurilor
proprii, precum şi a veniturilor şi cheltuielilor pentru a furniza o imagine
globală şi fidelă a grupului de societăţi.
În viziunea normalizatorilor români, (Ordinul ministrului finanţelor nr. 772 din
2 iunie 2000 de aprobare a Normelor privind consolidarea conturilor, în
Monitorul Oficial nr. 374/11 august 2000) “consolidarea reprezintă o tehnică
ce permite realizarea conturilor unice pentru un grup de societăţi independente
cu personalitate juridică şi care depind, din punct de vedere financiar, de un
centru de decizie comun” iar “conturile consolidate sunt conturi ce prezintă
activele, datoriile, poziţia financiară şi rezultatele unui grup, ca şi cum acesta ar
forma o singură entitate.”
Conturile consolidate oferă posibilitatea prezentării mai cuprinzătoare decât
conturile anuale individuale a situaţiei activelor, datoriilor şi capitalurilor
proprii, a performanţelor financiare şi fluxurilor de trezorerie ale societăţilor
din grup ca şi cum acestea ar forma o singură entitate.
Obiectivul consolidării conturilor “este de a furniza o imagine fidelă asupra
patrimoniului şi situaţiei financiare în ceea ce priveşte rezultatul ansamblului
consolidat constituit din întreprinderile cuprinse în perimetrul de consolidare”.
Scopul consolidării conturilor este “de a prezenta rezultatul operaţiunilor şi
situaţia financiară a societăţii-mamă şi a filialelor sale, ca şi când grupul ar fi o
singură societate cu mai multe sucursale sau diviziuni”.
1. Precizaţi cazurile în care se pune problema consolidării

conturilor.
2. Precizaţi şi comentaţi conceptele generate de procesul
de consolidare a conturilor.
3. Justificaţi scopul şi necesitatea consolidării conturilor
în cadrul grupurilor.
Unitatea de curs 12: Sfera de aplicare a consolidării conturilor
Scop şi obiective
Scopul cursului este de a rezolva cazuri practice privind conturile consolidate.
Obiective vizate de curs:
• Perimetrul de consolidare;
• Procentul de control;
• Procentul de interes;
• Includeri şi excluderi din perimetrul de consolidare.
Concepte de bază: perimetru de consolidare, procentul de control, procentul
de interes
Unitatea de curs 12
Sfera de aplicare a consolidării conturilor
Sinteză
Conţinutul şi prezentarea conturilor consolidate
Conturile consolidate conform normalizatorilor români cuprind: bilanţul
consolidat; contul de profit şi pierdere consolidat; notele anexă consolidate.
Inspiraţi din Directiva a VII-a, art. 16, normalizatorii români ignoră faptul că
potrivit IAS 1 “Prezentarea situaţiilor financiare” pentru o bună informare a
utilizatorilor alătură celor trei componente ale conturilor consolidate şi tabloul
fluxurilor de trezorerie şi situaţia variaţiei capitalurilor proprii. Această limitare
este de neexplicat mai ales dacă avem în vedere prima variantă a
Reglementărilor contabile armonizate cu directiva a IV-a a Comunităţilor
Economice Europene şi Standardele Internaţionale de Contabilitate aprobate
prin Ordinul ministrului finanţelor nr. 403/1999, publicat în Monitorul Oficial
al României nr. 480 din 4 octombrie 1999 şi care prevede: situaţiile financiare
anuale trebuie să cuprindă: bilanţul, contul de profit şi pierdere, situaţia
fluxurilor de trezorerie şi notele la conturile anuale.
Ulterior Reglementările contabile aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor
publice nr. 1752 publicat în Monitorul Oficial al României nr. 1080 bis/30
noiembrie 2005 menţionează că situaţiile financiare anuale trebuie să cuprindă:
bilanţul; contul de profit şi pierdere; situaţia modificărilor capitalului propriu;
situaţia fluxurilor de trezorerie; note explicative la situaţiile financiare.
Considerăm că acestea trebuie să fie şi elementele componente ale conturilor
(situaţiilor financiare) consolidate.
A. Conţinutul conturilor consolidate
În bilanţul consolidat participaţiile minoritare sunt prezentate atât în categoria
capitalurilor proprii consolidate la postul Rezultatul aferent participaţiilor
minoritare cât şi ca un post bilanţier distinct de capitalurile proprii şi datorii
(Participaţii minoritare). (Vezi în acest sens formatul bilanţului consolidat).
B. Conversia conturilor filialelor străine
Normele româneşti privind consolidarea conturilor prevăd ca metodă de
conversie a conturilor filialelor străine doar metoda cursului de închidere:
“conturile societăţilor nerezidente sunt convertite după metoda cursului de
închidere” (paragraf 55).
Această metodă presupune:
a) în bilanţ:
1. exprimarea posturilor din bilanţ, cu excepţia capitalurilor proprii, la cursul
de închidere;
2. exprimarea capitalurilor proprii la cursul istoric;
3. înscrierea, ca element distinct al capitalurilor proprii, a unei diferenţe din
conversie ce reprezintă diferenţa dintre capitalurile proprii la cursul de
închidere şi capitalurile proprii la cursul istoric;
4. înscrierea, ca element distinct al capitalurilor proprii, a unei diferenţe din
conversie, ce reprezintă diferenţa dintre rezultatul convertit la cursul mediu
şi rezultatul la cursul de închidere.
Diferenţa din conversie înscrisă în bilanţ este repartizată între grup şi interesele
minoritare.
b) în contul de profit şi pierdere veniturile şi cheltuielile se exprimă la
cursul mediu.
În caz de lichidare sau de cesiune totală sau parţială a participaţiei deţinute în
societatea străină, diferenţa din conversie care figurează în capitalurile proprii
este integrată în rezultat pentru partea aferentă participaţiei cedate.
LEGĂTURILE FINANCIARE DIN CADRUL GRUPULUI DE
SOCIETĂŢI
Între societăţile unui grup putem regăsi următoarele tipuri de legături
financiare:
legături directe, participaţii directe ale unei societăţi M la capitalul social al
altei societăţi F, când M deţine acţiuni ale societăţii F din cadrul aceluiaşi
grup, M are o legătură directă cu F.
legături indirecte, denumite şi piramidale, când societatea dominantă M
deţine participaţii într-o societate A care la rândul ei deţine participaţii într-o
altă societate B, deci M are o legătură indirectă cu B. Organigrama unui astfel
de grup se aseamănă cu un “lanţ”.
M A B C D
legături radiale, când o societate este înconjurată de filiale, iar unele

filiale au eventual subfiliale.
A D
M B E F
legături circulare, care pot fi de două feluri: legături circulare ce

includ societatea dominantă, atunci când o societate deţine participaţii
ale unei filial, iar aceasta la rândul ei deţine participaţii ale altei filiale,
iar ultima filială din lanţ deţine participaţii în prima societate şi legături
circulare în cadrul unui subgrup din cadrul grupului.
M A
M are o legătura circulară cu A şi B

legături reciproce sau încrucişate, de asemenea de două tipuri: legături
reciproce ale societăţii dominante cu o filială când ambele deţin
participaţii în cealaltă sau legături reciproce între filialele unui grup.
B
M A M
A
M şi A au o legătură reciprocă. Filialele lui M: A şi B au o legătură
reciprocă.
Toate tipurile de legături prezentate mai sus pot fi prezente în cadrul
aceluiaşi grup de societăţi, combinându-se între ele în funcţie de ingeniozitatea
managerului şi a consiliilor de conducere, ele sunt continuu adaptate şi
modificate, astfel ca între societăţile unui grup se formează o veritabilă
„ţesătură“ de participaţii.
PROCENTUL DE CONTROL
Pentru a reflecta natura controlului este necesară calcularea
procentajului de control deţinut de societatea dominantă, având în vedere
legătura de dependenţă dintre societatea dominantă şi celelalte societăţi, adică
drepturile de vot deţinute.
Această apreciere a puterii nu trebuie să fie confundată cu legătura de
dependenţă financiară ce rezultă din deţinerea unei părţi din capitalul unei
societăţi, dependenţă ce se măsoară cu ajutorul unui alt instrument denumit
procent de interes.
Procentul de control se calculează prin însumarea tuturor drepturilor
de vot deţinute direct sau indirect printr-o societate plasată sub controlul
exclusiv al societăţii dominante.
Procentul de control determină natura legăturilor de dependenţă directă
sau indirectă - adică prin intermediul altor societăţi, dintre societatea
dominantă şi o altă societate, este exprimat cu ajutorul procentajului
drepturilor de vot deţinute de societatea mamă în cealaltă societate şi reflectă
foarte bine relaţia de putere care există. Este egal cu procentul din capitalul
deţinut în cazul în care toate acţiunile ce formează capitalul au aceleaşi drepturi
de vot.
Acţiunea a cărei deţinere asigură un vot este numită acţiune ordinară,
acţiunile fără drept de vot se regăsesc sub denumirea de acţiuni cu dividend
prioritar. Pe lângă aceste categorii de acţiuni mai există şi acţiuni cu drept de
vot dublu sau multiplu. În acest context trebuie avut în vedere în cazul
existenţei acţiunilor fără drept de vot, faptul că acestea trebuie eliminate din
calcul, iar în cazul existenţei acţiunilor cu drept dublu de vot, acestea trebuie
luate dublu în calcul.
De obicei, societăţile în a căror capital există şi acţiuni fără drept de vot
prevăd acest lucru în statutul lor, şi în general sunt rezultatul conversiei
obligaţiunilor emise, în acţiuni.
În practica internaţională este stabilit la maxim 25% din capitalul

social, numărul acţiunilor fără drept de vot. În general, acţiunile cu drept de vot
dublu sunt acţiuni cotate oficial, deţinute de acţionarii stabili ai societăţii care
timp de cel puţin 5 ani nu şi-au cedat drepturile lor, în această categorie intrând
fondatorii societăţii.
Prin urmare, deţinerea unei fracţiuni din drepturile de vot nu trebuie
confundată cu deţinerea unei fracţiuni din capital, deoarece pot exista decalaje
între participaţiile la capital şi drepturile de vot.
Pentru calculul acestor drepturi nu trebuie să se ia în considerare pe lângă
acţiunile fără drept de vot amintite mai sus nici acţiunile proprii ale societăţii
răscumpărate, achiziţionate de către societate, acţiunile pentru care nu s-au
efectuat vărsămintele exigibile într-o lună de la somaţie, certificatele de
investiţii, obligaţiunile convertibile, drepturile pe care le posedă societatea
asupra ei însăşi.
Reglementări româneşti fac referiri la aceste aspecte.1 Astfel, iniţial

Legea societăţilor comerciale 31/1990 prevedea prin:
art. 63: „acţiunile trebuie să fie de o egală valoare; ele acordă
posesorilor drepturi egale” şi
art. 67: „orice acţiune dă dreptul la un vot în adunarea societăţii.”
Ulterior datorită modificărilor survenite în contextul economic românesc
a mişcărilor de concentrare ce se fac simţite, cadrul juridic de funcţionare al
societăţilor a fost adaptat, în privinţa raportului: acţiuni - drept de vot, cu
următoarele completări:
art 63: „Se pot emite totuşi, în condiţiile actului constitutiv, categorii de
acţiuni care conferă titularilor drepturi diferite, astfel:
art. 63.1: „Se pot emite acţiuni preferenţiale cu dividend prioritar fără
drept de vot, ce conferă titularului:
a) dreptul la un dividend prioritar prelevat asupra beneficiului distribuibil al
exerciţiului financiar, înaintea oricărei alte prevederi;
b) drepturile recunoscute acţionarilor cu acţiuni ordinare, cu excepţia
dreptului de a participa şi de a vota, în temeiul acestor acţiuni, în adunările
generale ale acţionarilor.
Acţiunile cu dividend prioritar, fără drept de vot nu pot depăşi o pătrime
din capitalul social şi vor avea aceeaşi valoare nominală ca şi acţiunile
ordinare.
Reprezentanţii, administratorii şi cenzorii societăţii nu pot fi titulari de
acţiuni cu dividend prioritar fără drept de vot”.
art. 67: „Orice acţiune achitată dă dreptul la un vot în adunarea
generală, dacă prin actul constitutiv nu se stabileşte altfel”.
art. 69: „Valoarea acţiunilor proprii, dobândite de societate, inclusiv a
celor aflate în portofoliul său, nu poate depăşi 10% din capitalul
subscris vărsat. Pe toată durata posedării lor de către societate, dreptul
de vot pe care îl conferă aceste acţiuni este suspendat”.
Calculul Procentului de control

Procentul de control se calculează făcând suma tuturor drepturilor de vot
deţinute direct sau indirect în societatea plasată sub controlul exclusiv al
societăţii dominante.
Procentul de control al societăţii dominante asupra unei alte societăţi din
grup se obţine adunând procentele de control ale tuturor societăţilor grupului ce
deţin participaţii în ultima. Rezultă deci că este vorba despre un control
exclusiv atunci când există un lanţ de deţinere direct sau indirect al drepturilor
de vot mai mare sau egal cu 50%. Totuşi dacă aceste drepturi sunt inferioare
procentului de 50 % şi dacă societatea este cu toate acestea asimilată ca filială
1
fiind cuprinse în Legea societăţilor comerciale nr. 31 din 1990 şi în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
României nr. 32/1997 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale.
(control de fapt) s-a convenit să se considere că procentul de vot este superior
pragului de 50% şi că lanţul nu este întrerupt.
Exemple:
1. Fie o societate M ce deţine 40 din cele 100 acţiuni ale unei societăţi F. Toate
acţiunile deţinute de societatea M sunt acţiuni ordinare, cu drept de vot simplu.
Capitalul societăţii F este format în proporţie de 20% din acţiuni cu dividende
prioritare deci fără drept de vot. Deşi M deţine în realitate o cotă de 40% din
capitalul lui F, procentul de control al societăţii M asupra lui F va fi de : 40 /
(100 - 20 ) = 50 %.
2. Societatea M deţine 40% din capitalul lui F format din 100 de acţiuni. Acţiunile
lui M sunt singurele care au drept de vot dublu. La o participare efectivă de 40%
în capitalul lui F, M va deţine un procent de control de : (40 × 2) / (80 + 60) =
57%. Numărul acţiunilor şi descompunerea drepturilor de vot este:
M deţine 40 acţiuni şi 80 drepturi de vot
alţi acţionari deţin 60 acţiuni şi 60 drepturi de vot
total 100 acţiuni şi 140 drepturi de vot
3. Societatea M deţine 80 din cele 100 acţiunile ale societăţii F, dar 20 din
acestea nu au drept de vot. În acest caz, deşi societatea M deţine 80% din
capitalul lui F ea va avea un procentaj de control de : (80 - 20) / (100 -
20) = 75%.
Cazurile prezentate mai sus au avut la bază ipoteza că între societatea

dominantă M şi societatea F, filiala în care prima deţine titluri de participare,
există o legătura directă, procentul de control corespunzând procentului de
capital deţinut în cazul acţiunilor ordinare, sau fiind diferit în cazul acţiunilor
fără drept de vot sau cu drept dublu de vot.
În cazul în care între societatea dominantă şi societatea filială există o
legătură indirectă, printr-un lanţ unic, controlul se determină palier cu palier.
Dacă apare o ruptură de lanţ (procentajul este inferior cotei de 50% sau nu este
presupus), procentajul anterior se anulează, iar societatea dominantă nu mai are
nici un drept de control.
În general, dacă o societate din grup este controlată majoritar de către
grup, ea asigură controlul grupului asupra societăţii în care ea deţine părţi din
capital. Controlul majoritar există când procentul de control al grupului este
mai mare sau egal cu 50%.
Exemple:
1. Între cele trei societăţi aflate pe un lanţ unic există următoarele legături:
80% 60%
M A B
În acest caz , societatea M deţine direct în societatea A un procent

majoritar de 80% şi indirect în B un procent de 60% deoarece deţine asupra lui
A un control exclusiv şi implicit o va controla şi pe B (60%).
2. Între cele trei societăţi aflate pe un lanţ unic există următoarele legături:
25% 90%
M A B
În acest caz apare o ruptură de lanţ, deoarece societatea M nu mai

controlează în mod exclusiv societatea A, deci procentul de control deţinut
direct în A este de 25% iar indirect în B este de 0%.
În cazul legăturilor indirecte prin mai multe lanţuri, procentul de control
se determină pe baza formulei arătate mai sus adunând procentul deţinut direct
cu cel deţinut prin filială. Dacă apare ruptura de lanţ, procentul de control
general va fi egal cu procentul cel mai scăzut.
3. Legăturile dintre societăţi se prezintă astfel:

60% 80%
a)
M A B
10%
Societatea M deţine în A un procent de control de 60%, iar în B deţine un

procent direct de 10% şi unul indirect de 80% deoarece are un control exclusiv
asupra lui A. Aşadar, totalul procentului de control asupra lui B este de 80% +
10% = 90%
4. Legăturile dintre societăţi se prezintă astfel:

20% 60%
M A B
40%
Societatea M deţine în A un procent direct de control de 20% iar asupra

societăţii B nu va deţine control indirect prin A deoarece apare o ruptură de
lanţ, în schimb va deţine direct controlul de 40% deci procentul general de
control asupra lui B va fi de 40%.
5. Dacă legăturile din cadrul grupului arată astfel:

80% 30%
M A B
20% 70%
C
Societatea M exercită un control direct asupra lui A de 80% şi asupra lui

C de 20%. În raport cu B exercită numai un control indirect prin A de 30%,
deoarece prin C este ruptură de lanţ.
PROCENTUL DE INTERES
Având în vedere existenţa în practică a unor diverse tipuri de acţiuni:
acţiunile ordinare ce asigură câte un drept de vot, acţiuni fără drept de vot sau
acţiuni cu drept de vot dublu sau multiplu, constatăm că între deţinerea unei
fracţiuni de capital şi drepturile care i se ataşează poate să existe un decalaj. În
timp ce deţinerea unui drept de vot reflectă exercitarea unei puteri, deţinerea
unei acţiuni ca parte din capital reflectă implicarea financiară a unei societăţi în
altă societate. Implicarea financiară, se măsoară cu ajutorul procentului de
interes, calculat prin înmulţirea părţilor deţinute direct cu cele deţinute
indirect în capitalul unei societăţi, adunate pe fiecare ramură.
Utilitatea procentului de interes rezultă din faptul că permite calcularea
drepturilor societăţii dominante în fiecare societate ce aparţine ansamblului de
consolidat în vederea, în special a repartizării capitalurilor proprii şi a
rezultatului între interesele grupului şi interesele celor din afara grupului.
1. Societăţile se află pe un lanţ unic, având următoarele legături financiare:
60% 70% 80%
M A B C
rezultă următoarele procente de interes PI:

PI deţinut de M în A este egal cu cota de capital deţinut adică 60%, deci
în cazul legăturilor directe procentul de interes este egal cu procentul de
control dacă capitalul societăţii A este format din acţiuni ordinare.
Controlul exercitat de M este exclusiv, ceea ce implică utilizarea
metodei de integrare globală.
PI deţinut de M în B 60% × 70% = 42%, controlul lui M prin A asupra
lui B este exclusiv, deci B se va integra global deoarece ceilalţi
acţionari deţin numai 30%.
PI deţinut de M în C 60% × 70% × 80% = 33,60%, ceilalţi acţionari ai
lui C deţin numai 20%, deci şi C se va integra global.
2. Dacă între cele trei societăţi legăturile financiare ar fi :
M 25% A 90%
B
Pentru ca societatea M să poată exercita o influenţă asupra societăţii B ar

trebui să exercite asupra societăţii A un control exclusiv ceea ce nu este valabil
pentru cazul expus unde există ruptură de lanţ.
3. Între societăţi există următoarele legături financiare:

M 60% A 40%
B
35%
obţinându-se următoarele procente de interes:
PI deţinut de M în A 60%;
PI deţinut de M în B este de 59% astfel direct 35%, şi indirect prin A
60% × 40% = 24%
1. În grup există următoarele legături financiare:

M 60% A 30%
B
20% 70%
C
vom avea următoarele procente de interes:

PI deţinut de M în A 60%
PI deţinut de M în C 20%
PI deţinut de M în B indirect prin A 60% × 30% = 18%
indirect prin C 20% × 70% = 14%
total interes M în B 32%
2. Legăturile reciproce, în cazul existenţei lor în cadrul grupului presupun

calcului procentului de interes prin calcule repetate bazându-ne pe
formula următoare:
(1 − b) × a
Interese majoritare în B =
1 − ab
unde a şi b reprezintă procentele directe de participare.
Exemplu:
Considerăm că societatea M deţine o participare de 80% în capitalul
societăţii F (IMF), iar F deţine o participare de 10% în capitalul societăţii M
(IFM).
Interesul grupului în M, deci a acţionarilor majoritari a lui M în propria
lor societate M va fi:
1 − IFM 1 − 10% 0.90

IGM = = = = 97,83%
1 − ( IMF × IFM ) 1 − 80% × 10% 0.92
iar interesul grupului în societatea F va fi:
(1 − IFM ) × IMF 90% × 80%

IGF = = = 78,26%
1 − IMF × IFM 1 − 80% × 10%
Reglementările europene prevăd că o societate pe acţiuni M nu are voie

să posede acţiuni într-o societatea F dacă societatea F deţine o cotă mai mare
de 10% din capitalul societăţii M. Se consideră că există un autocontrol atunci
când o societate controlează o parte din acţiunile reprezentative a propriului
său capital prin intermediul unei alte societăţi în care ea deţine direct sau
indirect controlul, ceea ce implică privarea de drept de vot a acţiunilor de
autocontrol.
Legislaţia română, dacă iniţial prin dispoziţiile legii privind societăţile

comerciale nr. 31/1990, era în acest sens foarte tranşantă prevăzând la art. 69:
„Societatea nu va putea dobândi propriile sale acţiuni, în afara cazului în care
adunarea generală a acţionarilor hotărăşte altfel, cu votul acţionarilor ce
reprezintă două treimi din capitalul social”, ulterior prin Ordonanţa de urgenţă
nr. 32/1997 privind modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990. Se aduc
următoarele completări articolului 69 în privinţa autocontrolului:
“ Societatea nu poate dobândi propriile sale acţiuni, fie direct, fie prin
persoane care acţionează în nume propriu, dar pe seama acestei societăţi, în
afară de cazul în care adunarea generală extraordinară a acţionarilor hotărăşte
altfel, cu respectarea dispoziţiilor care urmează. Valoarea acţiunilor proprii,
dobândite de societate, inclusiv a celor aflate în portofoliul său, nu poate depăşi
10% din capitalul social subscris. Se pot dobândi numai acţiuni integral
eliberate şi numai în cazul în care capitalul social subscris a fost integral vărsat.
Acţiunile astfel dobândite nu dau dreptul la dividende. Pe toată durata deţinerii
lor de către societate, dreptul de vot pe care îl conferă aceste acţiuni este
suspendat.” Excepţiile de la aceste restricţii privesc: dobândirea acţiunilor
proprii (în scopul: reducerii capitalului social, prin anulare acţiuni), cesionarea
lor către angajaţi (prin efectul succesiunii universale sau al fuziunii), sau o
hotărâre judecătorească de urmărire silită, cu titlu gratuit, pentru regularizarea
cursului acţiunilor proprii pe piaţa bursieră sau extrabursieră cu aprobarea
CNVM. De asemenea, este asimilată dobândirii propriilor acţiuni luarea în gaj
a propriilor acţiuni fie direct fie prin persoane care acţionează în nume propriu,
dar pe seama societăţii.
3. Legăturile circulare cu societatea dominantă inclusă, sunt conform

organigramei:
80% 10%
A M B
70%
Notăm IMA - interesul lui M în A 80%, IAB - interesul lui A în B 70%,

IBM - interesul lui B în M 10%, IGM procentul de interes al grupului în M,
IGA procentul de interes al grupului în A, IGB procentul de interes al grupului
în B.
Ca şi formule de calcul se generalizează formula aplicată în cazul
participaţiilor reciproce.
1 − IBM 1 − 10%
IGM = = = 95,34%
1 − ( IMA × IAB × IBM ) 1 − (80% × 70% × 10%)
(1 − IBM ) × IMA (1 − 10%) × 80%
IGA = = = 76,27%
1 − ( IMA × IAB × IBM ) 1 − (80% × 70% × 10%)
(1 − IBM ) × IMA × IAB (1 − 10%) × 80% × 7%
IGB = = = 53,39%
1 − ( IMA × IAB × IBM ) 1 − (80% × 70% × 10%)
4. Legături circulare într-un subgrup aparţinând grupului:
Legăturile în cadrul grupului arată astfel:
75% 60%
M A B
20% 90%
C
Procentajul de interes al grupului în:
M este de 100%
A este direct 75%, independent de legătura circulară existentă, deci în
formulă în loc să avem la numărător (1 - c) vom avea 75
75%
IGA = = 84,1%
1 − 60% × 90% × 20%
B, care este integral în legătura circulară
75% × 60%
IGA = = 50,4%
60% × 90% × 20%
iar diferenţa de până la 100% aparţine intereselor din afara grupului adică,
49,6%
C,
75% × 60% × 90%
IGC = = 45,5%, interesele terţilor fiind de 54,6%
1 − 60% × 90% × 20%
Este foarte important de făcut distincţia între procentul de control şi
procentul de interes.
Exemplu:
60% 60% 60%
M A B C
Procentul de control al lui M în A este de 60%, al lui A în B tot de 60%,

iar al lui B în C tot de 60%, altfel spus M exercită un control exclusiv în A,B,
şi C.
Procentul de interes al lui M în A este egal cu procentul de control adică
60%, în timp ce procentul de interes al lui M în C este egal cu produsul
procentelor de participare adică 60% × 60% × 60% = 21,6%. Dacă C distribuie
dividende, partea din rezultatul societăţii C ce revine fiecărei societăţi va fi în
funcţie de procentul de interes:
către B 60%
către A 60% × 60% = 36%
către M 60% × 60% × 60% = 21,6%
Diferenţele dintre procentul de interes şi procentul de control sunt:

1. diferenţe de natură, procentul de control exprimând puterea controlului
prin drepturile de vot iar procentul de interes exprimă dependenţa
financiară prin participările în capital;
2. diferenţe privind utilizarea lor: procentul de control este utilizat la
definirea perimetrului de consolidare, pe baza lui se întocmeşte lista
societăţilor ce vor face parte din ansamblul de consolidat. Procentul de
control mai este utilizat la alegerea metodei de consolidare. Procentul de
interes este un instrument de punere în evidenţa a tehnicilor de
consolidare: integrarea conturilor, eliminarea operaţiilor reciproce,
repartizarea capitalurilor proprii şi a rezultatului între interesele grupului
şi terţii din afara grupului.
Procentajul de interes este diferit de procentajul de control; el
reprezintă partea ce revine societăţii mamă, direct şi/sau indirect, din
capitalurile proprii ale societăţii controlate. Se obţine prin înmulţirea
procentelor de interes deţinute direct sau indirect pe fiecare ramură care în final
se adună. Procentul de interes scade cu cât lanţul de participaţii este format din
mai multe societăţi.
1. O societate M deţine:
6.000 acţiuni în societatea F1,
5.000 acţiuni în societatea F2 şi
1.750 acţiuni în societatea F3.
Controlul asupra societăţii F3 este exercitat în comun împreună cu alte
două societăţi. Capitalul social al societăţilor F1, F2, F3 este compus din
10.000 acţiuni, 10.000 acţiuni şi, respectiv, 5.000 acţiuni. O societate F4 deţine
5.000 acţiuni în societatea F2. Determinaţi procentul de control.
2. Societatea M deţine 7.000 acţiuni ale societăţii F1, 3.000 acţiuni ale
societăţii F2, 5.500 acţiuni ale societăţii F4 şi 100 acţiuni ale societăţii F3.
Societăţile F1, F2 şi F4 deţin fiecare câte 50 acţiuni în societatea F3. Societatea
F3 la rândul ei deţine 300 acţiuni în societatea F5. Capitalurile sociale ale
societăţilor F1, F2 şi F4 sunt de 10.000 acţiuni, iar capitalul social al lui F3 şi
F5 sunt de 500 acţiuni. Determinaţi organigrama grupului, procentele de
control şi procentele de interes.
Unitatea de curs 13: Metode şi tehnici de consolidare
Scop şi obiective
Scopul cursului vizează, ca în urma cunoştinţelor teoretice dobândite de
studenţi, să poată rezolva cazurile practice privind conturile consolidate prin
fiecare din cele trei metode.
Obiective:
• Caracterizarea generală a metodelor de consolidare;
• Metoda integrării globale;
• Metoda integrării proporţionale;
• Metoda punerii în echivalenţă.
Concepte de bază: consolidarea integrală, proporţională, punerea în
echivalenţă.
Unitatea de curs 13
Metode şi tehnici de consolidare
Sinteză
Metode şi procedee de consolidare
În vederea consolidării conturilor trebuie să se delimiteze ansamblul
societăţilor care aparţin grupului. Cu alte cuvinte trebuie să se determine mai
întâi perimetrul de consolidare. Un grup este alcătuit dintr-un ansamblu de
societăţi care depind de un centru unic de decizie.
Perimetrul de consolidare cuprinde societatea-mamă şi filialele sale, societăţile
asociate grupului şi societăţile multigrup comunitare constituite în spaţiul
Uniunii Europene.
Pentru aprecierea puterii în cadrul grupului se utilizează procentul de control.
Dependenţa financiară ce rezultă din deţinerea unei părţi din capitalul unei
societăţi se măsoară cu ajutorul procentului de interes.
Procentul de control indică intensitatea controlului politic şi strategic, direct
sau indirect al societăţii-mamă asupra unei alte societăţi din grup.
Controlul poate îmbrăca următoarele forme: control exclusiv; control conjugat;
influenţă notabilă.
Cunoaşterea tipurilor de control permite alegerea metodei de consolidare a
conturilor.
În practica internaţională sunt utilizate următoarele metode de consolidare:
1. În cazul controlului exclusiv: metoda integrării globale. În acest caz se
aplică prevederile IAS 27 Situaţiile financiare consolidate şi contabilitatea
investiţiilor în filiale.
2. În cazul controlului conjugat (concomitent): metoda integrării proporţionale
ca prelucrare de bază sau metoda punerii în echivalenţă ca tratament alternativ.
Reglementările ce se aplică în cazul controlului conjugat (concomitent) fac
obiectul IAS 31 Raportarea financiară a intereselor în asocierile în
participaţie.
3. În cazul influenţei notabile: metoda punerii în echivalenţă ca tratament de
bază sau metoda costului ca tratament alternativ. Reglementările propuse în
cazul întreprinderilor asociate fac obiectul IAS 28 Contabilitatea investiţiilor în
întreprinderile asociate.
În Statele Unite ale Americii singura metodă de consolidare este integrarea
globală.
A. Metoda integrării globale constă în:
- integrarea în conturile întreprinderii consolidante a elementelor bilanţurilor
şi conturilor de rezultate ale societăţilor consolidabile după eventuale prelucrări
pentru a le armoniza cu principiile şi politicile contabile ale grupului;
- eliminarea operaţiilor şi conturilor reciproce;
- eliminarea titlurilor de participare deţinute de societatea consolidantă în
societăţile consolidate, reducând cu aceeaşi sumă capitalurile proprii
consolidate;
- repartizarea în funcţie de procentul de interes a capitalurilor proprii şi a
rezultatului grupului între societatea consolidantă şi celelalte societăţi care
deţin titluri de participare în filială dar care nu fac parte din grup, denumite
interese minoritare.
În bilanţul consolidat apar elemente noi:
- rezerve consolidate formate din rezervele societăţii consolidate şi cota-
parte din rezervele acumulate de societatea supusă integrării ce revin grupului
din momentul în care societatea a intrat în perimetrul de consolidare;
- rezultatul consolidat format din rezultatul societăţii consolidante şi cota-
parte din rezultatul filialei;
- interese minoritare ce reprezintă cota-parte din rezultat şi capitalurile
proprii ale filialei ce revin acţionarilor din afara grupului;
- datorii consolidate formate din datoriile societăţii consolidante şi datoriile
societăţii consolidate.
Contul de rezultate consolidat după metoda integrării globale va cuprinde în
plus rezultatul aferent intereselor minoritare care reflectă cota-parte din
rezultatul filialelor ce revine intereselor minoritare.
B. Metoda integrării proporţionale constă în:
- integrarea în conturile consolidate a cotei-părţi corespunzătoare participării
întreprinderilor deţinătoare de titluri a elementelor de bilanţ şi ale contului de
rezultate ale societăţii consolidate;
- eliminarea operaţiilor şi conturilor reciproce între cele două societăţi;
- determinarea rezervelor consolidate şi a rezultatului consolidat;
- eliminarea titlurilor societăţii consolidate deţinute de societatea consolidantă,
reducând cu aceeaşi valoare capitalurile proprii consolidate.
C. Metoda punerii în echivalenţă
Dacă o societate se află sub influenţa notabilă (semnificativă) a altei societăţi
din grup, fiind asociată grupului, consolidarea se realizează prin metoda
punerii în echivalenţă. Această metodă constă în substituirea costului de
achiziţie a titlurilor deţinute direct sau indirect de societatea consolidantă cu
valoarea care le corespunde din situaţia netă a societăţii consolidate.
Această metodă poate fi aplicată în cazul în care structura conturilor
societăţilor aflate sub control exclusiv sau concomitent face imposibilă
aplicarea metodelor de consolidare globală sau proporţională.
Principalele etape care au loc în vederea punerii în echivalenţă sunt:
- înlocuirea în activul societăţii consolidate a valorii contabile a titlurilor de
participare deţinute în societatea consolidată cu cota-parte ce-i revine societăţii
consolidante din capitalurile proprii ale societăţii puse în echivalenţă;
- evidenţierea diferenţei dintre partea cuvenită din capitalurile proprii ale
societăţii puse în echivalenţă şi valoarea contabilă a titlurilor asupra drepturilor
grupului în rezervele şi rezultatul consolidat.
Dacă capitalurile proprii ale societăţii consolidate sunt negative, titlurile puse
în echivalenţă sunt înscrise cu valoarea zero.
Diferenţele dintre cele trei metode ar fi următoarele:
- în cazul integrării globale se preiau toate activele, datoriile şi capitalurile
proprii, respectiv veniturile şi cheltuielile;
- în cazul integrării proporţionale sunt cumulate interesele societăţii
consolidante în activele, datoriile şi capitalurile, veniturile şi cheltuielile
societăţii consolidate;
- în cazul punerii în echivalenţă nu se preia nici un element de activ, datorie
sau capitaluri proprii, venituri sau cheltuieli deoarece substituirea se
efectuează direct la nivelul capitalurilor proprii şi rezultatului şi nu la
nivelul elementelor constitutive: active şi pasive, venituri şi cheltuieli.
Metodele de consolidare presupun folosirea unor procedee sau tehnici de
consolidare de către societăţile comerciale care trebuie să întocmească conturi
consolidate. Acestea pot fi: consolidarea directă; consolidarea pe paliere;
consolidarea modulară.
Normalizatorii români definesc doar primele două procedee: consolidarea
directă şi consolidarea pe paliere.
♦ Consolidarea directă constă în determinarea, pentru fiecare societate
inclusă în perimetrul de consolidare, a drepturilor grupului în capitalurile
proprii ale acesteia. Această tehnică permite calcularea contribuţiei fiecărei
societăţi consolidate la rezervele şi rezultatele grupului.
Consolidarea directă constă în consolidarea fiecărei societăţi din cadrul
grupului direct în societatea-mamă, utilizându-se procentul de interes deţinut
de societatea-mamă în celelalte societăţi din grup.
Consolidarea directă se realizează în următoarele etape: determinarea
procentelor de interes ale grupului; cumularea conturilor societăţilor
consolidabile; repartizarea capitalurilor proprii şi eliminarea titlurilor societăţii
consolidate; transferarea rezervelor şi a rezultatului societăţii-mamă în
rezervele şi rezultatul grupului.
Capitalurile proprii ale fiecărei societăţi sunt partajate între:
- societatea-mamă pe baza procentului de interes al acesteia în societatea
consolidată;
- terţi din afara grupului pe baza procentului de interes ce corespunde
intereselor minoritare.
♦ Consolidarea pe paliere constă în efectuarea consolidării ţinându-se seama
de subgrupurile consolidate care, la rândul lor, vor fi integrate în ansamblul
grupului, pe etape. Acest procedeu (tehnică) de consolidare conduce la
efectuarea consolidării subgrupurilor, apoi la introducerea în consolidarea
principală a conturilor consolidate ale acestor subgrupuri şi ale altor filiale ale
societăţii-mamă. Subconsolidările trebuie efectuate după aceleaşi reguli ca şi
consolidarea principală.
Potrivit acestui procedeu, se consolidează succesiv subgrupuri în ansambluri
tot mai mari, până la nivelul societăţii-mamă. Rezervele consolidate, rezultatul
consolidat, diferenţele din achiziţie şi interesele minoritare trebuie să fie
aceleaşi atât în cazul unei consolidări directe, cât şi în cazul consolidării pe
paliere.
Acest procedeu se poate utiliza cu bune rezultate în cazul grupurilor mici şi
mijlocii cu structură simplă caracterizată prin legături indirecte şi radiale, fără
legături reciproce sau circulare.
Consolidarea pe paliere prezintă avantajul segmentării informaţiei financiare pe
subgrupuri iar ca dezavantaj menţionăm volumul mai mare de muncă şi,
implicit, costuri mai ridicate.
♦ Consolidarea modulară constă în divizarea conturilor consolidate aferente
fiecărei societăţi în module susceptibile de a fi grupate, în funcţie de
necesităţile de gestiune ale grupului, pe zone geografice, pe activităţi, pe filiere
de producţie sau după alte criterii.
După această împărţire consolidarea se realizează la fel ca în cazul consolidării
directe, motiv pentru care consolidarea modulară este privită de specialişti ca o
variantă a consolidării directe.
Etapele şi operaţiile necesare pentru consolidarea conturilor
Etapele şi operaţiile de consolidare a conturilor sunt:
a) determinarea perimetrului de consolidare;
Această etapă presupune stabilirea organigramei grupului de consolidat,
calculul procentului de control şi a procentului de interes.
b) stabilirea metodelor de consolidare în funcţie de procentul de control;
Deţinerea unui procent de peste 50 % solicită utilizarea metodei de integrare
globală. Această metodă se aplică şi în cazul deţinerii unui procent de
minimum 40 %, în cazul în care nu există un alt acţionar sau grup care să
deţină un procent mai mare.
În cazul unor procente egale de control între 20 şi 50 %, deţinute de un număr
de până la 5 acţionari, la societăţile la care deciziile privind getiunea se iau
numai de comun acord al tuturor acţionarilor, se va utiliza în consolidarea
conturilor metoda integrării proporţionale.
În situaţia deţinerii unui procent de control situat între 20 şi 40 % şi este
asigurată exercitarea unei influenţe notabile (semnificative) în procesul
decizional, se va folosi pentru consolidare metoda punerii în echivalenţă.
c) retratarea conturilor anuale ale societăţilor de consolidat, înainte de
consolidarea propriu-zisă, pentru a le face conforme cu metodele de evaluare
reţinute în conturile consolidate;
Fiecare societate din grup trebuie să compare propriile sale metode cu cele
prevăzute a fi folosite de către grup, înainte de a evidenţia divergenţele şi de a
estima impactul. Dacă impactul acestor divergenţe este superior pragului de
semnificaţie fixat se vor efectua operaţii de retratare.
d) omogenizarea prezentării conturilor individuale ale societăţilor de
consolidat;
Conturile consolidate se stabilesc prin agregarea conturilor individuale ale
societăţilor incluse în perimetrul de consolidare. Pentru a obţine un ansamblu
consolidat semnificativ se procedează în prealabil la reclasarea conturilor
individuale prin eliminarea sau reducerea diferenţelor privind prezentarea
conturilor. Aceste reclasări nu sunt necesare în cazul grupurilor naţionale care
operează după aceleaşi reguli de prezentare şi întocmire a situaţiilor financiare
anuale. Necesitatea reclasărilor apare în cazul grupurilor cu filiale în
străinătate. În acest caz apar diferenţe, mai ales, la nivelul contului de rezultate,
la care veniturile şi cheltuielile pot fi prezentate diferit, după destinaţie sau
după natură.
e) ajustarea conturilor reciproce;
Pentru a stabili conturile reciproce se realizează inventarierea conturilor
intragrup, se verifică reciprocitatea lor şi se ajustează conturile intragrup.
Cauzele care conduc la apariţia unor diferenţe între conturile reciproce sunt:
bunuri aflate în tranzit; plăţi în curs de derulare; efecte comerciale scontate şi
nescadente; erori de înregistrare contabilă; datorii şi creanţe în valută în cadrul
unui grup internaţional; litigii între societăţile din cadrul grupului.
f) conversia conturilor societăţilor străine ce vor fi consolidate;
Dacă în perimetrul de consolidare sunt cuprinse şi societăţi străine, este
necesară conversia conturilor individuale în moneda de referinţă a grupului
înainte de a efectua consolidarea.
La nivel de bilanţ, pentru elementele nemonetare ale societăţii străine se va
face o reevaluare. Cheltuielile şi veniturile în contul de rezultate vor fi
actualizate având în vedere evoluţia pe întreaga perioadă a cursului valutar.
Pentru a realiza conversia conturilor societăţilor străine se pot utiliza două
metode:
1. metoda cursului istoric;
2. metoda cursului de închidere.
Metoda cursului istoric structurează elementele patrimoniale în monetare şi
nemonetare şi se bazează pe utilizarea cursului istoric pentru elementele
nemonetare (imobilizări, stocuri, capitaluri proprii) şi a cursului de închidere
pentru elementele monetare (datorii, creanţe şi disponibilităţi). Rezultatul este
obţinut prin diferenţa dintre active, capitaluri proprii şi datorii:
Veniturile şi cheltuielile sunt convertite la cursul de la data la care s-au
constatat.
Metoda cursului de închidere asigură conversia activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii, a veniturilor şi cheltuielilor la cursul de la data închiderii
exerciţiului. Diferenţele care apar sunt reflectate în bilanţ într-un post de
Diferenţe de conversie pentru partea societăţii consolidate şi Interese
minoritare pentru partea terţilor.
g) cumularea conturilor individuale retratate convertite;
Cumularea se realizează post cu post pentru bilanţurile şi conturile de rezultate
ale societăţilor integrate astfel: în totalitate pentru societăţile consolidate după
metoda integrării globale sau în funcţie de procentul de interes pentru
societăţile consolidate după metoda integrării proporţionale. Pentru societăţile
puse în echivalenţă se înlocuieşte valoarea titlurilor de participare din activul
societăţii-mamă cu parte ce i se cuvine acesteia din capitalurile proprii ale
societăţilor puse în echivalenţă, fără a se mai face cumularea conturilor.
h) eliminarea efectelor tranzacţiilor dintre societăţile din cadrul grupului, a
dividendelor intragrup, a provizioanelor pentru depreciere şi a provizioanelor
pentru riscuri şi cheltuieli legate de societăţile consolidate.
Există două tipuri de eliminări ale operaţiilor intragrup:
♦ eliminări fără incidenţă asupra rezultatului consolidat: acordare/primire
împrumuturi; creanţe/datorii reciproce; cumpărări/vânzări; cheltuieli/venituri
etc.
♦ eliminări cu incidenţă asupra rezultatului consolidat: rezultate obţinute din
cedarea activelor; rezultatul intern cuprins în stocuri; provizioane pentru
depreciere; provizioane pentru riscuri şi cheltuieli; dividende distribuite între
societăţile din grup.
i) eliminarea incidenţei înregistrărilor efectuate pentru aplicarea legislaţiei
fiscale, legate de amortizări derogatorii, provizioane reglementate, subvenţii
pentru investiţii;
Pentru a obţine o imagine fidelă a poziţiei financiare şi performanţei grupului,
în consonanţă cu realitatea economică se impun retratări şi ajustări pentru
eliminarea incidenţelor fiscale ale provizioanelor reglementate, amortizărilor
derogatorii şi subvenţiilor pentru investiţii. Aceste retratări sunt impuse de
faptul că înregistrările cu caracter fiscal nu sunt fundamentate pe existenţa unor
riscuri economice care diminuează capitalurile proprii sau printr-o realitate
economică. Ele reprezintă nişte rezerve pentru societatea comercială ce
contribuie la formarea capacităţii de autofinanţare. Aceste retratări constau în
eliminarea incidenţelor fiscale asupra rezultatului societăţii consolidate.
j) eliminarea titlurilor de participare şi a capitalurilor proprii ale societăţilor
consolidate;
Această etapă constituie esenţa procesului de consolidare a conturilor.
Substituirea valori titlurilor de participare cu cota-parte din capitalurile proprii
ale societăţii consolidate se realizează în două faze:
1) egalizarea valorii titlurilor de participare cu cota-parte din capitalurile
proprii ale societăţii consolidate şi stabilirea diferenţei dintre cele două valori
ca diferenţa primei consolidări;
2) substituirea valorii titlurilor de participare cu o cotă-parte din capitalurile
proprii ale societăţii cuprinse în perimetrul de consolidare. Această substituire
diferă în funcţie de metoda de consolidare folosită şi ţinând seama şi de
diferenţa primei consolidări.
k) elaborarea conturilor consolidate.
Conturile consolidate cuprind ca documente obligatorii: bilanţul consolidat,
contul de profit şi pierdere consolidat, notele anexă consolidate şi raportul de
gestiune al grupului.
Ca documente recomandate a fi publicate amintim: tabloul de finanţare
consolidat, tabloul de variaţie a trezoreriei, tabloul de variaţie a capitalurilor
proprii, raportul cenzorilor.
Conturile consolidate trebuie să ofere o imagine fidelă şi corectă a activelor,
datoriilor, poziţiei financiare, profitului sau pierderii aferente societăţilor
incluse în consolidare, luate ca un tot unitar. Ele trebuie să precizeze politicile
contabile adoptate în procesul de consolidare a societăţilor din grup.
Atunci când ansamblul consolidabil este restrâns la maximum 7-8 societăţi (în
cazul grupurilor mici), care solicită un număr redus de retratări sau numai
înregistrarea cumulului în cazul consolidărilor complexe, se pot utiliza Tabele
de consolidare.
Tabelul de consolidare se prezintă astfel:
Posturi Societatea Filial Cumu Retratări Solduri Partajare Posturi
bilanţ -mamă a l Eliminăr după capitalur bilanţ
Cont de i retratar i proprii Cont de
rezultat e rezultate
e consolida
t
În situaţia în care ansamblul consolidabil este mare se utilizează Jurnalul de
consolidare. Potrivit acestui sistem este necesară ţinerea de către societatea-
mamă a unei contabilităţi de consolidare distinctă de contabilitatea financiară a
societăţii-mamă. Aceasta implică:
- deschiderea unui jurnal de înregistrări pentru consolidarea bilanţului;
- deschiderea unui jurnal de înregistrări pentru consolidarea contului de
rezultate;
- folosirea cărţii-mari pentru consolidare;
- întocmirea balanţei de verificare cu o egalitate.
Deoarece ţinerea unei contabilităţi a consolidării nu este obligatorie, societatea-
mamă va trebui să-şi definească planul de conturi utilizat în consolidare,
metodologia de înregistrare şi de centralizare a operaţiilor.
1. Precizaţi şi comentaţi metodele de consolidare a conturilor.

2. Precizaţi etapele ce se impun în procesul de consolidare a
conturilor.
3. Precizaţi conţinutul uneia dintre metodele folosite în
consolidarea conturilor.
Unitatea de curs 14: Situaţii financiare anuale ale conturilor
consolidate
Scopul şi obiective
Scopului cursului vizează înţelegerea şi realizarea modului de completare a
situaţiilor financiare consolidate.
Obiective:
• Bilanţul consolidat;
• Contul de profit şi pierdere consolidat;
• Raportul auditorului privind conturile consolidate.
Concepte de bază: bilanţ consolidat, cont de profit şi pierdere consolidat
Unitatea de curs 14
Situaţii financiare anuale ale conturilor consolidate
Sinteză
Formatul bilanţului consolidat şi a contului de profit şi pierderi consolidat se
prezintă astfel:
BILANŢ CONSOLIDAT
A. Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale
II. Imobilizări corporale
III. Imobilizări financiare
IV. Titluri puse în echivalenţă
B. Active circulante
I. Stocuri
II. Creanţe
III. Investiţii financiare
IV. Casa şi conturi la bănci
C. Conturi de regularizare
D. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de un an
E. Active circulante, respectiv datorii curente nete
F. Total active minus datorii curente
G. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an
H. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
I. Conturi de regularizare
J. Fond comercial negativ
K. Capital şi rezerve
I. Capital
II. Prime legate de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
V. Diferenţe din conversie
VI. Rezultatul reportat
VII. Rezultatul exerciţiului
1. Rezultatul grupului
2. Rezultatul aferent participaţiilor minoritare
L. Participaţii minoritare
CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERI CONSOLIDAT

Venituri din exploatare
Cheltuieli de exploatare
Venituri financiare
Cheltuieli financiare
Venituri extraordinare
Cheltuieli extraordinare
Impozitul pe profit
Rezultatul societăţilor integrate
Rezultatul întreprinderilor asociate
Rezultatul ansamblului consolidat
Rezultatul aferent participaţiilor minoritare
Rezultatul grupului
Notele anexă consolidate trebuie să cuprindă toate informaţiile ce au o

importanţă semnificativă, care permit o apreciere justă a poziţiei financiare,
profitului sau pierderii aferente societăţilor incluse în consolidare, luate ca un
tot unitar. Ele precizează:
1. perimetrul de consolidare;
2. metodele şi procedeele de consolidare;
3. principiile contabile, metodele de evaluare şi modalităţile de
contabilizare, comparabilitatea conturilor;
4. explicarea principalelor posturi din bilanţul consolidat şi contul de
rezultate;
5. informaţii diverse.
Raportul de gestiune. Societăţile care întocmesc şi publică situaţii financiare
consolidate au obligaţia elaborării unui raport de gestiune consolidat.
Administratorii societăţii-mamă vor elabora un raport de gestiune care să
prezinte evoluţia activităţii grupului pe parcursul exerciţiului financiar.
Raportul de gestiune consolidat trebuie să cuprindă:
a) Situaţia de ansamblu a grupului;
b) Informaţii privind evenimentele posterioare închiderii exerciţiului;
c) O estimare a evoluţiei previzibile a grupului;
d) Informaţii privind cercetarea şi dezvoltarea (dacă există o astfel de
preocupare în cadrul grupului);
e) Numărul şi valoarea nominală a tuturor acţiunilor societăţii-mamă, deţinute
de acea societate, de filialele acesteia sau de o persoană care acţionează în
nume propriu, dar în contul acelor societăţi;
f) Informaţii privind personalul grupului şi pregătirea sa;
g) Informaţii sectoriale;
- descrierea activităţilor cuprinse în fiecare sector de activitate;
- rezultatele pe zone geografice etc.
Auditarea conturilor consolidate. Conturile consolidate sunt auditate.
Auditorii, în raportul lor, trebuie să se pronunţe asupra elaborării
corespunzătoare a conturilor consolidate, în concordanţă cu normele în
domeniu şi dacă acestea furnizează o imagine fidelă a activităţii grupului la
sfârşitul exerciţiului financiar. De asemenea, auditorii apreciază în ce măsură
informaţiile furnizate prin raportul de gestiune consolidat corespund cu aceste
conturi.
Publicarea conturilor consolidate. Conturile consolidate, raportul de gestiune
consolidat şi raportul auditorilor, referitor la conturile consolidate trebuie
publicate de societatea-mamă. Câte o copie de pe conturile consolidate,
împreună cu o copie de pe raportul de gestiune consolidat şi o copie de pe
raportul auditorilor asupra conturilor consolidate se depun de conducerea
societăţii-mamă la Registrul Comerţului şi la organele teritoriale ale
Ministerului Finanţelor Publice.
1. Precizaţi deosebirea dintre conceptul de conturi

consolidate şi conturile neconsolidate.
2. Precizaţi şi justificaţi cazurile de utilizare a informaţiilor
din situaţiile financiare consolidate.
3. Motivaţi de ce situaţiile financiare consolidate se supun
auditării.
Cluj-Napoca, 2004, pag. 168-187.
• Tiron Tudor A., Consolidarea conturilor, Ed. Tribuna Economică,
Bucureşti, 2000, pag. 36 – 200.
• Feleagă N., Malciu L., Politici şi opţiuni contabile, Ed. Economică,
Bucureşti, 2002, pag. 153 – 166 şi 295 – 326.
• Colasse B., Contabilitate generală (traducere de N. Tabără), Ediţia a IV –
a, Ed. Moldova, 1995, pag. 345 – 374.
• Matiş D., Contabilitatea operaţiilor speciale, Ed. Intelcredo, Deva, 2003,
pag. 250 – 359.
• Pântea I. P., Managementul contabilităţii româneşti, vol II., Ed.
Intelcredo, Deva, 1998, pag. 663 – 670.
• Collin P., Margensten P., Optimisitation fiscale des groupes, Revue
Francaise de comptabilite nr. 265, mars 1995.
• Dandon P., Mise en place d’une consolidation, Ed. Foucher, Paris, 1990
• Traşcă M., Iacob C., Contabilitatea societăţilor de grup, Ed. Tribuna
Economică, Bucureşti, 1996.
• Tabără N., Conturile consolidate şi principiile contabile fundamentale,
Revista experiză contabilă nr. 1-2/1995.
TEME DE CONTROL:
1. Pornind de la schema de mai jos, determinaţi procentul de control

pentru fiecare din următoarele situaţii, stabilind legăturile existente între
societăţi.
M N
100%
45% 20% 50% 50%
A B C E
40%
80%
2. O societate M deţine 80% din acţiunile societăţii F1, 30 % din societatea

F2 şi 25% din societatea F4. Societăţile F1 şi F2 deţin 65% şi 25% din
societatea F3. Societăţile F3 şi F4 deţin 15% şi respectiv 80% din societatea
F5. Determinaţi organigrama grupului, procentele de control şi procentele
de interes.
3. Societatea M deţine 85% din societatea F1 şi 60% din societatea F2.
Societatea F1 deţine 70% din societatea F3. Societatea F2 este deţinută în
procent de 30 % de F3. F2 deţine 80% din societatea F4 iar F4 deţine 10%
din F3. Determinaţi organigrama grupului, procentele de control şi
procentele de interes.
4. Studiu de caz:
M
90% 70%
S1 S3
70% 5% 25% 30%
S2 S5
20% 20%
S4
Se cere:
1. Ce tipuri de legături există între societăţile prezentate?
2. Pornind de la schema de mai sus calculaţi procentele de control şi de interes ale
societăţii-mamă M în cele cinci societăţi.
3. Care sunt diferenţele între procentul de interes şi procentul de control în acest caz?
4. Pe ce poziţie se află S1 în calitatea sa de acţionar la S2?

Tea Modificarilor Patrimoniale - Curs

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tea Modificarilor Patrimoniale - Curs

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca

Centrul de Formare Continuă şi Învăţământ la Distanţă

Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite:

Organizarea temelor în cadrul cursului:

Formatul şi tipul activităţilor implicate, metodele utilizate în cazul predării:

Materiale folosite în cadrul procesului educaţional specific discipline:

Tematica cursurilor predate în cadrul acestei discipline cuprinde:

Tematica cursului: Majorările şi micşorările de capital social la entităţile economice

Tematica cursului: Problematica excluderii şi/sau retragerii din societate a

Tematica cursului: Restructurarea şi gruparea entităţilor economice

Tematica cursului: Problematica divizării societăţilor comerciale în contextul cadrului

Tematica cursului: Problematica dizolvării şi lichidării entităţilor economice

Tematica cursului: Atribuţii şi responsabilităţi ale subiecţilor implicaţi în operaţiuni de

Tematica cursului: Cadrul general al operaţiunilor de leasing în România

Tematica cursului: Operaţiuni de leasing operaţional

Tematica cursului: Operaţiuni de leasing financiar

Tematica cursului: Conturile consolidate

Tematica cursului: Sfera de aplicare a consolidării conturilor

Tematica cursului: Metode şi tehnici de consolidare

Tematica cursului: Situaţii financiare anuale ale conturilor consolidate

Politica de evaluare şi notare:

Elemente de deontologie academică:

Strategii de studiu recomandate:

Unitatea de curs 1 - Cadrul general privind constituirea şi

1. Justificaţi şi motivaţi existenţa diferitelor tipuri de entităţi

Total Din care 50 %

b) înregistrarea impozitului pe profitul datorat pentru rezervele legale:

456 = 441 7.500

c) virarea impozitului pe profit:

441 = 5121 7.500

d) înregistrarea impozitului pe dividende:

456 = 446 896.482

e) virarea impozitului pe dividende:

446 = 5121 896.482

f) înregistrarea depunerii sumei de către celălalt asociat, reprezentând

5311 = 456 1.500.000

456 = 5311 1.500.000

h) achitarea cotei-părţi din activul net cuvenit, diminuat cu impozitul pe profit

456 = 5121 17.033.168

i) situaţia contului 456 se prezintă astfel:

I. Societatea are 3 asociaţi care au adus capital social astfel:

Asociatul C este exclus din societate, în contractul de partaj, prevăzându-se

2. TOTAL OBLIGAŢII 8.307.430

3. ACTIV NET (rd. 1 – 2) 37.130.000

5. rezerve statutare sau contractuale (1063) 25.270.000

TOTAL ACTIV NET: 37.130.000

Total Din care 35 %

a) înregistrarea depunerii de către asociatul A a sumei reprezentând

5311 = 456 1.225.000

b) înregistrarea plăţii către asociatul C a capitalului social cesionat:

456 = 5311 1.225.000

c) înregistrarea activului net cuvenit asociatului C:

d) înregistrarea impozitului pe profit datorat pentru rezerve legale:

e) virarea impozitului pe profit:

441 = 5121 33.600

f) înregistrarea impozitului pe dividende:

456 = 446 1.877.904

g) virarea impozitului pe dividende:

446 = 5121 1.877.904

h) achitarea cotei-părţi din activul net cuvenit, diminuat cu impozitul pe

456 = 5121 9.858.996

i) situaţia contului 456 se prezintă astfel:

1. O entitate economică a realizat în anul 2004 un profit net nesupus