LUCRAREA NR.

STUDIUL APRINDERILOR ELECTRONICE

INDUCTIVE ŞI CAPACITIVE CU CONTACT

1. Scopul lucrării
Studiul diferitelor variante de soluţii de aprindere electronică cu acumulare de energie
inductivă sau capacitivă. Determinarea energiei magnetice înmagazinată în bobina de inducţie sau a
energiei electrice înmagazinată în condensator, energie de care va depinde energia scânteii.

2. Consideraţii teoretice
Scopul principal al realizării aprinderilor electronice cu contact este acela de protejare a
contactelor ruptorului, prin micşorarea curentului pe care îl întrerupe.
2.1 Aprinderi electronice inductive
Sistemele de aprindere electronice cu contact cu acumulare de energie inductivă utilizează
ruptorul clasic, acesta întrerupând însă un curent mult mai mic şi anume cel al unui dispozitiv
electronic (curentul de bază al unui tranzistor), iar energia necesară producerii scânteii depinde de
energia magnetică înmagazinată în miezul bobinei de inducţie(BI ).
Schema de principiu a aprinderilor electronice inductive cu contact se prezintă în figura 8.1.

Fig. 8.1 Schema electrică de principiu a aprinderilor electronice inductive cu contact

Aceasta conţine un bloc electronic BE realizat dintr-unul sau mai multe etaje comandate de
ruptorul clasic. Se utilizează astfel unul sau două tranzistoare, în funcţie de tipul acestora, pentru a se
menţine logica de funcţionare a aprinderii clasice: când contactul ruptorului este închis există curent
prin înfăşurarea primară a bobinei de inducţie, iar când se deschide contactul ruptorului există
tensiune înaltă în înfăşurarea secundară.
Bobina utilizată poate fi cea clasică sau una special proiectată pentru o adaptare mai corectă
la blocul electronic. Într-adevăr, deoarece căderea de tensiune pe tranzistorul final, ce funcţionează în
regim de comutaţie, în stare saturată este mai mare decât căderea de tensiune pe contactele închise
ale ruptorului, se impune compensarea acestei pierderi prin modificarea rezistenţei primarului.
S-au realizat astfel bobine de inducţie având următorii parametrii : W1/W2=200-400, L1=1-4mH,
R1=0.2-0.5W faţă de parametrii W1/W2=50-100, L1=6-10mH, R1=1.5-2W caracteristici bobinelor
clasice (W-numărul de spire, indicii 1şi 2 se referă la înfăşurările primară şi secundară).
S-a micşorat numărul de spire în primar ceea ce a determinat, după cum se observă, scăderea
rezistenţei şi a inductanţei primarului şi în acelaşi timp micşorarea constantei de timp T1=L1/R1.
Aceasta a condus la creşterea mai rapidă a curentului în circuitul primar, fapt ce a determinat
denumirea acestora de bobine rapide. De asemenea s-a mărit energia magnetică acumulată în câmpul
magnetic generat de curentul din înfăşurarea primară a bobinei.
În figura 8.2 se prezintă o schemă electrică pentru aprinderea electronică cu contact cu
acumulare de energie inductivă folosind tranzistoare npn.

1
 Fig. 8.2 Schema electrică a unei aprinderi electronice inductive cu contact

Funcţionare :
Când contactul ruptorului este închis, potenţialul bazei lui T1 este apropiat de cel al masei şi
T1, fiind de tipul npn, este blocat. Atunci prin circuitul ″ +, R4, R5 , - ″ potenţialul bazei lui T2 este
ridicat, iar acesta va conduce la saturaţie, fiind tot de tipul npn. Curentul prin înfăşurarea primară a
bobinei se închide pe următorul traseu : ″+,înfăşurarea primară, colector-emitor T2, masă (-)″.
Când contactul ruptorului este deschis T1 va trece în starea de saturaţie iar T2 în starea de
blocare. Curentul din primarul bobinei se va întrerupe ceea ce va determina variaţia bruscă a fluxului
magnetic în miezul bobinei, autoinducerea unei tensiuni în înfăşurarea primară şi inducerea unei
tensiuni înalte în înfăşurarea secundară.

Observaţii :
•Tranzistorul T2 al etajului final, numit şi etaj de putere, funcţionează în regim de comutaţie, lucrând
cu sarcină inductivă - bobina de inducţie.
Deoarece bobina de inducţie absoarbe în regim permanent un curent ridicat (3-10 A) iar la
întreruperea alimentării circuitului primar apare prin autoinducţie o supratensiune de 200-400 V se
impune ca T2 să fie un tranzistor de putere şi de înaltă tensiune.
•Dioda Zener DZ conectată între colectorul şi emitorul lui T2 are rolul de a proteja tranzistorul final
la eventualele vârfuri de tensiune care ar depăşi tensiunea maximă UCE0. Astfel la depăşirea tensiunii
inverse apărute la blocarea tranzistorului T2, dioda DZ se străpunge protejând joncţiunea colector-
emitor.
•Condensatorul C preia vârfurile de tensiune din primarul bobinei de inducţie apărute la blocarea
tranzistorului T2. El are acelaşi rol ca şi condensatorul de la aprinderea clasică.

În figura 8.3 se prezintă o altă schemă electrică pentru aprinderea electronică cu contact, cu
acumulare de energie inductivă.

Fig. 8.3 Schema electrică a unei aprinderi electronice inductive cu contact

2
2.2 Aprinderi electronice capacitive
Ca şi în cazul sistemelor de aprindere cu contact cu acumulare de energie inductivă, motivul
principal al realizării sistemelor de aprindere cu contact cu acumulare de energie capacitivă este
acela de micşorare a curentului prin contactul ruptorului. La acesta se adaugă desigur şi mărirea
energiei scânteii.
Schema de principiu a aprinderilor electronice capacitive cu contact este prezentată în figura
8.4, la care energia de care va depinde energia scânteii se înmagazinează în dielectricul
condensatorului C.

Fig. 8.4 Schema electrică de principiu a aprinderilor electronice capacitive cu contact

Elementele unui astfel de sistem de aprindere sunt: bateria de acumulatoare, K - cheia de

contact, CV - convertorul, Th - tiristorul, CI - circuitul de impulsuri, R - contactul ruptorului, BI -
bobina de inducţie.
Convertorul CV constituie elementul de bază al aprinderii electronice capacitive cu contact. Acesta
este un dispozitiv care transformă energia electrică de c.c. de anumiţi parametri în energie de c.c. de
alţi parametri. Este format dintr-un invertor, un transformator şi un redresor. Invertorul transformă
energia electrică de c.c. în energie electrică de c.a. (având o anumită frecvenţă, formă de undă,
amplitudine). Transformatorul converteşte energia electrică de c.a. în energie electrică de c.a. dar de
alţi parametri. Redresorul transformă energia electrică de c.a. în energie electrică de c.c.
Prezenţa convertorului în schemă este justificată deoarece se doreşte mărirea energiei
electrice înmagazinată în condensator ( We=CU2/2 ), energie de care va depinde energia scânteii.
Cum valoarea capacităţii condensatorului nu se poate mări prea mult deoarece este greu de realizat
practic şi în plus el trebuie să se încarce rapid şi la turaţii ridicate, a fost necesară mărirea tensiunii la
care acesta se încarcă. Şi astfel convertorul are rolul de a mări tensiunea de la baterie la o tensiune de
ordinul sutelor de volţi.
Tiristorul Th este în această schemă, practic un întrerupător electric care permite descărcarea
condensatorului pe primarul bobinei de inducţie. El se amorsează când este polarizat direct (uAK>0)
şi are aplicat pe poartă (grilă) un impuls de curent pozitiv. Blocarea tiristorului se realizează prin
comutaţie naturală, la scăderea curentului anodic sub valoarea de menţinere (la trecerea prin zero a
curentului de descărcarea condensatorului).
Circuitul de impulsuri CI furnizează impulsuri pentru comanda amorsării tiristorului în
momentul în care contactul ruptorului este deschis, altfel nu furnizează nici un impuls.

Funcţionarea schemei de principiu a aprinderii capacitive

Când contactul ruptorului este închis circuitul de impulsuri CI nu furnizează nici un impuls
pe poarta tiristorului Th iar condensatorul C se încarcă prin intermediul înfăşurării primare a BI, de
la convertorul CV, cu polaritatea indicată în figura 8.4. La deschiderea contactului ruptorului,
circuitul de impulsuri CI furnizează pe poarta tiristorului un impuls de curent pozitiv, ceea ce
determină amorsarea tiristorului care era polarizat corespunzător. Se scurtcircuitează astfel
convertorul şi condensatorul se descarcă rapid pe primarul BI. Tensiunea la bornele primare ale BI
atinge în cca. 2µs valoarea de 300-500V, ceea ce determină variaţia fluxului magnetic prin miezul
bobinei şi inducerea înaltei tensiuni în secundar care se transmite unei bujii. La trecerea curentului

3
de descărcare al condensatorului prin zero tiristorul se blochează şi procesele se reiau cu încărcarea
condensatorului.
În figura 8.5 se prezintă o schemă electrică detaliată a unei aprinderi electronice cu contact,
cu acumulare de energie capacitivă.

Fig.8.5 Schema electrică a unei aprinderi electronice capacitive cu contact

Invertorul este realizat cu două tranzistoare în montaj cu colectorul comun, tranzistoare de tip
npn. Cele două tranzistoare lucrează în contratimp, în timp ce unul este saturat celălalt este blocat şi
invers. Datorită neidentităţii perfecte a tranzistoarelor T1, T2 şi a înfăşurărilor, la alimentarea
montajului un tranzistor va conduce mai mult decât celălalt (acela ce are factorul de amplificare
statică în curent mai mare β=IC/IB ). Iniţial polarizarea este realizată prin R3/R4. Dacă T1 va
conduce, atunci prin L2 va circula curentul de emitor al tranzistorului pe traseul :(+), CET1, L2, (-).
Forma de undă a acestui curent este prezentată în figura 8.6.

Fig.8.6

Datorită vitezei de variaţie mari a acestui curent, prin miezul transformatorului se va crea un flux
magnetic variabil care va determina inducerea unor tensiuni electromotoare (t.e.m.):u1>0 şi u4<0.
Dar u1 va deschide mai puternic pe T1 iar u4 îl va bloca pe T2. Variaţia curentului iE1 va creşte şi va
întări fenomenele descrise. De asemenea va determina şi inducerea unei tensiuni în secundar,
deschiderea diodelor şi încărcarea condensatorului C1.
Când viteza de creştere a curentului se micşorează, tensiunile induse încep să se micşoreze, rezultă
că se va micşora curentul de bază iB1, mergând până la blocarea lui T1. În perioada blocării lui T1,

4
sensul variaţiei lui iE1 se schimbă, ceea ce face să se schimbe şi sensurile tensiunilor u1 şi u4. Astfel
u1<0 determină blocarea rapidă a lui T1 şi u4>0 produce intrarea în conducţie a lui T2. Fenomenele
se produc prin simetrie, pentru T2 faţă de T1, cu cele prezentate anterior.
Funcţionarea schemei complete este următoarea: când ruptorul este închis, convertorul
încarcă condensatorul C prin primarul bobinei de inducţie. Tiristorul Th este blocat. La deschiderea
ruptorului se transmite un impuls pozitiv pe poarta lui Th care intră în conducţie, condensatorul C se
descarcă pe primarul bobinei de inducţie. Variaţia fluxului magnetic prin miezul bobinei induce în
înfăşurarea secundară tensiunea înaltă care va genera scânteia electrică între electrozii bujiei. La
trecerea prin zero a curentului de descărcare a condensatorului tiristorul se blochează iar convertorul,
până acum scurtcircuitat, îşi reîncepe funcţionarea.

3. Montajul şi aparatura necesară

3.1 Pentru studiul aprinderilor electronice inductive se vor folosi: două ampermetre, un voltmetru,
o sursă de tensiune stabilizată, un osciloscop catodic, standul ELKON, testerul GS3127.
Pentru încercarea statică a montajelor electronice se va utiliza schema de montaj din figura 8.7 iar
pentru încercarea dinamică, schema de montaj din figura 8.8.

Fig. 8.7 Schema electrică de montaj pentru încercarea statică

Fig. 8.8 Schema electrică de montaj pentru încercarea dinamică

3.2 Pentru studiul aprinderilor electronice capacitive se vor folosi: o sursă de tensiune stabilizată
40V/ 5.3A, standul ELKON, un osciloscopul catodic cu două spoturi, un ampermetru de c.c.
Pentru încercarea statică a convertorului aprinderii capacitive cu contact şi urmărirea funcţionării
circuitului de impulsuri se va utiliza montajul din figura 8.9.

5
 Fig. 8.9 Schema electrică de montaj pentru încercarea statică

Pentru aplicarea înaltei tensiuni la eclatori se va realiza montajul din figura 8.10.

Fig. 8.10 Schema de montaj pentru aplicarea înaltei tensiuni la electrozi

4. Desfăşurarea lucrării
4.1 Studiul aprinderii electronice inductive cu contact
4.1.1 Se vor studia schemele din figurile 8.2 şi 8.3 şi se va explica funcţionarea pentru schema din
figura 8.3.
4.1.2 Încercarea statică :
Pentru blocurile electronice din figurile 8.2 şi 8.3 se va efectua încercarea statică utilizând schema de
montaj din figura 8.7. Cu ajutorul voltmetrului cu borna mobilă se vor măsura potenţialele din bazele
tranzistoarelor T1 şi T2, respectiv potenţialele punctelor A şi B, precum şi căderea de tensiune pe
joncţiunea colector-emitor a acestora, pentru cele două situaţii ale ruptorului: contact închis şi
contact deschis. Se va completa pentru fiecare câte un tabel similar tabelului 8.1.

Tabelul 8.1
poziţie tensiune
contact [V] → VA [V] VB[V] UCE (T1) [V] UCE (T2) [V]
ruptor
↓
c.î.
c.d.

Pentru fiecare poziţie a contactului ruptorului în funcţie de tensiunea din tabel, se va stabili starea de
funcţionare a fiecărui tranzistor (blocat / saturat).

4.1.3 Încercarea dinamică

Se realizează schema de montaj din figura 8.8
a. Studiul curentului prin contactul ruptorului şi prin primarul bobinei de inducţie. Determinarea
curentului de rupere şi a energiei magnetice înmagazinată în bobina de inducţie :
- se acţionează manual asupra axului ruptor - distribuitorului închizând contactul ruptorului ;
- se citeşte valoarea curentului prin contactul ruptorului la ampermetrul A2 şi valoarea curentului
prin primarul bobinei de inducţie la ampermetrul A1 ;

6
Atenţie : Citirile se fac rapid pentru a nu distruge bobina de inducţie aflată în regim permanent !

- se porneşte standul şi se antrenează în continuare axul ruptor-distribuitorului cu turaţii variabile

urmărindu-se valorile indicate de cele două ampermetre (valoarea medie a curentului prin contactul
ruptorului şi prin primarul BI ) ;
- se vizualizează la osciloscop curentul din primarul BI, prin vizualizarea tensiunii de pe rezistorul
de 0.1Ω şi se desenează pentru două turaţii: n1=1000 rot/min, n2=2000 rot/min. Se determină
valoarea curentului de rupere Ir=i1( t )⏐t=tî.
Rezultatele măsurătorilor se trec în tabelul 8.2.

Tabelul 8.2
n[rot/min] 0 1000 1500 ... 3000
Iruptor[A]
I1[A]
Ir[A]
Wm[mJ]

unde Wm=L1Ir2/2
Exemplu : BI-93121 are L1=12mH

b. Vizualizarea şi determinarea tensiunilor primare şi secundare

- se vor vizualiza cu ajutorul testerului tensiunile din primarul şi secundarul bobinei de inducţie
pentru: eclatori, R1=0.5MΩ, R2=1MΩ şi bujie. Se vor desena formele de undă în funcţie de timp
notând valorile de vârf citite pe scări corespunzătoare pentru turaţia n=1000 rot/min;
- se va trasa caracteristica de lucru a sistemului de aprindere : U2m=f(n) având ca parametru
rezistenţa bujiilor, completând mai înainte tabelul 8.3.

Tabelul 8.3
n[rot/min→ 500 1000 ... 3000
R[MΩ]
↓
U2m[KV] 0,5
1

c. Determinarea căderii de tensiune pe tranzistorul final

- se va citi căderea de tensiune pe joncţiunea colector - emitor a tranzistorului T2, în stare saturată, la
testerul auto utilizat: ∆UCE;
- se va compara aceasta cu căderea de tensiune de pe contactele închise ale ruptorului de la
aprinderea clasică;
- în ambele cazuri se va considera turaţia egală cu 1500 rot/min.

4.2 Studiul aprinderii electronice capacitive cu contact

4.2.1 Se va motiva realizarea aprinderilor electronice capacitive cu contact.
4.2.2 Se vor identifica elementele de pe schema electronică prezentate cu cele de pe machetă.
4.2.3 Se va explica funcţionarea aprinderii capacitive.
4.2.4 Se va realiza montajul din figura 8.9 alimentând cu tensiunea continuă de 12V.
a. Funcţionarea convertorului şi calculul energiei electrice înmagazinată în condensator
- se vor vizualiza simultan la osciloscop şi se vor desena formele de undă ale tensiunilor de pe
bobinele L1 şi L2 ale transformatorului. Ce se observă ? De cine sunt generate practic tensiunile pe

7
cele două bobine ? Ce se poate deduce de aici în legătură cu starea de funcţionare a tranzistoarelor
T1 şi T2?
- se vor vizualiza de asemenea tensiunile u1 şi u4, precum şi uBE T1 şi uBE T2.
- folosind un divizor de tensiune prezentat în figura 8.11 şi o sondă divizoare se vor vizualiza :
- tensiunea alternativă obţinută la ieşirea din transformator între punctele 1 şi 2 - vezi figura 8.5;
- tensiunea redresată între bornele (+) şi (-) ;
- tensiunea redresată şi filtrată U2=, între bornele (+) şi (-) dar închizând circuitul de la (+BI) la (-BI)
cu un fir, pe montaj; U2== U'2=(R1+R2)/R2 în care U'2= este tensiunea citită la osciloscop.

Fig. 8.11

- se va calcula energia electrică înmagazinată în condensator pentru două valori ale tensiunii de
alimentare: We=CU2/2 , C= 2µF pentru U= 8,5V şi 12V.
b. Funcţionarea circuitului de impulsuri
- se închide contactul ruptorului, se citeşte curentul prin ampermetru şi se notează;
- se porneşte standul antrenând axul ruptorului cu o turaţie ~1500 rot/min;
- se vor vizualiza şi se vor desena formele de undă din punctele: P, D, PoartăTh- vezi figura 8.5. Ce
reprezintă formele de undă din punctele P şi PoartăTh ?
- se va citi valoarea medie a curentului întrerupt de ruptor la ampermetru şi se va nota;
c. Se va realiza montajul din figura 8.9 cuplând circuitul de impulsuri la grila tiristorului
- se va aplica înalta tensiune la eclatori;
- se va vizualiza curentul prin tiristor, vizualizând tensiunea pe rezistenţa R şi se va desena.

5. Conţinutul referatului
5.1 Schemele electrice de principiu ale aprinderilor inductivă şi capacitivă cu funcţionarea acestora.
5.2 Schemele de montaj utilizate în cadrul lucrării.
5.3 Tabelele cu datele experimentale;
5.4 Prezentarea avantajelor şi dezavantajelor aprinderilor electronice cu contact faţă de aprinderea
clasică, precum şi o comparaţie succintă între cele două tipuri de aprinderi electronice cu contact.