ALEXANDRU LAPUSNEANU

COSTACHE NEGRUZZI

Nuvela este specie a genului epic cult in proza.

Dimensiune: mai mare decat schita dar mai mica decat romanul.
Un singur fir narativ ca si la schita, dar actiunea este mai ampla, pe
intindere mai mare in timp, personaje mai multe si mai complexe (mai
bine conturate).
Apare ca specie literara prin secolul XIII in Italia.
La noi se impune in 1840 odata cu aparitia lui A. L.
Pentru multi scriitori nuvelele au fost precursoare cu acelasi subiect
ale romanelor de mai tarziu.
Nuvela poate fi de tipul: romantic, realistic, naturalista, istorica,
psihologica, fantastica, umoristica, anecdotica.

Costache Negruzzi(1808-1868) s-a nascut in jud. Iasi, parintii - mici

boieri. Este creatorul celei mai valoroase nuvele istorice din lit. ro.
care apare in Dacia Literara. Nuvela se refera la cea de a doua domnie
a lui A. L. (1564-1569). Este inspirata din fapte istorice reale deoarece
A. L. si sotia lui Ruxandra sunt atestati istoric, dar nu respecta intru-
totul adevarul istoric deoarece unele personaje erau deja moarte
(Motoc, Spancioc, Stroici) in timpul celei de a doua domnii. Relatarea
faptelor se face la persoana a treia, in mod obiectiv, autorul
exprimandu-si foarte rar punctul de vedere personal.
Nuvela este impartita in 4 parti, fiecare avand un moto.
Prima parte (“Daca voi nu ma vreti, eu va vreau!”) are rol de
expozitiune si este prezentat momentul in care AL, ajutat de turci,
intra in Moldova ca sa ocupe tronul. Este intampinat de Motoc,
Spancioc si Stroici care ii spun sa se intoarca ca tara nu il vrea.
Alexandru nu renunta iar Motoc, viclean, trece de partea lui si ii jura
credinta, ceilalti doi fugind.
In partea a doua (“Ai sa dai sama, Doamna!”) se arata intamplarile
imediate dupa urcarea domnitorului pe tron. Hotarat sa se razbune, el
ucide fara mila pe toti cei care il tradasera in prima domnie si ii
deposedeaza de averi.
In partea a treia (“Capul lui Motoc vrem!”) este prezentat punctul
culminant in momentul in care pacalindu-i pe boieri ca vrea sa se
impace cu ei ii invita dupa slujba de la mitropolie ,in care jura stramb
ca ii iarta pe toti, la masa, dar acolo le taie capetele la toti si face din
capetele lor o piramida asezandu-i pe fiecare dupa rang (47 de boieri).
Tot in aceasta parte Motoc, crutat initial de domnitor este dat multimii
razvratite care il linseaza, considerandu-l pe el vinovat de toata saracia
in care traiau.
In partea a patra (“De ma voi scula pe multi am sa popesc si eu!”) este
deznodamantul naratiunii. Timp de 4 ani de la piramida de capete nu
mai omorase nici un boier, dar inventase alte schingiuiri. Nelinistit ca
Spancioc si Stroici scapasera si atunci, domnitorul se muta in cetatea
Hotinului ca sa ii urmareasca mai indeaproape, dar se imbolnaveste
grav si isi exprima dorinta de a se calugari. Cand insa isi revine si se
vede calugarit se infurie si spune replica care este motoul partii si ii
ameninta pe toti din jurul sau, inclusiv pe Doamna Ruxandra si pe fiul
sau, Bogdan. Intorsi pe furis in tara, Spancioc si Stroici o indeamna pe
Doamna Ruxandra sa il otraveasca iar aceasta speriata ca atat viata ei
cat si a fiului sunt in pericol cere parerea mitropolitului Teofan iar
acesta ii spune ca va fi iertata pentru fapta ei de Dumnezeu si ca face
un bine atat ei cat si tarii. Astfel, Doamna Ruxandra toarna otrava in
pahar iar Alexandru moare in chinuri.
Naratiunea este desfasurata liniar, printr-o succesiune a evenimentelor.
Conflictul puternic este mentinut de actiunea tensionata, cuvintele
memorabile, adresarea directa, folosirea dialogului.
Lapusneanu este prezentat in antiteza cu toate celelalte personaje.
El este crud, insetat de sange, nu tolereaza opozitia boierilor
impotriva carora e hotarat sa ia masuri drastice, scopul politicii sale
fiind sporirea autoritatii domnitorului si limitarea puterii marii
boierimi de care fusese tradat in prima domnie.
Autorul il descrie in special prin gesturi, mimica, cuvinte care suna a
sentinta (“silindu-se a zambi”, “ochii scanteiara ca un fulger”, “azvarli
cu manie”, “raspunse cu sange rece”, “puse mana din deprindere pe
jungher”, “boaite, cateaua asta, muiere nesocotita”, “pocitanii”,
“boaita fatarnica”). Totodata este inteligent si prevazator intuind la
timp ceea ce se poate face contra lui si descifrand caracterul celorlalti.
Astfel, pentru el, Veverita este un opozant vechi dar deschis, Stroici
este nestiutor si necunoscator in ale oamenilor, care crede ca tot ce
zboara se mananca iar Motoc este “invechit in rele”, deprins a se
slugari pe la toti domnii pe care i-a tradat pe rand. Dovedeste si
abilitate politica apropiindu-se de popor si indreptand nemultumirile
acestora nu catre el ci catre boieri, in special catre Motoc pe care il
accepta in preajma lui tocmai ca sa abata nemultumirile oamenilor
asupra lui – “Te voi cruta caci imi esti trebuitor ca sa ma mai usurezi
de blestemele norodului”. Cand insa nu mai are nevoie de el, il da
norodului fara menajamente.
O alta latura este ipocrizia care atinge cote maxime in timpul
cuvantarii de impacare cu boierii rostita la mitropolie. Dupa ce
simuleaza cucernicia (asculta slujba, se inchina la icoane) jura stramb
si ii omoara pe boierii invitati la masa si cu un sadism greu de
imaginat apoi o cheama pe nevasta-sa si ii arata piramida de capete
dandu-i astfel “leacul de frica” pe care i-l promisese cu o zi inainte,
cand ea il rugase, din mila pentru cate vaduve si orfani erau, sa
inceteze cu omorurile.
Asprimea si dorinta de razbunare o arata si fata de Motoc pe care doar
il folosise, neascultand nici un argument al acestuia cand incerca sa il
induplece sa nu il dea norodului dornic de razbunare. Nu il lasa pe
acesta nici sa isi aranjeze ultimele treburi, nici macar sa se
spovedeasca – “Ce ai sa ii spui duhovnicului? Ca esti un talhar si un
vanzator? Asta o stie toata Moldova. Luati-l de-l dati norodului si
spuneti ca in asa fel plateste Alexandru Voda celor ce prada tara.”,
reusind astfel sa isi atinga un scop dublu: pedepsirea lui Motoc pt
vechea lui tradare si castigarea simpatiei poporului de a carei furie se
teme si pe care vrea sa il aiba de aliat.
Costache Negruzzi a creat un personaj memorabil, complex, in
persoana lui Alexandru Lapusneanu. Si daca “literatura romana ar fi
avut in ajutor prestigiul unei limbi universal, nuvela ar fi devenit o
scriere celebra ca si Hamlet” – George Calinescu, “Istoria literaturii
romane de la origini pana in prezent.”