Pizzerie cu livrare la domiciliu
Ianuarie 2003
Piaţa
În România, piaţa serviciilor de alimentaţie este în
creştere în ultimii ani.
Serviciile de livrare la domiciliu/sediu, în special în
cazul pizzeriilor, au luat o amploare deosebită în
ultima perioadă, mai ales în Bucureşti şi în marile
oraşe. Avantajul unui sistem care oferă livrare la
domiciliu se referă la asigurarea unui volum zilnic de
vânzări relativ constant, deoarece astfel consumatorul
nu se mai izbeşte de restricţii cum ar fi condiţiile
meteo, comoditatea, programul de lucru sau alte
evenimente neprevăzute care împiedică deplasarea.
Diferenţierea dintre multitudinea de firme care
prestează acest serviciu constă în:
- gama şi calitatea produselor oferite;
- preţurile practicate;
- timpul de livrare.
Oferta poate include şi alte produse, ca de exemplu
băuturi, cafea, ţigări etc.
Clienţii
Serviciile de livrare pizza la domiciliu au două mari
grupe de clienţi “tradiţionali”: personalul firmelor, care
comandă produsul în pauza de masă din timpul
prânzului sau în cursul după-amiezii şi consumatorii
“casnici”, care lansează comenzile de acasă, cu
precădere seara.
Aşadar se recomandă un program flexibil, care să
acopere toate intervalele orare cu cerere ridicată.
Concurenţa
În ceea ce priveşte concurenţa, există trei categorii de
furnizori pe piaţă: unităţile cu servire tip “restaurant”,
cele cu livrare la domiciliu şi cele mixte (restaurant +
livrare). Fiecare se adresează unor categorii de clienţi
bine definite:
- primele vizează acei clienţi care, pe lângă servirea
propriu-zisă a mesei, urmăresc şi o componentă de
loisir (relaxare, petrecerea într-un mod plăcut a
timpului liber);
- următoarele (cele cu livrare la domiciliu) se
adresează cu precădere unor persoane ocupate, în
criză de timp, pentru care servirea mesei este o
necesitate fiziologică pe care încearcă să şi-o
satisfacă, cu un consum minim de timp;
- cele mixte urmăresc să câştige clienţi aparţinând
ambelor categorii descrise mai sus.
Profiluri de afaceri / Pizzerie cu livrare la domiciliu
Se constată o aglomerare a furnizorilor acestui produs
în zonele centrale ale marilor oraşe şi mai ales în
Bucureşti. De aceea, o afacere nou-înfiinţată în acest
domeniu ar avea reale dificultăţi în a se adresa întregii
mase de consumatori, astfel fiind necesară o abordare
de tip “nişă” a pieţei.
Înca din momentul realizării planului afacerii trebuie
gândit bine care este grupul “ţintă” către care urmează
să se îndrepte oferta firmei, pentru a identifica şi
dimensiona corect nevoile acestora (de exemplu:
persoane cu un anumit
nivel al veniturilor sau locuitorii unui cartier învecinat,
asftel încât livrarea să se poată face în timpul cel mai
scurt). În funcţie de acest grup de potenţiali clienţi se
stabilesc toate celelalte coordonate privind activitatea
viitoare a firmei: localizarea (spaţiul), personalul,
politica de stabilire a preţurilor, strategia de
promovare.
Promovarea
Pentru o afacere mică, aflată la momentul debutului,
trebuie aleasă o strategie promoţională care să se
adreseze precis segmentului de consumatori ales, în
rândul cărora să genereze un impact puternic cu
cheltuieli minime, evitându-se pe cât posibil o reclamă
de proporţii ample, care nu ar genera rezultate pe
măsură.
Se poate folosi ca metodă eficientă - şi relativ ieftină -
răspândirea de pliante cu datele de contact ale firmei
şi o prezentare sumară a ofertei (tipuri de pizza,
eventual băuturi răcoritoare etc.).
Costurile de început
O asemenea afacere necesită costuri de pornire
destul de ridicate.
În afara costului înfiinţării unei societăţi comerciale (de
aproximativ 300 $ pentru o societate tip SRL), trebuie
adăugate o serie de costuri aferente autorizaţiilor care
trebuie obţinute.
Pentru desfăşurarea efectivă a activităţii este necesar
un spaţiu de producţie (bucătăria), nu foarte mare, dar
suficient încât să nu pericliteze respectarea regulilor
de igienă alimentară. În condiţiile în care firma se
ocupă doar de livrări, locaţia este mai puţin importantă
şi, implicit, costurile aferente cumpărării/închirierii
spaţiului sunt mult reduse. Dacă proiectul prevede, pe
gă livrarea la domiciliul clientului, şi posibilitatea
servirii în sistem “restaurant”, atunci cheltuielile vor
creşte considerabil, proporţional cu mărimea şi
încadrarea unităţii, ca şi problemele legate de
obţinerea unor autorizaţii suplimentare.
De asemenea trebuie anticipat costul echipamentelor:
o linie de panificaţie italiană cuprinde, în mod
obligatoriu, un cuptor (simplu, dublu), cameră de
dospire automată, malaxor, modelator, cernător făină.
Alături de acestea pot fi incluse şi alte echipamente. În
funcţie de dotările care intră în componenţa sa, o
astfel de linie de panificaţie achiziţionată “second-
hand” poate costa între 20.000 şi 50.000 € (preţuri
estimative).
Mai poate fi luată în calcul şi varianta achiziţionării
acestor echipamente separat, bucată cu bucată, în
raport cu necesităţile. Orientativ, putem aprecia preţul
unui cuptor de pizza din inox la 5000 €, o masă
specială de pregătire a pizzei la 1500 €, o hotă la
2000 €. Un frigider costă între 1000 şi 2000 €, iar o
cameră frigorifică între 2000 şi 4000 €.
Mai trebuie cumpărat (minimum) un automobil pentru
deservirea clienţilor, sau chiar mai multe, în funcţie de
fluxul comenzilor şi de aria de acoperire. Costul
acestuia variază extrem de mult, în raport cu marca,
vechimea, starea de funcţionare etc. O variantă ar
putea fi, în special pentru faza-pilot, distribuţia prin
intermediul bicicletelor sau chiar pe jos, în cazul în
care zona de livrare este restrânsă. Costurile de mai
sus sunt orientative şi trebuie luate ca atare. Printr-o
cercetare amănunţită a costurilor (absolut obligatorie
în luarea unei decizii investiţionale) se poate obţine o
economie importantă faţă de costurile prezentate aici.
Pregătire şi calificare
Pentru a avea succes într-un asemenea demers, este
necesară o combinaţie a mai multor calităţi. Sunt
deopotrivă importante:
- cunoştinţele în domeniul artei culinare ale
personalului care se ocupă de producţie, şi care pot fi
atestate prin diverse diplome şi certificate recunoscute
pe plan naţional;
- amabilitatea şi politeţea personalului implicat în
livrare;
- cunoştinţele despre piaţă, calităţile psihologice şi
receptivitatea în faţa solicitărilor clienţilor, din
partea
Profiluri de afaceri / Pizzerie cu livrare la domiciliu
- persoanelor din conducere şi a celor care se
ocupă de logistică.
Din cauza faptului că este vorba despre o unitate de
alimentaţie publică, întregul personal va trebui să facă
dovada însuşirii noţiunilor fundamentale de igienă, prin
absolvirea unui curs organizat de Institutul de Igienă.
Cadrul legal
Cel mai important aspect care trebuie avut în vedere
în cadrul serviciilor de alimentaţie se referă la
obţinerea tuturor autorizaţiilor pe care le presupune
funcţionarea legală a afacerii. În primul rând ne
referim aici la avizul sanitar (care trebuie obţinut
înainte de amplasarea, construcţia sau amenajarea
obiectivelor) şi autorizaţia sanitară (care trebuie
obţinută înainte de punerea în funcţiune a
obiectivelor). Autorităţile responsabile de emiterea
acestor documente sunt: direcţiile de sănătate publică,
agenţiile de protecţie a mediului şi direcţiile de
urbanism şi amenajarea teritoriului judeţene sau ale
Municipiului Bucureşti. De asemenea sunt necesare:
autorizaţia de mediu, autorizaţia de funcţionare din
punct de vedere al protecţiei muncii şi din punct de
vedere al prevenirii şi stingerii incendiilor.
În plus, trebuie obţinută licenţă de fabricaţie pentru
produsele care urmează a fi comercializate (se obţine
de la Direcţia Generală resurse şi politici
agroalimentare din cadrul Ministerului Agriculturii,
Alimentaţiei şi Pădurilor, direcţiile generale pentru
agricultură şi industrie alimentară judeţene, respectiv a
municipiului Bucureşti, în a căror rază teritorială se
află unitatea).
Alte acte normative aplicabile acestei activităţi includ:
--Hotărârea nr. 1198 din 24 octombrie 2002 privind
aprobarea Normelor de igienă a produselor
alimentare, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.
866 din 2 decembrie 2002;
--Regulament din 25 iunie 1999 al Ministerului
Agriculturii şi Alimentaţiei cu privire la acordarea
licenţelor de fabricaţie agenţilor economici care
desfăşoară activităţi în domeniul producţiei de produse
alimentare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr.
331 din 13 iulie 1999, cu modificările şi completările
ulterioare;
--Metodologia din 14 iunie 2001 a Ministerului de
Interne privind elaborarea scenariilor de siguranţă la
foc, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 570 din
12 septembrie 2001.

Activităţile desfăşurate în aceste unităţi intră sub

incidenţa Ordinelor Ministerului Sănătăţii nr.
975/16.12.1998 (privind aprobarea normelor igienico-
sanitare pentru alimente) şi nr. 976/16.12.1998
(privind producţia, prelucrarea, depozitarea, păstrarea,
transportul şi desfacerea alimentelor).

Informaţii suplimentare
Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor
Bd. Carol I nr.24, sector 3, Bucureşti
Tel: (021)312.29.30 Fax:(021)312.44.10
www.maap.ro

Food Industry Business www.fib.ro

Furnizori echipamente:
www.franke.ro
www.utilaje.ro
www.maxigel.ro

Cursuri de calificare :
Asociaţia Meseriaşilor şi Comercianţilor Particulari din
România (AMCPR)
Str. Smîrdan, nr. 15, etaj 3, sector 3, Bucureşti
Tel: (021)315.69.38 (021)315.69.12
Tel/Fax: (021)336.09.29

Profiluri de afaceri / Pizzerie cu livrare la domiciliu