Universitatea “ Alexandru Ioan Cuza”Iași

Facultatea de Teologie Ortodoxa

Specializarea Asistență Socială

POLITICI SOCIALE
Analiza unei probleme sociale
-Consumul de droguri-

STUDENT:

Malos Anisoara-Marioara
 Schimbarile majore in Romania ultimilor ani,atat pe plan social cat si politic a pus tara

noastra in fata unor probleme sociale grave cu care nu eram instruiti sa luptam.Societatea a

preluat rapid ce a venit « din afara » ,dezechilibrand si mai mult situatia sociala.Una din

aceste probleme o reprezinta consumul de droguri atat legale cat si nelegale care este din ce in

ce mai raspandit in tara noastra facand numeroase victime. Drogurile reprezintă astăzi, pentru

toate ţările, una dintre cele mai grave probleme sociale ale ultimului secol. Pentru o clipă de

plăcere, urmată însă de mizerie, de pierderea demnităţii şi nu de puţine ori, de moarte,

milioane de oameni îşi schimbă viaţa într-un mod fundamental. Tentaţia de a ajunge la stări

de euforie îşi are rădăcina în timpuri de mult apuse.După opinia lui Mircea Eliade şi a multor

antropologi consumul de droguri a apărut în contextul ritualurilor religioase, care au fost

bazate pe o anumită activitate halucinogenă, de transă, de iniţiere, de calatorie în lumea de

dincolo. Aceste stări erau determinate de substanţe halucinogene (dintre care cea mai

cunoscută în spaţiul românesc era mătrăguna).

Cele mai multe cazuri de consum de droguri se inregistreaza in randul tinerilor, media de

vârstă a consumatorilor de droguri ilegale scăzand în ultimii ani de la 20-25 de ani la 15 ani,

cea mai mare teamă a oricărui părinte este legată de posibilitatea ca propriul lui copil să fie

tentat de consumul de droguri şi să devină dependent.

Mecanismele si strategiile prin care identificam consumatorii de droguri sunt,in fapt

“experiente generalizate de interactiune cu consumatori de droguri”(1).Mecanismele de

construire a acestor strategii sunt similar cu cele ale stereotipurilor.Ca si in cazul altor grupuri

sociale,”portretul social”pe care noi il avem cu privire la consumatorii de droguri este

construit in jurul unor stereotipuri. Aceste stereotipuri reprezinta,in principal,o imagine

2
(1) Modalitatea de construire a stereotipurilor legate de consumatorii de droguri, precum şi enumerarea
lor sunt prezentate pe larg de Emil Pîslaru în articolul „Nevoia de acţiune socială sau utilizatorii de
droguri şi stereotipurile”, în Newsletter RHRN, nr.2/4, anul II, 2003, p. 2.

generalizata a unui grup sau a unei persoane,care nu ia in considerare diferentele individuale

si care este formata pe baza unor experiente directe cu respectivul grup.Stereotipurile sunt

mecanisme normale(adica nu patologice)de gandire si tocmai de aceea ele sunt utilizate

deopotriva de membrii unei comunitati:politisti,lucratori sociale,farmacisti,membri ONG sau

finantatori,adica exact “detinatorii” perspectivelor ce trebuie luate in considerare pentru a

avea o abordare comprehensive.Strategii diferite sunt folosite de catre respondent pentru a

identifica utilizatorii de droguri.Acestea include atat strategii pasive(ce nu presupun vreun tip

de interactiune cu consumatorul,alta decat observatia),cat si strategii active(in care,pe baza

unui interactiuni verbale cu un potential consumator de droguri,persoanele autorizate,pot

“testa” daca respectivul este consumator de droguri sau nu).Cel mai adesea,consumatorii de

droguri sunt descrisi ca fiind “mai agitati”.Exista si ale modalitati,ce tin de”limbajul

trupului”,pentru a identifica un consummator de droguri.De obicei,”indiciile” sunt

multiple:privirea este “tulbure”,vocea este”tremurata”,iar individual se comporta ca si cand

“ar fi in sevraj”.In urma unui studiu privind atitudinile si practicile farmacistilor din Bucuresti

fata de clientii consumatori de droguri,anul 2004,intalnim urmatoarele declaratii:” În primul

rând, după felul cum arată: sunt slabi, tremură, probabil că ei sunt deja în criză atunci când

vor seringile, şi sunt speriaţi, agitaţi, obosiţi, după fizionomie se vede… sunt total schimbaţi

faţă de un om normal.V-am spus: aici nu s-a întâmplat să vină şi să se comporte violent, atât

doar că se vede că sunt mai agitaţi decât ceilalţi. Oricât de bolnav ar fi un om, oricât de

supărat, e altfel decât ei… ei sunt aproape de disperare, deci tremură...”(farmacist diriginte,31

de ani,8 ani vechime,1 an la actualul loc de munca,parte din lant de farmacii)

„Mi s-a întâmplat – în altă parte, într-adevăr – să vină persoane la care se observau nişte

semne: nişte ochi injectaţi, nervozitate, agitaţie. În perioada în care nu se găsea apă distilată,

3
nu se găsea ser fiziologic, a fost o criză de preparate injectabile şi toţi drogaţii erau disperaţi,

efectiv disperaţi...”(farmacist diriginte,26 de ani,3 ani vechime,1 an la actualul loc de munca).

Cauzele consumului de droguri sunt complexe. Nu ţin nici de nivelul de educaţie, nici de

situaţia material. Adolescenta este varsta la care aparea nevoia de identificare, de a se gasi si

intelege pe sine si pe cei din jur. Este varsta experientelor personale, varsta cautarii

coordonatelor proprii sufletului si corpului, varsta descoperirii dimensiunilor realitatii.

Drogul are de multe ori forma unei astfel de experiente, care reuneste: curiozitatea, dorinta de

a incerca ceva nou, de a experimenta totul, dorinta de a-si ridica performantele intelectuale si

chiar dorinta de a fi modern pur si simplu. Autori americani care au studiat fenomenul, au

demonstrat ca exista o adevarata "foame" de a descoperi si cunoaste realitatea inconjuratoare

in toate ipostazele incitante si sensurile ei profunde.

Un alt aspect deosebit este ca drogul incepe sa fie din ce in ce mai prezent in principalele

grupuri in care se poate afla adolescentul la aceasta varsta: anturajul si scoala. Este ceea ce

determina formarea unui model biopsihosocial, care este dezvoltat de interactiunea dintre

factorii psihologici, de mediu si cei fiziologici.

Astfel, schimbarile datorate dependentei trebuie interpretate prin raportarea nivelului

individual la contextul sociocultural in care are loc comportamentul dependent-consum de

droguri, la mediul din care face parte tanarul adolescent. Personalitatea in formare a acestuia

este intr-o permanenta cautare de repere valorice, de modele si puncte de referinta. Drogul si

consumatorii lui (liderii in special) pot indeplini de multe ori aceste roluri.

Adesea, atat in mediul scolar si universitar, cat si in anturajele obisnuite, are loc un fenomen

de imitatie in grup, in care adolescentii, copiindu-si "eroul", recurg la drog, si in care factorul

psihologic este determinant. Orice consumator dovedeste, de asemenea, o dorinta patologica

de a-si face adepti, personalitatea lui fiind neinteleasa de cei care nu au venit in contact cu

drogul. Este cert insa ca, sub efectul drogului, adolescentii par a depasi dificultatile si

4
incertitudinile si isi gasesc o iluzorie siguranta si identitate.Astfel, cei care cerceteaza acest

fenomen spun ca halucinogenele le permit consumatorilor "sa pluteasca"; este un voiaj care ii

face sa iasa din dificultatile si contradictiile cotidiene si sa se simta stapani pe situatie.

Adolescenta este si varsta tensiunilor emotionale si angoaselor, aparent insurmontabile si de

neinteles pentru cei din jur. De multe ori, pentru adolescentii bulversati de propriile intrebari,

de barierele si agresiunile, mai mult sau mai putin reale, din exterior, drogul pare singura si

cea mai buna solutie.

In profilul psihologic al tanarului consumator domina trasaturile nevrotice, dependenta

afectiva, intoleranta la frustrare, angoasele de separatie, izolarea si dependenta afectiva,

iritabilitatea, timiditatea si hipersensibilitatea. Are loc o opozitie a eului impotriva lumii, pe

care o considera un element agresiv, nedrept si opresiv. Solutia pe care adolescentul in cauza

o gaseste pentru a rezolva aceste conflicte este retragerea intr-o lume construita, determinata

si intretinuta de drog. Aceasta lume il face fericit, ii satisface instinctele primare, ii

estompeaza pentru un timp conflictualitatea.

In urma unor studii s-a constatat de altfel, la consumatorii de droguri, prezenta unei stari

emotionale necontrolate si demonstrative, in sensul alienarii fata de cei din jur si al unui slab

control al impulsivitatii. Autocunoasterea si autodefinirea, rezolvarea propriilor probleme este

limitata, pe langa acestea, si de imaturitatea cognitiva a adolescentului.

Situatia materiala deosebit de buna a familiei poate constitui un factor de risc, daca

familia exagereaza in satisfacerea necesitatilor si dorintelor copilului. Din punct de vedere

educativ, satisfacerea tuturor necesitatilor si dorintelor copilului nu are un efect pozitiv asupra

acestuia. Aceasta poate conduce la formarea unor trasaturi umane nedorite: apatia, indiferenta,

lenea, rasfatul. Sentimentul ca totul se cuvine fara prea mari eforturi si senzatia ca tot ceea ce

isi doreste este benefic pot sa apara. Sumele mari de bani puse la dispozitia copiilor fara a se

5
cunoaste exact cum vor fi cheltuite pot constitui o tentatie in a-si face rost de droguri.

Aceasta, mai ales, daca in anturajul lor exista deja consumatori de droguri.

Existenta intr-o familie a unui parinte alcoolic,dependent de tutun sau medicamente

poate determina consumul de droguri, prin comportamente ce se invata, prin imitatie. Mediul

familial in care exista un alcoolic este caracterizat prin certuri frecvente, chiar vatamari

corporale grave si o atmosfera incarcata de tristete. Comportametul, ca modalitate de a

reactiona la problemele vietii, se invata si prin imitatie si in special prin imitarea parintilor ;

uneori imitatia nu este constienta si, desi copilul respinge rational comportamentul parintelui

alcoolic, el ajunge sa-l preia fara sa constientizeze acest lucru. Desi exista o posibilitate mai

mare de a deveni toxicodependent atunci cand unul dintre parinti este alcoolic, nu inseamna

ca intotdeauna se intampla asa. Uneori pot aparea si reactii de respingere totala a alcoolului si

a tuturor substantelor care pot crea dependenta, astfel incat respectivul copil sa nu consume

niciodata alcool sau alte droguri.

Exista o relatie cauzala intre stilul de educatie al parintilor si consumul de droguri la

copil. Daca educatia copilului a fost excesiv de severa, a fost pedepsit drastic pentru orice

greseala, indiferent de gravitatea acesteia. Sau educatia s-a caractrizat printr-o toleranta

exagerata, copilului permitandu-i-se totul fara a i se cere nimic in schimb. Daca educatia s-a

caracteriat prin oscilatii permanente intre severitate si toleranta. Educatia primita in familie

are un rol deosebit in formarea personalitatii copilului. O educatie excesiv de severa poate

dezvolta copilului sentimentul ca nu este iubit, poate duce la instalarea complexului de

inferioritate si unei indispozitii permanente. El va cauta sa evadeze din mediul familial pentru

a-si gasi un grup de prieteni care sa-l accepte si sa-l valorizeze. Nevoile lui fundamentale (de

siguranta, de dragoste, de acceptare) nesatisfacute in propria familie il vor face mai putin

selectiv in alegerea prietenilor si va cadea mai usor in plasa intinsa de distribuitorii de droguri.

O educatie excesiv de toleranta poate induce copilului idea ca totul i se cuvine, ca totul ii este

6
permis. In plus, o asfel o asfel de educatie da nastere la o nevoie crescuta de satisfacere

imediata a dorintelor, fara a lua in calcul consecintele acestora. Aceste caracteristici il fac pe

tanarul caruia i s-a permis orice sa fie mai vulnerabil in fata tentatiei drogurilor pentru ca i s-a

spus foate rar NU si pentru ca el nu a invatat sa-si spuna NU. Daca pentru aceeasi fapta uneori

copilul este pedepsit iar alteori ignorat sau chiar laudat, aceasta nu face decat sa-l debusoleze

si sa-i creeze probleme ulterioare in a constientiza ceea ce este bine si ceea ce e rau. Aceasta

debusolare poate vulnerabiliza copilul in fata consumului de droguri, el va putea spune NU

cand I se ofera un drog ilegal numai daca are certitudinea ca daca accepta nu este bine.

O comunicare deficitara intre parinti si intre acestia si copii poate fi un factor de risc

pentru consumul de droguri. Lipsa de comunicare in familie, asociata cu violenta, constituie

un mediu prielnic pentru dezvoltarea sentimentului ca nu este inteles si iubit. Numai buna

comunicare in familie poate ajuta copilul sa-si transmita starile. Buna comunicare dintre copil

si parinti ii ofera copiluluii sentimental ca este iubit, inteles si ajutat in situatiile dificile.

Dificultatile scolare, problemele sociale aparute ca urmare a unei deficiente fizice,

mentale sau unei tulburari de personalitate pot facilta consumul de drog. Dificultatile scolare

si problemele sociale ceeaza sentimente de neincredere in propria persoana, tristete,

insingurare si uneori complexe de inferioritate. Aceasta vulnerabilizeaza persoana in fata

consumului de droguri, caci ea este receptiva fata de orice ar putea s-o desprinda, macar putin,

din realitatea personala dureroasa. In cazul tuburarilor de coportament, adolescentul se

caracterizeaza prin existenta unei structuri de personalitate impulsive, printr-o scazuta

capactate de autocontrol. Acestea il pot impinge pe individ sa intreprinda diverse actiuni, fara

sa se gandeasca prea mult inainte.

Existenta unui singur parinte ca urmare a divortului sau a decesului unuia dintre parinti

are legatura cu consumul de droguri. Datorita egocentrismului sau, adolescentul pune deseori

aceste evenimente pe seama lui. El se simte vinovat pentru divortul parintilor, pentru decesul

7
acestora. De multe ori se intampla ca parintele cu care a ramas adolescentul sa nu fie cel mai

apropiat de acesta sau sa-l considere vinovat pentru evenimentele din familie. Intr-o astfel de

familie, consumul de droguri poate aparea foarte usor.

Riscurile pentru sănătate variază în functie de tipul de drog, modul de administrare si

statusul afectiv, fizic si nutritional al consumatorului.

Riscul ce-l comportă utilizarea drogului a fost accentuat, într-o manieră spectaculoasă de

propagarea infectiei cu HIV, pentru cei care-si administrează drogul prin injectare si împart

între ei acele si seringile contaminate.

Consumul cronic de opiacee poate produce afectare hepatică, infectii si afectiuni

neurologice. Dependenta de opiacee, în special de heroină, se asociază cu mortinatalitate,

retard de crestere fetală si morbiditate neonatală.

Supradoza este cauza principală de deces prematur dar mai există si alte cauze ca socul

anafilactic, septicemia, endocardita, hepatita si violenta cu o crestere a nivelului sinuciderilor.

Benzodiazepinele sunt tranchilizantele cele mai frecvent folosite. Chiar si la doze

terapeutice, anumite benzodiazepine ca lorazepam-ul si oxazepam-ul, pot induce obisnuintă si

fenomene de sevraj.

Decesul în cazul drogurilor deprimante ale SNC poată să apară în urma administrării

accidental sau voluntar (suicid) a unei supradoze. În cursul crizelor de sevraj, cu gravitate

mare, pot apare convulsii si o stare de rău epileptic care de asemenea pun viata în pericol.

S-a avansat ideea ca un consum prelungit de sedative poate antrena schimbări de

personalitate, în special în cazul benzodiazepinelor (diazepam, clordiazepoxid); de asemenea

s-a demonstrat că benzodiazepinele alterează memoria si vigilenta.

În cazul stimulantelor consecintele observate asupra sănătătii depind de modul de

administrare a produsului, dar si de frecventă si doză. Fenomenele obisnuite produse de

acestea sunt insomnia, scăderea în greutate, halucinatiile, psihoza paranoidă si crizele

8
cardiace. În cazul administrării i.v. a amfetaminelor poate să apară deces prin stop cardiac,

accidente cerebrovasculare, precum si prin complicatii (septicemie) ca urmare a injectării.

Psihoza amfetaminică este principala maladie psihiatrică legată de folosirea acestor droguri;

această psihoză nu apare sistematic si e reversibilă în perioada de abstinentă.

Morbiditatea si mortalitatea asociate cocainei sunt mai crescute în cazul produsului injectabil

fată de prizare. În cazul unui supradoze poate apare deces prin stop cardiac sau hemoragie

cerebrală.

Principiile active ale khat-ului (cathina si cathinona) au proprietăti similare amfetaminelor,

dar sunt mai putin stimulante si toxice.

Halucinogenele (cel mai folosit este LSD) induc în special psihoză acută, eventual psihoză

cronică, stări depresive precum si simptome neurologice (convulsii sau tulburări de perceptie).

Anumiti consumatori rămân într-o stare psihotică si comportamentul lor nu se distinge de cel

al unui schizofren cronic. Moartea poate surveni accidental sau prin suicid atunci când

consumatorul se găseste sub influenta halucinogenului.

Morbiditatea legată de abuzul cronic de canabis apare ca rezultat al obiceiului de a-l fuma,

efectele fiind similare cu cele ale tutunului. Efectele canabisului asupra proceselor hormonale,

imunologice, de reproducere sunt insuficient demonstrate (si numai pe experiment animal).

Psihoza consecutivă prizării canabisului este reversibilă si apare la mai putin de 1% din

consumatori.

Substantele utilizate prin inhalare pot produce moarte subită prin fibrilatie, depresie

respiratorie, asfixie. De asemenea, în caz de inhalare prelungită apar leziuni hepatice si renale

precum si afectarea măduvei osoase.

Abuzul de droguri cauzează si alte tipuri de probleme comportamentale si sociale: suicidul,

accidentele, absenteismul, delicventa etc. Toxicomanii cronici au tendinta de a-si abandona

familia, scoala si au un cerc de prieteni unde consumul de droguri este foarte răspândit. De

9
cele mai multe ori, părintii lor sunt ei însisi tributari alcoolului si tranchilizantelor. Deoarece

consumul de droguri este ilegal, utilizatorii si furnizorii sunt direct sau indirect implicati într-o

retea de delicventă si posibil de violentă (datorită sumelor de bani pe care le procură comertul

ilicit cu droguri). Este un motiv din cauza căruia numerosi tineri recurg la crime si prostitutie

pentru a-si cumpăra drogul.

Ajutorul pentru dependenta de droguri consta in diverse forme si programe de

tratament.

Strategia nationala antidrog(ANA) pe perioada 2005-2012 este elaborată în

concordanţă cu prevederile noii Strategii Europene în domeniu şi stabileşte obiectivele

generale şi specifice pentru reducerea cererii şi ofertei de droguri, pentru întărirea cooperării

internaţionale şi dezvoltarea unui sistem global integrat de informare, evaluare şi coordonare

privind fenomenul drogurilor.

Experienţa implementării Strategiei 2003-2004, dificultăţile întâmpinate şi

disfuncţionalităţile puse în evidenţă prin Rapoartele de evaluare elaborate de Agenţia

Naţională Antidrog impun o abordare mai realistă a combaterii fenomenului drogurilor şi

stabilirea unor responsabilităţi clare pentru toate instituţiile implicate.

Activitatea de reducere a cererii şi ofertei de droguri este guvernată de următoarele

principii:

Principul prioritatii.Problematica prevenirii şi combaterii traficului şi consumului ilicit de

droguri este asumată ca o prioritate de Guvernul României.

 Principiul continuitatii. Activităţile desfăşurate pentru reducerea cererii şi ofertei de

droguri au caracter permanent si se bazează pe experienţa anterioară.

 Principiul abordarii globale,unitare,multidisciplinare si echilibrate. Măsurile de reducere a

cererii şi ofertei de droguri trebuie să se încadreze în concepţia internaţională de combatere a

fenomenului.

10
 Principiul coordonarii.Pentru asigurarea unei abordări unitare cu privire la fenomenul

drogurilor, activităţile de reducere a cererii şi ofertei de droguri trebuie coordonate şi integrate

în programe şi instrumente practice, cu respectarea autonomei funcţionale.

 Principiul cooperarii. Lupta împotriva traficului şi consumului ilicit de droguri are la bază

cooperarea inter-instituţională, atât la nivel naţional cât şi internaţional.

 Principiul legalitatii. Întreaga activitate de reducere a cererii şi ofertei de droguri se

desfăşoară cu respectarea prevederilor Constituţiei şi ale legislaţiei naţionale în materie,

precum şi a prevederilor specifice din tratatele internaţionale la care România este parte.

 Principiul confindentialitatii. Datele personale privind consumatorii de droguri sunt

confidenţiale.

 Principiul complementaritatii si transparentei. Implementarea Strategiei se face în mod

transparent, cu participarea societăţii civile alături de instituţiile guvernamentale, în vederea

realizării obiectivelor.

Viziunea Strategiei Nationale Antidrog este ca la sfârşitul perioadei 2005-2012, în

România sa funcţioneze un sistem integrat de instituţii şi servicii publice, care va asigura

reducerea incidenţei şi prevalenţei consumului de droguri în rândul populaţiei generale,

asistenţa medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri şi eficientizarea

activităţilor de prevenire şi combatere a producţiei şi traficului ilicit de droguri şi precursori.

ANA are ca scop menţinerea la un nivel scăzut a consumului de droguri în rândul

populaţiei generale, în prima etapă (2-4 ani), şi de reducere a cazurilor de noi consumatori, în

a doua etapă, în paralel cu reducerea criminalităţii organizate în legătură cu drogurile.

Mi-a atras atentia proiectul de integrare pe piata muncii pentru persoanele dependente de

droguri din penitenciare:

“Joi, 16 decembrie 2010, Universitatea din Bucureşti a organizat evenimentul de lansare a

unuia dintre cele mai importante programe de integrare pentru persoanele dependente de

11
droguri aflate în sistemul penitenciar din România care se află în curs de eliberare:

„Consolidarea capacităţii funcţionale din domeniul serviciilor integrate oferite dependenţilor

şi foştilor dependenţi de droguri pentru integrare pe piaţa muncii prin acţiuni de dezvoltare a

instrumentelor şi metode de lucru inovatoare şi realizarea de programe de formare”.

Programul este co-finanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial

Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 „Investeşte în oameni!”, se va desfăşura timp de

doi ani, până în 2012, şi va viza deţinuţii care sunt pe cale de a se elibera şi care, în plus, se

află şi în categoria consumatorilor de droguri.

Prof. dr. Ioan Pânzaru, rectorul Universităţii din Bucureşti, a salutat iniţiativa prof. dr. Pavel

Abraham de a iniţia acest proiect de amploare, care se încadrează în demersurile de implicare

socială a Universităţii din Bucureşti. Cursurile de inserţie socială prevăzute a se desfăşura în

cadrul proiectului reprezintă un aport important în vederea sprijinirii grupurilor defavorizate.

Prof. dr. Pavel Abraham, coordonatorul proiectului, a declarat că „Persoanele care ies din

penitenciar sunt oricum o categorie socială care este supusă unei excluziuni sociale clare şi au

probleme în a se integra pe piaţa muncii după eliberare. Proiectul nostru vine mai ales în

sprijinul consumatorilor de droguri din penitenciare, din păcate din ce în ce mai numeroşi în

ultima vreme, care se confruntă cu izolarea socială atunci când se eliberează. Acest program

foloseşte experienţa Universităţii din Bucureşti şi a partenerilor săi pentru a oferi un sprijin

dependenţilor de droguri pentru a se angaja îndată după ce sunt eliberaţi din penitenciar”.

Universitatea din Bucureşti, împreună cu partenerii săi implicaţi în acest proiect – Asociaţia

Promovarea Dreptului la Sănătate, SIVECO, AS Training & Coaching – vor gestiona un

program prin care se urmăreşte îndeplinirea unor obiective care vizează înfiinţarea a patru

centre de incluziune socială la nivel regional: Bucureşti, Craiova, Iaşi, Timişoara, oferirea de

consiliere pentru 1200 de deţinuţi dependenţi şi foşti dependenţi de droguri din penitenciare

12
care se vor elibera în perioada următoare, realizarea unui sistem de e-Learning implementat la

nivel central pentru suportul proiectului de formare şi consultanţă pentru grupul-ţintă.”(2)

Măsuri de prevenire si combatere:

Control asupra producerii si distributiei produselor farmaceutice;control asupra productiei,

comercializării sau folosirii anumitor droguri;pedepse aspre pentru cei care fac comert ilegal

cu droguri si mai ales pentru cei care incită un minor să-si procure sau să utilizeze droguri.

In ceea ce priveste legislatia,incepând cu Convenţia şi Protocolul cu privire la Opiu

(încheiată la Geneva în Februarie 1925) România a aderat la şi a ratificat toate convenţiile

internaţionale importante al căror scop este de a controla şi de a limita consumul de droguri

ilegale. Convenţia Naţiunilor Unite împotriva Traficului Ilegal de Narcotice şi Substanţe

Psihotropice (1988) este ultimul act internaţional semnificativ pe care ţara noastră l-a semnat

în acest domeniu.

În România, legislaţia privind drogurile se bazează pe Codul Penal, pe Codul Vamal şi pe

Regulamentul Vamal - astfel toate faptele care implica deţinerea sau vânzarea/cumpărarea de

droguri (indiferent de scop, cantitate) sunt pedepsite cu închisoare şi, în unele cazuri, şi cu

limitarea unor drepturi.

"Legea împotriva drogurilor" în România este Legea Nr. 143 din 2000 privind combaterea

traficului şi consumului ilicit de droguri. Iată câteva dintre prevederile acestei legi:

Art.4.Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea,

transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri pentru consum propriu, fără drept, se

pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.

(2) http://media.unibuc.ro

13
Art. 5.Punerea la dispoziţie, cu ştiinţă, cu orice titlu, a unui local, a unei locuinţe sau a

oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori

tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 5 ani şi

interzicerea unor drepturi.

Art.11.

(1) Îndemnul la consumul ilicit de droguri, prin orice mijloace, dacă este urmat de executare,

se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Dacă îndemnul nu este urmat de executare, pedeapsa este de la 6 luni la 2 ani sau amendă.

Măsuri educative:

Informarea tinerilor asupra riscurilor farmacodependentei. În acest scop la începutul fiecărui

an scolar se vor organiza cursuri destinate profesorilor pentru a-i pregăti să lupte, în mediul

scolar, împotriva traficului si folosirii ilicite de droguri. Pe parcursul anului scolar, profesorii

vor organiza conferinte obligatorii pentru elevi si facultative pentru părinti. Pentru a avea

efect, măsurile de prevenire trebuie să fie axate pe grupa de vârstă cea mai expusă. Unul din

modurile de determinare a vârstei vulnerabile constă în a se raporta la statisticile asupra

vârstei primei doze. Cum aceste statistici variază foarte mult în functie de tară, regiune si

drog fiecare tară/regiune trebuie să determine care este vârsta primei prize în populatia

respectivă si stabilirea modului de informare tinerilor.

Studierea conditiilor psiho-sociale care pot duce la o instabilitate, o inadaptare cu o conduită

asocială si antisocială, precum si elaborarea de programe pentru rezolvarea acestor probleme.

Depistarea precoce a celor care folosesc droguri; există unele indicii care pot sugera

consumul:

14
schimbarea bruscă a comportamentului;

treceri fără motiv de la veselie la tristete, uneori chiar agresivitate neobisnuită;

pierderea apetitului alimentar;

pierderea gradată a interesului pentru scoală, muncă, hobby-uri, sporturi, prieteni;

stări de somnolentă si apatie necaracteristice;

disparitia banilor sau a unor obiecte de valoare din casă;

pete neobisnuite, mirosuri ciudate pe piele sau îmbrăcăminte;

schimbarea grupului de prieteni, precum si tendinta de tăinuire a acestor "prieteni".

Tratament si readaptare pentru consumatorii cronici; cuprinde trei etape distincte:

 Dezintoxicarea este în general consecutivă unei crize si are ca scop dezobisnuirea

toxicomanului. Astăzi se utilizează mai multe metode, dintre care unele fac apel tot la un drog

(methadona pentru sevrajul opiomanilor, tinctură de opium si clorpromazină, neuroleptice

majore, pethidină), iar altele se bazează pe sevraj brutal.

 Reinsertia socială urmăreste să redea individului motive de a-si relua activitatea socială

anterioră. Se actionează pe două planuri: asupra individului într-un cadru institutionalizat si

asupra anturajului. De exemplu, există centre de ajutor pentru reinsertie, programe în institutii

etc.

 Post-cura are ca scop ajutarea individului de a-si creste adaptabilitatea necesară pentru a

nu recădea în universul drogurilor. Există numeroase formule: vizite regulate în centre de

ajutor pentru reinsertie, psihoterapie individuală sau de grup.

Ideal ar fi ca programul de tratament să includă toate aceste trei etape. În realitate din lipsa

resurselor, atât umane cât si financiare, multe programe nu depăsesc stadiul de dezintoxicare.

Este indispensabil să tratezi toxicomanii la debut, înainte ca dependenta să devină o

obisnuintă profund ancorată în caracterul unui adult care si-a desăvârsit formarea.

15
Pentru a fi eficace, programele interesând sevrajul trebuie să se deruleze într-o atmosferă de

cooperare între medic si pacient. Este zadarnic să impui un scenariu arbitrar adolescentului; el

apartine unui grup de vârstă încăpătânat si această încăpătânare determină adesea un refuz

total dacă un adult vrea neapărat să-i impună regulile sale.

Numărul real al consumatorilor de droguri din România nu este cunoscut. Până în acest

moment nu a fost realizat nici un studiu la nivel naţional, în rândul întregii populaţii; astfel,

toate cifrele vehiculate în legătură cu consumul de droguri în România sunt estimări.

În 1999 a fost însă realizat un studiu la nivel naţional în rândul elevilor de clasa a 10-a de

liceu (15-16 ani). Studiul a relevat ca 9.5% dintre ei au consumat droguri ilegale cel putin o

data in viaţa lor, iar 22% (cel mai ridicat procent din Europa) s-au îmbătat cel putin o data

până la această vârstă (ESPAD, 1999). Conform unor date furnizate de Ministerul Sănătăţii, în

2001, dintre consumatorii de droguri care au solicitat servicii medicale 93% erau consumatori

de heroina. Cei mai mulţi dintre ei erau din Bucureşti.

Alte consecinte ale consumului de droguri constau in faptul ca toxicomanul nu mai

reuseste sa se maturizeze,este o persoana cu o stima de sine scazuta,incapabila sa tolereze

frustrari si sa faca fata diferitelor problem,fiindu-i diminuate functionarea sociala,familial si

psihologica.Imaginea de sine a acestuia are mult de suferit,prin pierderea abilitatii de a trai

emotiile,ca parte intregrante a conduitei umane.Atitudinea consumatorului poate varia in

functie de masura cunostintelor sale in ceea ce priveste fenomenul consumului de droguri,de

la increderea in capacitatea sa de a mentine un control asupra consumului pana la instalarea

unei stari depresive.De aceea problema consumului de droguri merita toata atentia si sprijinul

nostru.Trebuie deschisa o poarta larga pentru toti specialistii din diverse domenii de activitate

ce pot sa vina cu solutii care sa duca la un rezultat pozitiv in privinta consumului de droguri.

16
BIBLIOGRAFIE:

 “Prevalenta consumului de droguri in Romania”

Studiul realizat de Agenţia Naţională Antidrog în perioada iunie 2004 –

aprilie 2005.

 http://www.ana.gov.ro

 http://media.unibuc.ro

 “Studiu privind atitudinile si practicile farmacistilor din Bucuresti fata de clientii

consumatori de droguri”,anul 2004

 http://www.5pm.ro

17