Plan:

1. Date generale privind Politica bugetară a

Republicii Moldova pentru anul
2010 ...................................................................................................3

2. Evoluţia bugetului de
stat......................................................................3

3. Pronosticuri pentru anul

2011 ...............................................................6

4. Provocări şi recomandări de
politici .....................................................6

Bibliografie ...........................................................
....................................9
 1. Date generale privind Politica bugetară a Republicii
Moldova pentru anul 2010

Pe parcursul anului 2010, au fost observate semne clare de

consolidare a echilibrului bugetar. Acesta este rezultatul unei serii
de acţiuni nepopulare întreprinse de Guvern, precum şi a relansării
economice tot mai solide.
Principala forţă motrice a re-echilibrării bugetare a fost
cererea internă, care, prin intermediul impozitelor indirecte, a
format cea mai mare pondere a veniturilor publice. în acelaşi timp,
cheltuielile sociale continuă să genereze presiuni majore asupra
bugetului.
Astfel, accentuăm faptul că în pofida acestei stabilizări,
paradigma sistemului de finanţe publice rămâne a fi eronată şi, pe
termen lung, trebuie schimbată printr-o serie de reforme
structurale, propuse la sfârşitul acestui capitol.

2. Evoluţia bugetului de stat

Anul 2010 a fost o perioadă de stabilizare fiscală remarcabilă,

cu o creştere accelerată a veniturilor publice în paralel cu o
creştere calmă a cheltuielilor publice (Figura 1).
Creşterea veniturilor bugetare a fost determinată de fluxurile
de impozite indirecte, care au înregistrat rate de creştere de două
ori mai mari decât în perioada respectivă a anului precedent în
comparaţie cu impozitele directe.
În rezultat, ponderea TVA, accizelor şi impozitelor vamale în
veniturile publice totale a crescut continuu de la 42,9% în martie
până la 46,3% în octombrie. Această cifră este mai mare şi în

2
comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului 2009 (43,4%1), fapt ce
demonstrează o dependenţă puternică a bugetului de stat de
consumul intern, precum şi faptul că economia moldovenească se

întoarce la fostul model de creştere.1

Figura 1. Venituri şi cheltuieli publice. morif. % f.a.p.

Modelul econometric al veniturilor bugetare sugerează că

bugetul de stat se bazează într-o mare măsură pe cererea internă,
care este satisfăcută preponderent de importuri2. Această
dependenţă de importuri face ca finanţele publice să fie relativ
vulnerabile la fluctuaţiile ratei de schimb valutar. Astfel,
deprecierea monedei naţionale la sfârşitul anului 2009 - începutul
anului 2010 a avut un impact pozitiv asupra veniturilor publice,
deoarece a mărit valoarea importurilor şi, respectiv, volumul

1 http://www.expert-grup.org/
2'Revenuest =P0 + /mp or t.5,_, + (32MDL_FX_ra.tet-1 + ^Domestic tradet_2 +
p4lndustryc_1

3
fluxurilor de impozite indirecte.
Totuşi, cele mai importante surse de finanţare a bugetului de
stat sunt comerţul intern (creşterea cu 1 p.p. a ratei creşterii
rezultând într-o creştere a veniturilor publice cu 0,5 p.p.) şi
importurile (o rată de creştere de 1 p.p. generând o creştere de
0,2 p.p. a veniturilor publice). În acelaşi timp, oferta internă
(indicele producţiei industriale fiind folosit ca variabilă care
aproximează oferta) nu influenţează veniturile bugetare. Acesta
legătură slabă este un fapt elocvent, care arată că echilibrarea
finanţelor publice a fost realizată din contul consumatorilor, pe
când companiile continuă să fie practic excluse din formarea
veniturilor bugetare.

Dată fiind semnarea memorandumului cu FMI şi necesitatea

de a micşora deficitul bugetar, Guvernul a promovat o politică

austeră privind cheltuielile prin reducerea programelor de mică
prioritate şi amânarea unor programe sociale sau de investiţii. în
plus, au fost iniţiate mai multe reforme nepopulare în sectorul
agricol şi cel al educaţiei. Forţele motrice ale creşterii cheltuielilor

4
publice au continuat să fie sectoarele de ocrotire a sănătăţii,
educaţie şi protecţie socială, care continuă să consume 74% din
bugetul de stat (Figura 2) - mai puţin decât la începutul anului
2010, dar mai mult în comparaţie cu perioada respectivă a anului
2009 (71%).
Deficitul bugetar continuă să fie finanţat preponderent din
surse externe, dată fiind insuficienţa resurselor interne ieftine pe
termen lung şi deschiderea comunităţii financiare internaţionale
faţă de Moldova. În rezultat, în primele zece luni ale anului 2010,
datoria publică a crescut cu 42,6% în USD (de la 775,1 milioane
USD până la 1103 milioane USD). Cu toate acestea, nivelul prezent
de îndatorare externă continuă să fie durabil, cu o pondere
acceptabilă a datoriei externe în P1B (14,3% în 2009, care probabil
va creşte până la 21-21% în 2010 şi 25% în 2011), în opinia
noastră, o ameninţare mult mai semnificativă este indusă de
creşterea datoriei publice prin emiterea bonurilor de trezorerie,
care au o rată a dobânzii mai mare, o maturitate financiară scurtă
şi nu oferă spaţiu pentru investiţii private.

3. Pronosticuri pentru anul 2011

Ne aşteptăm ca deficitul bugetar să scadă de la 6,8% în 2009

până la 4,0%-4,5% în 2010 şi la aproximativ 3% în 2011, ceea ce
corespunde condiţiilor convenite cu FMI.
Forţa motrice a creşterii veniturilor bugetare vor continua să
fie, cel puţin pe termen scurt şi mediu, impozitele indirecte,
deoarece economia se întoarce la modelul de creştere bazat pe
consum, care se pare că nu se va schimba în viitorul apropiat.
Stabilizarea bugetară va depinde mult de situaţia politică,

5
deoarece reformele structurale care trebuie implementate
necesită un Guvern şi Parlament stabil, cu un mandat de 4 ani. în
caz contrar, elitele politice vor fi ghidate de orizontul politic scurt,
care-i va forţa să aprobe decizii fiscale populiste.3

4. Provocări şi recomandări de politici

Moldova înregistrează unul din cele mai înalte niveluri de

cheltuieli publice totale în PIB în rândul ţărilor ECE (în jur de 45%).
Implicarea activă a statului în economie duce la alocarea
ineficientă a resurselor, nu lasă spaţiu pentru investiţii private,
amplifică presiunile inflaţioniste şi poate duce la deficite bugetare
cronice. Guvernul trebuie să adopte o politică de cheltuielile
publice mai modestă. Cele mai urgente reforme trebuie imple-
mentate în sectoarele de protecţie socială şi ocrotire a sănătăţii,
care consumă în jur de 50% din cheltuielile publice totale, în pofida
existenţei unor bugete separate pentru asigurări sociale şi
medicale.
Reforma sistemului de protecţie socială trebuie să vizeze
ambele sale componente. Prima - asistenţa socială - trebuie să fie
mai bine ţintită şi să se bazeze totalmente pe mecanismul de
evaluare a venitului mediu global. Cea de-a doua - asigurarea
socială - trebuie să treacă de la sistemul prezent de pensii
redistributive (PAYG) în bază de un pilon la sistemul cu mai mulţi
piloni, bazat pe acumulări. Acest fapt este motivat de rata ocupării
forţei de muncă în descreştere şi îmbătrânirea populaţiei, care
generează presiuni semnificative asupra sistemului actual de
pensii. Se merită de menţionat că în anul 2010 a fost planificat ca

3 MEGA, Expert Grup – Centru analitic independent. Autori: Valeriu P., Ana P. Ed. Nr. 3, Dec. 2010

6
în jur de 2,276 miliarde lei să fie transferaţi pentru acoperirea
bugetului asigurărilor sociale de stat, comparativ cu 1,968 miliarde
lei transferaţi în anul 2009 şi 902 milioane în anul 2008! Aceasta
înseamnă că deficitul efectiv al BASS a crescut dramatic de la 14%
din cheltuielile totale în 2008 la 26% în 2009 şi la 31% în 2010. Pe
lângă faptul că acest deficit implică creşterea presiunii fiscale,
acesta mai arată deficienţele sistemului de asigurări sociale, care
ar putea deveni incapabil de plată în câţiva ani, dacă nu vor fi
implementate reforme structurale.
În afara micşorării cheltuielilor bugetare ca pondere în PIB,
Guvernul trebuie să aibă drept scop re-echilibrarea structurii de
formare a bugetului. Situaţia actuală, când majoritatea veniturilor
bugetare sunt formate din impozitarea consumului şi, în acelaşi
timp, peste 70% din cheltuielile bugetare fiind redistribuite în
sectorul bugetar, creează distorsiuni semnificative şi determină o
alocare ineficientă a resurselor publice. Astfel, pe de o parte
Guvernul stimulează cererea internă prin politica de cheltuieli şi,
pe de altă parte, impozitează aceeaşi cerere internă prin
intermediul politicii fiscale. Din această cauză trebuie
implementate reforme pentru a mări rolul sectorului corporativ şi a
micşora rolul consumului în formarea bugetului.
Guvernul trebuie să ia mai puţine împrumuturi de la băncile
comerciale prin intermediul bonurilor de trezorerie. Conform
estimărilor noastre1, această practică limitează investiţiile private,
deoarece există un raport invers proporţional între ratele de creş-
tere a noilor împrumuturi bancare şi bonurile de trezorerie emise.
Astfel, creşterea cu 29,4% a volumului de bonuri de trezorerie
vândute în octombrie 2010 comparativ cu aceeaşi perioadă a
anului trecut a eliminat 7,5% din creşterea potenţială a noilor îm-

7
prumuturi bancare. Acestea sunt resurse care puteau să fie
direcţionate spre investiţii private şi crearea unor noi locuri de
muncă. În loc de aceasta, ele au fost folosite de Guvern pentru a
acoperi careva deficite temporare de numerar (din cauza
maturităţii lor financiare scurte, ele nu pot fi folosite pentru
proiecte de investiţii).
Dacă datoria internă continuă să crească, o eventuală
înăsprire a politicii monetare ar putea umfla un balon pe piaţa
bonurilor de trezorerie, generând noi presiuni asupra bugetului de
stat. Această afirmaţie se bazează pe faptul că în prezent sunt
emise noi bonuri de trezorerie pentru a le acoperi pe cele care
ajung la scadenţă. Pe parcursul a doi ani de politică monetară
relaxată (rata REPO a scăzut continuu de la 18% în mai 2008 la 7%
la sfârşitul anului 2010, o nouă rată de 8% fiind stabilită la 30
decembrie 2010), această finanţare piramidală a fost durabilă şi
chiar profitabilă pentru Guvern, din moment ce permanent exista
posibilitatea de a refinanţa împrumutul la o rată a dobânzii mai
mică. Dacă rata dobânzii a Băncii Naţionale va creşte, acest fapt
va genera imediat un cost mai mare al deservirii datoriei de stat
interne, din cauza că o creştere a REPO cu 1 p.p. ar duce la
majorarea ratei dobânzii la bonurile de trezorerie cu 0,7 p.p.4

Bibliografie: O
pr
u
1. MEGA (Moldova Economic Growth Analzsis – Analiza Creşterii n
Economice în Moldova), Expert Grup – Centru analitic e
independent. Autori: Valeriu Prohniţchi., Ana Popa, Alex n

4 Estimarea a fost obţinută folosind un model OLS cu erori standarde robuste: CR

= /?0 + VMSt + /?iIRt_a + ftDTf.j + EXP

8
 co, Adrian Lupuşor. Ediţia Nr. 3, Decembrie 2010.

2. http://www.expert-grup.org/

3. http://www.expert-grup.org/?go=biblioteca