Rolul literaturii în perioada

pașoptistă
 Pașoptismul
(1820-1860)
Istoriografia literară românească denumește perioada dintre 1820/1830-
1860/1865 cu termenul de “pașoptism” care pune în lumină trăsăturile
specifice:
-exaltarea natională
-elanul revoluționar
-militantism politic etc.
în fapt,pașoptismul este un romantism de tip
“risorgimental”,structurat în funcție de imperativele unui moment dramatic
al luptei de eliberare natională,cu accente luministe și preromantice în
etapa preliminariilor (1820-1840),elegiaice,mesianice si sociale în etapa
cristalizării depline(1840-1860),deceptioniste,criticiste și realiste în etapa
de epigonism și destrămare(1860-1870)
În concluzie pașoptismul cuprinde perioada literară dintre 1840 și
1860, perioadă care pentru literatură română înseamnă, epocă de
modernizare, de afirmare a romantismului și de fundamentare a majorității
speciilor.
 Caracteristici generale ale literaturii pașoptiste

Profitând de condițiile favorabile create după pacea de la Adrianopole prin

reducerea dominației otomane si atragerea Principatelor în circuitul
international al schimbului,cultura se dezvoltă puternic după 1821-1829.
Caracteristicile sunt:
-amploarea de desfășurare și rapiditatea evoluției.
-învațământul capătă o structură modernă.
-dorința de a scoate din anonimat neamul românesc pentru a-l face cunoscut
Europei.
-teatrul ajunge la o activitate profesională stabilă
-iau avânt artele si stiințele
-1829->apar primele gazete românești
-”Curierul românesc”- condus de Ion Heliade (Muntenia)
-”Albina româneasca “-sub redactia lui Gheorghe Asachi (Moldova)
 Mai târziu apare și o serie de reviste cu caracter literar dintre
care:
-”Curierul de ambe sexe”(1837)
-”Alăuta românească”(1838)
-”Dacia literară”(1840)
-”Propășirea”(1844)
-”România literară”(1855)
-”Revista română” (1861)
În Ardeal,principalele publicații se ivesc în 1838:”Gazeta de
Transilvania” si “Foaie pentru minte,inimă si literatură “-ambele
conduse de G.Baritiu
Se manifestă, în ansamblu, două tendințe de ordin cultural și
literar: deschiderea spre cultura si literatura lumii, alături de
revenirea spre valoriile morale și artistice ale spiritualității
românești. Scriitori devin conștienți că literatura și cultura
română pot intra în universalitate doar prin valorificarea
specificului nostru național, a surselor tematice și de exprimare pe
care le oferă folclorul și istoria natională.
 Poezia
_____
Poezia pașoptistă răspunde, în general, direcțiilor și principiilor
formulate de Mihail Kogalniceanu în articolul “Introducție” din primul
număr al revistei Dacia literară, în sensul că este o poezie socială,
adaptată la momentul istoric și chiar politic, conformă cu idealurile de
libertate și unire ce animau sufletele românilor de pretutindeni.

Acum se afirmă cu putere spiritul național, încrederea în

valorile tradiționale, populare, în istoria, natura si folclorul
românesc, care devin acum, alături de evenimentele
social-politice ale momentului, teme predilecte ale poeților.
 ________
Trasături ___ pașoptiste
ale poeziei _______ __________
-militanismul -> regăsit în creațiile literare, care se constituie în
adevărate manifeste pentru împlinirea unității.
-se dezvoltă astfel o poezie retorică, declamativă, grandilocventă, cu
exprimare directă a ideilor și sentimentelor.
-limbajul adecvat întelegerii de către marea masă de cititori, în care
teme vechi precum iubirea, destinul, fericirea, moartea etc. se
completează cu meditația asupra locului omului în istorie.
-satirizarea viciilor feudalilor și evocarea realitățiilor sociale-> scriitorii
ironizează cu severitate moravurile societății,condamnând cu fermitate
abuzurile si nedreptățile manifestate în epocă.
-împletirea romantismul cu clasicismul, iluminismul cu preromantismul,
de unde a rezultat și o mare varietate de specii literare: ode,
elegii,meditații, epistole, satire, fabule, pasteluri, idile,sonete, balade.

-nucleul tematical al poeziei îl reprezintă ideea națională.

Tipuri de poezii și reprezentanți
Poezia lirică:

• Pastelul (Vasile Alecsandri -“Pasteluri")

• Idila (Vasile Alecsandri -"Rodica")
• Elegia (Vasile Cârlova- "Pastorul întristat")
• Meditația (Grigore Alexandrescu- "Meditația","Umbra lui Mircea")
• Oda și Imnul (Vasile Cârlova "Marșul oștirii române")
• Satira și epistola (Grigore Alexandrescu "Satira")

Poezia epică:
• Balada de inspirație folclorică (Ion-Heliade Rădulescu -"Zburătorul")
• Balada istorică (Dimitrie Bolentineanu -"Muma lui Ștefan Cel Mare")
• Legenda (Vasile Alecsandri -"Legenda Ciocârliei")
• Donici,fabule,snoava în versuri și epopeea.
 Proza în perioada pașoptistă
Prima parte a perioadei pașoptiste înregsitrează o serie de opere în
proză în care ,însa apar izolate și nu toate semnificative;abia după
1840 își scriu operele fundamentale prozatorii de primă
mărime:Costache Negruzzi,Alecu Russo,Vasile Alecsandri si Nicolae
Bălcescu.

Trăsături :
-predomină romantismul memoriilor, al bucăților sentimentale sau
ironice
- va lipsi romantismul total, grav sau filozofic.
-caracterul memorialistic, lipsa invenției pure, a ficțiunii.
-importanța retorismului, moștenirea oratorică a perioadei clasice și a
culturii din secolele precedente.
 Reprezentanți și opere :
C. Negruzzi  -“Negru pe alb”,”Alexandru Lăpușneanul”
A.Russo-”Cântarea României”
V.Alecsandri-”O călătorie în Africa”
 Teatrul în perioada pașoptistă
• Pașoptismul a acordat teatrului o imensa prețuire
considerând-ul un mijloc dintre cele mai eficiente de promovare a
valorilor pozitive de conduită și moralitate, de educație estetică și
perfecționarea limbii.
Atmosfera era neprielnică, iar greutățile economice, păreau de
neînvins.
În plus concurența trupelor străine, care se bucurau de success,
era un obstacol greu de trecut.
•   Atmosfera era neprielnică, iar greutățile economice, păreau de
neînvins.
• În plus concurența trupelor străine, care se bucurau de success,
era un obstacol greu de trecut.
•  Costache Negruzzi scria în 1838 că:
         “Sărmanul
teatru, el seamănă cu pruncul mic, frumușel, nevinovat  și bolnav de
strâns… și unde avea trebuința de bună căutare de-abia ivindu-se și-a stârnit în cap
o droaie de dușmani, strajnici și puternici.”

Primele piese în limba română sunt jucate la "Cișmeaua

Roșie.Cişmeaua Roşie este numele unei fântâni şi al unei mahalale
care segăsea în secolul XIX pe Podul Mogoşoaiei (azi Calea Victoriei) ,
dinBucureşti.  În acest loc, la întretăierea Căii Victoriei cu strada
General Berthelot, a fost fondat primul teatru bucureştean de către
domniţa Ralu, fiica domnului Ioan Gheorghe Caradja, unde au dat
spectacole în limba greacă tineri eterişti, în frunte cu Costache Aristia.
Pe această primă scenă de la Cişmeaua Roşie, publicul românesc a
văzut pentru prima dată "Hoţii" de Schiller si "Faust" de Goethe.
Reprezentanții: Gheorghe
Asachi, Gheorghe Lazăr, Alecu
Russo, Nicolae Bălcescu,
Vasile Alecsandri și Costache
Negruzzi.

Clasificarea textului dramatic:

-Tragedia
-Comedia
-Tragicomedia
-Drama
-Teatrul absurdului
 I.Heliade Rădulescu
(1802-1872)

E o personalitate tumultoasă si contradictorie,cu marii

ambiții dar si cu excepționale resurse,de o extremă
flexibilitate a spiritului,despre care s-a spus că își
împrumută ideile din toate punctele cardinale,cu
regretul că sunt numai patru.Spirit tutelar,constructiv în
permanentă fierbere,susceptibil și paradoxal,neîntrecut
în a stârni vocații și a înfrânge vechile inerții,Heliade
este unul dintre principalii agenți ai modernizării culturii
românești,ca și ai experimentelor de tip romantic.
Influența sa este benefică.El accentuează rolul
traducerilor,în ideea că asimilarea modelelor străine
constituie o treaptă prealabilă desfășurării puterilor
sufletești autohotone și susține o politică de indulgență
programatică (“Scrieți cît veți putea și cum veți putea
dar nu cu răutate...”) spre a stimula manifestarea
debutanților.
 I.Heliade Rădulescu –”Zburătorul”
Capodopera sa “Zburătorul”,brodată pe un motiv romantic recurent
(1843),surprinde momentul invaziei erotice la o fată de la țara,într-un
cadru de calmă inserare rustică;atmosfera de surescitare si halucinare
a trezirii simțurilor este evocată de un dramatism,sugerând umbra
misterioasă a destinului care apasă existența prozaică.
 Grigore Alexandrescu
(1814-1885)

Este cel mai de seamă poet muntean până

la Eminescu.El ilustrează o dublă
vocație,caracteristică romantismului
pașoptit de început:prin fabulele pline de
naturalețe și umor,care îl au ca model pe
La Fontaine,prin meditații si elegii,care
transformă evenimentele diurne într-o
experiență interioara și fac din lirism o
spovedanie si prin epistole.
Găsim la Alexandrescu,ca și la alți poeți
munteni,cadența oratorică,tonul de
lamentație,norul de melancolie,discreția
elementului autobiografic si aspirația
către un ideal nobil.
 Costache Negruzzi
(1808-1868)

Este principalul scriitor romantic al Moldovei care

se afirmă în deceniul al IV-lea.E un poet mediocru
dar un scriitor exceptional,autor al unor delicioase
schițe de moravuri,fiziologii,foiletoane critice și a
celei mai bune nuvele istorice din Literatura română
(Alexandru Lăpușneanul).
Romantismul lui Negruzzi caută inserarea în
istorie,sinteza dintre detaliu și culoare,ecuație
diferențiala a obiectelor și oamenilor.
Remarcabil în cazul lui Negruzzi e că el reușește
înaintea altora să se scuture de exagerările noului
curent.Bunul gust,sobrietatea stilistică și
sentimentală,filozofia ușor sceptica—toate aceste
trăsături atât de rare în epocă dau unora impresia
că e realist,altora că e clasic.
Costache Negruzzi-”Alexandru Lăpușneanul “

Opera de căpetenie a lui Negruzzi.Pe fundalul unui tablou de

epocă-este vorba de sec. al XVI-lea,unul dintre cele mai
sângeroase și zbuciumate al istoriei românilor.Scriitorul
evocă,rezistând oricărei tentații spre exotism și abuz
coloristic,destinul unui domnitor infernal ca un Richard al III-
lea.Arta sa de o severă economie de mijloace mizează pe
găsirea de situații limită,pe motivarea riguroasă a
comportamentelor, îndeosebi pe un dialog esențializat,de o
neobișnuită concludență carcatereologică.
 Mihail Kogalniceanu
(1817-1891)

Este autorul programului ”Daciei literare” și principalul ideolog

al specificului national în literatura pașoptista,e una dintre cele
mai puternice personalități ale culturii și vieții politice românești
din sec. al XIX-lea.A fost conducătorul revoluției moldovene din
1848 și adevărat arhitect al Unirii și prim-ministru sub A.Ioan
Cuza,realizând reforma agrară din 1864.Solicitat de politică
M.Kogalniceanu e constrâns să renunțe în bună măsura,la
activitatea creatoare,deși dăduse pe acest tarâm nu numai
orientări fundamentale,ci și câteva opere fundmentale.Când a
fost student la Berlin el a compus primul volum al unei sinteze
nationale în limba franceză(” Histoire de la Valachie,de la
Moldavie et des Valaques transdaubiens”)-1837.
Pe plan literar,Kogalniceanu a lăsat un interesant fragment de
roman ”Tainele inimii”,câteva schițe savuroase și două jurnale
de călătorie.

Poemul “Cântarea României
este o operă de profetism
national,în stil biblic,de un
retorism aprins,scrisă,sub
influența lui Paroles d’un
croyant a lui Lamennais și a
Cărții pelerinilor polonezi de
Mickiewicz,pentru a-și
îmbărbăta compatrioții după
înfrângerea revoluției de la
1848.
Alecu Russo
(1819-1859)
Este un prozator de excelența calitate,însa puțin
profilic:întreaga sa operă încape într-un volum,iar
jumătate din ea,scrisă în franceză –limbă pe care
o posedă foarte bine,căci a invățat într-un
colegiu,la Vernier,lângă Geneva.Modest și lipsit de
ambiții,ținându-se departe de febra luptelor politice
și activând în umbra marilor protagoniști ai
pașoptismului.Russo a pus în lumină valoarea
creației populare sub multiple aspecte:ca
document istoric,ca instrument propagandistic,ca
expresie sublimata a personalitaii nationale si ca
model estetic—singurul în stare să fertilizeze o
literatură în căutare de sine insuși.Prozatorul
Russo este un liric,de o sensibilitate tandră și
discretă ,căruia i se atribuie poemul în proza
“Cântarea României”.
 Vasile Alecsandri
(1818-1890)

Alecsandri este cel mai mare scriitor al României

până la Eminescu și cel mai reprezentativ exponent
al pașoptismului în întregul său.Ca poet Alecsandri
are meritul de a fi intuit înaintea altora,valoarea
catalitică a folclorului în determinarea unei zone
majore și durabile a creației culte.
Concretizând programul “Daciei literare” el culege
și pune în circulație capodoperele poeziei populare
românești,în versiuni șlefuite.
Prin colectia sa ,el n-a scos la iveala un simplu
tezaur ascuns:el a recuperat o tradiție și un univers
moral,care au legitimat aspirațiile națiunii la un loc
de frunte în familia culturală a Europei și au devenit
un termen de propulsie și ricoșeu pentru întreg
lirismul românesc de mai târziu.
 A scris poezii despre natură,dragoste,dar în mod deosebit opera
care îi demonstrează originalitatea este “Pasteluri”-1875 ,prin
viziunea anti-romantică ,virgilieană,senină și grațioasa exprimând
încrederea în mecanica ireproșabilă a ciclurilor cosmice,filozofia
naturistă a unui neam de țărani,care trăiește de milenii pe acest
pământ.În dramaturgie,rolul lui Alecsandri e imens;el
consolidează de fapt temerile teatrului românesc, creînd un
repertoriu,un public si oferind câtorva marii actori, roluri care i-au
consacrat.
El culminează cu “Chirița în Iași” și “Chirița în provincie”, unde
persiflează fară sarcasm.
Caracteristicile de injghebare dramatică sunt:veridicitatea
dialogului,savoarea limbii și comicul jovial.
Spre sfarșitul vieții ,Alecsandri se îndreapta spre drama istorică
de mare spectacol “Despot Vodă”-1879,care evocă destinul unui
aventurier ajuns pe tronul Moldovei.
 În concluzie ,se poate spune că
literatura pașoptistă corespunde unui
moment de răspîntie în evoluția istorică
a țărilor române:trecerea de la
feudalism la capitalism,de la vasalitate
la independența,de la limitările
culturale neogrecesti la legăturile active
cu Franța,de la stadiul farîmițării
provinciale la statutul unitar
național.Ea exprimă conștiința de sine a
unui popor pe care invazia otomana l-a
împiedicat secole de-a rândul să-și
afirme deplin personalitatea și puterea
de creație,dar hotărât acum să facă
totul pentru a-și relua locul în lume.
 Realizatori :
Onuliac Alexandra
Bokor Ana-Maria
Muneanu Mădălina
Șunei Mariana

Prof/Coordonator :Streza Diana