Sunteți pe pagina 1din 24

Universitatea SPIRU HARET

Facultatea de EducaŃie Fizică şi Sport

Judo

Titular curs : lect. univ. dr. Burlacu Gheorghe

1
CUPRINS

Cap. 1. Istoricul Judo-ului, evoluŃia, caracteristicile şi tendinŃele de dezvoltare

Cap. 2. Sistemul elementelor tehnico – tactice necesare a fi însuşite la nivelul copiilor şi


juniorilor – Tehnica luptei din picioare (Nage-Waza)

Cap. 3. Metodica perfecŃionării pregătirii tehnico-metodice a judokanilor de performanŃă –


Tehnica luptei la sol (Ne-Waza)

Cap. 4. Principii, metode şi mijloace aplicate în pregătirea copiilor şi juniorilor

Cap. 5. Modele specifice de instruire şi antrenament în Judo – Tehnica în lucrul cu greutăŃi

Cap. 6. Pregătirea fizică a judokanilor de performanŃă: metodica dezvoltării forŃei prin


utilizarea unor exerciŃii specifice adresate principalelor grupe musculare implicate în executarea
elementelor şi procedeelor tehnice în Judo

Cap. 7. Programarea instrurii copiilor şi juniorilor. Metodologia întocmirii documentelor de


planificare a activităŃii de performanŃă în Judo, conŃinut, obiective

Cap. 8. Sistemul competiŃional, organizarea şi reguli de arbitraj în cadrul competiŃiilor de Judo

2
CAPITOLUL 1. ISTORICUL JUDO-ULUI, EVOLUłIA, CARACTERISTICILE ŞI TENDINłELE DE
DEZVOLTARE

Acest capitol abordează o serie de probleme referitoare la istoricul Judo-ului, semnificaŃia principiilor ce guvernează
aceasta disciplină, date despre întemeietorul ei şi locul acesteia în constelaŃia artelor marŃiale şi disciplinelor de combat.
Judo reprezintă o disciplină sportivă individuală de luptă. Procedeele tehnice din Judo au la bază acŃiuni de aruncare,
fixare, strangulare şi luxare ce se aplică după un regulament propiu, foarte bine definit.
DefiniŃia Judo-ului reiese din însăşi denumirea acestei discipline. Cuvântul “Ju” semnifică “supleŃea, mobilitatea
fizică şi mentală”, în timp ce cuvântul “Do” reprezintă metoda de atingere a scopului. Judo nu este o simplă disciplină
fizică, ci o metodă de educaŃie mentală, de dezvoltare morală şi culturală a practicanŃilor de orice vârstă.
Judo permite educarea voinŃei, a gândirii creatoare şi creşterii capacităŃii de concentrare, a fair-play-ului. Succesul în
luptă este asigurat de continuitatea antrenametului bazat pe o voinŃă de fier, putere fizică şi un perfect control al minŃii şi
corpului. Ideea conform căreia succesul este asigurat de mijloace mistice sau ideologii oculte este falsă. Judoka din zilele
noastre sunt de fapt sportivi plurivalenŃi din punct de vedere al pregătirii fizice şi mentale, datorită unor metode de
antrenament fundamentate stiinŃific.
Echipamentul practicanŃilor este format din bluză, pantaloni şi centură, cele trei elemente simbolizând costumul
tradiŃional japonez (judogi) şi cultura acestui popor, asigurînd totodată prevenirea accidentelor şi igiena corporală.
Diferitele procedee tehnice (aruncări, strangulări, luxări, fixări) sunt bazate pe reflexe instinctive de autoapărare şi atac
folosind preponderent energia mişcărilor de atac ale adversarului (partenerului de întrecere). Datorită mişcărilor sale
naturale, întregul bagaj tehnic este natural, orice mişcare efectuată în plus deveninid un adevărat obstacol în creşterea
eficienŃei tehnice.
Controlul permanent al minŃii şi corpului practicantului, necesar creşterii eficienŃei în mişcare, permite folosirea
principiilor judo-ului în fiecare clipă a vieŃii practicantului.
Odată cu înfiinŃarea acestei noi discipline de luptă, profesorul Jigoro Kano Bungakaushi (1860 - 1938), întemeietorul
Judo-ului a emis un set de principii de conduită, viaŃă şi pregătire după care generaŃii întregi de judokani şi-au călăzuit
activitatea de pregătire şi perfecŃionare în obŃinerea performanŃei sportive.
Principiile emise de Jigoro Kano sunt:
1. Voi fi mereu stăpânul gândurilor mele şi voi cultiva numai gânduri bune. În sala de judo îmi voi stăpâni
stările sufleteşti pentru a nu îngreuna munca colegilor mei şi a mea.
2. Întotdeauna îmi voi păzii limba pentru a nu rosti cuvinte dispreŃuitoare sau supărătoare. Întotdeauna voi
spune numai adevărul. Vreau să ascult de două ori, să judec şi apoi să vorbesc. Pentru aceasta am două
urechi şi numai o singură gură.
3. Vreau să-mi supraveghez faptele. Voi lupta numai pentru adevăr, frumos şi pentru bine. Niciodată n-am să
păgubesc pe cineva prin faptele mele.
4. Voi glumi şi voi râde cu colegii mei, dar niciodată n-am să iau nimic în derâdere, n-am să stric momente
solemne. Vreau să mă bucur de tot ce este frumos.
5. Voi asculta sfaturile antrenorilor mei şi judoka mai bine pregătiŃi şi voi încerca să le aplic. În situaŃii
serioase voi rămâne serios. Dacă am alte păreri personale, le voi arăta pe faŃă.
6. La orele de antrenament nu voi practica altceva decât sportul nostru: JUDO. Vreau să-mi concord toate
gândurile numai asupra Judo-ului. Voi progresa numai străduindu-mă neîcetat să dau maxim de randament.
Vreau să ajut şi pe alŃii să cunoască Judo-ul în splendida sa frumuseŃe.
7. În timpul cursurilor voi lupta curajos şi cinstit. Voi stima adversarul meu. Mă voi strădui mereu să obŃin
victorii pentru Ńara şi echipa mea. Ca învingător, nu mă voi înfumura, iar ca învins voi munci înzecit pentru
a mă pregăti.
8. La dureri nu mă voi tângui, demonstrând şi stăpânire de sine. Nu îmi voi indispune colegii prin urlete şi
jeluiri. Voi ierta pe cei ce, cu sau fără voia lor, mi-au pricinuit durerile acestea.
9. Voi lupta cinstit şi corect şi nu mă voi lăuda. Nu îmi voi da aere de vedetă şi nu voi căuta să ies în evidenŃă.
Dacă voi fi silit să mă apăr, sau să-i apăr pe alŃii, în cazul unui pericol, nu voi porni ca un sălbatic, ci voi
folosi forŃa şi cunoştinŃele mele numai pentru a înfăptui binele şi a apăra adevărul.
10. “ÎnŃeleptul cedează”, spune un vechi proverb. Vreau ca în viaŃa de toate zilele cât şi la antrenamente să
cedez pentru a învinge. Niciodată n-am să fug din laşitate şi nu voi ocoli primejdia arătându-i spatele.
DA VREAU ACEASTA!!!
Deşi au fost emise în urmă cu aproximativ 100 de ani, aceste principii se regăsesc şi astăzi în activitatea de
iniŃiere, performanŃă şi autoperfecŃionare în tainele acestei discipline, constituind un adevărat cod deontologic după care,
toŃi cei ce participă, într-o formă sau alta, la dezvoltarea Judo-ului îşi modelează personalitatea, conduita şi atitudinea
despre lume şi viaŃă.
3
Judo (Calea SupleŃei)
Principiul Ju
Ju înseamnă suplu, armonios, adaptabil, blând. În Ju nu este vorba de lipsa de vigoare ci de flexibilitate, flexibilitatea
corpului şi a spiritului. Jigoro Kano, a valorificat principiul Ju pornind de la un exemplu din natură : când o tulpină de
bambus se înmoaie sub greutatea zăpezii sau a unei păsări, atât zăpada cât şi pasărea alunecă de pe ea, iar tulpina de
bambus, eliberată de povară, se îndreaptă cu atât mai multă forŃă şi rapiditate cu cât a fost mai împovarată. Ju implică pe
lângă flexibilitate, supleŃe şi vigoare, şi rapiditate - te supui pentru a învinge apoi.
Principiul Do
Do înseamnă drum, cale. Este calea spre perfecŃiune, spre perfecŃiunea de sine. Să-Ńi domini prin spirit reacŃiile şi
sentimentele înseamnă ECHILIBRU, iar echilibrul este drumul sau calea de a fi şi de a te comporta moral şi social pentru
a ajunge la Ńelul final al omului - integrarea sa armonioasă în legile universului. Jigoro Kano a ales cuvântul Judo, această
alegere fiind facută după multă gândire. Kano dorea să imprime elevilor săi adâncul înŃeles şi spirit înglobat în Judo şi nu
numai tehnica ce putea fi stăpânită prin studiu şi antrenament. Din Ju-Jutsu (Arta SupleŃei), care era greu accesibil şi
alcătuit din procedee periculoase, dureroase, uneori chiar mortale şi care necesitau un timp îndelungat pentru învăŃare,
Kano a ales procedeele care nu lezau integritatea corporală. El a eliminat majoritatea procedeelor periculoase, creând o
disciplină nouă, bazată pe numeroase procedee spectaculoase formate din proiectări, strangulări, luxări de braŃe şi
imobilizări. Acesta era Judo, o disciplină nouă, născută din vechiul Ju-Jutsu. Era flexibilitate, dezechilibrare şi utilizare a
forŃei adversarului. Pe vremea aceea, atât meciurile cît şi antrenamentele erau foarte grele şi implicau angajare totală. O
confruntare putea dura chiar şi două ore. Cum nu existau nici categorii de greutate nici reguli, se puteau întâlni doi judoka
diferiŃi ca fizic şi ca greutate iar meciurile erau foarte spectaculoase. Caracterul primelor competiŃii era aspru şi se
datora rivalităŃii dintre Judo şi Ju-Jutsu. În primii ani de existenŃă a Judo-ului, miza nu era o cupă sau o medalie, ci
supravieŃuirea Şcolii. Se lupta cu agresiune pentru a se demonstra a cui este supremaŃia. Judo a fost creat în anul 1882, în
templul Eisho-Ji din Tokyo. Întemeietorul său, Jigoro Kano Bungakushi, a predat după o metodă proprie Ju-Jutsu modern,
numit şi Judo Kodokan (Studiul Căii VieŃii). În anul 1886 este dovedită supremaŃia tehnică a judo-ului - în cadrul unui
turneu organizat de PoliŃia Metropolitană din Tokyo - prin victoriile obŃinute de cei 15 reprezentanŃi ai Şcolii Kodokan
asupra luptătorilor de ju-jutsu (ju-jutsu-ka) de la şcolile tradiŃionale. O înfrangere ar fi fost fatală judo-ului şi ar fi
împiedicat răspândirea lui ulterioară în întreaga lume. Jigoro Kano avea elevi atât de bine antrenaŃi încât, atunci când erau
provocaŃi în public de ju-jutsu-ka, erau invincibili. Marele maestru Jigoro Kano a fost iniŃial un bun practicant al
disciplinei ju-jutsu. El a reuşit să răspândească judo-ul în întreaga lume, devenind primul japonez membru în Comitetul
Olimpic InternaŃional. El Ńinea conferinŃe şi făcea demonstraŃii şi turnee de promovare a judo-ului în Japonia şi în
străinătate. Primele Campionate de Judo ale Japoniei au avut loc în anul 1934. Patru ani mai târziu, la 5 mai 1938, Jigoro
Kano moare ştiind, însă că la J.O. de la Tokyo, care erau în pregătire, avea să figureze şi judo-ul printre disciplinele
olimpice. Judo este prima artă marŃială şi singura acceptată până în prezent ca sport olimpic.

VerificaŃi-vă cunoştinŃele!
1. PrecizaŃi principalele acŃiuni din Judo.
2. DefiniŃi disciplina Judo.
3. EnumeraŃi laturile personalităŃii, asupra cărora Judo acŃionează cu preponderenŃă.
4. În ce constă echipamentul practicanŃilor Judo-ului?
5. PrecizaŃi originea Judo-ului modern.
6. Cine a fost întemeietorul Judo-ului modern? PrecizaŃi câteva note definitorii ale personalităŃii acestuia.
7. PrecizaŃi principiile Judo-ului modern.
8. DefiniŃi principiul JU.
9. DefiniŃi principiul DO.
10. Care este motivul pentru care Judo se deosebeşte de celelalte discipline de combat?

2. SISTEMUL ELEMENTELOR TEHNICO – TACTICE NECESARE A FI ÎNSUŞITE LA NIVELUL


COPIILOR ŞI JUNIORILOR – TEHNICA LUPTEI DIN PICIOARE (NAGE-WAZA)
În structura actuală a confruntării între cei doi adversari, rolul fundamental al elementelor şi procedeelor tehnice
din cadrul luptei din picioare face ca această componentă să deŃină un loc deosebit de important în metodica generală a
judo-ului.
Procedeele tehnice din cadrul luptei în picioare sunt caracterizate printr-o complexitate ridicată atât din punct de
vedere biomecanic, cât mai ales prin abilităŃile motrice pe care le solicită executantului.
Procesul învăŃării procedeelor tehnice din cadrul luptei în picioare debutează cu predarea elementelor tehnice de
bază, prin aceasta reuşindu-se înglobarea caracteristicilor procedeelor tehnice şi asimilarea cu uşurinŃă a fiecărui procedeu
în parte.
De exemplu, în cadrul grupei de procedee de aruncare peste şold, se învaŃă mai întâi elementul tehnic de bază
(Aruncarea peste şold – Uchi-Goshi) şi apoi procedeul tehnic (Aruncarea mare peste şold – O-Goshi).
Procedeele tehnice din cadrul luptei din picioare contribuie, în mare măsură, la creşterea coeziunii în cadrul
grupului de practicanŃi datorită necesităŃii unei foarte bune colaborări a celor doi executanŃi. Acest lucru se realizează ca
4
urmare a unui grad ridicat de repetabilitate în execuŃia elementelor tehnice fundamentale (poziŃie de gardă, deplasare,
dezechilibrare şi autodezechilibrare, căderi, etc.).
Pentru învăŃarea corectă a acestor procedee tehnice se recomandă respectarea următoarelor reguli:
 respectarea rolului de conducere a mişcării cu ajutorul direcŃiei de orientare a capului;
 contactul cu adversarul pe o suprafaŃă cât mai mare pentru a uşura transmiterea energiei de proiectare;
 efectuarea execuŃiei fără întrerupere cu forŃă, viteză şi control pentru a preveni apariŃia accidentelor;
 preluarea centrului de greutate al adversarului prin dispunerea corectă a celor două centre de greutate şi a
suprafeŃelor de sprijin;
 executarea proiectărilor pe ambele părŃi.
2.1. TEHNICA DE PICIOR (ASHI-WAZA)
Având un grad ridicat de complexitate, aceste procedee solicită din partea practicanŃilor o mare capacitate de
coordonare motrică a diferitelor segmente corporale (ex. coordonarea membrelor), forŃă în regim de viteză crescută,
mobilitate şi elasticitate musculară, sesizarea momentului oportun al execuŃiei datorită unei capacităŃi ridicate de
anticipare şi decizie.
Fiecare procedeu tehnic de picior se învaŃă prin respectarea succesiunii algoritmice a exerciŃiilor metodice
specifice, prezentate odată cu descrierea tehnicii de execuŃie.
Secerarea mare exterioară (O-Soto-Gari)
Din poziŃie de gardă, cu priză clasică (Kumi-Kata), Tori îl dezechilibrează pe Uke înapoi-lateral, concomitent cu
deplasarea piciorului stâng spre înainte şi lateral stânga.
Prin transferarea greutăŃii pe piciorul stâng, Tori amplifică acŃiunea de dezechilibrare folosind braŃele, avansează
cu trunchiul şi ia contact strâns cu pieptul adversarului şi flancul drept al acestuia. Piciorul drept al lui Tori este
balansat spre înainte, în plan sagital (antero-posterior).
Prin balansarea piciorului drept pe direcŃia înainte-înapoi şi înclinarea trunchiului înainte, Tori seceră piciorul de
sprijin al lui Uke (piciorul drept) proiectându-l pe spate.
Pe parcursul procesului de învăŃare apar frecvent următoarele greşeli:
- dezechilibrarea greşită a adversarului;
- retragerea bazinului în timpul secerării;
- execuŃia secerării cu piciorul îndoit pe o direcŃie greşită;
- contactul greşit cu adversarul sau lipsa contactului;
- poziŃionarea greşită faŃă de suprafaŃa de sprijin advers şi centrul de greutate al adversarului;
- secerarea greşită datorită încercării de agăŃare a piciorului de sprijin al adversarului.
ExerciŃii metodice:
- din poziŃie de gardă, balansarea piciorului de secerare dinainte înapoi;
- balansarea piciorului de atac coordonat cu înclinarea trunchiului înainte;
- executarea secerării cu sprijinirea mâinilor pe sol;
- secerări repetate prin exteriorul piciorului de sprijin cu partener pasiv, static;
- acelaşi exerciŃiu cu accent pe faza de dezechilibrare;
- intrări repetate la partener din deplasare;
- executarea procedeului din studiu în mişcare.
Secerarea mare interioară (O-Uchi-Gari)
Din poziŃie de gardă clasică, cu ambele picioare situate pe aceeaşi linie şi prize clasice (Kumi Kata), Tori
dezechilibrează adversarul spre înapoi-dreapta prin împingere cu mâna dreaptă în umărul stâng al lui Uke, iar mâna
stângă împinge la nivelul cotului şi spre înapoi.
Simultan cu dezechilibrarea, Tori pivotează pe piciorul stâng şi introduce piciorul drept între picioarele
adversarului.
Prin amplificarea acŃiunii braŃelor, Tori seceră cu piciorul drept picorul stâng al lui Uke pe direcŃie circulară
înapoi-lateral-dreapta.
Prin intermediul cuplului de forŃe creat de acŃiunea braŃelor şi acŃiunea de secerare, adversarul este proiectat pe
spate.
Principalele greşeli ce pot apărea pe parcursul execuŃiei sunt:
 dezechilibrarea greşită a adversarului spre înapoi, care permite evitarea atacului;
 lipsa contactului strâns cu pieptul adversarului;
 încercarea de agăŃare scurtă spre înapoi, fără a secera circular;
 secerarea înaltă sau agăŃarea la nivelul genunchiului;
 lipsa sincronizării acŃiunii braŃelor şi a piciorului de atac;
 orientarea capului în direcŃie opusă secerării;
 distanŃa prea mare faŃă de adversar şi înclinarea trunchiului spre înapoi.
ExerciŃii metodice:
 executarea secerării pe loc, fără adversar şi cu descrierea mişcării circulare a piciorului de atac pe saltea;
 coordonarea acŃiunii de secerare cu dezechilibrarea din deplasare, fără adversar;

5
 executarea secerării cu accent pe mişcarea de avansare a bazinului şi evitarea retragerii acestuia;
 din poziŃie de gardă cu priză clasică la partener, executarea secerării de pe loc fără proiectarea partenerului;
 acelaşi exerciŃiu din deplasare;
 exerciŃiul anterior cu proiectarea partenerului semiactiv;
 intrări repetate la procedeu din deplasare (Uchi-Komi);
 proiectări repetate cu partener semiactiv (Nage-Komi) de pe loc şi din deplasare;
 studiul procedeului din deplasare cu partener semiactiv.
Secerarea mică interioară (Ko-Uchi-Gari)
Din poziŃie de gardă pe dreapta (Migi-Shizentai) cu priză clasică, Tori execută un pas spre înapoi cu piciorul
stâng. Cu mâna stângă trage de priză dezechilibrându-l pe Uke spre înainte-lateral-dreapta şi stabileşte un contact
strâns cu pieptul adversarului. Uke este obligat să păşească cu piciorul drept înainte. Înainte ca piciorul drept al lui
Uke să atingă salteaua, Tori transferă întreaga greutate pe piciorul stâng şi seceră cu piciorul drept la nivelul
călcâiului în direcŃia de deplasare. Schimbând direcŃia de acŃiune a braŃelor prin dezechilibrarea lui Uke înapoi-
dreapta, Tori amplifică acŃiunea braŃelor.
Cuplul de forŃe realizat de acŃiunea piciorului de atac şi acŃiunea braŃelor determină proiectarea adversarului pe
spate.
Greşeli de execuŃie:
 dezechilibrarea greşită a adversarului datorită acŃiunii defectuoase a braŃelor;
 retragerea bazinului în momentul secerării;
 lipsa contactului strâns cu pieptul adversarului;
 orientarea capului pe direcŃie opusă acŃiunii de secerare şi ruperea cuplului de forŃe;
 transferul greşit al greutăŃii de pe piciorul de atac pe piciorul de sprijin care determină întârzierea sau grăbirea
atacului;
 nesincronizarea acŃiunii braŃelor cu acŃiunea de secerare;
 secerarea greşită înaltă la nivelul gambei sau agăŃarea cu călcâiul;
 declanşarea acŃiunii de secerare cu întârziere, când Uke a sprijinit deja piciorul drept pe sol.
Secerarea mică exterioară (Ko-Soto-Gari)
Cei doi judoka se găsesc în poziŃie de gardă cu priză clasică pe dreapta.
Tori execută un pas cu piciorul stâng înapoi şi trage cu ambele braŃe pentru a-l obliga pe Uke să păşească spre
înainte cu piciorul drept.
Pe mişcarea lui Uke (pasul înainte), Tori eschivează cu piciorul drept înapoi şi lateral stânga, transferând
greutatea pe acest picior.
În continuare Tori efecutuează secerarea cu piciorul stâng, dinainte spre înapoi, în exteriorul piciorului drept al lui
Uke, cu planta la nivleul călcâiului adversarului.
Prin acŃiunea de dezechilibrare a braŃelor şi coordonarea cu acŃiunea de secerare a piciorului stâng, Tori îl
proiectează pe Uke pe spate.
Greşeli de execuŃie:
 păşirea cu piciorul drept nu este suficient de amplă şi laterală, determinând încrucişarea picioarelor şi
îngreuierea acŃiunii de secerare a piciorului stâng;
 efectuarea secerării înalte la nivelul gambei;
 declanşarea secerării prea devreme sau prea tîrziu;
 lipsa sincronizării acŃiunii braŃelor şi piciorului de atac;
 orientarea capului în direcŃie opusă acŃiunii de secerare;
 aplecarea trunchiului în momentul secerării.
Măturarea piciorului care înaintează (De-Ashi-Barai)
Din poziŃie de gardă pe partea dreaptă, cu priză clasică pe dreapta, Tori execută o tracŃiune cu ambele braŃe pentru
a-l dezechilibra pe Uke înainte.
Concomitent cu mişcarea de dezechilibrare, Tori execută un pas înapoi cu piciorul drept, transferând greutatea pe
acest picior de sprijin.
Simultan cu păşirea lui Uke înainte pe piciorul drept, Tori mătură din exterior spre interior cu piciorul stâng la
nivelul maleolei externe a piciorului drept al adversarului.
Măturarea este executată cu planta piciorului stâng înainte ca piciorul adversarului să atingă salteaua.
AcŃiunea de dezechilibrare circulară a braŃelor, sincronizată cu măturarea, îl proiectează pe Uke lateral pe spate.
2.2. TEHNICA DE ŞOLD (KOSHI-WAZA) ŞI BRAł (TE-WAZA)
Întrucât aceste două grupe de procedee se execută cu intrare prin întoarcere la partener (prin pivotare - Tai-
Sabaki), sunt catalogate drept asemănătoare deoarece se caracterizează printr-o structură cinematică asemănătoare a
mecanismului tehnic. În cazul grupei de aruncare peste şold, unele procedee sunt executate cu sprijin unilateral, altele cu
sprijin bilateral iar procedeele de umăr sunt executate numai cu sprijin bilateral.

6
În cadrul acŃiunii motrice de proiectare cu ajutorul procedeelor de şold şi umăr un rol foarte important îl deŃine
mecanismul de acumulare de energie potenŃială prin pasul de pivotare şi transmiterea acestei energii trasnformate în
energie cinetică sau de proiectare către adversar (Tai-Sabaki).

Aruncarea peste şold (Uchi-Goshi)


Din poziŃie de gardă cu priză clasică, Tori îl dezechilibrează pe Uke înainte dreapta prin tracŃiunea din braŃe
simultan cu păşirea înainte cu piciorul drept.
Amplificând acŃiunea de dezechilibrare concomitent cu pivotarea spre dreapta prin aducerea piciorului
stâng prin spate (Ushiro-Tai-Sabaki), eliberează priza cu mâna dreaptă de la rever şi o introduce adânc după
şoldul partenerului, la nivelul centurii. Prin continuarea dezechilibrării cu mâna stângă şi tracŃiunea cu mâna
dreaptă, Tori stabileşte un contact strâns cu abdomenul lui Uke.
În continuare, Tori extinde puternic genunchii şi loveşte cu şoldul în adversar care este proiectat pe spate
peste şoldul atacantului.
Principalele greşeli care pot apărea pe parcursul execuŃiei sunt:
 intrarea sub partener fără o dezechilibrare optimă;
 lipsa schimbării de priză la nivelul şoldului cu mâna dreaptă sau întârzierea;
 proiectarea centrului de greutate al atacantului spre înapoi ca urmare a distanŃei faŃă de adversar;
 lipsa de coordonare între dezechilibrare şi pivotare-intrare sub partener;
 proiectarea exagerată a şoldului în afară, poziŃie ce dereglează întregul sistem de pârghii;
 orientarea capului spre direcŃia opusă pivotării sau a extensiei spatelui.
Marea aruncare peste şold (O-Goshi)
Se aseamănă foarte mult cu procedeul anterior fiind o variantă a procedeului de bază din grupa aruncărilor peste
şold. Comparativ cu aruncarea peste şold (Uchi-Goshi), braŃul drept părăseşte priza de rever şi prinde spatele
adversarului la nivelul omoplatului drept. Pivotarea se realizează printr-o flexie mai amplă a genunchilor, bazinul
fiind introdus mai adânc sub adversar.
Greşelile de execuŃie sunt aceleaşi ca la procedeul anterior, la care se adaugă aşezarea greşită a prizei cu mâna
dreaptă, prin prindere de centură sau prin înfăşurarea antebraŃului stâng al adversarului.
ExerciŃii metodice:
 pivotări repetate prin lucru la cordon elastic;
 intrări repetate la procedeu cu partener pasiv fără proiectare, de pe loc;
 execuŃii repetate ale procedeului cu partener pasiv dar cu proiectare de pe loc;
 exerciŃiul anterior din deplasare;
 execuŃia procedeului în condiŃii apropiate de luptă (Randori).
 luptă cu temă.
Roata peste şold (Koshi-Guruma)
Cei doi judoka sunt situaŃi faŃă în faŃă, în poziŃie de gardă Migi-Shizentai, cu priză clasică, pe dreapta.
Din această poziŃie, Tori execută o tracŃiune puternică cu mâna stângă pentru a-l dezechilibra pe Uke spre înainte-
dreapta.
Mâna dreaptă părăseşte priza de rever şi prinde bluza pe umărul opus, peste ceafa partenerului. Bazinul se introduce cât
mai adânc sub bazinul partenerului.
Prin amplificarea dezechilibrării, extensia genunchilor şi blocajul şoldului, Uke este proiectat pe spate.
Principalele greşeli de execuŃie sunt:
 dezechilibrarea insuficientă sau absenŃa dezechilibrării;
 dezechilibrarea atacantului spre înapoi după pivotare;
 intrarea greşită prin pivotare la procedeu datorită menŃinerii extinse a genunchilor;
 lipsa contactului strâns cu bazinul adversarului;
 orientarea capului în direcŃie opusă faŃă de adversar.
Măturarea şoldului (Harai-Goshi)
Din poziŃie de gardă (Migi-Shizentai) cu priză clasică, Tori îl dezechilibrează pe Uke spre înainte prin tracŃiuni cu
amble braŃe. Simultan cu dezechilibrarea, Tori execută un pas înainte stânga cu piciorul drept, pivotează pe acest picior
ducând piciorul stâng între picioarele lui Uke. Transferând întreaga greutate pe piciorul stâng, balansează piciorul drept
dinainte spre înapoi lovind coapsa dreaptă a lui Uke cu faŃa posterioară a coapsei. Prin amplificarea dezechilibrării şi
balansarea trunchiului înainte, simultan cu atacul piciorului, Uke este proiectat pe spate peste coapsa dreaptă a lui Tori.
Greşeli de execuŃie:
 situarea piciorului de sprijin în afara centrului de echilibru;
 dezechilibrarea incorectă şi insuficientă;
 lipsa balansării înainte a trunchiului simultan cu atacul piciorului;
 dispunerea greşită a greutăŃii proprii şi extensia trunchiului;
 orientarea capului în direcŃie opusă pivotării.

7
Tehnica de braŃ (Te-Waza)
Aruncarea peste umăr (Ippon-Seoi-Nage)
Cei doi judoka se găsesc faŃă în faŃă în poziŃie fundamentală cu gardă pe dreapta. Tori îl dezechilibrează pe Uke
spre înainte, simultan cu pivotarea prin păşire înainte-stânga cu piciorul drept şi introducerea piciorului stâng adânc
între picioarele adversarului.
Prin amplificarea dezechilibrării şi introducerea braŃului drept sub axila de aceeaşi parte a adversarului, Tori intră
cu bazinul adânc sub adversar. Prin amplificarea tracŃiunii braŃului stâng şi ridicarea braŃului drept, concomitent cu
extensia genunchilor, Uke este proiectat pe spate peste umărul drept al lui Tori.
Greşeli de execuŃie:
 pivotarea greşită cu genunchii întinşi;
 dezechilibrare insuficientă;
 dezechilibrare spre înapoi după intrarea sub adversar;
 aşezarea greşită a braŃului drept, prin urcarea braŃului de aceeaşi parte a lui Tori peste umăr;
 necoordonarea acŃiunii de pivotare cu acŃiunea de dezechilibrare;
 intrarea rapidă prin dezechilibrare bruscă, fapt ce determină reacŃia de blocaj a adversarului.
Aruncarea peste umăr cu două braŃe (Morote-Seoi-Nage)
Este un procedeu apărut ca o variantă a procedeului anterior.
PoziŃia iniŃială şi dezechilibrările sunt similare cu procedeul anterior, cu deosebirea că braŃul drept nu părăseşte
reverul drept, ci se fixează cu cotul sub axila dreaptă a adversarului.
Intrarea sub adversar este mai adâncă datorită flexării genunchilor.
Prin continuarea dezechilibrării şi extensia genunchilor, Uke este proiectat pe spate peste umerii atacantului.
Greşeli de execuŃie:
 pivotarea greşită cu genunchii extinşi;
 lipsa dezechilibrării suficiente;
 lipsa acŃiunii braŃului drept sub axila de aceeaşi parte a adversarului;
 dezechilibrarea spre înapoi a executantului după întoarcerea la partener;
 intrarea la procedeu fără stabilirea unui contact strâns cu partenerul;
 întoarcerea capului în direcŃie opusă pivotării.
ExerciŃiile metodice sunt similare cu cele de la procedeul anterior, la care se adugă intrări repetate la procedeu pentru
perfecŃionarea lucrului cu antebraŃul drept.
2.3. TEHNICA DE SACRIFICIU (SUTEMI-WAZA)
Întrucât, în cadrul acestei grupe de procedee, dezechilibrarea adversarului se realizează prin autodezechilibrarea
executantului, tehnica de sacrificiu (sutemi-waza) se deosebeşte de celelalte grupe de procedee din cadrul luptei în
picioare prin faptul că, în cadrul acestora, se urmăreşte menŃinerea propriului echilibru pe parcursul execuŃiei.
Procedeele din cadrul acestei grupe solicită o foarte bună orientare în spaŃiu, viteză de execuŃie şi decizie, simŃ
dezvoltat al echilibrului static şi dinamic, coordonare, curaj şi stăpânire de sine.
Utilizarea procedeelor de sacrificiu în cadrul luptei necesită din partea executantului cunoştinŃe de biomecanică,
dezechilibrarea şi intrarea la procedeu trebuind să se facă în suprafaŃa de sprijin a adversarului şi printr-un sistem de
pârghii de mare eficienŃă, fără a declanşa apariŃia unui sistem de pârghii de frânare, care anulează transmiterea energiei
cinetice către corpul adversarului.
Pe parcursul predării sunt respectate principiile pedagogice, în special cel al accesibilităŃii, învăŃarea debutând cu
procedee simple şi de mare siguranŃă şi control (Soto-Maki-Komi), urmând ca ulterior să se predea procedee cu grad
sporit de complexitate
Aruncarea prin răsturnare laterală (Yoko-Otoshi)
Ambii judoka se găsesc în poziŃie de gardă pe dreapta (Migi-Shizentai) cu prize clasice.
Prin tracŃiunea braŃelor, Tori îl dezechilibrează pe Uke înainte-dreapta şi avansează cu piciorul stâng, blocând cu
coapsa glezna dreaptă a adversarului.
Prin amplificarea dezechilibrării, Tori cade pe coapsa stângă în timp ce piciorul drept este sprijinit cu talpa pe saltea,
flexat din genunchi, între picioarele adversarului.
Prin continuarea tracŃiunii cu ambele braŃe şi blocajul coapsei stângi, Uke este proiectat circular pe spate,
perpendicular faŃă de atacant.
Greşeli de execuŃie:
 dezechilibrarea greşită prin tragere la sol cu ambele braŃe;
 intrarea la procedeu fără dezechilibrare;
 apariŃia distanŃei prea mari faŃă de adversar la intrarea în procedeu;
 lipsa blocajului la nivelul gleznei sau încercarea de ridicare a coapsei de atac în scopul de a amplifica blocajul;
 încercarea de intrare la procedeu cu ezitare şi întreruperea execuŃiei atrage intrarea în lupta la sol, cu riscul de a fi
prins în fixare.

8
Aruncarea circulară (Tomoe-Nage)
Din poziŃie de gardă cu priză clasică, Tori îl dezechilibrează pe Uke spre înapoi prin împingerea braŃelor. În
momentul reacŃionării lui Uke prin împingere, Tori amplifică dezechilibrarea adversarului spre înainte ca urmare a
tracŃiunii cu ambele braŃe.
Tori păşeşte în continuare între picioarele adversarului cu piciorul stâng, iar piciorul drept este aşezat la nivelul
bazinului cu vârful orientat spre exterior.
Prin împingerea în piciorul drept şi continuarea tracŃiunii cu ambele braŃe, Uke este proiectat circular pe spate.
Greşeli:
 aşezarea piciorului de sprijin (stângul) prea departe de adversar;
 lipsa dezechilibrării suficiente;
 aşezarea piciorului drept în toracele adversarului;
 lipsa impulsului la nivelul piciorului de atac;
 introducerea piciorului drept la nivelul bazinului, după contactul bazinului lui Uke cu salteaua;
 tragerea în jos cu ambele braŃe.
VerificaŃi-vă cunoştinŃele!
1. ArgumentaŃi de ce elementele tehnice din lupta în picioare (Nage-Waza), fac ca această componentă să deŃină un
loc aparte în metodica generală a Judo-ului?
2. Care sunt regulile pentru învăŃarea corectă a procedeelor tehnice a luptei din picioare?
3. PrecizaŃi diferenŃele dintre elementele tehnice de bază şi procedeele tehnice din Judo.
4. EnumeraŃi principalele procedee tehnice ale luptei din picioare.
5. EvidenŃiaŃi diferenŃele dintre secerarea mare exterioară (O-Soto-Gari) şi secerarea mare interioară (O-Uchi-Gari).
6. EnumeraŃi principalele exerciŃii metodice necesare a fi utilizate în învăŃarea procedeului O-Soto-Gari şi
principalele greşeli de execuŃie.
7. PrecizaŃi punctele comune şi diferenŃele existente între secerarea mică interioară (Ko-Uchi-Gari) şi secerarea
mică exterioară (Ko-Soto-Gari).
8. PrecizaŃi cu ce precedeu se poate asemăna măturarea piciorului care înaintează (De-Ashi-Barai).
9. Ce diferenŃe ale mecanismului de execuŃie există între procedeele tehnicii de şold (Koshi-Waza) şi braŃ (Te-
Waza) şi cele anterioare?
10. Ce presupune din partea executantului – Uke, executarea unui procedeu al tehnicii de sacrificiu (Sutemi-Waza)?

CAPITOLUL 3. METODICA PERFECłIONĂRII PREGĂTIRII TEHNICO-METODICE A


JUDOKANILOR DE PERFORMANłĂ – TEHNICA LUPTEI LA SOL (NE-WAZA)
Datorită caracterului mai puŃin spectacular şi dinamic al procedeelor tehnice folosite în cadrul luptei la sol, aceasta a
scăzut permanent ca importanŃă în economia actuală a luptei, deşi este extrem de eficientă. In pofida acestui inconvenient,
pe plan naŃional şi internaŃional se fac eforturi deosebite pentru însuşirea acestor procedee de către toŃi practicanŃii de
judo.
Creşterea nevoii de siguranŃă în continuarea luptei din picioare a determinat acordarea unei importanŃe deosebite
procedeelor tehnice din cadrul luptei la sol, întrucât s-a constatat că, în unele cazuri, sportivi cu un bun bagaj tehnic în
cadrul luptei din picioare au pierdut adesea avantajul ca urmare a lipsei de pregătire în lupta la sol.
Spre deosebire de tehnica luptei în picioare, tehnica luptei la sol, prin cele trei forme ale sale: imobilizări, strangulări
şi luxări, nu ridică probleme privind echilibrul executantului, ambii practicanŃi fiind situaŃi în sprijin pe saltea cu întregul
corp.
AcŃiunile motrice efectuate în cele trei grupe componente ale luptei la sol sunt grupate, în funcŃie de finalitate, în:
 acŃiuni de atragere a adversarului în poziŃia dorită;
 acŃiuni pentru controlul adversarului;
 împiedicarea mişcărilor de degajare a adversarului;
 acŃiuni pentru prevenirea atacului advers.
3.1. TEHNICA DE IMOBILIZARE (OSAE-WAZA)
Procesul de învăŃare/asimilare a procedeelor din cadrul luptei la sol va debuta, întotdeauna, cu procedee de
imobilizare (fixare), care sunt elemente tehnice de obŃinere a procedeelor de abandon prin strangulare şi luxare.
Scopul acestor procedee de fixare este de a menŃine adversarul cu spatele pe saltea, timp de 25 secunde, în vederea
obŃinerii ippon-ului. Acest lucru necesită din partea executantului un foarte bun simŃ de plasament al corpului faŃă de
adversar şi saltea, un control eficient al sistemului de pârghii şi prize, forŃă în regim de rezistenŃă, coordonare.
Comparativ cu celelalte două forme de luptă la sol (luxări, strangulări), executantul fixării trebuie să fie permanent
deasupra partenerului, iar cel fixat cu spatele la saltea. Structura acŃiunilor motrice din timpul imobilizărilor cuprinde:
 atragerea partenerului în lupta la sol;
 efectuarea prizelor de control ale adversarului şi poziŃionarea optimă faŃă de acesta;
 execuŃia imobilizării sau intrarea în imobilizare;
 evitarea eliberării partenerului şi menŃinerea timp de 25 de secunde a fixării sau trecerea într-un procedeu de
strangulare sau luxare.
9
Controlul adversarului se realizează prin sistemul de prize al braŃelor la care contribuie şi lucrul membrelor inferioare
şi al capului. ForŃa de presiune necesară menŃinerii partenerului în poziŃie de fixare trebuie păstrată constant şi necesită,
din partea atacantului, un bun control al respiraŃiei şi al analizatorului kinestezic.
Metodica de învăŃare a acestor tehnici foloseşte următoarele exerciŃii:
 executarea prizelor pe un partener pasiv;
 fixarea prizelor şi plasamentul corect faŃă de adversar;
 menŃinerea partenerului în fixare prin evitarea acŃiunior de eliberare ale acestuia;
 executarea fixării adversarului cu prize parŃiale sau prize de „anticipare” a fixării;
 atragerea în lupta la sol prin diferite procedee urmate de fixare;
 luptă la sol cu temă pentru executarea unui procedeu de fixare.
Procedeele tehnice de fixare se impart, în funcŃie de modul de exercitare a forŃei de presiune asupra adversarului, în două
categorii:
- imobilizări laterale (Kesa-Gatame);
- imobilizări în patru puncte (Shiho-Gatame). Un tip special de fixare este reprezentat de fixarea umărului (Kata-
Gatame), care este componentă a primei categorii de fixări.
Imobilizarea laterală (Kesa-Gatame)
Din poziŃie laterală faŃă de partenerul culcat pe spate, Tori sprijină bazinul pe saltea cât mai aproape de flancul
drept al adversarului. Mâna stângă prinde chimonoul lui Uke la nivelul braŃului drept cu antebraŃul acestuia sub axilă,
iar mâna dreaptă trece pe sub ceafa partenerului executând priză pe umărul drept. Picioarele lui Tori sunt depărtate în
vederea obŃinerii unui sprijin cât mai bun, greutatea fiind repartizată prin intermediul bazinului şi a coapsei drepte pe
saltea, iar pieptul apasă pe toracele partenerului. Capul executantului este aplecat spre înainte.
Greşeli de execuŃie:
 eliberarea braŃului drept al adversarului datorită slăbirii prizei la nivelul mâinii stângi;
 dispunerea greutăŃii corporale în întregime peste trunchiul adversarului;
 menŃinerea în extensie a capului cu trunchiul ridicat;
 apropierea picioarelor.
Imobilizarea laterală în patru puncte (Yoko-Shiho-Gatame)
Tori este situat lateral faŃă de Uke în poziŃie de seiza, adversarul fiind culcat dorsal. Mâna stângă a atacantului
prinde din lateral pe sub ceafa adversarului kimonoul la nivelul umărului stâng în timp ce mâna dreaptă prinde
centura printre coapsele lui Uke, la nivelul şoldului opus. În timpul fixării, Tori exercită presiune cu pieptul şi capul
peste trunchiul adversarului prin strângerea prizelor efectuate de cele două braŃe. Picioarele sunt sprijinite cu vârfurile
în saltea şi depărtate cât mai mult pentru a obŃine o suprafaŃă cât mai mare de sprijin.
Greşeli de execuŃie:
 dispunerea greşită a trunchiului faŃă de adversar prin urcarea peste acesta;
 lipsa suprafeŃei de sprijin optime la nivelul picioarelor;
 scăparea unei prize sau eliberarea prizelor în timpul acŃiunilor de degajare adverse.
Imobilizarea în prelungire (Kami-Shiho-Gatame)
Din aceeaşi poziŃie a partenerului, culcat dorsal, Tori aşezat în prelungirea corpului lui Uke introduce braŃele sub
omoplaŃii acestuia apucând centura la nivelul şoldurilor peste pieptul adversarului. Picioarele sunt întinse şi depărtate
pentru a avea o cât mai bună stabilitate, vârfurile fiind fixate în saltea. MenŃinerea adversarului în fixare se realizează
prin forŃa de presiune exercitată de trunchiul lui Tori asupra umerilor lui Uke precum şi prin prizele la nivelul
şoldurilor.
Greşeli de execuŃie:
 urcarea exagerată peste pieptul adversarului;
 eliberarea capului lui Uke de presiunea exercitată de trunchiul lui Tori;
 pierderea prizelor;
 apropierea picioarelor, strângerea genunchilor la piept.
Imobilizarea pe deasupra a celor patru puncte
(Tate-Shiho-Gatame)
Din poziŃie călare peste partener, Tori cuprinde între coapse trunchiul adversarului. Gambele şi picioarele
atacantului fixează din lateral coapsele lui Uke iar pieptul şi abdomenul presează peste pieptul adversarului. BraŃul
drept prinde pe sub ceafa lui Uke umărul opus, capul fixează prin exterior braŃul stâng al adversarului în timp ce mâna
stângă se sprijină pe saltea.
Greşeli de execuŃie:
 absenŃa acŃiunii de fixare a coapselor;
 situarea avansată exagerată a trunchiului şi capului faŃă de partener;
 menŃinerea imobilizării doar prin forŃa de greutate;
 eliberarea prizelor la nivelul braŃelor.

10
3.2. TEHNICA DE STRANGULARE (SHIME-WAZA)
Întrucât aceste tehnici prezintă un grad ridicat de periculozitate, ce necesită un simŃ dezvoltat de control şi
asigurare a partenerului, sunt predate după aproximativ un an de practică (Kyul 3). Procedeele respective impun o
pregătire fizică corespunzătoare în vederea suportării efectelor acŃiunii de strangulare. Succesul execuŃiei acestor
procedee este dat de însuşirea, pe parcursul predării, a următoarelor reguli:
 strangulările sunt executate în poziŃii de totală libertate de mişcare a celor doi adversari;
 poziŃia adversarului trebuie să fie de minimă rezistenŃă şi maximum de control;
 execuŃia trebuie să fie cât mai rapidă iar timpul de pregătire cât mai scurt;
Din punct de vedere al segmentelor cu care se execută, procedeele de strangulare sunt împărŃiete în:
 strangulări cu braŃele;
 cu un braŃ;
 cu reverele;
 cu un braŃ şi un picior;
 cu ambele picioare.
Din punct de vedere al efectului obŃinut, strangulările sunt împărŃite în: circulatorii, respiratorii şi mixte.
Strangulările circulatorii se caracterizează prin întreruperea circulaŃiei cerebrale ca urmare a presiunii exercitate
asupra carotidelor.
Strangulările respiratorii sunt bazate pe întreruperea respiraŃiei ca urmare a presiunii exercitate asupra traheii, iar
cele mixte combină efectele primelor două tipuri de strangulări.
Efectul unei strangulări corecte este resimŃit de adversar din primele momente, acesta neavând posibilitatea de
evitare a abandonului sau contracararea strangulării.
Principalele structuri de exerciŃii metodice sunt:
 efectuarea prizelor de strangulare asupra unui partener pasiv;
 fixarea prizelor asupra partenerului şi dispunerea în poziŃie cât mai favorabilă faŃă de acesta;
 trecerea în strangulare dintr-un procedeu de fixare
Strangularea cu ambele revere (Okuri-Eri-Jime)
Pentru a favoriza procedul de învăŃare şi a asigura un control maxim al execuŃiei şi prevenirea accidentelor,
procedeele de strangulare sunt executate din poziŃii didactice, care nu se regăsesc pe parcursul luptei, aşezat pe
genunchi (Seiza) pentru Tori şi aşezat încrucişat (Taiza) pentru Uke.
Din aceste poziŃii, Tori, aflat în spatele partenerului, prinde cu mâna stângă reverul opus, pe sub axila de aceeaşi parte
(stînga) a lui Uke, iar mâna dreaptă prinde reverul stâng peste umărul drept al acestuia.
Prin întinderea antebraŃelor, se realizeză cu ajutorul reverelor, o strangulare circulară la nivelul carotidelor.
Greşeli de execuŃie:
 executarea unor prize largi la nivelul reverelor;
 strângerea antebraŃelor, în scopul creşterii forŃei de presiune pe carotide;
 introducerea ambelor antebraŃe pe sub axile.
Strangularea cu cheia braŃelor (Hadaka-Jime)
Din poziŃiile descrise la procedeul anterior, Tori introduce mâna dreaptă pe deasupra umărului de aceeaşi parte
sub bărbia adversarului cu mâna în pronaŃie. Mâna stângă este aşezată peste umărul stâng cu palma în supinaŃie. Cele
două palme ale atacantului realizeză o cheie la nivelul umărului stâng prin intermediul căreia, ca urmare a tracŃiunii
antebraŃelor, se exercită o presiune profundă asupra traheii adversarului care determină abandonul datorită întreruperii
respiraŃiei.
Greşeli de excecuŃie:
 introducerea antebraŃului drept sub bărbie prea adânc şi scăderea efectului de strangulare ca urmare a măririi
suprafeŃei de presiune a antebraŃului;
 depărtarea trunchiului de spatele adversarului;
 lipsa suprafeŃei de protecŃie la nivelul cefei şi tragerea capului adversarului spre înapoi (determină penalizarea
datorită forŃării coloanei cervicale);
 scăparea prizei datorită prinderii defectuose.
Strangularea prin blocarea umărului (Kata-Ha-Jime)
Din poziŃiile indicate la procedeul anterior, Tori introduce mâna dreaptă sub bârbia adversarului şi prinde reverul
opus la nivelul pieptului, iar mâna stângă trece pe sub axila de aceeaşi parte a adversarului blocând cu antebraŃul la
nivelul cefei.
Prin extensia şi răsucirea antebraŃelor, Uke este obligat să abandoneze lupta, datorită strangulării.
Greşeli tehnice:
 execuŃia prizei cu mâna dreaptă prea jos;
 strângerea antebraŃelor la piept în scopul creşterii presiunii de strangulare;
 forŃarea coloanei cervicale a adversarului.

11
3.3. TEHNICA DE LUXARE (KANSETSU-WAZA)
Datorită durerii provocate de extensia sau hiperextensia articulaŃiei cotului, singura articulaŃie care poate fi forŃată
în extensie conform regulamentului competiŃional, procedeele de luxare sunt caracterizate prin eficienŃă maximă în
obŃinerea victoriei.
EficienŃa unui procedeu tehnic de luxare depinde atât de modul în care este utilizat sistemul de pârghii, care
forŃează articulaŃia în cadrul acŃiunilor lui Tori, cât şi de controlul pe care acesta îl exercită asupra corpului advers. O
poziŃie optimă asupra adversarului permite atacantului să folosească sistemul de pârghii cu maxim de randament.
Întrucât aceste procedee prezintă un înalt grad de periculozitate, predarea lor se face după o perioadă minimă de
pregătire de aproximativ un an. În cadrul competiŃiilor de judo sunt premise, conform regulamentului actual, numai
procedeele tehnice de luxare executate în cadrul luptei la sol. Procedeele tehnice în cadrul luptei din picioare sunt
interzise.
În cazul procedeelor de luxare comparativ cu procedeele din cadrul luptei din picioare, înfrângerea adversarului
rezultă din abandonul luptei, victoria fiind totală şi definitivă.
Procedeele tehnice de luxare sunt împărŃite în două categorii:
 prin extensie
 prin torsiune.
Pentru învăŃarea/asimilarea acestor procedee sunt folosite următoarele exerciŃii metodice:
 fixarea prizelor caracteristice procedeului de luxare pe un partener pasiv;
 executarea prizelor şi controlul poziŃiei partenerului;
 executarea luxaŃiei în direcŃia de minimă rezistenŃă;
 acelaşi exerciŃiu fără forŃarea articulaŃiei;
 repetări succesive pe partener semi-activ;
 realizarea luxării din poziŃii diferite de plecare;
 executarea luxării în cadrul luptei la sol cu temă.
Luxarea cu cheia braŃelor (Ude-Garami)
Pentru facilitarea procesului de învăŃare şi prevenirea apariŃiei unor accidente, se impune ca procedeele de luxare
să fie executate dintr-o poziŃie cu maxim de control al adversarului, respectiv culcat dorsal, în timp ce atacantul este situat
lateral sau peste adversar. În cadrul acestui procedeu Tori este aşezat peste pieptul lui Uke şi introduce mâna stângă peste
umărul de aceeaşi parte al adversarului apucând mâna dreaptă proprie pe sub braŃul stâng al adversarului, la nivelul
antebraŃului. Mâna dreaptă fixează mâna stângă a lui Uke la nivelul încheieturii pumnului.
Prin presarea cu pieptul şi ridicarea cu mâna stângă, articulaŃia cotului lui Uke este forŃată, impunând recurgerea
la abandon.
Greşeli de execuŃie:
 lipsa presiunii exercitată de pieptul atacantului;
 execuŃia greşită a cheii braŃelor datorită unor prize defectuoase;
 lipsa coordonării acŃiunii ambelor braŃelor.
Luxarea braŃului în cruce (Ude-Hishigi-Juji-Gatame)
Din aceeaşi poziŃie de plecare a lui Uke, Tori fiind situat lateral dreapta faŃă de adversar în poziŃia stând sau sprijin pe un
genunchi, prinde antebraŃul drept la nivel distal cu ambele braŃe şi duce piciorul stâng circular în jurul capului lui Uke,
controlând cu călcâiul gâtul acestuia pe partea stângă. Prin aşezarea cu bazinul cât mai apropiat de umărul drept al
adversarului şi extensia bazinului din poziŃie culcat dorasal, Tori forŃează extensia cotului drept al adversarului,
obligându-l să abandoneze lupta.
Greşeli de execuŃie:
 executarea unor prize greşite şi aşezarea cu bazinul la distanŃă faŃă de adversar;
 luarea poziŃiei de culcat dorsal de către atacant înaintea fixării piciorului stâng;
 lipsa controlului la nivelul cotului prin depărtarea picioarelor şi aşezarea greşită a punctului de rezistenŃă (bazinul
trebuie situat dincolo de cot, cât mai aproape de umărul drept);
 depărtarea genunchilor în timpul luxării;
 eliberarea capului adversarului datorită trecerii cu piciorul stâng peste pieptul acestuia.
VerificaŃi-vă cunoştinŃele!
1. PrecizaŃi principalele diferenŃe existente între procedeele luptei la sol (Ne-Waza) faŃă de lupta în picioare (Nage-
Waza).
2. EnumeraŃi principalele procedee ale luptei la sol.
3. PrecizaŃi structura acŃiunilor motrice ale luptei la sol pentru a o face eficientă. EnumeraŃi câteva exerciŃii şi
mijloace tehnice folosite în cadrul însuşirii acestor procedee.
4. PrecizaŃi principalele tehnici de execuŃie în cadrul luptei la sol.
5. EvidenŃiaŃi principalele deosebiri dintre procedeele executate prin tehnica imobilizării (Osae-Waza), tehnica de
strangulare (Shime-Waza) şi tehnica de luxare (Kansetsu-Waza).
6. ArgumentaŃi în ce măsură procedeele din cadrul tehnicii de sacrificiu sunt pretabile e fi predate/însuşite la nivelul
elevilor din ciclul gimnazial/liceal.
12
7. PrecizaŃi procedeele tehnice de luxare.
8. IdentificaŃi principalele greşeli de execuŃie în procedeul de luxare a braŃului în cruce (Ude-Hishigi-Juji-Gatame).
9. Care sunt exerciŃiile metodice cel mai frecvent utilizate în procesul de însuşire a tehnicii de luxare?
10. PrecizaŃi procedeele de strangulare şi efectul obŃinut prin folosirea acestora.

CAPITOLUL 4. PRINCIPII, METODE ŞI MIJLOACE APLICATE ÎN PREGĂTIREA COPIILOR ŞI


JUNIORILOR
Procesul de instruire poate începe şi în judo, ca şi în cazul celorlalte discipline sportive, de la o vârstă fragedă
Ńinuându-se seama de particularităŃile de creştere ale tinerilor practicanŃi.
Vârsta optimă de începere a practicării judo-ului este cuprinsă între 7-10 ani.
Judo atrage generaŃia tânără prin dorinŃa manifestă de a deveni mai puternici, de a se cunoaşte mai bine, de creştere a
încrederii în forŃele proprii ale practicanŃilor, dezvoltarea voinŃei şi perseverenŃei, dorinŃa de a obŃine o stăpânire de sine
de invidiat, dar mai ales de nevoia de a crea spectacol prin mişcări care depăşesc adesea imaginarul.
Acest sport dezvoltă capacitatea de efort aerobă, anaerobă şi mixtă prin caracterul efortului specific, contribuind
la întărirea sănătăŃii practicanŃilor.
Tinerii practicanŃi se caracterizează printr-un nivel ridicat de dezvoltare a musculaturii şi un nivel foarte ridicat de
manifestare a calităŃilor motrice coordinative şi condiŃionale.
Efectele benefice incontestabile ale judo-ului manifestate asupra educaŃiei practicanŃilor au determinat ca, în Ńări
cu un înalt nivel de dezvoltare cum ar fi Japonia, SUA, Canada, Marea Britanie, FranŃa, acestă disciplină să fie introdusă
în programele de educaŃie fizică şi sport ale acestor Ńări, studii recent efectuate demonstrând că astăzi, peste 100 de Ńări de
pe mapamond, au introdusă această disciplină în programele educaŃionale sub diferite forme.
Utilizarea elementelor de judo în lecŃia de educaŃie fizică şcolară are rolul de a completa celelalte discipline care
vizează influenŃarea dezvoltării organismului şi pregătirea lui pentru efort, cât şi dezvoltarea calităŃilor motrice, a gândirii
creatoare, creşterea potenŃialului biologic al elevilor, contribuind astfel la realizarea obiectivelor fundamentale ale
educaŃiei fizice.
Aceste exerciŃii pot fi practicate, în lecŃia de educaŃie fizică şcolară, în scopul:
- pregătirii organismului pentru efort;
- dezvoltării armonioase a organismului;
- dezvoltării calităŃilor motrice.
ExerciŃiile şi procedeele tehnice specifice judo-ului, folosite în lecŃia de educaŃie fizică sunt supuse următoarelor
criterii de selecŃie:
 exerciŃiile specifice judo-ului trebuie să contribuie la realizarea obiectivelor instructiv-educative urmărite în
procesul de învăŃământ în diferitele lui etape;
 acestea trebuie să respecte particularităŃile morfofuncŃionale şi psihice ale copiilor;
 să fie adaptate bagajului motric al colectivului;
 selecŃionarea şi programarea exerciŃiilor trebuie să se bazeze pe condiŃiile reale de desfăşurare a lecŃiei respectiv
de mediu, condiŃii materiale, tradiŃia şcolii, etc.;
 exerciŃiile selecŃionate nu reprezintă un scop în sine, ci reprezintă mijloace de realizare a obiectivelor educaŃiei
fizice şcolare;
Din punct de vedere al sistematizării exerciŃilor specifice judo-ului folosite în lecŃia de educaŃie fizică, acestea pot fi
grupate astfel:
A. În funcŃie de segmetele corporale asupra cărora acŃionează:
- exerciŃii pentru gât;
- exerciŃii pentru membrele superioare;
- exerciŃii pentru trunchi;
- exerciŃii pentru membrele inferioare.
B. În funcŃie de poziŃia din care sunt executate:
• din poziŃia în picioare:
- dezechilibrări;
- tracŃiuni;
- împingeri;
- deplasări;
- ridicări;
- sărituri.
• din poziŃia culcat:
- fixări;
- rulări;
- rostogoliri;
- luxări;
- strangulări;
13
- presiuni.
C. În funcŃie de calităŃile motrice pe care le dezvoltă:
1. ExerciŃii pentru dezvoltarea forŃei:
a) ExerciŃii cu partener:
 din culcat dorsal flotări cu partener;
 din culcat facial, sprijin pe palme, roaba cu gleznele Ńinute de partener;
 genuflexiuni cu partener pe umeri;
 culcat dorsal cu picioarele sprijinite în abdomenul partenerului, genuflexiuni;
 ridicări ale partenerului din diferite poziŃii şi prize;
 dezechilibrări în diferite direcŃii;
 proiectări cu diferite procedee continuate cu procedee de luptă la sol (fixări, luxări, strangulări);
 eliberarea din diferite prize;
 deplasări cu partener în poziŃii de gardă;
 jocuri specifice, cu un pronunŃat caracter de luptă (ex: „lupta broscuŃelor”).
b) ExerciŃii individuale:
 tracŃiuni în braŃe la chimonou;
 măturări, secerări, balansări cu sau fără materiale ajutătoare;
 intrări şi ieşiri în poziŃie de fixare;
 intrări repetate la diferite procedee fără partener (partener imaginar).
2. ExerciŃii pentru dezvoltarea vitezei:

a) ExerciŃii cu partener:
 deplasări din prize clasice la diferite semnale;
 intrări repetate la procedee cu maxim de viteză;
 intrări repetate cu parteneri mai uşori;
 execuŃii repetate ale unor procedee cu partener care acŃionează în direcŃia execuŃiei;
 executarea unor acŃiuni motrice specifice cu plecări la semnal din diferite poziŃii (ex: procedee la sol, secerări,
măturări).
b) ExerciŃii individuale:
 alergare cu genunchii sus în maxim de viteză;
 sărituri repetate din diferite poziŃii (Fig. 23);
 deplasări din diferite poziŃii de plecare;
 intrări repetate la partener imaginar;
 ştafete cu deplasare în diferite poziŃii (ex: pe genunchi, mâinile la ceafă).
3. ExerciŃii pentru dezvoltarea rezistenŃei:
a) ExerciŃii cu partener:
 serii repetate de intrări la procedeu pe durate prelungite;
 reprize de luptă pentru priză cu diferiŃi parteneri;
 intrări şi ieşiri repetate din fixare;
 luptă la sol cu temă;
 luptă în picioare cu temă.
 jocuri specifice (ex: „rugbi în sprijin pe genunchi”).
b) ExerciŃii individuale:
 deplasări în poziŃii de gardă joasă;
 serii de intrări la procedee;
 jocuri, ştafete specifice (ex: „apără cetatea”).
4. ExerciŃii pentru dezvoltarea supleŃii :
a) ExerciŃii individuale:
 din stând, rotări de braŃe în diferite direcŃii, îndoiri laterale, fandări laterale;
 din aşezat, rulări urmate de aplecări înainte cu genunchii apropiaŃi;
 din stând, rotiri de bazin, de genunchi cu sau fără semigenuflexiune;
 din culcat dorsal, mâinile la ceafă, răsuciri de bazin;
 din aceeaşi poziŃie extensii ample;
 măturări;
 din sprijin pe braŃe şi picioare, balansări înapoi;
 intrări şi ieşiri repetate din pod.
b) ExerciŃii cu partener:
 din stând depărtat cu spatele la partener, aplecări înainte cu ridicarea partenerului pe spate „cântarul”;
 din aşezat cu picioarele depărtate şi sprijinite reciproc la nivelul gleznei, îndoiri şi extensii cu priză reciprocă la
nivelul pumnului;
14
 din culcat dorsal, extensii cu ridicare în sprijin pe cap, partenerul Ńine priză la nivelul gleznelor;
VerificaŃi-vă cunoştinŃele!
1. Care este vârsta optimă pentru debutul în practicarea Judo-ului?
2. Care sunt “argumentele” prin care Judo este preferat de către generaŃia tânără în vederea practicării comparativ cu
alte discipline?
3. PrecizaŃi efectele benefice ale practicării Judo-ului, în plan psiho-somato-funcŃoinal, asupra tinerilor.
4. Care sunt argumentele prin care Judo a reuşit să fie inclus în programa şcolară în unele Ńări dezvoltate?
5. Care sunt aceste Ńări?
6. Ce rol au utilizarea elementelor din Judo în lecŃia de educaŃie fizică şcolară?
7. Care sunt criteriile de selecŃie ale exerciŃiilor şi procedeelor tehnice specifice Judo-ului utilizate în ora de educaŃie
fizică şcolară?
8. PrecizaŃi în funcŃie de ce criterii sunt sistematizate exerciŃiile specifice Judo-ului.
9. ExemplificaŃi principalele exerciŃii pentru dezvoltarea forŃei şi vitezei în Judo.
10. ExemplificaŃi principalele exerciŃii pentru dezvoltarea rezistenŃei şi supleŃii în Judo.

CAPITOLUL 5. MODELE SPECIFICE DE INSTRUIRE ŞI ANTRENAMENT IN JUDO – TEHNICA ÎN


LUCRUL CU GREUTĂłI
Antrenamentul de forŃă joacă un rol important în programul de pregătire şi în judo. La fel ca toate celelalte tipuri
de antrenament, antrenamentul de forŃă trebuie să fie eficient pentru a îmbunătăŃii nivelul performanŃei, optimizarea
tuturor modalităŃilor de pregătire constituind, prin urmare, componenta esenŃială a conceptului de program, iar procedeul
tehnic fiind, fără îndoială, unul dintre factorii importanŃi în creşterea capacităŃii de efort.
Numeroasele studii ştiinŃifice elaborate în judo tratează aspecte privind influenŃa tehnicii asupra forŃei,
majoritatea antrenorilor şi tehnicienilor în acest sport fiind în unanimitate de acord că o bună pregătire fizică şi o forŃă
adecvată creează premise crescute în învăŃarea şi executarea cu uşurinŃă a diferitelor procedee tehnice atât din lupta în
picioare (Nage - Waza), cât şi din lupta la sol (Ne – Waza). Această situaŃie a condus la necesitatea transpunerii
cunoştinŃelor de anatomie, biomecanică şi fiziologie în ghiduri şi recomandări practice pentru antrenori.
După cum este bine ştiut, antrenamentul se caracterizează prin specificitate, performanŃele obŃinându-se numai
dacă se realizează un bun transfer al rezultatelor acestuia în performanŃă.
Specificitatea are un rol important în obŃinerea unui bun transfer din antrenamentul de forŃă în performanŃa pe
tatami şi poate fi realizată Ńinând cont de următorii parametrii în exerciŃii:
- amplitudinea mişcării;
- viteza de contracŃie/execuŃie;
- coordonarea;
- tipul de contracŃie;
- intesitatea sarcinii raportată la unghiul de mişcare ale diferitelor articulaŃii şi segmente corporale.
łinând cont de practica antrenamentului cu transfer în performanŃa din judo, aceşti parametrii pot fi analizaŃi
astfel:
- amplitudinea mişcării – în timpul luptei, ca urmare a vitezei de execuŃie a diferitelor procedee şi elemente
tehnice precum şi rezistenŃei opuse de adversar, diferitele mişcări nu sunt executate aşa cum şi-ar dori
sportivul, ca atare, în timpul antrenamentelor, şi mai ales în cele de forŃă se impune ca mişcările să se execute
cu amplitudine sporită/crescută tocmai pentru ca mecanismul de execuŃie să capete un stereotip dinamic
accentuat, fapt ce-i permite combatantului, indiferent de condiŃiile luptei, să-şi domine adversarul prin
câştigarea cât mai multor puncte;
viteza de contracŃie/execuŃie - nu semnifică numai viteza unei singure contracŃii ci şi fracvenŃa cu care diferitele
elemente tehnice ale mişcării/procedee sunt executate, acest lucru fiind valabil în toate formele de mişcare aciclică cum
este şi cazul în judo.
- cordonarea – reprezintă interacŃiunea dintre muşchii angrenaŃi în mişcare putându-se face distincŃia între
coordonarea intermusculară şi cea intramusculară. Coordonarea intermusculară reprezintă interacŃiunea
optimă dintre grupele de muşchi agonişti şi antagonişti, iar coordonarea intramusculară reprezintă activarea
succesivă optimă a fibrelor musculare cu viteză de contracŃie lentă şi rapidă;
tipul de contracŃie – fiind bazat pe mişcări aciclice, efortul din judo se exprimă, prin contracŃii izometrice mai ales în
executarea procedeelor de anvergură, în lupta din picioare (Nage-Waza): secerări (O-Soto-Gari – secerarea mare
exterioară, O-Uchi-gari – secerarea mare interioară), aruncări (Uchi-Goshi – aruncarea peste şold, O-Goshi – marea
aruncare peste şold, Harai-Goshi – măturarea şoldului, Ippon-Seoi-Nage – aruncarea peste umăr, etc.). Tehnica luptei la
sol (Ne-Waza) uzitează, pe lângă contracŃiile izometrice şi pe cele izotonice şi izokinetice, mai ales în executarea
procedeelor tehnice de imobilizare – Osae-Waza (ex: Kesa-Gatame – imobilizarea laterală, Yoko-Shiho-Gatame –
imobilizarea laterală în patru puncte, Kami- Shiho-Gatame – imobilizarea în prelungire, Tate- Shiho-Gatame –
imobilizarea pe deasupra a celor patru puncte), de strangulare – Shime-Waza (ex: Okuri-Eri-Jime – strangularea cu
ambele revere, Hadaka-Jime – strangularea cu cheia braŃelor, Kata-Ha-Jime – strangularea prin blocarea umărului),
etc.
15
EficienŃa în judo reprezintă alegerea exerciŃiilor corecte pentru dezvoltarea tuturor grupelor musculare angrenate
în obŃinerea performanŃei. În momentul alegerii acestor exerciŃii se au în vedere următoarele cerinŃe:
- viteza optimă de mişcare;
- amplitudinea maximă a mişcării;
- mişcarea corectă.
Viteza optimă de mişcare presupune că un program de pregătire corect ales este capabil să dezvolte diferite tipuri de
forŃă, cum ar fi: forŃa maximă, puterea , rezistenŃa-forŃa sau viteza de contracŃie.
Amplitudinea maximă a mişcării presupune executarea unor exerciŃii ample pentru a forma un muşchi puternic,
echilibrat şi flexibil capabil să efectueze mişcări cât mai complete.
Mişcarea corectă presupune ca antrenamentul de forŃă să se desfăşoare pe baza unor exerciŃii cu rezistenŃă
crescândă, care se repetă sistematic până când se instalează oboseala. Dacă exerciŃiile nu sunt executate corect, pot
surveni vătămări ale muşchiului. De aceea, trebuie evitate mişcările inadecvate, cum ar fi de exemplu hiperextensia
spatelui sau răsucirile exagerate ale articulaŃiilor.

VerificaŃi-vă cunoştinŃele!
1. PrecizaŃi rolul antrenamentului de forŃă asupra judokanilor.
2. Care este rolul specificităŃii în antrenamentul de forŃă?
3. Care sunt parametrii antrenamentului de forŃă în Judo?
4. Ce presupune amplitudinea mişcării efectuate în diferitele procedee şi elemente tehnice din Judo?
5. Cum se caracterizează viteza de contracŃie/execuŃie?
6. Ce reprezintă coordonarea mişcării principalelor grupe musculare angrenate în efectuarea elementelor şi
procedeelor tehnice în judo?
7. DefiniŃi/caracterizaŃi tipul de contracŃie în Judo.
8. Ce reprezintă eficienŃa în judo?
9. Ce reprezintă viteza optimă de mişcare?
10. Ce presupune amplitudinea maximă a mişcării/mişcarea corectă în antrenamentul de forŃă?

CAPITOLUL 6. PREGĂTIREA FIZICĂ A JUDOKANILOR DE PERFORMANłĂ: METODICA


DEZVOLTĂRII FORłEI PRIN UTILIZAREA UNOR EXERCIłII SPECIFICE ADRESATE
PRINCIPALELOR GRUPE MUSCULARE IMPLICATE ÎN EXECUTAREA ELEMENTELOR ŞI
PROCEDEELOR TEHNICE ÎN JUDO
ÎMPINGERI CU BARA DE LA PIEPT DIN CULCAT PE BANCĂ
În poziŃia iniŃială, culcat dorsal pe bancă, bara (haltera) este Ńinută deasupra pieptului, priza făcându-se la o
distanŃă cu aproximativ o palmă mai mare faŃă de nivelul umerilor, obŃinându-se astfel o amplitudine mare a mişcării.
Când bara este lipită de piept, antebraŃul se află în poziŃie verticală, înlesnind astfel amplitudinea mare a mişcării.
La o priză mai mult sau mai puŃin distanŃată decât în cele două cazuri prezentate unghiul realizat între braŃ şi
articulaŃia umărului este mai mic, amplitudinea mişcării fiind limitată. În cazul prizei la o distanŃă mai mică faŃă de
nivelul umerilor se produce o răscucire/torsionare a articulaŃiilor mâinilor, care trebuie evitată. În plus coordonarea este
diferită deoarece muşchii triceps brahial fiind angrenaŃi într-o măsură mai mare în efort, întrucât coatele se menŃin mai
aproape de corp.
Pentru realizarea acestui exerciŃiu se foloseşte o bancă transversală avându-se în vedere asigurarea stabilităŃii şi
poziŃiei corecte a spatelui evitându-se totodată hiperextensia acestuia.
ÎMPINGERI DE LA UMĂR
Strâns legate de împingerile de pe bancă sunt împingerile la nivelul gâtului. Cu ajutorul acestui exerciŃiu se poate
antrena muşchiul deltoid întrucât mişcarea, începând în spatele gîtului, partea dorsală este angrenată într-o mai mare
măsură. Acest exerciŃiu prezintă interes pentru dezvoltarea forŃei specifice, deoarece, în timpul executării diferitelor
procedee, mai ales în lupta din picioare, partea dorsală este solicitată cu prioritate pe parcursul fazelor din aruncări.
Atunci când haltera este ridicată cu braŃele întinse la maximum, se impune o atenŃie deosebită în executarea
mişcării avându-se în vedere evitarea lordozei. Când împingerile se execută cu spatele sprijinit de un punct fix, acesta
poate fi menŃinut drept pe toată durata efortului.
RAMARE DIN CULCAT VENTRAL PE BANCĂ
Mişcarea începe cu braŃele întinse la maxim, iar apucarea halterei se face la o distanŃă mai mare cu o palmă faŃă
de lăŃimea umerilor.
Bărbia şi labele picioparelor menŃin contactul cu banca pe toată durata mişcării. În cadrul acestui exerciŃiu
folosirea spatelui ca forŃă suplimentară nu este permisă, aceasta urmărind prevenirea accidentărilor spatelui şi izolarea
acŃiunii de tragere a braŃelor.
Când priza se face la o distanŃă prea mare, amplitudinea mişcării este limitată, unghiul creat între braŃ şi umăr
fiind mai mic la începutul acesteia. În acest caz se produce o răsucire/torsionare a articulaŃiilor mâinilor care determină o
supraîncărcare a acestora şi îngreunează mişcarea.

16
TRAGEREA BAREI LA UMĂR
Şi acest exerciŃiu este des uzitat în antenamentul de dezvoltare a forŃei specifice vizând în principal grupele
musculare ale spatelui ce acŃionează cu prioritate în majoritatea procedeelor tehnice, în realizarea sa, sportivii folosindu-
se de aparate speciale.
Între cele două exerciŃii deosebirea majoră se referă la amplitudinea mişcării, tragerea în jos începând la 1350, iar
ramarea de pe bancă începând la 900 şi închieindu-se la minimum 00. Întrucât tragerea în jos se încheie la 450,
amplitudinea totală a ambelor exerciŃii este aceeaşi şi anume 900. Cu toate acestea este de preferat tragerea barei la umăr,
deoarece unghiul articulaŃiei umărului este mai apropiat de mişcarea de tragere a adversarului către pieptul sportivului,
fapt ce facilitează, în majoritatea procedeelor, trecerea în acŃiuni de dezechilibrări, aruncări, imobilizări şi punctări.
TRAGEREA CU UN BRAł
Acest exerciŃiu este în esenŃă adresat muşchilor rotatori ai trunchiului. Selectarea şi executarea unui astfel de
exerciŃiu nu este uşoară, deoarece trebuie evitată o greutate ce depăşeşte pârghia umerilor, iar rezistenŃa încărcăturii
trebuie menŃinută la un nivel ridicat pe durata mişcării.
Tragerea cu un braŃ satisface ambele cerinŃe ale exerciŃiului, deorece mâna şi genunchiul se spijină pe bancă, iar
greutatea şi umărul sunt apropiate de sol, acesta din urmă fiind în permanenŃă deasupa mâinii.
În acest exerciŃiu are loc o tragere în sus a greutăŃii prin rotarea umărului înapoi sus, braŃul nefiind îndoit în
această primă fază a mişcării. Datorită inerŃiei, intensitatea contracŃiei muşchilor rotatori este mare, iar la sfârşit haltera
este deplasată lateral pentru a crea o pârghie similară mişcării de targere a adversarului şi dezechilibrare a sa, rezistenŃa
încărcăturii menŃinându-se ridicată.
Acest exerciŃiu reclamă din partea sportivului o mare capacitate de coordonare.
ROTAREA PICIOARELOR DIN LATERAL LA VERTICALĂ ŞI LATERAL
Este un exerciŃiu recomandat de regulă în antrenamentul sportivilor tineri. Spatele este complet degrevat, braŃele
sunt întinse în lateral, iar picioarele pot fi intinse dar şi îndoite ceea ce facilitează mişcarea.
În timp ce picioarele se rotesc în plan vertical, pe partea opusă, se împinge cu umerii în podea pentru a obŃine o
rotare perfectă, la revenire, picioarele netrebuind să atingă podeaua, întreaga mişcare fiind coordonată şi executată lent.
RIDICĂRI DE BRAłE PRIN LATERAL
În execuŃia acestei mişcări se va Ńine seama de doi factori:
a) picioarele trebuie să fie uşor îndoite pentru a aduce bazinul în poziŃie orizontală evitându-se prin aceasta
lorodza excentrică, deoarece atunci când greutatea se află deasupra nivelului umerilor, lordoza este iminentă;
b) exerciŃiul trebuie executat cu braŃele uşor îndoite realizându-se astfel o mişcare continuă, cu amplitudine
maximă.
RIDICAREA CAPULUI ŞI A UMERILOR DIN CULCAT PE BANCA ÎNCLINCATĂ (FLEXII ALE
TRUNCHIULUI)
Dezvoltarea muşchilor abdominali pune problema izolării acestora de iliopsoas, mişcarea începând din culcat
dorsal cu capul pe bancă. Din această poziŃie, capul şi spatele se curbează încet, şi în acelaşi timp se împinge regiunea
lombară a spatelui în bancă pentru a preîntâmpina lordoza. Când mişcarea a ajuns la punctul terminus, iar trunchiul s-a
curbat la maximum, începe o revenire lentă.
FLEXII-EXTENSII PENTRU BICEPŞI
Este un exerciŃiu foarte des folosit pentru dezvoltarea forŃei muşchilor flexori ai braŃelor. Şi în acest caz picioarele
sunt îndoite pentru a se evita lordoza. Apucarea halterei se face la nivelul lărgimii umerilor şi în supinaŃie. În timpul
mişcării nu este permis ca trunchiul să se încline spre spate pentru a ajuta ridicarea halterei, contracŃia bicepşilor
nemaifiind izolată.
Atunci când unghiul realizat între braŃ şi antebraŃ la nivelul articulaŃiei cotului este de 900, rezistenŃa încărcăturii
este sub limita maximă. Întrucât muşchii sunt solicitaŃi la maximum doar la începutul mişcării, periodic sunt efectuate
exerciŃii similare având ca punct limită unghiul de 450, realizat între braŃ şi antebraŃ.
VerificaŃi-vă cunoştinŃele!
1. DescrieŃi exerciŃiul de împingere cu bara de la piept din culcat pe bancă.
2. DescrieŃi exerciŃiul de împingere de la umăr.
3. ExplicaŃi ex. de ramare din culcat pe bancă.
4. DescrieŃi exerciŃiul de tragere a barei la umăr.
5. DescrieŃi tragerea cu un braŃ.
6. DescrieŃi ex. de roatare a picioarelor din lateral la verticală.
7. ExplicaŃi ex. de ridicări de braŃe în lateral.
8. DescrieŃi ex. de ridicare a capului şi umerilor din culcat pe banca înclinată.
9. DescrieŃi ex. de flexi-extensii pentru bicepşi.

17
CAPITOLUL 7. PROGRAMAREA INSTRURII COPIILOR ŞI JUNIORILOR. METODOLOGIA ÎNTOCMIRII
DOCUMENTELOR DE PLANIFICARE A ACTIVITĂłII DE PERFORMANłĂ ÎN JUDO, CONłINUT,
OBIECTIVE
Folosirea, în cadrul lecŃiilor de educaŃie fizică, a mijloacelor specifice judo-ului este subordonată realizării
obiectivelor privind pregătirea fizică generală, dezvoltarea calităŃilor motrice, însuşirea şi perfecŃionarea procedeelor
tehnice, educarea calităŃilor moral-volitive necesare activităŃii sportive în general şi judo-ului în special.
Principalele documente necesare planificării activităŃii copiilor sunt:
 planul calendaristic;
 proiectarea unităŃii (lecŃiei) de învăŃare - judo;
 conspectul de lecŃie.
Planul calendaristic este realizat o dată pe an, simultan cu planul anual şi cuprinde următoarele puncte:
 obiective de referinŃă;
 conŃinut;
 număr de lecŃii alocat fiecărei teme;
 săptămâna;
 observaŃii.
Proiectarea unităŃii (lecŃiei) de învăŃare cuprinde următoarele rubrici:
 numărul lecŃiei;
 obiective de referinŃă;
 detalieri de conŃinut;
 activităŃi de învăŃare;
 resurse;
 evaluare.
Deşi la vârsta copiilor, obiectivele de performanŃă nu sunt prezente, prin conŃinutul lecŃiei, profesorul de educaŃie
fizică are menirea de a asigura bagajul motric necesar unei bune participări în competiŃii. La nivelul grupelor de vârstă
cuprinsă între 9-10 ani nu este permisă specializarea copiilor din punct de vedere tehnic.
La această vârstă sunt predate procedeele tehnice după sistemul de clasificare Go-Kyo. Începând cu vîrsta de 12-13
ani, respectiv promovarea în eşalonul juniorilor III, predarea tehinicii poate să cuprindă o adaptare mai accentuată a
bagajului tehnic la particularităŃile şi preferinŃele juniorului.
La nivelul juniorilor II se realizează selecŃionarea a 5-10 procedee din cadrul luptei în picioare şi 4-6 din cadrul luptei
la sol care corespund fundamental aptitudinilor şi preferinŃelor tânârului junior, procedee care vor fi perfecŃionate
permanent pe parcursul activităŃii de performanŃă până la obŃinerea măiestriei.
Pentru a uşura înŃelegerea modului de planificare a temelor în cadrul lecŃiilor exemplificăm un potenŃial plan de lecŃie:
Ramura sportivă: Judo Obiective:
Nivel de instruire: juniori III 1. ÎnvăŃarea procedeului
„secerarea mare interioară” (O-Uchi-Gari)

Efectiv:….. 2. PerfecŃionarea fixării în prelungire


(Kami-Shiho-Gatame)
Dotare materială: 3. Dezvoltarea forŃei specifice
kimonouri, benzi elastice.
PărŃile lecŃiei/ IndicaŃii
Mijloace Dozare FormaŃii
verigile metodice
Orgnaizarea - Salutul 3-5 În linie
colectivului - Verificarea echipamentului min pe două IndicaŃii
- Prezentarea sarcinilor lecŃiei rânduri privind
aranjarea
centurii
Pregătirea Mers, alergare, sărituri, deplasări în 8 min Cerc în Verificarea
organismului poziŃie de gardă, exerciŃii de gimanstică jurul „încălzirii
pentru efort specifică (Taiso), căderi, din stând- saltelei funcŃionale”
blansări ale mebrelor inferioare, luptă
pentru priză
- demonstrarea şi explicarea 3-5 x Cerc în Accentuarea
procedeului O-Uchi-Gari; jurul punctelor
- din poziŃie de gardă, imitarea saltelei importante
secerării, fără partener; 10-15x ale execuŃiei
ÎnvăŃarea unor - acelaşi exerciŃiu cu accent pe Cerc în
cunoştinŃe noi coordonarea acŃiunii de secerare jurul
cu dezechilibrarea şi împingerea saltelei
18
bazinului;
- executarea procedeului de pe loc 10-12x Pe
cu partener pasiv; perechi
PerfecŃionarea - intrări repetate de pe loc la 20x3 Pe Sesizarea
cunoştinŃelor procedeul Kami-Shiho-Gatame; perechi momentelor
învăŃate - acelaşi procedeu din deplasare; 15x3 Pe oportune ale
anterior 10x5 perechi execuŃiei
- execuŃii repetate din deplasare; 5min Pe
3 perechi
- studiu din deplasare; reprize Pe
perechi
- luptă cu temă. Pe
perechi
Dezvoltarea - intrări repetate la cordon elastic 10x10 Cerc în Păstrarea
calităŃilor cu un procedeu din tehnica jurul ritmului
motrice favorită; 2-3x saltelei optim al
- circuit de forŃă-viteză. execuŃie
Revenirea - alergare uşoară; 3min În
organismului - exerciŃii de relaxare. 3min coloană
după efort câte unu

LecŃia de judo diferă din punct de vedere al conŃinutului în funcŃie de obiective, nivelul de pregătire al
practicanŃilor şi efort.
Sarcinile determinate de realizarea obiectivelor unui microciclu sunt realizate în cadrul mai multor lecŃii. În afara
cunoştinŃelor predate pentru realizarea obiectivelor operaŃionale, lecŃiile conŃin sarcini care asigură practicanŃilor însuşirea
noŃiunilor de regulament, istoricul judoului, noŃiuni de igienă alimentară, fiziologia efortului, anatomie, metodica
antrenamentului.
La nivel de înaltă performanŃă sunt desfăşurate lecŃii teoretico-metodice la care sunt invitaŃi teoreticieni de
prestigiu ai domeniului, cu rol de conştientizare a legăturii dintre teorie şi practică.
În funcŃie de obiective şi sarcini, lecŃiile de judo pot fii:
 de instruire şi antrenament;
 de antrenament;
 de verificare şi control.
Primul tip de lecŃie (lecŃia de instruire şi antrenament) este des utilizată în pregătirea începătorilor, deoarece în acest
stadiu se pune accent pe însuşirea procedeelor tehnice noi, sunt formate priceperi şi deprinderi specifice, se dezvoltă
calităŃile motrice (în special cele condiŃionale).Rolul important al acestor lecŃii este determinat de nevoia învăŃării
permanente pe întreg parcursul pregătirii, judo fiind caracterizat printr-o mare varietate şi complexitate a procedeelor şi
mijloacelor tehnice folosite.
IniŃial acestea sunt selecŃionate în funcŃie de caracteristicile colectivului cu care se lucrează pentru ca ulterior,
procedeele respective să fie selecŃionate în conformitate cu particularităŃile fiecărui individ.
Intensitatea efortului pe parcursul lecŃiei trebuie să corespundă particularităŃilor de vârstă ale practicanŃilor,
locului lecŃiei în cadrul microciclului, precum şi nivelului de pregătire al acestora.
În pregătirea judokanilor avansaŃi, accentual se pune pe lecŃia de antrenament, în special în perioada
precompetiŃională şi competiŃională.
Sarcinile lecŃiei urmăresc perfecŃionarea tehnico-tactică în condiŃii moderate ale competiŃiei la care urmează să se
participe, amplificarea capacităŃii de efort, pregătirea psihologică, etc.
Corespunzător structurii factorilor antrenamentului în contextul lecŃiei, lecŃia de antrenament asigură rezolvarea
următoarelor sarcini:
- perfecŃionarea unei componente a antrenamentului (ex: pregătirea psihologică);
- abordarea simultană a mai multor componente ale antrenamentului;
- creşterea capacităŃii de efort specific.
În perioada precompetiŃională lecŃia de antrenament este prezentă în strucutra microciclului prin alternanŃă cu lecŃii de
instruire.
Ponderea materialului nou predat este mult redusă, pe parcursul acestor lecŃii, comparativ cu ponderea
cunoştinŃelor noi predate în lecŃiile de instruire, datorită timpului insuficient pentru perfecŃionare şi folosirea cu succes a
procedeelor în concursurile care urmează. În cadrul acestor lecŃii se impune evitarea recomandărilor metodice privind
schimbarea stilului de luptă, schimbarea poziŃiilor de gardă sau a combinaŃiilor tehnico-tactice, schimbări care apar în
special în timpul perioadelor de pregătire centralizată când, se constată o scădere a concordanŃei dintre planurile de
pregătire ale loturilor reprezentative cu cele elaborate la nivelul cluburilor.

19
CalităŃile motrice sunt menŃinute la indici crescuŃi de manifestare, se perfecŃionează procedeele tehnico-tactice
preferate şi adecvate adversarilor. LecŃia de verificare şi control este prezentă în special în perioada competiŃională pentru
a determina nivelul de pregătire, iar în cazul sportivilor din loturilor reprezentative, asigură şi selecŃia sportivilor. La
nivelul începătorilor se urmăreşte stabilirea nivelului de însuşire a procedeelor tehnico-tactice, nivelul dezvoltării
somatice şi a calităŃilor motrice. Pentru aceşti sportivi se organizează simultan lecŃii tip concurs de verificare,
premergătoare competiŃiilor oficiale, cu participarea sportivilor din alte secŃii sau cluburi.
ConŃinutul organizării ciclice a antrenamentului se caracterizează prin:
Perioada de antrenament Mijloace de antrenament TendiŃe generale ale
încărcăturii

Perioada pregătitoare de bază, etapa I


1. Creşterea capacităŃii de efort ProporŃie crescută de Volum mare
şi creşterea volumului mijloace generale
2. Crearea condiŃiilor (fizice, ProporŃii reduse de exerciŃii Intensitatea moderată a
tehnico-tactice) pentru speciale şi de competiŃii mijloacelor de pregătire
atingerea performanŃei
3. Elementele fundamentale Accent pe mijloacele de Volum şi intensitate crescută a
ale performanŃei pregătire ale principalelor mijloacelor de pregătire
calităŃi motrice (forŃă,
rezistenŃă, viteză,
coordonare)

Perioada pregătitoare specifică, etapa a II-a


Pregătirea performanŃei prin Reducerea folosirii Creşterea intensităŃii
armonizarea diverselor elemente exerciŃiilor generale încărcăturii
structurale ale antrenamentului
Ameliorarea tehnicii prin folosirea Mijloace specifice, Reducerea uşoară a volumului
unei încărcături competiŃionale competiŃionale
Lucrul cu încărcături crescute Folosirea competiŃiei Volum şi intensitate la
parametrii concursului
PERIOADA COMPETIłIONALĂ
1. Dezolarea şi menŃinerea Încărcături specifice competiŃiei Volum redus de lucru
performanŃei competiŃionale
2. MenŃinerea achiziŃiilor ExerciŃii specifice, menŃinere Intensitate constantă
fizică
3. Pregătirea sportivului pentru ExerciŃii generale, refacere activă Intensitate crescută
un efort optim
PERIOADA DE TRANZIłIE
1. Recuperare activă
Regenerare fizică şi psihică ExerciŃii generale Încărcături care să permită o bună
condiŃie fizică
În condiŃiile în care judo se caracterizează printr-un număr foarte mare de procedee, cu un grad ridicat de complexitate,
programarea conŃinutului învăŃării reprezintă o necesitate bazată pe principiile didactice referioare la accesibilitate (de la
uşor la greu), complexitate (de la simplu la complex), încărcătură (volum mic iniŃial urmat de o creştere exponenŃială a
acestuia).
Repartizarea lecŃiilor de antrenament corespunzătoare kyu-rilor şi centurilor colorate se prezintă astfel:
Kyu-l/
Luni Nr. lecŃii Total nr. ore
Centura
Kyu-6, centura albă 2 24 16
Kyu-5, centura galbenă 4 48 32
Kyu-4, centura verde 5 56 40
Kyu-3, centura portocalie 6 69 48
Kyu-2, centura albastră 8 77 68
Kyu-1, centura maro 8 70 64
Total: 33 344 268
Specialiştii disciplinei sunt preocupaŃi în prezent de descoperirea unor căi cât mai scurte şi eficiente pentru
însuşirea elementelor tehnice şi aplicarea lor în luptă. Astfel de rezultate nu pot fi obŃinute decât printr-o fundamentare

20
ştiinŃifică adecvată şi utilizarea tehnologiei de ultimă oră (materiale/dotări folosite, echipament, etc.). Programarea
eficientă a instruirii se realizează prin respectarea particularităŃilor morfofuncŃionale şi psihice ale vârstei practicanŃilor.
În judo, programarea se bazează pe sistemul centurilor colorate (sistemul Go-Kyo), corespunzător vârstei practicanŃilor.
SelecŃia tinerilor practicanŃi se realizează o dată cu începerea anului şcolar. Perioada de învăŃare a procedeelor tehnice din cadrul kyu-
rilor durează în medie aproximativ 33 de luni cu 344 lecŃii şi 268 ore de antrenament. Trecerea de la o centură la alta nu trebuie să
fie blocată de absenŃa în bagajul tehnic a unui procedeu pe care elevul nu a reuşit să-l însuşească.
Dacă majoritatea procedeelor unui Kyu sunt executate corect este recomandat să se treacă la însuşirea Kyu-lui următor
pentru ca apoi să se revină la însuşirea procedeului respectiv.
VerificaŃi-vă cunoştinŃele!
1. Care sunt documentele necesare planificării activităŃii de pregătire la copii şi juniori?
2. Ce cuprinde planul calendaristic?
3. Ce urmăreşte proiectarea unei lecŃii de învăŃare?
4. Care sunt sarcinile specifice ale unei lecŃii de Judo?
5. ClasificaŃi lecŃiile de Judo în funcŃie de obiective şi sarcini.
6. Ce conŃine lecŃia de instruire şi antrenament?
7. Ce sarcini rezolvă lecŃia de antrenament?
8. Ce presupune lecŃia de verificare şi control şi ce urmăreşte aceasta?
9. Ce urmăreşte organizarea ciclică a antrenamentului sportiv?
10. Ce presupune sistemul Go-Kyo şi care sunt clasele acestuia?

CAPITOLUL 8. SISTEMUL COMPETIłIONAL, ORGANIZAREA ŞI REGULI DE ARBITRAJ ÎN CADRUL


COMPETIłIILOR DE JUDO
8.1. COMPETIłII
1. Regulamentele de organizare a competiŃiilor de judo se elaborează în România, prin respectarea regulamentului aprobat
de FederaŃia Română de Judo, devenind operaŃionale pentru toate competiŃiile ce se desfăşoară în plan intern.
2. Organizarea unor competiŃii de nivel intern şi internaŃional, instituirea unor comisii judeŃene responsabile în acest sens
sau atribuirea de responsabilităŃi unor secŃii de judo, se realizează doar după acceptarea de către acestea a prevederilor
regulementelor FederaŃiei InternaŃionale de Judo (FIJ), ale Uniunii Europene de Judo (UEJ) şi ale FederaŃiei Române de
Judo (FRJ).
3. Organizatorii competiŃiilor vor elabora programul de organizare în detaliu, pe zile, an, categorii (de vârstă, greutate,
sex), locul de desfăşurare, ora şedinŃei tehnice, etc., doar după acordul prealabil al comisiei de competiŃii a FederaŃiei
Române de Judo. InvitaŃia şi programul vor fi înaintate secŃiilor de judo interesate cu cel puŃin 30 zile înaintea datei de
desfăşurare a competiŃiei.
4. Comisia de organizare a concursului şi secŃiile de judo participante vor lua măsurile necesare pentru asigurarea
„asistenŃei medicale”.
8. 2. CATEGORII DE COMPETIłII
1. CompetiŃii internaŃionale oficiale:
a) Jocurile Olimpice – turneu eliminatoriu cu recalificări, organizat din 4 în 4 ani (masculin +
feminin) pentru seniori;
b) Campionatele Mondiale – turneu eliminatoriu cu recalificări organizat din 2 în 2 ani (masculin
+ feminin) pentru seniori şi tineret;
c) Campionatele Europene – turneu eliminatoriu cu recalificări – anual (masculin + feminin)
pentru seniori şi juniori;
d) Cupa Europei – competiŃie organizată pentru echipele campioane, 3-4 tururi + semifinale şi
finală (seniori – anual);
e) Campionatele Europene – cu înscrieri nominale – anual;
f) Turnee individuale de nivel „ A „ – calendar UEJ – anual.
2. CompetiŃii naŃionale oficiale:
a) Campionatele NaŃionale Individuale de Seniori (masculin + feminin);
b) Campionatele NaŃionale Individuale de Juniori I, II, III (masculin + feminin);
c) Campionatele NaŃionale Individuale de Copii (masculin + feminin);
d) Campionatele NaŃionale pe Echipe Seniori (masculin + feminin);
e) Campionatele NaŃionale pe Echipe Juniori I, II, III (masculin + feminin);
f) Campionatele NaŃionale pe Echipe Copii I + II (masculin + feminin).
3. CompetiŃii internaŃionale neoficiale:
a) Turnee internaŃionale – întâlniri bilaterale, campionate Open, deschise – fără delegaŃi ai UEJ;
b) Turnee internaŃionale între cluburi sportive.
4. CompetiŃii naŃionale neoficiale:
a) Concursuri organizate de către comisiile judeŃene, secŃii, departamente;
b) Cupe organizate anual sau periodic cu ocazia unor evenimente deosebite din viaŃa judo-ului.

21
8. 3. ORGANIZAREA COMPETIłIILOR
1. Campionatele naŃionale sunt organizate de FederaŃia Română de Judo cu sprijinul DirecŃiilor JudeŃene de Sport şi
al AsociaŃiilor JudeŃene de Judo;
2. Celelalte competiŃii de nivel naŃional organizate de către DirecŃiile JudeŃene Sport vor fi aprobate, în prealabil, de
către FederaŃia Română de Judo;
3. CompetiŃiile locale vor fi aprobate de DirecŃia JudeŃeană de Sport, cererile de solicitare a aprobărilor pentru
aceste competiŃii cuprinzând:
- numele clubului / asociaŃiei care organizează competiŃia;
- locul, data şi ora când va avea loc competiŃia;
- lista participanŃilor / invitaŃilor;
- destinaŃia sumelor încasate pentru biletele de intrare;
- cheltuielile de organizare (finanŃatorul);
- premiile oferite.
8. 4. REGULAMENTUL COMPETIłIILOR
Regulile de organizare şi desfăşurare se vor stabili, pentru fiecare competiŃie în parte, printr-un regulament cadru întocmit
de organizatori, care trebuie să cuprindă următoarele informaŃii:
 denumirea şi scopul competiŃiei;
 organizatorul;
 etapele, cu indicarea datelor şi a locului de desfăşurare;
 condiŃiile de participare;
 condiŃii de stabilire a rezultatelor;
 înscrierile, adresa la care se trimit şi data până la care se primesc;
 titluri şi premii;
 condiŃii administrative: transport, masă, cazare, scoateri din producŃie, transport materiale, baremuri oficiale, etc.
8. 5. COMPONENłA JURIULUI ŞI ATRBUłIILE SALE
PREŞEDINTELE JURIULUI
1. Preşedintele juriului este conducătorul competiŃiei, dispoziŃiile sale regulementare fiind date în legătură cu desfăşurarea
concursului. Acestea sunt obligatorii pentru conducătorii şi antrenorii echipelor, arbitrii şi sportivi.
2. Preşedintele juriului are obligaŃia de a respecta normele de arbitraj şi regulementele de arbitraj, putând cere prin
consultări cu responsabilul corpului de arbitri, înlocuirea arbitrilor ce comit erori grave în activitate.
3. Preşedintele juriului verifică, de asemenea, constată şi ia măsuri corespunzătoare pentru buna desfăşurare a
concursului, organizează festivităŃiile de închidere şi deschidere a acestuia. În cazul în care constată că nu sunt îndeplinite
condiŃiile regulamentare privind începerea sau desfăşurarea concursului, poate amâna sau întrerupe competiŃia.
4. Preşedintele juriului conduce şedinŃa tehnică şi semnează procesul – verbal al competiŃiei, luând măsurile necesare
pentru ca în timp de 48 ore să fie înaintate forurilor superioare.
VICEPREŞEDINTELE JURIULUI – înlocuieşte preşedintele în lipsa acestuia, preluându-i atribuŃiile.
SECRETARIATUL – este compus din 5 – 8 persoane, în funcŃie de importanŃa competiŃiei şi are în responsabilitate
următoarele sarcini:
 întocmeşte raportul competiŃiei;
 calculează, centralizează, afişează şi anunŃă ordinea întâlnirilor şi rezultatele obŃinute;
 pregăteşte datele necesare pentru anunŃarea rezultatelor şi comunicatul pentru presă, radio şi televiziune;
 întocmeşte procesul – verbal de cântărire;
 controlează legitimaŃiile sportivilor;
 centralizează buletinele de punctaj şi rezultatele competiŃiei.
CORPUL DE ARBITRI – este format dintr-un număr de 9 – 32 arbitrii principali şi 6 – 20 arbitrii secundari, în funcŃie de
importanŃa competiŃiei. Corpul de arbitrii va fi condus de către arbitrul delegat al FederaŃiei Române de Judo, ajutat de
şefii de saltea.
ARBITRUL DELEGAT – are responsabilitatea formării, delegării şi controlul asupra brigăzilor de arbitrii. Dacă apar
deteriorări ale instalaŃiilor de concurs în timpul desfăşurării competiŃiei, va solicita preşedintelui concursului, oprirea
luptei.
ARBITRUL – verifică Ńinuta sportivilor înaintea începerii fiecărui meci, conform regulamentelor UEJ şi FIJ, conduce
nemijlocit întâlnirile conform prevederilor regulamentului de arbitraj, regulamentului competiŃiei şi cel al comisiei de
disciplină.
ContestaŃiile vor fi făcute în scris având anexată chitanŃa (taxa de contestaŃie conform prevederilor Hotărârii AgenŃiei
NaŃionale pentru Sport) achitată la AsociaŃia judeŃeană de judo în contul FederaŃiei Române de Judo. ContestaŃiile privind
vârsta, greutatea sau apartenenŃa la club a unui sportiv / sportivă se vor face numai înaintea începerii meciului sau în
timpul acestuia, nicidecum la finalul acestuia. SituaŃiile neprevăzute vor fi rezolvate de către arbitrul delegat al FederaŃiei
Române de Judo, secretarul general al FRJ sau Biroul Federal, în funcŃie de situaŃie, conform regulamentelor în vigoare.

22
8.6. ORGANIZAREA MATERIALĂ
1. SuprafaŃa de competiŃie:
Are dimensiuni cuprinse între 14x14 m minim sau 16x16 m maxim şi este acoperită cu tatami sau alt material similar
omologat.
Această suprafaŃă se împarte în :
 suprafaŃa de securitate, formată în exterior dintr-un careu cu lăŃime de 2,5 m;
 suprafaŃa de luptă, ocupată în centru de un careu cu latură de 9 m minim sau 10 m maxim;
 între cele două zone se găseşte suprafaŃa periculoasă sau interzisă cu lăŃime de un metru.
Pentru distingerea celor doi judoka aceştia poartă două centuri de culori diferite (albă şi albastră).
Tabela de marcaj afişează rezultatele şi penalizările şi trebuie să fie vizibilă arbitrilor de saltea şi publicului. Este
împărŃită în două porŃiuni corespunzătoare culorii sportivilor (ex : alb, albastru).
2. Costumul practicanŃilor (Judogi):
 Bluza (Kimonoul) este suficient de lungă pentru a acoperi şoldurile şi este strânsă în jurul trunchiului de centură.
Mânecile trebuie să acopere antebraŃul pânâ la minim 10 cm de capătul distal, iar lăŃimea să permită depărtarea la
10 cm de cea mai groasă porŃiune a antebraŃului;
 Pantalonii trebuie să îndeplinească aceleşi condiŃii ca şi bluza;
 Centura este lată de 5 cm şi egală ca lungime cu înălŃimea practicantului.
3. PoziŃiile în timpul luptei :
• CombatanŃii vor desfăşura lupta în limitele suprafeŃei de luptă. Orice procedeu executat în afara acestei suprafeŃe
nu este valabil;
• Dacă un combatant îşi proiecteză adversaul în afara suprafeŃei de luptă dar rămîne în interior suficient timp pentru
ca execuŃia să pară clară, procedeul este considerat valabil;
• La începutul luptei combatanŃii se găsesc în suprafaŃa de luptă la aproximativ 4m unul faŃă de celălalt executând
salutul din picioare la comanda arbitrului de centru;
• Lupta începe la comanda Ha-Jime.
4. Începutul şi sfîrşitul luptei
- Lupta începe după salut la comanda Ha-Jime (începeŃi) a arbitrului de centru;
- Lupta se sfârşeşte la comanda Sore-Made (terminat) când sportivii se reîntorc la locurile iniŃiale, unul în faŃa
celuilalt şi vor executa din nou salutul din poziŃia în picioare.

8. 7. TIMPUL DE LUPTĂ
Durata regulamentară a luptei este curpinsă între 3-20 minute. Timpul scurs între comanda Ha-Jime şi Sore-Made sau
Sono-Mama şi Yo-Shi nu este considerat ca făcând parte din luptă.
Sfârşitul luptei este indicat de arbitru prin semnal sonor. Pentru producerea semnalului pot fi utilizate : gong, clopot,
sirena electrică, etc.
Orice procedeu tehnic de proiectare aplicat concomitent cu sunetul gongului (sau alt sunet indicând epuizarea timpului de
luptă fixat) va fi considerat ca fiind valabil. Când Osae-Kami (imobilizare) va fi declarat în acelaşi timp cu momentul
gongului, timpul de luptă va fi prelungit până la obŃinerea Ippon-ului sau până ce arbitrul anunŃă toketa (întreruperea
imobilizării). Orice tehnică aplicată după semnalul gongului sau altui mijloc auditiv care indică epuizarea timpului de
luptă, nu va fi luată în considerare chiar dacă arbitrul nu a indicat Sore-Made.
În toate situaŃiile în care arbitrul consideră că este necesar să oprească lupta (pentru aranjarea Ńinutei sau pentru a se
adresa unuia sau altuia dintre combatanŃi, fără schimbarea poziŃiei lor), acesta va declara Sono-Mama. Reînceperea luptei
se va face prin comanda Yo-Shi.
8. 8. REZULTATUL LUPTEI
Rezultatul luptei va fi judecat numai în baza tehnicilor de Nage-Waza (tehnica proiectărilor) şi Katame-Waza
(tehnica controlului).
Lupta se va opri imediat după ce unul dintre combatanŃi a obŃinut ippon (punct).
CombatanŃii vor putea trece de la poziŃia de luptă “în picioare” (Nage – Waza) la “lupta la sol” (Ne-Waza) în
următoarele cazuri, arbitrul putând totdeauna să ordone combatanŃilor să reia lupta în poziŃia „în picioare” dacă crede că
nu există continuitate în tehnica întreprinsă:
a) când un combatant, după ce a obŃinut un oarecare rezultat printr-un procedeu tehnic de proiectare, trece
fără întrerupere la lupta la sol şi la ofensivă;
b) când unul dintre combatanŃi cade în urma unei tehnici nereuşite de aplicare a unui procedeu tehnic de
proiectare, celălalt poate să-l urmeze la sol. Sau când unul dintre combatanŃi este dezechilibrat sau îşi
pierde sau riscă să-şi piardă complet echilibrul, după încercarea nereuşită de a aplica un procedeu tehnic
de proiectare, celălalt poate profita de poziŃia dezechilibrată a adversarului său pentru a-l aduce la sol;
c) când unul dintre combatanŃi deŃine un rezultat important aplicând în poziŃia „în picioare” un procedeu din
Shime-Waza (strangulări) sau Kansetsu-Waza (chei) şi trece fără întrerupere în Ne-Waza;

23
d) când unul dintre combatanŃi îşi antrenează adversarul în Ne-Waza (lupta la sol) prin aplicarea în mod
deosebit de abil a unui procedeu sau mişcări care, deşi asemănătoare cu un procedeu tehnic de proiectare,
nu poate fi considerat ca atare;
e) în toate cazurile prevăzute mai sus, când un combatant cade sau este pe punctul de a cădea, celălalt
combatant va putea să utilizeze avantajul oferit de poziŃia adversarului său pentru a continua întrecerea în
Ne-Waza (lupta la sol).
VerificaŃi-vă cunoştinŃele!
1. EnumeraŃi forurile interne şi internaŃionale care guvernează activitatea în Judo.
2. Ce categorii de competiŃii se desfăşoară în Judo?
3. Care sunt competiŃiile internaŃionale oficiale?
4. Care sunt competiŃiile naŃionale oficiale?
5. Care sunt competiŃiile internaŃionale neoficiale?
6. Care sunt competiŃiile naŃionale neoficiale?
7. Care sunt competenŃele de organizare a competiŃiilor?
8. Ce incumbă regulamentul de desfăşurare a competiŃiilor?
9. Care sunt atribuŃiile juriului?
10. PrecizaŃi regulile competiŃionale şi de arbitraj, timpul de luptă şi rezultatul lup

BIBLIOGRAFIE

1. BURLACU, GH. (2006) – JUDO – NoŃiuni metodice privind predarea procedeelor fundamentale, Editura Bren,
Bucureşti
2. BURLACU, GH. (2007) – Antrenamentul în Kaiac-Canoe şi modelarea efortului pentru competiŃii, Editura
Moroşan, Bucureşti
3. ANA-MARIA POP (2005) – JUDO – Îndrumar metodic, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti
4. AVRAM I., MURARU A.(1977) – Judo, Editura Sport - Turism, Bucureşti
5. BOCIOACĂ, L., CHIRILĂ M. (1999) – Optimizarea pregătirii judokanilor pe baza informaŃiilor obiective oferite
de evaluarea competiŃiei. Sesiunea anuală de referate şi comunicări ştiinŃifice, A.N.E.F.S., Bucureşti
6. BOCIOACĂ, L. (2000) – Evaluarea tendinŃei moderne de desfăşurare a luptei în judo. Sesiunea anuală de referate
şi comunicări ştiinŃifice, A.N.E.F.S., Bucureşti
7. BOCIOACĂ, L. (2003) – Puterea în judo, Editura Bren, Bucureşti
8. BOTA, C. (2000) – Ergofiziologie, Editura Globus, Bucureşti
10. CISMAŞ, GH. (1988) – Tehnica luptelor greco-romane. Editura Sport – Turism, Bucureşti
11. DRAGNEA, A., TEODORESCU - MATE, S. (2002) – Teoria sportului, Editura Fest, Bucureşti
12. HANTĂU, I., BOCIOACĂ, L. (Sofia, 21-22 may, 1999) – The analysis of structure and functional interelationship
of training and competition of judo. Traditional Scientific Conference, N.S.A.
13. HANTĂU, I., BOCIOACĂ, L. (1998) – Antrenamentul în judo. Pregătire fizică şi tehnică. Editura UniversităŃi din
Piteşti
14. HANTĂU, I. (2000) – Manual de judo. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
15. HANTĂU, I. (1995) – ÎnvăŃaŃi judo. Editura Militară, Bucureşti
17. HANTĂU, I. (2000) – Structura antrenamentului la judo. Editura Printech, Bucureşti
18. KANO, J. (1963) – Significance of his ideals of physical education and judo. Edit. Kodokan, Report 2, pp 1-12,
Tokyo
19. KANO, J. (1964) – The contribution of judo to education - scientific studies on judo. Edit. Kodokan, Report 3-4,
Tokyo
20. MANO, R. (1994) – Les bases de l'entraînement sportif, Editions Revue E.P.S., Paris, ColecŃia S.D.P. nr. 371-374,
M.T.S. - C.C.P.S., Bucureşti, 1996.
21. MARINESCU, GH. (2003) – NataŃie, efort şi antrenament, Editura Bren, Bucureşti
22. NICU, A. (2002) – Teoria şi metodica antrenamentului sportiv, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti
23. VRIJENS, J. (1989) – Bazele antrenamentului sportiv modern, Editura Lichamelijke Opvoeding, Gent

24