COSTUMUL ENGLEZ

DIN SECOLUL AL XVIII-LEA

CONDITII DE DEZVOLTARE

Odata cu intarirea burgheziei, active si intreprinzatoare, costumul orasean s-a impus

in Europa, determinat de necesitatile practice, de ritmul activitatii productive, dar si de
conceptiile estetice ale iluminismului.
Enciclopedistii francezi, pornind de la pretuirea naturii si urmarind inlaturarea a tot
ce e nefiresc, impus de oranduirile sociale nedrepte, au contribuit la crearea unui nou
ideal uman si a unui nou punct de vedere asupra costumului, sustinand revenirea la
proportiile natural ale siluetei, la dimensiunile unui om normal, robust, la o
imbracaminte si incaltaminte comode, trainice.

Ca un argument de prestigiu pentru sustinerea legitimitatii noilor preocupari era

invocat exemplul antichitatii, care va devein preponderent de-abia in timpul Revolutiei
Franceze, in moda neoclasica.
Solutiile practice ale costumului burghez din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea
au fost furnizate lumii de catre Anglia – care in aceasta perioada a influenta toate tarile
Europei. Jurnalul de moda saptamanal The Lady’s Magazine avea sa dureze din 1770
pana in 1837, urmat de The Gallery of Fashion si altele.

In Anglia, burghezia comerciala si financiara se manifestase ca o forta active inca

din secolul al XVII-lea, cand confruntarile dintre monarhie si parlament se incheiasera
cu ingradirea autoritatii regale. In secolul al XVIII-lea, ascensiunea burgheziei s-a facut
in Anglia gradat, fara a se mai ajunge la revolutie, ca in Franta. Dimpotriva, a existat o
actiune concordanta a marii burghezii si a nobilimii (care continua sa conduca
politiceste), pentru a promova expansiunea coloniala si comerciala a Marii Britanii,
devenita, dupa 1700, prima putere navala si comerciala a Europei.
Aceasta situatie a dus la o relativa stergere a deosebirilor sociale prin costum.

Cadrul artistic • In contrast cu stilul rococo, raspandit pe continent, in Anglia,

arhitectura si decoratia pastrau o linie clasica, volume linistite, contururi drepte,
compozitii clare, simetrice, ca in ansamblul locuintelor din piata Circus, din Bath, de
arhitectul John Wood, sau in cel din Queen Anne’s Gate, Westminster, Londra.
Mobilierul lucrat de mesteri ca Thomas Chippendale, din lemn de mahon in culoare
naturala, multumea spiritual practic prin formele robuste, iar dorinta de eleganta prin
profilurile inspirate din arta rococo, gotica sau chineza.

Idealul de frumusete umana • Daca in unele tablouri pictori ca Gainsborough

confereau personajelor nobletea si eleganta modelelor franceze din picturile lui
Watteau, majoritatea portretistilor englezi ca Reynolds, Romney, Reaburn, Hogarth
conturau un ideal de frumusete ropriu societatii engleze. Energia, robustetea, o anumita
I nflexibilitate puritana erau calitatile cele mai pretuite, subliniate in infatisarea
personajelor, ale caror trasaturi nu erau deloc idealizate, ci voit opuse artificialitatii
aristocratice.
 CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Mosierul (land-lord-ul) interesat de furnizarea lanii tesatoriilor, de exploatarile
miniere etc., participa la aceste intreprinderi si recurgea la acelasi tip de
vestimentatie ca si industriasul asociat. Ajunsese chiar o moda ca tinerii avuti sa se
imbrace asemanator cu servitorii lor.

Costumul dadea corpului libertatea necesara vietii active (in aer liber, la calarie, in
oras), era practic, calduros si rezistent. El continua in mare masura traditia costumului
burghez olandez (transmis, de altfel, direct Angliei prin stranse legaturi politice si
comerciale inca din secolul al XVII-lea).

Sculptural, silueta generala era construita din curbe libere, ca pe vremea

muschetarilor, dar fara nota militareasca, mai simpla, de o eleganta mai sobra.

Pictural, acordurile cromatice majore se opuneau celor minore, rafinate, franceze

(de exemplu, frac rosu, pantalon negru, camasa alba), pastrand deseori culoarea
naturala a lanii sau bumbacului (rochii din stofe albe, cenusii sau negre).
Distinctia sociala era realizata prin material de buna calitate, croiala perfecta si
curatenia impecabila a hainelor.

COSTUMUL BARBATESC
Pe cap, parul destul de lung era lasat liber (rar cu peruca aristocratica). Palaria
rotunda, neagra, inlocuia tricornul.
Pe corp, se purta camasa si cravata alba, mai lata, invirtita de doua-trei ori in jurul
gatului si innodata sub barbie. Vesta constituia un element de fantezie, cea clasica era
alba, din pichet, putea fi insa din materiale si culori diverse. Jacheta (frac), la inceput
o haina de calarie, confectionata din stofe rezistente, intunecate, avea o croiala
simpla si comoda, guler mic cu rever, maneci tubulare, corsaj lejer si poale rotunjite,
cu slituri laterale si la spate. Pardesiul (great coat) avea forma de redingota, uneori
guler dublu. Pantalonul ajungea pana sub genunchi. In picioare se incaltau ciorapi albi
sau negri, cizme moi sau pantofi cu catarama.
Ca accesorii, bastonul civil inlocuia sabia militara.

COSTUMUL FEMININ
Pe cap, parul natural, nepudrat, era pieptanat cu bucle lungi sau conci plat lasat
pe ceafa. Boneta se purta mai ales in interior, iar palaria – de pai sau filt – cu boruri
largi, pentru a apara de soare, pe cimp sau pe strada peste boneta.
Pe trup, camasa nu se vedea deloc. Rochia, intr-un singur strat, larga, comoda,
fara corset, avea cusatura in talie, asezata la locul firesc si marcata de un cordon sau
o esarfa lata, si fusta dreapta, incretita moderat. Era de obicei din bumbac alb, usor,
nu din mstase. Pantofii aveau toc jos, lat, usurand mersul.

COSTUMUL COPIILOR
 Pana in secolul al XVIII-lea copiii erau imbracati aidoma ca adultii. Odata cu
dezvoltarea pedagogiei, cu raspandirea scrierilor unor ganditori care puneau probleme
noi de educatie (de exemplu John Locke, Ganduri despre educatie, J.J. Rousseau,
Emile etc.), s-a creat pentru copii o imbracaminte mai comoda (costumul gen marinar
pentru baieti, dupa 1770).

Costumul in stil englez, purtat de burghezia europeana, s-a raspandit in lumea

noua, dobandind trasaturi distinctive (datorate mai ales solutiilor practice adoptate) in
epoca luptelor pentru independenta Statelor Unite ale Americii.