P. 1
Patrimoniul Turistic Al Romaniei Curs

Patrimoniul Turistic Al Romaniei Curs

|Views: 549|Likes:
Published by Roxana Horoias

More info:

Published by: Roxana Horoias on May 23, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/14/2013

pdf

text

original

PATRIMONIUL TURISTIC AL ROMÂNIEI (Note de curs

)
1. Patrimoniu turistic, potenţial turistic, resursă turistică, ofertă

turistică, fond turistic.
1.1.Concepte, componente, clasificări Conform Cap. II - Art.3, și următoarele, din Legea turismului - Patrimoniul turistic constituie factorul fundamental ce se află la baza ofertei turistice şi este format din bunuri proprietate publică şi bunuri proprietate privată, valorificată şi protejată în condiţiile legii. El reprezintă ansamblul resurselor turistice și structurilor realizate în scopul valorificării lor prin activități de turism. Evidenţa, atestarea şi monitorizarea patrimoniului turistic se realizează de către Departamentul Dezvoltării Turismului și se efectuează prin înscrierea acestora în Registrul turismului. Criteriile de atestare a patrimoniului turistic se elaborează de către Departamentul Dezvoltării Turismului. Atestarea obiectivelor patrimoniului turistic se realizează prin certificatul de patrimoniu turistic, care dă drept proprietarului sau administratorului legal să organizeze exploatarea turistică a obiectivului respectiv şi îl obligă să protejeze patrimoniul înscris. De asemenea, direcţiile de valorificare şi dezvoltare a patrimoniului turistic, inclusiv a proprietăţii publice din turism, sânt determinate de către Departamentul Dezvoltării Turismului în conformitate cu programele de dezvoltare a turismului. Patrimoniul turistic al unei țări, al unui teritoriu este definit, după alte opinii, ca totalitatea elementelor de atractivitate turistică, care acționează fie în ansamblu, fie independent, pentru dezvoltarea activităților turistice. Patrimoniului turistic rămâne la stadiul de p o t e n ț i a l t u r i s t i c sau r e s u r s ă t u r i s t i c ă naturală şi/sau antropică dacă nu este pus în valoare în urma unor amenajări turistice. Conceptul de patrimoniu turistic are şi o accepţiune juridică. Pentru a asigura conservarea unor importante monumente naturale sau antropice a fost aprobată Convenţia pentru protejarea patrimoniului natural şi cultural al omenirii (1972) sub egida UNESCO, prin care statele participante desemnează „moştenirile cu valoare extraordinară şi universală”, obligându-se să asigure protecţia lor sub toate aspectele. Din punct de vedere structural patrimoniul turistic al unui spațiu geografic este compus din: • potenţial turistic (natural şi antropic) - elementele naturale sau antropice constituie resurse turistice și reprezintă materia primă pentru activităţile turistice; • infrastructură (generală şi turistică); • structuri turistice (baza tehnico-materială a turismului). După alți specialiști, patrimoniul turistic al unui teritoriu cuprinde: • resursele turistice atractive (naturale şi antropice) și • infrastructura turistică – în acest caz, infrastructura turistică este asimilată cu baza tehnico-materială, fiind inclusă ofertei turistice și însumează totalitatea bunurilor și mijloacelor destinate consumului turistic, prin care resursele atractive sunt valorificate în turism. Funcția de bază a acesteia este satisfacerea cererii prin dotări și servicii specifice, pentru realizarea funcţiilor şi obiectivelor economico-sociale ale turismului. Structura de primire turistică - orice construcție și amenajare destinată, prin proiectare și execuție, cazării turiștilor, servirii mesei pentru turiști, agrementului,

1

transportului special destinat turiștilor, tratamentului balnear pentru turiști, împreună cu serviciile aferente. Structurile de primire turistice includ:  structuri de primire turistice cu funcțiuni de cazare turistică: hoteluri, hoteluriapartament, moteluri, vile turistice, cabane, bungalouri, sate de vacanță, campinguri, camere de închiriat în locuințe familiale, nave fluviale și maritime, pensiuni turistice și pensiuni agroturistice și alte unități cu funcțiuni de cazare turistică;  structuri de primire turistice cu funcțiuni de alimentație publică: unități de alimentație din incinta structurilor de primire cu funcțiuni de cazare, unități de alimentație publică situate în stațiuni turistice, precum și cele administrate de societăți comerciale de turism, restaurante, baruri, unități de fast fond, cofetării, patiserii etc., care sunt atestate conform legii;  structuri de primire turistice cu funcțiuni de agrement: cluburi, cazinouri, săli polivalente, instalații și dotări specifice agrementului turistic;  structuri de primire turistice cu funcțiuni de transport: transport rutier (autocare); transport feroviar (trenulețe, trenuri de cremalieră etc.); transport fluvial și maritim (ambarcațiuni cu scop turistic); transport pe cablu (telecabine, teleschi etc.); structuri de primire turistice cu funcțiuni de tratament balnear (unități de prestări de servicii pentru tratament balnear, componente integrate sau arondate compleurilor de turism balnear). Componenta de bază a patrimoniului turistic este, deci, reprezentată de p o t e n ţ i a l u l t u r i s t i c = r e s u r s a t u r i s t i c ă (pot fi considerate sinonime deoarece potențial - poate fi definit ca ceva care există ca posibilitate, care exprimă o posibilitate de manifestare, iar resursă – o sursă, o rezervă de elemente susceptibile de a fi valorificate la un moment dat). P o t e n ț i a l u l t u r i s t i c a fost definit de către Organizaţia Mondială a Turismului şi alte organisme de profil din cadrul Comunităţii Europene ca fiind (la nivelul unei ţări sau zone geografice), ansamblul componentelor naturale, culturale şi socio-economice care oferă posibilităţi de valorificare în plan turistic şi dau o anumită funcţionalitate teritoriului, având un rol esenţial în dezvoltarea activităţilor de turism. Componentele mediului natural sau cele ale mediului antropizat, prin valoarea lor calitativă sau cantitativă, estetică sau cognitivă, pot deveni ,,atracţii turistice", constituindu-se în adevărate ,,resurse" turistice pentru industria turistică şi pot beneficia de amenajări specifice. Conceptul de r e s u r s ă t u r i s t i c ă este mult mai complex şi mai complet, incluzând (pe lângă atracţiile turistice pretabile pentru vizitare) şi elemente naturale sau antropice care pot fi valorificate direct în activităţile turistice ca ,,materie primă", generând diferite forme de turism (izvoarele minerale şi nămolul favorizează turismul balnear; vântul, zăpada, oglinzile de apă generează turism sportiv; diferitele tipuri de bioclimat şi aerul ozonat - turismul climateric; agricultura montană - agroturismul; satele - turismul rural etc.). Resursele turistice sunt componente ale mediului natural și antropic, care prin calitățile și specificul lor sunt recunoscute, înscrise și valorificate în turism. Resursele turistice pot fi:  naturale: elemente geologice, geomorfologice, de climă, de floră și de faună, peisaje, zăcăminte de substanțe minerale, componente ale hidrosferei, etc.;  antropice: monumente arheologice, situri arheologice, monumente, ansambluri memoriale, monumente tehnice și de artă, muzee, elemente de folclor și artă populară etc. Prin conţinut, specific şi valoare o resursă turistică poate deveni, în timp şi spaţiu, ,,punct de atracţie" pentru potențiali turiști. Orice resursă turistică, naturală sau antropică, prezintă pentru turist şi pentru activitatea turistică în ansamblu o anumită valoare: peisagistică, estetică, recreativă, cognitivă sau instructiv-educativă. A t r a c ţ ia t u r i s t i c ă, considerată de unii sinonimă cu resursă turistică, exprimă cu precădere latura afectivă, cognitiv-estetică a diferitelor elemente din structura potenţialului 2

turistic, care produc impresii de o intensitate deosebit de puternică influenţând, în mod direct, anumite segmente ale cererii turistice. Potenţialii turişti vor fi atraşi de imaginea, măreţia, originalitatea, unicitatea, frumuseţea unor componente ale potenţialului turistic (cascade, chei, versanţi abrupţi, elemente floristice şi faunistice, picturi deosebite, edificii impozante, tipuri diverse de monumente, etc.) care conferă în plan personal emoţie, satisfacţie, cunoaştere. În paralel cu termenii potenţial turistic, resursă turistică - la nivel mondial şi naţional circulă şi termenul de f o n d t u r i s t i c - totalitatea resurselor naturale, social-culturale şi istorice de valorificare turistică, ce alcătuiesc baza ofertei potenţiale a unui teritoriu (C. Zwizewski şi colaboratorii, 1978), de care se leagă prezenţa sau absenţa activităţilor turistice. O. Snak (1976) îl numeşte o f e r t a t u r i s t i c ă p r i m a r ă, ca premisă esenţială în amenajarea turistică a unei zone şi în dezvoltarea anumitor forme de turism, care împreună cu structurile turistice existente (structura de primire şi infrastructura specifică) alcătuiesc o f e r t a t u r i s t i c ă r e a l ă sau p a t r i m o n i u l t u r i s t i c, la acesta adăugându-se, nu în ultimul rând, şi factorii generali ai existenţei umane: ospitalitatea, obiceiurile, varietatea şi calitatea serviciilor prestate pentru buna desfăşurare a activităţilor turistice. Oferta turistică reală (patrimoniul turistic), alături de cererea turistică (necesarul de consum turistic) se constituie în componentă a pieţei turistice, între cele două componente existând relaţii de interdependenţă. Oferta turistică reală prezintă o serie de caracteristici specifice printre care se impun: • rigiditatea - are o anumită poziţie geografică, o localizare bine definită, fără a putea fi transferată în alte areale sau zone turistice, sau fără a putea fi deplasată spre consumator; • eterogenitatea - dată de varietatea şi marea diversitate genetică a componentelor din structura ofertei; • diferenţierea conţinutului ofertei pe categorii diferite de turişti în funcţie de vârstă, preferinţe, posibilităţi financiare etc. Conceptul de patrimoniu turistic are şi o accepţiune juridică. Pentru a asigura conservarea unor importante monumente naturale sau antropice a fost aprobată Convenţia pentru protejarea patrimoniului natural şi cultural al omenirii (1972) sub egida UNESCO, prin care statele participante desemnează „moştenirile cu valoare extraordinară şi universală”, obligându-se să asigure protecţia lor sub toate aspectele. Mulţi autori includ în potenţialul turistic şi infrastructura turistică, structurile de primire şi serviciile complementare, punând semnul egalităţii între potenţialul turistic şi patrimoniul turistic. Astfel, potenţialul turistic (P) rezultă - în opinia lui P. Cocean (1996), din asocierea spaţială a fondului turistic cu baza tehnico-materială aferentă şi, sintetic, el se poate exprima prin formula: P = F + Bm (unde P - potenţial turistic, F - fond turistic, Bm - baza tehnico-materială). Ion Şandru (1970), prin formula propusă pentru estimarea potenţialului turistic, consideră că acesta cuprinde doar baza tehnico-materială a turismului: baza de cazare, de alimentaţie publică, de tratament şi agrement, infrastructura etc. P = Ii x Id x Ia unde Ii - indice de ierarhizare al ariei de puncte de atracţie; I d - indice de dotare; Ia - indice de accesibilitate. Aurelia Susan (1980) consideră potenţialul turistic premisa afirmării fenomenului turistic, care include atât premisele de localizare - adică fondul turistic cu funcţie de atracţie, de polarizare a cererii, cât şi premisele de realizare - care permit transformarea fondului turistic întrun factor activ al turismului, respectiv exploatarea fondului turistic. Edward Bergman (1996) consideră că potenţialul turistic al unei zone, regiuni depinde cele trei „A”: 3

• • •

Attractions (atracţii) - componentele potenţialului natural şi antropic cu valoare atractivă; Accessibility (accesibilitate)- gradul de accesibilitate al zonei sau regiunii de destinaţie turistică faţă de arealele generatoare de fluxuri turistice; Accommodation (baza de cazare, alimentaţie publică, agrement sub aspectul calităţii şi numărului).

1.2.Clasificarea potenţialului turistic Diversitatea resurselor turistice, gradul lor de valorificare în actul turistic, intensitatea cu care sunt atrase în circuitul turistic etc. fac ca potenţialul turistic să fie clasificat după o serie de criterii (M. Grigore, 1974): - Criteriul funcţionalităţii divizează potenţialul turistic în: potenţial turistic funcţional sau activ, intrat în circuitul turistic al unui teritoriu şi potenţial turistic latent sau disponibil reuneşte acele componente naturale sau antropice ale unei regiuni (zone) care, din anumite motive, nu au devenit elemente de polarizare turistică; - Criteriul capacităţii (volumului) diferenţiază potenţialul turistic total (absolut) care vizează, pe de o parte, intrarea în circuitul turistic a tuturor componentelor dintr-un teritoriu, iar pe de altă parte exploatarea la parametri maximali posibili a componentelor, precum şi un potenţial turistic relativ - constituie doar o parte a potenţialului turistic dintr-un teritoriu dat, care poate funcţiona şi independent ca element de atractivitate turistică (ex. Babele şi Sfinxul - în cadrul complexului turistic Bucegi; Muzeul de Istorie a României - în cadrul potenţialului turistic al Bucureştiului); - Criteriul limitei de consum evidenţiază un potenţial turistic inepuizabil - format din acele resurse turistice ale căror capacitate de exploatare turistică nu poate fi epuizată (teoretic): condiţiile climatice, relieful, apele etc.), alături de un potenţial turistic epuizabil care include componentele epuizabile în decursul timpului (elemente faunistice, floristice, monumente istorice, obiective arheologice etc.). - Criteriul genetic evidenţiază două mari categorii de potenţial turistic: unul natural (relief, clima, ape, vegetaţie, faună) şi altul antropic - care, la rândul său, reuneşte resursele turistice antropice materiale (obiectivele istorice, religioase, culturale, sportive, etnografice etc.) şi activităţile şi manifestările antropice cu funcţie turistică. În mod curent, în turism se operează cu tipurile genetice de potențial turistic (potenţialul turistic natural şi potenţialul turistic antropic), fiecare tip avându-şi propriile criterii de identificare, propria structură şi forme specifice de exprimare şi valorificare în teritoriu. Potenţialul turistic natural- reprezintă totalitatea resurselor turistice pe care le oferă cadrul natural prin componentele sale fizico-geografice (relief, climă, hidrografie, faună, floră), inclusiv caracteristici modificate sau amenajări ale acestora. Potenţialul antropic - reprezintă totalitatea resurselor turistice rezultate ale creaţiei umane din punct de vedere cultural-istoric şi tehnico-economic , reuneşte resursele turistice antropice materiale (obiectivele istorice, religioase, culturale, sportive, etnografice etc.) şi activităţile şi manifestările antropice cu funcţie turistică.

2. Potenţialul turistic natural
Potenţialul turistic natural este alcătuit din totalitatea resurselor turistice puse la dispoziţie de cadrul natural al unui spaţiu: unităţi, tipuri şi forme de relief; tipuri şi subtipuri climatice; ape de suprafaţă şi subterane; etaje de vegetaţie sau asociaţii vegetale - incluzând şi modificările produse de intervenţiile antropice - care prin valoarea lor educativă, cognitivă, estetică, curativă şi atractivitatea lor justifică deplasări de populaţie pentru 4

dimensională. de tipurile de roci dominante şi structura acestora. Atractivitatea cadrului natural este dată de trăsăturile care individualizează componentele acestuia şi poate fi definită.dispunerea treptelor de relief.  varietatea deosebită a tipurilor genetice şi a formelor de relief. scunzi 1000-700).  biodiversitatea floristică şi faunistică . vulcanic. prin:  valoarea peisagistică a unităţilor de relief existente în teritoriu. . chei. calitativă a componentelor.  calităţile terapeutice. ape. sau cele ale hidrosferei). vegetație. abrupturi. estetice. dar poate avea şi valoare estetică. . prin componentele sale. dar mai ales de structura geologică a acestora. elementele sale fiind implicate în nuanţarea trăsăturilor altor elemente ale cadrului natural. . dimensională şi fizionomică. mijlocii 1500-1000 m. unde acţiunea factorilor interni şi externi influenţează. De altfel. Se caracterizează printr-o mare varietate genetică. plate. potenţialul turistic natural formează. Potenţialul turistic natural se include în sfera atractivității și activităților recreative fie prin elemente concrete (relief. carstic. piscicolă etc. în timp şi spaţiu.dispunerea şi valoarea pantelor etc. fie prin diferite însușiri ale unor componente (cele climatice. 2..creste. care se identifică prin tipurile de bioclimat.aspectul general al microformelor de relief . . de ordin climatic.care poate oferi elemente de cunoaştere ştiinţifică şi ecologică. peşteri.carpatice şi până la Delta Dunării. rotunjite ş.a. El se caracterizează printr-o mare diversitate genetică.analiza treptelor hipsometrice (munţi înalţi > 2000 m. aspectele particulare ale marilor unităţi de relief sunt date. Potenţialul turistic al reliefului Relieful reprezintă elementul major în structura potenţialului turistic al oricărui teritoriu.gradul de fragmentare și energia formelor de relief. . . iar prin însușirile educative. Criteriile de identificare ale potenţialului turistic al reliefului se referă la: .  calitatea. . în mare parte. suportul material și mediul ambiental al tuturor activităților turistice. fizionomică. curative şi atractivitatea componentelor se constituie în motivații ce declanșează fluxuri turistice. în principal. vârfuri ascuţite. componentele cadrului natural au un rol predominant în determinarea valorii potenţialului turistic al unui teritoriu şi a dezvoltării industriei turistice. valoarea peisagistică a tuturor unităţilor de relief. eolian). biotic.a. el fiind suportul material al desfăşurării activităţilor turistice. avene s. În general.gradul de accesibilitate pentru aceste obiective turistice. Fizionomia actuală a reliefului. în special.1.vizitare şi conduc la amenajări de ordin turistic. faună). stâncării. 5 . relieful poate fi considerat o adevărată „vitrină a naturii".gradul de complexitate a unităţilor de relief şi tipurile de relief (glaciar. pasuri. cinegetică. de la unităţile montane . hidrografic.puncte de belvedere. repartiţia şi densitatea elementelor componente ale hidrosferei. de evoluţia.prezenţa formelor de relief deosebite . cognitive. În foarte multe situaţii. defilee.modul de concentrare sau dispersie al formelor de relief. . relaxante ale unor factori climatici.

văi şi circuri glaciare etc. Apar frecvent sisteme de creste impozante. dezvoltat în zonele montane înalte. Galaţi etc. modul de integrare în relieful de ansamblu al României alcătuiesc componente de bază ale peisajului. Strunga Dracului etc. punctată de vărfurile cele mai înalte.1. exemplele cele mai tipice fiind: . fapt ce explică aspectul lor de spinări înguste. circurilor glaciare şi văilor glaciare.prezente la peste 2300 m în Munţii Retezat. Pietrosu Mare – 2304 m. frecvent peste 2500 m altitudine (în vârfurile Moldoveanu – 2544 m. ce se constituie în importante elemente de polarizare. Lala Mare şi Mică. de peste 60 km lungime. abrupte. Călţun – 2522 m şi Vânătoarea lui Buteanu – 2507 m). Asocierea lor sub cele mai variate forme definesc masive. succesiunea sistemelor de modelare de diferite tipuri au influenţat.5 m). vârfuri puternic degradate. suspendate deasupra văilor glaciare. a rezultat în urma sistemului de modelare glaciar şi periglaciar din timpul cuaternarului. Urlea. Turnurile Podragului şi Arpăşelului. unde modelarea glaciară a fost mai puternică şi mai avansată. separate prin creste secundare (custuri) mai scurte. complexe montane care. cu peste 30 de lacuri glaciare (I. care a acţionat asupra culmilor montane înalte. prin configuraţia lor. prin funcţionalitate. L. în mod evident. Sub vârfurile amintite. 1971). cu adâncimi între circa 1 m şi 15. agresiunea modelării glaciare fiind cea mai evidentă în Masivul Parâng. din care procesele de gelifracţie au detaşat „ace” şi hornuri impozante: Acele Cleopatrei. se aciuiesc cele mai mari circuri glaciare complexe din Munţii Rodnei. Avrig etc. custurilor. Godeanu. Intensitatea mult mare a glaciaţieieste subliniat de frecvenţa mult mai mare a circurilor glaciare complexe. Rebra – 2221 m. culmi. Viştea Mare – 2526 m.creasta principală a Munţilor Rodnei. Puzdrele – 2188 m şi Ineu – 2279 m) ale masivului. transformându-le într-un labirint de creste. cu numeroase lacuri glaciare (Buhăescu.conjugate sau lobate . Munţii Iezer se impun. Podragul este cel mai adânc (15.5 m. în sectoarele 6 . Vf. Peisajul glaciar carpatic are un caracter evident insular.. vârfuri piramidale despărţite de şei adânci. Nu lipsesc însă nici circurile complexe . Principalele tipuri de relief cu funcţie turistică deosebită Varietatea petrografică şi complexitatea structurală a Carpaţilor. Făgăraş.Munţii din grupa Parâng au fost afectaţi de glaciaţiune la altitudini de peste 21002200m. dintre care: L. Elementele cele mai spectaculoase sunt reprezentate de crestele alpine prelungi. compusă dintr-un aliniament de custuri orientate vest – est. de pe versantul nordic. care adăpostesc aproape tot atâtea lacuri glaciare.1. Călţun situate pe versantul sudic al Făgăraşului.2. rezultate în urma intersectării circurilor glaciare instalate pe ambii versanţi ai culmilor muntoase.În Munţii Făgăraş se impune creasta nordică principală. prin câteva sectoare de custură: Colţii lui Andrei şi Colţii Cremenei. instalat doar pe masivele cele mai înalte ale Carpaţilor Meridionali şi ale grupei nordice (Munţii Rodnei. pe versanţii nordici. în primul rând.în Munţii Ţarcu.) . la peste 2000 m în Carpaţii Meridionali şi 1850 – 1900 m în nordul Carpaţilor Orientali (unde gheţarii cuaternari s-au manifestat din plin ca factor modelator). jucând un rol deosebit în conturarea aspectului actual al reliefului ţării noastre. Negoescu. sau Bâlea. Mioarelor se află la altitudinea cea mai mare (2282 m). formarea diferitelor tipuri şi forme de relief. Predomină circurile simple. cu circuri mai mici suspendate ( de cuib) în versanţi. de atracţie turistică. custuri. Relieful glaciar al României. cu microrelieful său caracteristic. Maramureş). Vf. Buda. Parâng. . pe circa 30 km.Pişota. Alături de acestea se remarcă şi lacurile Capra. Izvoru Cailor. Iezer. Adesea circurile sunt asociate cu întinsele suprafeţe de nivelare ale complexului structural Borăscu . introducând variaţii în peisajul geografic al munţilor înalţi prin prezenţa crestelor. Negoiu – 2535 m. Relieful glaciar La antipodul platformelor de nivelare se situează relieful glaciar. de peste 2000 m (Vf.

din bazinul Latoriţei (Urdele. fie în spatele unor (Tăul Agăţat. Custura principală.. Lia. **surprinde numărul mare al circurilor glaciare asociate sub forma unor complexe glaciare. complexul Peleaga din Retezat. Tăul Negru. Godeanu şi Ţarcu condițiile climatice au favorizat dezvoltarea unor gheţari puternici. izolate. praguri determinate de prezenţa unor pachete de roci dure. modeste. Parângul Mare (2519 m) şi Vf. Lotrului. Ţarcu (2190 m).Ana). Văile glaciare. Tăurile Custurii. 1971) sau din Muntele Borăscu.Lazăru. care dovedesc intensitatea deosebită a glaciaţiunii cuaternare.7 m. are doar 10 km – între Vf. aproape fiecare cu circuri complexe. ce despart principalele bazine hidrografice. Piatra Scorilei. Florica în lungul văii Bucura). mai mici. unde se află şi cele mai reprezentative circuri complexe. Slăveiul. Vf. cu un diametru de circa 2 – 3 km: complexul Bucurei. Multe dintre lacurile glaciare sunt în diferite faze de colmatare. Pietrii etc. cu vârfuri între 2300 m – 2500 m: Peleaga – Custura. sau complexul Paltina şi cel din Bazinul Pârâului Cârnea din Munţii Godeanu. de pe versanţii nordici ai Retezatului: Galeşu. Ţarcu. Gropata) sau sub Vârful Ştefleşti din Munţii Lotrului. Vf. Mohoru (2337 m).). Borăscu Mare. **creasta principală stâncoasă. din ea desprinzându-se o serie de custuri secundare orientate radiar. Romanului. fiind cel mai extins lac glaciar din România. Tăul Negru. dar care prezintă o conservare relativă. Lăpuşnicului. fie în spatele unor morene frontale (L. compuse din circuri glaciare suspendate („de cuib”) mai mici. Viorica. Mija. situate în jurul Vârfului Şureanu (2509 m) şi Vărful lui Pătru (2130 m). Iezeru Mic. Iezeru etc. desfăşurată pe aliniamentul vârfurilor Zlatna – Şesele – Judele – Bucura – Peleaga – Păpuşa – Vârful Mare. pe câţiva kilometri lungime). cu roci mutonate sau praguri etc. Cleanţu Horei etc. Muntinu). cu câteva circuri mici. astfel încât adâncimea lor abia mai atinge 1 – 2 m. Latoriţei (în sectoarele lor superioare. Zănoguţa. a Masivului Godeanu. orientată pe direcţia vest–est..5 – 2 km) – Munţilor Ţarcu. **frecvenţa mare a văilor glaciare şi morenelor. Câlcescu. Pietrele (situate la peste 2200 m) (Gâştescu P. prelungită spre est. Roşiile. care au modelat relieful preglaciar grefat predominant pe roci cristaline metamorfizate. O mare parte a lacurilor din grupa Retezat – Godeanu sunt înşirate de-a lungul unor văi glaciare. -În Munţii Retezat. Brusturu. unde gheţarii au avut o dezvoltare mai puternică. sculptate fie în jurul resturilor suprafeţei de eroziune Borăscu: Zănoaga. din bazinul Jieţului şi respectiv Lotrului. Galbena.. la fel de spectaculoasă. cu numeroase circuri suspendate. situate la izvoarele Gilortului. din care se desprinde o creastă secundară. dintre care se impun prin diferite caracteristici: Bucura – cu o suprafaţă de 10 ha (Gâştescu P. Slăveiul.Urmele proceselor de modelare glaciară sunt prezente şi în Munţii Şureanu. Zănoaga . . Slăveiul. masa de gheaţă acumulată în circurile complexe coborând pe văile Jieţului. Galbenului. cu un profil longitudinal accidentat. sculptând creste glaciare cu frecvente sectoare de custură cu aspect ruiniform (rezultat în urma proceselor intense de degradare). sunt prezente cu precădere pe versanţii nordici şi nord–estici ai Parângului. ce prezintă la baza lor întinse „mări” de grohotişuri. vârfuri impozante – uneori cu versanţi aproape verticali. 1971) şi o adâncime de 15. (circuri cu pereţi stâncoşi. Iaşului etc. ce adăpostesc cochete lacuri glaciare (circurile complexe. Tăul Porţii. fie de gheţarii mai mici.de obârşie ale Jieţului. Gugu. şi formele glaciare grupate în jurul Vf. pe latura nordică a Munţilor Cândrel (Iezeru Mare. Găuri. de circa 18 km lungime. văi glaciare scurte de 1. Galeşu. de circa 12 km lungime.de 29 m adâncime şi deci cel mai adânc lac glaciar. orientată şi aici pe direcţia vest–est. sau circurile simple de pe versantul sudic al Masivului Parâng. datorită modelării 7 . **mulţimea lacurilor glaciare (peste 80). la care se adaugă şi altele. cu versantul nordic abrupt şi punctată de o serie de vârfuri de peste 2100 m: Platina. **stâncăriile sălbatice din Custura Mătaniei. Moraru. Vf. Lotrului şi Latoriţei. Godeanu. Baicului. Acestora li se adaugă circurile simple. Se constituie în atracţii turistice pitoreşti: **creasta glaciară principală din Retezat. Blojn etc. Radeşu.

ele se remarcă printr-un relief carstic de mare spectaculozitate. Cea mai mare suprafaţă ocupată de relieful glaciar caracterizează Munţii Făgăraş (127 2 km ). reprezentat prin turnuri şi coloane de tip Panaghia. Galeşu. Aici s-au păstrat doar local. unde sunt peste 170 de circuri şi 50 de văi glaciare. cu aspect ruiniform. Piatra Zimbrului. s-a format fie în urma unor procese de modelare prin eroziune.  Relieful modelat pe calcare. Gemenele. abrupturi puternice cu relief specific de hornuri . peşteri etc. -În Munţii Rarău apar în urma eroziunii diferenţiate turnuri. Ocolaşu Mare (1907). peste nivelul cărora se ridică câteva proeminenţe piramidale. • În Carpaţii Orientali calcarele sunt prezente pe suprafeţe relativ reduse. masive izolate pitoreşti.Bâtca Neagră. Ocolaşul Mic. detaşate de unităţile vecine prin văi în general adânci. Pârâul Cârnea etc. unde se conturează două platforme structurale. coloane. fie prin acţiunea de dizolvare a apelor încărcate cu CO2 asupra calcarelor. Gheţari de dimensiuni considerabile au coborât pe Valea Bucura. pe faţada nordică. aglomerările de blocuri dintr-o serie de circuri glaciare ale Munţilor Retezat . vestite fiind Pietrele Doamnei. colţii . (cu lungimi de până la 6 – 8 km). în timp ce Munţii Retezat adăpostesc -pe circa 54 km2 . Ca forme glaciare relativ bine conservate pot fi menţionate: Custura Padina Crucii. platouri structurale cu relief ruiniform rezultat prin eroziune diferenţiată sau cu lapiezuri şi doline. altele. cu o parte centrală mai înaltă. iar pe latura nordică – lângă Pojorita – se ridică vârfurile „gemene” Adam şi Eva. -Ceahlăul – sau „Pionul” cum îl denumea Dimitrie Cantemir – se impune în peisaj prin aspectul său inedit. Valea Lăpuşnicului.postglaciare. Dochia. dispuse discontinuu şi predominant sub forma unor sinclinale suspendate. caracteristic Carpaţilor. sau circurile secundare în trepte – prezente în complexul glaciar al Văii Moralului. 8 . Lespezi (1802 m). relief rezidual. cu suprafeţe relativ netede. unic. turnuri. Clăile lui Miron – cu înfăţişări variate. chei. ce compun un relief ruiniform de mare spectaculozitate. Deşi arealele calcaroase deţin doar 2% (circa 4. Popii Rarăului. cu cele două componente ale sale – exocarstul şi endocarstul . Relieful carstic. Peleaga. de mare atractivitate: Toaca (1900 m). Detunata. văile glaciare cu praguri ale Văii Mălăeşti şi Ţigăneşti. câmpuri de lapiezuri şi de doline. ideale pentru practicarea aplinismului.Munţii Bucegi.Caprele. urme ale glaciaţiunii cuaternare – care au „supravieţuit” proceselor intense de modelare în postglaciar. grefate pe dolomite.. La periferia masivului se individualizează o serie de abrupturi. Valea Rea. Piatra Şoimului etc. de dimensiuni variate. cele mai impozante fiind cele care mărginesc bazinele pâraielor Izvorul Muntelui. poliţe etc. Râmnici Sărat.cel mai complex relief glaciar. reprezentat prin platouri carstice de diferite dimensiuni şi la altitudini diferite.750 kmp) din suprafaţa României (în afara zonelor montane fiind prezente şi în Podişul Mehedinţi şi Podişul Dobrogei de Sud). pereţi verticali. Judele. piramide. Atractivitatea reliefului glaciar sporeşte şi în sectoarele unde îşi fac apariţia mările şi râurile „de pietre" sau „blocuri" din Munţii Parâng. Piatra cu apă. Un impact peisagistic deosebit prezintă relieful carstic de suprafaţă: creste înguste şi zimţate. fiind grefaţi pe conglomerate şi calcare. stânci bizare . Neagra şi Pârâul Schitului. dolomite. nu se caracterizează prin prezenţa unui relief glaciar clasic. cascade. denivelate între ele cu circa 200 m (Ocolaşul Mare şi Ocolaşul Mic). Căciula Dorobanţului. Bâtca lui Ghedeoni (1844 m). Se individualizează o mare varietate de forme rezultate prin dezagregarea fizică a conglomeratelor.ca efect direct al gelifracţiei etc. Rodna. conglomerate Acest tip de relief reprezintă opera conlucrării unor roci solubile cu apa şi se defineşte printr-o răspândire spaţială azonală şi o mare varietate de forme si fenomene. .

Suhardu Mare. Mâna Dracului. numeroase hornuri îngustate formate pe liniile de diacleză (Hornul Închis. Se impun prin spectaculozitate:  Abruptul prahovean al Bucegilor.) şi văi de tip „horoabă” (seci) (…. Atrag atenţia stâncile cu forme dintre cele mai ciudate. dar pitoreşti formate de Valea Cheii şi Valea Cetăţii. de asemenea. abruptul vestic al Hăşmaşului Mare (1792 m). cu trasee de alpinism ce au un grad ridicat de dificultate.Ciobanul. Crăpăturii). de peste 1000 m.  Creasta calcaroasă îngustă şi puternic zimţată a Pietrei Craiului. măgurile calcaroase – dolomitice Licaş. dar şi izolate: Ciobanul cu Oile. 9 . Vârful cu Dor. cu numeroşi martori reziduali . Jepii Mici şi Mari. În Piatra Mare se remarcă.relieful carstic este prezent în cadrul platourilor nu foarte extinse. alături de care se înalţă. -În Munţii Bucegi şi Piatra Craiului este prezent un relief carstic deosebit de atractiv. 1961 şi 1987). -Ciucaşul se impune. Babele la Sfat. cu multe elemente „unicat”.. • Carpaţii Meridionali se caracterizează prin extensiunea redusă a calcarelor şi conglomeratelor. Hăşmaşul Negru (1773 m). roci care apar mai frecvent la cele două extremităţi ale ramei muntoase: în Munţii Bucegi şi Piatra Craiului.Postăvaru – Muchea Cheii. ridicându-se impozant deasupra Văii Gârcinului. prin prezenţa unor chei mici. formele structurale de mari dimensiuni: Turnu lui Goliat. dominată parcă ostentativ de Piatra Altarului (Bardăului). Caraiman. 1982). avene. generând un peisaj magnific. ca forme structurale . -Masivul Hăsmaşul Mare . Postăvaru se impune prin interfluviile structurale spectaculoase .. dominat în partea partea superioară de vârfuri semeţe: Coştila. (Niculescu Gh. abruptul tectonic şi structural ce marchează latura estică a platformei structurale. prin relieful său rezidual extrem de pitoresc care apare fie pe liniile de creastă sau în apropierea acestora. Furnica. câmpul carstic din Platoul Vârtoape. (Valeria Velcea. dar mai des în spaţiul format de: Cheile Bicazului. unde valea s-a adâncit puternic. la care se adaugă. cu forme reziduale. Piatra Arsă. reprezentaţi de masivele Piatra Mare şi Postăvaru. oarecum.Poliţa cu Crini. pe areale restrânse fiind prezente şi în Masivul Buila–Vânturariţa (din Munţii Căpăţânii) – cu abrupturi prăpăstioase şi creste puternic degradată de acţiune a agenţilor modelatori. fie în zona abrupturilor marginale. Piatra Ascuţită (1707 m) etc.. cu 300 – 600 m sub nivelul culmilor. -Munţii Timişului (Bârsei). frecvent cu altitudini de peste 2000 m. reprezentate de creasta puternic degradată. abundă şi ei în elemente de relief specifice.Prăpastiei. Piatra Singuratică (1587 m). Turnu de Aramă. constituindu-se în zone turistice de importanţă naţională. Tigăile Mici şi Mari. un peisaj asemănător este şi cel suprapus arealelor calcaroase din sudul MunţilorŞureanu – cu doline concentrate în aria Ponorici. ponoare etc. crestele zimţate ale Muchiei Cheii (din Zăgan). Postăvarul şi Piatra Mare. Lespezi etc. de cele mai multe ori grupate. izolat. Turnul Vulturilor. Sfinxul Ciucaşului. chei etc. versantul vestic apar văile de tip „horoabă” ale Taminei şi ale Şipoaiei. Podul de Aramă. Piuele Iorgovanului (2081 m) din sud–vestul Retezatului. peşteri şi lapiezuri. de mare valoare estetică şi peisagistică. în primul rând. -În sectorul curburii turismul şi turiştii beneficiază din plin de potenţialul turistic natural oferit de Munţii Ciucaş. dezvoltate pe calcare. Piatra Lată. o crestă tectonică şi de eroziune cu râuri de pietre şi trene de grohoţişuri la bază. Turnu Sihastrului. cu un relief ruiniform impresionant prin varietatea şi mulţimea formelor. unde prezenţa flişului conglomeratic cretacic (de circa 700 m grosime) şi a calcarelor mezozoice şi conglomerate a favorizat dezvoltarea unor forme şi microforme de relief specific. Hornurile Grindului etc. respectiv în Munţii Mehedinţi şi Munţii Cernei. de circa 25 km. turnurile etajate şi pintenii modelaţi pe vresanţii abrupţi ai Vârfului Ciucaş (1954 m) – cunoscuţi sub numele de Colţii Nitrii etc. cu un potenţial atractiv deosebit. cu versanţi foarte abrupţi. unde calcare au favorizat dezvoltarea unui relief carstic reprezentat predominant prin doline.

lapiezuri etc.000 m).  carstul de platou din Platoul Vaşcău. prin „Marele Abrupt” (Domogled). cele mai tipice şi impunătoare fiind:  carstul de creastă în Culmea Râmeţului. Focul Viu. ca de exemplu avenul Poiana Gropii de 235 m adâcime (al doilea ca mărime din ţară). Scăriţa-Belioara. prin extensiunea şi personalitatea reliefului carstic fiind unic în ţara noastră. Aici sunt prezente şi o serie de lacuri carstice de dolină: Ochiul Beului. Cheile Ciucevelor). Orzei. „Sfinxul”. Vârtop. cea mai lungă peşteră (peştera Vântului.).. cu izbucul Aştileu. „Ciupercile” de pe platoul Bucegilor. de mare interes ştiinţific.. cu peste 21 de galerii. Borţig. Dubrăviţa de Codru. doline singulare sau asociate. la Scărişoara. a generat forme de adânc deosebit de originale şi variate în acelaşi timp. Piatra Bulzului. ce depăşesc rar 900 m şi prezintă abrupturi structurale. sub toate formele sale de manifestare. Tătaru Mic şi Mare. Vârtop. Caraş. cel mai adânc aven .  văile încrustate în chei pe zeci şi sute de metri. avene impozante. Zănoaga Mică şi Mare. Savu Al.  carstul de masive izolate specific pentru Piatra Craivii. cu lapiezuri de disoluţie şi câmpuri de lapiezuri. 198. lungimea totală explorată fiind de circa 43.  cheile din lungul Ialomiţei: Peşterii. singurele peşteri cu gheaţă fosilă. Ciumârna. reprezentat prin toate formele specifice reliefului exocarstic de disoluţie (doline.  10 . Barsa. cu abrupturi impunătoare. Dobreşti etc.. Gârliştea etc. Culmea Sănduleşti. sau din Masivul Bedeleu. Moneasa. Trascău. -În Munţii Banatului relieful carstic este prezent mai ales în Munţii Aninei. corelat cu cantităţile mari de precipitaţii căzute (1000-1200 şi chiar 14000 mm/an). Măreţia şi densitatea extraordinară a formelor carstice este reflexul litologiei (roci carstice puternic tectonizate. Ravniştea. polii. Buhui. polii de diferite dimensiuni. Urşilor. toate în Munţii Pădurea Craiului. de grosimi considerabile). Se remarcă frecvenţa mare a culmilor calcaroase. Piatra Cetii. Platoul Bătrâna. ce generează culmi şi văi paralele. Lacul Dracului etc. Motru Sec. peşteri etc. Ocoale-Scărişoara. cu câmpuri de lapiezuri şi doline. • Carpaţii Occidentali. Pădurea Craiului şi Codru Moma. prin carstul de interfluviu. prin cheile pitoreşti sculptate de Motru. Cereşnaia sunt presărate cu câmpuri de lapiezuri şi de doline. poate ca o consecinţă a dispunerii rocilor calcaroase în anticlinale şi sinclinale. avene. densitatea mare a cheilor spectaculoase săpate de Nera.„Babele”. suspendat sub formă de platouri. -În perimetrul Munţilor Almăj se conturează câteva areale deosebite din valoarea lor peisagistică: Platoul suspendat Cărbunari.). prin bazine carstice închise printr-un adevărat labirint de chei şi o circulaţie subterană deosebit de intensă. -Munţii Apuseni se constituie într-o zonă extrem de favorabilă pentru dezvoltarea carstului. Prisaca etc. puternic fragmentate de torenţidin Piatra Cloşani şi Culmea Domoglod – Vârful lui Stan. dar mai ales relieful carstic deosebit din spaţiul geografic al Cazanelor Dunării. care. Formele carstice domină în Munţii Bihor. Coşuştea sau cele din Valea Cernei (Corcoaia. Padiş-Cetăţile Ponorului. Miniş. Zece Hotare. Podişul carstificat al Iabalcei şi podurile carstice suspendate (ce corespund unor zone de sinclinal) Colonovăţ. rezultate în urma modelării conglomeratelor şi gresiilor prezente aici. Pleşa Râmeţului. spre deosebire de celelalte două sectoare se impun. relief ruiniform. Piatra Grohotişului. Colţii Trascăului.Avenul din Stanu Foncii de 11.35 km. unde se înregistrează şi câteva superlative sau elemente singulare (Valeria Velcea. în Special..unde se înregistrează cea mai mare lungime a cheilor pentru subunităţi de acelaşi ordin din Carpaţi. -Munţii Mehedinţi polarizează fluxurile turistice prin crestele stâncoase şi sălbatice.

unic în felul său şi tăiat în gresii moi de culoare roşcată.în acest caz se numesc „stalactite macaroane" . Lungimea lor variază de la câţiva centimetri la 5-7 m.ce include: Platoul Podiş presărat cu doline. Cetăţile Ponorului. care prin volumul de peste 75. Ele apar în zonele calcaroase ca forme endocarstice . care cantonează cantităţi mari de gheaţă.„Sala Pădurii împietrite" etc. pe locul doi după Franţa. cu o acustică deosebită. la o anumită oră a zilei. Lumea Pierdută cu numeroasele sale avenuri. fiind formate din mici baraje de diferite forme. Comarnic etc. Elementele cele mai admirate de turişti sunt însă speleotermele . Vântului. coloane. cu cele peste 10. România dispune de un important potenţial speologic. 11 . Groapa de la Barsa-cu numeroase peşteri (Zăpodie. de prezenţa speleotermelor. -Gururile sunt mici bazinete. care se înalţă în locurile unde apa prelinsă pe stalactită cade pe planşeu. Prin unirea celor două formaţiuni se nasc coloanele ce pot forma adevărate „păduri": în Peştera Topolniţa . în Peştera Osoi . -Draperiile rezultă în urma prelingerii apei încărcate cu carbonaţi pe pereţii peşterii. cu un volum de circa 30. dimensiunile sale. -O valoare ştiinţifică şi estetică deosebită prezintă peşterile cu gheaţă. baldachinele) sau prin precipitare. Peştera din Valea Firei (în Munţii Apuseni) adăposteşte una dintre cele mai impunătoare „săli” subterane din lume. Şura Mare. se găsesc în peşterile: Vântului. Pojarul Poliţei. Gheţarul Focul Viu din Munţii Bihor unde. stalactite.generând lacuri minuscule. cu râuri şi cascade (Topolniţa.000 m3. de prezenţa unor picturi rupeste. cu mineralizaţii rare etc. Cetăţile Ponorului cu trei avenuri impresionante. O parte a peşterilor noastre pot fi considerate adevărate complexe carstice subterane.). -Stalagmitele se sprijină pe „podeaua" peşterii şi pot fi considerate „replici" ale stalactitelor. Pojarul Poliţei etc. care are circa 300 m lungime şi o înălţime de circa 100 m. -Stalactitele sunt formaţiuni ce atârnă din tavanul peşterilor. uneori dispuse în trepte.900 peşteri ţara noastră situându-se. care au generat speoturismul. Gheţarul Vârtop şi Gheţarul Barsa.depuneri de calcit prin picurare (stalagmite. bazinele închise Ocoale-Scărişoara. conservată datorită existenţei unor condiţii topoclimatice şi particularităţi morfologice deosebite ale unor peşteri: Peştera Scărişoara. Topolniţa. Comarnic.000 m gheaţă este cea mai mare din sud-estul Europei. Exemplare numeroase. Sunt forme carstice foarte căutate de turişti datorită atractivităţii determinate de forma deosebită a golului subteran. „macaroane"). Gheţarul de la Barsa etc.).  Groapa de la Ruginoasa-un organism torenţial de foarte mari dimensiuni. cu sisteme dezvoltate pe mai multe nivele. Tăuşoare etc. a depozitelor de gheaţă fosilă. unde se pot aduna apele rezultate prin prelingere .  izbucurile numeroase ce apar din pereţii abrupţi ai versanţilor etc. asemănătoare unor cuiburi care se formează pe planşeele sălilor sau culoarelor subterane.peşterile Peşterile sunt adevărate „palate” subterane care pot concura adesea cu măreţia templelor create de mâna omului. Zgurăşti. de o frumuseţe rară. colorând în roşu atmosfera peşterii. adevăraţi „ţurturi" formaţi din calcit. Peştera Borţig (lângă Cetăţile Ponorului). Carstul subteran .Galeria Coloanelor. axat pe Valea Ocoale. Avenul din Şesuri) şi Padiş-Cetăţile Ponorului. în prezent (în urma dezmembrării Iugoslaviei). Topolniţa. Săli de dimensiuni impresionate. prin prelingere capilară (draperiile.până la 1-2 metri. iar diametrul de la câţiva milimetri . care se nasc în urma picurării necontenite a apei din tavan. se întâlnesc în Peştera Urşilor (de lângă Chişcău). cu numeroase peşteri (Scărişoara. generând în timp depuneri sub forma unor suprafeţe vălurite. razele soarelui pătrunse prin aven sunt puternic reflectate de masa de gheaţă.

care se împletesc cu zonele mlăştinoase şi ape (67.2%). • un element de mare atractivitate îl constituie vegetaţia specifică zonelor permanent umede. fiind un unicat european atât sub aspect ecologic. Tăuşoarelor. canale. alături de cele mai întinse şi compacte stufării din lume (>150. Cloşani. • nota de originalitate este dată de dunele de nisip de la Caraorman (cele mai înalte dune din ţară.). cu precădere. cât şi al modului de habitat în mediul deltaic. Cioclovina din Munţii Şureanu sau vestigii paleontologice (schelete de uşi de peşteră) în cazul peşterilor: Peştera Urşilor de la Chişcău. reprezentate de grinduri de toate tipurile (16. haşmacuri aciuite între dunele de pe grindurile Letea şi Caraorman. dar exotic. care prin îmbinarea lor armonioasă dau o mare varietate peisajului. DELTA DUNĂRII – REZERVAŢIE A BIOSFEREI Delta Dunării – zonă permanent umedă. a celui de la Cuciulat din Podişul Someşan. din care 80 migratoare (variate ca origine geografică. 2. în număr de circa 400. reprezentată prin circa 310 specii. estetic şi chiar cinegetic. sau chiar lipsite de vegetaţie. sau cu dunele de nisip şi plaja – cu aspect arid. fauna piscicolă – cu circa 160 specii. adevărate păduri galerii formate din sălcii şi plopi – ce însoţesc malurile apelor. Cetăţile Ponorului. de 7-8 m) sau de la Letea şi sărăturile. declarată rezervaţie a biosferei – se remarcă prin originalitatea sa peisagistică. păduri de stejar termofil cu împletituri de liane şi alte plante agăţătoare. fiind declarate monumente ale naturii sau rezervaţii speologice: Peştera Topolniţa.000 ha).6%). liane). 12 . Structura spaţiului deltaic şi atractivitatea sa turistică este dată de: • reţea densă de braţe. unele ocrotite de lege. Scărişoara. reprezentată prin numeroase specii cu forme inedite (stejari. O categorie aparte de peşteri sunt acelea care conservă urme ale locuirii omului preistoric – Peştera Ciur – Izbuc din Munţii Pădurea Craiului. suprafeţele acvatice alternând cu terenurile mlăştinoase şi grindurile. reprezentând. insule plutitoare de plaur. hermelină. gârle. toate inventariate în cadrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (R. dar şi locuri pentru excursii..2. deşi amenajarea lor în scopul vizitării este adesea necorespunzătoare. pescuit sportiv. morfohidrologică şi faunistică.cognitivă deosebită.cu picturi executate cu argilă roşie.B.D. Peştera Zmeilor de la Onceasa. sau chiar inexistentă. peştera Adam din Dobrogea etc. Întâlnim aici. Potenţialul turistic este dominat de elementele cadrului natural. bizon. de mare interes ştiinţific. Urşilor etc. cu o vegetaţie rară. de o importanţă ştiinţifică .-Câteva dintre peşterile României adăpostesc picturi rupestre. O parte din peşterile României constituie unicate pe plan naţional. din Defileul Dunării . cu cele mai frumoase picturi rupestre din România. conferind acestui spaţiu renumele de „paradis al păsărilor”).D. agrement nautic. din care 75 de apă dulce. Din punct de vedere turistic este una din cele mai reprezentative şi valoroase zone din ţară.. sau Coiba Mare. Măgura etc. Este cazul peşterilor Gaura Mică de la Pescari. mai ales în sectoarele Sulina. plută. vidră etc. Sfântu Gheorghe şi Perişor-Portiţa. • porţiuni de uscat. • lumea animală se impune prin fauna ornitologică.6%). lacuri şi bălţi (10. păsări şi brăduţi. felurite plante de baltă şi nuferi etc. în intervalul 1991-1994 şi prin fauna de mamifere – importantă pentru vânătoare: mistreţ. care constituie căi de acces şi de circulaţie în Delta Dunării. Multe dintre ele au intrat în circuitul turistic. • litoralul marin ce oferă întinse plaje cu nisip fin. realizate în aceeaşi perioadă cu celebrele picturi din Altamira sau Lascaux.

. Rotundu – lac de luncă din zona inundabilă Somova. pasărea ogorului. Popina. cu cazare în circa 15 gospodării din localitatea Chilia. Popina – insulă stâncoasă în lacul Razim. corcodelul cu gât negru.D. unde se pot organiza diferite activităţi specifice spaţiului deltaic.D. Sacalin-Zătoane – cuprinde Insulele Sacalinul Mare şi Sacalinul Mic. Aici cuibăresc: chira de mare. cuibărire şi hrănire a numeroase păsări acvatice. Aici trăiesc dihorul pătat şi vidra. Sărăturile-Murighiol.D. Nebunu. Zona turistică Letea-C.B. iepuri. lişiţe. Potcoava. ce se întind sub formă de fâşii între dunele de nisip şi sunt influenţate de nivelul apei freatice. păduri de stejar şi alte specii de foioase.Rosetti. 13.D. 2. Suprafaţa totală aflată în R. loc de cuibărire a califarului alb.B. cu o suprafaţă de peste 130. din care 8 t sturioni – pot fi exploatate în condiţiile stabilite de Administraţia R. chira de baltă. Sacalin-Zătoane. Există 50.. căprioară). ciocântorsul.500 ha şi fondul piscicol – cu un plafon maxim de 6280 t/an. Sărături-Murighiol – complex de lacuri sărate unde se protejează locurile de popas şi de cuibărit pentru ciocântors. 2.A. 4. organizat în 18 fonduri de vânătoare (gâşte. prundăriş de sărătură.D.000 ha de terenuri strict protejate. păsări şi mamifere. Iată în continuare cele mai importante zone protejate din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării: 1. între altele. spaţiul vital pentru o bogată faună de păsări şi insecte. piciorong. din care pe teritoriul României se află doar 3446 km 2. pietrarul negru şi buha mare. un fragment al reliefului predeltaic în lacul Razim. Periteaşca-Bisericuţa-Portiţa – cuprinde o zonă de popas. 11. loc de popas şi de hrănire pentru foarte multe specii migratoare. Tot aici îşi au locul de iernare numeroase specii acvatice. Letea – cuprinde pădurile de tip „haşmac”. constituie. Principalele zone turistice acceptate de R. loc de popas al păsărilor migratoare. PeriteaşcaLeahova. 6. Istria-Sinoe – zonă importantă de cuibărit şi hrănire pentru numeroase păsări acvatice dintre care amintim: călifarul alb. Belciug. 5. Istria-Sinoe. piciorongul şi ciocântorsul. Toate acestea au făcut ca Delta Dunării să fie decretată rezervaţie a biosferei – prin Legea 82/1994 şi H. 7. ciovlica roşietică.C. Grindul Lupilor. Grindul Lupilor – între lacurile Zmeica şi Sinoe. Doloşman. 10. înglobate în 18 rezervaţii reprezentate prin: Roşca-Buhaiova. Grindul Chituc. Rotundu. cu spaţii de cazare la Sulina şi localităţile rurale existente. Capul Doloşman – loc de cuibărire pentru lăstunul mare. Este zona de hrănire şi popas a peste 200 de specii de păsări. Zona turistică Chilia-Padina. piciorongul. Erenciuc. Aceste păduri cu o structură complexă şi o mare diversitate de specii. Erenciuc – pădure de arin negru. Letea. prundăraşul de sărătură. Roşca-Buhaiova – adăposteşte cea mai mare colonie de pelican comun (Pelecanus onocrotalus) din Europa.• fondul cinegetic. 9. sitari. Aici cuibăreşte vulturul codalb (Haliaetus albicilla). generând turismul de vânătoare şi pescuitul sportiv. 8.B. Bisericuţa este o insulă stâncoasă. zonă de cuibărit a vulturului codalb. cu vegetaţie şi faună caracteristică. raţe. mistreţ. Caraorman. 12. cu rogozuri înalte. VătafuLunguleţ.D. raţa cu perucă. 13 . sunt: 1.248/1994. loc de popas şi hrănire pentru foarte multe specii de păsări migratoare. 3. fazan. este de 4178 km2. Grindul Chituc – grind litoral cuprinzând lacuri caracteristice. Răducu – lac izolat în delta maritimă. Zătoane este o zonă de grinduri marine cu vegetaţie de nisipuri sărăturate şi faună caractersitică. Răducu. în care se protejează populaţiile de peşti.

de valorile parametrilor climatici. Aceste elemente și. Cercetările bioclimatice apelează frecvent la conceptul de confort termic – legat de proprietatea organismului de a-şi menţine temperatura constantă între anumite limite ale temperaturii mediului ambiant (homeotermic). căci acestea imprimă ritmuri sezoniere. sau ca un ansamblu unitar. dimpotrivă. Zona turistică Grindul Lupilor-Chituc. 7. o resursă care oferă posibilităţi multiple şi variate de practicare a turismului (climateric. determină: • cererea dintr-o anumită perioadă a anului şi lungimea sejurului. în special a celor cu două vârfuri de sezon. cele adecvate pentru petrecerea timpului liber în natură etc. cu complexul turistic Murighiol. 5. Sfântu Gheorghe. în funcţie de caracteristici. 8. se manifestă foarte diferenţiat asupra organismului persoanelor participante la fenomenul turistic. Există însă şi temperaturi extreme. • producătorii de servicii turistice trebuie să-şi coordoneze oferta la variaţiile climatice. precipitaţiile. lucru posibil prin cedare sau prin acumulare de caldură (în funcţie de caracteristicile termice ale mediului la un moment dat). POTENŢIALUL CLIMATO-TURISTIC Clima.1. Semnificative pentru desfăşurarea diferitelor forme de turism sunt temperaturile favorabile sau adecvate. nebulozitatea. sportiv. Canalul Sondei. 6. fiecare în parte. alături de relief. declanşând stresul bioclimatic. dar şi o resursă importantă în procesul recreerii şi tratamentelor balneoclimaterice şi climaterice mai ales. care susţin sau limitează – de la caz – activitatea turistică. constituie pentru turism ambianţa necesară desfăşurării lui.). Hotel Jurilovca. Intervalul "indiferent termic" – care crează organismului acea senzaţie de confort – este în strânsă 14 . presiunea atmosferică etc. din punct de vedere fiziologic. Zona turistică Roşu-Puiu. Zona turistică Mila 36-23. de un sejur in ambianţa zonei montane.). Impactul elementelor climatice şi a climei în ansamblu. • apariţia și dezvoltarea staţiunilor climaterice. sunt nefavorabile pentru turism. 2. de exemplu: temperaturile adecvate pentru practicarea sporturilor de iarnă. 4. temperaturile favorabile helioterapiei. • vânzarea băuturilor şi a echipamentului de recreere. favorizând sau. constituie o componentă de importantă majoră a potenţialului turistic natural al României. • Temperatura este un parametru important al condiţiilor climatice.3. Elementele climatice (temperatura. Clima – resursă turistică Potenţialul turistic al climei se diferenţiază în timp şi spaţiu. cu cazarea turiştilor la particulari. climatul sunt importante deoarece. Chituc şi Portiţa. 9. Zona turistică Matiţa-Bogdaproste. Zona turistică Gorgova-Uzlina. în general. a unor servicii sunt afectate de schimbările climatice. Zona turistică a litoralului. 2. de agrement etc. Zona turistică Razim-Dranov.3. evoluţia sa fiind influenţată de regimul radiaţiei solare. cu plajele de la Sulina. inhibând organizarea şi desfăşurarea activităţilor turistice. Camping Portiţa.3. vântul. fiind în strânsă corelaţie cu valorile înregistrate de elementele climatice. introducând chiar o "selecţie" a categoriilor de persoane ce pot beneficia. foarte ridicate sau mult sub 00 C care. a litoralului Mării Negre sau lacurilor din estul Câmpiei Române. de regulă.

stratul de zăpadă durează 80 – 120 zile / an. „a diferitelor activităţi” recreative (baia de soare. 1972). cercetătorii în domeniul 15 .până la 1500 m altitudine. constituie condiţii climatice restrictive. În general.. se înregistrază valori maxime de 315 zile/an). drumeţia. unde numărul mediu de zile cu strat de zăpadă este de 200 zile/an. unde se concentrează majoritatea staţiunile montane. care nu reprezintă temperatura propriu zisă înregistrată într-un anumit spaţiu geografic. iar la valorile ridicate ale temperaturii aerului umezeala relativă mare accentuează senzaţia de disconfort termic (însă prezenţa vântului. când este accentuată. • Nebulozitatea. Zilele cu confort termic apar începând din aprilie . iar intervalul iunie – septembrie pentru helio şi aeroterapie şi respectiv. Unele fenomene atmosferice (ninsoarea. slăbeşte vizibilitatea (mai ales în zona montană) şi reduce durata de strălucire a soarelui. cu intermitenţe. nefavorabile derulării activităţilor turistice. accentuând disconfortul termic şi stresul climatic cutanat (legat de senzaţia de frig sau de căldură). Maximul de zile cu confort este în lunile iulie şi august. iar în regiunea litorală . orajele) sau hidrometeorologice (chiciura. 1984). la care se pot adăuga şi altele. chiar sub 1800 m altitudine : în Munţii Semenic circa 225 zile/an.). ci este un „indice echivalent” şi legat de senzaţia termică resimţită de corpul omenesc (Elena Teodoreanu. la Băişoara . Zăpada în schimb şi acumularea ei sub forma unui strat de zăpadă persistent sunt elemente şi fenomene climatice indispensabile practicării sporturilor de iarnă. deoarece în cazul temperaturilor scăzute vântul şi/sau umezeala amplifică şi mai mult starea de disconfort. la 1800 m şi peste 1800 m.Muntele Mare 230 zile /an. reducând vizibilitatea şi condiţiile de siguranţă. 1984).interdependenţă cu umiditatea şi mişcarea aerului – fiind cuprinsă între 16. lunile noiembrie – aprilie sunt favorabile sporturilor de iarnă. Dată fiind importanţa condiţiilor climatice pentru desfăşurarea activităţilor turistice. • Vântul. în luna iunie–septembrie . pot fi apreciate global prin ceea ce în turism numim timp frumos sau timp urât. 800 – 1200 m. condiţiile climatice amintite. Formaţiunile noroase izolate. până la sfârşitul lui mai. fac ca masivele muntoase de aici să beneficieze de un interval mai mare cu strat de zăpadă. ceaţa.8 – 20. Stratul de zăpadă se instalează în zona montană încă din luna octombrie (sau chiar mai devreme) şi durează. turism balnear. Ţîştea D. Sub valoarea limită a indicelui se resimte inconfortul (disconfortul) termic prin răcire. iar în Munţii Vlădeasa şi Ţarcu. în luna mai . fie reduc intensitatea radiaţiei. creşte senzaţia de confort termic). Prezenţa şi frecvența mare a maselor de aer oceanic-umede. Analiza distribuţiei lunare a elementelor meteorologice scoate în evidenţă faptul că turismul itinerant. 1983. în vestul ţării. devenind chiar element de stres. prin reducerea valorilor termice caniculare.în regiunea litoralului şi a dealurilor joase.în noiembrie (Elena Teodoreanu. iar peste acea valoare inconfortul (disconfortul) termic prin încălzire (Elena Teodoreanu. influenţează negativ activităţile turistice. schi.6 T˚EE (temperatura echivalent eficientă). alpinismul. cu impact deosebit la nivelul psihologiei turistului. poleiul) împiedică şi ele practicarea diferitelor forme de turism. • Precipitaţiile. baia de aer etc.în câmpie. speoturismul beneficiază de condiţii optime de desfăşurare în intervalul august – octombrie. dacă sunt lichide. Rolul pozitiv al vântului este evident în cazul litoralului Mării Negre – unde devine un factor climatic cu evident caracter moderator şi agent de transport şi dispersie a aerosolilor + sau în cazul practicării unor sporturi nautice cu ambarcaţiuni. confortul termic încetează în octombrie . mai ales când este asociază cu temperaturi extreme. La altitudini mijlocii. Toamna. El are o mare stabilitate şi durată la peste 1800 m altitudine.în regiunea de câmpie. sau cele constituite din nori subţiri – tip Cirus – fie întregesc valoarea estetică a peisajelor. de asemenea. Vântul puternic şi umezeala persistentă accentuează stările de disconfort.

pulmonar sau termic).5 – 10 5. Clasificarea principalelor elemente climatice în funcţie de gradul de favorabilitate al acestora pentru desfăşurarea activităţilor turistice Elementul cliamtic Temperatura (˚C) Durata de strălucire a soarelui Nebulozitatea (1/10) Umezeala relativă (%) Cantitatea de precipitaţii (mm) Vântul (m/s) Clasa A „ideală” ≥28 ≥9 ≤4 ≥75 ≤1 ≤3 Clasa B „buna” 25 – 28 6 -.6 6–8 80 – 85 2. de cruţare. între anumit limite ale parametrilor. ierni geroase. deşi durata de strălucire a soarelui este mai crescută (2300 – 2400 ore anual şi în jur de 350 ore în lunile calde). puternic stimulativă sau chiar de stres. In cazul bioclimatului de litoral. a climatoterapiei şi bioclimatelor.5 3-5 Clasa C „acceptabilă” 22 . Datorită existenţei unor uşoare nuanţe în ceea ce priveşte manifestarea parametrilor climatici (temperatură.B. temperatura aerului este mai 16 .Besancenot. umiditatea realtivă a aerului redusă şi radiţia solară globală mai ridicată conduc la declanşarea mecanismelor de autoapărare şi adaptare a organismului în faţa stresului climatic (cutanat.Barbierre. pe teritoriul României sunt prezente: Bioclimatul excitant – solicitant de stepă şi litoral. cu numeroase zile ce au temperaturi caniculare.P.9 4–6 75 – 80 1. în funcţie de gradul de favorabilitate al acestora pentru turism. Depăşind aceste limite. cu un grad de însorire ridicat (până la 2400 ore/an). Verile calde şi secetoase. fie o stare de suprasolicitare.Moldovei.nr. de câmpie). factorii climatici creează fie o stare de confort şi relaxare. în patru clase (E. precipitaţii mai reduse: 400 – 600 mm /an şi chiar sub 400 mm/an.solicitant de litoral (0 – 35 m altitudine). specialiştii în bioclimatologie fac o diferenţiere între bioclimatul de câmpie propiu–zis (ce caracterizează staţiunile Amara. generând tipuri de climat (montan. fiind „indiferenţi”. Pe baza unor analize detaliate ale acestor etaje climatice şi ale componentelor climatice. poate influenţa organismului uman sănătos sau bolnav. caracteristic zonelor de câmpie (Câmpia de Vest. întrun sens sau altul. nebulozitatea redusă. dar şi zonei de litoral (0 – 35 m). Lacul Sărat. în general. durata de strălucire a soarelui).2. unde predomină climatul de câmpie. 1981. etajate pe verticală. 1990): Tab. sub aspectul favorabilităţii lor balneare şi turistice. vânt. de dealuri şi podişuri. 1 Mai şi chiar Buziaş) şi bioclimatul excitant. prin parametrii elementelor componente. umiditate. Pod.3. Dobrogei de Sud). temperaturi medii anuale ridicate: 10 – 110 C şi peste 110 C.1 – 2. nu influenţează starea organismului. au fost stabilite mai multe tipuri de bioclimate.6.7 Clasa D „defavorabilă” <22 <3 >8 >85 >10 >7 2. Câmpia Română) şi de dealuri joase. În funcţie de aceste situaţii. Aceşti factori. F.25 3. Nicolina – Iaşi. au încercat clasificarea elementelor climatice. Tipuri de bioclimat La nivelul teritoriului naţional. Băile Felix. sub 200 de m altitudine (C. prezenţa celor trei tipuri majore de relief – care se caracterizează prin proporţionalitate şi dispunere simetrică faţă de lanţul carpatic – are o influenţă evidentă asupra parametrilor climatici. Bioclimatul reprezintă suma caracteristicilor factorilor climatici din cadrul unei zone climatice (etaj climatic) care.turismului.

frecvenţa şi viteza mare a vântului. Stresul bioclimatic este mare. o parte a salinei de 17 . concentraţiei de oxigen redusă. în anul 1961. Umezeala este ridicată în jur de 80%. oarecum asemănătoare climatului de dealuri si podişuri. neavând contraindicaţii pentru persoanele bolnave sau sănătoase. pentru curele de odihnă ca şi pentru neurastenii. umiditate relativ mai mare (80%) etc. ce generează o stare de disconfort termic. Recunoaşterea şi utilizarea – în balneoterapie s-a realizat abia în a doua jumătate a secolului al XX-lea când. vara şi mai ridicată în timpul iernii din aceeaşi cauză (temperatura medie anuală 110C. stresul cutanat şi pulmonar este ridicat. în depresiunile intramontane. durata de strălucire a soarelui şi vânturile mai moderate – ceea ce face ca adaptarea organismului să se facă mai repede şi principale funcţii biologice ale organismului uman să intre în repaus relativ. mobilizând toate mecanismele de adaptare. dar cu o mare puritate a aerului. Valorile medii anuale (6 – 90 C) şi lunare ale temperaturii sunt mai moderate. presupunând – printre altele – beneficiul terapeutic al aeroionozării negative şi aerosolilor vegetali cu efect sedativ în primul rând. pulmonar şi biocliamatic total prezintă valorile cele mai reduse din ţara. se intensifică procesul de formare a vitaminei D2 şi de asimilare a calciului. cât și cel pulmonar ca efect al umezelii accentuate. Bioclimatul tonic – stimulent de munte caracterizează Carpaţii Româneşti (cu o bogată vegetaţie forestieră şi întinse pajişti alpine şi de munte).1972). Bioclimatul sedativ-indiferent(de cruţare) este prezent în zonele de deal. Creşte ventilaţia pulmonară. În aceste condiţii confortul termic este redus. Odată cu creşterea altitudinii acest bioclimat devine şi mai solicitant pentru organismul uman. în intervalul octombrie – aprilie avându-se în vedere cantitatea mare de aerosoli salini. constituie un element important al potenţialului balnear. Efectul terapeutic se poate manifesta chiar şi în sezonul rece. În cazul acestui tip de bioclimat confortul termic anual prezintă valori maxime. temperatura medie iarna 00C. Salinele. pe când stresul cutanat. Vântul este o prezenţă permanentă în peisajul litoralului având vitezii medii de 4 – 5 m/sec. prin bioclimatul de salină. Climatul de adăpost este prezent în depresiunile intramontane. la Praid. În astfel de cazuri climatoterapia rămâne o formă principală de tratament. având calităţi de mai mare solicitare a funcţiilor organismului în condiţiile unei presiuni scăzute. Au fost introduse apoi în circuitul terapeutic balnear: sanatoriul subteran de la Slănic Prahova (1971 . dar la valori relativ reduse. Condiţiile bioclimatice sunt. uşor relaxante. presiune atmosferică. ritmul cardiac. unde circulaţia atmosferică este mult schimbată datorită configuraţiei generale a orografiei de ansamblu. chiar în condiţiile în care radiaţia solară este mult mai mică.redusă faţă de câmpie. sporeşte imunitatea organismului prin aeroionii negativi şi aerosolii terpenici. tratamentul bronşitei acute şi astmului bronşic în condiţiile bioclimatului de salină. nebulozitatea şi gradul de umiditate mai ridicate (75%) faţă de zonele de câmpie. Dar pe fondul diminuării circulaţiei atmosferice. atât cel cutanat datorită vântului. Cantităţile de precipitaţii sunt cele mai mici din ţară – 400 mm. cu altitudini de 200 – 800 m. dar şi în cazul unor culoare de vale „semiânchise” din spaţiul montan. în special. tonice – stimulative. Este indicat în toate anotimpurile.210C). variaţii relativ mari de temperatură. podiş. iar stresul cutanat se manifestă. de regulă. Presiunea atmosferică are valorile cele mai mari în jur de 1015 mb. stresant. Se recomandă. temperatura medie în iulie 20 . radiaţiei ultraviolete mai intense. înregistrându-se un maxim al lunilor relaxante şi echilibrate. se activează mai intens sistemul nervos central şi metabolismul renal. în timp ce în anotimpul cald confortul termic creşte. stări de covalescenţă. cu un climat de dealuri şi un covor vegetal variat. a fost experimentat pentru prima dată în România. iarna se formează frecvent inversiuni de temperatură. comparativ cu restul ţării. Bioclimatul de salină şi al golurilor subterane. datorită condiţiilor locale specifice de adăpost.

În strânsă legătură cu sezonul turistic. la scara anilor sau în răstimpul vieţii omeneşti. nu în ultimul rând. sedimentare). din care 57% sunt naturale. acţiunii decongestive produsă de aerosoli.13˚ C).. ocupând un loc binemeritat în cadrul patrimoniului turistic al ţării. care pot fi incluse fie în turismul balnearcurativ..trecătoare . datorită topoclimatului specific generat de „efectul de insulă”. POTENŢIALUL TURISTIC AL APELOR Apa – privită ca resursă turistică. Ele sunt prezente în toate unităţile de relief. curenţii de aer au viteze reduse. . turismul de recreere. bronşitelor cronice. la care se adaugă – cu posibilităţi reale şi multiple de utilizare cavităţile subterane a salinelor de la Cacica. grupate – din punct de vedere turistic – în lacuri cu funcţii recreative şi lacuri terapeutice (cu funcţii balneare). 2. alergiei căilor respiratorii.” (G. dimensiuni. intervine în suprimarea stresului pulmonar şi cutanat etc. Terapia în salinele amenajate şi. Se remarcă lipsa poluanţilor şi a alergenilor. Indiferent de formele de stocare a apei. Cel mai important tip de microclimat – bioclimatul de salină – are un caracter sedativ– de cruţare.la Târgu Ocna. în cazul Câmpiei Române devenind adevărate „oaze” turistice. cu valori extrem de reduse ale indicilor de stres.. estetică sau cognitivă lacurile participă. Turda sau Ocna Dej.4. turismul sportiv şi de sfârşit de săptămână. presiunea atmosferică este şi ea aproape constantă. ce ocupă aproape 1% din suprafaţa teritoriului naţional.par.. componente ale peisajului. Efectele biologice pozitive se datorează. practic insesizabile. Este un climat echilibrat sub aspectul umezelii. începând cu litoralul Mării Negre. diversitatea posibilităţilor de practicare a activităţilor turistice etc. apa a generat aici turismul balnear. la derularea diferitelor tipuri de turism. izvoare. în general. prin caracteristicile calitative şi modalităţile de existenţă pe teritoriul României. speleoterapia dă rezultate încurajatoare în tratarea astmului bronşic. iar 43% antropice. pe scara timpului. Marea Neagră etc. reţele hidrografice. evoluând şi dispărând lent şi imperceptibil. poziţia geografică în cadrul spaţiului naţional.. dar şi turism profesional.. Deşi pe teritoriul ţării noastre există o mare diversitate de lacuri. calitatea apelor.E. de 743 – 738 mm coloană de mercur. • O importanţă deosebită prezintă pentru turism (fie prin valoarea lor peisagistică – Lacurile sărate (terapeutice). uşor răcoros ca temperatură (12 .ele sunt. Datorită funcţiilor multiple pe care le îndeplineşte în actul turistic.4... POTENŢIALUL TURISTIC AL LACURILOR Lacurile – prin geneză.. 2. în forme variate. prin calitatea sa şi. au o importanţă 18 . prin conţinutul extrem de variat de săruri sau valoarea peisagistică deosebită. valoarea peisagistică sau terapeutică. În cazul lacurilor destinate turismului de agrement-recreativ apelul turistic este nuanţat în funcţie de tipul genetic de lac. conţinutul de săruri şi integrarea în peisaj – prezintă o valoare turistică remarcabilă. . „materie primă” pentru diferite forme de turism. lunca şi Delta Dunării şi până în zona montană înaltă şi pe toate tipurile de roci (vulcanice. fie în turismul de agrement-recreativ. prin calităţile fizico – chimice ale apelor lor. cristaline. umiditatea relativă fiind de circa 60 – 74%. cu o puternică ionizare a aerului prin aerosoli săraţi. componenţa hidrografică exercită o putere de polarizare deosebită asupra turiştilor.1.). ca element al spaţiului geografic definit printr-o mare atractivitate – ocupă un loc prioritar în turism. lacuri. cu valori aproape constante. în mare parte.Hutchinson) În România există peste 4000 de lacuri. impunându-se prin multiplele sale forme de organizare (ape subterane. Deşi „.

Lacurile sărate a căror geneză este legată de masivele de sare se concentrează în zona dealurilor subcarpatice sau de podiş (Podişul Transilvaniei). Lacul Alb. când în urma proceselor de eroziune şi dizolvare laterală lacul s-a scurs. Lacul Pipiriga de Jos şi de Mijloc etc. Un factor de cură important şi totodată o caracteristică remarcabilă în cazul Lacului Ursu o constituie heliotermia: temperatura apei creşte relativ puternic de la 0 m la 1.3 ha şi 30 m adâncime). cu suprafeţe și adâncimi mai mari. Slănic Prahova. Grota Miresei (1. concentraţia ridicată de clorură de natriu şi structura termică specială. generând turismul balnear sau/si turismul recreativ. prezintă şi ele calităţi terapeutice balneare prin concentraţia şi diversitatea sărurilor conţinute. Baia Verde. 1969). sunt de dimensiuni mai mici. în depresiuni de prăbuşire. ele au ca trăsătură comună -.100 m². se afla în Depresiunea Transilvaniei la Ocna Mureş. Crişan.funcţia terapeutică. O grupare mai numeroasă de lacuri sărate de natură antropică.terapeutică deosebită. formate prin acumularea apei în vechile exploatări de sare părăsite..continentale de stepă) 19 . Tot în jurul staţiunii Sovata sunt prezente şi lacurile Aluniş. Tăul Făra Fund. dar şi datorită prezenţei nămolurilor curative depuse pe fundul bazinelor lacustre. Roşu – primele doua cu nămoluri sapropelice de calitate deosebită şi fenomenul de helioterapie – care au susţinut şi ele dezvoltarea explozivă a staţiunii.000 m² şi adâncimea maximă de peste 18 m. dezvoltate pe depozitele loessoide ce acoperă Câmpia Română. unde există foarte multe astfel de lacuri. Sărata–Buzău. (Pănzaru T. băile de soare. cu o suprafaţă de peste 40. sau prăbuşirea lui). majoritatea naturale (circa 35). dar sunt prezente şi în Depresiunea Maramureş. Frecvenţa deosebită a crovurilor rezultate în urma procesului de tasare. între anii 1870 – 1880. mai mici (Lacul Mihai.) şi opt lacuri de natură antropică. Brâncoveanu). lacurile de la Praid. Fie că s-au format în mod natural (prin tasarea materialului acoperitor. pentru a se menţine la 21 – 26 °C la adâncimi de peste 5 – 6 m (tot timpul anului). Lacul Roşu. Amintim.. Lacul Vârşing. Ocniţa din Subcarpaţii externi sau interni. 1985). în sectorul ei estic.5 – 2 m (unde aceasta a atins 33 °C în anul 1965. cele din estul Câmpiei Române sau de pe litoralul Mării Negre – unde bioclimatul excitant–solicitant. O putere de polarizare deosebită prezintă lacurile sărate formate pe masivele de sare. 61 °C în 1902 și chiar peste 70 °C în 1989). mai puţine ca număr: Ocnele Mari. Sic etc. Cojocna (Lacul Mare). Datorită utilizării exagerate a apei lacului şi aportului mai mare de apă dulce adusă de pâraiele Topliţa şi Auriu în ultimul timp se observă reducerea calităţilor balneoterapeutice şi a fenomenului de heliotermie. situată în “Muntele de sare” şi unică la noi în ţară până în 1999. dispărând. Ocna Sibiu ( cu lacurile Horia. asociată cu condiţiile climatice semiaride (datorate influenţei excesiv . Verde. fiind cele mai “folosite” resurse naturale în domeniul turistic. 220. Baia Roşie. fie că sunt de natură antropică. diferită faţă de lacurile cu apă dulce (fenomenul de heliotermie).0 gr/l între 0 – 2 m adâncime. La acestea de adaugă lacurile sărate din zona subcarpatică de la curbură: Baia Baciului (aproape 6. de asemenea. cele mai importante fiind cele din zona Sovata – Praid: Lacul Ursu – format într-o depresiune de prăbuşire de pe masivul de sare de la Sovata. Lacurile sărate formate în mod natural. dar şi lacurile din Depresiunea Maramureş. 32 m adâncime).0 – 300. Govora (Gâştescu P. ocupând vechile ocne de sare ( cu exploatări la zi sau în subteran şi prăbuşite ulterior). Telega. 1971).0 gr/l intre 2 – 3 m şi fundul lacului (Pricajan A.300 m² suprafaţă si 32 m adâncimea maximă) – formată într-o veche exploatare de sare tip clopot. Turda (Lacul Roman şi Durgău). Lacul Coştiui şi Ocna Şugatag etc. cantonate în ocne de sare : Lacul Gavrilă (2. Lacurile sărate de câmpie. de aer sporesc efectul terapeutic al băilor în lac. sau lacurile din Subcarpaţii Vâlcii. Cloşca. Ocna Dej. Fenomenul de heliotermie este prezent din 1879 şi se datorează echilibrului hidric şi stabilităţii salinităţii in profil vertical: 1.0 – 75.

precum şi lacurile insuficient valorificate: Fundata . O altă categorie de lacuri sărate. cu o salinitate de 4 ori mai mare decât cea a Mării Negre . cu numeroase vestigii istorice pe maluri: cetatea Histria. cu o concentraţie deosebită de sulfaţi de Na. bine conservate şi separate de mare prin cordoane de nisip de diferite lăţimi. reale „resurse" turistice pentru turismul litoral. Tătaru. Alături de acest tip de lacuri sărate. pescuit sportiv etc. Lacurile Agigea. instalaţii balneare existente pe malul lacului. cetatea genoveză Heracleea etc. cu un conţinut ridicat de săruri (circa 220 g/1) şi mari cantităţi de nămol.un vechi meandru părăsit al lalomiţei. Ca. susţinând dezvoltarea staţiunilor balneare de pe litoral. Colţea. nămolul este folosit în staţiunile Eforie Nord şi Sud şi Techirghiol. cu apă relativ sărată şi nămol curativ. tulburări endocrine.situate în Câmpia Brăilei. folosite încă din secolul trecut în scop balnear.Lacul Amara . Sărăţuica (pe lalomiţa). bolilor cronice inflamatorii. Câineni (pe Buzău) etc. prin amenajări. boli de piele etc. Zmeica. Lacurile din zona litorală prezintă diferenţieri evidente sub aspectul gradului de mineralizare.cu apa salmastră şi nămol. cu un grad de mineralizare ridicat şi nămol curativ. fost liman al Buzăului.0 m)(influenţate de regimul hidric). situat la sud de Mangalia. Apa şi nămolul acestor lacuri sunt recomandate în tratamentul profilactic şi curativ al diferitelor boli reumatismale. fie în 20 . care a făcut ca nivelul apei lacului să se ridice considerabil.6 km2 şi o adâncime de peste 9 m. mezotermale (20-22°C) pe maluri. ginecologice. Esna . . sunt reprezentate de lacurile de tip liman maritim. cu apa sărată şi numeroase izvoare sulfatate.format pe locul fostului golf Halmyris şi compartimentat printr-o serie de cordoane litorale în lacurile Razim. Importante pentru turismul balnear și turismul de sfârşit de săptămână sunt: .Lacul Sărat. fie în locul unor limane fluviatile. concentrarea treptată a sărurilor şi formarea nămolurilor (peloidului). XIX apa sărată şi nămolul au fost folosite în tratarea bolilor de piele. Plaşcu. Ianca. Lacul Costineşti. inundând parţial o serie de amenajări. într-un vechi curs al Dunării la nivelul terasei de luncă. dar lipsite de dotări adecvate. în 1953. folosit în balneoterapie încă din anul 1905. dotări sanatoriale şi de odihnă după 1950. valorificat prin produse terapeutice şi cosmetice renumite pe plan internaţional. a modificat sau a accentuat unele trăsături hidrochimice. spaţii de cazare. legat de mare prin tăierea cordonului litoral de circa 40 m lăţime. amenajări pentru agrement. Încă din prima jumătate a sec. cu o suprafaţă de 11. în timp. extrem de favorabile pentru diferite sporturi cu ambarcaţiuni. Cele mai reprezentative. situat la 9 km de Slobozia. .sunt doar câţiva dintre factorii care favorizează apariţia şi persistenţa acestor lacuri. cu peloid deosebit de valoros. în prezent dispune de instalaţii modeme. de tip „Pelamar". Nuntaşi cu mineralizare de peste 40 gr/l. tulburărilor endocrine.. Tatlageac etc. cu o mineralizare considerabilă: Lacul Techirghiol. cu apa cloruro-sodică şi nămol. Plopu. Goloviţa. situat la sud de Brăila.5-2. estul Câmpiei Române beneficiază şi de prezenţa unor lacuri de interes turistic-terapeutic care s-au format fie în vechi meandre părăsite.Lacul Balta Albă.. la nivel local şi zonal. Interes deosebit pentru desfăşurarea diverselor activităţi turistice prezintă: complexul lagunar Razim . Chichineţu din Câmpia Bărăganul Ialomiţei. unde prin evaporaţia puternică a apei s-a produs. modernizat prin amenajarea de băi calde. De aici rezultă şi modalităţile de utilizare diferite. sunt lacurile: Movila Miresei (180 ha şi adâncimi de 0. • Ţărmul Mării Negre şi Delta Dunării găzduiesc numeroase lacuri.şi pierderea accentuată a apei prin evaporaţie . Sinoe.dar care se reduce treptat în ultimii ani din cauza aportului considerabil de apă dulce provenită din sistemele de irigaţii. formate în urma acţiunii combinate sau individuale a proceselor de acumulare şi transport. adesea chiar omul fiind acela care. Lacul Mangalia. Mg ce dau gustul „amar".

.existenţa unei acţiuni terapeutice ştiinţific recunoscută. arseniacale. 21 . alcalino-teroase. sulf. ţările aderând fie la conceptul latin. care defineşte apa minerală doar prin acţiunea sa terapeutică. dar şi prin îmbuteliere – ca apă de masă. care le conferă caracteristica de ape termale. apele minerale sunt acele ape care provin dintr-o sursă naturală (izvor) sau forată artificial şi îndeplineşte una din condiţiile următoare: . cu precădere. Lacul Belona). cât şi prin calităţile terapeutice pe plan intern şi internaţional. Nu există o definiţie unică dată apelor minerale. Potenţialul turistic al apelor subterane Apele subterane. în proporţii minim necesare. respectiv. Ezeru. Karlovy-Vary (Cehia). sunt apele carbogazoase. apoi în zona dealurilor subcarpatice şi chiar podiş – unde predomină apele minerale clorurate. Taşaul. tipurile hidrochimice dominante. legate de faciesul litologic. Sâncrăieni. cloruratesodice. respectiv: hipotermale (20-310C). Apele minerale şi termale reprezintă principalul factor natural de cură din România atât prin volumul rezervelor. termale (32380C) şi hipertermale (peste 380C).balneoterapie (Techirghiol. Importanţa lor deosebită se datoreşte eficienţei în prevenirea şi tratamentul – prin cură internă sau externă – a diferitelor afecţiuni. indiferent de conţinutul mineral. Sinoe. se implică şi ele în derulare actului turistic. generând una dintre cele mai vechi forme de turism – turismul balnear. iod. Covasna. cu deosebire. arseniu. prin formele de organizare hidrografică existente.4. brom. În zona de câmpie îşi fac apariţia apele termominerale.). a) Apele minerale ocupă un loc aparte în cadrul resurselor turistice potenţiale. fie la conceptul german care ia în consideraţie criterii cantitative de compoziţie chimică. Ele iau naştere prin impregnarea apelor vadoase cu bioxid de carbon. feruginoase. Tuşnad. radioactive). carbogazoase. Malnaş etc. de zona montană vulcanică. În general. în concentraţii stabilite (1000 mg CO2/l. . Bodoc. în aureola mofetică a eruptivului Oaş-Gutîi-Ţibleş şi Călimani-Gurghiu-Harghita. 2.conţinut de gaze dizolvate cu efecte biologice. fie în piscicultură (Razim. • Apele carbogazoase se asociază. termale de mare adâncime.temperaturi de peste 200C. mangan etc. Lacul Tăbăcăriei. Costineşti). de emanaţie a CO2 şi conţin cel puţin 1 g CO2/l. sodice şi bicarbonatate. Acestea ape minerale se cantonează. . Zizin. Hagieni) sau pentru agrement (Lacul Siutghiol. bariu. dar mai ales varietăţii lor hidrochimice şi unui număr impresionant de izvoare cu debite exploatabile. Bilbor. fie prin apariţia izvoarelor minerale şi. sulfuroase. Prin calităţile lor fizico-chimice şi valoare terapeutică apele minerale şi termale româneşti sunt similare şi chiar superioare apelor minerale din vestitele staţiuni Bolzano (Italia). Datorită structurii geologice complexe a teritoriului României. în zona montană (cu ape carbogazoase). Din punct de vedere genetic. cele clorosodice şi sulfuroase-sulfatate. care este valorificat prin cură externă şi internă.conţinutul de săruri minerale dizolvate este de peste 1 g/l. 1 mg H2S/l). Săpânţa.prezenţa unor elemente chimice cu acţiune farmacologică cunoscută (fier. Goloviţa. fiind rezultatul direct al fenomenelor postvulcanice. BadenBadeen (Germania). Valea Borcutului. Zmeica. . iodurate. Mangaliei. a izbucurilor etc. Nuntaşi. țara noastră dispune de rezerve foarte mari de ape minerale aparţinând tuturor categoriilor recunoscute de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (ape oligometalice. constituind obiective naturale de atracţie turistică sau „materie primă” pentru diferite activităţi turistice. Ele intră în fondul turistic al României fie sub forma lacurilor şi râurilor endocarstice din peşterile accesibile.2. Borsec. cel mai extins areal cu acelaşi hidrochimism se grupează la Bixad. alcaline. Băile Harghita. Homorod.

Dintre staţiunile cu izvoare carbogazoase mixte. Buziaş. Apele minerale clorurate-sodice hipotone (1-15 g/l) provin din izvoarele minerale prezente în zona cutelor diapire şi sunt folosite predominant în cură internă. în general. concentraţii mult mai mari (>15 g/l). Brădet. Ocnele Mari. Lacul Sărat. În cură externă se utilizează apele sulfuroase cu o concentraţie mare de H2S/l. a conglomeratelor din Subcarpaţii Getici etc. Amara. (Fig. Buziaş). afecţiunilor ginecologice etc. gastritelor. având o acţiune antiinflamatoare. Borsec. Slănic Prahova. pentru tratatmentul afecţiunilor aparatului locomotor. Biborţeni. Ele se utilizează în cura externă. 22 . unde CO2 dizolvat în apele carbogazoase urcă din adâncuri prin sistemul de falii majore (Tinca. Lipova. Venus. Someşeni. limanele maritime sau lacurile de stepă sărate (70-80 g/l – Lacul Techirghiol). Ocna Dej – 260 g/l. Băile Govora – staţiuni de interes general. menţionăm: Sângeorz-Băi. sulfuroase etc. Vâlcele (jud. în zona masivelor de sare. Hg). Vatra Dornei. Călimăneşti. feruginoase. gargarisme: Sângeroz Băi. Apele sulfuroase slab concentrate se folosesc în cură internă în: diabet zaharat. reumatismelor degenerative. în vecinătatea lacurilor sărate: Sovata. Apele minerale cu o concentraţie de peste 15 g/l NaCl sunt considerate ape sărate (hipertone). dar în acest caz este prezent şi radicalul SO4. Ocna Sibiu.). de regulă. Nicolina-Iaşi. Pb. Bălţăteşti. Sărata Monteoru. afecţiunilor sistemului nervos periferic şi ale sferei genitale. antiseptică şi desensibilizantă asupra mucoasei căilor respiratorii.5 g/l).Alte areale cu mofete şi izvoare carbogazoase există în Munţii Metaliferi (Geoagiu. Praid. Balta Albă. Rapolt. Boholţ. Techirghiol. Covasna). dar ele au. izvoarele sulfatate nefiind folosite în mod organizat pentru cură balneară (Ivanda în Banat. Ocna Dej. Băile Herculane. • Apele sulfuroase şi sulfatate . inhalaţii. Buziaş. cu ape minerale sărate concentrate: Băile Govora. Olăneşti. recunoscute şi pe plan internaţional. în contact cu aerul ele îşi pierd stabilitatea şi îşi modifică aspectul – devenind din transparente lăptoase. Neptun. Bazna.). având cel puţin 1 g săruri dizolvate la litru. Lipova. unde aceste ape sunt folosite atât în cură externă (în tratamentul afecţiunilor aparatului cardiovascular).. colite. cu prezenţa formaţuinilor gipsifere sau sulfurilor din Carpaţii Orientali. Slănic Moldova. Se administrează şi sub formă de inhalaţii. pe malul lacului Techirghiol: Eforie Nord. Cojocna. Bălţăteşti. bicarbonatate. Slănic Moldova. Eforie Nord. izvoarele Mircea şi Breazu de lângă Iaşi) deşi în alte ţări se utilizează cu succes în terapia afecţiunilor hepato-biliare şi intestinal. Târgu Ocna. Ocniţa. Covasna etc. intoxicaţii cronice cu metale grele (Zn. fiind indicate în tratatemntul afecţiunilor reumatismale degenerative inflamatorii. dar şi în tratamentul unor boli de piele la: Pucioasa. se leagă de acelaşi substrat. Ocna Mureş – 266 g/l etc.18) şi conţin cel puţin 1 mg de sulf titrabil. Băile Olăneşti. fiind prezente în Marea Neagră (15. în Banat şi în nordul Transilvaniei. • Apele minerale clorurate-sodice (sărate) În balneologie sunt considerate ape clorurate-sodice apele ce conţin peste 1 g/l NaCl.nr.Apele sulfatate prezintă un interes mult mai restrând. Ocna Şugatag. Chimindia etc.) dar şi în Câmpia de Vest şi Dealurile Vestice. Ocna Mureş. clorurate-sodice. Staţiunile ce folosesc apa sărată în cură externă sunt: pe litoral (valorificând apa mării): Mangalia. pulverizaţii. Târgu Ocna. Pădurea Neagră. Telega etc. . • Apele alcaline şi alcalino-teroase Acest tip de ape minerale se cantonează îndeosebi în Carpaţii Orientali. Călimăneşti-Căciulata.Apele sulfuroase se asociază. lacurile sărate formate în vechi ocne de sare părăsite (Ocna Sibiu – 230 g/l. în afecţiuni cronice ale veziculei biliare etc. cât şi pentru cură internă (în tratatmentul dispepsiilor. Mangalia. Sărata Monteoru. afecţiunilor inflamatorii ale căilor urinare etc.

Din mai până spre sfârşitul lui septembrie. Cuprins între paralelele de 44°25' şi 43°45' latitudine nordică. Călimăneşti-Căciulata. gută etc. ajungându-se chiar la peste 700 în unele cazuri. într-un foraj a fost interceptat un zăcământ de adâncime cu ape de peste 640C (Ciangă N. Cea mai bogată în ape termale este Câmpia de Vest. lacurile bogate în săruri. Călimăneşti-Căciulata. Apele termale existente se împart în trei categorii distincte: hipotermale.4. fiind vestită pentru turismul balnear susţinut de cunoscutele nămoluri sapropelice. Potenţialul turistic al litoralului românesc al Mării Negre Trei elemente naturale majore ale Europei definesc cadrul natural şi turistic al României – Munţii Carpaţi. Praid. mezotermale. Lipova. pe direcţie nord-sud.4. în cele 13 staţiuni – Năvodari (pentru copii). Izvoarele cu ape minerale complexe cu conţinut de iod sunt prezente la Băile Olăneşti. Olimp. izvoarele mezotermale sulfuroase de la Mangalia etc. Staţiuni cu ape alcalino-teroase sunt: Sângeorz Băi. în general. 2002). pentru a beneficia de 10–12 ore de soare pe zi şi pe plajele cu nisip fin ale litoralului românesc al Mării Negre. . în grabenul Cernei – la Băile Herculane (620C în cazul apelor din foraje).R. Eforie Nord. Siriu etc. zonă turistică de excepţie ce concentrează aproape 45% din capacitatea de cazare a României. metabolice. vile de 1–5 stele. Jupiter. sosesc circa 2. Rimini. hidrotermalismul este legat de vulcanismul neogen. Orizonturi cu ape termale ce au temperaturi de peste 500 C au fost interceptate şi de o perie de foraje săpate la Ţicleni. (indicate în cură externă şi inhalaţii. între 310 şi 380 şi hipertermale.Apele alcalino-teroase se caracterizează prin predominanţa bicarbonatului de Ca şi Mg. Bălţăteşti. neuro-vegetative. dar şi la Bazna. unele dintre ele cu caracter de unicat. Avignon. în cele mai variate tipuri de unităţi: hoteluri şi moteluri de 1–4 stele. cantonate de-a lungul faliilor majore din vestul ţării. unde pe lângă apele mezotermale. fluviul Dunărea şi Marea Neagră. până la 31 0C. există ape mezotermale la Topliţa. se detaşează ca amenajări şi dotări coasta Mării Negre. Săcelu.. Eforie Sud. 23 . în profilul social – economic local şi regional. Govora. la Băile Tuşnad. Cozia. modelând peisaje de mare atractivitate.) • Apele iodurate sunt ape minerale cu un conţinut de iod de minimum 1 mg/l. Vatra Dornei. având efecte deosebite în tratamentul tulburărilor metabolice. zona litoralului românesc se găseşte pe aceleaşi coordonate geografice ca localităţile Split. Geoagiu (340C). Venus. Monaco. b) Apele termale şi termominerale Se leagă genetic de apele de adâncime. De-a lungul multimilenarei lor existenţe. Din punct de vedere turistic. Insular ele apar însă şi în regiunea carpatică. cu apariţii la zi la Băile Felix. Vaţa de Jos (35-380C). 1 Mai.L. Călacea. Mamaia. Ca urmare.. Saturn şi Mangalia – sau în oraşul Constanţa.Apele alcaline şi alcalino-teroase se administrează şi sub formă de inhalaţii (în afecţiuni O. Călan. Teremia etc. pulverizaţii). În Carpaţii Orientali. gastrice. în zona Vadu Oii-Topalu. Homorod. Vâlcele etc. fiind indicate în afecţiuni endocrine. Carei (fiind indicate în cură internă). Nisa. impunând structuri în reţeaua de aşezări rurale şi urbane. Biborţeni. şi bronho-pulmonare). orientate. Sărata Monteoru etc. Costineşti (pentru tineret). aceste coordonate geografice şi-au pus amprenta şi pe istoria şi civilizaţia poporului român. peste 380.5 milioane turişti români şi străini. Cap Aurora. Bixad. locuinţe particulare. Bivolari. 2. Tinca. Neptun. Techirghiol. terenuri pentru campare. Marghita. campinguri. San Remo. Surse de ape termominerale se întâlnesc şi în Munţii Apuseni la Moneasa (320C). bungalowuri. sub formă de comprese sau băi (în afecţiuni dermatologice etc.

reprezentate prin Lacul Tuzla şi Carnasuf). cu numeroase cordoane litorale. Panta submersă domoală a platformei continentale. ce fac parte din complexul de cură balneară specific mării şi contribuie la refacerea şi călirea organismului. de la Năvodari la 2 Mai. în acest sector.format din lacuri situate de-a lungul litoralului: Razim. valurile pot atinge 1 – 3 m. Amenajarea turistică complexă a litoralului. cuprins între Midia şi Vama Veche. ce înaintează 50 – 150 m de la ţărm în larg. Legătura complexului lagunar cu marea se realizează prin Gura Portiţa şi Gura Periboina. sulfatată. în restul litoralului. protejate adesea de sistemul digurilor. Pe o porţiune de circa 40 km. neamenajată. magnezică) este favorabilă organismului din punct de vedere 24 . despărţite de promontoriul „Cap Midia". cu o granulaţie fină spre medie. În continuare spre sud. este un ţărm relativ înalt. peste 200. prin procesul de abraziune marină. Plaja litoralului românesc este fie adăpostită la baza falezei. cu predominanţa resturilor cochilifere (cu excepţia plajei din dreptul grindului Sărăturile. cu foarte rare aşezări omeneşti şi grad de utilizare nesemnificativ. pentru care anumite staţiuni sunt destinate cu precădere copiilor – Năvodari. Sinoe (cu două mici „anexe". cu grad mare de stabilitate şi o granulaţie foarte fină a nisipului. între gura de vărsare a braţului Chilia şi Vama Veche. şi o lăţime ce variază între 4-8 km.000 m2 de plaje artificiale care. de 5 – 15º înclinare. Este unul din motivele. până la Capul Midia. formată din nisip cuarţos-calcaros. Zona este propice pentru pescuit sportiv şi agrement nautic. grad de locuire şi utilizare etc. uneori. faleza are înălţimi între 20-50 m şi este frecvent întreruptă de limane. În competiţia europeană a litoralelor însorite. Sectorul sudic. Sectorul nordic este caracterizat prin ţărmuri joase. Plaja este. în schimb. Lăţimea plajelor variază între 400500 m la Mamaia şi Techirghiol şi doar 50-200 m în restul litoralului. cură balneară complexă (profilactică. în sectorul dintre Constanţa şi Mangalia. sodică. plaja românească are o orientare predominant estică (situaţie întâlnită doar pe coastele estice ale Italiei). amenajate în scopuri turistice. având tendinţa evidentă de retragere. Situată la 15-500 m de linia ţărmului. Apa mării prin salinitatea relativ redusă. diferenţiindu-se două sectoare (cu ofertă turistică evident diferenţiată). s-au restrâns în suprafaţă datorită furtunilor puternice şi eroziunii marine. se desfaşoară o zonă de nisipuri joase. şi compoziţia ei chimică (clorurată. între Gura Chiliei şi Sfântu Gheorghe. naturală. fară denivelări şi gropi. chiar areale înmlăştinite. reprezentat de limita estică a Deltei Dunării. recuperatorie) etc. a pus în valoare resursele fondului turistic natural şi antropic deosebit de variat. mersul şi jocurile în apă. În sectorul Mangalia Nord s-au amenajat. Marea Neagra este lipsită de flux şi reflux. foarte extinsă. zona litorală coboară în trepte domoale spre ţărm. fiind aproape tot timpul uscat. dar nu singurul. în general. Eforie Sud. terapeutică. fie prezintă o largă deschidere. Goloviţa. fiind deosebit de apreciată de copii şi de neiniţiaţii în tainele înotului. Plaja şi nisipul plajei oferă condiţii excelente pentru helioterapie şi psamoterapie. Salba staţiunilor româneşti de pe litoralul Mării Negre are o înşiruire aproape continuă. de tip faleză săpată în loess şi plaje deschise.Cu o lungime de 245 km. favorizând talazoterapia. de 17-18 g/1. morfologice. sau a celei din zona Perişor-Portiţa). Zmeica. prin indiguire şi înnisipare. ţărmul este deltaic. agrement sportiv. Spre deosebire de cea mai mare parte a plajelor europene. în ultimii ani. O caracteristică aparte a litoralului românesc al Mării Negre este panta de imersiune lină. coasta românească a Mării Negre se impune prin câteva elemente de potenţial turistic deosebit de atractive şi apreciate de turişti şi care conferă litoralului condiţii pentru a răspunde unei palete largi de motivaţii turistice: odihnă. dominate de Complexul Razim . fapt ce duce la expunerea ei la soare în tot cursul zilei de vară (chiar peste 10 ore/zi). cu plaja mai îngustă. cu valuri mici favorizează băile de mare. în funcţie de caracteristicile morfometrice. pe o lungime de peste 70 km.

8°C temperatura medie a lunii iulie şi 0. 25 . . primăverile mai timpurii şi toamnele mai calde şi prelungite definesc un climat mai cald decât cel de pe litoralul Mării Baltice. Temperaturile. deci.temperatura medie a lunii ianuarie. cu circa 25 de zile însorite pe lună. Principalele caracteristici ale climei.precipitaţii de numai 380 mm/an.presiunea atmosferică ridicată – maxima 746 mm. . în acelaşi timp.terapeutic. limanurile maritime. cu variaţii mici de temperatură în timpul zilei şi de la zi la noapte. dar mai puţin torid decât cel de pe litoralul mediteranean. cele mai scăzute de pe teritoriul României. 21. o stimulare generală a proceselor biologice.îmbinarea armonioasă a acestor două acţiuni. Bioclimatul marin este rezultatul interferenţei dintre climatul de stepă şi influenţa pontică. tratamentul balnear se face prin cura de soare. . baia de soare.prezenţa brizei de zi care aduce dinspre larg aerul mai răcoros al mării şi atenuează temperaturile specifice climei mediteraneene. cu temperaturi medii anuale mult mai moderate faţă de regiunile înconjurătoare (în sezonul estival).sejurul pe litoralul românesc al Mării Negre are asupra organismului o dublă acţiune: excitantă.2°C . şi calmă. minima 758 mm – asigura o puternică oxigenare a sângelului. în general moderate: 11.septembrie) fiind de 230 – 250 C. umezeala constantă. care înmagazinează ziua o mare cantitate de căldură şi o degajă lent în timpul nopţii. . oscilaţii diurne şi anuale mai atenuate. temperatura medie a sezonului estival (iunie . care susţin balneoturismul şi.puritatea aerului maritim permite radiaţiei solare să ajungă întreagă de sol. Lipsa mareelor şi a valurilor mari permite folosirea optimă a plajelor. De altfel. aparent contradictorii. conţinutul crescut de iod şi sărurile din atmosferă. irigarea plămânilor şi creierului.numărul mare al zilelor senine (circa 140 zile/an) şi durata mare de strălucire a soarelui (> 2. ploi rare şi de scurtă durată. . o combinare mai uşoară a hemoglobinei din sânge cu oxigenul atmosferic. în perioada estivală sunt 10-11 ore de soare/zi. baia de nisip. datorată faptului că majoritatea staţiunilor se află între două întinderi de apă: marea şi. . . iar prin acţiunea valurilor şi prezenţa aerosolilor proveniţi din „sfărâmarea" valurilor la ţărm constituie un element de potenţial turistic natural deosebit. cura de nămol. . . caracterizat prin nuanţe uşor excesive .factorii naturali de cură de pe litoral sunt variaţi. de unde rezultă că litoralul românesc este tot aşa de bine încălzit ca şi litoralul mediteranean. care generează o formă specială de cură . Mării Nordului sau Mării Mânecii.de suprasolicitare a organismului. prin variaţiile foarte mici ale temperaturii. turismul de litoral sunt: . o scăderea frecvenţei respiratorii.intensitatea luminii solare este mărită cu 10% prin razele reflectate de oglinda mării şi a lacurilor. în general. . care determină o creştere a metabolismului. în timp ce salinitatea mai redusă a apei la suprafaţă favorizează sporturile subacvatice şi pe cele nautice.temperatura medie anuală. precum şi de nisipul alb. ceea ce face ca plajele să fie preponderent uscate.thalasoterapia.uniformitatea gradului de umezeală şi puritatea aerului încărcat cu aerosoli naturali (picături foarte fine de apă) proveniţi din spargerea valurilor în zona ţărmului şi care inhalaţi ajută la mineralizarea organismului şi tratamentul unor boli ale căilor respiratorii. endocrine etc. prin uniformitatea presiunii atmosferice.stabilitatea termică accentuată.2°C . dar. componente climatice. dă naştere unui climat stimulator. datorită radiaţiilor ultraviolete puternice.500 ore/an) favorizează în mod evident băile de soare. respectiv.

Nămolurile terapeutice (peloidele) Nămolurile sau peloidele (de la grecescul pelos = mâl) sunt substanţe care se formează în condiţii naturale. iodurate şi sunt valorificate la Mangalia. principiile active fiind de natură chimică.5. • o fază gazoasă rezultată în urma diferitelor procese fizico-chimice şi biochimice. sunt din punct de vedere chimic bicarbonatate. fiind un important factor de cură. Jupiter. XIX la Techirghiol (folosind nămol sapropelic) şi Vatra Dornei (pe baza nămolului de turbă exploatat la Copăceni şi. ca factori terapeutici. Ele conţin: • o fază solidă. Nămolul de turbă a fost pus în evidenţă şi este utilizat parţial la Mangalia. fiind folosite în scopuri terapeutice ca atare. ginecologice etc.000 m3 şi valoare terapeutică deosebită. Pădurea Hagieni. ginecologice. aplicată curent în numeroase staţiuni balneare şi balneoclimaterice. sub influenţa proceselor geologice şi biologice. cu rezerve valorificabile în scopuri terapeutice de circa 400. Venus. şi reprezentată şi prin hidrogen sulfurat (H2 S).Apele mineralizate puse în valoare prin foraje. tratamentul cu peloide devenind în timp o procedură cunoscută. răşină. Utilizarea peloidelor. Ea provine din apa lacurilor (în cazul nămolurilor lacustre). sulfuroase.ce îmbogăţesc aspectul peisagistic al litoralului şi permit practicarea agrementului nautic. deoarece substanţele minerale şi organice conţinute au o acţiune benefică asupra organismului. Eforie Nord. compusă din substanţe organice (celuloză. rezervaţia de dune de la Agigea. circulatorii periferice. Apele sărate ale lacului Techirghiol (50-55 gr/1) şi apele sulfuroase ale lacului Mangalia sunt folosite în cură externă. Nămolurile au efecte deosebite în afecţiunile reumatice. peştera de la Limanu etc. O2 . Neptun. H2 etc. în stări de agregare şi forme structurale variate. fizică. ariile protejate reprezentate prin pâlcul de stejari brumării de la Neptun.000 m3. sau existente prin intermediul unor lacuri sărate. nămolurile reprezintă amestecuri eterogene de substanţe organice şi minerale. din apa minerală (în nămolurile minerale şi unele turbe) şi din precipitaţii. Tăbăcăriei . lignină.). ceruri. Nămolul terapeutic are o acţiune benefică asupra organismului prin substanţele minerale şi organice conţinute. în special pentru tratarea bolilor reumatismale. ulterior. a început încă în a doua parte a sec. În concepţia actuală. mecanică – determinate de compoziţia chimică. amestec cu ape minerale sau încălzire. cu rezerve de 500. dischineziei biliare etc. fiind indicate în tratamentul afecţiunilor reumatismale. de pe litoralul Mării Negre şi până în zona montană. sau după o prealabilă pregătire prin măcinare. Saturn.) şi minerale (săruri insolubile şi o structură argiloasă).. 2. aduse la suprafaţă cu ajutorul forajelor. fie sub formă de ungeri cu nămol. Techirghiol. Apele de adâncime mineralizate (cu 618-1038 mg/1 săruri) şi mezotermale (24-28°C). folosit fie sub formă de împachetări. asociate cu nămolul terapeutic. ale sistemului nervos periferic sau chiar în cură internă (pentru tratarea colitei. Alte obiective naturale sau modificate de om. clorurate. Nămol sapropelic se află în câteva lacuri sărate de pe litoral. impunându-se prin calitate şi cantitate nămolul de la Techirghiol. sunt resurse turistice de primă importanţă în susţinerea curei balneare. care prezintă interes pentru turismul litoral sunt lacurile cu apă dulce: Siutghiol. la Poiana Stampei-Pilugani). dioxid de carbon (CO2 ). Neptun. • o fază lichidă reprezentată de soluţia apoasă a substanţelor solubile organice şi anorganice din nămol. Belona. microbiologică şi enzimatologică. componente lipidice etc. 26 . folosit în cadrul stabilimentelor balneare de la Eforie Nord şi Sud. ce ocupă interstiţiile dintre particulele solide. calcice.

0% CO2) emenaţie mofetică din Europa. în 1880.. în general. Băile Harghita – cu emenaţii de o puritatea deosebită (peste 94% CO2). Sângeorz-Băi (uşor radioactive . • Balvanyos. în jurul izvoarelor minerale. Băile Harghita. Tuşnad. Ocnele Mari. Astfel de nămoluri minerale găsim la Govora (nămol silicios. sau sub formă de oncţiuni (o metodă de aplicare a nămolului rece. urmat de Borsec în anul 1889. culoare neagră . practicat pe litoral). Sugaş Băi). Borsec. pe lângă CO2 şi H2 S. Acestea sunt utilizate în tratarea afecţiunilor locomotorii. la temperaturi variate. Voşlobeni. Mangalia (cu peste 300.radonic). Borsec. Lacul Sărat. iodat). în localităţile: • Covasna – cea mai mare şi cea mai pură (98. prin transformarea incompletă a materialului vegetal. ca urmare aproceselor fizico-chimice şi microbiologice care se declanşează la contactul apei minerale cu un pat argilos. pentru tratatment mofetic la Covasna. Turia (sulfatate). Dacă emanaţiile carbogazoase sunt intens utilizate în cura balneară. amenajându-se instalaţii adecvate. cum este Pel Amar. • Nămolurile de turbă – formate în mlaştini. în România fiind cunoscute mai multe zone cu apariţii de emenaţaii gazoase de CO2 şi sulfatariene. Băile Sântimbru. Amara. bolile endocrine. ivirile sulfatariene sunt insuficient şi empiric valorificate în cura balneară. cataplasme (aplicaţii de nămol. la c0are se adaugă şi nămolurile cu ape carbogazoase din Depresiunea Dornei şi Depresiunea Borsec. Legat de manifestările postvulcanice din zona eruptivului sunt cunoscute şi câteva iviri gazeifere care conţin. Principalelel indicaţii ale nămoloterapiei le constituie afecţiunile aparatului locomotor. Someşeni. obţinut din nămolul sapropelic din Lacul Amara şi având un efect sporit asupra aceloraşi afecţiuni. Aluniş. afecţiunile ginecologice cronice. Vatra Dornei. cu amenajări moderne pentru tratament. Băile Sântimbru. Slănic Moldova. dermatologice etc.datorită monosulfurilor de fier. mai mult sau mai puţin moderne. Pucioasa. Nămolul de turbă a fost utilizat pentru prima dată la Vatra Dornei. fie sub forma împachetărilor şi a băilor de nămol sau pentru obţinerea unor factori medicamentoşi de extract. fie asociate cu apele minerale. 1 Mai. importante resurse de acest gen existând la Vatra Dornei. împachetări.6. care imprimă gazului un caracter sulfurat.000 m3). Mădăraş. Sângeorz-Băi – cu mofete utilizate rudimentar. Se pot obţine şi în bazine artificiale căptuşite cu un pat argilos. Ocna Sibiului. • Nămolurile minerale se formează în mod natural. Ursu. în condiţii de umiditate avansată. pe regiuni limitate ale corpului). Malnaş.000 m3 rezerve valorificabile) etc. emenaţiile de acest tip fiind cunoscute sub denumirea de sulfatară (cele mai reprezentative la Turia. • Turia. Aşa sunt ivirile de emanaţii de CO 2 din zona eruptivului neogen Gutîi – Călimani – Harghita.După condiţiile de formare şi compoziţia lor chimică nămolurile se diferenţiază în: • Nămoluri sapropelice – formate pe fundul lagunelor şi lacurilor sărate prin sedimentarea sub ap a materiilor organice şi minerale şi sub influenţa proceselor microbiologice şi fizico-chimice. Felix. Gazele terapeutice naturale (emanaţii de origine mofetică) Gazele terapeutice au origine mofetică. 27 . la Bazna. nămolurile de la Covasna etc. Au. fiind prezente pe fundul lacurilor sărate: Techirghiol (cu rezerve exploatabile estimate la peste 500. la contactul apă minerală – pat argilos). în încăperi improvizate. Tuşnad-Băi. Băile Tuşnad. Harghita Băi etc. fie separat. Slănic etc. Geoagiu (feruginoase). fiind şi ele utilizate în tratamentul balnear. 2. Nămolul se aplică mai ales sub formă de băi. Coştini. de data aceasta formarea fiind dirijată (tot prin procese microbiologice şi fizico-chimice.

Cel mai important tip de microclimat. Praid. aplicarea tratamentului realizându-se colectiv. XX şi. Terapia în salinele amenjate şi. Recunoaşterea şi utilizarea în balneoterapie a microclimatului de salină s-a realizat mai ales în a doua jumătate a sec. presiunea aerului este constantă.gaz uscat). o constanţă evidentă a parametrilor fizici. curenţii de aer au viteze reduse. în încăperi amenajate în forma unui „circ roman”. când au fost introduse în circuitul terapeutic salinele de la Slănic Prahova. practic fără variaţii zilnice şi sezoniere (spre deosebire de aerul din exterior). constituie un element important al potenţialului balnear. în geenral. bronşitelor cronice. deci. alergiei căilor respiratorii superioare. la care se adaugă Ocna Dej şi Cacica cu posibilităţi reale şi multiple de utilizare. Alături de apele minerale care îndeplinesc condiţiile de îmbuteliere şi CO 2 (rezultata din emanaţii naturale sau captat prin foraje până la stratul de gaz) poate fi. Târgu Ocna. uşor răcoros ca temperatură (de 12-130C). şi este „îmbuteliat” (la Covasna). 2. intervine în suprimarea stresului cutanat şi pulmonar. speleoterapia dă rezultate încurajatoare în tratarea astmului bronşic. Ca şi Mg având un rol deosebit în favorizarea respiraţiei profunde. În condiţii de salină se remarcă. cu valori foarte reduse ale indicilor de stres. Este un climat echilibrat sub aspectul umezelii. prin microclimatul „de salină”. microclimatul de salină are un caracter sedativ de cruţare. aerosolii de Na. 28 .Mofeta naturală (numai emanaţia de CO2 . Salinele terapeutice Salinele. utilizată în scop terapeutic în România. practic insesizabile. în special. în ultimele trei decenii. Termenul de „mofetă” s-a extins şi pentru gazele (CO2) extrase din ape carbogazoase şi utilizate în scop terapeutic.7. chimici şi microbiologici. este un fenomen unic în lume. umiditatea relativă fiind de circa 60-80%.

al moralității. literar.  asigurarea structurilor și serviciilor de primire .respectiv creațiile din domeniul științei. artistic. *Patrimoniul turistic cultural = acele bunuri culturale mobile şi imobile. cu valoare deosebită sau excepţională (din punct de vedere istoric. cartografic. care se sprijină pe servicii turistice de calitate.Infrastructură (generală şi turistică). *Patrimoniul cultural = totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire în procesul practicii social-istorice.1. literaturii.reprezintă materia primă pentru activităţile turistice. Potenţialul turistic natural .Structuri turistice (baza tehnico-materială a turismului). floră) inclusiv caracteristici modificate sau amenajări ale acestora. staţiune) este compus din: . teatre.îmbrăcăminte etc. POTENŢIALUL TURISTIC ANTROPIC (PATRIMONIUL TURISTIC CULTURAL) 3. prin potenţialul cultural. Această nouă orientare va contribui la integrarea tot mai activă a potenţialul turistic antropic. etnografic. amenajare şi derulare a programelor turistice care sunt cerute de turiştii dornici să aibă percepţii şi experienţe inedite şi adevărate. artelor. care au reale valenţe turistice şi pot constitui punctele de bază în realizarea unor produse turistice originale. a trăsăturilor definitorii de cultură şi civilizaţie naţională. vestigii ale vieții materiale și spirituale prin care se poate reconstitui imaginea unei comunități omenești din trecut. epigrafic).generând diferite forme de turism. numismatic.  asigurarea de servicii turistice complementare (dotări şi utilităţi de agrement şi divertisment în funcţie de motivaţiile turiştilor). Turismul cultural se naşte din curiozitatea fiecăruia pentru valorile şi capodoperele umanităţii şi presupune două condiţii majore: • dorinţa de a se cultiva în plan spiritual şi cultural. a bunurilor culturale şi va determina accelerarea procesului de restaurare a monumentelor şi de conservare a tradiţiilor naţionale. în sens larg. . turismului cultural presupune trei elemente importante:  existenţa fondului turistic cultural propriu-zis (patrimoniul turistic cultural – potentialul turistic antropic). climă. de a cunoaşte bunurile culturale existente. În condiţiile redeschiderii porţilor României spre Europa şi lume un loc important deţine şi prezentarea. precum și totalitate instituțiilor necesare pentru crearea și comunicarea acestor valori (muzee. atunci când sunt asigurate serviciile de primire și cele complementare. patrimoniul cultural material . arheologic. Elementele naturale sau antropice . ştiinţific şi tehnic. tehnică mijloace de comunicație .resurse sau atracţii turistice . universități.dar și nivelul educației. hidrografie. Valorificarea potenţialului cultural se poate face numai pe baza unui turism cultural durabil şi presupune importante eforturi de organizare.clădiri. și patrimoniul cultural spiritual . Consideraţii teoretice Ultimul secol de cultură şi civilizaţie a societăţii umane a arătat că turismul s-a diversificat în mod continuu şi că prezintă din ce în ce mai multe produse "culturale". . documentar. bibliofil. Pe baza experienţei internaţionale. faună. 29 .3. heraldic.Potenţialul turistic (natural şi antropic).reprezintă totalitatea resurselor turistice pe care le oferă cadrul natural prin componentele sale fizico-geografice (relief. El cuprinde. etc.). cinematografic. Patrimoniul turistic (oferta turistică) a unui teritoriu geografic (judeţ. • consumarea unui produs turistic complex.

cărţi vechi.. Îndeplinind acastă condiţie ele au rolul de a reâmprospăta memoria socială a vizitatorului. Palatul Parlamentului). amenajare şi derulare a programelor turistice care sunt cerute de turiştii dornici să aibă percepţii şi experienţe inedite şi adevărate .Potenţialul antropic . fie de un obiectiv ajuns unicat datorită menţinerii în timp. socială.  vechimea unor obiective trezeşte. singularitatea este o însuşire a obiectivelor antropice care sporeşte atractivitatea turistică.) anumite componente antropice ale potenţialului sunt admirate de mii şi zeci de mii de turişti participanţi la diferite forme de turism. Societatea modernă se confruntă cu o creştere numerică fără precedent a fondului turistic antropic şi cu o diversificare pe unitatea de suprafaţă mult mai mare decât în cazul potenţialului turistic natural. cărţi etc. podoabe foarte vechi. Teatrul Naţional). care pot fi grupate în:  componente cultural-istorice.îmbogăţindu-şi" mediul artificial. fie că este vorba de un . datorită progresului tehnologic şi creşterii apetitului pentru nou şi inedit. Cetatea Devei etc. a trăsăturilor definitorii de cultură şi civilizaţie naţională. arhitectura deosebită (Castelul Peleş. Opera Română. care sunt mărturii perene ale evoluţiei culturii şi civilizaţiei unui popor. fie că sunt obiective prezente în muzee (obiecte antice. pe măsură ce au ajuns să fie reprezentative pentru o anumită regiune sau etapă istorică. existente în prezent.reprezintă totalitatea resurselor turistice rezultate ale creaţiei umane din punct de vedere cultural . Dezvoltarea industriei turistice axate pe elemente de cultură. amplasarea obiectivelor în locuri insolite (Castelul Bran. culturală sau tehnică. Valorificarea potenţialului cultural se poate face numai pe baza unui turism cultural durabil şi presupune importante eforturi de organizare. trebuie să se bucure de un parteneriat activ între domeniul cercetării. De dimensiuni foarte mari (Palatul Parlamentului. Fondul turistic antropic din România reuneşte o gamă foarte largă şi variată de componente. Acesta s-a conturat în timp istoric.potenţial turistic" treptat. Obiectivelor turistice antropice.. de asemenea.).  ineditul este şi el o sursă de atracţie care rezultă din natura materialului de construcţie (în cazul Crucii de pe Caraiman de exemplu). care îndeplinesc condiţiile valorificării pe plan turistic. culoarea specifică (în cazul unor mănăstiri din Moldova). Mănăstirea Vodiţa). care a produs mereu noi valori . fie că sunt obiective cu rezonanţă istorică (Biserica Densuş.produs unicat". însă ele au ajuns în această ipostază de . Crucea de pe Caraiman) sau foarte mici (obiecte de artă. societăţile şi agenţiile 30 . autorităţile centrale. interesul turiştilor. al Huniazilor. în concordanţă cu creşterea pretenţiilor sale de cultură şi civilizaţie.  funcţiile sau funcţia îndeplinită de anumite edificii poate deveni adesea o sursă de interes turistic (Clădirea Guvernului. *Potenţialul turistic antropic este definit ca ansamblul de valori materiale și spirituale create de societate.  dimensiunea ieşită din comun a obiectivelor antropice este un atribut care polarizează atenţia şi interesul turiştilor.).  componente etnoculturale şi etnofolclorice.istoric şi tehnico-economic din cadrul unui teritoriu sau al unei aşezări umane considerate ca având valoare turistică sau constituind bază de existenţă pentru turism. Atractivitatea componentelor antropice ale componentelor patrimonuilui cultural este determinată de o serie de însușiri:  unicitatea.. elemente de tehnică populară veche etc. În condiţiile redeschiderii porţilor României spre Europa şi lume un loc important deţine şi prezentarea. administraţiile publice locale. îmbogăţindu-se treptat în urma ascensiunii creative a omului. au fost realizate de om în alte scopuri. prin potenţialul cultural.

2. . 2.Reţeaua de transport comunicaţii.Reţeaua tehnico-sanitară (alimentare cu apă.Reţeaua comercială şi prestări servicii.Reţeaua administrativă şi de asigurare a populaţiei.Căi de comunicaţie.de turism care pot promova ideea de valorizare a bunurilor culturale deosebite. monumente cu valoare deosebită din punct de vedere istoric. Ea este de două feluri: 1.Structuri de primire (hoteluri.Structuri tratament balnear.la nivel mondial. în general . Infrastructura generală: . În industria turistică. religios. 5. . cât şi peisaje culturale. . ştiinţific.Structuri pentru servirea mesei (restaurante. Prezenţa României la confluenţa unor puternice imperii a făcut ca patrimoniul cultural să aibă particularităţi proprii. cu bunuri care îşi au originalitate izvorâtă tocmai din acest amalgam de stiluri şi curente. . 3. 4. deoarece. cabane. Structurile turistice Sunt totalitatea mijloacelor materiale de care se foloseşte turismul pentru realizarea funcţiilor şi obiectivelor sale economico-sociale. Criterii de identificare și de evaluare ale potenţialului turistic culturalistoric (potenţialului turistic antropic). . regional şi local . infrastructura turistică. 2. artistic.Reţeaua edilitar-urbană (construcţii. estetic. păstrarea şi conservarea acestor comori culturale.Reţeaua de transport pe cablu în staţiuni montane şi pârtie de schi.  gradul de conservare şi restaurare . zone istorice reprezentative la nivel naţional. utilizarea acestor bunurilor culturale se realizează ţinând cont de câteva criterii deosebit de importante:  poziţia (locul) . un rol major în valorificare.Reţeaua tehnico-sanitară pentru staţiuni turistice şi obiective distractive. cazinouri).Structuri de transport turistic 3. multe bunuri culturalimobile şi mobile nu sunt puse în valoare datorită stării de degradare în care se află. Infrastructura Aceasta caracterizează gradul de dezvoltare şi este menită să asigure funcţionarea normală a unor sectoare importante ale societăţii moderne.  geniul tehnic care se referă la mijloacele de care s-a slujit artistul pentru a-şi realiza 31 .deţine un loc aparte. 1. fiind indispensabilă pentru industria hotelieră şi turistică. chiar dacă este vorba de situri arheologice şi/sau ruine ale unor vechi monumente. moteluri.Grupuri administrative gospodăreşti. autoservire). ne oferă gradul de accesibilitate a bunului cultural şi sugerează dotările de infrastructură necesare pentru ca acesta să fie cunoscut şi vizitat. sunt vizitate şi atrase în circuite turistice bunurile culturale cu un nivel bun de păstrare şi conservare. Cuprind: 1. Patrimoniul cultural include bunuri reprezentate prin: ansambluri şi situri.Structuri agrement (cluburi agrement. continental. energie electrică şi termică). . antropologic şi sociologic. pietonală). infrastructura generală. 2. Infrastructura turistică: . . vile).

operele şi monumentele. cultural. unde limitele de creaţie sunt elastice şi extensibile. integrarea bunurilor culturale în cadrul aşezărilor rurale şi urbane şi care pot pune în valoare identitatea arhitecturală şi istorică a unei localităţi. HG.valoare arhitecturală ţine cont de modul de proiectare şi construcţie. de atestare şi aplicare a unor criterii de departajare. tehnică.valoarea istorică . minihotel).are în vedere beneficiile imediate care se pot obţine din valorificarea acestor tipuri de bunuri culturale. . . Conform acestor ultime intervenţii legislative.valoarea artistică . armonia şi echilibrul elementelor care constituie un bun cultural. . dat fiind rolul său în plan social.are în vedere reliefarea modului de ornamentare exterioară.local.  valoarea estetico-ambientală -. .vechimea şi raritatea. unicitatea unui bun cultural.la nivel regional.2032/1999. 1995-1998). . notorietatea acestora şi modul în care ele sunt cunoscute de potenţialii turişti şi participă la deschiderea orizontului cultural şi educativ. turiştii prin cunoaşterea şi percepţia unor noi elemente de cultură şi civilizaţie pot respecta identităţile culturale şi devin mai toleranţi în raport cu alte forme de cultură. de stilul arhitectural. HG. expoziţie. de toleranţă culturală. 32 .se referă la elementele de arhitectură şi ornamentare a spaţiilor construite.268/2003. prin ea unele elemente pot deveni componente ale unor produse turistice de marcă.unicitatea prin vechime.dă măsura expresivităţii.1430/2003. unitate de alimentaţie publică. . nr. de elaborare a listei monumentelor istorice. de realizare a unor fişe de evidenţă. se leagă de păstrarea unei anume identităţi culturale. de manierea specifică a unor renumiţi arhitecţi. sau unor construcţii care sunt legate de marile valori ale culturii şi civilizaţiei româneşti.exprimă un set de caracteristici proprii şi conferă şi o anume identitate culturală. coerenţei stilistice. în analiza bunurilor culturale și pentru determinarea importanţei acestora se aplică următoarele criterii: . de monitorizare a lor pentru respectarea cerinţelor de conservare şi protecţie.menţine atractivitatea turistică a zonelor istorice.valoarea urbanistică și constructivă . Din întreaga zestre culturală a României numai anumite bunuri culturale mobile şi imobile au reale valenţe turistice şi pot constitui punctele de bază în realizarea unor produse turistice originale (Date prelucrate după informaţii de specialitate din Direcţia Monumentelor istorice din Ministerul Culturii. sau a unei societăţi de turism (casă memorială. virtuozitatea tehnicii şi a execuţiei. . nr. .  gradul de percepţie a bunurilor culturale . materiale folosite.  valoarea economică -. Pe măsură ce turismul cultural şi-a diversificat foarte mult formele de manifestare şi a inclus tot mai multe bunuri culturale s-au adăugat şi alte criterii valorice:  valoarea de utilizare -.frecvenţa unui anume bun cultural . Potrivit ultimelor reglementări legislative (Ordinul Ministrului.prin care un bun cultural devine reprezentativ pentru un anume spaţiu geografic şi cultural.reflectă nivelul de mediatizare a unor bunuri culturale. stil. modul de dispunere ale acestora . uneori simbolică şi/sau emblematică. 493/2004) s-a creat cadrul adecvat pentru aplicarea unor norme metodologice de clasare şi evidenţă.raritatea .valoarea estetică . de multe ori turiştii sunt deosebit de interesaţi să cunoască vechi tehnici artistice.pe care o poate avea un bun cultural şi/sau monument aflat în folosinţă individuală .valoarea memorial-simbolică . interioară şi exprimă plasticitatea. pentru un anumit popor sau minoritate etnică.

heraldic.1. să le asigure protejarea. altele au fost rezultatul muncii unor pasionaţi colecţionari de obiecte de artă şi nu numai. artistic. . structură. ştiinţific şi tehnic. în asigurarea păstrării identităţii culturale şi a dezvoltării toleranţei interumane. literar. ştiinţifică şi tehnică. valoarea educativă şi de cunoaştere -.182/2000. toate reprezentând valori adunate în timp. privind protejarea patrimoniului cultural mobil. odată cu proprietăţile imobiliare.prin care se asigură condiţiile de protecţie faţă de factori distructivi (atacuri de mucegaiuri. Acest patrimoniu cuprinde mai multe categorii de bunuri mobile:  Bunuri arheologice şi istorico-documentare reprezentate. documentar. turistice (pentru a le face cunoscute dar şi pentru a obţine venituri suplimentare). ca o completare a Legii nr. În acest context pot fi menţionate: . La nivel naţional există peste 20 de milioane de asemenea bunuri . colecţii şi case memoriale. prin: 33 . Patrimoniul cultural mobil cuprinde o mare varietate de obiecte care au statut de exponate şi care au valoare istorică.. 3. religios. centre de cultură şi alte unităţi similare. nr.16/2003. peisagistic. Legea nr. tendinţa fiind de îmbogăţire prin noi donaţii şi achiziţii. artistic. insecte. trecând de la forme simple la cele complexe de astăzi.2053/2002. utilitate.acţiunile de valorificare . ş. patrimoniul cultural beneficiază de o sumă de activităţi menite să identifice noi valori culturale. istoric.prin iniţiative culturale. care include normele de clasare a bunurilor culturale mobile. ca mărturii ale relaţiei dintre creatorii de bunuri materiale şi demonstrează participarea lor la formarea culturii şi civilizaţiei româneşti. toate cu un rol important în conservarea acestor obiectelor valoroase şi stoparea comerţului ilicit.acţiunile de evidenţă şi inventariere (prin care se realizează fişe pentru fiecare bun cultural. cea mai mare parte sunt păstrate în muzee. valoare artistică şi etnologică.311/2003 a muzeelor şi colecţiilor publice. .2035/2000 privind normele metodologice de inventariere şi gestionare a bunurilor culturale din muzee. la rândul lor. memorială. case memoriale. tehnică şi etnografică. clasarea şi declasarea unor monumente). cinematografic. Dat fiind perisabilitate acestor bunuri. Pe baza legislaţiei în vigoare. ciuperci. fenomene de. tehnico-ştiinţific. Structura patrimoniului cultural mobil Patrimoniul cultural naţional mobil cuprinde bunuri cu valoare deosebită sau excepţională (din punct de vedere istoric. să ofere soluţii pentru valorificare economică şi să le promoveze la nivelul societăţii. colecţii publice.3. epigrafic).pentru a fi cunoscute publicului larg în scop ştiinţific şi educativ. arhitectural. bibliofil.acţiunile de conservare şi restaurare .3.a. În ciuda continuităţii materiale şi culturale a societăţii umane. aceste bunuri se diferenţiază de la o epocă la alta prin dimensiuni. Ordinul Ministrului nr.). La baza selectării şi clasării acestor bunuri stau o serie de reglementări legislative: Ordinul Ministrului nr. Multe dintre aceste bunuri s-au păstrat şi transmis din generaţie în generaţie.acţiunile de informare şi promovare prin mass-media . urbanistic. Bunurile imobile prezintă valoare din punct de vedere arheologic. temperaturi extreme. 3. Bunurile mobile includ obiecte cu semnificaţie istorică şi documentară. compoziţie. numismatic. etnografic. cartografic. Tipuri şi categorii de patrimoniu cultural Patrimoniul cultural include bunuri imobile şi mobile. documentară.U. arheologic. .are un rol deosebit în conturarea personalităţii umane. La acestea se adaugă O. ştiinţifică.

înainte de finalizarea unor creaţii de film. etc.alte bunuri care se pot înscrie în această categorie. textile. inscripţii sigilii. colecţii publice şi private. ceramică.instrumente muzicale.  Bunuri de importanţă ştiinţifică cu valoare deosebită şi excepţională. primării. brevete.. cărţi vechi. arme. social.obiecte textile. reprezentative pentru o anumită etapă de dezvoltare istorică şi economică şi care cuprind: . distrugerea (datorită unor factori de risc) a unor monumente istorice. veşminte.). . orfevrărie în metal. acte şi documente emise la nivel public şi privat. bine conservate în timp şi spaţiu. fotografii. porţelan. instrumente muzicale.proiecte şi prototipuri de design create ca modele de încercare. uniforme militare.podoabe.alte bunuri materiale din această categorie.manuscrise. utilizate ca ornamente aplicate de exterior – interior. . filme. hărţi şi alte materiale cartografice care sunt originale.obiecte şi documente cu valoare numismatică. os. publice. filmare . .creaţii tehnice unicat din diverse sectoare industriale. mobilier (catapetesme. uşi de biserici. . religios. mărci poştale. anatomice. obiecte din pielărie. sticlă. colecţii particulare).obiecte arheologice (unelte. . . obiecte de vestimentaţie. 34 . . private (ministere. sticlă. sigilii. etc. .cu valoare decorativă şi ornamentală. . picturi.alte bunuri materiale din această categorie. ceramică. etc. podoabe.. de valoare excepţională sau deosebită. stindarde). aici fiind cuprinse pietre funerare. .materiale primare de documentare. sticlă. care includ o serie de obiecte mai rar întâlnite în muzee. gravuri. .  Bunuri cu semnificaţie etnografică. sticlă . acte de arhivă. evoluţia în plan economic. . cărţi rare. însemne funerare). argintărie. insigne. sportiv. drapele. de valoare tehnică . .opere de artă plastică . utilizate în ateliere şi gospodării individuale. .trofee de vânat aflate în muzee .materiale fotografice reprezentate prin clişee negative.obiecte provenite din dezmembrarea. . geologice şi mineralogice. heraldică (bancnote.. cu valoare deosebită şi excepţională. fotografie şi litografie. colecţii publice şi private : . metal. decoraţii. piatră. catapetesme. .documente şi tipărituri de interes special. .specimene rare aflate în colecţii botanice. filatelică. mese de altar. cuprinde însemne. piese de port popular. din metal. obiecte de cult. obiecte de uz casnic şi gospodăresc. .obiecte de cult reprezentate prin icoane pe lemn.  Bunuri de importanţă tehnică.desene. înainte de finalizarea unor obiecte artistice şi tehnice. aflate în instituţii guvernamentale. bunuri materiale. dar şi în cele religioase sau private. strane.obiecte simple. care înglobează o serie de obiecte reprezentative pentru zonele etnografice româneşti: . monede medalii.obiecte cu valoare memorialistică şi piese epigrafice.alte bunuri materiale din această categorie. ştiinţific. etc. broderii. . diapozitive. . monede. bănci. militar. majoritatea acestora se concentrează în muzeele de istorie şi arheologie. unelte. ceramică.  Bunuri cu semnificaţie artistică. demolarea.piese de mobilier.opere de artă decorativă realizate din lemn.mărturii materiale şi documentare referitoare la etapele istorice parcurse. artistic. zoologice. înregistrări audio şi video. documentare artistice şi de animaţie. sau ca podoabe. cărţi cu importanţă bibliofilă care se regăsesc atât în marile biblioteci publice. care la rândul lor cuprind mai multe valori : .

picturi murale.care ulterior au intrat în producţie de serie. dar şi o anumită structură a aşezărilor rurale şi urbane şi un anume mod de construire. Dacă în multe ţări europene. Vechimea locuirii în spaţiul carpato . diferitele curente în arhitectură şi artă şi-au lăsat amprenta prin ridicarea unor clădiri somptuoase. etc. hoteluri. teatre. biblioteci. arhitectural. staţii de cale ferată. Factorii economici şi sociali au influenţat vizibil principalele stiluri care şi-au pus amprenta în timp şi spaţiu asupra arhitecturii: egiptean. -prototipurile aparatelor. şcoli. spiritul artistic şi de inovaţie.stilurile de artă folosite şi valoarea/notorietatea autorilor care au creat bunuri arhitecturale.sunt elemente de valoare. în România monumentele arhitecturale dovedesc o mare simplitate .).2. instrumentelor. casa ţărănească şi anexele gospodăreşti continuă să fie ridicate după modele tradiţionale.matriţe de compact-discuri şi CD-ROM.arhitectura religioasă . Arhitectura tradiţională mult mai conservatoare şi-a păstrat elementele şi ornamentica definitorii. Ele fac parte din tezaurul naţional şi reflectă nivelul de cultură şi civilizaţie al unui popor. în urma dezvoltării oraşelor românești şi a consolidării unei categorii sociale mai înstărite. palate. catedrale. creaţii tehnice cu valoare memorială. volum.fiind ponderate ca dimensiune. roman.care înglobează cele mai multe tipuri de monumente (temple.danubiano . ..alte bunuri materiale din această categorie.calităţile psihologice şi senzoriale percepute (culoare.care include castele. bizantin.arhitectură civilă . au apărut numeroase clădiri de tip conace. etc.exterioare şi interioare . vitralii. colecţii. cule. În domeniul monumentelor de arhitectură există şi o clasificare axată pe utilitatea acestora: . lambrisări în lemn. impresie vizuală. politice şi sociale specifice au impus o anume evoluţie a manierei de construcţie. Patrimoniul arhitectural înglobează şi produse din alte arte: sculpturi. artistic. spitale. clădiri fortificate. ateliere. în țara noastră. mărime. forturi. religios. la care se mai pot adăuga o serie de criterii specifice. urbanistic şi unde toate părţile componente . Stabilirea statutului de monument se bazează. case memoriale şi cuprind câteva zeci de milioane de asemenea obiecte. Toate aceste bunuri pot fi cunoscute prin intermediul unor instituţii muzeale. fabrici. pe reglementările ICOMOS şi UNESCO privind patrimoniul cultural mondial. Astfel. care fac parte integrată din structura acestora. baptisuri. romanic. . Patrimoniul cultural imobil Cuprinde clădiri sau/şi ruine valoroase sub aspect arheologic. condiţiile fizico-geografice. . diferite ornamente de piatră. baroc. renascentist. .3. gotic. .vechimea şi originea istorico-geografică. dispozitivelor. 35 .natura materialelor fizice şi gradul lor de complexitate rezultat prin prelucrare.realizări ale tehnicii populare. La sfârşitul secolului XVII şi sec.rarităţi indiferent de marcă.pontic şi existenţa. rococo şi modern. . bogat decorate în exterior şi interior. ipsoserie.arhitectură laică – reprezentată prin case. etc. XVIII. biserici.. influenţele culturale şi tehnice venite din exterior. mobilier.). fiind extins spaţiul de locuire şi modernizat doar parţial sistemul de ornamentare interioară. centre comerciale. . palate. 3. mănăstiri. istoric. maşinilor . castele etc. cu vădite influenţe occidentale.. . grec. clădiri de birouri. dintre care pot fi menționate: . adesea el cooperează cu proiectarea peisagistică şi cea urbanistică pentru armonizarea aspectului exterior al clădirilor cu natura înconjurătoare. a unui procent ridicat de populaţie rurală cu ocupaţii tradiţionale multiseculare. dar şi biserici fortificate. pagode.

 valoarea artistică a clădirilor prin ornamentele exterioare şi interioare existente..includ de la piese de mobilier. stil exprimă o valoare estetică şi artistică. mărime. dar cu importanţă istorică şi arhitecturală. porturi. etc. viaducte. Bunurile culturale create de om se desfăşoară pe trei dimensiuni –înălţime. bunurile imobile se evidenţiază prin câteva elemente deosebite. piese textile. aeroporturi. Există două posibilităţi de valorificare a monumentelor istorice şi de arhitectură prezente în centre urbane cu mare vechime şi valoare istorică şi anume: fie utilizarea edificiilor ca centre culturale. compoziţie.introducerea în circuit a unor programe turistice noi.. Din dorinţa de integrare a turismului cultural românesc în cadrul celui european şi mondial. regional. etc. . formă. .fie simpla lor vizitare ca obiective de interes turistic. diguri. culoare. parcuri de distracţii. dar şi ale unor monumentelor de arhitectură izolate. care prin dimensiuni.realizarea unor amenajări care să vizeze accesibilitatea.  valoarea estetică de ansamblu.  accesibilitatea şi gradul de amenajare turistică. care conferă unicitate la nivel național. cămine şi sobe. amenajarea apelor. obiecte de lut.arhitectura peisagistică . care îi sporesc importanţa.  componentele . mijloacele de transport. grădinărit şi horticultură ornamentală. . până la obiecte personale. prin acţiuni ce aparţin turismului cultural şi care se traduc prin: . culoare. obiecte din lemn. ceramică. lăţime. Patrimoniul arhitectural al oraşelor şi satelor face parte integrantă din ţesătura urbană. Astfel. 36 . faruri. restaurarea şi conservarea monumentelor de arhitectură. adâncime. apeducte. îndeosebi a vechilor centre istorice. baraje. cu care se află în permanentă relaţie socială şi economică. introducerea unora dintre acestea în rândul structurilor turistice. materiale folosite. la nivel de edificiu. Specialiştii din domeniul turismului au adăugat şi alte criterii de selecţie. oraşele şi satele româneşti ar trebui să pună un accent mai mare pe bunurile culturale care pot fi valorificate prin turism. şi anume:  gradul de rezistenţă a elementelor constructive şi specificitatea acestora. iar din combinarea acestora rezultă suprafeţe optice care se individualizează prin desen. echipamente. o valenţă arhitecturală. sticlă.). sau nevalorificate în turism. la nivelul oricărei aşezări urbane şi rurale actuale au fost stabilite câteva criterii majore prin care să se evidenţieze valenţele turistice ale unor centre istorice vechi. scoici.  valoarea manifestărilor artistice şi culturale organizate. exprimate prin :  spaţiul pe care îl ocupă şi care poate avea. expoziţii. prin care se păstrează fragmente ale unui mod de viaţă şi de atmosferă.arhitectura industrială – reprezentată prin elemente de inginerie (poduri.care se referă la modul de aranjare a grădinilor. contrast. etc. În general. flori uscate. împletituri. vechi instalaţii. Demararea acţiunilor de mai bună valorificare prin turism a bunurilor culturale va trebui să pornească de la o selecţie şi o promovare corespunzătoare. Existenţa şi stabilitatea unui aşezări umane în timp şi spaţiu se exprimă şi prin relaţiile sale cu regiunea înconjurătoare. local şi care îi dă autenticitate şi singularitate faţă de alte oraşe sau sate. artistică. aranjamente florale cu materiale naturale prelucrate (piatră.  valoarea culturală. care să includă monumente istorice mai puţin cunoscute. ambientală.crearea unor programe turistice zonale care să pună în valoare centrele istorice ale unor oraşe mai mici. structuri turistice .). fiind elementul esenţial care exprimă identitatea oraşului şi a locuitorilor săi.

artistic.reprezintă o suprafaţă de teren menită să asigure o stabilitate constructivă.  monumente din perioada 11831-1870 – de valoare mare. resursele financiare sunt dirijate. • ansamblu . arhitectural urbanistic. social.  monumente din perioada de după anul 1960 – fără valoare. istoric. arhitectural. cu precădere. toate acestea includ şi terenurile aferente delimitate topografic şi cadastral şi alcătuiesc mărturii valoroase din punct de vedere arheologic. set de lucrări pentru restaurare –conservare. plan topografic şi cadastral. social. spre 37 . eliminarea unor factori de risc natural şi antropic din vecinătate şi care este de 100 m în mediul urban. elementele artistice interioare şi exterioare. etnografic. reglementări urbanistice.  materiale şi procedee folosite . Legea protecţie monumentelor împarte toate bunurile culturale existente. arhitectural. Cunoaşterea acestei delimitări temporale este foarte importantă deoarece. ştiinţific şi tehnic. Cunoaşterea acestor definiţii este foarte importantă deoarece se poate face o grupare a bunurilor cultural şi o ierarhizare a acestora în funcţie de criteriile amintite anterior. monumente de for public. religios. • zona de protecţie din jurul unui monument . cu un mare grad de coerenţă în plan istoric.  monumente din perioada 1871-1920 – de valoare medie. • sit .linia. arhitectural. subteran şi subacvatic: • monument . forma. comemorative. istoric. prezente în mediul urban şi rural. muzeistic. inclusiv monumentele. în două mari categorii: monumente istorice de importanţă naţională care reprezintă circa 20% din total şi monumente de importanţă locală care cuprinde restul de 80%.construcţie sau parte integrantă dintr-o construcţie anterioară care. în iniţiativele de protejare şi restaurare. în funcţie şi de performanţele epocii. la care se mai adaugă și bunuri artistice.  monumente din perioada 1776-1830 – de valoare foarte mare. funerare de for public.termen preluat din limba franceză şi care reprezintă terenuri delimitate topografic şi cadastral ce deţin bunuri culturale aflate într-un anume cadru natural bine conservat cu valoare importantă din punct de vedere arheologic. de 200m în mediul rural şi 500 m în spaţiile libere din extravilane.  Structura patrimoniului cultural imobil Aprecierea bunurilor culturale imobile trebuie să pornească de la anumite aspecte teoretice legate de definirea acestora. ştiinţific şi tehnic. religios. Clasificarea monumentelor după vechimea lor ne dă dimensiunea unei valori de vechime. istoric. Conform clasificării actuale există 4 categorii de monumente: monumente de arheologie. percepţie vizuală şi estetică. artistic. social.  monumente din perioada 1921-1960 – de valoare mică. religios.arată influenţa generală a unui anumit stil artistic. Pentru fiecare monument există un regim juridic. cultural. care alături de trenurile aferente dau o imagine de ansamblu sub aspect arheologic. ştiinţific şi tehnic. alături de dotările interioare. monumente memorial-funerare. etnografic. După legislaţia în vigoare sunt date şi principalele definiţii ale unor categorii de monumente. dar şi contribuţia personală a artiştilor şi creatorilor de bunuri culturale. subliniind şi necesitatea unor acţiuni susţinute de conservare şi restaurare:  monumente din perioada paleocreştină până în anul 1775 – de valoare excepţională. culoarea . monumente de arhitectură. constituie o structură unitară. etnografic. bunuri imobile situate suprateran. artistic.care împreună oferă o imagine asupra cerinţelor şi gusturilor personale ale artiştilor creatori şi care au evoluat cu fiecare perioadă istorică.include mai multe elemente constructive.

care reflectă evoluţia istorică a unei naţiuni.care sunt realizări ale minorităţilor germane . coloniştii acestor teritorii au ridicat primele cetăţi. clădiri memoriale. din judeţul Sibiu.judeţul Alba. alături de Biertan. 3 bastioane de apărare. localitate atestată în 1283. Din patrimoniul UNESCO face parte ansamblul de la Biertan. la început din lemn. cumanilor.colonizate sub regele Ungariei. Probleme deosebite ridică aceste monumente din punctul de vedere al acţiunilor de restaurare. categoria monumentelor și ansamblurilor de arhitectură și cea a monumentelor şi siturilor arheologice. Categorii de bunuri culturale naţionale cu componente înscrise pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO În condiţiile redeschiderii porţilor României către Europa şi lume un loc important îl deţine şi prezentarea monumentelor care sunt de mare valoare. principalele instituţii guvernamentale şi organizaţiile profesionale din domeniul culturii şi de patrimoniu acţionează în parteneriat cu Consiliul Internaţional al Monumentelor şi siturilor . locuri istorice. parcuri şi grădini.) 3. Vezi xerox (edificii istorice.. 12.primele trei categorii de monumente. la sfârşitul secolului al XI-lea. care cuprinde o cetate ţărănească cu 3 incinte. Valea Viilor. 38 .2000. Pentru a realiza o prezentare succintă a ceea ce înseamnă mai valoros sub raportul potenţialului turistic antropic se poate utiliza ordonarea existentă în planul de amenajare a teritoriului naţional. apoi din piatră. Dat fiind faptul că procesul de colonizare a continuat şi în timpul regelui Carol Robert(1283-1318) şi realizarea şi consolidarea acestor cetăţi va continua.ICOMOS şi cu Consiliul Internaţional al Muzeelor .4. culturale. De asemenea. rezervaţii de arhitectură şi urbanism. conservare. Din totalitatea bunurilor imobile au fost acceptate monumente din următoarele categorii: a) Categoria aşezări ţărăneşti cu biserici fortificate -.ICOM. În acest context foarte mulţi cercetători din domeniul turismului au ales această variantă. Potrivit reglementărilor anterioare anului 2004 existau următoarele categorii de monumente: monumente şi situri arheologice. care necesită importante resurse financiare. sosesc grupuri de germani din sud-estul Bavariei care se stabilesc în zonele Bistriţa-Năsăud. 6 turnuri. astfel. o biserică (1492-1516) în stil gotic târziu. reglementate prin Legea nr. religioase. Saschiz în Mureş.5/2000 – M. deşi în momentul de faţă există altă structurare a patrimoniului cultural. monumente şi ansambluri de arhitectură (inclusiv cele tehnice). În vederea respectări cerinţelor legate de conservarea acestora. fiind cuprinse în Patrimoniul Mondial UNESCO. Dârjiu în Harghita. a bunurilor şi bisericilor contra năvălirilor pecenegilor. Alături de aceasta mai sunt incluse cele situate la Câlnic .Ulterior. În urma acestui proces a rezultat un număr important de cetăţi ţărăneşti şi biserici gotice fortificate (circa 300 s-au păstrat).04. care prin particularităţilor lor sunt adevărate embleme ale culturii şi civilizaţiei româneşti. Reghin şi Rodna. Prejmer şi Viscri din judeţul Braşov.O. apoi a tătarilor. Geza al II-lea (1141-1162)îndeosebi în zona Sibiului şi în nord-vestul Transilvaniei . În vedea apărării locuinţelor.. cele mai atractive sunt monumentele şi bunurile culturale cu vechime mai mare. Se disting. sub aspect turistic. secţiunea a III a– Zone protejate. monumente de artă şi ansambluri memoriale.3. economice.

cu amplu pridvor în partea de vest şi cu un valoros iconostas. Întregul complex a fost realizat între anii 1690-1693 şi se remarcă prin dispunerea în patrulater. a ancadramentelor uşilor. depozite şi locuinţe. cu un stil arhitectural şi artistic propriu perioadei lui Ştefan cel Mare. anexe gospodăreşti. d) Categoria bisericilor cu pictură exterioară din Moldova . Humor (ambele ctitorite de Ştefan cel Mare). realizate în piatră. Ioan Botezătorul” din localitatea Arbore. Acestea includ ornamente exterioare bogate. Ţara Românească cunoaşte o revigorare economică. Apostoli. chilii. cetatea de la Băniţa toate situate în judeţul Hunedoara. c) Categoria arta şi arhitectura brâncovenească --constituie expresia culturală a perioadei de domnie a lui Constantin Brâncoveanu (1668-1714). Din această grupă fac parte: complexul de la Sarmizegetusa – Regia . a celei colorate şi smălţuite. dispuse mai izolat. turn la poartă. Dintre aceste bijuterii arhitecturale fac parte: ansamblurile mănăstirilor Vatra Moldoviţei (ctitorită de Toma Bubuiog şi prin contribuţia domnitorului Petru Rareş). Aceste biserici se remarcă prin planul dreptunghiular. cerdace lungi cu arcade. Suceviţa (ctitorită de familia boierilor Ieremia şi Ioan Movilă). Ştefan realizat de fiul voievodului în 1703. a modului de organizare socială a societăţii pe clase. În perioada aceasta. cu hramul ”Sf. tablourile votive ale familiilor domnitoare ale Basarabilor. Împăraţi Constantin şi Elena”. Brâncovenilor. iar în realizarea frescelor exterioare şi a picturilor interioare a celei de tip bizantin. de asemenea. folosirea cărămizii aparente. culorii şi prin picturile cu teme religioase realizate de pictorul grec Constantinos. două schituri – Sf. cetatea de la Piatra Roşie Luncani.Grădiştea de Munte din comuna Grădiştea. Probota (ridicată de Petru Rareş) şi biserica cu hramul „Tăierea Capului Sf. Relaţiile politice şi economice pe care Moldova le va avea sub domnia lui Ştefan cel Mare (1457-1504).b) Categoria cetăţilor dacice -. cetăţile de la Cetăţuia. sub influenţă renascentistă. din judeţul Vâlcea. Acestea se detaşează prin expresivitatea şi măiestria artistică a desenului. ordonarea simetrică a elementelor componente amintite. legate de cultul strategic al dacilor. ferestrelor se resimte influenţa gotică. a firidelor interioare şi ocniţelor în exterior. iar modul de dispunere şi împărţire a spaţiilor interioare sunt expresia arhitecturii şi a modului de construcţie a poporului dac. a contraforturilor în exterior.reprezintă construcţii cu rol de locuire şi apărare contra încercărilor de cucerire romană. Acestea sunt situate pe culmi de dealuri. sanctuare. biserica mănăstirii. Reprezintă cele mai renumite monumente de arhitectură ale Evului Mediu românesc. Ulterior şi urmaşii la domnie au continuat ctitorirea unor astfel de lăcaşe de cult. din care s-au păstra doar 20. Blidaru. respectiv domnitorul Petru Rareş şi familiile boiereşti 39 . naos şi altar. paraclis. la care se adaugă cetatea de la Căpâlna din localitatea omonimă din judeţul Alba. muzeu. ctitorit de stareţul Ioan în 1690 şi Sf. fapt ce a permis realizarea unor edificii religioase şi culturale deosebite. etc. de meşteri locali. Cele mai cunoscute pe plan intern şi european sunt bisericile de zid cu frescă exterioară situate în Bucovina românească şi Moldova Centrală. Ele includ ruinele unor puternice ziduri. Cantacuzinilor. reprezentative pentru perioada când satul dac s-a aflat sub conducerea regelui Burebista. bolniţă. case domneşti. toate situate pe teritoriul judeţului Suceava. a unui sistem de boltire în arce care să permite prezenţa turlelor. Ansamblul monahal Hurez (denumirea veche pentru Horezu) include: ziduri de incintă. Biserica mănăstirii. a fost construită în plan triconc. Cel mai reprezentativ obiectiv arhitectural realizat sub domnia sa se găseşte în oraşul Horezu. În biserică se găsesc. împărţirea în pronaos. bibliotecă cu 4000 de volume. continuarea intensă a luptei antiotomane vor determina realizarea unui număr important de biserici ca simboluri de mulţumire religioasă pentru bătăliile câştigate. Urmaşii lui Ştefan cel Mare. Sub aspectul planului de construcţie. fiind dispuse de-a lungul văii Grădiştea. Voroneţ. În timpul domniei sale au fost realizate 24 de biserici.

164 de case. casa lui Vlad Dracul. iar unele au pridvor sau prispă cu stâlpi de lemn. pârcălabului Luca Arbore. Este format din CITADELA –așezarea fortificată de pe Dealul Cetăţii. galeria din lemn. Acestea au fost realizate în secolele XVII. vechea biserică gotică (sec.demonstrează faptul că satele maramureşene au vechi obârşii istorice şi au păstrat în timp şi spaţiu valori cultural-istorice. 40 . naos şi altar. Părţile componente ale acoperişurilor au pante moderate şi se termină cu un turn ce poate avea înălţimi diferite. Un loc aparte în arhitectura tradiţională a acestei zone etnografice îl deţin bisericile din lemn. scrijelituri geometrice. Nicolae” din Budeşti Joseni. fiul domnitorului Mircea cel Bătrân. iar ultimul rând de bârne. cu altar în stil baroc. XII-XV). toate cu hramul „Sf. au adăugat pridvor şi au selectat mai atent temele religioase pictate. vechea şcoală. margini sculptate sub forma dinţilor de lup. Astfel. Sunt realizate din bârne groase de stejar. arce frânte la ferestre. actualmente muzeul armelor. dispuse orizontal. Bisericile sunt alcătuite din pronaos. se termină sub forma capetelor de cal şi deţin console pentru sprijinirea acoperişului. etnografice de mare autenticitate şi frumuseţe. dar le-au dat o mai mare monumentalitate.XVIII şi prima parte a sec. XIII). „Naşterea Domnului” din Ieud-Deal. cele 9 turnuri( Turnul cu ceas. biserica „Sf. vechea scară cu 175 de trepte. unele turnuri se continuă printr-un coif piramidal sau conic foarte ascuţit. Cetate medievală datează din perioada sec. Alături de acestea mai sunt trei biserici. care include şi figurinele care arată zilele săptămânii )şi bastioane. apar motivele ornamentale ale funiei răsucite. La acestea se mai adaugă biserica evanghelică (sec. la capete în coadă de rândunică. fie pe pânze lipite direct pe lemn şi se disting prin simplitatea desenelor şi coloritul armonios. XIX. 35 de covoare orientale. f) Centrul istoric al municipiului Sighişoara reprezintă cel mai bine păstrat spaţiu urbanistic medieval din Europa Centrală şi de Est. colonete la uşi. Stilul de construcţie deţine multe elemente gotice. e) Categoria bisericilor de lemn din Maramureş -.ale lui Ieremia Movilă. la care s-au adăugat motivele artei populare în ornamentarea exterioară. toate terminate cu o cruce metalică. Rogoz. rozetei solare. au continuat să ctitorească asemenea biserici. arborelui vieţii. Picturile interioare sunt realizate fie direct pe pereţii grunduiţi. ambele incluse în patrimoniul UNESCO. Pe teritoriul judeţului există circa 90 de asemenea obiective religioase care se remarcă prin echilibrul proporţiilor şi a volumelor elementelor constructive. situate în plan longitudinal. din patrimoniul UNESCO fac parte: biserica cu hramul ”Intrarea în biserică” din Bârsana. și din Orașul de Jos – situat la poalele acestuia. Paraschiva” din Deseşti şi Poenile Izei. etc. Impresionante sunt zidurile cetăţii. Dintre toate artele tradiţionale cea a sculpturii şi cioplitului în lemn a adus cea mai mare faimă acestui ţinut. astăzi muzeul de istorie al oraşului. la 425 m altitudine. La capătul superior turnul are o galerie cu arcade şi poate avea pe colţuri turnuleţe. XII-XV şi păstrează multe elemente valoroase. 13 edificii publice. etc. orga construită în 1680. bisericile cu hramul „Sf. Surdeşti. care domină valea Târnavei. Arhangheli Mihail şi Gavril” din Plopiş. Prin reprezentativitatea lor.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->