SISTEMUL INSTITUŢIILOR CU

ATRIBUŢII POLIŢIENEŞTI DIN

ROMÂNIA

1.Noţiunea şi caracteristicile forţelor publice poliţieneşti

Orice stat din lume funcţionează datorită instituţiilor sale
fundamentale. Acestea se constituie în sisteme, fiecare având atribuţii
specifice, dar în acelaşi timp interacţionând permanent.
Sistemul instituţiilor cu atribuţii poliţieneşti are rolul de apărare a
valorilor fundamentale ale statului român (viaţa, integritatea
oamenilor, avutul public şi privat, independenţa şi indivizibilitatea
teritoriului etc.). Nu trebuie confundată noţiunea de poliţie ca instituţie
din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu poliţie ca
activitate de menţinere a ordinii în stat.
Sistemul organelor poliţieneşti constituie un ansamblu de elemente ale
forţei publice (deci ale puterii executive a statului) care îşi desfăşoară
activitatea în scopul punerii în aplicare a dreptului de poliţie al
statului. Aceste organe nu acţionează la întâmplare, ci într-un
ansamblu organizat denumit sistemul organelor poliţieneşti (sistemul
imunitar al statului).
Organele ce formează acest sistem prezintă următoarele trăsături
caracteristice:
• sunt organizate pe principiul teritorialităţii având
competenţă la nivelul unităţilor teritorial-administrative
unde funcţionează;
• în conducerea de către organele centrale şi teritoriale de
profil se dă autonomie forţelor poliţieneşti pe plan local;
• au o structură suplă manifestând operativitate în acţiuni;
• sunt părţi ale unui sistem ierarhizat bazat pe principiul
subordonării;
• au continuitate în îndeplinirea misiunilor şi atribuţiilor ce
le revin conform legii, fiind permanent angajate în
menţinerea ordinii publice;
• formează o unitate, în sensul că din punct de vedere
organizatoric, are loc subordonarea organelor poliţieneşti
din treaptă în treaptă până la organul central, care la rândul
său, se subordonează Consiliului Suprem de Apărare a
Ţării;
• în îndeplinirea misiunilor ce le revin există o strânsă
cooperare între toate categoriile de forţe publice, cu
 respectarea regulilor privind compartimentarea muncii şi
păstrarea secretului acţiunilor concrete.
2. Tipuri de competenţe ale instituţiilor cu atribuţii poliţieneşti
Acestor organe ce compun sistemul forţelor publice le sunt
conferite prin lege următoarele competenţe:
a.- Competenţa materială care se referă la sfera atribuţiilor unui
organ poliţienesc şi care este stabilită de legi organice, legi ordinare
sau alte acte normative;
b.- Competenţa teritorială, care desemnează limitele în spaţiu, în
care pot fi exercitate atribuţiile conferite de lege acestor organe.
Organele poliţieneşti centrale îşi desfăşoară activitatea pe întreg
teritoriul ţării, iar cele locale, de regulă, numai într-o anumită unitate
administrativ-teritorială;
c.- Competenţa funcţională este dată de funcţiile specifice
conferite diferitelor organe poliţieneşti în raport de diferitele faze sau
etape ale actelor pe care le execută.
d.- Competenţa personală se raportează la sfera atribuţiilor
conferite unui poliţist ce ocupă o anumită funcţie.

3. Pricipalele componente ale sistemului instituţiilor cu atribuţii

poliţieneşti
Vom enumera aceste instituţii, cu precizarea că le vom detalia numai
pe cele care intersectează în mod curent activitatea de punere în
aplicare a dreptului de poliţie al statului:
1.- Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (C.S.A.T.) -coordonează
activitatea de apărare a ţării şi siguranţă naţională; In conformitate cu
prevederile Legii nr. 415/20021, C.S.A.T este autoritatea
administrativă autonomă învestită, potrivit Constituţiei, cu organizarea
şi coordonarea unitară a activităţilor care privesc apărarea ţării şi
siguranţa naţională.
C.S.A.T este alcătuit dintr-un număr de 13 persoane şi anume un
preşedinte, care este Preşedintele României, un vicepreşedinte, care
este Primul-ministru al Guvernului României şi 11 membrii care
sunt:
 ministrul apărării naţionale;
 ministrul de interne;
 ministrul afacerilor externe;
 ministrul justiţiei;
 ministrul industriei şi resurselor;
 ministrul finanţelor publice;
 directorul S.R.I;
 directorul S.I.E;
  şeful Statului Major General al Armatei;
 consilierul prezidenţial pentru securitate naţională;
 un secretar, cu rang de consilier de stat în cadrul Administraţiei
Prezidenţiale - numit de către preşedinte şi care coordonează
secretariatul C.S.A.T, ce funcţionează în cadrul Administraţiei
Prezidenţiale.
Activitatea instituţiei se desfăşoară pe baza unui regulament de
funcţionare aprobat prin hotărâre proprie.
Consiliul Suprem de Apărare a Ţării analizează şi _propune,
_potrivit legii, _promovarea:
a. strategiei de securitate naţională a României;
b. strategiei militare a României;
c. strategiei de ordine publică şi siguranţă naţională, în raport cu
răspunderea instituţiilor abilitate;
d.- datelor, informărilor şi evaluărilor furnizate de serviciile de
informaţii şi de celelalte structuri cu atribuţii în domeniul siguranţei
naţionale.
La solicitarea Preşedintelui, analizează şi _propune măsuri
pentru:
a. instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă în întreaga
ţară ori în unele localităţi;
b. declararea mobilizării generale sau parţiale a forţelor armate;
c. respingerea agresiunii armatei îndreptate împotriva ţării;
d. declararea stării de război şi încetarea sa;
e. iniţierea, suspendarea sau încetarea acţiunilor militare;

Propune spre aprobare:

a. punerea în aplicare a planului de mobilizare a economiei
naţionale şi a execuţiei bugetului de stat, pentru primul an de război;
b. măsurile necesare pentru apărarea şi întărirea ordinii
constituţionale;
Consiliul Suprem de Apărare a Ţării aprobă următoarele:
- orientările de bază în domeniul relaţiilor internaţionale privind
securitatea naţională;
- proiectele acordurilor şi tratatelor internaţionale în domeniul
securităţii naţionale ori cu incidenţe în acest domeniu;
- stabilirea de relaţii cu organisme similare din străinătate de
către instituţiile şi structurile cu atribuţii în domeniul siguranţei
naţionale;
- completarea structurilor militare cu efective, potrivit statelor de
organizare pe timp de pace;
- executarea alarmei de luptă pentru structurile militare în starea
care să le permită trecerea, la ordin, la îndeplinirea misiunilor de luptă;
 - planurile de acţiune la declararea mobilizării şi la declararea
stării de război;
- planurile de acţiune la instituirea stării de asediu şi a stării de
urgenţă;
- proiectul planului de mobilizare a economiei naţionale şi
proiectul bugetului de stat, pentru primul an de război;
- planul verificării stadiului pregătirii populaţiei pentru apărare
prin exerciţii şi antrenamente de mobilizare;
- obiectivele de pregătire a teritoriului destinate asigurării
nevoilor operaţionale ale forţelor sistemului naţional de apărare;
- nomenclatorul şi nivelurile de constituire a rezervelor de
mobilizare;
- programele multianuale privind înzestrarea forţelor sistemului
naţional de apărare;
- militarizarea, în condiţiile legii, a agenţilor economici a căror
activitate este legată nemijlocit de asigurarea resurselor necesare
apărării. Această se va realiza numai în cazul declarării stării de
război;
- planul comun de intervenţie a unităţilor M.Ap.N. şi ale M.A.I.
pentru limitarea şi înlăturarea dezastrelor pe teritoriul naţional;
- regimul reţelelor şi echipamentelor de telecomunicaţii speciale
şi criteriile de repartiţie a posturilor de abonat pentru utilizatorii
acestor reţele;
- structura organizatorică şi atribuţiile Marelui Cartier General
(M.C.G. - centrul operaţional şi de comandă al armatei în timp de
război);
- înfiinţarea funcţiei de comandant militar subordonat M.C.G. şi
atribuţiile acestuia pentru asigurarea conducerii unitare pe timp de
război;
- persoanele şi obiectivele care beneficiază de protecţia şi paza
S.P.P. şi normele privind protecţia antiteroristă a demnitarilor români
şi străini, precum şi ale altor persoane oficiale;
- rapoartele şi informările prezentate de conducători ai organelor
administraţiei publice, referitoare la securitatea naţională;
- planurile generale de căutare a informaţiilor prezentate de
instituţiile şi structurile cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale;
- principalele direcţii de activitate şi măsurile generale necesare
pentru înlăturarea ameninţărilor la adresa siguranţei naţionale;
- structura organizatorică, efectivele şi regulamentele de
funcţionare ale S.R.I., S.I.E., S.T.S. şi S.P.P.;
- cheltuielile operative destinate realizării siguranţei naţionale;
 -normele privind planificarea, evidenţa, utilizarea, justificarea şi
controlul realizării siguranţei naţionale pentru instituţiile cu atribuţii în
domeniu;
- conturile anuale de execuţie bugetară a cheltuielilor operative
destinate realizării siguranţei naţionale, ale instituţiilor cu atribuţii în
domeniu, după aprobarea rapoartelor asupra activităţii desfăşurate de
acestea;
- înfiinţarea, desfiinţarea, dislocarea şi redislocarea, în timp de
pace, pe teritoriul naţional, a marilor unităţi militare de la eşalonul de
brigadă, inclusiv, în sus;
- propunerile de acordare a gradelor de mareşal, general, amiral
şi similare ( chestor-şef etc.).
2.- Ministerul Administraţiei şi Internelor (M.A.I.) - este
principala instituţie care, prin componentele sale, asigură protecţia
civilă, menţinerea şi restabilirea ordinii şi liniştii publice, apărarea
drepturilor şi libertăţilor fundamentale, avutul public sau privat,
precum şi paza frontierelor de stat;
3.- Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii
Externe şi Direcţia Generală de Informaţii a Armatei - sunt instituţiile
care au ca principale atribuţii siguranţa naţională, obţinerea de date
referitoare la acţiunile teroriste, de spionaj, diversiune, subminare a
economiei naţionale etc.
4.- Serviciul de Protecţie şi Pază (S.P.P.) - este instituţia
specializată în asigurarea protecţiei demnitarilor români şi străini,
precum şi a familiilor acestora, pe timpul şederii în România,
asigurarea pazei sediilor şi reşedinţelor acestora.
5.- Administraţia Naţională a Penitenciarelor - face parte din
ministerul Justiţiei şi are ca atribuţie principală asigurarea regimului
de executare a pedepselor rămase definitive prin hotărâre
judecătorească;

6.- Ministerul Apărării Naţionale (M.Ap.N.) - este instituţia care

apără unitatea, integritatea, suveranitatea şi teritoriul României în
cazul unei agresiuni interne sau externe;
Principalele atribuţii şi responsabilităţi ale Ministerului
Apărării Naţionale
a) constituirea structurii de forţe şi realizarea capacităţii de luptă a
armatei pentru îndeplinirea misiunilor specifice ce revin acesteia;
b) înfiinţarea, desfiinţarea, dislocarea şi redislocarea de unităţi şi
formaţiuni;
c) elaborarea proiectelor de acte normative privind apărarea ţării;
 d) apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii în raporturile
cu autorităţile publice, instituţiile de orice natură, precum şi cu orice
persoană fizică sau juridică, română ori străină, prin structuri proprii;
e) încheierea tratatelor la nivel departamental şi a înţelegerilor
tehnice în domeniul cooperării cu armatele altor state;
f) coordonarea politicii şi activităţile de integrare în organizaţiile
internaţionale la care România este parte, pentru structurile proprii,
întreţinerea şi dezvoltarea relaţiilor de cooperare politico-militară cu
celelalte state şi asigurarea reprezentării armatei în raporturile cu
armatele altor state;
g) managementul informaţiilor pentru apărare, al activităţii de
informaţii, contrainformaţii şi securitate militare, precum şi
colaborarea cu serviciile/structurile de informaţii,
contrainformaţii şi securitate ale altor state sau organizaţii
internaţionale la care România este parte;
h) realizarea planificării integrate a apărării;
i) finanţarea şi asigurarea execuţiei bugetului propriu;
j) instruirea comandamentelor şi trupelor, pregătirea de specialitate
a personalului în activitate şi în rezervă;
k) informatizarea tuturor domeniilor sale de activitate;
l) managementul resurselor umane, organizarea şi conducerea
învăţământului militar;
m) protecţia mediului în activităţile pe care le desfăşoară;
n) organizarea şi conducerea activităţii de informare şi relaţii
publice;
o) emiterea regulamentelor specifice pentru organizarea şi
funcţionarea structurilor militare, a comitetelor şi consiliilor
constituite pentru luarea deciziilor;
p) creşterea calităţii vieţii personalului, asigurarea asistenţei
religioase a personalului militar şi civil, precum şi a asistenţei sociale,
medicale şi juridice a acestuia, în conformitate cu prevederile legale;
q) implementarea, la nivelul ministerului, a politicilor publice şi a
programelor de reformă a administraţiei publice;
r) conducerea activităţilor de logistică;
s) înzestrarea cu armament, tehnică de luptă, echipamente şi
materiale specifice armatei, relaţiile cu industria naţională de apărare
şi cooperările internaţionale în domeniu;
t) coordonarea activităţii de comerţ exterior privind importul şi
exportul de produse cu destinaţie militară, în condiţiile
legii;
u) aprobarea, în limita competenţei sale, a documentaţiilor tehnico-
economice pentru lucrările de investiţii proprii, executarea lucrărilor
de investiţii proprii, precum şi urmărirea executării, la termenele
stabilite, a tuturor lucrărilor de investiţii;
 v) mobilizarea armatei, constituirea forţelor de rezervă,
rechiziţionarea de bunuri şi chemarea persoanelor fizice la
prestări de serviciu în interes public; w) editarea de publicaţii în
domeniile proprii de activitate; x) cercetarea ştiinţifică, invenţii şi
inovaţii în armată, precum
şi protecţia drepturilor de proprietate intelectuală asupra
rezultatelor cercetării;
y) controlul intern şi auditul public intern. Execută orice
alte atribuţii ce îi sunt date prin lege.

7.- Poliţia Locala - este o instituţie care, alături de poliţie şi

jandarmerie are ca atribuţii menţinerea ordinii şi liniştii publice şi alte
atribuţii pe teritoriul municipiilor şi oraşelor;
8.- Serviciul de telecomunicaţii speciale ( S.T.S. ) - Este
organul central de specialitate, cu personalitate juridică, ce
organizează, conduce, desfăşoară, controlează şi coordonează
activităţile în domeniul telecomunicaţiilor speciale pentru autorităţile
statale (Parlamentul, Preşedinţia şi Guvernul României) precum şi
pentru alţi utilizatori.